Zile și Nopți Brașov | Februarie 2025

editorial

Ioan BIG, publisher

ÎSurfing pe trenduri... în anii 2000

n 25 de ani de existenţă a Zile şi Nopţi, misiunea pe care ne-am asumat-o, de a incita mereu la descoperirea şi trăirea de noi experienţe din întreg spectrul Pop culture, incredibil de bogat şi de variat prin infinitatea de forme de expresie artistică şi culturală a creativităţii, a implicat un surfing continuu pe valurile succesive de trenduri şi mode care s-au născut, evoluat sau pierit odată cu nuanţarea contextului care ne a influenţat inerent existenţa fiecăruia dintre noi în tot acest timp. Ca individualităţi, ne este mai greu să avem o percepţie justă asupra prezentului sau să detectăm încotro ne-am putea îndrepta în viitor, inclusiv ca apetituri de consum cultural, fără a ne raporta la referinţele cu impact la nivel de masă pe care deja le avem şi a ne contura o opinie despre măsura în care noile tendinţe marchează un pas evolutiv relevant, o revenire ciclică la cutume comportamentale sau reprezintă doar un împrumut efemer din comunităţi cu un design cultural diferit. Contextualizarea în parametri spaţio-temporali a naşterii, (re)inventării sau alterării trendurilor dominante într-un moment sau altul al existenţei noastre e importantă în procesul de autocunoaştere, fiindcă acestea ne modelează aspiraţiile şi, implicit, stilul de viaţă, definindu-ne astfel în raport cu o societate de care, vrem, nu vrem, suntem dependenţi.

Privind retrospectiv, lumea anilor 2000, în care apărea prima ediţie a revistei Zile şi Nopţi, pare radical diferită de cea în care trăim în 2025, când, în artă şi în cultura pop(ulară), trendurile sunt asociate cu practicile sustenabile, experimentele IA, VR şi AR, narativele ultra-personale, estetica

Y3K şi creaţiile cu caracter participativ, dar putem face oare abstracţie de ce s-a petrecut la început de secol XXI atunci când evaluăm... noutatea? Un mic exerciţiu de rememorare ar putea da de gândit în acest sens, ţinând cont că acei ani au fost, la rândul lor, puternic marcaţi de emergenţa artei digitale şi new media, de creşterea ponderii comentariului socio-politic în demersurile creative, dar şi de o serie de tendinţe pe palierul de lifestyle care produc efecte până în prezent, de la popularitatea reality-show-urilor TV (Survivor a avut premiera în 2000) sau cea a vedetelor fără substanţă produse de tabloide (“socialites” de tip Paris Hilton), până la succesul global al încălţărilor UGG sau moda low cut, ce s-a extins de la rochia creată de Versace pentru J.Lo la gala Grammy din 2000 la sneakerşii disponibili acum în orice mall.

Tot în acea vreme s-a petrecut şi revoluţia declanşată de social media, Facebook, YouTube şi MySpace schimbând modul în care comunică oamenii, dar şi cea din consumul de muzică prin lansarea a iPod/MP3 (care a venit la pachet cu pirateria online şi mashup-urile ca trend), la care se adaugă elemente definitorii pentru evoluţia ulterioară a peisajului culturii de masă, precum iniţierea în cinematografe a invaziei eroilor de comics (X-Men) şi fantasy (LOTR) sau intrarea în vocabularul comun a termenilor „hipster” şi „blogger”. Dincolo însă de orice reper la care neam raporta şi indiferent de forma de manifestare, important e însă altceva, că spiritul creativ şi inovativitatea continuă să inspire, să provoace şi să ne ţină conectaţi atât cu ceilalţi, cât şi cu noi înşine, aşa că, după această privire nostalgică spre trenduri trecute, aşteptăm cu interes să surfăm pe valul celor din 2025.

Februarie 2025

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 2 (580) - Februarie 2025 Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

iOaN biG PubLiSHer

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

aLiN GĂLĂȚeSCu SeNiOr eDiTOr

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

Gruia DraGOMir SeNiOr eDiTOr

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

HOria GHibuȚiu reDaCTOr

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

CLauDia aLDea reDaCTOr

MĂDĂLiNa LeFTer reDaCTOr

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

aLeX MuȘaT reDaCTOr DeLia MiTraCHe reDaCTOr TeODOra braTu reDaCTOr iuLiaNa CiOCÎrLaN reDaCTOr

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță Adina Iacob

Adina Barbălată

Răzvan Sădean

Cosmin Dragomir

Anca Floroiu Ștefan Iancu

Laura Cozmîncă

Anca Hromadnik

Monica Felea

Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

POP-UP STORiEs:

