Zile și Nopți București | Octombrie 2023

Octombrie 2023

Pop Culture Magazine

DRACULA FILM FESTIVAL:

Bătălia pentru DRACULA TROPHY

Vezi programul pe draculafi lm.ro

zilesinopti.ro

facebook.com/zilesinopti

Votează cei mai de succes

bărbați din România!

www.barbatidesucces.ro

O campanie susținută de

POP-UP STORiEs: GOTHIC FICTION: LITERATURA GOTICĂ ÎN CINEMATOGRAFIE | FILM PREMIERELE LUNII

PERFORMING ARTS INTERVIU CU CAMERON CARPENTER | ARTE VIZUALE INTERVIU CU MARIA KJARTANS | DIALOGURI FĂRĂ NOTE INTERVIU CU ZOIA ALECU | PE GUSTUL NOSTRU | GURMAND | POVEȘTI DE SUCCES | MIXOLOGY | FASHION „MODA VS. SCULPTURA” | ARHITECTURĂ | FASHION EVENTS: „BRÂNCUȘI VIZIONARUL”

TOP 5 ÎNGRIJORĂRI FINANCIARE ALE ROMÂNILOR ȘI POSIBILE SOLUȚII

1 SOLUȚIA�

Crearea unui Fond de Urgență, în care strângi 3�6 salarii. Poți începe să faci asta utilizând regula 20/50/30. 50% din banii pe care îi câștigi merg către datoriile curente – întreținere, facturi, rate și altele, 30% către dorințe, iar 20% către economisire. Cu 20% puși deoparte lunar, ți-ai putea strânge astfel fondul de urgență minim într-un an și trei luni.

2 SOLUȚIA�

Chiar dacă simți că nu ai venituri suficiente, încearcă să economisești măcar 10% lunar, pentru a pune deoparte 3 salarii. În 2 ani și jumătate vei strânge banii necesari pentru a fi mai liniștit.

3 SOLUȚIA�

Scăderea puterii mele de cumpărare, din cauza creșterii prețurilor și a inflației.

Optimizează-ți cheltuielile curente, cum ar fi abonamentele, consumul de curent, apă sau gaze, achizițiile de haine și caută să-ți refinanțezi creditele, pentru a-ți scădea ratele.

4 SOLUȚIA�

Pierderea locului meu de muncă și, implicit, a venitului constant.

Prevenția este cheia: îți poți crea din timp un Fond de Urgență pentru aceste situații sau poți apela la Asigurarea Venit Protect online prin George, prin care primești o sumă fixă de bani la nevoie, în cazul pierderii veniturilor ca urmare a șomajului sau incapacității de muncă.

5 SOLUȚIA�

Indiferent de venitul tău, încearcă să aloci cu prioritate 50% pentru cheltuieli uzuale, precum facturile, căci altfel vei plăti și mai mult prin penalități. Pentru plata ratelor, poți alege creditul de refinanțare George, cu până la până la 2% reducere de dobândă.

Apariția unei situații neprevăzute pentru care nu am bani acum, precum o problemă medicală, o nuntă, un botez...

Nu am venituri suficiente pentru a-mi permite crearea unui Fond de Urgență.

Incapacitatea de a plăti facturile la utilități sau ratele creditului pentru locuință.

Octombrie, o lună plină (mai ales) pentru iubitorii de teatru şi film

Judecând după densitatea manifestărilor culturale interesante programate luna aceasta, expresia “toamna se numără bobocii” este ilustrată ideal de peisajul festivalier, care trimite iubitorii de literatură de la Cluj (FICT) la Iaşi (FILIT), iar pe cei ale artelor vizuale de la Timişoara (Simultan) la Bucureşti (Photofest), în cazul celor din urmă adăugându-se şi recent vernisatele expoziţii must-see, Brancuşi şi, respectiv, Picasso. În ceea ce priveşte teatrul, în octombrie, toate drumurile duc la Bucureşti, datorită unui combo festivalier de mare anvergură, deopotrivă prin volumul şi varietatea spectacolelor, dar şi prin ineditul prezenţei sub aceleaşi “umbrele” evenimenţiale ale unor companii şi creatori de teatru de o valoare impresionantă.

Aflat la prima ediţie, X-FEST, Festivalul Internaţional de Teatru Tânăr EXCELSIOR (7-15 octombrie) pleacă la drum en fanfare cu o asociere incredibil de atractivă dintre spectacole semnate de superstaruri ale artelor performative europene, precum Thomas Ostermeyer, Sára Arnstein sau Leander

Haußmann, şi cele puse în scenă de tineri regizori români cu o reputaţie deja extrem de solidă, printre care se regăsesc Alexandra Badea, Vlad Cristache, Irisz Kovacs, Bobi Pricop, Andrea Gavriliu sau Andrei Huţuleac. Unul dintre cele mai longevive festivaluri de înaltă ţinută din România, ajuns la ediţia XXXIII, FNT, Festivalul Naţional de Teatru, captează aproape imediat după aceea atenţia, fiindcă se desfăşoară între 20 şi 30 octombrie şi propune câteva zeci de spectacole ale

teatrelor din întreaga ţară, selecţionate în baza temei de anul acesta, FNT, laboratoarele sensibilului, la care se adaugă spectacole invitate din străinătate, maratonul cărţii de teatru şi focus-uri CNDB, FITS, spaţii ale cercetării şi laboratorului performativ.

Diversitatea cea mai mare o întâlnim însă în zona cinematografiei, patru festivaluri devenite deja tradiţionale jalonând luna octombrie. Între 6 și 15 octombrie, la Bucureşti, cel mai mare festival de film de animație din Estul Europei, Animest, ne propune, printre multe alte programe tentante deopotrivă pentru mici şi mari, seria tematică dedicată dansului, Join the dance!. Iubitorii filmului documentar şi-au trecut cu certitudine deja în agendă perioada 15-22 octombrie, pentru a participa la ediţia aniversară Astra Film Festival, care, dincolo de producţiile noi selecţionate în competiţii, sărbătoreşte la Sibiu 30 de ani prin proiecţii full-dome şi experienţe RA. Les Films de Cannes, brand festivalier deja bine cunoscut, debutează la Timişoara (19-22 octombrie) cu o ediţie specială dedicată problematicii legate de reprezentarea de gen în cinematografie, pentru a continua cu Les Films de Cannes à Bucarest (20 -29 octombrie), în cadrul căreia se vor vedea în premieră la noi cele mai recente filme ale lui Martin Scorsese, Ken Loach, Hirokazu Kore-eda și Michel Gondry. Luna se încheie într-un mod efervescent la Braşov, cu Dracula Film Festival (25-29 octombrie), eveniment dedicat filmului fantastic şi tuturor formelor de expresie Pop culture asociate spaţiului Fantasy/Horror. Din acest inventar sumar, vedem că avem de unde să alegem în octombrie experienţe culturale pe gustul nostru... doar timp să avem!

Ioan BIG, publisher

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar.

Nr. 10 (564) - Octombrie 2023

Tiraj: 30.000 exemplare

București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI:

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ:

Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI:

Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori Sumar

POP-UP STORIEs/ pag. 13

GrU

HOri A GH ibUȚ i U reDActOr

AL e X mUȘAt re DActOr

cLAUDi A ALDe A reDActOr

De L i A m itr Ac H e reDActOr

eUSebi U t UDOrOi U reDActOr

teODOr A br At U reDActOr

m ĂDĂL i NA L e F t er reDActOr

i UL i ANA c iOc Î r LAN reDActOr

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Bianca Trifan

Alexandra Scînteianu

Adina Barbălată

Cosmin Dragomir

Ștefan Iancu

Cezar Deli-Iorga

Andrada Dincă

Alexandra Bujeniță

Anca Spiridon

Adriana Sohodoleanu

Silvia Trașcă

Claudia Vasile

FILM/ pag. 17

Seri de toamnă cu filme românești . .

PREMIERE: „Exorcistul: Cel care crede”

ARTĂ/ pag. 39

EAT&DRINK/ pag. 65

LIFESTYLE/ pag. 77

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

7 acțiuni care contribuie la succesul bărbaților

Succesul n-ar trebui să fie un obiectiv, ci mai degrabă o călătorie continuă în direcția dezvoltării personale. Doar așa te vei asigura că întreaga viață îți va fi presărată cu realizări remarcabile și că nu te vei bloca în reușite de moment. În general, bărbații care se îmbarcă în această călătorie vor trebui să aibă în vedere să respecte o combinație inteligentă între abilitățile pe care le dețin (sau pe care și le educă), disciplină și dedicare. Și mult echilibru, pentru că, din păcate, este o regulă absolută că extremele și abuzurile distrug viețile (iar statisticile arată că bărbații sunt mai predispuși să piardă acest echilibru).

Mai jos am detaliat câteva acțiuni concrete care pot ghida orice bărbat în această călătorie continuă spre succes. De la îngrijirea sănătății mintale și fizice, până la gestionarea timpului liber cu înțelepciune și adoptarea unor hobby-uri constructive, fiecare pas contribuie la conturarea succesului în viața unui bărbat, indiferent de ce domeniu vorbim.

Minte sănătoasă în corp sănătos:

„Mens sana in corpore sano” este expresia din latină care-i aparține poetului Juvenal, născut în secolul I, dar care este astăzi extrem de actuală. O minte ageră și un corp bine întreținut reprezintă fundamentele succesului, căci ce ar reprezenta succesul dacă ți-ar lipsi fix aceste două lucruri? Alimentația echilibrată, somnul regulat și exercițiile fizice devin pilonii pe care se sprijină abilitățile de concentrare, creativitate și reziliență. În această dualitate, bărbații vor găsi resursele necesare pentru a se impune în orice sferă a vieții.

Timp liber pe care să

ți-l dedici ție:

De multe ori, în goana după realizări, uităm de timpul personal, îl neglijăm sau subestimăm.

Alocarea unor momente de relaxare și recreere reprezintă o investiție în echilibrul emoțional și liniștea interioară. Fie că este vorba despre o plimbare în natură, despre o oră de lectură sau un antrenament de kickbox, aceste intervale de timp pe care ți le dedici în exclusivitate reprezintă surse inepuizabile de inspirație și acea reîncărcare a bateriilor de care avem atât de multă nevoie.

E cool să faci sport:

Mulți privesc sportul ca pură activitate fizică, ceea ce este greșit, pentru că sportul este și o resursă inepuizabilă de disciplină, determinare, dedicare și colaborare. Prin implicarea într-un sport, bărbații își dezvoltă

și antrenează capacități esențiale, precum concentrarea, rezistența la efort și capacitatea de a gestiona presiunea. Mai mult decât atât, această practică aduce beneficii semnificative asupra sănătății fizice și a stării de spirit. Dar ne-ar trebui sute de pagini pentru a vorbi despre beneficiile pe care le aduce sportul psihicului uman.

Cititul reduce stresul:

Lectura este un exercițiu pentru minte. Cu fiecare pagină citită, oamenii devin călăuziți către lumi noi și idei inedite. Cititul te învață să construiești cu mintea, să-ți dezvolți creativitatea, vederea în spațiu, în profunzimea și complexitatea lucrurilor - elemente esențiale pentru succesul în orice domeniu. În plus, lectura contribuie și la relaxarea minții și la diminuarea stresului acumulat în cotidian.

E timpul pentru yoga:

Întocmai ca sportul, yoga nu este doar o practică fizică, ci și o cale către echilibrul interior și concentrarea asupra prezentului. Un pretext pentru meditație, pentru a-ți curăța mintea de tot zgomotul pe care-l acumulezi în timpul zilei. Prin respirație controlată și poziții specifice, bărbații învață să-și gestioneze stresul, să-și îmbunătățească flexibilitatea și să-și fortifice sistemul imunitar. Aceste beneficii se traduc, în final, în abilități sporite pentru a face față provocărilor cotidiene.

Salvează planeta:

Responsabilitatea față de mediu, față de tot ce te înconjoară este un semn de maturitate și angajament social. Implicarea în acțiuni ecologice și adoptarea unui stil de viață sustenabil nu doar protejează mediul înconjurător, ci construiește o imagine de bărbat responsabil și preocupat de viitorul comun, inteligent și care înțelege în mod real amenințările grave cu care se confruntă în prezent omenirea. Ce poate reflecta mai bine masculinitatea decât grija și protejarea „regatului tău”, care este, de fapt, lumea în care trăiești.

Ai grijă de imaginea ta:

Aspectul exterior este o carte de vizită pentru orice persoană, asta chiar dacă ni se spune de atât de multe ori că o carte nu se judecă după copertă. Alegerea unui stil vestimentar adecvat contextului, dar și personalității tale, și îngrijirea garderobei reflectă atenția la detalii și respectul față de propria imagine. Mai mult, o garderobă actualizată aduce un plus de încredere și determinare care sigur vor contribui la atingerea obiectivelor.

Așadar, alegerea să adopți aceste acțiuni poate reprezenta nu doar o evoluție personală, ci și un pas către succesul mult dorit. O minte sănătoasă, activități constructive și o atitudine responsabilă pot fi cheia unor realizări excepționale.

VOTEAZĂ ȘI TU PE BARBATIDESUCCES.RO

AI ȘANSA DE A CÂȘTIGA

1x excursie într-o destinație exotică pentru 2 persoane*

50x kit produse NIVEA MEN

POP-UP StOries

Gothic Fiction: Literatura

gotică în cinematografie

Odată cu cea de-a XI-a ediție a Dracula Film Festival, care revine la Brașov între 25 și 29 octombrie pentru a promova filmul fantastic în toate formele sale (horror, SF, fantasy, experimental, thriller), oferind participanților experiențe din spațiul artelor vizuale, muzicii, comics-urilor și cărților, ne putem pregăti pentru diversitatea de evenimente gândite de organizatori cu ajutorul unei călătorii prin istoria literaturii gotice și a etapelor ce au dus la popularizarea sa în universul cinematografic, fiind un subiect care a fascinat și tulburat timp de generații sufletele audiențelor datorită esteticii și temelor alese.

În contextul Evului Mediu, mișcarea gotică a reprezentat o distanțare față de formele

și valorile clasice, oamenii putând, din acel moment, să privească în trecut, spre luxul Antichității, pentru a descrie prezentul în care trăiau ca fiind respingător sau greșit (termenul semnificând, inițial, cuvântul „barbar”). Acest mod de gândire a fost prezent în scrierile de specialitate până în secolul al XVIII-lea, când arhitectura gotică a început să fie apreciată în viziunea romantică asupra

istoriei și literaturii, conform revoluției spirituale a romantismului, care a reașezat valorile după care se ghida societatea medievală.

Astfel, trăsăturile neregulate, vaste și întunecate asociate curentului au căpătat un nou înțeles, Revitalizarea Goticului începând în anul 1717. Aproape 50 de ani mai târziu, scriitorul Horace Walpole a publicat primul roman gotic englez, The Castle of Otranto: A Gothic Story, în care a introdus elemente devenite

POP-UP STORiEs

astăzi distinctive pentru literatura gotică, precum castele vechi, pasaje subterane, fantome, personaje înfricoșătoare și misterioase, o obsesie a protagoniștilor pentru trecut, conflicte familiale, blesteme și prezența forțelor supranaturale. Apoi, în 1794, autoarea Ann Radcliffe a analizat, în The Mysteries of Udolpho, prin povestea orfanei Emily St. Aubert, psihologia eroilor săi, vorbind despre frică și despre impactul mediului înconjurător (de influență romantică, datorită descrierilor peisajelor naturale) asupra minții umane, marcând o nouă caracteristică a universului gotic: explorarea aspectelor ascunse ale psihicului prin obsesii, vise, traume și temeri profunde, care pot duce, pentru a crea suspansul și sentimentul de teroare, la acțiuni extreme și iraționale.

Colin Clive strigând faimoasa replică „It’s Alive!”) având, la rândul său, o influență uriașă asupra esteticii gotice.

Apoi, în Dracula (1897), Bram Stoker a popularizat mitul vampirului, stabilind multe dintre convențiile asociate creaturilor, cum ar fi dorința de a bea sângele victimelor sau teama de lumina soarelui (preluate sau rescrise ulterior), în timp ce Edgar Allan Poe s-a folosit, în povestiri ca The Tell-Tale Heart sau The Fall of the House of Usher, de narațiunea la persoana I și de monologul interior, transformând locuri și situații obișnuite în experiențe înspăimântătoare și supranaturale, introducând și tema reîncarnării și a revenirii personajelor din lumea morților, toate exemplele ilustrând dualitatea umană, marcată de granița dintre bine și rău, raționalitate și nebunie sau lumină și întuneric.

precum izolarea, răzbunarea,

), ci și

adaptarea lui James Whale,

Dacă ne îndreptăm atenția asupra secolului al XIX-lea, putem discuta despre o serie de scriitori și lucrări care au influențat spațiul Pop culture datorită stilului lor. Pentru început, în Frankenstein (1818), Mary Shelley a abordat teme precum izolarea, răzbunarea, pierderea inocenței, alienarea și responsabilitatea creatorului față de creația sa, un subiect extrem de important nu doar în sfera științei și tehnologiei (aflate în centrul genului science fiction), ci și în ceea ce privește temele religioase care domină astăzi cinematografia horror, adaptarea lui James Whale, din 1931 (unde îl auzim pe

umane pe marele ecran. În 1922, una dintre primele adaptări ale romanului

Dracula,

care a oferit o reprezentare a vampirilor ca ființe grotești, Graf

reimaginat atât de Tod Browning,

Odată cu secolul al XX-lea, pornind de la elementele și subiectele definitorii ale literaturii gotice, universul filmului a început să exploreze fascinația oamenilor față de cele mai întunecate și ascunse trăiri ale ființei umane pe marele ecran. În 1922, una dintre primele adaptări ale romanului Dracula, Nosferatu, a fost realizată de regizorul german F.W. Murnau, care a oferit o reprezentare a vampirilor ca ființe grotești, Graf Orlok rămânând iconic pentru dinții, ghearele și urechile sale ascuțite. Personajul a fost reimaginat atât de Tod Browning, în 1931 (avându-l pe legendarul Béla Lugosi în rolul principal), cât și de Francis Ford Coppola, în ‘92, care a adăugat o dimensiune romantică povestirii.

Pe Murnau îl amintim mai departe și pentru transpunerea cinematografică a lucrării lui Goethe, Faust, în care apare faimosul motiv al pactului cu Diavolul, popularizat tot de literatura gotică, având rădăcini în tradiția biblică (ispitirea lui Iisus în deșert) și în folclorul european (prin istorisiri transmise oral, în care se relata cum oamenii pot oferi părți din sufletul lor pentru a obține bogății, putere sau cunoaștere). Subiectul a fost prezent și în producții precum Häxan (’22), All That Money Can Buy (’41), Rosemary’s Baby (’68), The Devil’s Advocate (’97) sau Constantine (2005), diferitele moduri în care Diavolul este reprezentat arătând multiplele perspective pe care oamenii le au în ceea ce privește răul absolut, care poate fi atât grotesc și înfricoșător, cât și seducător, inteligent și subtil pentru a corupe mai ușor inimile muritorilor (diferența existând și în lucrări precum Infernul lui Dante sau Paradisul Pierdut, al lui John Milton).

Odată cu anii ’90, filmele de inspirație gotică s-au adaptat schimbărilor culturale și tehnologice, temele specifice lor fiind reinventate pentru a crea experiențe vizuale și sonore complexe. Pentru început, producțiile regizorului mexican Guillermo del Toro, care este pasionat de creaturi fantastice (pe care le prezintă deseori cu empatie și compasiune pentru a vorbi despre tema gotică a alienării și respingerii), sunt esențiale. În filme precum The Devil’s Backbone, Pan’s Labyrinth sau Crimson Peak, el construiește universuri complexe încorporând elemente ale poveștilor de groază, fanteziei, romantismului, realității contemporane (prin subtile critici aduse dinamicilor de putere, gen sau clasă) și tragediilor umane (traumele personajelor și conflictele lor interioare reprezentând sufletul creațiilor).

întoarcem la influența lui Edgar Allan

În 1940, Alfred Hitchcock a adus la viață romanul lui Daphne du Maurier, Rebecca, în care Joan Fontaine și Laurence Olivier au construit perfect atmosfera de suspans (realizată prin montaj, decoruri și coloană sonoră) specifică cineastului, care se folosea de tehnica anticipării momentelor. Îl putem aminti, în acest sens, și pentru Vertigo (’58), sau Psycho (’60), care prezintă majoritatea temelor gotice. Dacă ne întoarcem la influența lui Edgar Allan Poe, regizorul american Roger

Corman este faimos pentru

Nu putem uita nici de adaptările cărților lui Stephen King, precum The Shining sau IT, de întregul imaginar construit de Tim Burton în Ed Wood, Edward Scissorhands sau Beetlejuice, de rescrierea stereotipurilor feminine ale genului gotic (precum „domnița aflată la ananghie”) în producții ca The Love Witch și Jennifer’s Body sau de reinterpretarea romanelor semnate de Charlotte și Emily Brontë, Oscar Wilde, Shirley Jackson sau

reinterpretările poveștilor sale

datorită seriei Poe Cycle, care a început în anii ’60, câteva dintre cele mai

notabile fiind House of Usher

reinterpretările poveștilor sale of ,

The Masque of the Red Death

The Masque of the Red Death

și The Raven.

www.zilesinopti.ro

Continuând să privim cu nerăbdare fiecare noutate a genului gotic în film, este vital să ne amintim cum acesta a rămas un canal important pentru exprimarea temerilor și obsesiilor umane, explorând cele mai întunecate colțuri ale imaginației și universului în care ne ducem existența.

să ne amintim cum acesta a rămas un temerilor ducem existența.

Neil Gaiman.

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI

PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

Seri de toamnă cu filme românești

În căutare de locuri cool în care ai putea să-ți petreci seara de vineri, cinematograful rămâne în continuare una dintre recomandările populare. Mai ales că luna octombrie se anunță a fi una aglomerată pentru cinematografia românească. De la comedii la drame și la propuneri pentru Premiile Oscar, paleta e destul de amplă cât să satisfacă o diversitate de gusturi. Cam asta ne așteaptă, în premieră, la cinema.

Dăm timpul înapoi și ne întoarcem la Sibiu, în decembrie 1989. O unitate de miliţie devine ţinta unui asalt violent, care degenerează într-o confruntare sângeroasă, pe fundalul protestelor împotriva autorităţilor. Încercând să scape de asediu, căpitanul de miliţie Viorel (Alex Calangiu) e capturat și acuzat că e terorist. După premiile obținute la Sarajevo și TIFF, Libertate, în regia lui Tudor Giurgiu, va intra pe marile ecrane pe 6 octombrie.

Nu-ți plac nunțile? E bine, nici Mircea (Mircea Bravo) nu e fanul lor. Dar când trebuie să restituie o sumă uriașă de bani din cauza unor decizii greșite, singura soluție pentru el rămâne propria nuntă. De pe 13 octombrie, pornim într-o cursă contra cronometru pentru a găsi sala, nașii și invitații în Nuntă pe bani, în regia lui Cristian Ilișuan.

Actorii Sergiu Costache și Silviu Mircescu schimbă registrul în această toamnă. De la personaje aflate în tabere inamice, așa cum îi vedem în serialul Clanul, acum fac echipă în noul lungmetraj al lui Igor Cobileanski, Băieți Deștepți. Doi polițiști simpatici, implicați într-o misiune periculoasă împotriva unui interlop notoriu. Filmul va apărea în cinematografe începând cu 13 octombrie.

Criptomonede. Dacă faci parte dintre puținii care încă nu s-au lovit de acest subiect, află că Sile, proaspăt ieșit din închisoare, visează să se îmbogățească minând criptomonede, alături de Dinel și Pompiliu. Dar ce faci când toată averea ta se află pe un stick care se rătăcește destul de repede? Încă două lozuri, de Paul Negoescu, apare în cinematografe pe 27 octombrie.

Mai departe, din 27 octombrie, este povestea lui George Baltă, un film inspirațional în regia lui Tedy Necula, în care actorul se joacă pe sine. Povestea unui sportiv, dincolo de teren, în urma unei accidentări care îl lasă paralizat, în care motivația unui campion depășește orice obstacol.

Încheiem luna cu filmul Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii, în regia lui Radu Jude, propunerea

României pentru Premiile

Oscar 2024. Suprasolicitată și prost plătită, Angela se ocupă de castingul pentru un videoclip despre siguranța la locul de muncă. Când unul dintre cei intervievați dezvăluie responsabilitatea companiei în accidentul său, izbucnește un scandal. Ilinca Manolache, Ovidiu Pîrșan, Nina Hoss, Dorina Lazăr și Katia Pascariu ne așteaptă pe marile ecrane de pe 27 octombrie

Premierele lunii septembrie Exorcistul

Gen: HORROR

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Norocul prostului

Gen: COMEDIE, BIOGRAFIC

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Libertate

Gen: DRAMĂ

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Crima este a mea

Gen: COMEDIE, CRIMĂ, DRAMĂ

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Trolii: Se strânge trupa

Gen: ANIMAȚIE, AVENTURĂ, COMEDIE

PREMIERA: 20 OCTOMBRIE

Crimele din Osage County

Gen: CRIMĂ, DRAMĂ, ISTORIC

PREMIERA: 20 OCTOMBRIE

Five Nights at Freddy’s: filmul

Gen: HORROR

PREMIERA: 27 OCTOMBRIE

Încă două lozuri

Gen: COMEDIE

PREMIERA: 27 OCTOMBRIE

Bodyguardul: Misiune în junglă

Gen: COMEDIE

PREMIERA: 3 NOIEMBRIE

„Exorcistul: Cel care crede”, O

Într-olume a cinematografiei în care efectele speciale și șocul superficial sunt din ce în ce mai prezente, avem parte de reîntoarcerea unui clasic al filmului horror, care a marcat adânc inimile

și mințile publicului cineast de peste cinci decenii, The Exorcist, printr-un nou film, Believer, în regia lui David Gordon Green, cunoscut pentru producțiile Halloween și Stronger. Deși adaptarea din 1973 a The Exorcist, realizată de Warner Bros, este un film iconic, niciuna dintre producțiile ulterioare nu a reușit cu adevărat să atragă atenția, însă de data aceasta, The Exorcist: Believer promite a fi un adevărat succes.

O nouă dimensiune este dezvăluită în scenariu, acesta venind ca o continuare a celor petrecute în filmul original. The Exorcist: Believer (Exorcistul: Cel care crede) spune povestea unei familii și, simultan, pe cea a văduvului Victor Fielding (interpretat de Leslie Odom Jr., câștigător al unui premiu Tony și cunoscut pentru interpretarea sa din Hamilton), care luptă pentru viața fiicelor lui, posedate de o entitate demonică. O diferență între filmul lui Green și cel al lui Friedkin este că, de data aceasta, nu este un copil cel care atrage prezența unui demon (în filmul din 1973 a fost fetiţa interpretată de Linda Blair), ci doi, Angela și Catherine.

„Un lucru care separă acest film de original și de multe alte filme care abordează acest

subiect este că vom avea de a face cu o posedare sincronizată. Două fete, un demon”, spune regizorul.

Filmul nu se axează doar pe felul în care se confruntă familiile cu aceste orori nebănuite, ci și pe diferențele de filosofii de viață, cele culturale cu privire la înțelegerea spiritualității și a științei, însă fiecare încearcă să contribuie la căutarea unor noi răspunsuri care să justifice ce se petrece cu propriii copii. Dacă prima parte a poveștii se concentrează pe portretizarea lui Victor Fielding, a doua parte îl aduce în scenă pe legendarul personaj Chris MacNeil, interpretat din nou cu măiestrie de Ellen Burstyn. Această mamă înțeleaptă, care a mai trecut prin experiențe similare, aduce un element

de continuitate în poveste, conectând evenimentele actuale cu cele din filmul original. Apariția lui Burstyn nu aduce numai profunzime narativă, ci și o legătură emoțională puternică cu prima ecranizare.

Încă o dovadă a faptului că s-a pus accent pe cursivitatea legăturii cu trecutul este că Linda Blair, actrița care a interpretat-o pe faimoasa Regan MacNeil în filmul original, a fost prezentă pe platoul de filmare și a contribuit din postura de consultant.

Chiar dacă nu s-a confirmat încă dacă va apărea în film, prezența ei adaugă o notă autentică. The Exorcist: Believer va avea premiera pe 6 octombrie.

reîntoarcere în universul demonic la jumătate de secol de la prima ecranizare

Chiar dacă ultima peliculă a lui Craig Gillespie nu îl are pe DiCaprio în centrul acțiunii, Dumb Money (Norocul prostului) tot pe Wall Street se petrece și tot despre cum poți câștiga sau pierde bani rapid este. Ca să vedem ce deosebiri are Dumb Money față de The Wolf of Wall Street, nu trebuie decât să vă povestim despre ce este filmul. Astfel, Keith Gill (Paul Dano) sau Roaring Kitty, aliasul său de pe Reddit, este o personalitate relativ necunoscută pe platformă și reușește să atragă faima și atenția utilizatorilor când a efectuat o „strângere scurtă”(short squeze) împotriva GameStop, un magazin de jocuri video. Cel mai simplu mod de a explica o „strângere scurtă” este faptul că marii investitori pierd bani în momentul în care se investește în acțiuni care au cota de piață mică, întrucât crește rata de cumpărare a

acestora, lucru pe care Keith l-a reușit când și-a convins adepții comunității online să cumpere acțiuni la GameStop.

Acum, că l-am cunoscut pe Keith, este momentul să întâlnim și celelalte personaje: Caroline (Shailene Woodley), soția lui Keith, care se străduiește să aibă grijă de copilul lor, Kevin (Pete Davidson) - fratele lui Keith, căruia nu îi vine să creadă cum de fratele său a ajuns multi-milionar peste noapte, o asistentă medicală, pe nume Jenny (America Ferrera), un funcționar al GameStop, Marcus (Anthony Ramos), doi studenți, Harmony (Talia Ryder) și Riri (Myha’la Herrold). Povestea din spatele peliculei este bazată pe întâmplări reale, iar producția a început în ianuarie 2021, când acestea aveau loc... astfel că, pentru a se păstra autenticitatea întâmplărilor, numele companiei GameStop

a fost păstrat în ambele situații. Pelicula are la bază și cartea lui Ben Mezrich, The Antisocial Network.

Graig Gillespie „joacă” rolul de regizor și producător, iar în portofoliul său se numără creații precum Lars and the Real Girl, Fright Night și I, Tonya, iar din distribuție fac parte vedete precum Seth Rogen, Sebastian Stan sau Vincent D’Onofrio. În poziția de scenariști îi regăsim pe Rebecca Angelo și Lauren Schuker Blum, care au mai lucrat

împreună la serialul Orange is the New Black. Norocul prostului a avut premiera la Festivalul Internațional de Film din Toronto, iar în cinematografele noastre va putea fi vizionat începând cu 6 octombrie și, spre deosebire de Keith, nu vă trebuie niciun fel de noroc chior pentru a-l putea viziona.

„Norocul prostului” sau cum să faci bani rapid și neașteptat

PREMIERĂ

„LIBERTATE”:

O perspectivă

asupra Revoluției din 1989

Libertate, filmul regizat de Tudor Giurgiu (Parking, Despre oameni şi melci) și scris de acesta alături de Cecilia Ștefănescu (Legături bolnăvicioase), dezvăluie o perspectivă

emoționantă și realistă asupra unui episod tragic din istoria recentă a României, inspirat fiind de evenimentele reale petrecute în Sibiu în decembrie 1989, în mijlocul haosului și agitației Revoluției. Acesta urmărește o unitate de miliție care devine ținta unui asalt violent, evoluând într-o confruntare sângeroasă între soldați, milițieni, securiști și civili. În mijlocul acestei spirale de violență și confuzie, un căpitan de miliție este capturat și acuzat de terorism.

Ideea filmului a venit de la producătoarea Oana Giurgiu, care a realizat că acest episod reprezintă un punct de pornire excelent pentru a explora evenimentele și consecințele Revoluției. Libertate nu se limitează însă doar la fapte reale; el adaugă straturi ficționale pentru a crea o poveste profundă și provocatoare. Regizorul Tudor Giurgiu și echipa sa au reușit să creeze, prin filmări realizate în locații multiple din Brăila, București și Sibiu, atmosfera autentică a acelor zile tulburi, în care oamenii erau copleșiți de resentimente, frică și confuzie.

Libertate s-a văzut în avanpremieră la TIFF, unde a câștigat Premiul Publicului pentru cel mai popular film românesc din program, iar la Festivalul de Film de la Sarajevo a fost apreciat de juriu pentru abordarea sa realistă și pentru explorarea complexității umane într-un moment istoric crucial, fiind recompensat cu Premiul Confederației Internaționale a Cinematografelor de Artă (CICAE) şi deschizând astfel ușa spre distribuirea în cinematografele din întreaga lume.

Libertate este o explorare fascinantă a istoriei Europei de Est, oferind o imagine detaliată a momentului istoric și a psihologiei umane în fața pericolelor și incertitudinilor. Cu o distribuție impresionantă, printre care se numără Iulian Postelnicu, Costel Caşcaval, Dan Bordeianu, Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Mirela Oprișor, Ştefan Iancu, Leonid Doni și Cuzin

Toma, filmul promite să fie o experiență captivantă și provocatoare. Premiera: 6 octombrie.

cinematografică

„Tótem”: Povești din microcosmos

Având în portofoliul său, până în acel moment, doar scurtmetraje, în anul 2018, cineasta mexicană

Lila Avilés și-a făcut debutul în lumea lungmetrajelor prin producția La Camarista, care a avut premiera la cea de-a 43-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Toronto. Abordând teme precum izolarea, inegalitatea socială și exploatarea muncitorilor (concentrându-se asupra vieților și problemelor oamenilor obișnuiți), ea a câștigat Premiul Ariel pentru cel mai bun debut și o nominalizare la categoria Best Director, fiind și selecția Mexicului pentru Premiile Oscar din 2020. Anul acesta, Avilés se întoarce pentru a prezenta, în Tótem, o zi din viața unei fetițe mexicane, în vârstă de 7 ani, Sol (Naíma Sentíes), și a familiei ei, ilustrând ceea ce, la prima vedere, pare a fi un eveniment firesc din existența lor, o aniversare care începe cu personaje ocupate, baloane colorate, cântece, povești și glume, într-o atmosferă călduroasă de familie: „Tótem este despre multe lucruri, dar cred că elementul principal este viața, pur și simplu. Acest film a venit ca un răspuns la întrebarea mea privind sensul cuvintelor casă și acasă.”

Curând, descoperim că micuțul lor spațiu (sau

microcosmos, așa cum Lila îl numește atunci când vorbește despre cum fiecare familie din lume are propria limbă și traiectorie) este marcat de o tragedie: tatăl fetiței, pictorul Tona, este bolnav, aniversarea putând fi interpretată și ca o petrecere de adio pentru el. Astfel, pe măsură ce înțelegem contextul personajelor, în microuniversul lor se instalează o umbră pe care fiecare individ o percepe diferit, în funcție de credințele sale, existând în permanență un contrast între inocența (dar și maturitatea, și tristețea) lui Sol, care își petrece timpul ascunzându-se, și experiențele celorlalți.

Păstrând teme din La Camarista, ca inegalitatea socială (pe întreg parcursul istorisirii, personajele încearcă să găsească soluții pentru a-și permite tratamentul bărbatului)

și izolarea, Tótem introduce și elemente legate de iminența morții (discutând cum este

descifrată și acceptată în societatea contemporană)

și de speranța văzută prin ochii celor mici. Dacă privim totemul ca pe un obiect cu semnificație spirituală, personajele „colecționează” pe parcursul zilei o multitudine de lucruri care ne leagă simbolic de realitatea lor, precum tablouri, bijuterii, plante sau haine. Dacă el devine o exprimare a identității, întreaga familie se transformă într-o reprezentare simbolică a fiecărui microcosmos pe care fiecare dintre noi îl construiește atunci când definește cuvântul acasă:

„Am devenit deconectați și nu înțelegem că totul ține de respectul pentru animale, natură, familie, prieteni și pentru noi. Cassavetes avea dreptate... totul e despre iubire!” a încheiat Lila Avilés.

Filmul va ava premiera în cinema pe 13 Octombrie.

„Killers of the Flower Moon”: Un nou Oscar pentru Leonardo DiCaprio?

Pentru primul și singurul său Oscar, Leonardo DiCaprio a trebuit să treacă prin multă suferință și chiar să se lupte cu un urs grizzly, căci cu toții ne amintim de chinurile prin care a trecut în „Revenant” (2015). Acum, la opt ani de la acel moment, după premiera de la Festivalul de Film de la Cannes 2023, noul lm cu Leo în rolul principal, „Killers of the Flower Moon”, a fost lăudat ca ind magni c și oferind „cea mai bună interpretare din întreaga sa carieră”. Va câștiga DiCaprio al doilea Oscar pentru acest rol muncit altfel decât prin „tortură”? Se pare că mulți înclină să parieze că da.

DiCaprio joacă în această epopee de trei ore și jumătate a regizorului și co-scenaristului

Martin Scorsese rolul lui Ernest Burkhart, soțul unei femei amerindiene, pe nume Mollie Burkhart (Lily Gladstone), a cărei familie s-a aflat în mijlocul crimelor Osage, care au șocat Oklahoma în anii 1920. Filmul este plin de nume cu greutate, de exemplu, Robert De Niro joacă rolul lui

William Hale, un fermier bogat

și influent din Osage County

și unchiul lui Burkhart, alături de Jesse Plemons, în rolul agentului FBI Tom White. Ce

va șoca și mai mult spectatorii este că filmul lui Scorsese se bazează pe fapte reale documentate în cartea de nonficțiune „Killers of the Flower Moon: The Osage Murders and the Birth of the FBI”, scrisă de jurnalistul David Grann.

Lucrarea lui Grann sapă în profunzime în cazul crimelor adevărate din centrul poveștii, oferind în același timp un context istoric pentru Națiunea Osage și pentru oamenii legii dintr-o agenție federală nou-nouță care au descins pe teritoriul lor.

Despre Națiunea Osage

Situată inițial în văile râurilor Ohio și Mississippi, Națiunea Osage a făcut parte din strămutarea forțată a nativilor americani de către guvernul Statelor Unite în secolul al XIX-lea. În cele din urmă, Osage s-au stabilit în „teritoriul

Despre ce se întâmplă în carte și pe marele ecran

Cartea și filmul „Killers of the Flower Moon” se învârt în jurul lui Mollie Burkhart (Lily Gladstone), o femeie Osage ale cărei trei surori și mamă au murit în circumstanțe misterioase. Sora ei, Minnie, și mama ei, Lizzie, au tot slăbit și în cele din urmă au murit din cauza a ceea ce medicii au catalogat ca fiind „boli ciudate de epuizare”. Însă, sora ei, Anna Brown, a fost victima unei crime care a declanșat „Domnia Terorii” - un lanț de fapte sângeroase și asasinate, în

indian”, în Oklahoma de astăzi. Poporul lor a cumpărat în mod legal terenurile din rezervație, ceea ce a îngreunat sarcina guvernului american de a impune un sistem de „alocare”, în cadrul căruia pământurile nativilor erau împărțite și cedate coloniștilor albi. Mai mult, în 1906, șeful tribului Osage, James Bigheart, împreună cu un avocat pe jumătate nativ, pe nume John Palmer, a negociat un acord cu guvernul american, care îi dădea fiecărui membru

Osage un drept de proprietate și o cotă-parte în fondul de resurse minerale al tribului. Câțiva ani mai târziu, când au fost descoperite câmpuri petroliere sub pământurile Osage, toți membrii tribului au devenit putred de bogați, dar faptul că drepturile de proprietate nu puteau fi cumpărate sau vândute, ci doar moștenite, i-a transformat în țintele multor șarlatani, escroci și oameni de afaceri corupți, care doreau să pună mâna pe averile sau terenurile lor prin orice mijloace.

urma căror și-au pierdut viețile 24 de oameni. Dar moartea celei de-a treia surori a lui Mollie, Rita Smith, a soțului acesteia, Bill, și a servitoarei lor, Nettie Brookshire, într-o explozie în casa lor din Fairfax, Oklahoma, a fost cea care a determinat

mai târziu FBI) - a trimis pe unul dintre agenții săi la Washington, D.C., Tom White, interpretat aici de minunatul Jesse Plemons. În doar câteva luni, White reușește să strângă suficiente dovezi pentru a-i pune după gratii pe vinovați.

Consiliul Tribal Osage să apeleze la ajutorul Departamentului de Justiție.

În urma morții Annei Brown, Mollie Burkhart a angajat detectivi particulari pentru a-i găsi pe ucigașii ei, dar degeaba. Apoi, în vara anului 1925, J. Edgar Hoover - șeful unei agenții guvernamentale nou-nouțe, denumită pe atunci Biroul de Investigații (care avea să devină

Așa cum se arată și în cel de-al doilea trailer pentru „Killers of the Flower Moon”, Ernest Burkhart, personajul lui DiCaprio, fratele lui Ernest, Bryan (Scott Shepherd), și unchiul lor, William Hale (De Niro), vor fi implicați cu toții atunci când conspirația de a ucide familia lui Mollie va fi în cele din urmă descoperită.

Filmul, care ar putea să le aducă multor actori din distribuție nominalizări la Oscar, o a doua statuetă pentru DiCaprio și, cel mai probabil, ultima din cariera lui Scorsese (regizorul are 80 de ani), va avea premiera pe marele ecran pe 20 octombrie și merită din plin atenția oricărui cinefil.

PREMIERĂ

Sile, Pompiliu şi Dinel revin pe ecrane pentru

Încă două lozuri este o continuare mult așteptată a comediei românești de succes Două lozuri, care a captivat publicul în 2016. Regizat de Paul Negoescu și cu o distribuție de excepție, formată din Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol, filmul promite să ducă mai departe povestea și umorul care au făcut primul film atât de popular.

Sile, Dinel și Pompiliu se întorc în viața publicului pentru noi aventuri pline de situații neprevăzute, de data aceasta în era digitală a anului 2023, filmul explorând temele criptomonedelor și a îmbogățirii rapide. Sile, recent eliberat din închisoare, are un plan ambițios de a face avere rapidă prin minarea criptomonedelor şi, alături de prietenii săi, Dinel și Pompiliu, intră într-o cursă pentru a recupera o sumă fabuloasă de bani pierdută din cauza unor evenimente neașteptate.

Filmul lui Paul Negoescu a avut în vară avanpremiera la TIFF, stârnind entuziasm printre spectatori și critici. Ulterior, referindu-se la experienţa filmărilor, Dragoș Bucur a împărtășit cititorilor revistei Cinemap:

„În Încă două lozuri suntem ca niște copii care au șansa să se distreze și să se prostească fără să se uite părinții la ei. Ne știm reacțiile, ne știm glumele, ne știm punctele sensibile și de multe ori încercăm să ne surprindem unii pe alții făcând din asta scopul unei zile de filmare. Dacă îi mai ai alături de tine și pe Bobonete, și pe Ilona Brezoianu, distracția este asigurată.”

Filmările au avut loc pe parcursul a aproximativ 20 de zile, desfășurate în două perioade diferite, iar locațiile de filmare au inclus diverse orașe din România, inclusiv București, Slatina, Craiova, Curtea de Argeș și multe altele. Este interesant faptul că unele locuri au fost „reutilizate” din primul film, iar regizorul Paul Negoescu a subliniat transformările în

timp ale acestor spații. Cu o distribuție talentată și o poveste captivantă, Încă două lozuri este așteptat cu nerăbdare de către amatorii de comedii românești și va oferi cu siguranţă o experiență entertaining în cinematografele din toată țara din 27 octombrie.

Dacă ați putea alege o frază pentru a descrie Încă două lozuri, care ar fi aceea?

Dragoș Bucur: Ce culoare are mașina?

Alexandru Papadopol: Cred că ar fi: „Dinele, unde-s cheile, Dinele?” Este replica lui Dragoș Bucur, deci a lui Sile, și mi se pare că devoalează destul de bine relațiile dintre personaje.

Dorian Boguță: ȘAORMA. Că e cu de toate și le place la oameni.

„Încă două Lozuri”

Five Nights at Freddy’s este un film horror produs de Blumhouse, compania responsabilă de francize precum Insidious, Paranormal Activity, Halloween sau The Purge, dar și multe filme de groază de mare succes la publicul larg, ca M3GAN sau The Black Phone, iar protagonistul este tânărul actor american Josh Hutcherson, devenit popular mai ales datorită filmelor The Hunger Games, în care l-a jucat pe Peeta Mellark. Cel care îl va interpreta pe antagonistul său, Matthew Lillard, este și el cunoscut pentru roluri din francizele Scream sau Scooby-Doo.

Trailer-ul filmului, cu roboții posedați de fantomele unor copii care au murit enigmatic, a strâns peste 25 de milioane de vizualizări în decursul a doar două luni, ceea ce arată că publicul este entuziasmat. Pe de o parte, încântarea oamenilor este datorată profesionalismului de care Blumhouse a dat dovadă cu fiecare producție și de faptul că Josh Hutcherson, foarte selectiv în cariera sa cinematografică, a ales să joace un rol principal, dar pe de altă parte, este generată şi de faptul că reprezintă o primă adaptare după renumita serie de jocuri video cu acelaşi titlu.

Scott Cawthon, creatorul francizei Five Nights at Freddy’s, a lansat în 2014 un prim video game, fără să-şi imagineze

succesul de care se va bucura. Inițial, nu a intenționat să-i creeze o poveste, dar datorită popularității de pe platforma YouTube, a continuat seria. Fanii voiau să înțeleagă însă ce se întâmplă în jocuri: de ce un paznic de noapte al unui local trebuie să supravegheze niște roboți și să aibă grijă să nu fie omorât de ei? Toți se întrebau de ce roboții, care distrau copiii în timpul zilei şi nu puteau decât să danseze și să cânte, începeau să se miște pe cont propriu noaptea şi îl vânau pe gardian.

Aceasta este premisa filmului ce va avea premiera pe 27 octombrie, una supranaturală, care a atras publicul şi către

jocuri, întrucât Cawthon nu a clarificat niciodată care este adevăratul fir al întâmplărilor, mereu lăsând loc de interpretări și teorii.

Lansarea lui Five Nights at Freddy’s în preajma Halloween-ului se anunţă a fi o adevărată încântare pentru fanii universului VG, dar și o modalitate de atragere a cinefililor amatori de horror, care vor vedea că această adaptare aduce o doză de inedit în acest gen cinematografic prin întâmplările nocturne macabre ce se consumă întrun restaurant pentru copii.

„Five Nights at Freddy’s”, o poveste horror cu roboți posedați

Time”: Peste

succes

Încă de când epoca lui Jon Snow și a dragonilor lui Daenerys din Game of Thrones a apus, cei de la HBO s-au arătat mai mult decât pregătiți cu un întreg arsenal de producții de televiziune care să țină ștacheta sus. De Succession cred că am vorbit de prea multe ori aici deja, dar există multe altele, complet diferite la nivel de scenariu sau compoziție, pe care le-am urmărit cu plăcere: Barry, House of the Dragon, The Last of Us și, cel mai recent pentru mine, Winning Time, care explorează istoria echipei de baschet Los Angeles Lakers, din anii ’80.

Creat de David Simon și John Ridley, serialul aduce în prim-plan evenimentele, personalitățile și schimbările semnificative care au avut loc în acea perioadă în lumea baschetului. Cel mai plăcut surprins am fost de castingul realizat pentru această producție. Personaje cheie, precum Magic Johnson (interpretat de Quincy Isaiah), Jerry Buss (interpretat de John C. Reilly), Kareem Abdul-Jabbar (interpretat de Solomon Hughes) sunt aduși la viață într-un mod cât se poate de veritabil de către actorii care își fac treaba cu brio. Serialul surprinde nu doar momentele de glorie ale echipei Lakers, ci și provocările,

conflictele și dramele din culise. De la rivalitatea aprigă cu Boston Celtics până la schimbările din conducerea echipei și impactul social al evenimentelor vremii, Winning Time oferă o imagine complexă și de ansamblu a acelei perioade, recreată absolut impecabil prin costumele, muzica și atmosfera specifică vremii. Pentru un fan al baschetului sau pentru oricine interesat de istoria sportului și a culturii pop din anii ’80, serialul oferă o experiență captivantă. Sportul și natura umană se îmbină într-un scenariu solid și foarte dinamic, filmat într-un stil aproape de mockumentary, cu actori care sparg cel de-al patrulea perete

și vorbesc cu camera, ca un aparté shakespearian, dar care nu reduce niciodată din dramatism sau de care abuzează regizorii pentru o glumă-n plus.

În concluzie, Winning Time este un serial de calitate, care reușește să aducă la viață una dintre cele mai fascinante epoci din istoria sportului și să ofere o perspectivă bogată și autentică asupra evenimentelor și personajelor care au marcat acea perioadă. Și dacă nu era deja destul de clar, HBO e rege când vine vorba de seriale și de a le oferi telespectatorilor ceva pentru care merită se deschizi televizorul.

„Winning

câte hopuri trebuie să treci să ajungi la

DrAcULA FiLm FeStiVAL

Spațiul de întâlnire a pasionaților de Fantasy & Horror

Festivalul internaţional de film fantastic de la Braşov, Dracula Film Festival (2529 octombrie), propune anul acesta publicului o ediţie foarte bogată în experienţe cinematogra ce inedite, premiere europene, întâlniri cu autori ai lmelor, concerte, lansări de carte şi panel-uri. Cu o tradiţie anuală neîntreruptă în a oferi cine lilor acces direct la o mare varietate de forme de expresie ale fanteziei, de la lm de artă şi documentar până la riller, SF sau Horror, DFF îşi propune să justi ce, prin diversitatea experienţelor oferite publicului, includerea în 2021 pe lista celor mai importante 50 de festivaluri de gen din lume, top realizat de către Dread Central.

susţinute live la Braşov de către artistul mexican de electronică Murcof şi, respectiv, reputatul chitarist italian Massimo Zamboni.

PROIECŢII-EVENIMENT.

În afară de avanpremiere, precum Five Nights at Freddy’s sau The Marsh King’s Daughter, şi a filmelor din competiţii, toate prezentate în premieră naţională sau chiar europeană, programul conţine inclusiv aniversări ale unor filme-cult, precum Torso (1973), al lui Sergio Martino, considerat primul Slasher din istoria cinematografiei, sau SF-ul regizat de Enzo G. Castellari, Warriors of the Wasteland (1983), la care se adaugă clasicele Faust (1926, r: F.W. Murnau) şi Dracula (1931, r: Tod Browning), ce stau la baza cine-concertelor

Propunerea Ungariei la Oscar în 2022, Post Mortem este un Mystery-Thriller cu accente Horror a cărui acţiune se petrece la finele WWI, într-un cătun bântuit, cu populaţia aproape decimată de gripa spaniolă. Autorul filmului, multipremiatul regizor Peter Bergendy, va fi la Braşov pentru a da detalii spectatorilor despre cum a gândit această poveste impresionantă.

În premieră, cineasta franceză Aurélia Mengin (Fornacis), prezentă la rândul ei în DFF, va comenta cel mai nou lungmetraj pe care îl semnează, Scarlet Blue, o Mystery-Drama cu o estetică aparte, despre o tânără depresivă ce descoperă sub hipnoză un secret sumbru de familie.

În competiţie, toate cele 10 lungmetraje sunt must see-uri, pentru că baleiază între Found footage-Horror (Puzzle Box, UK) şi Fantasy romantic (Halfway Home, Ungaria), cu trecere prin SF-Drama (The Founder Effect, Canada), comedie neagră (Oregano: The Failure Family, Argentina) şi Slasher-Horror (Behave, UK). Concluzia? Un city break la Braşov având ca ţintă Dracula Film Festival poate deveni o experienţă realmente memorabilă pentru iubitorii de poveşti cinematografice... fantastice.

Acordarea în fiecare an a cel puţin unui titlu onorific de Conte Dracula la Dracula Film Festival a devenit o tradiție, iar printre deținătorii trofeului, celebraţi astfel pentru realizările lor memorabile în spaţiul filmului fantastic, se numără regizorii Lamberto Bava

şi Ruggero Deodato, actriţa

Debbie Rochon, producătorul şi directorul de imagine Vlad

Păunescu, maestrul efectelor speciale Sergio Stivaletti şi actorul Armand Assante.

În a XI-a ediţie a DFF, trofeul şi titlul de „Conte Dracula” va fi oferit din Braşov unuia dintre cei mai populari cineaşti italieni din ultimele decenii, ENZO

G. CASTELLARI, care şi-a conservat notorietatea inclusiv în rândul tinerelor generaţii de cinefili datorită filmului său de

război din 1978, The Inglorious Bastards (Acel blestemat tren blindat e titlul sub care a rulat la noi, pe vremea comuniştilor), ce l-a inspirat pe Quentin Tarantino pentru al său Inglorious Basterds, în care, de altfel, Castellari are un cameo în scena premierei filmului.

După ucenicia în Western-uri Spaghetti, atât de prizate la finele anilor ’60, Enzo G. Castellari (n. 1938) a semnat încă din 1971 un prim Thriller notabil, Cold Eyes of Fear, cu Fernando Rey şi Gianni Garko, urmat, timp de aproape un deceniu, de o serie de filme Poliziotteschi, având pe generic, de obicei, pe unul dintre actorii săi fetiş, Franco Nero sau Fabio Testi. Castellari nu este asociat ca regizor cu genul Horror, întrucât experienţa lui cu Sensitività (The

House by the Edge of the Lake), din 1979, a fost traumatizantă prin problemele de buget şi producţie, dar inspiraţia lui s-a manifestat plenar, inclusiv ca scenarist, în zona Adventure-Fantasy/ SF, pe parcursul anilor ’80, cu ciclul său cinematografic Bronx Warriors/ New Barbarians.

În cadrul Dracula Film Festival este, de altfel, programată proiecţia filmului Warriors of the Wasteland, a.k.a. The New Barbarians, de la a cărui premieră se împlinesc 40 de ani, aniversarea urmând a fi marcată de un session de Q&A al cinefililor cu Enzo G. Castellari. Sigur că, înaintând în vârstă (recent a împlinit 85 de ani!), maestrul italian al aventurilor cinematografice s-a limitat în ultimul timp la proiecte mai „cuminţi”, dar nu trebuie să uităm că el a debutat ca profesionist în cinematografie încă din... 1959, ca actor, şi nu ca regizor, într-un film de aventuri, Un canto nel deserto, iar dragostea lui pentru poveştile captivante s-a conservat de atunci intactă. Iată de ce ENZO G. CASTELLARI este omagiat în cadrul DFF XI prin înmânarea la Braşov, în seara de 28 octombrie 2023, a trofeului asociat titlului onorific de Conte Dracula. Chapeau!

Legendarul regizor

ENZO G. CASTELLARI, omagiat la DFF 2023

DFF 2023 | bătălia pentru DrAcULA trOPHY

Cu peste 3000 de noi producţii cinematogra ce, din aproape 140 de ţări înscrise în competiţiile destinate scurt şi lungmetrajelor din Dracula Film Festival (25-29 octombrie), ajuns anul acesta la ediţia a XI-a, juriile internaţionale vor avea la Braşov misiunea di cilă de a alege câștigătorii trofeelor dintr-o selecţie ce re ectă marea varietate a formelor de expresie ale fanteziei adulte, de la riller sau Fantasy până la SF şi Horror. Cele mai aşteptate 10 premiere aparţin, resc, categoriei Feature Films, unde juraţii Aurélia Mengin (Franța, cineastă, fondatoare a festivalului Meme Pas Peur), Chris Orgelt (Belgia, Head of Programming - Brussels IFFF) şi Ottaviano Dell Acqua (Italia, actor şi cascador) vor trebui să desemneze câştigătorul râvnitului Dracula Trophy 2023.

PUZZLE BOX

(Australia, 2023, r: Jack Dignan)

Found footage Horror extrem de eficace şi inovativ, Puzzle Box este realizat de Jack Dignan, „noul James Wan”, după cum îl descrie presa australiană. Un tânăr ce luptă cu dependenţa de droguri, însă nu-şi doreşte să revină în spital, se ascunde însoţit de sora sa într-o casă izolată... aceasta îşi schimbă însă continuu interiorul, ţinându-i captivi.

THE TOURISTS. A SEASON IN HELL

(Argentina, 2023, r: Gaby Smits)

Los turistas este un Slasher foarte nou şi super entertaining, cu un OST punk-rock, distins încă de la premiera lui recentă, care, după cum spune şi titlul, are ca „victime” nişte turişti aflaţi în vacanță, ce se hotărăsc să

participe la un festival de stradă horror dintr-un cătun pierdut în mijlocul pădurii. Cât de sângeros este rezultatul se poate bănui.

A NORMAL DAY (UNA DÍA QUALQUIERA)

(Spania, 2023, r: José Texeira)

Un grup de prieteni îşi petrece weekend-ul într-o casă de la ţară. În care nimic nu este ce pare a fi... nici măcar prietenia.

Thriller psihologic ce va avea la DFF premiera europeană

(!), A Normal Day are acţiunea concentrată, practic, într-un singur spaţiu, sufrageria, dar fără a-şi pierde dinamismul, datorită celor peste 300 de cadre filmate.

ZAMAN DARK

(Liban, 2023, r: Christophe Karabache)

Nominalizat în 2019 la Dracula Trophy pentru Vortex, apreciatul cineast francez de origine libaneză Christophe Karabache revine în DFF cu un MysteryThriller minimalist, despre doi

chimişti care, printre ruinele unei ţări în pragul colapsului, încearcă un experiment unic: să se hrănească doar cu carne de om. Dar asta presupune operaţiuni de... importexport.

AGRINAI (Malaezia, 2023, r: Thanesh Perrabu)

Slasher-Thriller cu accente SF realizat întrun mod spectaculos, Agrinai spune povestea a trei psihopaţi, transportaţi în mod ilegal din închisoare întrun imobil izolat pentru a fi studiaţi de către un expert în psihologia criminalilor cu ajutorul unui drog sedativ experimental. Doar că aceştia reacţionează contrar aşteptărilor şi încep să iasă la vânătoare de localnici.

HALFWAY HOME

(Ungaria, 2022, r: Isti Madarász)

În acest Fantasy romantic neobişnuit, un tânăr angajat paznic la morgă descoperă uimit că locatarii bântuie nopţile pe holurile clădirii, spiritele lor neputându-şi afla odihna veşnică din cauza problemelor lăsate nerezolvate în decursul vieţii.... şi e treaba lui să le salveze. Problema apare atunci când se îndrăgosteşte de o fată deja plecată dintre cei vii.

ORÉGANO: THE FAILURE FAMILY

(Argentina, 2022, r: Ramsés Tuzzio)

Premiată la festivalul Buenos Aires Rojo Sangre, această comedie neagră, definită de o estetică ce aminteşte de Jean-Pierre Jeunet, este o mostră savuroasă a spiritului (tragi)comic argentinian, prin intermediul unei familii disfuncţionale al cărei liant îl reprezintă aproape exclusiv

manifestarea frustrărilor cotidiene, deopotrivă personale şi de grup.

BEHAVE (UK, 2023, r: Francesco Gabriele)

După moartea unui prieten, un grup de tineri excentrici se retrage pentru câteva zile într-o vilă din afara Londrei, însă o entitate misterioasă pare să îi fi urmărit în luxosul lor refugiu. Regizorul de origine italiană, multipremiat pentru scurtmetrajele sale Horror (For Sale, Enchanted), propune aici un hibrid inedit, care îmbină elemente de Slasher şi MysteryHorror.

THE FOUNDER EFFECT

(Canada, 2023, r: Justin MacGregor)

În această Mystery-Drama SF, un poliţist din orăşelul Hope, rătăcit în munţi, marcat încă de faptul că şi-a pierdut cu ani în urmă fiul, pleacă în căutarea

nepotului recent dispărut, asistat de un expert în asemenea cazuri. Doar că, în călătoria lui, se confruntă cu fenomene misterioase ce-l pun la încercare mai mult decât propriile sale probleme de conştiinţă.

I’LL CRUSH Y’ALL (OS REVIENTO)

(Spania, 2023, r: Kike Narcea)

Thriller de acţiune pigmentat cu umor negru, filmul cineastului independent Kike Narcea, autorul reuşitei comedii

SF El tiempo de Plácido Meana, se centrează pe profilul unui fost boxer impulsiv care se decide, fără succes, să devină cetăţean model după câţiva ani petrecuţi în închisoare.

Viaţa continuă să fie însă pentru el o eternă luptă, extrem de violentă, inclusiv cu sine însuşi.

Artă

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII ART EXPO/ PERFROMING ARTS/ARTIȘTI URBANI/ BENZI DESENATE

WWW.ZILESINOPTI.RO/ARTA-CULTURA

Fabricarea fanteziilor, în viziunea lui Marcel Duchamp

Ce este arta? Indiferent de răspuns, arta trebuie readusă „în slujba minții”. Asta este concluzia lui Marcel Duchamp, după ce a pus sub semnul întrebării tot ceea ce în fața multora era o certitudine absolută. Cu un impact uriaș asupra artei secolului al XX-lea, a respins lucrările colegilor săi, considerând că aceștia practicau o artă menită doar să mulțumească ochiul. În perioada 14 octombrie 2023 - 18 martie 2024, Colecția Peggy Guggenheim, de la Palazzo Venier dei Leoni din Veneția, prezintă Marcel Duchamp and the Lure of the Copy, o expoziție curatoriată de Paul B. Franklin, istoric de artă stabilit la Paris și expert de renume internațional în viața și opera artistului francez, fără de care o mare parte din arta ultimilor o sută de ani nu ar fi existat.

Marcel Duchamp a fost un pionier al mișcării Dada, care a pus sub semnul întrebării presupunerile de lungă durată despre ce ar trebui să fie arta și cum ar trebui să fie făcută. Căutând o alternativă la reprezentarea obiectelor în pictură, Duchamp a început să prezinte obiectele însele ca artă. „Readymades”, așa cum le-a numit el, au perturbat secole de gândire despre rolul artistului ca un creator original. În schimb, Duchamp susținea că „un obiect obișnuit poate fi ridicat la demnitatea de operă de artă prin simpla alegere a unui artist”. Mai mult

de atât, această tehnică sfida ideea că arta trebuie să fie frumoasă.

Astfel, alegea obiectele din viața de zi cu zi „pe baza unei reacții de indiferență vizuală, cu o absență totală de gust bun sau rău”.

Ironic, provocator și enigmatic, s-a jucat cu cuvintele și imaginile, cu genul și sexul. A distrus ideea de unicitate a operei și a lipsit figura artistului de orice sacralitate. Ca nimeni altcineva până atunci, el a adus spectatorul în inima procesului de creație, recunoscându-i dreptul și responsabilitatea de a aduce opera la naștere cu o singură privire.

Expoziția cuprinde aproximativ 60 de lucrări de artă care datează din 1911 până în 1968. Punctul culminant este însă capodopera Boîte-en-Valise (Cutie în valiză, 1935-1941), recent restaurată la Opi cio delle Pietre Dure, un muzeu portabil care conține 69 de replici și reproduceri în miniatură ale operei lui Duchamp, o parodie extremă a artei și a mecanismelor de creație, care lovește în inima ideii de muzeu.

Peggy Guggenheim Collection

CAMERON CARPENTER:

Recitalul fenomenalului organist american Cameron Carpenter, de la Ateneul Român, va rămâne cu certitudine în memoria melomanilor prezenţi la ediţia din acest an a Festivalului George Enescu. Pasionat până la obsesie de acest instrument de o complexitate extraordinară, deopotrivă de tehnica de interpretare şi de designul acestuia, CAMERON CARPENTER (n. 1981) s-a făcut remarcat încă din adolescenţă ca un muzician de o factură aparte, prin prezenţa pe albumul lui Joe Jackson, Night Music, din 1994, şi ca organist al Reynolda House Museum of American Art din Winston-Salem, la finele anilor ’90. La scurt timp după terminarea studiilor la Juilliard, datorită intensei activităţi performative, Carpenter devenise deja o celebritate, fiind primul organist nominalizat la un premiu Grammy pentru un album solo (Revolutionary),

în 2008. Relocat în Berlin, muzicianul şi-a creat propriul instrument, inovativa orgă digitală I.T.O. (International Touring Organ), cu care a înregistrat în premieră mondială interpretări ale unor compoziţii precum Paganini, a lui Rahmaninov, sau Variaţiunile Goldberg, ale lui Bach. Costurile mari de întreţinere ale orgii sale, coroborate cu blocarea activităţii concertistice în pandemie l-au obligat să renunţe la aceasta, iar Cameron Carpenter a revenit la instrumentul clasic, cel cu tuburi, fără ca asta să îi stăvilească însă explorările artistice, dacă ne raportăm la albumul său din 2021, Beethoven X - The AI Project, ori la implicarea în proiectul dedicat muzicii de film, New Sound of Classical Orchestra Dialogul cu un muzician interesat de teoria informaţiei şi de sistemele dinamice pentru a evolua în relaţia cu instrumentul favorit, orga, s-a dovedit unul peste măsură de interesant.

„Am visat să creez o orgă cu care să am o relaţie permanentă”

foto © Dovile Sermokas

Concertul tău din cadrul Festivalului Enescu a avut un caracter aniversar, pentru că s-a întâmplat la exact 10 ani de la prezenţa ta în festival, din septembrie 2013. De atunci, multe s-au întâmplat: contractul cu Sony Classical, controversele, succesul, dar şi pierderea I.T.O. Care sunt diferenţele dintre Cameron Carpenter de atunci şi versiunea lui din 2023?

Ei bine, în ultimă instanţă, asta decide publicul, însă, din punctul meu de vedere, sunt o persoană diferită de cea de-atunci, în multe privinţe. Sunt sigur că mulţi oameni se schimbă datorită întâmplărilor din viaţa lor, deşi n-o arată, dar acest aspect e mult mai evident în micuţa noastră lume a muzicii clasice, unde, chiar dacă cineva are o carieră ascendentă ce-l duce la celebritate, suntem înclinaţi să presupunem că a rămas acelaşi... doar că, pe măsură ce trec anii, intervin acele multiple schimbări în existenţa sa şi lucrurile nu stau în realitate cum ne-am închipuit. Revenind la întrebare, cred că faţă de atunci, sunt capabil în momentul actual de a face lucruri de o calitate mult mai înaltă, în pofida faptului că nu mai sunt atât de epatante... ăsta e un clişeu, presupun. Altfel, după cum spuneai şi tu, a fost contractul cu Sony Classical, dar apoi şi cel cu Decca, am construit orga digitală [I.T.O.], pe care am pierdut-o din cauza Covid-ului, de fapt, mi-a fost luată... a fost deci o cale lungă, presărată cu destule obstacole, dar asta, în fond, se întâmplă în viaţa oricui.

“Am devenit organist din multe motive, cel mai important fiind acela că am fost atras de ideea de a avea controlul complet asupra sistemului, într-un fel în care i-ar fi imposibil unui flautist să-şi dorească”, spuneai cândva. Presupun că pierderea I.T.O. te-a făcut să-ţi nuanţezi poziţia faţă de instrument, fiind obligat să cânţi acum exclusiv la orgile existente, cu tuburi. Cum te-ai adaptat la această situaţie?

Interpretez un repertoriu mult mai limitat. N-aş spune însă că m-am adaptat, pentru că nu este o situaţie pe care să vreau să o accept, nu sunt pregătit să o accept şi nici nu am acceptat-o. Pentru mine, va rămâne o problemă emoţională şi artistică în egală măsură. Consider că relaţia mea cu orga digitală nu s-a încheiat. Iubesc orga cu tuburi şi

datorită acesteia am ajuns să descopăr instrumentul, dar istoria orgii nu se limitează şi nici nu se încheie cu ea... asta ţi-ar spune orice organist onest, deci nu doar eu, aşa, ca să par dezagreabil. Simplul adevăr e însă acela că, deşi se face în clipa de faţă o publicitate foarte mare orgilor cu tuburi din sălile de concert, în realitate, sunt foarte puţine cele care pot fi considerate realmente nişte instrumente minunate. Şi, chiar dacă sunt, nu rezolvă o foarte mare problemă: o orgă de concert nu este un instrument pe care să poţi exersa, pentru că te întâlneşti cu ea doar timp de câteva ore, iar asta nu înseamnă responsabilitate artistică! Ideea că un organist poate oferi tot ce are mai bun publicului pe un instrument pe care l-a văzut doar 6-7 ore este ca şi cum ai trage mai întâi cu săgeata şi apoi ai picta ţinta în jurul locului în care s-a înfipt. Cum ar putea orice muzician care îşi petrece întreaga viaţă împreună cu instrumentul său, fie el violonist sau trompetist, să ia ideea asta în serios? Este completamente ridicol! De asta mi-am dorit să creez o orgă a mea, un instrument cu care să am o relaţie permanentă... şi intenţionez să rezolv această problemă în decursul existenţei mele, deci nu consider închis subiectul ‘touring organ’. [...]

Citiţi

interviul complet cu CAMERON CARPENTER pe www.zilesinopti.ro

Festivalul George Enescu, 2023 (foto © Petrica Tanase)

Festivalul SoNoRo 18 – On the Couch

umane

AXVIII-a ediție a Festivalului

Internațional de muzică de cameră SoNoRo, intitulată

On the Couch, va avea loc în perioada

27 octombrie-12 noiembrie, în București și Cluj-Napoca, și va aduce în fața publicului

18 concerte, 35 de muzicieni și o serie de evenimente intitulate SoNoRo Talks – ON THE COUCH, cu invitați surpriză și discuții despre muzica clasică și experiențele artiștilor pe scenele de concert. Prin tema din acest an, On the Couch, publicul va fi invitat să facă o călătorie în intimitatea emoțiilor umane. Se știe deja că terapia prin muzică poate fi unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru vindecarea corpului și a sufletului și că atât arta, cât și știința sunt instrumentele care ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și relațiile noastre cu lumea exterioară.