PAGINA 19-21

Mituri și Pop culture

POVEŞTI DE SUCCES

PAGINA 86-87

„CARPATHIAN JERKY”

Capitolul FILM

PAGINA 23

IOAN BIG: Cinematografia îşi reaminteşte că e parte a familiei artelor... frumoase

PAGINA 25-27

Premierele lunii

PAGINA 30-35

Bob Dylan: A Complete

Unknown

PAGINA 37

The Brutalist

PAGINA 39

Presence

PAGINA 41

Parthenope

PAGINA 45

Iubire fără limite

PAGINA 46-47

Bridget Jones: Topită după el

PAGINA 48-49

Captain America: Curajoasa lume nouă

PAGINA 51

Durere profundă

PAGINA 42-43

INTERVIU EXCLUSIV: paolo sorrentino („Parthenope”)

PAGINA 53

POINT OF VIEW:

Conclave

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 55

TEODORA BRATU: „Gothic Modern: From Darkness to Light” Efectul Evului Mediu și arta modernă

PAGINA 56-57

CENTENAR: 100 de ani de

EDWARD GOREY

PAGINA 58-59

TEATRU: BOTOND NAGY: „În teatru, vorbim de a face invizibilul vizibil”

PAGINA 61

PERFORMING ARTS: Classix Festival 2025

PAGINA 62-63

ART (Hi)STORIES:

Ambiguitatea căutată în arta lui DAVID LYNCH

PAGINA 64-65

ARTIȘTI URBANI: ANA

SPEU

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 67

Playlist pentru Luna îndrăgostiților

PAGINA 68

LIVE Turnee europene

PAGINA 69

MUZICĂ NOUĂ

PAGINA 70-71

ANIVERSARE: BOB

MARLEY

PAGINA 72-73

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: SUGAR RAY NORCIA

PAGINA74

REUNIUNEA FRAȚILOR GALLAGHER

PAGINA 75

OMUL CU DISCURILE

Descoperă universul fascinant al lui BOB DYLA în A COMPLETE UNKNOWN

BOTOND NAGY: „În teatru, vorbim de a face invizibilul vizibil”

Despre viaţă, muzică şi prietenie cu SUGAR RAY NORCIA

Capitolul EAT & DRINK

PAGINA 77

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Vinurile Generației Z: o nouă eră în cultura vinului

PAGINA 78

GURMAND: Unde ni-s bucatele în Atlasul gustului

PAGINA 79

TOP Eat: 6 locuri unde să mănânci o porție bună de noodles

PAGINA 80-81

RECOMANDĂRI: Culoare, inimioare și multă iubire în preparatele... pentru Valentine’s Day (şi nu numai)

PAGINA 82-83

SERGIANA: De la o Terasă la Reţea Horeca: 25 de Ani şi

Gust de Bunătăţuri!

PAGINA 85

PE GUSTUL NOSTRU:

Vintilă Mihăilescu

și mâncarea românească

PAGINA 88

Drink: Cum să bei cu calendarul

PAGINA 89

TOP Drink: 6 locuri unde bei coctailul anului

PALOMA

PAGINA 90-91

MIXOLOGY: VEGANUARY:

Mixuri romantice pentru momente speciale

Capitolul LIFESTYLE

PAGINA 93

ALIN GĂLĂȚESCU: Februarie... ultima lună de iarnă, prima de modă

PAGINA 94-95

DESTINAȚII: Ce destinație exotică să alegi pentru următoarea ta vacanță?!

PAGINA 96-97

AWARDS: Parfumul lunii februarie & Spirits award, februarie 2025

PAGINA 98-99

DESIGN: Interviu cu IONUȚ

PANAITE: De la drept la design de bijuterii

PAGINA 100-103

FASHION: „ZBORUL”

PAGINA 105-107

ARHITECTURĂ: Cum locuim. Casa în Sfântu Gheorghe

PAGINA 109-112

FASHION EVENT: Colecţia

NEO-CLASIC în Gala „VOICES OF DISABILITY” 2024-2025

PAGINA 113

ANIVERSARE: YouTube: o istorie digitală despre pisici, tutoriale și faimă

PAGINA 114

VIDEO GAMES: Valentine’s Day în gaming... experiențe de jucat în doi

SERGIANA: De la o Terasă la Reţea Horeca: 25 de Ani şi Gust de Bunătăţuri!

PE GUSTUL NOSTRU: Vintilă Mihăilescu și mâncarea românească

FASHION: Pentru luna februarie a fost selectat unul dintre cele mai rar create editoriale de fashion: DINAMIC VIEW, sub titulatura de „ZBOR”.