Inspirația pentru tema acestei ediții a festivalului provine din Viena - orașul genialilor Mozart, Brahms, Beethoven, Schubert, Zemlinsky, Webern sau Schönberg - și locul în care disciplinele psihanalitice au înflorit. Muzica este cea mai intimă dintre arte, iar actele creative de compoziție, interpretare și ascultare își au rădăcinile în subconștientul uman. Nu există percepție a muzicii fără implicarea emoțiilor profunde, a proceselor subliminale și a amintirilor, iar muzica vieneză ne

oferă cele mai bogate exemple ale acestor experiențe universale. Tema din acest an este, așadar, complexă și provocatoare, în spiritul nonconformist și inovator care definește acest festival de muzică de cameră – de la spații și muzicieni până la lucrările selectate și titlurile concertelor.

Festivalul SoNoRo se va desfășura în București în perioada 27 octombrie-5 noiembrie, iar primul concert va avea loc la Palatul Bragadiru Vineri, 27 octombrie, publicul va face cunoștință cu excepționalul Ansamblu Janoska, în „Concertul de deschidere”. Ansamblul Janoska, cu pregătire clasică, depășește toate granițele cu limbajul său muzical poliglot, iar cei trei frați din Bratislava (Ondrej și Roman Janoska la vioară, alături de František Janoska la pian), împreună cu Julius Darvas, cumnatul lor, la contrabas, creează o muzică inovatoare și palpitantă, care cucerește iremediabil publicul.

Sâmbătă, la Sala Radio, ni se propune o întâlnire de zile mari cu orașul Viena și compozitorii care l-au iubit nespus, în concertul intitulat „Wunderstadt Wien”, iar a doua zi, pe lângă terapia prin muzică, atenția participanților se va îndrepta către alte trei modalități de alinare a problemelor și anxietăților cotidiene..

O călătorie în intimitatea emoțiilor

fotografi i © Șerban Mestecăneanu

În concertul de dimineață vom face terapie prin basme, la MARe/ Muzeul de Artă

Recentă, concertul fiind intitulat „Fairy Tale Therapy”, programul va continua la ora 16:00, fiind invitaţi să dormim puțin pe canapea la concertul „Hypno Therapy”, de la Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, iar seara ajungem în Clubul Expirat, cu experimentul „Exposure Therapy”, o sesiune de terapie în care muzicienii sunt invitați să povestească despre „traumele” și aventurile muzicale de pe scenă, iar publicul să interacționeze cu ei.

Luni, 30 octombrie, la Templul Coral, ne vom explora visele, dorințele și amintirile, în concertul „Laboratory of Dreams”, iar marți, în Sala Mare a Ateneului Român, vom analiza muzical, în concertul „Father and Son”, două cupluri tată-fiu, ambele strâns legate de Viena: Leopold și Wolfgang Mozart și Julius Leopold

și Erich Wolfgang Korngold. Pe 1 noiembrie, în splendida Sufragerie Regală din cadrul MNAR/ Muzeul Național de Artă al României, vom depăși granițele cotidianului și conformismului

și vom ajunge în lumi interioare, poate neștiute până în acel moment, pe firul muzical al concertului „Breaking the Tabu”. Vom reveni joi la Sala Radio pentru o sesiune consistentă de melancolie, în concertul „Ink of Melancholy”, și vom continua vineri să ne privim în oglindă, în Sala Auditorium a MNAR, la concertul „SelfPortrait”.

Sâmbătă, la Centrul Național de Artă

„Tinerimea Română”, publicul este invitat la „SoNoRo TALKS – ON THE COUCH”, unde invitați surpriză vor avea discuții despre muzică și experiențe care vor ieși la iveală pe măsură ce conversația se dezvoltă, iar duminică, pe 5 noiembrie, această ediție se încheie în București prin două concerte demne de tema festivalului: matineul „New Constelation”, la MNAC/ Muzeul National de Artă Contemporană, susținut de câștigătorii burselor SoNoRo Interferențe, și un grandios „Finale – Eros and Thanatos”, la Ateneul Român. Festivalul va continua apoi în ClujNapoca, între 6 și 12 noiembrie, cu șapte concerte și câteva evenimente „SoNoRo TALKS – ON THE COUCH” în spații inedite.

Muzicienii și artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo sunt, ca întotdeauna, nume importante ale scenelor internaționale: violoniștii Boris Brovtsyn, Clémence de Forceville, Barnabás Kelemen, Katalin Kókas, Mihaela Martin, Aylen

Pritchin, Tatiana Samouil, Erik Schumann și Mi-Sa Yang; violiștii Blythe Teh Engström, Sarah McElravy și Răzvan Popovici; violonceliștii Andreas Brantelid, Justus Grimm, Jan-Erik Gustafsson, Valentin Răduțiu și Tim Park; pianiștii Nino Gvetadze, Christian Ihle Hadland, Diana Ketler și Aurelia Vișovan; contrabasistul Zoran Marković și clarinetistul Thorsten Johanns.

Oct Ombrie 2023 POP CULTURE MAGAZINE

Andreas bra ntelid

r ăzvan Popovici și Diana Ketler

Noul Bastion al Culturii Europene la Timișoara

Reţeaua Institutelor Culturale Naţionale ale țărilor membre din Uniunea Europeană (EUNIC România) s-a alăturat Capitalei Europene de Cultură Timișoara 2023 prin programul HEI -House of the European Institutes, un nou centru multicultural. HEI își are sediul într-unul din spațiile puse la dispoziție de către Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, demers prin care se dorește redarea unor spații consacrate comunității timișorene. În Galeria 1 din Bastionul Maria Theresia, str. Hector 1, HEI este conceput să fie un loc deschis și primitor pentru comunitățile orașului și vizitatorii lui, indiferent de statut social, etnie, religie sau orientare sexuală.

Pentru mai multe detalii: /houseofeuropeaninstitutesHEI

Roman Franc - Collectives

Expoziție de fotografie: 12.10 - 29.10.2023

Vernisaj: 12 Octombrie | 19:00

Expoziția fotografică a lui Roman Franc Collectives prezintă o selecție de fotografii de grup realizate de acesta în diferite țări și culturi începând cu anul 2015. Ca parte a proiectului HEI - House of European Institutes, această colecție internațională este completată de portrete de grup originale din șase sate cehești din Banat, realizate în anul 2023, special pentru Timișoara - Capitală Europeană a Culturii. Creativitatea artistului se îmbină aici cu modul unic în care acesta redă diverse comunități în munca sa, lăsându-le să influențeze la rândul lor opera de artă rezultată. Munca în echipă și participarea comunității sunt factori cheie în procesul creativ. În același timp, imaginile din satele cehe pot fi văzute ca un proiect artistic specific, dar și documentar, care surprinde o parte din diversitatea culturală a Banatului și, prin extensie, a întregii Românii.

Adresă: Bastion 1, strada Hector 1, Timișoara

Program de vizitare în perioada 13.10 -29.10.2023:

Miercuri-Vineri: 16.00-20.00

Sâmbătă-Duminică: 11.00-20.00

Luni-Marți: închis

12.10 - 29.10.2023

Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul European Echoes, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii. Este organizat în parteneriat cu Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

HEI - House of European Institutes Str.Hector 1 Bastion 1

Vernisaj 12.10 19:00

Expoziție de fotografie

Animest își sărbătorește majoratul în pași de dans

Dance me to the end of love, Dancing Queen, Dancing with myself, Die on the dance oor sau Lose yourself to dance - doar citind aceste titluri începi să fredonezi involuntar. Toate au fost hituri absolute și au cucerit generații întregi de iubitori de muzică. La Animest.18 (5-16 octombrie), ele vor denumi programele tematice dedicate lmelor animate cu și despre dans. Join the dance! este invitația pe care festivalul o lansează publicului la ediția de majorat – 10 zile de petrecere, de la care nu vor lipsi cele mai așteptate lme ale anului, dar nici întâlnirile cu animatori de excepție.

Printre ei, Jean-Charles Mbotti

Malolo - animatorul și dansatorul francez care semnează spectacole coregrafice de succes și producții cinematografice nominalizate la Premiile César. Invitatul special al ediției va susține un masterclass pe 11 octombrie, la CNDB.

„În animație, la fel ca în dans, corpurile sfidează gravitația, depășindu-și propriile limite. Animatorii de pretutindeni încearcă să împingă mai departe mișcările naturale pe care trupurile noastre sunt capabile să le facă. În imaginația lor, corpurile dobândesc o libertate totală de a se metamorfoza, de se distorsiona, de a-și crea un limbaj propriu. Muzica și sunetele, în general, sunt instrumente comune, la care atât coregrafii, cât și animatorii apelează pentru a-și modela coregrafia, ritmul, mișcarea.

Veselă, politică, personală și abstractă, retrospectiva Animest dedicată dansului celebrează legăturile puternice dintre cele două forme de limbaj artistic. Urmărind-o, vei descoperi perspective variate, de la regizori cu filme adânc înrădăcinate în dans, precum Jean-Charles Mbotti Malolo sau Erica Russell, până la Pina Bausch, la Tango sau dansatori techno. Tot ce trebuie să faci pentru o experiență completă este să-ți pui pantofii de dans și să ni te alături la petrecerea de majorat, unde vom dansa pe ritmul animației!”, transmite cineastul francez Alexis Hunot, care a curatoriat selecția tematică alături de Mihai Mitrică, directorul Animest.

Despre ALEXIS HUNOT

Jurnalist și istoric de lm, profesor de cinematogra e și istoria lmului de animatie. Face parte din comitetul care se ocupă de selecția lmelor de animație la Premiile César și este director artistic al Festivalului Internațional de Film de la Paris. Se implică în selecția Animest din 2022.

Black Tape

Jean-Charles Mbotti Malolo

MARIA KJARTANS:

Una dintre cele mai interesante prezenţe din Bucharest Photofest (6-15 octombrie), festival ajuns la a opta ediţie, care expune lucrările a peste 150 de creatori de imagine, repere din fotografia autohtonă și internațională, o reprezintă artista interdisciplinară Maria Kjartans, cu instalaţia multimedia Fractures (fotografie şi eseu cinematografic), realizată împreună cu Vala Ómarsdóttir. Absolventă a Academiei de Arte din Islanda şi a Glasgow School of Art, MARIA KJARTANS este actualmente preşedinta Asociaţiei Fotografilor Contemporani Islandezi (FISL), iar lucrările ei, fotografii şi scurtmetraje, au fost prezentate în peste 70 de expoziţii şi festivaluri din întreaga lume, multe fiind recompensate cu distincţii prestigioase (Art Elite Signature Prize, Ideas Tap). Complementar activităţii ei de artist fotograf independent, atrasă fiind de performance-urile imersive şi de proiectele multidisciplinare, Maria Kjartans a co-fondat, cu 10 ani în urmă, Vinnslan, colectiv artistic islandez cu o intensă activitate, ce a avut în această primăvară, la Shakespeare Theater din Gdansk, premiera performance-ului interactiv Proximity. De la tema existenţei sociale din Proximity până la cea a izolării ca individualităţi în Fractures, Maria Kjartans captează inevitabil atenţia prin originalitatea abordării, cea din perspectiva relaţiei dintre sine şi mediul natural.

Maria, plecăm în dialog de la instalaţia Fractures, pe care publicul o va putea vedea în cadrul Photofest. Spunemi câteva cuvinte despre conceptul acestei lucrări. Într-un fel, conceptul este identitatea, fiindcă e vorba despre oameni care au fost diagnosticaţi cu probleme mentale şi cum îşi pierd aceştia identitatea, cum îşi pierd locul în această lume, chiar şi după ce ajung în perioada de recuperare. Aş spune deci că ideea de bază o reprezintă reflectarea acestei probleme cu ajutorul fracturilor din natură, de felul celor care există, de exemplu, într-un canion. Ne folosim de persoană şi de natură deopotrivă, ca să reflectăm ce se petrece în interiorul fiecăruia dintre noi toţi, în special a celor care se luptă cu probleme psihice, încercând să arătăm lumii sentimentul de a fi izolat şi marginalizat de societate.

Pari atrasă de teme disconfortabile. Dacă în Fractures te apleci asupra consecinţelor bolilor mintale, în Spiritual Landscapes, de exemplu, te lupţi cu propriile frici. Ce anume cauţi la un subiect ca să îţi doreşti să îl explorezi vizual?

Hmmm, cel mai probabil e vorba de o întrebare care stăruie în mine însămi şi are nevoie de un răspuns în afara mea. Întotdeauna apare ceva care îmi ridică semne de întrebare sau pe care vreau să-l dezvălui într-un anume fel... uite, nu m-am gândit la acest tip de

„Iubesc să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea”

MARIA KJARTANS Autoportret

Fractures

similitudine între lucrările mele, ceea ce e foarte interesant, dar ai dreptate... face sens. Pentru că eu provin dintr-o familie foarte înclinată spre spiritualitate, plus că sunt parte - dat fiind că aici m-am născut şi m-am format - a spaţiului spiritual islandez, unde natura, vremea şi energia sunt componente cu adevărat importante din fiinţa noastră. Credinţa asta vine din trecutul nostru, transmisă de la o generaţie la alta, pentru că de la bunicii şi de la străbunicii noştri am auzit poveşti

Fractures

realmente interesante despre energia pământului - care ne înconjoară - şi de lucruri pe care nu le vedem, dar, totuşi, sunt acolo. Iubesc ideea de a fi capabilă să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea... cred că acesta e impulsul care mă determină să mă exprim vizual.

„Pentru mine, nimic nu este mai uimitor decât magia naturii”, spuneai cândva şi, într-adevăr, fotografiile tale susţin această fascinaţie. De ce eşti înclinată să cauţi magia în natură şi nu, de exemplu, în urban?

Am copilărit în Reykjavík, alături de ceilalţi cinci fraţi şi surori, şi n-am avut posibilitatea să călătoresc foarte mult, pentru că ai mei munceau din greu amândoi, dar pe la 14 ani, am avut noroc. Sora mea se vedea cu un tip ce deţinea un hotel foarte izolat, mult în afara oraşului, în peninsula Snæfellsenss. Închipuie-ţi că era la baza unui gheţar alburiu,

înconjurat de lavă neagră, cu o plajă albă... tărâmul basmelor cu elfi şi troli. Am lucrat acolo o bucată de vreme - ziua îngrijeam caii de închiriat, seara spălam vasele, iar dimineaţa schimbam aşternuturile în camere -, dar gândeşte-te ce impact uriaş a avut pentru o copiliţă aflată atunci între 14 şi 19 ani mediul acela în care am crescut... era magic! Pentru că eram doar o puştoaică, cei din hotel îmi spuneau poveşti cu vikingi din trecut, cu troli, dar şi cu fantome, iar eu îmi imaginam că natura e vie, deci, pentru mine, natura însemna şi suma de creaturi care îmi popula fantezia. Acesta e motivul fascinaţiei mele şi continui să cred că natura este magică. Eram trimisă de la hotel să fac rost de apă gazoasă şi o gaură în pământ mi-o oferea, pur şi simplu, săpai niţel, iar apa ţâşnea, pentru a fi apoi servită oaspeţilor hotelului. Asta e magia naturii! [...]

Citiți

foto © Gaby Motola

interviul complet cu MARIA KJARTANS pe www.zilesinopti.ro

III din FNT XXXIII

Înaintea Festivalului Național de Teatru (20-30 octombrie), ajuns la a 33-a ediție, vă propun trei spectacole care mi-au mers la suflet din selecția oficială.

Mass

Piesa „Băieții de zinc”, bazată pe romanul documentar al Svetlanei Aleksievici, cu o dramatizare și o adaptare scenică semnate Yuri Kordonsky, aduce o răvășitoare realitate, zugrăvită sumbru de perspectiva unor mame care și-au pierdut fiii în război. Înalta împlinire artistică e cea mai fidelă punere în scenă a grozăviilor războiului. Căci pornește de la fapte. Și cine putea fi mai potrivit să ne vorbească astăzi despre asta decât un mare regizor, născut și crescut la Odesa? Acesta extrage din literatura documentară a unei jurnaliste de teren laureată cu Nobel – ea însăși venită pe lume în Ucraina – arhetipul mamei care îi supraviețuiește celui căruia i-a dat viață. Piesa reputatului regizor Kordonsky, ale cărui montări au schimbat radical, de-a lungul timpului, scena românească, se inspiră din vocile-martor înregistrate de temerara jurnalistă bielorusă Svetlana Aleksievici în deceniul sumbru al războiului sovietic din Afganistan. Dar ce s-a întâmplat în Afganistan se întâmplă acum în Ucraina. Spectacolul lui Kordonsky ne pune față în față cu atrocitatea războiului și durerea celor care le-au dat viață băieților repatriați în sicrie de zinc.

BĂIEȚII DE ZINC. Dramatizare: Yuri Kordonsky, după romanul Soldații de zinc, de Svetlana Aleksievici. Regie: Yuri Kordonsky.

„Mass” e un spectacol sumbru, de o liniște împovărătoare în absența oricărui fundal sonor, cu excepția dialogurilor, dens până la interminabil, funciarmente dramatic date fiind circumstanțele întâlnirii celor patru. Poate să inspire însă. Și o și face. Grație unor dialoguri concepute să se petreacă în timp real; unei maniere inedite și convingătoare de storytelling, pusă în valoare de un cvartet de actori care evoluează într-un spațiu închis, claustrofobic până la sufocant (în film, e pivnița unei biserici), dar în jurul unei mese rotunde, spațiu al discuțiilor deschise; unei actrițe precum Ofelia Popii, despre care voi spune iarăși, chit că voi fi certat fiindcă nu sunt parcimonios cu superlativele într-o artă ce nu îngăduie ierarhii, că e cea mai valoroasă din teatrul românesc; unei direcțiuni artistice care mi-a lăsat impresia că le-a indicat în mod deliberat actorilor un registru auster, pentru a ne permite să ne concentrăm asupra poveștii, iar nu asupra personajelor – e o lectură personală a liniarității cu care sunt rostite replici din spectacol, de parcă s-a solicitat în mod expres să NU se joace. O crimă în masă îi condamnă pe viață, deopotrivă pe părinții ucigașului și pe

cei ai victimei, la viață. Dar ce viață mai poate fi aceea? Cu cine să ții e o întrebare pe care ți-o pui abia după ce parcurgi această alternare sofisticată de umbre și lumini care ilustrează convingător că albul nu e mereu alb și nici negrul nu rămâne negru. Iar răspunsul nu e deloc previzibil. „Mass” e o meditație despre pierdere, durere, furie, acceptare și împăcare ce m-a făcut să înțeleg mai bine lumea în care trăiesc, deși nu sunt american, iar politica deținerii armelor mi-e străină. Ce extrag din punerea în scenă a unui text american – nu mă dau în vânt după traducere! – de către doi exponenți remarcabili ai teatrului independent din România este un adevăr universal: poți merge înainte fără să ai toate răspunsurile

și explicațiile. Cred că asta și trebuie să facă omenirea: să nu uite ce s-a întâmplat, dar nici să nu o împiedice asta să meargă înainte.

MASS. Text: Fran Kranz.

Regie: Andrei și Andreea

Grosu. Scenografie: Vladimir

Turturică. O coproducție Teatrul

Național „Radu Stanca”, Sibiu și unteatru, București.

Seaside Stories

În loc de cronică la „Seaside Stories”, am scris așa pe Facebook: Servus, Radu, îți scriu din spațiul în care ne-am văzut în septembrie la Constanța. Era frumos în septembrie la Constanța (ha-ha!), e frumos și-n mai. Tocmai se difuzează cântecul pe care nu te saturi niciodată să-l asculți, „Smooth operator” de Sade, e muzică bună aici. Mi-s nomad teatral, am venit la mare ca să-ți văd „Seaside Stories”, aseară, într-o săliță de lângă barul în care sunt acum. Te urmăresc prin toată țara, cum am fost și la Craiova, pentru „Inimă și alte preparate din carne” și „Câine cu om. Câine fără om”. Urmează Iași, Târgu Mureș... Cum aș merge și-n secuime pentru „Floarea soarelui” – m-ai îmbolnăvit de galbenul de-acolo, aș descrie ce simt pentru acel spectacol cu ajutorul cuvântului velș „hiraeth”, îmi lipsește precum cântecul pe care nu-l voi auzi sau grădina în care n-am fost. Pentru universul sonor te deranjez de data asta. Mă bântuie bătaia vântului ăluia din deschiderea de la „Seaside Stories” cum mi s-a strecurat, vierme-n ureche, și iterația sonoră de la debutul spectacolului „Între noi totul e bine”. Acolo era un croncănit, bătea soarta la ușă, cam așa mi-a sunat, aici sunt țipetele unui pescăruș. Ascuțite, tânguitoare, curioase, comice, sfredelitoare. Mă văd nevoit să ți-o zic de la obraz, Theodor Șoptelea e cel mai bun pescăruș din istoria dramaturgiei românești, prin ținută, alură, energie cinetică și sonoritate (Călin Ciobotari a zis-o mai bine decât mine: „una dintre cele mai reușite compoziții non-umane”). Chestia e, Radu, că ție îți iese bine și când distribui oameni în roluri de oameni. „Seaside Stories” mă determină să fac o reverență.

SEASIDE STORIES. Texte: Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija. Regie, scenariu, univers sonor: Radu Afrim. Scenografie: Theodor Cristian Niculae. Producție: Teatrul de Stat Constanța

JEAN-GUY LECAT

nu e de mare ajutor unui artist”

Supranumit „Monsieur Space” de către legendarul regizor de teatru Peter Brook, cu care a colaborat timp de mai bine de 25 de ani la éâtre des Bou es du Nord, JEAN-GUY LECAT, o legendă vie a scenogra ei şi design-ului de spaţii performative, a fost în toamna aceasta unul dintre mentorii International Program in Scenography, atelier intensiv în care artişti emergenţi din mai multe ţări au realizat instalaţii multidisciplinare site-speci c în Castrul Roman de la Ovidiu, Constanţa, dintre care o parte vor expuse într-o formulă foto/video în cadrul festivalului DbutanT, de la Sfântu Gheorghe, între 16 şi 21 octombrie.

Filosofia dumneavoastră legată de design pleacă de la ideea că trebuie să înveţi până într-un punct, după care să faci, pur şi simplu, ceea ce simţi. Dacă ţi-l consumi studiindu-i pe alţii, nu-ţi va mai rămane timp să faci propriile lucrări. Unde se trage linia la un artist între a cerceta şi a crea, între studiul altora şi propriul design?

În peste 40 de ani de carieră, Jean-Guy Lecat are în portofoliu numeroase producţii semnate ca scenograf de teatru şi operă, în paralel cu transformarea sau crearea de spaţii scenice în peste 200 de teatre din întreaga lume, în calitate de consultant în arhitectură. Inspirat de tema programului de la Ovidiu, TIME SHIFT. Before | After, dialogul nostru cu celebrul designer a fost centrat nu pe dimensiunea care l-a consacrat profesional - spaţiul -, ci pe o alta, care ne este comună tuturor prin efectele produse de trecerea sa, indiferent că suntem debutanţi sau specialişti, spectatori sau artişti - timpul -, într-o pendulare subiectivă între prezentul şi trecutul artei, cu un clin d’oeil spre viitor.

Niciodată, eu nu m-am oprit din a învăţa. Niciodată. Pentru că vei arăta ceea ce tu creezi unor oameni care nu au vocabularul să-ţi înţeleagă lucrarea. Dacă vrei să fii plăcut de oameni, găseşte-ţi altceva de lucru, ia-ţi un job la o bancă, dar dacă vrei să fii artist, lucrează pentru tine însuţi, deoarece faci ceea ce faci datorită unui imbold care vine din interiorul tau. Asta te face artist. Poate vei avea succes

sau poate că nu, dar asta nu înseamnă că ceea ce faci e rău. Gândeşte-te că, în cea mai mare parte a vieţii sale, oamenii nu l-au înţeles pe Picasso... de vreo 50 de ani a avut nevoie middle class-ul să îl aprecieze. La fel s-a întâmplat şi cu Le Corbusier, fiindcă cei mai mulţi nu au vocabularul să înţeleagă noua arhitectură şi, drept urmare, o antipatizează. Turnul Eiffel este un bun exemplu: populaţia l-a

„Democrația

urât şi a fost salvat la începutul secolului doar pentru că a fost păstrat de armată pentru experimentele cu radioul lui Marconi [turnul trebuia demolat după 20 de ani, însă amplasarea inspirată de către Eiffel a unei antene radio în vârf, care şi-a dovedit utilitatea, a dus în 1910 la prelungirea menţinerii sale de către guvernn.r.]. Altfel, dacă se ţinea cont de părerea oamenilor din vremea aceea, turnul n-ar mai fi existat în prezent. Le-a trebuit acestora mai mult de două decenii ca să aprecieze frumuseţea acelui monument, de o altă factură decât cea a unei opere de artă. Ştii, e acea anecdotă faimoasă cu arhitectul care intră în biroul lui Eiffel şi îi zice că turnul ar fi mai frumos cu un arc la primul nivel, iar Eiffel, ca inginer, îi spune că nu e nevoie de el... asta e diferenţa între un arhitect şi un inginer. Dar, totuşi, l-au făcut, iar modul în care a fost construit a fost cu totul nou, foarte important pentru ca,

www.zilesinopti.ro

mai apoi, să învăţăm cum să realizăm construcţii din ce în ce mai uşoare, de felul celor ce au împânzit repede New York-ul. Deci trebuie să simţi că ceea ce creezi îţi este absolut necesar ţie, ca artist, şi nu doar să urmăreşti succesul. Mai există o problemă în ziua de azi... democraţia. Dacă vrei să faci lucruri de mare anvergură, ca Versailles sau Notre Dame, să zicem, o să apară un ecologist care se pune de-a curmezişul sau un partid de stânga ce va reclama că e prea scump. O democraţie nu poate sprijini artiştii, iar asta e o problemă serioasă. [...]

Dacă v-aţi putea întoarce în timp, aţi schimba ceva în acest proces de învăţare continuă?

Chiar dacă aş putea, nu aş schimba nici măcar cinci minute din viaţa mea. Indiferent de dificultăţile pe care le-am întâmpinat, întotdeauna am făcut cât de bine am putut sau m-am priceput eu. Probabil, în destule cazuri, s-ar fi putut şi mai bine decât am făcut, însă nu cu bagajul de cunoştinţe şi cu posibilităţile pe care le aveam în acel moment. Vezi tu, aproape toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţa mea, care mi-au întins profesional o mână de ajutor, îşi doreau să contribuie cu ceva la a face viitorul să arate diferit în artă. Pe vremea când eram tânăr, pe la 20 de ani, ei deja erau în deplinătatea forţelor şi mă gândesc la oameni pentru care am ajuns să lucrez, precum Peter Brook, JeanLouis Barrault sau Giorgio Strehler în Italia... ei bine, pe aceşti oameni, deşi eram prost plătit, eu îi ascultam ca pe nişte zei, fiindcă îmi dădeam seama că ce spuneau are sens şi că viitorul poate fi, într-adevăr, unul mai bun. [...]

Citiţi interviul complet cu JEAN-GUY LECAT pe www.zilesinopti.ro

O vizită la...

MINA / Muzeul Imersiv al Noilor Arte

De curând, Bucureștiul s-a îmbogățit cu un nou muzeu: MINA (Muzeul Imersiv al Noilor Arte). Acesta este un spațiu inovator și captivant, în care vizitatorii sunt invitați să exploreze experiențe artistice imersive uluitoare, la 360 de grade, transformând astfel arta într-un adevărat spectacol din care vizitatorii ajung să facă parte. Ne-au povestit mai multe despre acest nou muzeu doi dintre co-fondatorii MINA, Sorina Topceanu și Mădălina Ivașcu.

Care a fost inspirația sau motivul principal din spatele creării primului muzeu de artă imersivă din România?

MINA este un muzeu privat, creat de One Night Gallery și Le Petit. Am construit acest proiect având la bază experiența acumulată în șase ani de proiecte One Night Gallery și 10 ani de evenimente Le Petit. Acești ani ne-au permis să observăm cum a crescut interesul pentru new media art și la noi în țară, în linie cu trendul extern din Instanbul, Londra și Amsterdam. Toţi cei patru co-fondatori, Sorina Topceanu, Mădălina Ivașcu, Mihai Cojocaru și Andrei Nistor, avem o experiență profesională de peste 10 ani în industrii

creative, comunicare, arhitectură și tehnologii emergente sau drept, ceea ce ne-a creat cadrul ideal pentru a construi o comunitate de artiști și dezvoltatori. Împreună cu aceștia, am dezvoltat scena locală de new media art.

Ce tehnologii și mijloace inovatoare au fost utilizate pentru a aduce la viață operele de artă?

La intrare vă întâmpină MINA, un avatar cu inteligență artificială special pregătit pentru a oferi toate informațiile necesare celor interesați. MINA a fost dezvoltată pe baza celor mai eficiente și mai noi modele de rețele neurale. Pe lângă ChatGPT, au fost integrați mai mulți algoritmi de

INTREVIU DE GRUIA DRAGOMIR

inteligență artificială pentru fiecare componentă din pipeline-ul său, cum este și Audio2Face de la NVIDIA Studio, prin care chipul avatarului 3D se animă în timp real. Mișcarea pleoapelor, a buzelor, mimica îi permit să interacționeze cu publicul cât mai natural, prin faptul că este capabilă să audă întrebările, gândește răspunsurile și apoi le comunică. Experiența se desfășoară în timp real, iar utilizatorii pot purta o conversație cu un avatar umanoid futurist. MINA este realizată de Mihai Cojocaru și rec.on. Apoi, întregul conținut este dezvoltat pe computerele certificate GeForce RTX Studio echipate cu GPU-uri GeForce RTX 4090 și dezvoltate de către producătorul local, ITDirect. [...]

Cum ați selectat lucrările care sunt acum prezentate vizitatorilor?

Numărul de spații imersive în lume este din ce în ce mai mare, atât ale celor care prezintă artiști renumiți, precum Van Gogh, Klimt, Cezanne, Kandinsky sau Monet, cât și ale celor care expun proiecte create cu ajutorul inteligenței artificiale

și care creează o estetică formată din milioane de date, așa cum este cazul și cu artistul Refik

Anadol sau studioul Ouchhh, care a expus și în cadrul RADAR, sau artiști digitali care folosesc tehnologiile ca mediu de creație. Sunt proiecte care ne-au inspirat atât prin scenografie, producție

și spațiile în care sunt expuse, Lightroom

și Frameless (UK), TeamLab (JP), Fabrique de Lumieres și Next Museum în (HO), Ars Electronica (AS), ArtTech House (US) și Ateliers de Lumieres (FR). De asemenea, am creat în cadrul edițiilor de RADAR spații cu proiecții 360, cu proiecții realizate de studiouri și artiști români.

Pentru lansare am ales două spectacole deja extrem de populare în afară. Este vorba despre Gustav Klimt.The Immersive Show și

Lumea Subacvatică. O călătorie imersivă a apei. Primul este o producție multimedia care cuprinde 60 dintre lucrările pictorului simbolist, un arc în timp prin „Epoca de Aur”, inspirată de stilul Art Nouveau și simbolurile bizantine. Se vor regăsi în cadrul show-ului opere expuse în muzee din toată lumea, precum Doamna cu evantai, Sărutul și Doamna în Aur, fiecare piesă fiind meticulos transpusă într-o scenă scenă 360 de grade, într-un spațiu de 7 metri înălțime. Spectacolul audio-vizual este realizat de studioul

Aural Eye și producătorul muzical Alexei Țurcan. Cel de-al doilea spectacol imersiv expus la MINA, Lumea Subacvatică, este o incursiune educațională în biodiversitatea apei, marcată de conștientizarea modului în care putem contribui la o lume mai curată și la protejarea speciilor. Proiectul este realizat de studioul Collider Visuals & Pixels Reality și producătorul muzical Costav Ivanov.

Ce urmează pentru MINA?

Anul acesta plănuim următoarele spectacole din agenda muzeului și spectacolul de Crăciun. Pentru spațiul expozițional de new media art discutăm despre expozițiile pe care le vom găzdui, proiecte de immersive yoga, teatru imersiv, proiecții și festivaluri de film și animație și proiecte performative. Ne putem implica în colaborări internaționale și ne dorim să realizăm și rezidențe de creație. Totodată, din modul în care a fost gândit muzeul, vom putea pe viitor să oferim caracteristicile spațiului și artiștii să realizeze proiecțiile live de oriunde din lume. Am primit multe solicitări de a extinde conceptul MINA și în alte orașe și acest lucru este în plan pentru anii următori.

muzică

Turneul naţional al trupei BYRON, evenimentul live al toamnei

Pentru iubitorii de muzică rock, toamna aduce cu sine o nouă întâlnire directă și mult așteptată cu byron, trupa urmând să lanseze cel de-al optulea album, supranumit Efemeride. Materialul discografic, înregistrat în formula Dan Byron (voce, chitară și flaut), Dan Georgescu (chitară), Sergiu „6” Mitrofan (clape și pian), László Demeter (bas) și Andrei Ilie (tobe), va fi disponibil atât în format digital, pe platformele de streaming, cât și analog, pe vinil sau CD, dar merită, în primul rând, savurat live, între 5 octombrie și 25 noiembrie, în concertele din turneul național de promovare a acestuia. byron este un nume care răsună pe scena muzicală românească încă din 2006, și-a obișnuit publicul cu o simbioză între rock și influențe diverse, iar până a ajunge la Efemeride, trupa a presărat în urma sa șapte albume de studio și trei DVD-uri live. Băieții sunt experimentați în a interpreta muzică atât în fața a mii de spectatori, cât și în seturi intime, fără amplificare, pentru un număr mic de ascultători. De la concertul susținut la 100 de metri adâncime în Salina Turda până la concerte de improvizație (Impromptu), byron nu

www.zilesinopti.ro

s-a oprit de-a lungul anilor din a-și impresiona fanii. Cel mai recent album byron accesibil publicului, nouă, a fost lansat la sfârșitul lui 2019 și încapsulează, pe de o parte, realitatea emigranților, cât și pe cea a celor rămași acasă. Onest și emoționant, nouă este un album despre inconștientul colectiv surprins în mai multe aspecte ale sale.

Efemeride, în schimb,reprezintă o selecție de conversații pe care, de multe ori, evităm să le purtăm - o introspecție profundă în ascunzișurile propriei noastre ființe. În acest sens, Dan Byron, solistul trupei, afirmă că „Efemeride e un album conceput în vreo doi ani. El cuprinde stările și gândurile pe care le-am avut în timpul ăsta, anxietățile, fricile și filosofiile care m-au bântuit, mile de pași făcuți între aceiași pereți”. Pe parcursul celor 10 melodii, byron te conduce prin labirintul multilateral al gândurilor și emoțiilor de care nu poți fugi, abordând teme precum anxietatea și întrebările fundamentale ale existenței, creându-se astfel o experiență sonoră profundă și captivantă... de descoperit în concertele din cadrul turneului din această toamnă.