ARHITECTURĂ: Cum locuim. Casa în Sfântu Gheorghe

SUSȚINUT

Personalități Personalități feminine feminine din secolul XXi din secolul XXi

În ultimii 25 de ani, în prim-plan a apărut o nouă generație de personalități feminine care au redefinit excelența și au influențat diverse domenii în România. De la muzică, literatură și artă la sport, aceste femei au demonstrat că determinarea, talentul și viziunea pot schimba lumea. Ele au devenit nu doar figuri emblematice ale progresului, ci și surse de inspirație pentru generațiile care au să vină. Fie că vorbim despre cântărețe precum Inna sau Alexandra Stan, care au dus numele României pe scenele internaționale, sau actrițe precum Ana Ularu sau Maia Morgenstern, care au impresionat prin talentul lor în producții de renume mondial, contribuția acestor femei la promovarea culturii și valorilor românești este incontestabilă.

Curatorii Zile și Nopți au selectat 25 de propuneri pentru fiecare categorie, dar mingea e la voi! Dacă favoritele voastre nu sunt pe listă, nicio problemă – le puteți adăuga chiar voi. Procesul de votare este deschis până în 20 februarie, pe 25deani.zilesinopti.ro. Și, ca să fie și mai interesant, cei care votează pot câștiga premii atractive, oferite de partenerii campaniei. Așadar, voi alegeți, noi premiem!

Personalități feminine din secolul XXi

Cultură

Categorie

curatoriată de Horia

Ghibuțiu

Gabriela Adameșteanu (literatură) – scriitoare, jurnalistă și esesistă, socotită de Monica Lovinescu printre cei mai buni romancieri de la noi.

Mara Dobresco (muzică clasică) – mare pianistă stabilită în Franța, triumfă cu concertele-lectură „Bach chez Cioran, une tragédie angélique”.

Ana Blandiana (literatură) –n. Otilia Valeria Coman, venerabila personalitate întruchipează poezia și e o verticală a atitudinii civice.

Sandra Ecobescu (cultură și educație) – a fondat și conduce un proiect dedicat culturii și educației continue care înnobilează Bucureștiul.

Aurora Kiraly (arte vizuale) – artistă, curatoare și manager cultural de prestigiu. Expertă în fotografie, imagine dinamică și artă contemporană.

Ana Lupaș (arte vizuale) – „doamna artei conceptuale” de la noi, cu performance-uri prezente în albume esențiale de artă contemporană.

Oana Pellea (teatru) – actriță formidabilă, decorată cu Crucea Casei Regale și cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Ofițer.

Lia Perjovschi (arte vizuale) – deschizătoare de drumuri în lumea artelor performative și vizuale, a instalațiilor, a curatoriei și a cunoașterii.

Ofelia Popii (teatru) –actrița sosită în București putea să joace un rol în toată cariera, cel din „Faust”, și tot era o imensă realizare interpretativă.

Vava Ștefănescu (dans) – șefa dansului, coregrafă și dansatoare din stirpea „mamei” dansului contemporan modern, Miriam Răducanu.

Acestea sunt cele 25 de sugestii ale lui Horia Ghibuțiu, prezentate în ordine alfabetică. Nominalizează și tu 3 persoane, te poți inspira din această listă sau poți face alte propuneri.

Alina Cojocaru (dans) – stea a baletului, una dintre cele mai apreciate balerine din istorie, continuă să fascineze ca invitată pe marile scene.

Angela Gheorghiu (operă) – divă în multe sensuri, soprana a fost considerată cea mai strălucitoare și mai dăruită cântăreață de operă.

Mariana Mihuț (teatru)

– o prezență scenică unică, Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer pentru realizările din interpretare.

Monica Petrică (dans) – ca prim-balerină a Operei Naționale, și-a împrumutat grația nu doar baletului clasic, ci și dansului contemporan.

Corina Șuteu (cultură) –consultantă de top, expertă în politici culturale apreciate național și internațional, cercetătoare și conferențiară.

Silvia Colfescu (literatură) – editoare, autoare și ilustratoare, martoră vigilentă a încercărilor prin care a trecut Bucureștiul în comunism și după.

Adriana Grand (scenografie) – valoroasă și multipremiată creatoare de decoruri și costume în toate teatrele importante din România și Ungaria.

Maia Morgenstern (teatru) – 45 de ani de neîntreruptă și clocotitoare activitate pe scenă. O lumină orbitoare a rampei din România.