PAGINA 55

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

Ce ascultăm în octombrie

Acum că toamna își intră în drepturi, n-ar rău să descoperim muzică nouă, să o cumpărăm în format zic sau să o ascultăm pe platformele de streaming (spre nemulțumirea artiștilor, care nu își primesc drepturile de autor binemeritate).

Punk-ul, pop-ul, folk-ul și muzica techno sunt vedetele lunii, e că vorbim de artiști care abia au împlinit 20 de ani (așa cum este cazul Oliviei Rodrigo), e că ascultăm vedete cu succes imens la box o ce sau duo-uri house care ne duc cu gândul la petreceri sălbatice în apartamente înghesuite.

Olivia Rodrigo Guts

Olivia Rodrigo a fost adesea criticată, fie pentru inabilitatea sa de a transmite în mod autentic mesajul punk, fie pentru lipsa onestității artistice. Pe de altă parte, nimic nu este nou sub soare, căci așa cum Avril Lavigne domina pozele de profil ale adolescenților de pe Yahoo Messenger în 2005, așa reprezintă și Olivia un nou teen idol al tinerilor răzvrătiți. Plin de nerv și cu o estetică ce ne aduce aminte de revival-ul punk de la începutul anilor 2000, Guts reprezintă un album pe care fie îl adorăm, fie îl punem pe pauză după câteva piese, dar odată ce intrăm îl lumea sa plină de entuziasm și dramă, s-ar putea să ne trezim că fredonăm cântecele singuri prin casă.

Ed Sheeran Autumn

Variations

După ce ne-a obișnuit cu albume cu titluri matematice, Ed Sheeran revine cu cel de-al doilea proiect discografic din 2023. Inspirat de lucrarea simfonică Enigma Variations, a compozitorului britanic Edward Elgar, a compus 14

www.zilesinopti.ro

piese inspirate din viața personală a prietenilor săi, mai ales că toamna trecută l-a surprins pe artist contemplând la felul în care viețile apropiaților săi s-au schimbat dramatic. De altfel, Ed Sheeran ne-a demonstrat că un om cu o chitară poate umple stadioane, iar noul album ne arată faptul că onestitatea cantautorului încă poate domina gusturile publicului.

The Chemical Brothers For That Beautiful Feeling

Frații minune din Manchester, cei care au adus muzicile techno și house în urechile milioanelor de fani din întreaga lume, revin cu cel de-al zecelea material discografic. Chit că nu mai ne mai aflăm la mijlocul anilor ’90, dacă închidem ochii și ne deschidem suficient urechile, ajungem fie direct în mijlocul unui rave dintr-un apartament britanic, fie în mijlocul unei scene cu tente psihedelice din Trainspotting. Oricare ar fi scenariul ales, este clar că cei doi rămân în vârful fenomenului electro și nici nu dau semne că se vor opri curând.

ZOIA ALECU

Strălucirea

Cu jumătate de veac în urmă, în octombrie 1973, a debutat la Club A, în Bucureşti, una dintre cele mai valoroase cantautoare din cultura Pop(ulară) autohtonă, Zoia Alecu, a cărei longevitate creativă şi performativă continuă să o definească drept un reper esențial al muzicii româneşti contemporane. Lansată în anii ’70 pe un traseu artistic ce a purtat-o de atunci pe toate scenele din țară, în decursul căruia căutările au dus-o dinspre folk - dragostea ei perenă - spre rock (Sfinx) şi pop-rock (Stereo), dar şi în zona muzicii de teatru sau circ, ZOIA ALECU reprezintă un exemplu rarisim de creator de muzică şi versuri care îşi menține intactă vitalitatea şi strălucirea, inclusiv în raport cu publicul milenial. Dovada cea mai bună o constituie albumul de colecție The Best of the best of, pe care Zoia Alecu îl va lansa în cadrul unor concerte aniversare, precum cele din Ploieşti (20 octombrie, Filarmonica Paul Constantinescu) sau Bucureşti (17 noiembrie, Sala Dalles), alcătuit dintr-un CD cu cele mai bune piese de pe albumele ei de autor scoase post-2000 şi un al doilea cuprinzând înregistrări inedite, din anii ’73-’74, cu alte cuvinte un dublu album realmente must have. Revizitarea printr-un dialog a unor episoade relevante din 50 de ani de carieră - de la serata cu Doru Stănculescu în public sau cultul pentru Maria Tănase până la contractul cu circul lui Iosefini ori adaptarea în grupul Sfinx - ni s-a părut un mod potrivit de a marca această aniversare aparte din biografia unei legende vii a muzicii româneşti.

Dragostea dumneavoastră pentru poezie pare a se fi născut în copilărie, pe la 9 ani, înainte de cea pentru muzică. E interesant asta, pentru că, în folk, muzica şi poezia sunt în egală măsură importante, nu-i aşa?

Aș pune accent pe cuvânt mai degrabă, deoarece cuvintele, puse la un loc, alcătuiesc sunete... cuvintele, dacă te pricepi să le găsești și să le potrivești, îți deschid universul muzical. Pe de altă parte, muzica face cam același lucru, dacă îți sună în cap o melodie, aproape imediat găsești cuvintele potrivite. Asta... dacă ai aceste haruri, pentru că dacă nu le ai îngemănate e mai greu, e mai complicat. Știu o grămadă de poeți foarte mari, dar nu toţi sunt şi foarte buni textieri, pentru că forma pe care o are un text nu poate fi întrunită - de cele mai multe ori - de o poezie, oricât ar fi ea de maiestuoasă, de minunată și de extraordinară... fiindcă, totuși, îți trebuie puntea aceea care te aruncă

intactă a unei stele a muzicii, la 50 de ani de la debut

în refren or asta nu ai cum să o găsești în nicio poezie. Sigur, poţi să o adaptezi, dar atunci suferă muzica din punct de vedere compozițional, pentru că există totuși niște cutume cărora tu trebuie să te supui dacă vrei să faci ceva cu adevărat valoros... dacă nu, ok, se acceptă și așa, nu e o problemă. Am exemple nenumărate în acest sens, că o poezie poate da naştere unui mare hit - nu orice poezie, ci una valoroasă -, dar asta te obligă cumva să compui muzica pentru ea într-un anume fel. Fiindcă atunci când ai totul foarte bine măsurat și toate versurile egale, nu ai ce să faci... de unde să scoți un refren care să sune aparte, măcar ritmic? Sau poate că, melodic, poţi să faci un refren, dar ce să alegi să repeți dintr-o asemenea poezie adevărată? Asta e deosebirea între text și poezie. Altfel, în mintea mea, chiar și când eram copil, versurile aveau muzicalitatea lor. Erau ca într-un bloc de cristal în care muzicile, sunetele se învârteau cumva în jurul cuvintelor... formau cumva un tot unitar în sufletul și în mintea mea. La vârsta de 16 ani am compus mea prima piesă, a fost fie Orbii, fie Anotimpul nebunilor, nu mai ştiu precis,

peste

compoziții de-atunci, care nu mai există niciunde, nici

fiind compuse la distanță de timp foarte mică. Am reluat peste ani Orbii, am refăcut-o şi am pus-o chiar pe albumul Printre lupi [din 2012], însă n-am mai cântat Anotimpul nebunilor, ca și încă alte șase-șapte compoziții de-atunci, care nu mai există niciunde, nici măcar în CARDEX [arhiva naţională radio – n.r.]. [...]

Pentru că ați menționat Orbii, dumneavoastră compuneați într-un regim comunist opresiv, la 16 ani, versuri precum „Să văd că toți ne mințim,/ Să văd ce, urâtul lor?/ Aș orbi, dar ei nu vor”. Nu cred că orice adolescent era înclinat să scrie la începutul anilor ’70 asemenea versuri...

E adevărat! Am fost o rebelă, oricum. A contat fiecare întâmplare din viața mea, căci toate m-au făcut să scriu într-un anume fel, să capăt profunzimi în ceea ce-am scris, pentru că, da, am avut o maturizare

distrug imaginea

mea în ceea ce se întâmpla în jurul meu și ce anume

pentru a nu-mi știrbi din libertatea mea spirituală. Pe

foarte atent și, pe alocuri, destul de măsurat. [...]

înainte de vreme, din punct de vedere al gândirii și vederii în spațiu, ca să zic așa. Eram conștientă de faptul că prea mulți pași în afara cerculețului nu aveam voie să fac. Aș fi vrut să spun multe lucruri, dar nu mi se dădea voie și, clar, asta ar fi însemnat anihilarea mea ca om, nu ca artist. Că la 16 ani nu-ți pui problema că ‘Sunt un mare artist și trebuie să îmi păstrez numele, trebuie să am grijă ce naiba îmi iese pe gură ca să nu-mi distrug imaginea’, nu! La vremea aceea nu îmi păsa de imaginea mea, dar îmi păsa foarte mult de implicarea mea în ceea ce se întâmpla în jurul meu și ce anume aș fi putut eu să fac pentru a schimba un pic lucrurile, pentru a nu-mi știrbi din libertatea mea spirituală. Pe de altă parte însă, felul meu de a fi, deși rebel, era unul foarte atent și, pe alocuri, destul de măsurat. [...]

Citiţi interviul complet cu ZOIA ALECU pe www.zilesinopti.ro

STING, la 72 de ani

Ajungem adesea să ne îndesăm muzicienii favoriți într-un singur sertar al exprimării artistice: pentru mulți, Queen reprezintă sunetele artificiale ale sintetizatoarelor anilor ’80, Pink Floyd cântă numai despre profesori brutali și elevi traumatizați, iar Sting este artistul pe care îl auzim mai mereu pe radiourile de easy listening, interpretând Englishman in New York. Am face însă o mare greșeală încercând să îl catalogăm pe Sting drept un one hit wonder sau un compozitor care și-a făcut liniștit culcuș sub umbrela pop-ului optzecist, căci abilitatea sa de a se camufla sub influențele diverselor genuri l-a transformat într-unul dintre principalii cameleoni ai muzicii britanice.

cel mai recent material discografic, The Bridge (2021), ni-l prezintă pe Sting sub forma unui performer dornic de experimentare perpetuă, neînfricat în fața schimbărilor constante ale industriei muzicale.

cameleoni

Sting, 1979

Dacă The Police dădeau peste cap convențiile rockului, aducând publicului noile sonorități ale new wave-ului, primele albume solo ale lui Sting sunt puternic înfipte în estetica sonoră a anilor ’80. Pe de altă parte, în timp ce LP-ul Sacred Love (2003) aduce în prim plan influențe hip-hop și R&B (reprezentate și prin colaborările

cu Mary J. Blige), albumul The Last Ship (2013) îmbrățișează cântecele tradiționale irlandeze, Sting meditând la copilăria sa din orășelul britanic Wallsend, unde industria principală era cea a construcției de vapoare. În plus, colaborările sale cu muzicianul de reggae Shaggy și întoacerea sa către sonoritățile oldschool ale rock-ului pe

Născut în data de 2 octombrie 1951, Sting domină anii ’80, cântând până și faimoasa linie vocală a hit-ului Dire Straits, Money For Nothing (1985) - ,,I want my MTV!”. Așa cum era de așteptat, Sting nu numai că și-a primit MTVul, dar s-a aflat în topurile postului de televiziune pe tot parcursul deceniului, însoțit de sonoritatea setului de tobe popularizată de Phil Collins, de sintetizatoare omniprezente, dar și de videoclipuri ce s-au întipărit în mentalul colectiv. Ce-i drept, dacă ar fi să alegem un imn al anilor ’80, Englishman in New York ar putea câștiga detașat, mai ales că piesa ne plimbă prin pop, rock și jazz, cu o mică bucățică instrumentală în care tobele scrise cu ajutorul drum machine-urilor ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva ne-a sărit acul de pe vinyl către mijlocul altui cântec.

însoțit de sonoritatea setului de tobe

La 72 de ani, Sting rămâne unul dintre principalii mesageri ai explorărilor muzicale, fiind totodată unul dintre artiștii care au reușit să ridice pop-ul la rang de artă a sunetelor, fără însă a părăsi vreodată preferințele publicului larg.

QUADROPHENIA 50 de ani de aventură conceptuală

1973 a fost anul care ne-a oferit lansări discogra ce ce au schimbat felul în care ne raportăm la muzica rock: Pink Floyd au lansat e Dark Side Of e Moon, King Crimson au modi cat pentru totdeauna peisajul rock-ului progresiv cu Larks’ Tongues In Aspic, Mike Old eld ne-a demonstrat că muzica instrumentală poate să devină hit, compunând Tubular Bells, iar Queen și-au făcut debutul cu materialul discogra c ce le poartă numele. Ne putem imagina că vizitele în magazinele de vinyl-uri din acea perioadă nu erau foarte confortabile, mai ales că 1973 ne-a oferit și unul dintre materialele discogra ce conceptuale de căpătâi: Quadrophenia, al celor de la e Who.

Mânați de entuziasmul

chitaristului Pete Townshend pentru opere rock grandioase și având deja experiența creației Tommy, The Who spun povestea lui Jimmy, adolescentul rebel pierdut în lumea subterană a Marii Britanii, care încearcă să își găsească un rost și să își depășească dependențele de droguri. Înconjurat de experimentele muzicale inspirate din zona muzicii concrete, în care sunetele vieții de zi cu zi sunt captate și folosite în cadrul unor creații muzicale (în cazul de față: sunete de tren, valuri sau motociclete), Jimmy devine un fel de James Dean al lui Townshend, adolescentul răzvrătit dornic să se răzbune pe părinți, prieteni și societate. Cum experimentele cu sunetele pe bandă erau relativ noi la începutul anilor ’70, turneul de promovare a albumului s-a dovedit a fi unul

dezastruos, trupa încercând fără succes să îmbine sunetele de studio cu prestația live. În plus, personalitatea haotică a toboșarului Keith Moon, care ar fi trebuit să ofere fundația ritmică a întregului experiment, nu i-a ajutat deloc, deși Townshend a recunoscut ulterior că albumul prezintă ,,ultima mare prestație a lui Moon”. Rock-ul progresiv este adesea caracterizat drept plictisitor și plin de grandoare inutilă, însă la 50 de ani de la lansare, Quadrophenia încă

atât în topurile criticilor de specialitate, cât și în rândul ascultătorilor. Cele 81 de minute ar trebui, așadar, ascultate cap-coadă, în timp ce lăsăm povestea lui Jimmy să ni se desfășoare asemenea unui film: de altfel, regizorul Franc Roddam a și lansat pelicula cinematografică cu același nume în 1979, iar în 2005, musicalul Quadrophenia a avut premiera la Los Angeles. Considerat de Townshend drept cel mai ambițios material discografic al trupei, Quadrophenia înglobează nu numai esența trupei la începutul deceniului șaptezecist, ci și întreaga lume muzicală a lui 1973: zgomotoasă, experimentală și plină de dorință de descoperire a noilor peisaje sonore.

dezastruos, trupa încercând

rachael & Vilray

„I Love A Love Song!”

Rachael & Vilray, un duet care a început să producă frumusețe muzicală după mulți ani de la prima întâlnire. Rachael Price este una dintre cele mai bune voci din muzica pop, fără îndoială, o puteți asculta pe albumele grupului

Lake Street Dive. Vilray Bolles este un autor

și chitarist din New York, cu o sensibilitate pentru jazz-ul clasic. Cei doi absorb tradiția predecesorilor, luând ce e mai bun din trecut cu intenția de a crea ceva nou. Al doilea album al lor, I Love A Love Song!, arată clar o evoluție în direcția șlefuirii pieselor și a relației de duet. Titlurile originale sunt îmbogățite cu orchestrații semnate de Jacob Zimmerman

par

piesele

bună

Nici

chitarist acompaniază

inginer de sunet precum Dan

Knobler

și cu o producție mult mai bună, în care spațiul folosit, microfoanele și toate detaliile acustice au fost perfect potrivite la intenția muzicală. Cei doi par a cânta împreună de zeci de ani, la fel par și piesele impecabil încadrate în stil, iar repertoriul provoacă o stare de relaxare, de bună dispoziție cu efect imediat. Nici nu putea fi altfel, când ai o voce precum Rachael Price, un chitarist care compune și acompaniază atât de elegant, un inginer de sunet precum Dan Knobler și muzicieni precum Joe LaBarbera și Larry Goldings.

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

eat&Drink

GURMAND

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST

WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

Ghid pentru cei care cer vin moca la evenimente

Zilnic primesc emailuri în care mi se cere cere vin. Știu, păcatul celebrității unui brand mare cu o podgorie generoasă în spate și cu nivel de notorietate foarte ridicat. La limită, este flatant, dar la rigoare, discuția este mai complexă, căci cererile sunt în 90% dintre cazuri de tipul: „Salut! Reprezint ONG-ul x, firma y, organizația studențească z, asociația profesională #, am x oameni invitați și îți pun logo pe invitație”.

Ca urmare, tot 90% dintre aceste aceste invitații „generoase” sunt refuzate, ca să nu zic ignorate. Nu doar din motive financiare (este interesant să vezi cum foarte mulți „parteneri” nu înțeleg că vinul pe care îl cer reprezintă rezultatul unei munci imense), cât mai ales din motive ce țin de asociere, de valoarea acesteia, de mesajul pe care l-ar putea transmite.

1. Organizatorul înțelege că un eveniment înseamnă un transfer de valori: vinul cerut are spațiul corect? Are momentul lui în eveniment? Invitații au timp să afle și ce anume degustă? Dacă răspunsul este da, șansele să fim parteneri cresc exponențial.

2. Pairing cu mâncare: vinul și mâncarea sunt ca un cuplu. Dacă se potrivesc, lucrul acesta se vede, dacă nu, se vede și mai tare. Astfel, dacă îmi dai detalii despre cum te gândești să-ți hrănești invitații, mă pot gândi la ce vinuri ți se potrivesc mai bine. Dar dacă le dai chipsuri, sunt convins că nu-ți trebuie vin. Sau nu vinul pe care îl reprezint.

3. Ce se întâmplă în evenimentul tău, cine sunt cei care vin să asiste? E important pentru mine, reprezentatntul vinului, să știu dacă avem valori comune sau nu. Nu-mi pot pune pe orice masă brandul la care muncesc sute și sute de oameni, chiar dacă masa aia aduce oameni cu bani.

4. Fă-mă să simt că îmi doresc să fiu la eventul tău. Fă-mă să mă simt ca un partner al tău, nu doar cineva care toarnă în pahare. Apropos, cel care face asta este de multe ori un reprezentant al mărcii cu studii de specialitate. Adică cineva care îți poate povesti valoarea vinului pe care îl servește. Tare, nu? Mai ales că ai cerut vin moca la evenimentul tău extraordinar.

Îmi place să văd vinurile noastre la evenimente. Îmi place să văd și vinurile altor competitori la evenimente. Ce nu-mi place deloc este doar să le văd turnate aiurea în pahare nepotrivite, de către oameni nepotriviți, care le lasă pe un colț de masă.

Vinul este o experiență. Una care face o conversație mai frumoasă, un eveniment mai bun și oamenii mai fericiți. Dă valoare vinului atunci când îl ceri la un eveniment!

Pe de altă parte, mergem cu plăcere la evenimentele în care:

Ștefan Chirițescu este Head of Strategy McCann Worldgroup Romania / Marketing Director Cramele Cotnari.

Două rețete de toamnă sănătoase și delicioase

Toamna este un anotimp potrivit pentru a bucura papilele gustative cu preparate delicioase. Aduce o varietate de fructe și legume, cum ar fi dovleacul, gutuile și nucile. Adăugându-le în diverse rețete, poți beneficia de proprietățile lor nutriționale și de efectele pozitive asupra sănătății. Iată două recomandări:

Salată de gutui cu nuci și brânză

Supă de dovleac cu nuci și scorțișoară

Această supă este perfectă pentru a te încălzi în zilele reci de toamnă. Are un gust dulceag și aromat.

Ingrediente: 1 dovleac mic (aproximativ 1 kg), 1 ceapă, 2 căței de usturoi, 4 căni cu supă de legume, ½ ceașcă de nuci, 1 linguriță de scorțișoară, 2 linguri cu ulei de măsline, sare și piper după gust.

Mod de preparare: Dovleacul se curăță de coajă și se taie cuburi. Ceapa, usturoiul și nucile se toacă. Într-o oală mare se încinge uleiul de măsline la foc mediu, apoi se adaugă ceapa și usturoiul, care se călesc aproximativ 5 minute. Se adaugă cuburile de dovleac în oală și se amestecă în mod regulat încă 5 minute. Se toarnă supa de legume peste dovleacul călit și se lasă să fiarbă la foc mediu timp de aproximativ 20-25 de minute sau până când dovleacul este moale. Se oprește focul și se pasează conținutul cu ajutorul unui blender, până când supa devine cremoasă și fără cocoloașe. Se pune supa la foc mic, se adaugă sarea, piperul și scorțișoara și se amestecă bine, pentru a se combina aromele, încă 10 minute. Se presară deasupra nucile tocate și se servește caldă.

Salata de gutui cu nuci și brânză este o opțiune potrivită pentru sezon. Gutuile adaugă o notă dulce și aromată salatei, nucile oferă consistență și o savoare bogată, iar brânza adaugă un element cremos și sărat. Ingrediente: 2 gutui mari, ½ ceașcă de nuci, ½ ceașcă de brânză, 2 linguri de miere, 2 linguri cu zeamă de lămâie, 1 lingură cu ulei de măsline, sare și piper după gust. Mod de preparare: Se mărunțesc nucile și se prăjesc într-o tigaie la foc mediu până când devin ușor aurii. După ce sunt prăjite, se lasă la răcit. Gutuile se curăță de coajă și se taie cubulețe. Într-un bol mare, se amestecă cubulețele de gutui cu mierea, zeama de lămâie și uleiul de măsline. Asigură-te că ecare bucățică de gutuie este bine acoperită cu acest amestec pentru a preveni oxidarea. Se adaugă nucile prăjite peste gutui și se amestecă ușor. Se fărâmițează brânza și se încorporează în amestecul de gutui și nuci. Se pune sare și piper după preferință, apoi salata se poate servi.

Bucureștean get-beget, trecut prin Dobrogea doar

Celebrul fel de mâncare armânesc a intrat în viața mea sub formă de borcan, oferit de Ștefania-Laura Abibula-Stroe, șefa Centrului Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada“. Auzisem, pe surse, că Laura Stroe a fost – și a rămas! – o vrednică promotoare a valorilor dobrogene și că datorită dumneaei acest fel de mâncare, ce nu lipsește de la nunțile machidonești, a intrat în meniurile restaurantelor din Dobrogea, dar și în cele din Capitală.

Documentarea mea, bazată pe golirea instant a borcanului conținând ardei prăjiți, roșii și brânză, a fost pe deplin satisfăcătoare. Aș mânca și acum piperchi țârgâsiti, chit că am intrat de-a binelea în toamnă, or, acest preparat simplu și savuros e specific verii. Și fie încerc o rețetă de pe Internet, fie ies în oraș. Căci, spre suprinderea mea, ipoteza potrivit căreia această mâncare dobrogeană ar fi ajuns și în București s-a verificat.

L-am sunat pe amicul Marius Tudosiei, de la Băcănia Veche, era prins într-un proiect mare implicând multe borcane de zacuscă, dar mi-a confirmat că a făcut și el piperchi de vreo două ori astă-vară – de prisos să mai spun că la Marius găsești mereu mâncare gustoasă, savuroasă, onestă, bazată pe dorința sa de a oferi bucate pe cinste, cu ingrediente ajunse în farfuriile noastre de consumatori pretențioși ca urmare a parteneriatelor sale cu numeroși producători locali.

După cum la fel de bine aș putea lua liftul corporației în care îmi desfășor optul productiv, scuze pentru limbajul de lemn, și să poposesc la

Biutiful Downtown, vecinii noștri, pentru o porție strașnică de piperchi din ardei gras cu roșii și brânză de oaie, un preparat atât de reușit, încât m-am lăudat nașei mele. Iar aceasta mi-a spus pe larg povestea pătrunderii în meniul acestui loc foarte cool, continuatorul spațiului de referință din Centrul Vechi, a unui preparat machidonesc deosebit de apreciat de comunitatea aromână, dar, iată, și de cea română.

Unii consideră aperitivul piperchi țârgâsiti – ce cunoaște felurite dezvoltări, se pun și ouă, unii adaugă și câțiva stropi de sirop de rodie –drept un soi de corespondent al shakshuka pe aceste meleaguri. M-aș bucura să capete și felul machidonesc notorietatea celui meridional, încetîncet, preparatele noastre câștigă în notorietate și în răspândire; pentru că e atât de special, dar și pentru că satisface exigențele unui număr tot mai sporit de oameni care jinduiesc la diversificarea ofertei ovo-lacto-vegetariene din Horeca de la noi. E tradițional, e local, are poveste și e gustos, știu mari producători care aveau mult mai puțin de atât când au dat drumul afacerii lor cu mâncare. Poftă bună, prieteni, luați o gustare sănătoasă, de vară, nu vă uitați că pică frunza!

O gustare de-astă vară

în vizită, habar n-am avut de piperchi țârgâsiti până spre sfârșitul verii

foto © Băcănia Veche

Despre câteva descoperiri gastronomice recente

Anul acesta a fost unul al plimbărilor mai ales prin străinătate, dar în zilele în care am rămas la București sau m-am plimbat prin țară am descoperit câteva locuri și povești culinare demne de menționat.

Bistro Romulus din București, de pe strada omonimă, este un local micuț și cochet cu un meniu scurt care îmbină bucătăria franțuzească și cea românească. În ceea ce privește preparatele autohtone, ele sunt ieșite din linia standardizată a locantelor cu specific tradițional, au accent transilvănean și sunt surprinzătoare: de la ciorba de căprioară la paprikașul cu somn până la deserturile cu mac. Oferta lor e completată de specialitățile zilei (eu am prins o tocană de burtă excepțională) și de meniul de brunch din weekenduri.

Corks Cozy Bar din Centrul Vechi al Capitalei este un wine bar micuț care excelează la capitolul degustări

și evenimente gourmet. Fie că e vorba de vinuri sau evenimente corelate cu industria de profil - spre exemplu, degustarea de pahare (în care înveți cât de mult poate schimba percepția forma paharului), fie că vorbim despre degustări de parizer (asta e chiar ideea mea), de parmezan, de uleiuri de măsline, de brânzeturi ori pălinci, aici e locul unde îți poți îmbogăți masiv cunoștințele gastronomice.

Leul de aur din Timișoara, din zona Bastionului. Am tot fost prin Timișoara în ultimul an, în special pentru faptul că orașul este Capitală Europeană a Culturii. Orașul e plin de pizza și burgeri, ba chiar nici pljeskavica (fie ea sârbească, fie bănățeană) bună nu găsești în prea multe locuri. Leul de aur este un restaurant cu specific bănățean, cu preparate specifice de o parte și de alta a graniței și cred că e singurul loc unde meniul este adaptat specificului zonei. Aplauzele merg către această inițiativă, iar criticile se duc către autorități, care au ignorat aproape complet componenta gastronomică, extrem de importantă în strategia de atragere a turiștilor.

Uleiul de măsline Elida este cel mai premiat ulei de măsline grecesc sub brand românesc. Da, deși nu cresc măslini în Oltenia, un craiovean comercializează sub brand românesc ulei de măsline din Grecia și a câștigat mai multe medalii la marile concursuri de pro l din lume.

Cătălin Adam antamează livezi, contractează

procesatori și plătește master-blenderi din Grecia, dar îmbuteliază și etichetează uleiul sub brandul autohton

Eliada și, prin urmare, nu doar că plătește taxe la noi, dar pune România pe harta uleiurilor de măsline bune și foarte bune.

6 restaurante unde poți mânca o ciorbă bună

Nu există o explicație anume, dar cum se lasă toamna peste plaiurile mioritice, românilor li se face brusc poftă de ciorbe. Meniurile restaurantelor reacționează și vin în întâmpinare cu oferte care să satisfacă aceste pofte. Iată, deci, 6 restaurante din țară unde poți mânca o ciorbă bună, nu doar toamna.

București

Băcănia Veche

 Dacia 25

 031.229.6672

La Băcănia Veche găsești tot timpul în meniu o ciorbă bună, indiferent de anotimp. Dar Marius Tudosiei a anunțat deja că pentru el, toamna stârnește pofta de ciorbă de fasole cu afumătură. Așa că știi unde să cauți când te lovește și pe tine dorința să mănânci așa ceva.

Brașov

Bistro de’l Arte

 Piața Enescu 11bis

 0720.535.566

Și la restaurantul Oanei Coantă există tot timpul în meniu ciorbe bune. Preferatele noastre sunt zama de șalate și zama de perișoare cu moare de varză și hrean. Să nu le treci cu vederea atunci când le găsești în meniul zilei!

Cluj Livada

 Clinicilor 14

 0722.111.115

Livada are o terasă superbă și un meniu cu preparate pe măsură. Bineînțeles, au și ciorbe în meniu. Așa că vei merge la fix atunci când ți se face poftă de o ciorbă rădăuțeană, de legume sau de văcuță.

Timișoara Suppa Bar

 Florimund Mercy 7

 0799.999.901

Așa cum îi spune și numele, Suppa Bar este un loc specializat în preparate care se sorb din lingură. Meniul variază de la zi la zi, dar vei găsi întotdeauna ciorbe, supe sau creme de legume interesante. Așadar, verifică oferta pe pagina lor de Facebook și mergi la țintă.

Iași Ciorbărie

 Palas 3E

 0725.246.722

Ciorbărie este un restaurant care are în meniu în proporție de 90% doar preparate lichide. Este un lucru bine știut de ieșeni că aici mergi pentru a te delecta cu supe și ciorbe de toate felurile atunci când ai poftă de așa ceva.

Constanța Popină

 Eminescu 29

 0730.042.244

Popină este un restaurant cu un meniu ce se vrea un manifest al gustului simplu, local și modest - autentic dobrogean. Zemurile sunt și ele la loc de cinste aici, așa că vei găsi specialități locale precum supă rusească sau goroshnita, o supă lipovenească cu fasole și afumătură, dar și borș de perișoare din somn, șalău și o atingere de afumătură de pește.

DE

GRELL BITES

Andreea Iosub, Iulian Iosub și Andrei

Ursărescu sunt fondatorii Grell Bites, primul brand românesc care a mizat pe gustările pe bază de greieri. Într-o societate atât de conservatoare precum cea din România, afacerea lor pare una nu doar inedită, dar și extrem de îndrăzneață. Cei trei ne-au povestit mai multe despre cum e să le propui românilor să mănânce greieri.

Cum a apărut Grell Bites? Cine sunt oamenii din spatele acestui business?

Grell Bites înseamnă trei prieteni buni: Andreea Iosub (29 ani) și Iulian Iosub (32 ani), Andrei Ursărescu (32 ani), care astăzi funcționează ca o echipă creativă. Afacerea a luat naștere în urma unei călătorii inițiatice în Asia. Iulian și Andreea, co-fondatorii Grell Bites, au locuit trei ani acolo, timp în care au explorat și lumea delicioasă a insectelor. După o documentare temeinică, am realizat că insectele vor fi mâncarea viitorului, așa că am vrut să aducem această sursă nutritivă și extrem de sănătoasă la noi acasă. Ne-au convins trei lucruri: gustul delicios, beneficiile multiple ale greierilor, precum și avantajele sustenabile. La întoarcerea în țară, Uniunea Europeană declarase oficial insectele ca aliment. Ne-am făcut curaj și

am profitat de context, prin urmare, am pornit Grell Bites, prima afacere românească cu gustări pe bază de insecte.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre. Am spune că toate au fost primite destul de prietenos, lucru care ne-a surprins și pe noi. Pe primul loc au fost batoanele proteice (Citric Crunch & Sea Shanty) – poate și pentru că e atât de ușor să iei unul cu tine la job sau la sală! În general, când te gândești la un baton proteic, îți vine în minte batonul ăla fad, cu care te chinuiai la dietă. Ale noastre au avantajul că sunt gustoase: au migdale, mandarine, ciocolată, sare de mare etc. Apoi au fost greierii învăluiți în ciocolată belgiană, care sunt realmente un deliciu, genul cu care păcălești pofta de dulce. Urmează chipsurile

POVEŞTI

SUCCES INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Primul business românesc cu gustări pe bază de greieri

la batoane proteice, chipsuri sănătoase, până la greieri învăluiți în ciocolată belgiană sau făină de greieri. Dar avem grijă ca totul să fie sănătos și slab din punct de vedere caloric. Și dăm o mare atenție și aromei. Trebuie să fie ceva bun, ce am mânca și noi non-stop! Și ar mai trebui să știe că greierii sunt la fel de sustenabili ca plantele, în termeni de amprentă de carbon, iar creșterea lor implică resurse minime. Noi credem că și acesta e un argument bun pentru a da o șansă produselor pe bază de greieri.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

sănătoase și slab calorice, unde avem arome mișto: de la chili la usturoi. Încet-încet a prins teren și făina proteică de greieri. Ne-a surprins să primim link-uri cu rețete făcute cu făina noastră proteică Flour Power. Cel mai controversat produs a fost, desigur, greierele autentic. Ne-a amuzat reacția unor copii, care au zis despre greieri că sunt ca niște pufarine crocante și sărate.

Ce ar trebui să știe românii despre produsele pe bază de greieri?

Că greierii nu sunt ceva de care să te temi. Noi îi sfătuim să încerce. Dacă lași prejudecata la o parte, ai toate șansele să te întâlnești cu niște produse care nu sunt atât de diferite de ce mănânci toată ziua. Toți poftim la chipsuri, la ciocolată, la batoane – dar cum ar fi să alegem și ceva sănătos, care nu ne îmbolnăvește/ îngrașă? În primul rând, vorbim de ingredientul-vedetă: proteina. 100 gr. de greieri conțin 60 gr. de proteină, e un aport mai mare decât cel pe care îl iei din carnea de pui sau de vită. Greierii aduc corpului și aminoacizi esențiali, vitamina B12 (de șapte ori mai mult decât în somon), calciu și fier, zinc, magneziu, care deseori lipsesc dintr-o dietă bazată exclusiv pe plante. Aducem produse pentru orice gust și nevoie: de

Cea mai mare provocare a fost lupta cu statul, cu toată hârțăgoria și birocrația aferente. Ne-a luat mult timp să batem drumuri prin instituții și să primim aprobări. Dar ne bucurăm că n-am renunțat. Și suntem recunoscători că am găsit și înțelegere în spatele unor uși la care am bătut și luni de zile. Alte obstacole au fost fluxul de știri negative, bullying-ul, opiniile luate de-a gata, acuzele că am face rău și că piața din România n-ar fi pregătită pentru „greieri”. Ne luptăm cu prejudecăți și cu schimbarea mentalitățilorcare, așa cum știi, consumă mult timp. De aceea, ne-am angajat să vorbim și despre partea asta educațională - beneficii nutriționale, misiune sustenabilă, de ce să consumăm greieri ș.a.m.d.

Ce planuri aveți pentru Grell Bites pentru restul anului?

mai mult decât în somon), calciu și

online, ne-am luat alături colaboratori.

Hai întâi să facem un recap pentru 2023. Ne-am terminat site-ul, ne-am pus la punct magazinul online, ne-am luat alături colaboratori. Am pătruns pe eMag și suntem prezenți și în aplicația bonapp.eco.

Vom aduce și câteva produse noi, tot super proteice. Încă ne gândim dacă

linia de produse. Se întrevede și un parteneriat cu o berărie artizanală,

Vom aduce și câteva produse noi, tot super proteice. Încă ne gândim dacă să mergem pe cookies proteice sau altceva, deci clar vom îmbogăți linia de produse. Se întrevede și un parteneriat cu o berărie artizanală, dar suntem încă în faza de negocieri. Avem multe planuri și idei de colaborări, credem că există mult potențial de explorat în zona asta!

potențial de explorat în zona asta!

Datorită TikTok-ului, dar și acelor perioade din an în care vremea

începe să se schimbe și simți nevoia să te încălzești cu ceva rece, Espresso Martini a revenit la modă în acest sezon. Numele acestui cocteil energizant și moleșitor în același timp nu are legătură cu Martini – e doar una dintre multele băuturi denumite astfel, deși nu conțin nici gin, nici vermut. Are alcool și cofeină, e întâlnirea Soarelui cu Luna pe buza aceluiași pahar cu picior.

Legenda spune – se non è vero, è molto ben trovato, dacă nu-i drept, e bine ticluit, vorba italienilor – că acest hibrid fluid ar fi apărut în anii ’80, la Londra, când o fată i-a cerut barmanului de la Fred's Club ceva care s-o și trezească, s-o și adoarmă. Un fel de ilustrare a perifericului îndemn neaoș „scoală de te culcă!”. Regretatul barman și publicist Dick Bradsell își amintea că prima dată a apelat la vodcă – toată lumea bea asta pe atunci, așa îmi amintesc și eu. Rețeta de bază, recomandată de experți și de mixologi cunoscuți, e simplă: 44 mililitri de vodcă, 30 de espresso fierbinte, 20 de lichior de cafea. Ingredientele se pun într-un shaker plin cu gheață, se amestecă, apoi se toarnă într-un pahar de martini (aha, de aici e denumirea!), se decorează cu boabe de cafea. Și, ați intuit, se tot bea. A nu se confunda cu Irish Coffee sau cu picăturile de rom sau de whisky scăpate în cana de cafea, pentru un plus de imaginație matinală.

Variațiunile pe tema ingredientelor și imboldul vremurilor, „Do It Yourself”, i-au adus acestui cocteil o mare popularitate și în rândurile TikTokerilor. Mai mult de atât, la începutul acestei toamne, Espresso Martini a devenit un trend și în materie de vestimentație. Asta se trage de la Hailey Rhode Bieber, fotomodel american de succes, fiică a unui Baldwin (Stephen) dintr-o familie care a bătut recordul de contracte de muncă în Cetatea Filmului, și soție a unui anume Justin Bieber. Ei bine, fata asta se machiază inspirându-se din universul gastronomic și din cel al spirtoaselor, așijderea – se îmbracă și se încalță. A fost suficient să poarte pe Instagram o rochiță inspirată de Espresso Martini, pentru ca acest amestec de senzații aparent ireconciliabile să facă din nou furori în paharele cu picior din America și de aiurea.

Am băut și eu un Espresso Martini toamna asta, la câteva zeci de minute de București, mai precis la Cafeneaua Nației din Ploiești, da, e chiar a lui Dragoș Pătraru. Paharul conținea vodcă și Kahlua, espresso, zahăr brun și a fost bun. Sincer, m-aș întoarce acolo (deși, ca bucureștean țâfnos, nu-mi imaginam că merge cineva din București la Ploiești altfel decât în tranzit). Au un meniu vegetarian pe cinste. Era cald, dar pe fereastră s-au văzut câteva frunze arămii, fix cât să mi se pară că e toamnă și să cer un Espresso Martini.

Regina toamnei dintr-un pahar cu picior

În acest sezon, Espresso Martini a redevenit o băutură la mare modă, inclusiv vestimentară!

foto © Marilena Baltzaki

6 baruri unde poți să bei un Negroni bun

Dacă ești în căutarea unui Negroni autentic și perfect echilibrat, acest articol este ghidul tău către locurile unde savurarea acestui clasic cocktail italian devine o adevărată bucurie pentru simțurile tale.

București Decadance

 Constantin Daniel 11

 0741.828.489

La Decadance, mâncarea e bună, dar cocktailurile sunt cu adevărat speciale. Iar mixologii de aici știu să prepare unul dintre cele mai bune Negroni din oraș. Terasa e încălzită și are un vibe foarte bun, chiar dacă se întinde pe un spațiu corporatist, la demisolul unei clădiri de birouri.

Brașov Cafe Central

 Apollonia Hircher 18

 0765.436.963

Unul dintre cele mai apreciate cocktailuri din lume a fost sărbătorit de-a lungul lunii septembrie la Cafe Central. Dar îl au în meniu pe tot parcursul anului, iar pe lângă clasicul Negroni, ești invitat să încerci și câteva dintre rețetele lor cu diverse variații ale acestui cocktail, cum ar fi Negroni cu vișinată (a.k.a. Negrescu).

Cluj Bardot

 Piața Muzeului 3

 0741.055.821

Bardot se recomandă a fi unul dintre whisky barurile cu cea mai bună ofertă din Europa. E un aspect care merită verificat prin multe degustări, dar să nu uiți că, în același timp, au și multe cocktailuri excelente, iar Negroni se numără printre ele.

 Lucian Blaga 3

 0771.260.898

Timișorenii susțin că acest cocktail bar este un „must visit” atunci când ești în Timișoara, pentru că oferă o experiență la superlativ, atât în ceea ce privește băutura, dar și atmosfera. Negroni este și aici la loc de cinste în meniu.

Iași Oddity Copou

 Bld. Carol I

 0746.618.476

Cei de la Oddity nu se încurcă atunci când vine vorba de mixologie, știu să facă lucrurile ca la carte. În plus, atât de îndrăgit este cocktailul Negroni la aici, că i se organizează și seri dedicate. Deci, n-ai de ce să stai pe gânduri când vine vorba de unde bei cel mai bun Negroni în Iași!

Constanța Botanica

 Mircea cel Bătrân 129

 0736.077.136

Botanica este mai multe locuri într-unul: cafenea, florărie, grădină de vară, dar și cocktail bar. Treci neapărat pe aici când mai ești în Constanța, o să devină rapid locul tău preferat de ieșit la cafea și Negroni!

Timișoara Cabinet Fain Bar

Fiecare anotimp ne „surprinde” cu cocktailuri… veșnic la modă

Fie că suntem în toiul unei petreceri la un club, la un restaurant, skybar sau la o masă festivă, avem nevoie de acel plus de culoare și de gust răcoritor, iar cea mai bună soluție este un cocktail grandios, incitant, cu note dulci, amărui, fructate sau ușor picante. Hai să descoperim împreună cele mai bune și reprezentative cocktailuri - dar și istoria lor -, pentru a le degusta.

MARTINI

Istoria acestui cocktail foarte cunoscut datorită serialelor americane (exemplu: serialul cu adolescenți Gossip Girl: Intrigi la New York) a început în 1860, în San Francisco. Jerry Thomas, un barman celebru de la hotelul Occidental, creează rapid un amestec de gin cu vermut sec. Martini, aşa cum băutura e numită astăzi, era recunoscută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea datorită barului lui Thomas, unde tot publicul elitist american venea să-i încerce ,,poțiunea”. Tot legat de nume, martini vine mai degrabă de la muzicianul Aegidius Schwarzendorf, care și-a schimbat numele în Martini sau de la o armă, denumită Martini-Henry, folosită de armata britanică în timpul anilor 1870. Este un cocktail ușor, de seară, care poate fi băut la un „pool party”, la o întâlnire de afaceri și, de ce nu, la o petrecere cu tematică. Pentru o notă de gust plăcut, puteți să adăugați în el o măslină verde și o coajă de lămâie. Veți vedea că ambele se armonizează perfect cu ginul amar și vermutul dulce.

MOJITO

Acest aperitiv de origine cubaneză a luat naștere în secolul al XVI-lea. La începuturi, băutura era făcută cu un lichior numit Aguardiente, iar lămâia și zahărul erau adăugate pentru un plus de îndulcire. Când ne gândim la această băutură, datorită asemănării numelor, o putem asocia cu piesa verii anului 2015 în stil pop-latino, Mojito, a DJ-ului BigIce, sau cu celebrul magazin de haine Mohito. Astăzi, faimosul alcool poate fi consumat la o ieșire în club cu prietenii, pe o plajă tropicală din Spania sau America Latină sau la un restaurant cu specific cubanez. Pentru o aromă cât mai plăcută se pune zahăr brun sau alb pe marginea paharului, felii de limetă împreună cu sucul acestora și multe frunze de mentă parfumate.

TEQUILA SUNRISE

Tequila Sunrise este o băutură apărută în anii ‘20-‘30, în orașul Agua Caliente Tijuana, la granița dintre SUA și Mexic, dar se poate ca numele acestui tip de cocktail să se fi încetăţenit de la titlul filmului din anii ‘80 cu Mel Gibson, Michelle Pfeiffer și Kurt Russell. Tequila Sunrise este un cocktail tropical, viu colorat, iubit de majoritatea hispanicilor, dar și a europenilor. Se amestecă foarte ușor băutura pentru a separa culorile roșu și portocaliu. Dorim crearea acelui efect de „răsărit” pentru o poză cât mai instagramabilă. Se servește cu felii de portocală, semințe de rodie sau bucăți de cireașă, împreună cu gheața proaspăt zdrobită și poate fi savurat la un club, pe o plajă în vacanță sau la un apus de soare pe un skybar/ terasă din Centrul Vechi al Capitalei.

APEROL SPRITZ

Când intrăm în localuri vedem pe masă un alcool portocaliu hipnotizant. Ce îl face așa special? Finețea acestui tip de șpriț este dată de feliile de portocală, siropul special de Aperol sau lichiorul Amaretto combinat cu apa minerală și vinul spumant Prosecco. Este perfect să-l încerci la o întâlnire romantică chiar în orașul unde s-a remarcat pentru prima oară, și anume în Veneția, Italia, la începutul secolului XX. Aperolul a depășit granițele… chiar și pe Riviera franceză, terasele sau barurile pariziene sunt asaltate de turiști, și cât cuprinzi cu privirea, pe note de muzică estivală și fum de țigară, faimosul aperitiv își face simțită prezența. Poate chiar ei au fost creatorii uneia dintre rețetele de astăzi. Cu toate că a trecut prin multe transformări de gust și de ingrediente secrete, rețeta de astăzi ne bucură simțurile cu gustul său ușor amărui și slab alcoolizat, dar și cu aspectul elegant și rafinat, specific italienesc.

CUBA LIBRE

Acest faimos cocktail a dominat încă din anul 1900, iar numele său poartă o sintagmă simbolică, renumita „Cuba Liberă”, care duce gândul pasionaților de istorie la războiul hispano-american de la 1898. Când SUA a preluat controlul asupra Cubei și a ieșit învinsă din acest război, fiind independenți față de iberici, au sărbătorit împreună, iar unul dintre cubanezi a strigat Cuba Libre și așa a devenit celebră băutura astăzi. Combinația Coca-Cola, specifică americanilor, limetă verde și romul dulce spaniol a dus la deliciul acestui tip de băutură. Se poate servi într-o seară cu familia, la petreceri aniversare sau poate într-o vacanță la mama ei acasă, în Havana, Cuba.

Pe lângă cele menţionate, puteți alege o gamă largă de cocktailuri alcoolice (Piña Colada, Long Island Ice Tea, Sex on the Beach) sau non-alcoolice (Arizona Sunset, Ginger Peach, Virgin Mojito), după bunul plac, și le puteți încerca unde vă doriți. Un singur lucru este cert, și anume: că în orice perioadă a anului trebuie să vă desfătați simțurile olfactive și gustative prin (re)descoperirea cocktailurilor clasice!

De băut, ce mai bem exotic?

Uitându-mă puțin în pahare, constat că apar în peisaj băuturi noi sau doar necunoscute în cultura noastră alimentară și că vorbim prea puțin despre ele, în detrimentul mâncării, deși, parcă de la junimiști încoace, știm bine că mâncarea-i fudulie și băutura temelie.

Anul trecut, hălăduind prin mici orașe medievale franceze, m-am delectat cu hypocras și moretum (băuturi medievale pe bază de vin îndulcit condimentat), aperitif de noix, de păpădie, ratafia (lichior cu aromă de migdale); tot pe acolo m-am răcorit și cu limonade cu lavandă sau gențiană. Ar mai fi cascara, pulpa fructului de cafea, exploatată de cei de la Kofi Ti tot într-o limonadă și, desigur, yuzu, citric asiatic aromat, pe care la noi îl găsim la cei cu pui picant prăjit și un colonel în logo (dacă nu ați mai gustat yuzu până acum nu vă recomand să începeți cu acest mocktail).

Din seria băuturilor fermentate am băut cu plăcere mied (apă și miere lăsate să

își facă de cap sub supraveghere parentală); îl fabrică și la noi niște temerari în variante mai tradiționale (Mied Dacic) sau în stil IPA; eu îl prefer tradițional, ca și abatele de Marenne, însoțitorul lui Alecu Russet din Zodia Cancerului sadovenian.

Totuși, cred că două din cele mai neobișnuite băuturi sunt kefirul non-lactat și kombucha, ambele rezultatul unui proces de fermentare în care papă zaharuri și fac chef mare niște bacterii bune înhăitate cu ceva drojdii prietenoase.

Primul este un lichid obținut pe bază de boabe de chefir (bacterii și drojdii) fermentate cu apă chioară, apă de cocos sau

suc de fructe. Poate fi iubit, dar și urât (mai ales în ipostaza prea apropiată de zeama de varză murată). Kombucha este și mai specială, fiind un ceai fermentat obținut din scoby (cei de 40+ vă amintiți ciupercuța pe care o creșteați prin anii 2000? Ea e). Printre drojdiile responsabile cu fermentarea se află și simpaticele Saccharomyces cerevisiae, cele din bere, dar băuturile nu se aseamănă. O diferență ar fi faptul că o kombucha onestă rămâne vie - are probiotice bune, dar și nebune, dacă nu le tratezi cu răceală (ținută la temperatura camerei, din două una – ori ea, ori stomacul tău face poc și dă pe afară). Încă ceva s-ar putea să mire sau să pună distanță –există un iz de oțet, dezvoltat natural în procesul de fermentare. Pentru a contracara, de cele mai multe ori se adaugă o notă dominantă de fruct sau plantă - Tonic Blend Kombucha are fructe de pădure, mentă, ghimbir; e o metodă de a păstra probioticele și a face foarte plăcut consumul.

Nu închei însă fără a povesti despre shrub – un sirop obținut din fructe ținute în oțet o vreme, sucul obținut fiind fiert cu zahăr; siropul se lungește apoi cu apă minerală, după poftă. Nici shrub nu e ceva nou-nou, romanii beau posca (apă cu oțet), la fel și babilonienii mai înaintea lor, dar cu oțet de curmale. La noi avea un shrub bun anii trecuți Oana Coantă, în meniul Bistro de l’Arte Brașov.

Lifestyle OCTOMBRIE, luna dintre sezoane

Luna octombrie debutează cu un PARIS FASHION WEEK a at în plină desfăşurare, pentru sezonul ce urmează acum, primăvara-vara 2024. La noi este una dintre cele două, singurele!, luni pline ale sezonului scurt, de toamnă-iarnă: 15 septembrie - 5 decembrie. Asta, în lumea evenimentelor şi a show-urilor în principal de lifestyle.

Eu cred că, pe lângă noile obsesii ale românilor pentru premii de orice tip, acordate de aproape oricine, alături de şuşe populare, în care contează exclusiv numărul participanţilor, ori party-urile de firmă, mai ales în multinaţionale, avem, totuşi, şi o serie de evenimente de calitate autentică.

Se desprinde marea expoziţie BRÂNCUŞI, din cadrul programului TIMIŞOARA CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ 2023, un eveniment unic într-o viaţă de om, ba chiar istorică la nivel naţional. Avem apoi surprinzătoarea mare expoziţie PICASSO, la Muzeul de Artă Recentă/MARe din Bucureşti, alături de care se evidenţiază şi ediţia de toamnă a ART SAFARI, toate trei fiind, evident, în strânsă corelaţie cu arta.

În modă - una dintre arte, în viziunea mea - revine festivalul DIPLOMA Show, dedicat tinerilor designeri, aşa cum am avut eu „BEST NEW COMMERS” timp de 10 ani, la începutul acestui secol. După fascinantul „BRÂNCUŞI Vizionarul”, din ciclul Fashion Moments,

urmează show-ul lunii octombrie, „COCO / KARL / LOVE! – 120 de Ani de CHANEL”, în cadrul renumitelor evenimente „SOIREES DE LA MODE”, ajunse acum la ediţia a XXXIII-a. Se încearcă şi refacerea prezentării celor mai bune colecţii ale anului, în cadrul „OPERAFASHION”, în care GALA AVANPREMIERE 2023 ar fi găzduită chiar de marea scenă a Operei Române din Bucureşti.

Toate acestea se fac în încercarea de a stimula creativitatea şi aria sa de manifestare pentru designerii români, să îi sprijinim să nu fie îngropaţi doar în comenzi ori în probleme administrative sau, mai rău, să renunţe la pasiunea şi meseria lor reorientându-se, aşa cum a apărut un adevărat val în ultimii ani, foarte grei pentru domeniu. Eu cred că avem încă multe de spus prin creaţia vestimentară autohtonă şi în lifestyle-ul autentic. EU CRED ÎN MODA ROMÂNEASCĂ!

WWW.ZILESINOPTI.RO/LIFESTYLE

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/ OPINII FASHION, FASHION EVENTS DESIGN & ARHITECTURĂ, AWARDS

Parfumul lunii octombrie: PAPILIO, by Puredistance

„Îmbrăţişează-ţi adevărata ta natură!” este mesajul pe care PAPILIO, de la Puredistance, îl transmite. PAPILIO este cel mai recent parfum de damă, lansat în septembrie 2023, la Paris.

„Totul s-a născut atunci când, înconjurat de natură, priveam la uturii care dansau prin aer. Fluturii nu se nasc <<frumoși>>. Ei evoluează într-o metamorfoză foarte complexă. De la ou la omidă, apoi la crisalidă şi, în nal, ajung să e minunaţii uturi, iar ei se acceptă ca atare în ecare etapă a transformării lor. Fluturii nu primesc <<sfaturi bune>> de la părinţi, prieteni, in uenceri, medici esteticieni etc, ci pur şi simplu se acceptă aşa cum sunt pe tot parcursul vieţii lor şi, dacă acest lucru nu îţi convine şi te apropii prea mult de ei, zboară.

Astfel a apărut conceptul Papilio ( uture, în latină) ca noul parfum de la Puredistance, care să vină cu un mesaj frumos. Apoi a fost creat un superb parfum care face dreptate uturilor şi frumuseţii lor şi care te transpune în lumea lor magică, cu 1001 de culori. Un parfum care umple atmosfera cu arome superbe şi care evocă emoţii pline de viaţă: dragoste, speranţă, optimism, pură bucurie… În ziua de azi, avem atâta nevoie de toate acestea!

PAPILIO transmite subtil mesaje esenţiale: luminează-ţi viaţa, simte-te frumoasă şi, mai ales, îmbrăţisează-ţi adevărata ta natură!”.

În ziua de azi, cei mai mulţi dintre oameni nu mai îndrăznesc să îşi trăiască propria viaţă. Le permit altora să le dicteze ce să facă în ceea ce priveşte sexualitatea lor, studiile, profesia, hainele, aspectul etc, iar în nal cum ajung să se simtă?! Să încerci să i ceva ce nu eşti te poate costa foarte mult. Te va seca de energie, bani, stimă de sine şi de fericirea ta interioară. Deci tot ceea ce contează cu adevărat!

NOTE

Note de vârf: bergamotă

Note de mijloc: magnolie, neroli, morcov, orris, lăcrămioară, hedione, heliotrope

Note de bază: lemn de cedru, vetiver, amyris, ambroxan, opoponax, benzoin, vanilie, piersică, ambrette cu note de piele, caşmir, mosc.

Spirits Award, octombrie:

„FIFTY POUNDS”

Ginul lunii octombrie este renumitul FIFTY POUNDS

Dry Gin London, unul dintre cele mai soft/ fine ginuri din lume, creat în mod excepţional după metodele iniţiale, originale, de prelucrare în infuzii în cantităţi mici, repetate, triplu-filtrate, cu 43,5% alcool, ca în primele distilerii britanice, în clasica Thames Distillers din Londra.

Numele provine din renumita „taxă a ginului”, din 1736, prin care se plăteau impozite suplimentare de 50 de lire (fifty pounds) de către comercianţi şi producători, într-o încercare nereuşită de prohibiţie asupra ginului. Inclusiv ambalajul este de inspiraţie georgiană veche.

Reţeta clasică a FIFTY POUNDS Dry Gin, adusă însă în modernitate, satisface gustul iubitorilor ginului fundamental şi, simultan, a unei numeroase varietăţi de cocktailuri, de la vestitul Negroni la Gin Tonic, de la cel cu rubarbă la Punch-ul cald.

Descoperim în acesta o aromă fină vegetală, dublată de una de biscuit cu nucă, salvie, coajă de lămâie, ienupăr şi violete de Parma. Gustul dulceag şi catifelat excelează în nuanţe de salvie, ienupăr, lime, coriandru, angelica şi lavandă.

Regăsirea direcţiilor ginului clasic, fundamental britanic, reinterpretat, reprezintă una dintre cele mai inspirate soluţii ale momentului pentru adevăraţii degustători ai ginului de valoare.

DESIGN

ACHINOAM CINA, la Romanian Jewelry Week 4.0

Designer de bijuterie polivalent, care jonglează între machiaj pentru mirese și design de bijuterie pentru inelele de logodnă, ACHINOAM CINA creează piese de autor pentru performance-uri coregrafice de dans modern și este profesoară în argint în departamentul de design de bijuterii de la Shenkar College (Israel).

La Romanian Jewelry Week 4.0 (4-8 octombrie, Bucureşti), Achinoam participă în cadrul colectivei Global Design Graduate Show Award - în colaborare cu Gucci - cu colecția Seeds, o cercetare morfologică despre legătura dintre artă și design, emoție și intelect, combinând o varietate de materiale - inclusiv argint pur, bumbac, in și semințe încolțite.

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Spune-ne despre tine, care este legătura dintre a fi make-up artist și, de asemenea, un designer de bijuterie?

De când eram copilă, întotdeauna am creat ceva și am atins materialele - îmi plăcea să sculptez, să cos și să pictez. Înainte de a veni să studiez la Colegiul Shenkar, lucram pentru a mă întreține și căutam o altă direcție de creație care ar fi putut deveni o carieră în viitor. M-am gândit să studiez machiajul cu efecte speciale, așa cum este folosit în televiziune și teatru. Pentru a învăța asta, trebuie să înveți noțiunile de bază la cursurile de machiaj de frumusețe și modă. De acolo, mi-am dat seama că efectele speciale s-ar putea să nu fie pentru mine, dar lumea frumuseții nu este atât de intimidantă pe cât credeam și, de fapt, chiar mă atrage. Aveam deja echipamentul de bază, iar din când în când mai machiam un prieten. Ulterior am învățat să lucrez și cu părul datorită cererii clienților. Puțin câte puțin a crescut, din gură în gură, în paralel cu un alt loc de muncă, și în paralel cu studiile mele de patru ani la Shenkar. [...]

foto © Maya Shochat

foto © Efi Yosefi

Ce ar trebui să știe un designer la început de drum?

Eu însămi sunt încă la începutul călătoriei mele ca designer de bijuterie. Dar simt că am câștigat câteva mile ca artist de machiaj, așa că știu deja ceva despre munca independentă. Este nevoie de câțiva ani pentru a stabiliza o afacere, trebuie să investești foarte mult la început, iar rezultatele nu apar imediat. Cea mai grea parte este să înveți să te prețuiești pe tine însuți, iar asta este esențial ca freelancer. Cei mai buni clienți care vin la mine sunt cei care vin prin recomandări de la rude. Este un clișeu - dar greșelile sunt cel mai bun mod de a învăța, așa că nu fi atât de supărat pe tine, pentru că pur și simplu nu poți ști totul. Ar trebui să fii mereu în mișcare și să ai încredere în drumul tău. [...]

Cum alegi conceptele colecțiilor tale?

Știu despre mine că lucrez cel mai bine și mă distrez cel mai mult atunci când vine vorba de un proces care necesită o cercetare amănunțită, îmi place să ajung în detaliul lucrurilor, pentru ca totul să funcționeze armonios. În cadrul proiectului cu dansatorul și coregraful Reches

Itzhaki a trebuit literalmente să vin cu idei pentru mișcările dansului său, astfel încât să am o bază pentru a lucra cu el. În același timp, să mă gândesc la funcționalitatea bijuteriilor și la mediul în care ar trebui să funcționeze - în acest caz, scena. [...]

Ce ne poți spune despre colecția de la ROJW

4.0? De unde a venit ideea?

Colectarea de semințe a venit mână în mână

cu un proces emoțional pe parcursul anului în care am descoperit mai multe despre logica formală care există în natură și în corpurile noastre. Cercetarea pe care o făceam a început în interiorul meu - și a continuat în afara mea. A fost căsătoria dintre artă și design. Emoție și intelect. Am combinat o varietate de materiale - inclusiv argint pur, bumbac, in și semințe încolțite, toate centrate în jurul unei singure forme - forma ovală ascuțită. A apărut la începutul proiectului, când aveam de-a face cu o problemă traumatizantă pentru mine și am vrut să exprim durerea prin material. Aici a intervenit designul - mi-am dat seama că servește o funcție în natură - fie că este sub forma frunzei ale cărei capete ascuțite, pe de o parte, permit fluidelor să curgă de la rădăcini la frunză - la suprafața mare, să fotosintetizeze și pe de altă parte, cu un capăt ascuțit care știe să coboare prin ea roua colectată. În ochiul uman - forma este de fapt un rezultat al pielii care protejează globul ocular. [...]

Cum vezi viitorul bijuteriei?

Care sunt tendințele în bijuteria internațională contemporană?

În opinia mea, ceea ce fac bijuteriile contemporane speciale reprezintă combinația perfectă dintre artă, design și măiestrie. Deoarece bijuteriile sunt de obicei asociate cu amintiri și identitate, este despre emoții și experiențe personale - aici intervine arta. În același timp, ele ar trebui să țină cont de corpul pe care sunt purtate, să fie purtate și funcționale și să încorporeze multe componente ale materialului și formei - aici intervine designul. Combinația dintre cele două, în opinia mea, face cel mai autentic domeniu de design, unde emoția se întâlnește cu intelectul. Sper și cred că acest lucru va continua, se va extinde și va atinge din ce în ce mai mulți oameni din lume și va deveni mai puternic, pentru că are un loc echitabil în lume, apropiind inimile și creând o înțelegere că suntem cu toții ființe umane din același material, suferim aceleași dureri și ne bucurăm de aceleași plăceri.

Citiţi interviul complet cu ACHINOAM CINA pe www.zilesinopti.ro

foto © Orianna Bohbot foto © Maya Shochat

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„MODA vs. SCULPTURA”

Una dintre temele care mi se par cele mai interesante creativ este relaţia pe care o are MODA cu celelalte ARTE, acestea fiind într-o profundă conexiune, interdependenţă, empatie şi sincronism.

Pentru editorialul Arty din octombrie am ales relaţia cu totul aparte dintre fashion şi sculptură, asta tocmai pentru că ne aflăm în plin AN BRÂNCUŞI şi este deschisă în România, la Timişoara, cea mai mare expoziţie a Maestrului sculpturii mondiale - unic şi irepetabil.

Din aceste motive am ales ca loc de interacţiune optimă atelierele marelui sculptor contemporan IOAN BOLBOREA vs. creaţiile vestimentare ale designerilor ALEHA TONCEA şi ANTONIA NAE, model fiind tânăra şi încântătoarea DIANA MIHAI. Fotograf – tot un nume nou – uber-talentatul RĂZVAN SANDU.

Iată acest DIALOG special…

Comoara dintre izvoare Fontana Borsec

Arhitectura balneară este un program de arhitectură complex, cu o influență majoră în obiceiurile de igienă și petrecere a timpului liber al oamenilor din toate păturile sociale. În România, acest tip de arhitectură a cunoscut o dezvoltare deosebită începând cu secolul XIX până la jumătatea secolului XX, când interesul pentru tratamentele naturale cu ajutorul resurselor de apă termală, minerală, nămol a crescut în rândul burgheziei europene. Clădiri cu o arhitectură care concura cu cele din stațiunile luxoase ale Europei, mobilier stradal dus la rang de operă de artă compuneau imaginea de carte

poștală a stațiunilor balneo-climaterice presărate pe întreg teritoriul țării. La începutul secolului XX-lea au apărut reglementări în ceea ce privește exploatarea stațiunilor balneare păstrând gratuitatea pentru crenoterapie și băile pentru săraci.

„Pădurile au fost primele temple ale lui Dumnezeu și în păduri oamenii au avut prima lor idee despre arhitectură.”

James C. Snyder

DESIGN/ ARHITECTURĂ

În plină dezvoltare a stațiunilor balneare, care a pus amprenta pe dezvoltarea arhitecturii specifice, au apărut și funcțiunile conexe, care serveau mai mult petrecerii plăcute a timpului liber. Între momentele dedicate exclusiv tratamentului, stațiunile puneau la dispoziție pavilioane pentru muzică, săli de spectacole, poligoane de tragere sau chiar hipodromuri. Începând din a doua jumătate a secolului XIX, interesul pentru băi care să fie accesibile tot anul a crescut semnificativ, odată cu dezvoltarea industrială. În perioada postbelică,

interesul pentru turismul balnear a crescut, fiind considerat important pentru politica socială a noului stat socialist. Astfel, stațiunile au cunoscut o dezvoltare impresionantă, cu o creștere extrem de puternică a fondului construit. Din păcate, în ultimii 30 de ani, din cauza privatizărilor necontrolate, din care au rezultat situații juridice incerte, fondul existent balnear este la limita supraviețuirii. Puținele exemple de clădiri sau ansambluri restaurate sau cel puțin conservate corect rămân excepția care confirmă regula.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Din fericire, în ultima perioadă, interesul pentru acest program de arhitectură a revenit și a generat o serie de construcții noi, moderne, care completează fondul construit existent. Un astfel de exemplu îl întâlnim în stațiunea Borsec, una dintre cele mai vechi stațiuni balneoclimaterice din țară. Apa minerală pe care o cunoaștem atât de bine a fost prima apă îmbuteliată în Europa, pe o linie tehnologizată începând cu anul 1806. Odată cu construirea fabricii a început și dezvoltarea localității, care la jumătatea secolului XX a devenit oficial stațiune balneoclimaterică. Amplasată întrun peisaj de vis, între păduri impresionante, stațiunea se laudă cu un traseu amenajat de promenadă, dar și cu o pârtie de ski și dotări aferente.

În apropierea centrului istoric al stațiunii, în partea vestică a acesteia se află una dintre cele mai moderne investiții din zonă dedicate tratamentului și relaxării. Amplasată pe un teren generos, cu o perspectivă deschisă către stațiune, centrul balnear are o suprafață de aproape 3000mp și adăpostește un centru spa și o bază de tratament. Capacitatea totală a ansamblului este de cca. 1.000 de persoane pe zi în sezonul cald și 700 de persoane în restul anului.

Oferta extrem de diversificată a centrului face destul de dificilă alegerea spațiului cu care să începem vizita virtuală. Fontana Borsec este conceput ca un spațiu holistic dedicat stării de bine, atât în interior, cât și în

DESIGN/ ARHITECTURĂ

exterior. În special pentru sezonul rece, piscinele interioare cu apă normală oferă alternative de relaxare atât pentru adulți, cât și pentru copii. Pentru sezonul cald, piscinele exterioare și terasa sunt special amplasate pentru a beneficia atât de razele soarelui, cât și de intimitate.

Întreg ansamblul este caracterizat de delimitarea finisajelor pe registre cromatice. Astfel, nivelul acoperișului este definit prin culoarea caldă a lemnului natur și textura caroiajului de grinzi principale și scundare. Elementele verticale de închidere sunt pereții, în care sunt suprafețe generoase vitrate. Tâmplăria gri și riflajele din lemn fac tranziția între planul învelitorii și cel al pardoselii. Pardoseala este rece, placată cu piatră naturală sau gresie de culoare gri, neutră.

Baia sacrală este un spațiu special atât ca și gabarit și formă, cât și datorită finisajului special, texturat al pereților. Acest spațiu este un ansamblu de bazine amplasate în alveole finisate cu piatră de râu dispuse perimetral piscinei pentru relaxare. Imaginea este impresionantă, iar spațiul are o acustică specială.

Un alt spațiu deosebit al ansamblului este baia Ó-Sáros, sau Baia cea veche cu nămol, amplasată într-o construcție ce imită vechea arhitectură a băii din secolul XIX. Aceasta dispune de bazine cu apă minerală caldă și cu apă minerală rece, saună, cameră de sare și sală de masaj.

Toamna se numără trendurile… sau

culorile?

„Avenit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”. Până să-mi acopăr inima cu umbra, cu ce mă îmbrac? Fiecare anotimp vine cu setul său de reguli: o nouă rutină, noi trăiri, emoții, ritmul circadian confuz de schimbările soarelui, alte trenduri, alte culori, dar cu toate astea, sunetul de greieri la întrebarea „Eu cu ce mă îmbrac?” rămâne același. Că tot veni vorba de îmbrăcat, ce haine purtăm toamna asta? Și ce culori alegem? Verde-n ton cu primăvara? Poate galben? Portocaliu? Sau poate puțin din fiecare.

Mai marii fashionului, (poate) cei care văd ața pe care credeai că nimeni n-o să o observe, spun că tendința cromatică pentru sezonul rece al acestui an este una novatoare, cu nuanțe cât mai diverse, un vals de la roșu la gri, combinat cu galben, maro și chiar roz. Acum, fie că ești puternic ancorată în ce mai e nou prin revistele de fashion, fie că trendurile îți par complet irelevante, culorile sunt ceva de care ai parte constant, sesizabil sau din contră - culori pe care le-ai purta non-stop sau pe care nici măcar nu vrei să ți le imaginezi în contact cu pielea ta.