Adina Pintilie (arte vizuale) – curatoare și artistă vizuală neliniștită, e ovaționată continental pentru cercetările artistice inedite despre intimitate.

Andra Ursuța (sculptură) – artista consacrată în Statele Unite a fost aleasă să expună pe soclul din Trafalgar Square, o realizare uriașă.

Denisa Comănescu (literatură) –editor și om rar de litere, care și-a pus prenumele în slujba unui raft cu cea mai frumoasă colecție de literatură.

Nora Iuga (literatură) – n. Eleonora Almosnino, poeta acoperă un veac de sensibilitate. Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Comandor.

Ioana Pârvulescu (literatură) – însemnat om de litere contemporan, autoare laureată a UE, publicistă, profesoară universitară, critic literar.

Alexandra Pirici (arte performative) – artistă nespus de apreciată, cu proiecte elogiate de la Bienala de la Veneția până la Centre Pompidou.

Adela Zaharia (operă) –prima voce feminină de la noi cu Premiul I la Operalia tocmai a debutat la Metropolitan Opera din New York.

Personalități feminine din secolul XXi

Muzică

Categorie curatoriată de Gruia Dragomir

Andra- voce puternică, artistă polivalentă, regină a baladelor și pieselor de petrecere, dar și a emisiunilor TV.

Laura Coroianuco-fondatoare Emagic, responsabilă pentru aducerea unora dintre cei mai mari artiști în România.

Loredanaicon pop al României, inovează constant cu stiluri muzicale și showuri spectaculoase.

Mariana Nicolesco - soprană renumită internațional, o legendă a operei și a belcanto-ului.

Paula Seling - voce de aur, recunoscută pentru interpretările emoționante și performanțele live.

Acestea sunt cele 25 de sugestii ale lui Gruia Dragomir, prezentate în ordine alfabetică. Nominalizează și tu 3 persoane, te poți inspira din această listă sau poți face alte propuneri.

Monica Anghel - voce gravă și carismatică, regină a baladei și comediei muzicale.

Antoniacântăreață pop cu un stil modern, recunoscută pentru hiturile catchy și look-ul iconic.

Alina Eremia - crtistă versatilă, cucerește prin piese pop și o prezență scenică deosebită.

Anca Lupeş - expertă în management muzical, educă noile generații prin Mastering the Music Business.

Mădălina

Pavălpromotoare a muzicii tradiționale cu un twist modern și vibrant.

Alexandra Stan - a cucerit lumea cu Mr. Saxobeat, devenind un nume global în muzică dance.

Angela Gheorghiu - diva operei mondiale, o prezență strălucitoare pe cele mai mari scene.

Dana Marijuana - prima rapperiță din România, o voce importantă în hip-hop-ul autohton.

Irina Rimes - cântăreață și songwriter prolific, maestră în crearea emoției prin versuri.

Simona Strungaru - dirijoare și compozitoare talentată, îmbină muzica clasică cu influențe contemporane.

Ioana Chereji - pionieră în PR și marketing la UNTOLD și Neversea, expertă în evenimente de amploare.

Inna - primul superstar global român, cu hituri care au dominat topurile internaționale.

Delia - artistă nonconformistă, combină pop, rock și electronic într-un stil unic.

Theo Rose - noua stea a muzicii românești, combină stiluri tradiționale și pop contemporan.

Codruţa Vulcufondatoare

ARTmania, a promovat rock-ul alternativ și cultura festivalieră în România.

Nicole Cherrytânără artistă pop, cu piese care combină influențe reggae și dance.

Irina Loghincea mai iubită interpretă de muzică populară din România.

Ada Milea - artistă folk avangardistă, combină teatrul și muzica într-un stil inconfundabil și curajos.

Carina Sava - manager de artiști și consultant în industrie, susține dezvoltarea muzicii independente.

Luiza Zan - voce inegalabilă de jazz, recunoscută pentru sensibilitate și improvizație artistică.

Personalități feminine din secolul XXi

Film

Categorie curatoriată de Ioan Big

Coca Bloos (actriţă)apreciata

actriţă, născută în 1946, a performat cu o constanţă uimitoare în aceşti 25 de ani, în filme semnate de regizori remarcabili, precum Lucian Pintilie, Stere Gulea sau Cristian Mungiu.

Ioana Flora (actriţă)între Marfa

şi banii (2001) şi Anul Nou care n-a fost (2024), e suficient să amintim reperele marcate de nominalizări sau premii

Gopo: Periferic, Déjà Vu, Acasă la tata

Anamaria Marinca (actriţă)consistentul parcurs demarat cu apariţiile în Filantropica şi, apoi, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile i-a întărit progresiv statutul de stea a cinematografiei internaţionale.

Simona Pădureţu (scenografă) - creatoare a ambientului pentru producţii impresionante, precum La Gomera, Bacalaureat sau Tata mută munţii.

Iulia Rugină (regizoare & scenaristă) - autoarea captivantului documentar Playback a dobândit o popularitate semnificativă la noi prin combo-ul Love Building

Dana Bunescu (monteur, sound designer & regizoare) - zecile de nominalizări şi premii câştigate pentru montajul de imagine şi sunet vorbesc de la sine despre înclinaţia ei pentru… „practical magic”.

Luminiţa Gheorghiu (actriţă) - moartea domnului

Lăzărescu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Poziţia copilului, toate amplifică regretul că am pierdut o actriţăfanion a cinematografiei româneşti moderne.

Olimpia

Melinte (actriţă)capacitatea uluitoare de a se reinventa cu fiecare rol conferă magnetism filmelor în care joacă şi i-a adus recunoaşterea şi în afara ţării.

Oana Păunescu (costume designer & producătoare) - reper de vârf al industriei cinematografice prin multitudinea de producţii internaţionale spectaculoase.

Ada Solomon (producătoare)câştigătoare a 10 premii Gopo din 2007 încoace, este prima producătoare din România cu un film nominalizat la Oscar.

Acestea sunt cele 25 de sugestii ale lui Ioan Big, prezentate în ordine alfabetică. Nominalizează și tu 3 persoane, te poți inspira din această listă sau poți face alte propuneri.

Viorica Capdefier (casting director) - a conferit memorabilitate unor distribuţii actoriceşti de anvergură în filme precum Anul Nou care n-a fost, Libertate, Aferim! etc.

Oana Giurgiu (regizoare & producătoare) - una dintre rarele personalităţi apreciate în egală măsură ca realizatoare de documentare (Spioni de ocazie, Aliyah Dada) şi producătoare de ficţiuni (Moromeţii, Katalin Varga, Libertate).

Velvet Moraru (producătoare) - responsabilă de materializarea unora dintre cele mai interesante filme post-2000, atât documentare, cât şi ficţiuni.

Oana Pellea (actriţă)rolurile din Children of Men, Haute tension, Moromeţii sau Bibliothèque Pascal fac orice superlativ… superfluu.

Cosmina Stratan (actriţă) - încă de la debutul în După dealuri (2012), premiat la Cannes, a devenit o actriţă foarte apreciată, deopotrivă la noi şi în plan internaţional.

Domnica Cîrciumaru (casting director) - precum Crina Semciuc în Selfie (2014) sau Alex Călin în Moromeţii 3 (2024), sute de actori ne-au oferit roluri memorabile în filme… datorită flerului ei.

Rodica Lazăr (actriţă)chiar de la debutul din 2002, în Amen., a conferit o identitate singulară personajelor sale, indiferent de anvergura rolului sau de genul cinematografic.

Maia Morgenstern (actriţă)după mai mult de 20 de ani şi 50 de roluri, confirmă că este un autentic simbol, interpretând-o din nou pe Maria în viitorul sequel la The Passion of the Christ.

Viorica Petrovici (costume designer) - creaţiile din filme precum Tertium non datur, La source des femmes sau Libertate jalonează cinematografia secolului XXI.

Ana Ularu (actriţă)dovedind o combinaţie explozivă de talent, versatilitate şi dinamism, este singura care l-a salvat pe Keanu Reeves şi a încercat să-l omoare pe Tom Hanks.

Anca Damian (regizoare, scenaristă & producătoare)portdrapel al animaţiei româneşti şi europene, ale cărei filme au fost toate premiate sau nominalizate la festivaluri prestigioase.

Iulia Lumânare (actriţă & scenaristă)Corina în Caravana Cinematografica (2009), Cristina în Pororoca (2017) sunt doar câteva dintre caracterele pe care le-a nuanţat într-un mod absolut memorabil.

Irina Margareta Nistor (critic de film) - contribuţia sa la promovarea artei cinematografice în beneficiul publicului larg este inestimabilă.

Maria Popistaşu (actriţă) - a câştigat premiul Gopo anul trecut pentru savuroasa Ilinca din Taximetrişti.

Anamaria Vartolomei (actriţă) - premiată cu César în Franța, Shooting Star la Berlinale şi ambasadoare Chanel, este acum cea mai trendy, cool & stylish tânără actriţă româncă.

Personalități feminine din secolul XXi

Categorie curatoriată de Horia Ghibuțiu

Ana Bărbosu (gimnastică) – ex-junioară de aur, are un bronz olimpic, cu „cântec”, la Paris și Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a cu două barete.