Influența pe care culorile o au asupra noastră este mai mult decât un simplu raționament

despre gust, este un amestec între psihologie si cultură, fiecare ton modelându-ne psihologic, simbolic si emoțional. În cartea sa, Pshihologia culorilor, Karen Haller valorifică existența culorilor - ce semnifică fiecare, cum ne influențează - de ce movul este bun pentru a medita, dar în exces ne face să ne pierdem în gânduri, cum albastrul stimulează intelectul, iar roșul crește pulsul. Demontează mituri și ne oferă o perspectivă nouă referitoare la un subiect, care poate nu ne stârnește prea mult curiozitatea. Grație ei, asta ne propunem să facem și noi acum, să disecăm culorile etalon din sfera de beauty și fashion sezonul acesta.

Viața e roz și roz este lumea toată

Se pare că toamna asta mergem pe principiul la vie en rose, căci se poartă roz. Acum, tindem să pasăm această culoare în sfera feminină, făcând o scindare între ce ar trebui să poarte o fată și un băiat, clișeul clasic: roz pentru fete, iar albastrul rezervat băieților. Însă, în trecut, era invers: băieții purtau roz, iar fetele rămâneau cu albastrul. Poate de acum ar trebui să învățăm să nu mai aruncăm ocheade când un băiat alege să se îmbrace roz – în altă epocă, ar fi fost admirat.

Miley Cyrus was right:

„Pink isn’t just a color. It’s an attitude, too.”

„Viitorul fie va fi verde, fie nu va fi deloc”, spunea

Bob Brown

Toamna din industrie arată la fel de verde ca primăvara: se poartă verdele gălbui, expansiv, proaspăt, pe care îl asociem cu începuturi noi, cu speranță, noroc, sănătate, fiind un perfect echilbru între minte, corp și suflet. Pentru Shakespeare, însă, verdele era culoarea geloziei, valorificându-și această credință și în câteva dintre operele sale. Astfel, verdele se situează la poli opuși ai gustului fiecăruia, fiind la fel de controversat ca Romeo și Julieta – doar Shakespeare știe cu adevărat unde și-a infiltrat nuanțele de verde.

Roșu ca focul să-i surâdă norocul

Vorbim despre un roșu cât mai aprins, mai sexy, un roșu senzual, care în cultura noastră creează entuziasm, denotă putere. Pentru asiatici înseamnă noroc, viață îndelungată, iar cei din Orientul Mijlociu îl asociază cu războiul. Pe lângă diferențele culturale, culoarea oferă și o serie de influențe psihologice: dă senzația că timpul trece mai repede, crește ritmul cardiac, accelerând pulsul, făcându-ne să ne aprindem la fel de puternic ca el. Purtat cu măsură, makes you look even powerful than you are.

Roialitatea se scria cu nuanțe mov Movul, culoarea preferată a conducătorilor de pe vremuri, simbol al bogăției, al mândriei și al extravaganței, ocupă și în prezent un loc de vârf în preferințele cromatice. Purpura obișnuia să fie obținută greu, dintr-o sursă neașteptată: melci (de Murex, nu oricare). În prezent, această culoare ajută la contemplare. Deși ne sporește nivelul de înțelepciune, prea mult mov ne poate face să picăm în extrema overthinking. Este o culoare rară în natură, de aceea seste considerată a avea sensuri sacre.

O mare de albastru la orizont Albastrul, laitmotivul anului 2020, revine spectaculos în luminile publicațiilor de modă – albastru ca hortensiile sau cel acvatic, desprins din cadrele plajelor din Grecia. Albastrul, în esență liniștitor, ne stimulează intelectul, ne ancorează în realitate, ne provoacă să ne deschidem către alte perspective. Ne face poate mai conștienți de propriile gânduri, mai încrezători, afectându-ne, surprinzător, mai mult decât o poate face roșul. But don’t worry about it, a touch of blue won’t make you feel blue

Trendurile diferă în fiecare anotimp, culorile rămân. Data viitoare când îți alegi rochia în culoarea care știi că îți place cel mai mult sau tricoul în nuanța care crezi că îți vine cel mai bine, gândește-te că nu e doar o alegere ce ține doar de estetică, ci are substrat psihologic: ce înseamnă de fapt acea culoare pentru tine? Poate că nimic sau mai mult decât te-ai fi așteptat. În definitiv, există un motiv pentru care nu vedem lumea în alb și negru.

Evenimentul de Fashion al toamnei:

„BRÂNCUŞ I V izionarul”

La finalul lunii septembrie a avut loc o nouă ediţie din seria de show-uri FASHION Moments, de această dată cu tema „BRÂNCUŞI Vizionarul”. În „Anul Brâncuşi”, determinat direct de Timişoara Capitală Culturală Europeană, şi ca preambul al marii expoziţii dedicate marelui sculptor, unică în istoria României, deschisă în oraşul de pe Bega, BRÂNCUŞI a fost omagiat şi de lumea modei româneşti prin acest show arty, de stilism special.

În el au fost urmărite - şi se regăsesc în look-urile prezentate - patru dintre direcţiile de definire a creaţiei şi personalităţii celui mai mare sculptor al lumii moderne. Acestea sunt:

• Dragostea lui pentru lumea ancestral românească, faţă de lumea satului şi iconografiile, plastica şi tradiţiile ei speciale.

• Iubirea şi atenţia unică pe care le acorda materialelor din care îşi crea operele, fie că era lemn, „legătura directă a omului cu glia”, fie piatră/ marmură sau metal – argint/ aur/ cupru. Aceste materiale au fost tratate special în spectacol.

• Esenţializarea şi simbolismul duse la extrem – forţa principală şi originalitatea absolută a ceea ce a creat.

• Relaţia specială cu muzele sale, el fiind extrem de iubit şi apreciat în sferele cele mai înalte ale elitei pariziene, fie cea culturală, fie cea aristocratică. Această relaţie specială a dus la naşterea unora dintre cele mai renumite opere ale maestrului: „Prinţesa X”, „Muza Adormită”, „Miracle”, „Domnişoara Pogany”, „Eileen Lane”, „Negresa Blondă”.

Text de ALIN GĂLĂŢESCU | Foto de REMUS NICOLAESCU

Tot show-ul a pornit de la ideile de ETERIC şi de ATEMPORAL, stări fundamentale în care l-am simţit reflectat pe Marele Maestru al Esenţelor! De aceea am ales harpa ca singura muzică LIVE a evenimentului, măiastru folosită de super talentata Daria Batschi-Beleca. Atmosfera a fost una cu adevărat magică. La aceasta a contribuit şi alegerea sălii Atelier din cadrul ansamblului Hotelului CARO, o clădire asemenea unei Case a Comunităţii, o catedrală spiritualizată derivând din renumita călătorie iniţiatică a lui BRÂNCUŞI, timp de doi ani, spre Parisul vieţii sale. O cucerire de teritorii noi, esenţiale.

Evenimentul a avut la bază creaţiile unora dintre cei mai creativi designeri români ai momentului, inspiraţi de Maestru, care au în viziunile lor referinţe la acesta, reformulate stilistic pentru racordul perfect la temă. Au fost 60 de look-uri, 30 de modele de toate vârstele, într-o sală arhiplină, cu peste 300 de persoane în public.

Designeri: Aleha Toncea / Alexandra

Calafeţeanu / Alessi Stoica / Antonia Nae /

Cristina Lazăr / Ie Clothing / Iza Van Dee / Raluca Soare. Accesorii: Atelier Danessa / Iulia

Gorneanu / Musette. Pălării: DeCorina Hats.

Make-up: Echipa Laura Perian. Hair: Echipa

Erika Gonczi. Locaţie: Hotel CARO, Sala Atelier.

Parteneri: SERVE / NAZZURO Aqua / Artesana

/ MRA Agency / Hotel CARO Bucureşti.

Fashion Moments este un eveniment marca

Avanpremiere / Alin Gălăţescu.

Azzedine Alaïa: Couturier Collectionneur

Considerat o figură de referință care a redefinit conceptul de eleganță, designerul tunisian Azzedine Alaïa a reușit să cucerească industria modei prin creațiile sale inovatoare, moștenirea fiindu-i marcată de o puternică pasiune pentru frumusețe și perfecțiune. După ce a descoperit în copilărie revista Vogue și a studiat la École des Beaux-Arts din Tunisia, în 1957, când avea doar 17 ani, s-a mutat la Paris, devenind croitor pentru cele mai prestigioase case de modă ale vremii, printre care se numără Christian Dior, Guy Laroche și Thierry Mugler. În anii ’70, și-a deschis primul atelier în apartamentul său de pe Rue de Bellechasse, în care a creat, punând accent pe sculptarea siluetelor feminine (obișnuia să așeze materialul pe modele și să realizeze tăieturile în jurul lor) și pe folosirea materialelor de înaltă calitate, ținutele clientelor, precum Marie-Hélène de Rothschild, Louise de Vilmorin și Greta Garbo.

În 1980, Alaïa a făcut tranziția către spații mai mari din Paris, iar până în 1988 a deschis boutique-uri în Beverly Hills și New York,

căpătând, în presă, denumirea de King of Cling. Alături de cariera sa remarcabilă în sfera haute couture, designerul a fost pasionat de artă și obiecte valoroase, colecția sa personală incluzând atât tablouri semnate de Schnabel, Basquiat și Bourgeois, cât și mobilier, și piese vestimentare.

Pornind de la acest aspect al vieții lui, până pe 21 ianuarie, la Palais Galliera, din Paris, sunt dezvăluite, pentru prima dată, 140 de articole din arhiva creatorului, într-o expoziție intitulată Azzedine Alaïa: Couturier Collectionneur. Începând cu momentul în care Cristóbal Balenciaga și-a închis casa de modă, în 1968, inspirat de schimbările aduse de maestrul spaniol, pasiunea pentru istoria modei l-a făcut pe Alaïa să acumuleze peste 20.000 de piese (ascunse în timpul vieții, fără a fi prezentate în Franța sau în alte locuri din lume), care documentează arta celor pe care i-a considerat adevărate iconuri.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la creațiile designerilor contemporani lui (a încetat din viață în anul 2017), fiecare obiect poartă vizitatorii prin evoluția industriei modei alături de nume precum Jean Paul Gaultier, Comme des Garçons, Alexander McQueen, Thierry Mugler, Yohji Yamamoto, Jean Patou, Paul Poiret, Gabrielle Chanel, Elsa Schiaparelli și Christian Dior.

Ca o extensie a expoziției, la Salle Matisse pot fi admirate și trei costume de scenă create de Henri Matisse pentru Ballets Russes, în 1919, ele amintind de modul în care Azzedine Alaïa privea fuziunea dintre vestimentație și artă: „Omul nu este o mașinărie. Mai ales când vine vorba de creație.”

Azzedine Alaïa Foundation

bucureŞti aLiVe

Jurnal de bucureștean Festival: X-FEST | ANIMEST | FITC #15 | DIPLOMA Show

2023 | Love 90’s Festival PREMIERE @Teatrul Mic & @Teatrul Odeon Pentru cei mici CLIN D’OEIL: DAVID GEDGE ARTĂ & DESIGN: RoJW 4.0 FitBucurEști

Sunetele orașului POVEȘTI DIN BUCUREȘTI HORECA Unde ieșim SUPLIMENT FESTIVALUL NAŢIONAL DE TEATRU 2023, Ediţia a 33-a

15 ANI DE CONTROL CLUB

cLiN D’OeiL

DAViD GeDGe the Wedding Present

Pag. 118

foto

© Jessica McMillan

Salut, bucurești!

Toţi iubim fotografia, nu-i aşa?

Ne vedem la Photofest!

Cu toate că rămânem avizi de experienţe culturale de going out cu potenţial de memorabilitate, poate că nu toţi suntem pasionaţi de teatru ca să vânăm bilete la premierele de luna asta - nu mai vorbim de X-FEST (7-15 octombrie) şi FNT (2030 octombrie) - sau de artă şi design ca să ne ducem din Drumul Taberei ori Berceni până la Combinatul Fondului Plastic pentru DIPLOMA Show (7-15 octombrie) şi nici atât de mari consumatori de muzică de cameră încât să ne fi pus în agendă, încă de acum câteva luni, Festivalul SoNoRo (27 octombrie-5 noiembrie), deşi toate aceste evenimente speciale ar merita, cu certitudine, încercate live.

Pe de altă parte, n-am vrea însă nici să ieşim în oraş exclusiv de dragul reîntâlnirii cu prietenele sau cu amicii - fiindcă am aflat deja ce-a făcut fiecare frumos în vacanţă şi-am ajuns acum în faza conversaţiei acide pe marginea dronelor, creşterii taxelor şi a scumpirii sucurilor cu mult zahăr - şi atunci ne putem aminti subit că ne folosim zi de zi telefoanele ca să pozăm orice şi să trimitem cu ele fotografii oricui, deci... iubim fotografia. Cu toţii. Sau, mă rog, marea majoritate. În consecinţă, am fi, cel puţin teoretic, destui cei care am rezona cu ceea ce-i preocupă pe artiştii şi profesioniştii fotografiei, iar pentru asta, tot ce trebuie să facem e să ajungem să le vedem lucrările într-una sau alta dintre locaţiile, peste 10 la număr - din Piaţa Amzei sau Deschis Gastrobar până la 2/3 Gallery şi UNATC -, în care se desfăşoară Bucharest Photofest, între 6 şi 15 octombrie.

De ce ne-am rupe din timp să mergem la Photofest? Pentru că, anul acesta, expun peste 150 de artişti, deopotrivă români şi străini, printre care multe staruri ale artei fotografice, precum Ragnar Axellson (RAX), Fabiola Ferrero, Grégory Herpe, Mads Nissen sau Kiliii Yuyan, parte dintre ei urmând a fi prezenţi în premieră în ţara noastră, iar un al doilea motiv e acela că Photofest înseamnă mult mai mult decât o sumă de expoziţii de poze pe diferite tematici, dat fiind faptul că programul e îndestulat cu proiecţii de filme, conferinţe, ateliere educative, workshopuri şi prezentări de portofoliu, ce ne permit să trăim, ca parte a publicului, experiențe diferenţiate, în funcţie de propriul nostru nivel de interes faţă de arta fotografiei şi tehnica fotografierii.

Nu în ultimul rând, festivalul ne dă prilejul să descoperim în propria urbe spaţii interesante, pe care, altfel, poate le ignoram, indiferent că ne gândim la Echoes haus sau chiar la Noua Galerie a MŢR. Ajuns la a opta ediție, Bucharest Photofest este un festival-platformă care și-a asumat misiunea de a intermedia accesul publicului larg la unele dintre cele mai importante și relevante repere din fotografia autohtonă și internațională şi pare evident că este pe cale de a deveni cel mai important festival de fotografie din România. În condiţiile astea, este foarte probabil că ne vom întâlni cumva la Photofest, măcar din curiozitate, dacă nu din pasiune, şi după aceea... mai vedem noi ce facem.

Ioan BIG, publisher

X-FEST 2023 | Festivalul Internațional de

Teatru Tânăr EXCELSIOR

În perioada 7-15 octombrie, Teatrul EXCELSIOR organizează prima ediție a X-FEST, Festivalul Internațional de Teatru Tânăr EXCELSIOR. Timp de nouă zile se vor desfășura 18 reprezentații ale unor creații recente din teatrul internațional, într-o selecție care celebrează anvergura și diversitatea teatrului contemporan, pe scenele a opt teatre bucureștene (Excelsior, TNB, Odeon, Teatrul de Comedie, Nottara, Teatrul Mic, Metropolis, Godot).

în

festivalului, alături de

THOMAS

OSTERMEIER, probabil cel mai marcant nume din istoria teatrală recentă, care va fi prezent în X-FEST cu spectacolul O istorie a violenței, pus în scenă la celebrul Schaubühne Theater din Berlin, ne-a declarat: „În ultimii ani am fost în turnee în România din când în când, nu doar la București, ci și la Sibiu, și Craiova. La aceste spectacole pentru care am fost invitați am descoperit mereu că publicul din România este curios, deschis la minte și foarte entuziasmat de teatru. Prin urmare, suntem foarte fericiți să facem parte din prima ediție a Festivalului X-FEST și așteptăm cu nerăbdare multe alte ediții care ar putea să ne aducă din nou la București.“

Tema acestei prime ediții X-FEST este LIMITE/LIMITS. Cât de departe putem ajunge ca ființe umane, care sunt limitele noastre personale, care sunt limitele interioare și care sunt limitele corpului uman? Care sunt limitele impuse de societate și câte dintre ele devin doar obstacole în nevoia noastră de a gândi și de a ne exprima liber? Sunt întrebări esențiale pentru

încercarea de a ne defini locul în societate, ca tineri, ca artiști, ca oameni, și de a înțelege unde suntem noi în acest început de secol

XXI și care este drumul pe care trebuie să mergem de aici înainte. Spectacolele din X-FEST îşi propun să ofere răspunsuri, măcar parţiale, pentru câteva dintre aceste întrebări.

La X-FEST participă companii precum Teatrul Schaubühne din Berlin, Teatrul

RambaZamba din Berlin, Cirk la Putyka din Praga, Hedera Helix şi Mascaret Production din Franța, Ufftenzivot din Praga, Ars Moriendi din Salonic, Teatrul Național Ivan Vazov din Sofia, Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul de Stat Constanța, Teatrul Maria Filotti din Brăila, Teatrul Regina Maria din Oradea, Teatrul Excelsior din București şi Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, iar bilete la spectacolele acestora sunt disponibile pe platforma bilet.ro şi la casa de bilete a Teatrului EXCELSIOR.

Creatori importanți ai teatrului românesc de azi și de mâine se regăsesc

selecția

tinere talente emergente și artiști renumiți ai teatrului european.

7

regizori şi-o întrebare:

De ce... X-FEST?

La prima sa ediție, X-FEST (7-15 octombrie) reunește într-un eveniment dedicat în principal tineretului spectacole ale unor regizori de teatru marcanți, precum Thomas Ostermeier, Leander Haußmann, Alexandra Badea, Rostislav Novak Jr, Sára Arnstein, Andrea Gavriliu, Gianina Cărbunariu, Thanos Nikas, Bobi Pricop, Vlad Cristache, Irisz Kovacs, Bogdan Georgescu, Andrei Huțuleac şi Diana Mititelu. Ne-am propus să aflăm care este perspectiva regizorilor români prezenţi în festival asupra acestui demers cultural extrem de ambiţios.

DIANA MITITELU

ALEXANDRA BADEA

Cred că Bucureștiul avea mare nevoie de un festival internațional destinat publicului tânăr. Eu am plecat în Franța acum 20 de ani pentru că aveam nevoie să întâlnesc oameni diferiți, din alte culturi, să văd forme de teatru la care nu aveam acces în țara mea. Acest tip de întâlniri pot schimba viața unui tânăr, îi pot deschide noi orizonturi, îi pot deplasa modul de a gândi, lucru atât de necesar în lumea în care trăim astăzi. Spectacolul meu [Cea care privește lumea] vorbește despre acest lucru. Cum ne depășim limitele și prejudecățile raportându-ne altfel la celălalt.

IRISZ KOVACS

În spectacolul nostru, Tschick: De ce am furat mașina, multe LIMITE sunt trasate și depășite de personaje: Maik și Tschick pleacă într-o aventură pe care nu și-ar fi putut-o imagina și întâlnesc oameni al căror fel de a trăi le permează realitatea în moduri stranii. Însăși prietenia dintre ei înseamnă traversarea unor granițe personale și sociale. X-FEST, prin tema sa, creează un teren fertil în explorarea universului piesei, cel dintre copilărie și viață adultă, ocazie să ridicăm întrebarea: sunt oamenii, în profunzime, buni?

E îmbucurător că în contextul cultural actual, o mână de oameni au reușit să organizeze un festival internațional, cu o selecție atât de îndrăzneață. Suntem extrem de recunoscători pentru invitație și ne bucurăm teribil de destinul neașteptat de frumos al acestui spectacol. Jocuri în curtea din spate s-a născut ca o nevoie a comunității de a atrage adolescenții la teatru și faptul că acum participă la un festival care dedică acestei categorii de public zeci de evenimente, cred că e o dovadă de grijă, atenție și deschidere culturală. Tema X-FEST mi se pare inspirată, LIMITE e un concept care permite multe nuanțe și cred că poate constitui un cadru foarte generos de dezbatere și analiză a mai multor direcții sociale. S-ar putea spune că în spectacolul nostru, cu un subiect extrem de delicat, limitele sunt încălcate, dar de fapt, acestea sunt stabilite atât de vag, încât e imposibil de conștientizat când și dacă acestea sunt încălcate sau nu. Întâmplarea face ca acești cinci tineri să nu cunoască și să nu conceapă libertatea, limita, nici unii față de alții, nici față de propriul sine. Sper din suflet ca reprezentația și dezbaterea post spectacol să devină pentru tinerii spectatori o platformă de discuție pe un subiect care, din păcate, este încă perceput ca fiind justificabil.

ANDREI HUȚULEAC

X-FEST, pentru că niciodată accesul la cultură și sectorul cultural n-au fost mai vitregite decât în aceste vremuri. Și totuși, iată că „în lacuri cu noroi cresc nuferi”, vorba poetului, și se naște un nou festival (și singurul internațional din București!). O victorie certă pentru teatru într-o mare de necunoscut în legătură cu ce „va să fie”! Sunt onorat că spectacolul Naufragiat! de la Teatrul Maria Filotti din Brăila se află printre spectacolele selectate și vreau să felicit organizatorii pentru determinare și reziliență. Două dintre virtuțile care ne vor ajuta poate să ieșim vii din această perioadă tulbure!

BOGDAN GEORGESCU

Antisocial aduce în prim plan limitele sistemului educațional, limitele comunicării dintre elevi, profesori și părinți. Realitățile virtuale invadează realitățile concrete și lipsa oricăror instrumente de educație (formală, informală, emoțională) privind acest crash are efecte devastatoare asupra celor implicați. Care sunt limitele intimității elevilor? Cine știe mai bine unde să fie trasate aceste limite? Putem sta toți la aceeași masă și discuta? Vă invităm să explorați aceste perspective vizionând Antisocial – text și regie Bogdan Georgescu, în cadrul Festivalului X-FEST, unicul Festival de Teatru Internațional din București. Veniți împreună cu copiii voștri și profesorii lor.

ANDREA GAVRILIU

Este o oportunitate excelentă pentru publicul bucureștean să vadă producții la care altfel nu ar avea acces. Și aici mă refer, bineînțeles, și la Fiesta, o producție a Naționalului bulgar (ei au doar unul). Cât despre LIMITE, cred că am forțat vreo câteva cu Fiesta. Spectacolul în sine înfățișează o petrecere împinsă la limitele descătușării de energie. Implicit, cei opt actori își forțează limitele fizice. Compozitorul, Mihai Dobre, și-a întrecut limitele creând o coloană sonoră de o oră, fără întrerupere. Trompetistul invitat, Sebastian Burneci, a trecut dincolo de limitele sunetelor convenționale. Mă bucur enorm că acest spectacol este invitat la X-FEST, pentru că cei opt actori bulgari merită admirați pentru performanța lor.

VLAD CRISTACHE

E o mare provocare pentru mine să vin în întâmpinarea unei categorii de public neglijate în România, adolescenții și tinerii adulți, și să ofer, atât prin repertoriul pe care îl coordonez la Teatrul EXCELSIOR, cât și prin organizarea acestui festival, produse culturale care să-i pună față în față pe tineri cu artiști și creații care le pot modela sufletul și le pot reaminti că fără artă, fără frumos, viața e inconsistentă. Îmi propun ca X-FEST să devină, în timp, cel mai important Festival Internațional de Teatru al României.

Familia lui Buridan

„Family.exe”, spectacolul lui Mimi Brănescu de la Teatrul Bulandra, scrutează celula de bază a societății românești moderne.

Frumusețea unui text care stă la baza unui spectacol – în cazul „Family.exe” al dramatugului-regizor Mimi Brănescu, unul inteligent

și spumos, aș zice, demn continuator al teatrului satiric românesc – e sporită de faptul că lasă loc liber interpretărilor. Așa e și afișul noului spectacol din repertoriul Teatrului Bulandra, în care vedem un măgar ce tronează pe un purcoi de bani. În interpretarea mea, aduce izbitor cu personajul din „Shrek”, dar îmi pare, totuși, că aș pleca după fentă dacă aș căuta asemănări ale aceluia cu personajele dintr-o familie de azi din România. Mai degrabă e o reprezentare a ceea ce e cunoscut drept „L’âne de Buridan”, măgarul care s-a prăpădit, fiindcă a fost incapabil să se hotărască dacă să-și potolească mai întâi foamea sau setea. Și face aluzie la protagonist, care, neputându-se decide între a-și susține pecuniar, în continuare, rudele și apropiații sau a le spune adevărul verde-n față, rămâne fără familie.

Textul lui Mimi Brănescu e în spirit românesc sadea, deși ilustrează o perspectivă universală. La începutul spectacolului, mi-am amintit de vorba veche, potrivit căreia prietenii sunt cadoul de la Dumnezeu, ca o formă de compensație pentru familia

pe care ne-a dat-o. Însă în „Family.exe”, nici pe prieteni nu ne mai putem baza în ziua de azi.

Familia, în această felie de timp pe care pune lupa

Mimi Brănescu, adică prezentul, ne exploatează, trădează, sufocă, indignează. Iar prietenii ne încornorează. Nu răspunde nici dracu’ la telefon. Nu răspunde nimeni când, după tot ce am făcut pentru ei, în sfârșit am avea și noi nevoie de ei, nu doar ei de noi. Familia e comică, desigur, cu condiția să o poți privi din afară, adică să nu faci parte din ea. Căci din interior pare,

deloc amuzant, echivalentul unei condamnări pe viață, fără posibilități de evadare. Ați dedus, din această serie de spoilere, ce ne propune Brănescu în piesa din noua stagiunea teatrală: o meditație tragicomică despre o familie contemporană din România.

„Femily.exe” – un titlu care nu dă din coadă până nu te prinzi că, în aceste vremuri guvernate de calculator, noțiunea de familie e un program care pare să aibă nevoie de actualizări – aduce în prim-plan actori pe care se sprijină punerea în scenă: protagonistul Gheorghe Ifrim și „secundarii” Cornel Scripcaru (o notă în plus pentru acest actor cu o nouă prestație mare într-un rol mic) și Lucian Ifrim.

Deconectant și răscolitor în același timp, spectacolul poate miza pe sute de reprezentații, întrucât umorul lui Mimi Brănescu e neperisabil. Nu va fi nestemata stagiunii, dar nici nu și-a propus asta.

Mimi Brănescu foto © fb.com/branescu.mimi

Două premiere remarcabile la Teatrul

Mic: „MEDEEA” şi ”EX”

„EX”, de Marius von Mayenburg

„Se tot spune că Medeea e o vrăjitoare, că e periculoasă, nesupusă, amenințătoare. Așa și este. O femeie pusă la zid, prizonieră a unei lumi în care a te conforma este cea mai mare virtute a unei femei. E vrăjitoare, dar nu pentru că practică vrăjitoria, ci pentru că e deșteaptă, manipulatoare și pentru că nu acceptă șantajul moral. Am vrut un spectacol direct și onest bazându-mă pe o mare actriță (e vremea să nu ne mai ascundem de cuvinte mari când ne referim la Andreea Grămoșteanu)

și pe o distribuție pe măsura ei.”, ne spune

VLAD MASSACI, regizorul noului spectacol de la Teatrul Mic, bazat pe adaptarea lui Ben Power a tragediei eponime scrise de Euripide, “the ultimate divorce play”, ce a avut premiera la National Theatre din Londra în 2014.

Secondată de Marin Grigore (Iason), Radu Zetu (Creon) şi Vlad Corbeanu (Aegeus), Andreea Grămoșteanu îşi asumă dificilul rol al răzbunătoarei prinţese din Colchida, pornită să distrugă tot ce îi este familiar odată ce se vede ameninţată cu abandonul şi separarea de copii. O Medee... de văzut, din toate punctele de vedere.

Căsătoriţi, doi copii, casă nouă, profesii cool, el arhitect, ea doctoriţă. Doi tineri părinţi extrem de activi pe toate planurile, formând un cuplu, dacă nu ideal, sigur de invidiat. Asta până când reapare fosta lui iubită şi imaginea familiei moderne perfecte se duce naibii într-o singură noapte... odată cu iluzia fericirii. La asta să ne aşteptăm de la piesa cunoscutului dramaturg contemporan Marius von Mayenburg (Martiri, Urâtul, Chip de foc), ce prinde viaţă pe scenă în octombrie, în viziunea regizorului THEODOR-CRISTIAN POPESCU, care ne-a oferit mai multe detalii: “Coborâm, la propriu, în măruntaiele vieții unui cuplu de vârstă mijlocie. În nemărturisile lor, în gândurile lor secrete, în lupta încrâncenată de a mai păstra ceva viu, în lașitățile lor, în raportul cu un trecut (personificat de fosta iubită) idealizat sau ridiculizat. În rușinile lor. În încercările lor eroice de a-și suporta devierile de la proiecțiile de viață inițiale. De a rezista dizlocării. De a se suporta”. Rămâne să facem cunoştinţă cu EX la Teatrul Mic, în interpretarea unui trio actoricesc redutabil: Ana Bianca Popescu, Tudor Istodor şi Irina Velcescu.

„MEDEEA” lui Euripide, versiunea modernă de Ben Power

„Am avut o Livadă”, în regia lui Eugen Jebeleanu, la Odeon

După intens discutata sa transpunere scenică a Pescărușului de la TNB, de anul trecut, neconvenționalul regizor Eugen Jebeleanu recidivează luna aceasta cu o propunere tot din spațiul cehovian, adaptarea clasicei piese Livada de vișini, ce va avea premiera la Teatrul Odeon. Sugestia din titlu că vom avea parte de o altfel de “livadă” decat cea imaginată de dramaturgul rus în 1903 ne-a incitat să îl întrebăm chiar pe autorul punerii în scenă în ce măsură diferă perspectiva sa în abordarea creației cehoviene față de precedentul spectacol.

EUGEN JEBELEANU:

“Diferă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, la Pescărușul am păstrat textul lui Cehov așa cum a fost el scris în original, iar aici e vorba de o rescriere a unui text inspirat din piesa lui Cehov, Livada de vișini, de către Yann [Verburgh] și e, practic, o nouă poveste, o altă dramaturgie, o altă epocă. Din punct de vedere al concepției regizorale, e o altă viziune, care, dacă la Pescărușul se concentra, mai degrabă, pe acea trupă de actori

și ambiguitatea dintre rol-personaj-actor, de data aceasta e vorba, de o intersecție între epoci și între două stiluri, aș putea zice chiar, de teatru. Am încercat să păstrăm, pe de-o parte, inspirația cehoviană și a secolului în care a fost scris textul și, în același timp, să aducem în epoca anilor '90, când are loc acțiunea din textul lui Yann, o estetică cât se poate de aproape de acea epocă. În al doilea rând, cred că e vorba despre ce gen de emoție provoacă spectacolele. La

Pescărușul, e mai mult o revoltă a lui Treplev și un spectacol ca un manifest care încearcă să spargă convențiile tradiționale în teatru - poate cu o anumită violență, poate cu o anumită furie, care aduce cu sine și un teribilism, însă Am avut o Livadă e, mai degrabă, un spectacol care are foarte multă candoare, care provoacă emoție. E un spectacol cald, uman, care nu își propune să lovească în nimic și nimeni, ci să aducă împreună și să creeze empatie în raport cu toate problemele cu care se confruntă personajele. E un alt tip de emoție, în primul rând.”

Dincolo de ineditul reinterpretării într-o manieră modernă - ca abordare dramaturgică și regizorală - a textului lui Cehov, un motiv suplimentar ce face din Am avut o Livadă un must see al stagiunii actuale este distribuția stelară a spectacolului: Niko Becker, Elvira Deatcu, Alina Berzunțeanu, Alexandu Papadopol, Ioana Bugarin, Vlad Bîrzanu, Nicoleta Lefter, Ionel Mihăilescu, Ruxandra Maniu, Eduard Trifa, Simona Popescu și Diana Gheorghian. Îi vom revedea pe toți în livada lui Eugen Jebeleanu de la Odeon!

foto © Sabina Costinel

Nopți albe în sălile de cinema, la evenimentele ANIMEST dedicate exclusiv adulților

Proiecțiile nocturne cu povești extravagante devenite deja tradiție în programul Animest se pregătesc să pună din nou pe jar imaginația amatorilor de senzații tari. Între 6 și 15 octombrie, cel mai mare festival de film de animație din Estul Europei invită curajoșii să petreacă patru nopți albe în fața marilor ecrane din București, în compania filmelor de groază, a bizareriilor animate și a poveștilor erotice. Cireașa de pe tort: o petrecere de majorat pusă la cale într-un cinematograf.

FESTIVAL

Trippy Animation Night: 7 octombrie, ora 23:00, CinematecaEforie

Culese din arhive rare și greu accesibile, animațiile bizare incluse în programul curatoriat de artistul olandez Michael Helmerhorst compun cea mai îndrăzneață selecție prezentată vreodată în istoria festivalului. Gazda evenimentului promite o călătorie psihotronică în cea de-a patra dimensiune.

Programul, biletele și abonamentele Animest.18

sunt disponibile online, pe www.animest.ro

Erotica Vol. 3: 10 octombrie, ora 23:00, CinematecaEforie Noaptea animată a fanteziilor erotice vine cu o selecție electrizantă de povești explicite despre pasiuni carnale, diversitate sexuală și relația cu propriul corp. Culese de Jakub Spevák, directorul artistic Fest Anča, filmele sunt 100% interzise minorilor și nerecomandate pudicilor.

Animusic Night: 12 octombrie, ora 21:00, CinematecaEforie Dansul va fi vedeta serii dedicate celor mai bune videoclipuri muzicale animate ale anului. În ton cu tema ediției, proiecția specială va fi condimentată de un magnetic show drag, oferit de Vergine Santa Frida, și se va încheia cu o petrecere atipică, organizată chiar în foaierul cinematografului.

Creepy Animation Night: 13 octombrie, ora 23:00, SalaLuceafărul Fricile ies de sub scaune, sângele îngheață în vene, iar grotescul pune stăpânire pe orele târzii ale nopții. Fanii filmelor horror vor trăi la intensitate maximă fiecare secvență din filmele selecționate anul acesta în programul Creepy Animation Night. În pauza dintre proiecții, curajoșii care se vor aventura în sala de cinema vor avea parte de o surpriză: un live act Freqax visuals Grotesk.

Rezidenţe AREAL 5xPicasso & Balkan Ballerinas

Dansul este o modalitate de a ne împrieteni pe noi cu noi și pe noi cu ceilalți, cu orașul sau cu timpurile în care trăim. AREAL | spațiu pentru dezvoltare coregrafică găzduiește o serie de rezidențe interdisciplinare de creație, menite să dea un răspuns frământărilor noastre actuale prin relația dintre corp și spații, evident, prin dans.