Beatrice CoadăCâșlaru (natație) – brăileanca a tras tare secolul trecut, dar a impresionat și-n noul veac: bronz mondial, 2001 și 2003, la 400 m mixt.

Simona Halep (tenis) –legendă după finalele de la Roland Garros și de la Wimbledon. Constănțeanca e cea mai titrată jucătoare de tenis a noastră.

Diana Mocanu (natație) –brăileanca a luat aur mondial (200 m. spate) în 2001, după uluitoarele titluri olimpice din 2000 (100 și 200 m. spate).

Andreea Răducan (gimnastică) – superstar olimpic și mondial în veacul trecut, de două ori bronz mondial în 2001, e văzută drept urmașa Nadiei.

Violeta BecleaSzekely (atletism) –semifondista a fost socotită printre cele mai bune atlete din lume în 2001, după argintul mondial la 1.500 m.

Ionela Cozmiuc (canotaj) –argint olimpic în 2024 (dublu vâsle cat. ușoară). Portdrapelul României la Paris, alături de soț, Marius Cozmiuc.

Luminița Huțupan (handbal) –portăriță de excepție, Cetățean de onoare la Râmnicu Vâlcea și la Neamț, argint mondial cu echipa în anul 2005.

Cristina Neagu (handbal) – fata din Ghencea e singura jucătoare din lume care a fost de 4 ori handbalista anului. Cris s-a retras, dar rămâne zeiță.

Lidia

SlăvuțeanuȘimon (atletism) – încă o fiică a Gorjului care a înghițit ca nimeni alta kilometrii maratonului. Aur mondial la Edmonton, în 2001.

Acestea sunt cele 25 de sugestii ale lui Horia Ghibuțiu, prezentate în ordine alfabetică. Nominalizează și tu 3 persoane, te poți inspira din această listă sau poți face alte propuneri.

Ana Maria Brânză Popescu (scrimă) – legendă a spadei: aur și argint olimpic, titluri mondiale și europene, cea mai bună din lume ani în șir.

Georgeta DamianAndrunache (canotaj) – a țâșnit din comuna Sulița pentru a domina apele ca multiplă campioană olimpică și mondială.

Sandra Izbașa (gimnastică) – de două ori aur olimpic pe aparate și tot de două ori bronz, clipe care definesc o bucureșteană pur și simplu de talie mondială.

Cătălina Ponor (gimnastică) – medalii olimpice de toate culorile (trei de aur) pentru portdrapelul României la deschiderea Olimpiadei de la Rio.

Viorica Susanu (canotaj) – multiplă campioană olimpică (8+1 și 2 rame) și mondială. Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Mihaela Cambei (haltere) – a fost primită ca o eroină în Onești după argintul de la Paris. Portdrapel la ceremonia de închidere a JO 2024.

Constantina Diță Tomescu (atletism) – minunea din Gorj a cucerit lumea cu titlul suprem la maraton, la Olimpiada de vară de la Beijing –2008.

Elisabeta Lipă (canotaj) – stea a canotajului mondial și conducătoare a celui românesc, și-a trecut în cont aur și în acest secol, la 8+1, în 2004.

Simona Pop (scrimă) –sătmăreanca s-a specializat în spadă, care i-a adus aur olimpic și european cu echipa și bronz continental la nivel individual.

Gabriela Szabo (atletism) – glorie a atletismului, ministru după retragere, semifondista Gabi are și un aur mondial în 2001, la Edmonton.

Sorana Cîrstea (tenis) – rachetă de soi a tenisului, ajunsă cândva pe locul 21 mondial, Sori e apreciată și în afara terenului, pentru felul în care arată.

Alina Dumitru (judo) – Piți a fost prima campioană olimpică din istoria judo-ului românesc. O știți cu siguranță și de la „Dansez pentru tine”.

Sabrina Maneca Voinea (gimnastică) – sportivă talentată, victima unei controversate depunctări la Paris, spre indignarea mamei sale, fostă glorie.

Camelia Potec (natație) – aurul cucerit la Olimpiada din Atena (200 m. liber) o înnobilează pe brăileanca devenită lider de for federal și olimpic.

Bernadette Szőcs (tenis de masă) – valoroasa stelistă a luat bronz la Turneul Campioanelor 2024, fiind singura europeană din semfinale!

Personalități feminine din secolul XXi

Gastronomie

Categorie

curatoriată

de Cosmin Dragomir

Arina Antoce - prof.univ. dr. Arina

Antoce este un nume de referință în vinificația românească și un apreciat formator de specialiști.

Ana Consuleaspecializată

în Franța, Pastry Chef Ana Consulea a revoluționat cofetăria de la noi și a modernizat cu succes multe deserturi românești.

Constandina Ionescuco-owner TeamFresh HoReCa, Constandina Ionescu ajută constant la dezvoltarea și promovarea producătorilor locali de fructe și legume.

Mihaela Sava - #fromblog to TV: Mihaela Sava, a.k.a. prajiturela.ro este unul dintre cei mai cunoscuți food-bloggeri de la noi, dar și gazda unor emisiuni culinare de succes.

Adriana

Sohodoleanu - doctor în sociologia practicilor culinare, cu o lucrare dedicată Noii Bucătării Românești, Adriana Sohodoleanu este un cercetător neobosit al gastronomiei de la noi.

Marinela Ardeleanautoare a mai

multor cărți dedicate vinului și gastronomiei, Marinela Ardelean este unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai vinului românesc.

Irina Georgescu - autoarea celor mai importante cărți despre gastronomia românească publicate în mai multe limbi de circulație internațională și prezente în mai toate librăriile lumii.

Laura Laurențiu - nume de referință în foodbloggingul românesc, Laura Laurențiu promovează intens gastronomia bănățeană, atât în print, cât și online.

Carmen Savu - deține recordul de nominalizări și câștigări ale titlului de „Femeia anului în HoReCa”. Este una dintre cele mai importante voci din gastronomia românească.

Geanina

Staicu

Avram –Jamila - probabil cel mai cunoscut food-blogger român, jamilacuisine.ro, deținătoare a mai multor recorduri în web-ul românesc.

Acestea sunt sugestiile lui Cosmin Dragomir, prezentate în ordine alfabetică. Nominalizează și tu 3 persoane, te poți inspira din această listă sau poți face alte propuneri.

Gabriela Berechetdoctor inginer în industria alimentară, profesor și autor de cărți de specialitate, formează generații de specialiști în alimentație.

Cornelia Ghișoiprima Lady chef din Sud-Estul Europei, maestru în arta culinară, a reprezentat România și a câștigat medalii la cele mai importante concursuri internaționale de profil.

Mona Petre - specialist în botanică și foranging, gastronomie și istorie culinară, autoare a blogului „Ierburi uitate” și a mai multor de cărți de profil cu tiraje semnificative.

Nicoleta Scarlatprobabil cel mai cunoscut director de marketing din industria de food de la noi, s-a remarcat prin pozițiile tranșante și discursurile sincere.

Mihaela

Tyrel De Poix - contesa Mihaela Tyrel de Poix este cofondator al primei companii viticole private din România: S.E.R.V.E, ale cărei vinuri performează cu succes pe piața românească și nu numai.

Mihaela Bilic - medic cu specializare în diabet, nutriție și boli metabolice, Mihaela

Bilic este una dintre cele mai cunoscute nutriționiste de la noi.

Oana Igrețiu & Diana Rajos Nicolin - cele două fondatoare ale site-ului culinar savoriurbane.com inspiră de mulți ani milioane de români să gătească acasă în mod corect.

Dana Pop - doctor inginer în biotehnologii alimentare, Dana Pop este unul dintre cei mai importanți consultanți de profil din România.

Julia Scavo - este una dintre cele mai cunoscute femei somelier, cu certificări internaționale, campioană mondială cu echipa României la degustări în orb.

Aurelia Vișinescuunul dintre cei mai cunoscuți oenologi români, co-owner al cramei Aurelia Vișinescu –Domeniile Săhăteni din Dealu Mare, una dintre cele mai prestigioase companii de profil.

Oana Coantă - unul dintre cei mai cunoscuți chefi din România, co-owner Bistro de l’Arte din Brașov, care de 25 de ani performează pe o piață impredictibilă.

Silvia Ionfondatoarea horecainsight. ro, Silvia Ion este unul dintre cei mai longevivi jurnaliști de gastronomie, dar și organizatoarea celor mai importante târguri dedicate HoReCa din România.

ClaudiaRomana Ristaneobosită cercetătoare a gastronomiilor locale, Claudia-Romana Rista este unul dintre oamenii care construiesc identitatea culinară națională.

Lara Schütz - prima femeie din România atestată ca somelier de pâine (Akademie Weinheim din Germania) și expert certificat în analiza senzorială a pâinii.

Personalități

feminine din secolul XXi

Lifestyle

Categorie curatoriată de Alin Gălățescu

Monica Anghel, actriță/ cântăreață – este una dintre cele mai echilibrate vedete, combină armonios actoria, muzica, modelingul, fotografia și televiziunea.