Balkan Ballerinas, un alt proiect coregrafic care demarează în luna octombrie, este propus de Platforma 13, fondată de tinerii coregrafi

5 xPicasso este propus de Alexandru Patatics, artist vizual și lector la UNArte. Rezidența a pornit de la ideea de construcție a cinci momente performative care au o legătură simbolică cu personalitatea lui Pablo Picasso, comemorând simbolic cei 50 de ani de la dispariția artistului. Desfășurată în spațiile MARe și AREAL, proiectul include artiști ca Simona Paraschivu (performer/coregraf)

și Diana Zavalas (artist audio), dar și elevi a Liceului de Coregrafie

„Floria Capsali”, menținând componența unui grup constituit în urma unui proiect de mentorat AREAL din primăvara aceasta. Inspirați de creația lui Picasso, artiștii au ales și reinterpretat

teme din tablourile cele mai reprezentative ale artistului („Cei 3 Muzicanți”, „La Vie”, „Guernica”, „Femme au Miroir” și „Les Demoiselles d’Avignon”), ca referință în construcția elementelor performative. Implicarea tinerilor liceeni alături de artiști a fost o componentă importantă a rezidenței, o continuare menită să încurajeze dialogul viu, explorarea practicilor artistice interdisciplinare și apropierea viitorilor performeri de limbajul mediului vizual, un mixaj complex ambiental și muzical. Rezultatul rezidenței 5xPicasso va fi prezentat publicului sub forma unui video-film proiectat pe 12 octombrie, ora 18:00, în cadrul expoziției „Efectul Picasso”, de la Muzeul de Artă Recentă/MARe.

Anca Stoica și Sergiu Diță. Proiectul investighează granițele corporale în raport cu identitatea est-europeană, balcanică, și își propune să aducă lumină peste stigmatele și stereotipurile proiectate asupra Balcanilor, legate de corp și identitate. Balkan Ballerinas merge în căutarea legăturilor profunde dintre corp și dansul autohton, subculturi, balet clasic și dans contemporan, totul construit pe un melanj de contraste și contradicții. Este o căutare, de fapt, a identității personale și artistice în acest spațiu în care trăim.

foto © Alexandru Patatics

foto © Anca Matei

Concert Regal caritabil, la Ateneul Român

Unul dintre cele mai longevive și de succes evenimente de strângere de fonduri din România îl reprezintă Concertul Regal de susținere a tinerilor talentați, organizat de Fundația Regală Margareta a României, care se bucură și anul acesta de participarea unor muzicieni de excepție, precum tenorul Ioan Hotea și mezzosoprana Martiniana Antonie, alături de Orchestra Română de Tineret, dirijată de Gabriel Bebeșelea, considerată cea mai bună orchestră din țară din ultimii ani și cunoscută de criticii europeni ca unul dintre ansamblurile de top din lume.

Martiniana Antonie este un simbol al noii generații de muzicieni și a devenit remarcată pentru rolul Rosinei la National Theater Mannheim. Cariera ei muzicală a fost influențată de perioada în care a fost bursier al programului Tinere Talente al Fundației Regale, primind susținerea necesară pentru a deveni artistul de astăzi. Ioan Hotea a cântat pe scene celebre ale lumii - în 2016 a debutat la Royal Opera din Londra - și este laureat la numeroase concursuri de canto, precum: Hariclea Darclée, Grand Prix sau Operalia Placido Domingo. Din 2015 este angajat la teatrul din Wiesbaden, Germania.

Nu în ultimul rând, Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca și al Filarmonicii „George Enescu” din București, este unul dintre cei mai talentați dirijori români, fiind invitat constant al unor orchestre prestigioase, printre care: Royal Philharmonic Orchestra Londra, RundfunkSinfonieorchester Berlin, Barcelona Symphony Orchestra, Orchestra Simfonică din Castilla și León, Singapore Symphony Orchestra sau Bochumer Symphonikerr.

Așa cum pentru Martiniana Antonie, programul Tinere Talente i-a devenit sprijin, fondurile colectate în cadrul concertului vor

ajuta alți tineri muzicieni, afl ați la început de drum, oferindu-le burse, mentorat și promovarea de care au nevoie pentru a se face auziți în industrie. Programul Tinere Talente este recunoscut de patru ori drept Cel mai bun Program de Artă și Cultură din România, fiind inclusiv laureat în anul 2022 la Gala Societății Civile. De-a lungul timpului, sponsorizările și donațiile strânse la Concertul Regal au reușit să asigure burse pentru 410 muzicieni proveniți din medii defavorizate, aceștia obținând realizări remarcabile atât la nivel național, cât și internațional.

Cei ce simt că tinerele speranțe ale artei românești merită susținute pot contribui la acest demers prin achiziționarea de bilete la Concertul Regal caritabil, afl at anul acesta deja la a 14-a ediție, care va fi organizat la Ateneul Român, în seara de 25 octombrie.

FITC #15. Din 7 octombrie, teatrul devine limbajul universal al copilăriei

până la peste 12 ani; mai mult, programul include și workshopuri adresate profesioniștilor din domeniul artelor performative și cel educațional.

„Din imaginație în realitate“, de exemplu, prezintă modul în care un simplu gând se poate transforma, prin exerciții specifice, într-un act de creație.

Cum tema ediției o reprezintă Tehnologiile multimedia în spectacolele pentru copii, atelierele au fost gândite în ton cu acest subiect. Copiii se vor familiariza cu roboții și cu inteligența artificială, cu realitatea augmentată și imprimarea 3D, folosind instrumentele și informațiile oferite de coordonatori. Cât despre felul în care tema se reflectă în spectacole, vă lăsăm să descoperiți singuri, urmărind reprezentațiile celor 12 trupe și companii de teatru sau dans participante, din Finlanda, Italia, Spania, Belgia și România.

Luna octombrie debutează spectaculos la Teatrul Ion Creangă.

Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1000, 1.000.000 de povești“ revine la București, cu o nouă ediție și noi concepte de spectacole și ateliere. Organizat de Teatrul Ion Creangă, evenimentul are loc între 7 și 14 octombrie, iar locurile de desfășurare ale reprezentațiilor și activităților conexe sunt

Sala Mică (Str. Biserica Amzei 21-23) și Sala Rapsodia (Str. Lipscani 53)

Povești spuse prin cuvinte, povești exprimate prin gesturi și mișcări, povești construite din lumini, forme și sunete – pe scena Festivalului, arta nu are limite de manifestare și nici de vârstă, pentru că până și spectatorii de câteva luni au propriile reprezentații. „Canto“, „CUTInE“ și „Micuța noapte“ sunt doar trei dintre titlurile destinate publicului foarte tânăr (de la câteva luni la 3 ani). Targetul de vârstă se extinde, însă,

Vă așteptăm să scriem împreună poveștile celei de-a XV-a ediții, să ne creăm amintiri pe care să le retrăim cu aceeași bucurie cu care copiii descoperă fiecare nouă experiență din viața lor! Informații suplimentare despre Festival găsiți pe pagina oficială a evenimentului, fitc. teatrulioncreanga.ro, și pe rețelele de social media.

SÂMBĂTĂ, 7 OCTOMBRIE

10:00 - 10:35 / 11:30 - 12:05

CADRE. AMINTIRI ÎN TREI ACTE (2-5)

La Baracca – Testoni Ragazzi, Bologna, Italia / Sala Mică

11:00 - 13:30

TEATRUL ȘI EDUCAȚIA TIMPURIE. ATELIER PENTRU EDUCATORI

Coord. Andra Burcă / Sala Rapsodia

17:00 - 17:35 / 19:00 - 19:35

PRIVEȘTE ÎNĂUNTRU (4+)

Teatrul pentru Copii și Tineret „Gulliver“, Galați, România / Sala Mică

DUMINICĂ, 8 OCTOMBRIE

11:00 - 12:20 / 18:00 - 19:20

AVENTURILE LUI SĂGEATĂ (6+)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Sala Rapsodia

17:00 - 17:40 / 19:00 - 19:40

THE WHY MIX REMIX (4+)

Compania de Dans Auraco, Helsinki, Finlanda / Sala Mică

LUNI, 9 OCTOMBRIE

17:00 - 18:00 / 19:00 - 20:00

JURASSIC (5+)

Teatrul Tineretului Piatra Neamț, România / Sala Mică

MARȚI, 10 OCTOMBRIE

10:00 - 11:30

HEIDI (3+)

Opera Comică pentru Copii, București, România / Sala Mică

17:00 - 17:55 / 19:00 - 19:55

FRAGILE 2.0 (12+)

Teatrul LaBú, Breda, Spania / Sala Rapsodia

18:00 - 19:00

EXPERIMENTEAZĂ O NOUĂ

REALITATE. ATELIER VR/AR

(7+)

Coord. Andrei Popa (Asociația pentru educație) / Sala Mică

MIERCURI, 11 OCTOMBRIE

10:00 - 10:40

URSUL PĂCĂLIT DE VULPE (3-6)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Sala Mică

12:00 - 14:00

DIN IMAGINAȚIE ÎN REALITATE. ATELIER PENTRU PROFESIONIȘTI

Coord. Anna Ros și Andreu Sans (Teatrul LaBú, Spania) / Sala Mică

17:00 - 17:40 / 19:00 - 19:40

ALMA (2+)

Teatrul LaBú, Breda, Spania / Sala Rapsodia

18:00 - 19:00

roboTIC. ATELIER DE ROBOTICĂ (5+)

Coord. Andrei Popa (Asociația pentru educație) / Sala Mică

JOI, 12 OCTOMBRIE

10:00 - 10:30

POVEȘTI CU FIRE (1-4)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Sala Mică

10:00 - 11:00

REGELE MOARE (12+)

Teatrul Țăndărică, București, România / Teatrul Țăndărică

17:00 - 18:00 / 19:30 - 20:30

GEOMETRIA (5+)

Roseland Musical, Barcelona, Spania / Sala Rapsodia

18:00 - 19:00

CUM SĂ DAI FORMĂ IDEILOR

TALE. ATELIER IMPRIMARE

3D (5+)

Coord. Andrei Popa (Asociația pentru educație) / Sala Mică

VINERI, 13 OCTOMBRIE

10:00 - 10:45

MICA SIRENĂ (4+)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Sala Mică

10:00 - 11:20

CARTEA JUNGLEI (4+)

Acting Dream Theater, București, România / Sala Rapsodia

18:00 - 19:30

URBAN DANCE. ATELIER DE MIȘCARE (6+)

Coord. Héctor Puigdomènech (Imaginart, Spania) / Sala Mică

SÂMBĂTĂ, 14 OCTOMBRIE

10:00 - 10:40 / 11:30 - 12:10

CANTO (2+)

Teatrul La Guimbarde, Charleroi, Belgia / Sala Mică

11:00 - 11:35 / 12:00 - 12:35 / 13:00 - 13:35

MICUȚA NOAPTE (1-3)

Imaginart, Barcelona, Spania / Sala Rapsodia

12:30 - 14:00

UMBRE. SUNET. DANS. ATELIER INTERACTIV (2+)

Coord. Amel Felloussia și Elisabeth Mouzon (Teatrul La Guimbarde, Belgia) / Sala Mică

17:00 - 17:45 / 19:00 - 19:45

ORAȘUL UMBRELOR (6+)

Imaginart, Barcelona, Spania / Sala Rapsodia

18:00 - 18:30

CUTInE (0-3)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Sala Mică

Noutățile ediției aniversare DIPLOMA Show 2023

DIPLOMA Show,festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute și prezentat de UniCredit Bank, acum la a 10-a ediţie, expune între 7 și 15 octombrie, la Combinatul Fondului Plastic (str. Băiculești 29), 130 de lucrări realizate de artiști din noua generație, din 16 domenii creative diferite. Selectate de către un board creativ format din 70 de experți, cele mai bune lucrări de diplomă ale absolvenților facultăților cu profil vocațional-creativ din țară pot fi admirate în toate cele 10 spații expoziționale din cadrul Combinatului. Iată ce vei mai putea face la DIPLOMA Show anul acesta:

10 locuri-cheie din București vor găzdui lucrările a 10 artiști din edițiile anterioare ale festivalului

DIPLOMA Show

Mihail Botnari, DEVENIRE – Cărturești Verona Sculptura, realizată direct, fără mulaje sau copiere, din patru tipuri de lemn, încearcă să ofere un răspuns la întrebarea „ce este arta?”, punând accentul pe conflictul dintre arta tradițională și cea contemporană.

Livia Greaca, MICROGRAFII – Globalworth Tower

Prin intermediul artelor textile, microorganismele care au produs sau produc efecte grave asupra umanității capătă o formă plastică supradimensionată. Artista a încercat să surprindă contrastul dintre frumusețea exterioară a acestor agenți patogeni și ireversibilitatea ravagiilor pe care le provoacă.

Irina Motroc, MEMORIA APEI – Beans & Dots

Palatul Universul

Pornind de la arhiva personală de fotografii, autoarea propune un demers de chestionare a autenticității amintirilor care ne însoțesc toată viața, transformându-se uneori, dezmembrându-se și recompunându-se în memoria noastră.

Christian Tudose, BODY POLITICS – Mugshot

Centrat pe etapa de deconstrucție, autorul portretizează tranziția de la dependența față de spiritualitate la una față de rațiune. Proiectul reflectă această stare între cele două tipuri de existență , unde există ordine în haos și haos în ordine.

Fabriel Petre Arhire, STEP BY STEP – Sneaker Industry Imaginându-și omul ca o entitate vegetală, cu picioarele ca niște rădăcini, autorul realizează un triptic din sculpturi din marmură, reprezentând câte un tip de încălțăminte, în mărime naturală (un www.zilesinopti.ro

Mihail Botnari, DEVENIRE

Livia Greaca, MICROGRAFII

Irina Motroc, MEMORIA APEI

Christian Tudose, BODY POLITICS

papuc, un bocanc și un adidas).

Viziunea artistului este că încălțămintea este cea care separă omul de sol, protejându-i rădăcinile.

Radu Tudor Panait, I MADE THIS REALITY „FATUM” –Kraft Market

Autorul ne invită să descoperim, prin intermediul materialelor folosite, o lume recreată pe baza miturilor, în care frumosul este fabricat voluntar pentru a masca, în fața omului vulnerabil, o realitate dură și neprietenoasă.

Miruna Gheordunescu, POFTA DE NIMIC – Ototo Amzei

Analizând legătura personală cu alimentația, autoarea a pornit de la un jurnal alimentar și a ales săși ilustreze gândurile despre mâncare.

Proiectul adună laolaltă experiențe intime cauzate de suprimarea constantă a poftelor alimentare.

Denisa Andreea Grosu, HOW IT’S MADE – Cărturești Carusel

Proiectul vorbește despre o civilizație contemporană în care s-a dezvoltat o nouă paradigmă a imaginii, care se ghidează după câteva reguli clasice: simplitate, agresivitate, mesaj clar, posibilitatea unei lecturi rapide, dar, în același timp, existența unei profunzimi ascunse.

Ioana Preda, EQUILIBRIUM –ALTRNTV

Utilizând tehnica de țesere la războiul vertical, artista îmbină elemente neprelucrate din natură (ex: spice de grâu, flori de câmp) cu fibre prelucrate (ex: rafie, fire de cânepă), pentru a ilustra un concept ce se leagă de nevoia omului de refugiu față de oraș și de aspectele modernității care ajung să îi guverneze viața.

Heidi Ștefania Tradnik, STĂRI DE SPIRIT –Aparterre

Inserând mii de bețișoare de lemn prin plăci de burete, artista aduce în fața publicului varianta fizică a propriei realități psihologice. Proiectul ilustrează reflecțiile autoarei cu privire la influența gândurilor asupra sa, precum și legăturile dintre acestea.

20 de ani de Design de Produs și Arhitectură de Interior, sărbătoriți prin expoziția invitată „20 FAI” Video-proiecții, sunete și mesaje vizuale vor întâmpina vizitatorii acestei expoziții interactive, asociată tehnologiilor contemporane, ce realizează o incursiune în istoria celor 20 de ani de experiențe formative ale Facultății de Arhitectură de Interior din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.

DIPLOMA Show 2023 – o experiență urbană completă Pe lângă toate evenimentele asociate în mod direct cu domeniile creative și artele vizuale, publicul se va bucura de workshopuri, dezbateri, petreceri tematice și alte activități, prin intermediul cărora Diploma Show (7-15 octombrie), unicul context în care noile talente își pot prezenta lucrările public, va deveni și un nod de intersecție și socializare cu profesioniști din lumea artistică.

Fabriel Petre Arhire, STEP BY STEP

Miruna Gheordunescu, POFTA DE NIMIC

Denisa Andreea Grosu, HOW IT’S MADE

Ioana Preda, EQUILIBRIUM

Heidi Ștefania Tradnik, STĂRI DE SPIRIT

Radu Tudor Panait, I MADE THIS REALITY „FATUM”

DAViD GeDGe

(The Wedding Present)

Control 15, seria de concerte care marchează aniversarea a 15 ani de Control Club (4-7 octombrie), numără printre headlineri grupul cult de Indie Rock britanic format în anii ’80, THE WEDDING PRESENT, condus de vocalistul şi chitaristul David Gedge, ce va cânta la Bucureşti alături de Jon Stewart (chitară), Melanie Howard (bas) şi Nicholas Weelauer (baterie). La 35 de ani de la succesul albumului său de debut, George Best, trupa a lansat un fastuos triplu vinyl, 24 Songs, conţinând exclusiv piese originale, ca memento adus unei inițiative unice în istoria Rock-ului, lansarea în 1992 a câte unui nou single în fiecare lună, timp de un an întreg. Atunci, cu Hit Parade, The Wedding Present a bătut recordul lui Elvis Presley pentru cele mai multe hit-uri prezente în UK Top 30. De altfel, DAVID GEDGE este notoriu în mediul muzical independent pentru neconvenţionalismul cu care a promovat muzica trupei, mereu în schimbare odată cu trecerea timpului şi fluctuaţiile din line-up. Am profitat de şansa prezenţei sale, în premieră, în România, pentru un dialog retrospectiv despre cameleonismul “cadoului de nuntă” pe care l-a fondat şi despre supravieţuirea cu succces la toate modificările de trenduri şi apetituri de consum muzical ale publicului larg.

David, presupun că veţi cânta la Control Club piese de pe 24 Songs, noul vostru album, ce trimite la seria Hit Parade din 1992, când aţi lansat câte un single în fiecare lună. Cum de ţi-a venit ideea refacerii acelui experiment? A fost destul de neobişnuit. Totul a început în 2021, când am realizat că la orizont se arăta celebrarea a 30 de ani de la albumul Hit Parade şi am simţit nevoia să marketez asta într-un fel, fie printr-un turneu aniversar, fie printr-un alt demers mai aparte... atunci mi-a trăsnit prin minte ideea că am putea face din nou ce făcusem atunci, doar că mi se părea niţel straniu, întrucât Hit Parade a fost cu totul unic la vremea respectivă. Am început să am îndoieli, m-am mai consultat şi cu cei din jur, dar, până la urmă, mi-am zis că ar fi şi asta ceva foarte în spiritul Wedding Present, fiindcă noi întotdeauna ne-am jucat cu formate diferite şi cu modalităţi neconvenţionale de lansare a muzicii noastre, deci... hai s-o facem! Asta a coincis oarecum cu o schimbare de line-up în trupă, în sensul că ne venise [în 2019] un nou chitarist, Jon Stewart, de la Sleeper, grup care nu mai era foarte activ în acea perioadă, iar el avea o grămadă de idei de cântece noi. La fiecare câteva zile îmi trimitea câte o altă idee, un început de melodie sau un riff de chitară, aşa că simţeam că am putea realiza un material nou foarte consistent... pentru că ne trebuiau 12 single-uri, deci 24 de piese, feţele A şi B

“Nu mi-am dorit niciodată să scot albume care sună toate la fel”

foto © Jessica McMillan

pentru fiecare dintre lunile unui an. Pe scurt, două lucruri s-au întâmplat atunci aproximativ simultan, aniversarea discului din ’92 şi abundenţa materialului muzical nou, cea din urmă fiind esenţială pentru a ne distanţa de Hit Parade, care conţinea pe faţa B a single-urilor din serie numai cover-uri şi nu piese originale The Wedding Present, cum se întâmplă acum, în cazul lui 24 Songs. Asemănarea cu proiectul de acum 30 de ani constă însă în faptul că am repetat acel proces de lansare lunară a pieselor noastre noi.

Apropo de aportul lui Jon Stewart, ai spus odată: „Sunt foarte deschis faţă de oamenii care vin în trupă şi îmi sugerează diverse idei, stiluri sau căi de a încerca lucruri diferite, deci mă simt ca şi cum aş fi făcut parte din 60 de trupe diferite începând din anii ’80”. Cum afectează însă modificările de line-up modul în care compui muzica The Wedding Present?

Venind în grup cu stiluri diferite de a cânta la instrumente şi propriile idei de compoziţii, cel puţin pentru părţile ce ţin de instrumentele lor, cred că fiecare, în felul său, mă împinge către o altă direcţie şi, foarte ciudat... uneori nu-mi place asta. Cineva îmi trimite o idee, eu încep să lucrez pe ea şi n-o simt, să zicem. O abandonez pentru moment, însă e posibil ca, totuşi, să ajungă să-mi placă la un moment dat, dacă mi se întâmplă, cumva, să revin asupra ei în ziua sau în

săptămâna următoare. Poate că acel şoc iniţial se datorează tocmai faptului că e atât de diferită, nu sună a Wedding Present, iar eu nu mă simt confortabil cu asta, dar, pe de altă parte, îmi place să fiu impulsionat să privesc spre alte zone, fiindcă doar atunci sunt şanse să rezulte ceva original

şi proaspăt. Nu mi-au plăcut niciodată trupele ale căror albume sună toate la fel. Scot un disc, apoi încă unul, asemănător, le merge bine şi continuă să facă asta, păstrând sound-ul şi stilul timp de ani întregi. Nu mi-am dorit niciodată să fac asta! Perindarea atâtor oameni prin trupă nu reflectă, probabil, o viziune a mea prea comercială, fiindcă îmi dau seama că publicul îşi dorește să asocieze un grup cu un sound specific acestuia şi am pierdut destui fani de-a lungul timpului din cauza asta, dar cred că am fost mai fericit având toată această serie de schimbări pe parcursul anilor... am întâlnit o mulţime de oameni interesanţi, iar asta s-a dovedit a fi, din fericire, în beneficiul muzicii noastre. [...]

Citiţi interviul complet cu DAVID GEDGE pe www.zilesinopti.ro

The Wedding PresentWhite Wall 2021 © Jessica McMillan

Ce se întâmplă la Romanian Jewelry Week 4.0

Asociația Assamblage continuă maratonul bijuteriei contemporane din acest an cu cel mai amplu eveniment dedicat bijuteriei la București

- ediția a IV-a Romanian Jewelry Week. Între 4 și 8 octombrie, la Biblioteca Națională a României, peste 230 de designeri, școli, asociații și colective din peste 30 țări din întreaga lume fac parte din selecția ROJW 2023.

Biblioteca Națională a României - Locație principală Romanian Jewelry Week Biblioteca Națională a României va găzdui expoziția centrală Romanian Jewelry Week pentru al doilea an consecutiv, începând cu 4 octombrie, precum și o secțiune specială de târg cu vânzare, în perioada 7-8 octombrie.

Program de vizitare - 4 octombrie, 18.00 - 20.00, 5-8 octombrie, 11.00 - 20.00.

Intrarea în primele trei zile de eveniment este liberă, iar biletele de intrare pentru târgul de bijuterie contemporană din 7 și 8 octombrie sunt disponibile în rețeaua Iabilet.ro.

Muzeul Național al Literaturii Române

Muzeul Național al Literaturii

Române prezintă în premieră, în colaborare cu Romanian Jewelry Week și Tincal Lab (Portugalia), o selecție curatorială a expoziției

Bijuteria și Literatura, în perioada 4-8 octombrie.

Program de vizitare: 48 octombrie, 10.00 - 17.45

Eveniment special: 5 octombrie, de la ora 18.30Vernisajul expoziției Bijuteria și Literatura.

Evenimente speciale:

4 octombrie - 18.30 - 20.00 - Vernisaj și deschidere oficială Romanian Jewelry Week.

5 octombrie - 14.00 - 17.00 - Workshop Cristina Filipe (cu înscriere prealabilă).

17.00 - 16.00 - Panel de conferințe 1

6 octombrie - 17.00 - 18.30 - Panel conferințe 2.

Conferințele vor fi susținute de membri ai juriului

ROJW și de invitați speciali din întreaga lume.

7 -8 octombrie - 11.00 - 20.00 – Târgul de Bijuterie

Contemporană ROJW

Adresa - Strada Nicolae Crețulescu nr. 8, sector 1, București Accesul se face pe baza biletului general de acces în muzeu.

Accesul se face

Muzeul Național Cotroceni

Muzeul Național Cotroceni organizează în colaborare cu Romanian Jewelry Week o selecție specială a opt designeri de bijuterie contemporană din România, Republica Moldova, Italia, Germania și Grecia, expuși în acest an la edițiile speciale Romanian Jewelry Week din Timișoara și Chișinău.

Program de vizitare - 4 - 8 octombrie - 09.00 - 17.00. Accesul se face în baza regulilor de vizitare. Mai multe informații, pe muzeulcotroceni.ro

AlbAlb - Romanian Jewelry Focus Dedicat exclusiv creatorilor români, magazinul AlbAlb promovează o selecție generoasă de produse de design cu un accent special pe bijuteria de autor.

Program de vizitare: 4 - 8 octombrie - 11.00 - 18.00 - Focus AlbAlb pe bijuteria de autor din România

Eveniment special - Sâmbătă, 7 octombrie, 16.00 - 18.00 - Lansarea colecției ETALA a brand-ului Monom, în prezența fondatorului și designer-ului Monom, Georgiana Ciceo

Assamblage Jewelry Gallery

Urmărind bijuteria ca formă de artă și necesitate, Assamblage Jewelry Gallery este rezultatul unui lung proces de stimulare, susținere și dezvoltare a domeniului bijuteriei contemporane.

Program de vizitare: 4 - 7 octombrie - 11.00 - 18.00 - Str

Dimitrie Racoviță nr 18. Eveniment special - Vineri, 6 octombrie, 19.00 - Designers Meet-up & Networking

Programul complet pe www.romanianjewelryweek.com.

ANCA UDANGIU,

personal trainer

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi personal trainer?

Se spune că un clișeu are un sâmbure de adevăr. În cazul meu, cu sinceritate și apreciere pentru noua mea meserie, voi spune că ea m-a ales pe mine, în urma unui lung și intrigant șir de evenimente. Sportul m-a ales pe mine, pentru că el m-a ajutat să depășesc anxietate, vinovăție față de propria persoană, tristețe și totul cumulat cu o înverșunare interioară, pe care am reușit să o transform, prin mișcare. Cu ajutorul sportului am luat o energie interioară negativă și i-am oferit un nou sens, care ulterior, s-a simțit ca o nevoie mare de a o împărtăși cu ceilalți. Am ajuns antrenor personal, așadar, dintr-o dorință de a arăta oamenilor că se pot instaura rutine sănătoase, dacă există dorință și perseverență. Ulterior, am realizat că în personal coaching nu este vorba exclusiv despre selecția de exerciții, ci de starea pe care tu, ca antrenor, ești capabil să o transmiți clienților: de bine, de motivație, de acțiune și, de ce nu, uneori de calm și stabilitate.

Până să ajung antrenor personal, am lucrat în marketing, tot cu oamenii, dar și cu multe cifre și lucruri finite. În sport, nu există limitări, decât mentale, iar pe cele fizice ori le soluționăm, ori le acceptăm și lucrăm cu ele.

Care este tipul de antrenament pe care-l preferi și de ce?

Anca are 29 de ani, face fitness ca hobby de cinci ani și este antrenor personal de doi ani. A urmat cursurile școlii de fitness Scandinavia

Fitness School și s-a specializat pe ceea ce în fitness se numește greutăți libere. Cei interesați o pot căuta pentru antrenamente 1-1 online prin intermediul contului ei de Instagram, dar și la clinica de recuperare musculo-scheletală și performanță sportivă Recondition.

Încă de la început am fost atrasă de antrenamentele de forță, pentru că asta am și căutat ca pansament: forță, putere, explozie care să mă propulseze către ziua de mâine. În timp, am început să combin antrenamentele de forță cu cele de condiționare a zonei cardio și am experimentat suficient de mult, cât să-mi dau seama ce preferințe personale am când vreau să mă mișc. Uneori forță, alteori cardio, alteori echilibru și stabilitate.

În ceea ce privește clienții, eu ofer oamenilor întâi ce au nevoie, apoi ce preferă. Însă vom păstra întotdeauna bazele fitnessului ca fiind punctul de start de la care progresăm. Sau, cum îmi place mie să spun, „old fitness is the best

„Un antrenor empatic trebuie să învețe să ofere oamenilor atât cât au nevoie, să nu pice în plasa salvatorului”

fitness”, în contextul unei societăți care ne oferă zilnic o varietate exagerată a selecției de exerciții pentru un corp care, totuși, are aceleași nevoi: bun aliniament postural și masă musculară. Astăzi, din programele de fitness nu ar trebui să lipsească exercițiile posturale înainte de orice fel de încărcare a corpului, pentru că suntem din ce în ce mai stresați, cocoșați și fragili.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de personal trainer.

Jobul de antrenor personal presupune un schimb energetic mare. Oferi energie fizică și mentală, însă în egală măsură trebuie să o protejezi pe cea proprie. Așadar, puțini oameni știu că un antrenor personal bun și real are ritualuri de recapatare a energiei sau de păstrare a rezervelor deja existente. Un antrenor empatic trebuie să învețe să ofere oamenilor atât cât au nevoie, să nu pice în plasa salvatorului și să nu proiecteze propriile dorințe pe client.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Cu părere de rău spun asta, încă nu avem o educație socială cu privire la fitness. Pentru noi și mulți alții, fitnessul este acel sport pe care îl practici din considerente estetice, nu funcționale. Încă nu știm să pregătim corpul pentru mișcare, să facem fitness nu pentru fesieri mai mari, ci pentru următoarea excursie la ski, unde riscăm accidentări, dacă nu ne pregătim din timp. Încă nu știm să ne onorăm corpul și sufletul și să-i oferim longevitate, să facem sport constant, ca parte din rutina săptămânală. Ajungem, din păcate, la sport „de nevoie”. Încă nu știm de ce e important să mâncăm proteină mai multă pe măsură ce îmbătrânim și de ce masa musculară ne va scuti de multe probleme peste 10 ani. Însă sper ca antrenorii personali să aibă ca obiectiv și educarea oamenilor în aceste privințe.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Cea mai evidentă satisfacție este bucuria oamenilor care se implică suficient de mult încât să aibă rezultate. Apoi, bucuria că reușesc să facă exerciții pe care le refuză categoric la primele sesiuni, din neîncredere în propriul corp. Mai este și bucuria „de final de zi”, când oamenii spun „mă simt mai bine azi” sau când întreabă ce mai facem interesant astăzi la antrenament. Făcut cu pasiune, este un job care îți aduce satisfacții personale enorme.

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Când vine vorba de sport, românii vor rezultate rapide, fără efort prea mare, lucru care nu caracterizează numai românii, ci pe oameni, în general. Pe români, în mod specific, cred că îi caracterizează ideea preconcepută că fitnessul înseamnă numai aparate. Eu sunt un trainer care lucrează cu greutăți libere, adică nu folosesc aparate de fitness în antrenamente, ci gantere, bară olimpică, elastice de rezistență pentru antrenamentele de core, mingi medicinale. Clienții rămân surprinși să vadă că poți face sport altfel și că nu e plictisitor. Așa învață să își folosească propriul corp, nu un aparat, lucru care îi va ajuta în viața de zi cu zi.

Concerte care merită o șansă în octombrie…

După o vară plină de concerte mari, toamna asta pare potrivită amatorilor de experiențe noi. Avem șansa să vedem de la reorchestrări simfonice ale unor trupe sau piese cunoscute la artiști de care poate n-ai auzit, până la musical-uri care țin vie muzica unor artiști de referință. Cert e că a revenit sezonul când ne mutăm înapoi în cele câteva locații indoor din București, în frunte cu Sala Palatului, care devine, cel puțin pentru următoarele câteva luni, punct de întâlnire pentru melomani.

PIAF! The Show

marți, 3 octombrie, Sala Palatului

Un musical electrizant venit de pe Broadway, cu Nathalie

Lermitte în rolul principal, care ne poartă prin cariera și viața îndrăgitei Édith Piaf, prin piese celebre, precum „La Vie en rose", „Non, je ne regrette rien" sau „Milord”, într-o scenografie originală și proiecții în premieră ale unor imagini cu artista, nepublicate până în prezent. E printre cele mai de succes spectacole francofone din lume, cu peste 400 de reprezentații, în peste 50 de țări, fiind văzut de peste un milion de spectatori.

ABBA Symphonic Tribute Show

duminică, 8 octombrie, Sala Palatului

Spectacolul sărbătorește a 50-a aniversare a uneia dintre trupele care a reușit să schimbe semnificativ istoria internațională a muzicii. Show-ul electrizant, puternic și emoționant a traversat Europa, cu săli sold-out, ovații și recenzii pozitive. Au existat sute de proiecte tribut pentru Abba, însă acesta nu doar că aduce o orchestră de peste 25 de muzicieni pe scenă, dar încearcă să întregească atmosfera prin costumele caracteristice trupei, proiecții, dans, voie bună și un lineup de zile mari.

Il Volo

miercuri, 4 octombrie, Sala Palatului

Trio-ul care domină industria pop-opera din lume de peste 10 ani revine la București. Au cântat pentru milioane de spectatori în sute de concerte, din peste 200 de orașe, inclusiv pe scene importante, precum Royal Albert Hall, Londra, Radio City Music Hall din New York sau Arena di Verona, în Italia. Misiunea lor e să răspândească frumusețea muzicii clasice, a operei și a belcanto-ului italian, încercând să atragă lumea, în special generațiile tinere, înapoi către ele. Au câștigat Sanremo, au cinci albume de studio și două nominalizări la Premiile Grammy.

Enrico Macias

vineri, 20 octombrie, Sala Palatului

Enrico Macias promite să aducă la București un show cu ritmuri mediteraneene, plin de energie și bună dispoziție, care să facă o trecere în revistă prin cariera sa. Fostul discipol al lui Raymond Leyris, maestrul muzicii arabo-andaluze, e considerat cântărețul păcii și al prieteniei între popoare, fiind numit „Ambasador al păcii”, în 1997, de fostul secretar general ONU. Pentru că Enrico Macias este un om solar, care reunește în cântecele sale tot ce este pozitiv în ființa umană, melodiile sale purtând un mesaj de speranță și toleranță.

5 locuri nou deschise în oraș

Bucureștiul se reinventează constant, iar în oferta de going out apar mereu destinații surprinzătoare. În cele ce urmează îți vom prezenta cinci dintre cele mai proaspete apariții în materie de ieșit în oraș, de la cafenele la restaurante și baruri, dar și un street food unic în oraș.

Ground Zero

beer taproom

str. Toma

Caragiu, nr. 3 0742.642.749

Ground Zero este una dintre primele beri artizanale din București, foarte apreciată și care a avut până de curând un taproom în Pipera, care se chema Hangar by Ground Zero. Acum, băieții și-au adus berea artizanală mai aproape de publicul țintă, chiar în buricul târgului și cu siguranță va deveni un loc foarte popular în scurt timp.

tHOcAfé

str. Lascăr

Catargiu, nr. 27

0758.874.487

THOCAfé este o cafenea de specialitate cu vedere la bulevard, inaugurată recent și care se află chiar lângă frumoasa clădire a Observatorului Astronomic. În afară de cafea, aici mai găsești și produse de patiserie care să meargă cu ce ai în ceașcă, dar și prosecco, în cazul în care vrei să începi dimineața mai elegant și cu #tipsy.

bistro romulus

str. Romulus, nr. 23

0756.158.888

Bistro Romulus a apărut recent într-o casă veche din Cartierul Evreiesc, iar meniul se recomandă ca fiind „românesc cu quelque chose”, adică un mix între bucătăria românească și cea franțuzească. O să găsești aici preparate pe care nu o se le mai întâlnești prin alte locuri.

Sfrigola

str. Popa Nan, nr. 105

Dacă vrei să

încerci un soi de street food italienesc mai puțin întâlnit la noi, o poți face la Sfrigola. Acesta e un mic local care și-a făcut curaj și a mizat pe: arancini, o specialitate siciliană. Aceste „chiftele de orez” sunt nu doar sățioase, dar și foarte gustoase.

boiler muse str. Menuetului, nr. 2

0722.149.760

Boiler, una dintre cele mai îndrăgite și de succes cafenele de specialitate din oraș, a mai deschis o locație. Este vorba despre Boiler Muse, în zona de nord a orașului, la parterul noii clădiri boutique office MUSE, care delimitează o zonă protejată, la două minute de Muzeul de Artă Populară București și Gara Regală. Va exista aici și o zonă de bistro, cu preparate delicioase.

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI

NoRoom Taproom

Cum a apărut

NoRoomTaproom? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

În centrul aglomerat al Bucureștiului, o mică oază pentru iubitorii de bere artizanală cu nume ciudate se ascunde discret într-un spațiu de doar zece metri pătrați. În timpul săptămânii ai putea să treci pe lângă el fără să-l observi, dar în serile din weekend, atmosfera efervescentă de aici dă pe dinafară, întocmai ca o bere pe care o deschizi cu prea mult entuziasm. Acest „cel mai mic taproom din București” și-a pus și un nume corespunzător NoRoom Taproom și reușește să încânte cu o selecție remarcabilă de beri produse local, fiecare sticlă purtând amprenta măiestriei unor mici producători pasionați. Fiecare vizitator e făcut să se simtă nu ca acasă, ci ca parte din această comunitate unită de pasiunea pentru bere bună și discuții interminabile despre arta fermentației. Fiecare pahar înălțat aici este un tribut adus meșteșugului berarilor locali, într-un spațiu care se dovedește a fi cu adevărat micuț, dar deosebit. Cei trei proprietari (Adina, Alex și Amine) ne-au povestit mai multe despre localul lor.

NoRoom Taproom suntem noi - Adina, Alex și Amine. A apărut din dorința noastră de a avea un loc în București unde să ne găsească lumea, să ne cunoască pe noi, cei din spatele berii Maktoob (Adina și Amine), respectiv OneTwo (Alex). Încă de la început, de când ne-am cunoscut cu Alex, ne-am dorit să facem ceva împreună. Mai mult decât un beer collab. Am căutat o locație o vreme, am colindat Bucureștiul la pas, însă, ca de multe ori în viață, locul ne-a găsit pe noi - suntem prieteni cu proprietarul spațiului în care am creat NoRoom și el a fost unul dintre cei care ne-au convins să facem ceva acolo. Inițial, părea o idee proastă. Un spațiu foarte mic, super aproape de un alt taproom (nu voiam să supărăm pe nimeni). Apoi, când chiar oamenii pe care credeam c-o să-i supărăm ne-au încurajat, am zis: hai! Numele l-am ales la o bere. NoRoom. Să nu promitem oamenilor ceva ce nu le putem oferi. Și am deschis cel mai mic taproom din București. Poate chiar din Estul Europei.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre berile din meniul vostru, dar și despre localul vostru.

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cel mai mic taproom din București

Toate berile pe care le facem sunt după rețete originale și încercăm să le schimbăm cât mai des. Încercăm să aducem mereu

și guest beers de la alte berării prietene, în măsura spațiului și rulajului. Și ne concentrăm pe berile locale. Dacă vii la noi și vezi nume ciudate de beri, don’t get fooled, sunt toate făcute de berării locale.

Aveți o clientelă fidelă? Care este „rețeta succesului” vostru?

Avem oameni care vin mereu și cu care am legat prietenii. Ne simțim foarte sprijiniți și de către cei care vin pur și simplu să se bucure de bere, dar și de mulți oameni din breasla berarilor artizani. Nu avem o rețetă, suntem noi și încercăm să fim mereu acolo, să interacționăm cât mai mult cu cei care ne vizitează, să-i cunoaștem și noi pe ei.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Să deschidem un bar în 10 metri pătrați este cea mai mare provocare de până acum. Să facem petreceri cu 20+ de oameni înăuntru. Să gândim mobilierul, să fim minimaliști, dar să ne putem exprima și, nu în ultimul rând, să avem tot ce ne trebuie.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care l-ați deschis?

Ne dorim să oferim un spațiu friendly, unde poți veni chiar de unul singur și poți găsi oameni cu care să socializezi. Un spațiu incluziv și safe pentru oricine și un spațiu cu bere artizanală la prețuri cât mai accesibile.

un spațiu cu bere artizanală la

Ce vă place vs. ce nu vă place la București ? Ne place haosul și nu ne place haosul.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada de activitate?

Oamenilor din București le place

să stea jos. Inițial, am vrut să creăm un loc dinamic, în care lumea vine-pleacă, bea o bere în picioare, dacă nu găsește un loc. Între timp, am constatat că lumea nu e chiar așa încântată de idee, așa că de curând am mai adus ceva mese și scaune.

Ce planuri aveți pentru NoRoomTaproom pentru restul anului 2023?

Încercăm să păstrăm prețurile accesibile în aceste vremuri crazy, să păstrăm calitatea berii și să ne ținem și pe noi sănătoși la cap și happy cu ceea ce facem. In rest, the usual, beri noi, evenimente, surprize.

Love 90’s Festival

Retro people,

I Love 90’s Festival revine cu a 2-a ediție! S-a văzut că You Love 90’s! Prima ediție a festivalului s-a lăsat cu multe amintiri frumoase, cu țoalele scoase de la naftalină, cu beep-uri date să ne găsim cu gașca și cu multă distracție, așa cum era pe vremuri!

Suntem siguri că putem să o facem și mai lată decât la prima ediție, așa că pe 18 noiembrie, la Club One, ne întâlnim pentru ediția a 2-a a festivalului! Pe scenă vor urca Milli Vanilli, Daisy Dee - Technotronic, NANA, Real Mccoy, dar și un invitat surpriză.

Fii gata să asculți live piese precum: Pump Up The Jam, Girl You Know It’s True, Lovely sau Another Night, dar până atunci, pregătiți hainele retro, bateriile pentru casetofon și cheful de distracție în stil 90’s!

Biletele sunt puse la vânzare pe IaBilet, la prețul:

• Standard / Acces General Presale150 lei

• Standard 2 / Acces General Presale170 lei

• Standard / Acces General Presale - 200 lei - în ziua evenimentului și la locație

La prețurile biletelor afișate mai sus se adaugă comisionul de procesare a vendorului iabilet.ro

Biletele se găsesc în format electronic, pe www.iabilet.ro și în magazinele Flanco, Muzica și pe terminalele Selfpay. Online, puteți plăti cu cardul, Paypal, carduri de tichete culturale Sodexo și Edenred, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier, oriunde în țară. La prețul tuturor biletelor se adaugă comisionul de emitere bilete al agenției de ticketing.

Banii pentru biletele achiziționate se pot restitui doar în cazul în care evenimentul se anulează sau se amână.

Intrarea la eveniment se face în baza regulamentului organizatorului.

Eveniment organizat de Kompas Events

și Club One.

Milli Vanilli

Daisy Dee

Real Mccoy

Recomandările lunii octombrie

Pe 28-29 octombrie ne vedem la Maison 13, de Halloween.

Bazaresco ne îndeamnă la shopping creativ, direct de la artizani și artiști. Susține micile afaceri locale și cumpără cu intenție produse unice, sustenabile, pe care să le folosești îndelungat.

8 octombrie, Sala Palatului

Pe

8 octombrie ești așteptat la Sala Palatului din București la un concert ABBA Symphonic Tribute

Show - Dancing Queen. Turneul a traversat deja toată Europa și toate show-urile au fost sold out! Un concert simfonic deosebit de puternic și emoțional, un spectacol care sărbătorește a 50-a aniversare a uneia dintre formațiile care au făcut istorie în muzica internațională: ABBA.

14 octombrie, Arenele Romane

Dupa patru ani, Șatra B.E.N.Z. revine pe 14 octombrie la Arenele Romane pentru concertul de lansare a albumului 8 CULCAT. Începând cu orele 18:00, evenimentul reunește toate forțele creatoare ale albumului, avându-i drept invitați pe Killa Fonic, RAVA, 4 226, M.G.L., Alduts Sherdley, Amuly, Damia, Bruja, EMAA și Macanache. În deschidere, HVNDS și IDK vor fi prezenți, în timp ce warm-up-ul va fi susținut de PRNY

20, 21 și 22 octombrie, Palatul Bragadiru

Cei mai buni artiști tatuatori din toată lumea sunt disponibili pentru tatuaje sau piercing-uri, timp de trei zile, la International Tattoo Convention Bucharest 2023, ediția a 11-a. Anul acesta, evenimentul revine pe 20, 21 și 22 octombrie, la Palatul Bragadiru din București, în apropierea Palatului Parlamentului, cu intrare din Calea Rahovei nr. 147-153.

www.zilesinopti.ro

Fiecare produs este o mică parte din povestea creatorului său, dar și a experienței tale. Că tot vorbim de experiențe, Bazaresco ne provoacă la ateliere jucăușe, pentru oameni mici și mari, care să ne anime toate simțurile: cupping și degustare de cafea, atelier de parfumerie, de făcut păpuși și accesorii, de introducere în magia tarotului sau a artei ceaiului, de sculptat dovleci și multe altele.

Hai la shopping alături de oameni frumoși și nu uita să te înscrii la ateliere!

Dă follow pe instagram: @bazaresco._ să rămai la curent cu toate surprizele!

30 octombrie, Sala Palatului, de la ora 19.30

Gipsy Kings by Diego Baliardo va concerta la Sala Palatului, pe 30 octombrie, de la ora 19.30, marcând a 35-a aniversare a hitului mondial „Bamboleo”. Faimoasa trupă Gipsy Kings, laureată cu Premiul Grammy, este considerată una dintre cele mai de succes produse muzicale de export din Franța.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 133

FeStiVALUL NAŢiONAL De teAtrU Ediţia a 33-a,

20 - 30 octombrie 2023

Programul spectacolelor

Vineri, 20 octombrie

18.00

Teatrul ACT

E adevărat, e adevărat, e adevărat!

De: Breach Theatre

Traducere: Alexandru Mâzgăreanu, revizuită de Adrian Nicolae

Regie: Alexandru Mâzgăreanu

Decor și costume: Alexandra Boerescu

Muzică originală: Alexandru Suciu

Producător: Teatrul ACT, București

Durata: 1h30min

16+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

19.00

Spectacol invitat din străinătate Teatrul Național „I.L. Caragiale”

din București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

Catarina And The Beauty Of Killing Fascists / Catarina și frumusețea de a ucide fasciști

Text și regie: Tiago Rodrigues

E adevărat, e adevărat, e adevărat! foto © Festivalul Internațional Alba Iulia

Colaborator artistic: Magda Bizarro

Scenografie: F. Ribeiro

Light design: Nuno Meira

Costume: José António Tenente

Muzică originală și Sound design: Pedro Costa

Aranjamente vocale: João Henriques

Coregrafie: Sofia Dias, Vítor Roriz

Voices-over: Cláudio de Castro, Nadezhda Bocharova, Paula Mora, Pedro Moldão

Producător: Teatrul Național „D. Maria II” (Lisbona), Portugalia

Durata: 2h30min (fără pauză)

16+

Spectacol în limba portugheză, cu traducere în limbile română și engleză

20.00

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei” (Izvor)

Nuntă în Oaș

De: Anca Munteanu

Regie: Cristian Ban

Decor și costume: Tudor Prodan

Costume oșenești: Cristina Milea

Muzică originală: Vlad Giurge

Light design: Lucian Moga

Sound design: Gabriel Feleg

Producător: Teatrul de Nord Satu Mare –Trupa „Mihai Raicu”

Durata: 1h30min

14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Nuntă în Oaș foto © Süveg Károly

22.00

Spectacol invitat din străinătate

Teatrul ODEON, Sala Studio

Oh My Sweet Land / O dulcele meu pământ

Concept și interpretare: Corinne Jaber

Light design: Nicolas Chorier

Producător: Young Vic Theatre (Anglia),

Théâtre de Vidy (Elveția)

Durata: 1h

12+

Spectacol în limba engleză cu traducere în limba română

Sâmbătă, 21 octombrie

16.00 și 21.00

Teatrul Evreiesc de Stat București Mansdorf

De: Mihai Lukács

Regie: Mihai Lukács

Scenografie: Oana Micu

Coregrafie: Michaela Zibileanu

Mișcare scenică: Cabiria Morgenstern

Muzică originală și sound design: Andrei

Dinescu

Light design: Radu Spiridon

Producător: Centrul Dialectic, în

parteneriat cu Teatrul Evreiesc de Stat

București Durata: 1h30min

12+

Spectacol în limba română și idiș cu traducere în limba engleză

17.00 și 21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale”

București, Sala Pictură Oxigén

De: Ivan Vîrîpaev

Traducere: Orsolya Kis

Dramatizare: Katalin Deák

Regie: Tibor Pálffy

Muzică originală și sound design: Bence

Kónya-Ütő

Light design: Anrás Rancz

Producător: Teatrul „Támasi Áron”

Sfântu Gheorghe

Durata: 1h30min

14+

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limba română și engleză

18.00

Spectacol invitat din străinătate Teatrul Național „I.L. Caragiale”

din București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

Catarina And The Beauty Of

Killing Fascists / Catarina și frumusețea de a ucide fasciști

Text și regie: Tiago Rodrigues

Colaborator artistic: Magda Bizarro

Scenografie: F. Ribeiro

Light design: Nuno Meira

Costume: José António Tenente

Muzică originală și sound design: Pedro Costa

Aranjamente vocale: João Henriques

Coregrafie: Sofia Dias, Vítor Roriz

Voices-over: Cláudio de Castro, Nadezhda Bocharova, Paula Mora, Pedro Moldão

Producător: Teatrul Național „D. Maria II” (Lisbona), Portugalia

Durata: 2h30min (fără pauză)

16+

Spectacol în limba portugheză cu traducere în limbile română și engleză

19.30

Spectacol invitat din străinătate Teatrul ODEON, Sala Studio

Oh My Sweet Land / O dulcele meu pământ

Concept și interpretare: Corinne Jaber

Light design: Nicolas Chorier

Producător: Young Vic Theatre (Anglia), Théâtre de Vidy (Elveția)

Durata: 1h. 12+

Spectacol în limba engleză cu traducere în limba română

21.00

Teatrul ODEON, Sala Majestic Scorpia neîmblânzită

După: William Shakespeare

Traducere a textelor shakespeariene:

Oxigén

Mansdorf foto © Răzvan Leucea

Violeta Popa

Dramatizare: Leta Popescu, după o adaptare de Maria Manolescu

Regie: Leta Popescu

Scenografie: Bogdan Spătaru

Coregrafie: Andrea Gavriliu

Muzică originală: Radu Dogaru

Light design: Jenel Moldovan

Producător: Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

Durata: 1h55min. 14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Duminică, 22 octombrie

17.00

Teatrul ODEON, Sala Studio Visul

De: Alexa Băcanu

Spectacolul conține fragmente din „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare

Traducere: Ștefan Octavian Iosif

Regie: Dragoș Alexandru Mușoiu

Scenografie: Mihai Păcurar

Coregrafie: Sergiu Diță

Muzică originală: Max Anchidin, Renata

Burcă, Magor Bocsárdi, Csaba Boros, Tibor Cári, Radu Dogaru, Ada Milea, Adrian Piciorea, Corina Sucarov, Peter Visky, Compozitor anonim

Pregătire muzicală: Adonis Tanța

Light design și sound design: Cătălin Filip

Producător: Reactor de creație și experiment, Cluj

Durata: 2h20min

14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

www.zilesinopti.ro

18.00

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei” (Izvor)

Magyarosaurus Dacus

Text și regie: Gianina Cărbunariu

Traducere și dramaturgie de scenă: Kinga Boros

Scenografie: Irina Moscu

Mișcare scenică: Levente Dimény

Muzică originală: Cecília Trabalka

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul „Szigligeti Színház” –Trupa Szigligeti

Durata: 1h40min

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limba română și engleză

Magyarosaurus Dacus foto © Vigh László Miklós

Visul foto © Vlad Braga

Scorpia neîmblânzită foto © Nicu Cherciu

19.30

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Atelier

Oglinda neagră

De: Luigi Pirandello

Traducere: Maria Rotar

Regie: Roberto Bacci

Concept spațial: Ionuț Caras

Light-design: Jenel Moldovan

Producător: Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

Durata: 1h

16+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

20.30

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

EXIL

Text și regie: Alexandra Badea

Scenografie: Cosmin Florea

Muzică originală: Călin Țopa

Light design: Mircea Mitroi

Sound design: Sorin Brehuescu, George Puiu

Producător: Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București

Durata: 2h40min (cu pauză)

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul ODEON, Sala Majestic

Apocalipsa gospodinelor

Un spectacol de: Nicoleta Esinencu, Doriana Talmazan, Paul-Ovidiu

Cosovanu, Daniel Chirilă, Corina

Grigoraș, Lucreția Mandric, Ruxandra

Maniu, Iulia-Paula Niculescu și Daria Tămăslăcaru

Regie și scenografie: Nicoleta Esinencu

Asistență de regie și documentare: Doriana Talmazan

Muzică originală și sound design: PaulOvidiu Cosovanu

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul Tineretului

Piatra Neamț

Durata: 1h30min

15+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Oglinda neagră foto © Nicu Cherciu

Apocalipsa gospodinelor foto © Marius Șumlea

EXIL foto © Florin Ghioca

TSCHICK.

Luni, 23 octombrie

17.00 și 21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale”

din București, Sala Pictură

TSCHICK. De ce am furat mașina

De: Wolfgang Herrndorf

Dramatizare: Robert Koall

Regie: Irisz Kovacs

Decor și costume: Clara Ștefana

Muzică și sound design: Adrian Piciorea

Producător: Teatrul German de Stat Timișoara

Durata: 1h50min

Spectacol în limba germană cu traducere în limba română și engleză

19.00

Teatrul ODEON, Sala Studio

Visul

De: Alexa Băcanu

Spectacolul conține fragmente din „Visul unei nopți de vară”, de William Shakespeare

Traducere: Ștefan Octavian Iosif

Regie: Dragoș Alexandru Mușoiu

Scenografie: Mihai Păcurar

Coregrafie: Sergiu Diță

Muzica originală: Max Anchidin, Renata Burcă, Magor Bocsárdi, Csaba Boros, Tibor Cári, Radu Dogaru, Ada Milea, Adrian Piciorea, Corina Sucarov, Peter Visky, Compozitor anonim

Pregătire muzicală: Adonis Tanța

Light design și sound design: Cătălin Filip

Producător: Reactor de creație și experiment, Cluj

Durata: 2h20min. 14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

20.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

Ierbar

De: Simona Popescu și Radu Afrim

Scenariu, regie, ilustrație muzicală și

filmări: Radu Afrim

Scenografie și afiș: Irina Moscu

Dramaturgie de scenă: Andreea Radu

Light design: Cristian Niculescu

Montaj video: Samu Trucza

Asistent regie: Dragoș Stoenescu

Asistent scenografie și costume:

Doró Sikó

Producător: Teatrul Național Târgu

Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”

Durata: 2h20min. 14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

21.30

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Atelier

Oglinda neagră

De: Luigi Pirandello

Traducere: Maria Rotar

Regie: Roberto Bacci

Concept spațial: Ionuț Caras

Light-design: Jenel Moldovan

Producător: Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

Durata: 1h

16+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Marți, 24 octombrie

17.00

Teatrul ODEON, Sala Studio ACROBAȚII – 7 zile din viața unor profesori de țară

Text și regie: David Schwartz

Scenografie: Irina Gâdiuță

Coregrafie: Paul Dunca / Paula Dunker

Muzică originală: Paul-Ovidiu Cosovanu

Producător: Platforma de Teatru Politic (Asociația O2G)

Durata: 1h55min

12+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

De ce am furat mașina foto © Ovidiu Zimcea Ierbar foto © Cristina Gânj

18.00

Teatrul ODEON, Sala Majestic Neliniște

De: Ivan Vîrîpaev

Traducere: Raluca Rădulescu

Regie: Bobi Pricop

Scenografie: Oana Micu

Light design: Costi Baciu

Producător: Teatrul ODEON București

Durata: 1h40min. 10+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

18.30

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei” (Izvor)

Lysistrata, dragostea mea

De: Matei Vișniec

Regie: Zalán Zakariás

Scenografie: Andra Bădulescu Vișniec

Coregrafie: Alice Veliche

Muzică originală: Hunor-Lehel Boca

Video design: Andrei Cozlac

Filmări: Andrei Botnaru

Producător: Teatrul Național „Vasile

Alecsandri”, Iași

Durata: 1h50min. 16+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

19.00

Teatrul Metropolis, Sala „Olga Tudorache”

Hedwig and the Angry Inch

Text: John Cameron Mitchell

Traducere a textului: Carmen Stanciu

Muzică și versuri: Stephen Task

Traducere a versurilor: Alex Ștefănescu

Regie, costume și coregrafie: Răzvan Mazilu

Decor: Adriana Grand

Light design: Marian Iancu

Producător: Teatrul „Stela Popescu”, București

Durata: 1h30min. 18+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

20.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

Seaside Stories

De: Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan

Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija

Dramatizare, regie, video și sound design: Radu Afrim

Neliniște foto © Volker Vornehm

Lysistrata, dragostea mea foto © George Popovici

Hedwig and the Angry Inch foto © Livia Vișănescu

Scenografie: Theodor Cristian Niculae

Video: Andrei Dermengiu, Marian Adochiţei

Make-up artist: Arina Cocoș

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul de Stat Constanța

Durata: 3h (cu pauză). 16+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură La Ronde

De: Yann Verburgh, inspirat de „Hora iubirilor”, de Arhur Schnitzler

Regie: Eugen Jebeleanu

Scenografie: Cosmin Florea

Sound design: Eugen Jebeleanu și

Rémi Billardon

Producție audio: Marius Popa

Producător: Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sfântu Gheorghe

Durata: 2h10min. 18+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Miercuri, 25 octombrie

18.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

Seaside Stories

De: Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija

Dramatizare, regie, video și sound design: Radu Afrim

Scenografie: Theodor Cristian Niculae

Video: Andrei Dermengiu, Marian Adochiţei

Make-up artist: Arina Cocoș

Light design: Cristian Niculescu

Producător: Teatrul de Stat Constanța

Durata: 3h (cu pauză). 16+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

18.30

Teatrul Mic, Sala Studio Când ploaia se va opri

De: Andrew Bovell

Traducere și regie: Radu Iacoban

Scenografie și video design: Tudor Prodan

Mișcare scenică: Ștefan Lupu

Muzică originală: Aida Šošić

Producător: Teatrul Mic, București

Durata: 2h. 14+

19.00

Teatrul Metropolis, Sala „Olga Tudorache”

Hedwig and the Angry Inch

Text: John Cameron Mitchell

Traducere a textului: Carmen Stanciu

Muzică și versuri: Stephen Task

Traducere a versurilor: Alex Ștefănescu

Regie, costume și coregrafie:

Răzvan Mazilu

Decor: Adriana Grand

Light design: Marian Iancu

Producător: Teatrul „Stela Popescu”, București

Durata: 1h30min

18+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură

La Ronde

De: Yann Verburgh, inspirat de Hora

iubirilor de Arhur Schnitzler

Regie: Eugen Jebeleanu

Scenografie: Cosmin Florea

Sound design: Eugen Jebeleanu și

Rémi Billardon

Producție audio: Marius Popa

Producător: Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sfântu Gheorghe

Durata: 2h10min

18+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Seaside Stories

La Ronde foto © Volker Vornehm

21.30

Teatrul ODEON, Sala Studio

ACROBAȚII – 7 zile din viața unor profesori de țară

Text și regie: David Schwartz

Scenografie: Irina Gâdiuță

Coregrafie: Paul Dunca / Paula Dunker

Muzică originală: Paul-Ovidiu Cosovanu

Producător: Platforma de Teatru Politic (Asociația O2G)

Durata: 1h55min

12+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Joi, 26 octombrie

18.00

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei” (Izvor)

Livada

De: A.P. Cehov

Regie: Slava Sambriș

Scenografie: Răzvan Bordoș

Costume: Diana Nistor

Coregrafie: Sergiu Diță

Light design: Costi Baciu

Universul sonor: Dumitru Seretinean

Video design: Mihai Nistor

Producător: Teatrul Municipal „Matei

Vișniec”, Suceava

Durata: 3h (cu pauză)

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

19.00

Spectacol invitat – aniversarea FITS30

Teatrul Național „I.L. Caragiale”

din București, Sala Studio

Jocuri, vorbe, greieri...

Regie: Silviu Purcărete

Scenografie: Dragoş Buhagiar

Coregrafie: Adriana Bârză-Cârstea

Muzică originală: Vasile Şirli

Producător: Teatrul Național „Radu

Stanca”, Sibiu

Durata: 1h20min

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

19.00

Teatrul Nottara, Sala

„George Constantin”

Agnes, aleasa lui Dumnezeu

De: John Pielmeier

Traducere: Bogdan Budeș

Livada foto © Amedeia Vițega

Jocuri, vorbe, greieri... foto © Dragoș Dumitru

ACROBAȚII – 7 zile din viața unor profesori de țară foto © Andra Tarara

Regie: Sânziana Stoican

Scenografie: Valentin Vârlan

Ilustrație muzicală: Cristina Juncu

Producător: Teatrul „Nottara” București

Durata: 1h50min. 12+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

21.30

Teatrul Mic, Sala Studio

Când ploaia se va opri

De: Andrew Bovell

Traducere și regie: Radu Iacoban

Scenografie și video design: Tudor Prodan

Mișcare scenică: Ștefan Lupu

Muzică originală: Aida Šošić

Producător: Teatrul Mic, București

Durata: 2h 14+

21.30

Spectacol invitat din străinătate

Teatrul Național „I.L. Caragiale”

din București, Sala Atelier

Truth’s A Dog Must To Kennel / La coteț, adevăr câinos

Text și interpretare: Tim Crouch

Co-regizori: Karl James, Andy Smith

Colaboratori artistici: Brian Ferguson și

Adura Onashile

Muzică și sound design: Pippa Murphy

Light design: Laura Hawkins

Producător: The Royal Lyceum Theatre, Edinburgh, Marea Britanie

Durata: 1h15min. 14+

Spectacol în limba engleză cu traducere

în limba română

Vineri, 27 octombrie

17.00

Spectacol invitat din străinătate Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Atelier

Truth’s A Dog Must To Kennel / La coteț, adevăr câinos

Text și interpretare: Tim Crouch

Co-regizori: Karl James, Andy Smith

Colaboratori artistici: Brian Ferguson și

Adura Onashile

Muzică și sound design: Pippa Murphy

Light design: Laura Hawkins

Producător: The Royal Lyceum Theatre, Edinburgh, Marea Britanie

Durata: 1h15min. 14+

Spectacol în limba engleză cu traducere în limba română

18.30

Teatrul ODEON, Sala Studio

Băgău

După: romanul „Băgău”, de Ioana Bradea

Adaptare scenică și regie: Cristina Giurgea

Scenografie: Ioana Ungureanu

Light design: Dodu Ispas

Producător: Teatrul Național „Marin

Sorescu” Craiova

Durata: 2h. 18+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

18.30 unteatru Mass

De: Fran Kranz

Regie: Andrei și Andreea Grosu

Scenografie: Vladimir Turturica

Co-producție: Teatrul Național „Radu

Stanca” Sibiu și unteatru București

Durata: 1h25min

14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Băgău foto © Orlando Edward

Când ploaia se va opri foto © Andrei Runcanu

18.30

Teatrul Nottara, Sala „George Constantin”

Agnes, aleasa lui Dumnezeu

De: John Pielmeier

Traducere: Bogdan Budeș

Regie: Sânziana Stoican

Scenografie: Valentin Vârlan

Ilustrație muzicală: Cristina Juncu

Producător: Teatrul „Nottara” București

Durata: 1h50min

12+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

21.00

Teatrul Bulandra, Sala „Liviu Ciulei” (Izvor)

Cameristele

De: Jean Genet

Traducere și dramatizare: Hunor Horvath, Paula Breuer

Regie: Hunor Horvath

Decor: Elöd Golicza

Costume: Zsofia Gabor

Coregrafie: Edith Buttingsrud Pedersen

Light design: Cristian Niculescu

Sound design: Bogdan Ropcea, István Szabó

Video Design: Dan Basu

Muzică originală: RakLap OffChestra

Producător: Teatrul Național „Radu

Stanca” Sibiu – secția germană

Durata: 1h40min

14+

Spectacol în limba germană cu traducere în limba română și engleză

21.00

Teatrul ODEON, Sala Majestic

La Academie

De: Alexandra Felseghi

Regie și light design: Andrei Măjeri

Scenografie: Adrian Balcău

Coregrafie: Victoria Bucun

Muzică originală: Adrian Piciorea

Producător: Teatrul „Mihai Eminescu”

Botoșani

Durata: 1h50min

14+

Spectacol în limba română (dialect moldovenesc) cu traducere în limba engleză

Cameristele foto © Andrei Văleanu

La Academie foto © Albert Dobrin

Agnes, aleasa lui Dumnezeu foto © Andrei Gindac

Sâmbătă, 28 octombrie

17.00

Teatrul ACT

E adevărat, e adevărat, e adevărat!

De: Breach Theatre

Traducere: Alexandru Mâzgăreanu, revizuită de Adrian Nicolae

Regie: Alexandru Mâzgăreanu

Decor și costume: Alexandra Boerescu

Muzică originală: Alexandru Suciu

Producător: Teatrul ACT, București

Durata: 1h30min

16+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

18.00

Spectacol invitat din străinătate Teatrul Național „I.L.Caragiale”

din București

Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

O femeie (Fragmente) / Pieces Of A Woman

Text și dramaturgie: Kata Wéber

Regie: Kornél Mundruczó

Decor și costume: Monika Pormale

Muzică: Asher Goldschmidt

Light design: Paulina Góral

Asistent dramaturg: Soma Boronka

Producător: TR Warszawa, Polonia

Durata: 2h20min (fără pauză). 16+

Spectacol în limba polonă cu traducere în limbile engleză și română.

Spectacolul conține nuditate și efecte de lumini stroboscopice și fum

19.00

unteatru Mass

De: Fran Kranz

Regie: Andrei și Andreea Grosu

Scenografie: Vladimir Turturica

Co-producție: Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu și unteatru București

Durata: 1h25min. 14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

20.30

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură

Tinerii barbari

Inspirat din viața lui Bartók Béla și cea a lui Kodály Zoltán, pe baza unui text de Miklós Vecsei H. şi a improvizațiilor echipei de creație

Regie: Attila Vidnyánszky Jr.

Decor: Csaba Csíki

Costume: Zsuzsanna Cs. Kiss

Coregrafie: István Berecz

Muzică originală: Dávid Mester

Producător:Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Durata: 3h (cu pauză)

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

21.30

Teatrul ODEON, Sala Studio Băgău

După: romanul „Băgău”, de Ioana Bradea

Adaptare scenică și regie: Cristina Giurgea

Scenografie: Ioana Ungureanu

Light design: Dodu Ispas

Producător: Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Durata: 2h. 18+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Duminică, 29 octombrie

17.00

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, Sala Pictură Tinerii barbari

Inspirat din viața lui Bartók Béla și cea a lui Kodály Zoltán, pe baza unui text de Miklós Vecsei H. şi a improvizațiilor echipei de creație

Regie: Attila Vidnyánszky Jr.

Decor: Csaba Csíki

Costume: Zsuzsanna Cs. Kiss

Coregrafie: István Berecz

Mass foto © Andrei Văleanu

Tinerii barbari foto © István Biró

Muzică originală: Dávid Mester

Producător:Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Durata: 3h (cu pauză)

Spectacol în limba maghiară cu traducere în limbile română și engleză

18.00

Spectacol invitat din străinătate Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București

Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

O femeie (Fragmente) / Pieces Of A Woman

Text și dramaturgie: Kata Wéber

Regie: Kornél Mundruczó

Decor și costume: Monika Pormale

Muzică: Asher Goldschmidt

Light design: Paulina Góral

Asistent dramaturg: Soma Boronka

Producător: TR Warszawa, Polonia

Durata: 2h20min (fără pauză). 16+

Spectacol în limba polonă cu traducere în limbile engleză și română.

Spectacolul conține nuditate și efecte de lumini stroboscopice și fum

20.30

Teatrul ODEON, Sala Majestic Delfini

Rescriere: Adina Lazăr, după „Singurătatea pietrelor”, de Flavius Lucăcel

Regie: Adina Lazăr

Scenografie: Mihai Vălu

Muzică originală și sound design: Adrian Piciorea

Light design: Sandu Șimonca

Producător: Teatrul Municipal Baia-Mare

Durata: 1h35min. 14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

20.30

Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu” (Icoanei)

Băieții de zinc

După: Svetlana Aleksievici

Dramatizare și adaptare scenică: Yuri Kordonsky

Regie: Yuri Kordonsky

Asistență regie: Taisia Orjehovschi

Scenografie: Nina Brumușilă

Producător: Teatrul Municipal „Lucia

Sturdza Bulandra” București

Durata: 1h30min. 14+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Luni, 30 octombrie

19.00

Teatrul Național „I.L Caragiale” din București

Sala „Ion Caramitru” (Sala Mare)

Exod

De: Marius Ivaškevičius

Traducere: Raluca Rădulescu

Regie: Oskaras Koršunovas

Decor: Gintaras Makarevičius

Costume: Corina Grămoșteanu

Coregrafia: Vesta Grabštaitė

Light design: Eugenijus Sabaliauskas

Producător: Teatrul Național „Mihai

Eminescu” din Timișoara

Durata: 4h (cu două pauze)

18+

Spectacol în limba română, cu traducere în limba engleză

Delfini foto © Teodor Molnar

Băieții de zinc foto © Adi Tudose

Exod foto © Adrian Pîclișan