Andreea Berecleanu, om de televiziune –personalitate publică remarcabilă.

Mădălina Ghenea, model, actriță și femeie de afaceri – poate cea mai cunoscută figură a modelingului românesc în străinătate, actriță de mare succes, mai ales în Italia.

Andra Măruță, cântăreață/ om de televiziune –cântăreață pop/ R&B, jazz, muzică populară, om de televiziune, influentă personalitate publică.

Gina Pistol, om de televiziune – primul model nud din revista Playboy, om de televiziune, influencer, actriță și persoană publică de mare impact.

Antonia (Antonia Clara Iacobescu), cântăreață – „Regina R & B” în România, „Style icon”, cântăreață și compozitoare de mare impact.

Alina Ceușan, influencer –cel mai premiat blogger, influencer și făuritor de „creative content” în online din România.

Loredana Groza, cântăreață – una dintre cele mai complexe și longevive cântărețe și compozitoare din România, actriță, dansatoare, prezentatoare TV etc.

Catrinel Menghia/ Marlon, model/ actriță – model național și internațional de succes, fotograf, actriță de film și, de curând, și regizor de lungmetraj.

Andreea Raicu, influencer – cunoscut influencer, jurnalist, creator de brand de modă, om de televiziune, model, „fashion icon” național.

Acestea sunt cele 25 de sugestii ale lui Alin Gălățescu, prezentate în ordine alfabetică. Nominalizează și tu 3 persoane, te poți inspira din această listă sau poți face alte propuneri.

Cristina Bălan, parfumier – co-fondatoare a brandului de parfumerie ELYSEE. Primul parfumier român certificat din România.

Nadia Comăneci, sportivă – cea mai cunoscută gimnastă din România. Are o influență constantă în diaspora și în țară, este imaginea multor branduri de succes.

INNA (Elena Alexandra Apostoleanu), cântăreață – este o cântăreață de muzică dance, pop și house, dansatoare și compozitoare.

Simona Pătruleasa, om de televiziune –personalitate publică remarcabilă și în segmentul lifestyle-ului autohton.

Dana Rogoz, actriță, influencer

– se remarcă încă din tinerețe în zona televiziunii și a muzicii. Devine apoi una dintre cele mai apreciate actrițe ale tinerei generații.

Monica Bârlădeanu, actriță – cunoscută actriță internațională de origine română, model și influencer de mare impact național.

Delia, cântăreață –compozitoare, dansatoare, om de televiziune, „fashion icon” și influencer de mare succes.

Doina Levintza, scenograf/ designer – unul dintre cei mai longevivi scenografi de geniu și un designer român emblematic, om de televiziune și arhitect.

Margareta Pâslaru, cântăreață – cea mai longevivă personalitate a muzicii românești, „fashion icon” și influencer surpriză în arealul autohton.

Dana Săvuică, foto-model/ influencer – cel mai cunoscut fotomodel românesc de peste 25 de ani – chiar înainte de 1989. A fost prima româncă din Playboy.

Cristina Bâtlan –manager – co-fondatoarea brandului de accesorii de renume mondial MUSETTE, manager de succes, om de televiziune, coach și specialist motivațional.

Andreea Esca, om de televiziune –unul dintre simbolurile jurnalismului și televiziunii acestor 25 de ani de secol XXI.

Andreea Marin, om de televiziune – creatoare de emisiuni de televiziune și evenimente, CEO al unor companii de imagine, femeie de afaceri, personalitate publică.

Adelina Pestrițu, dansatoare, om de televiziune, blogger – una dintre cele mai importante figuri ale online-ului autohton, multipremiată la numeroase Gale de lifestyle și monden.

Anastasia Soare, manager –este recunoscută drept „Regina Sprâncenelor”, nu doar în țară, ci și peste hotare.

ÎPOP-uP STOries

Mituri și Pop culture

ntemeiat în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., orașul Napoli poartă în istoria sa o multitudine de povești inspirate din mitologia clasică. Una dintre cele mai celebre o are în centrul său pe Parthenope, un nume care intră în atenția iubitorilor de Pop culture începând din zilele următoare, odată cu lansarea peliculei semnate de cineastul italian Paolo Sorrentino. Se spune că personajul, o sirenă care trăia printre stâncile Golfului Napoli, s-a intersectat cu Ulise, eroul Odiseei lui Homer, și cu echipajul său atunci când, în călătoria lor de douăzeci de ani, au traversat zona în care trăiau creaturile mitologice. Urmând sfatul zeiței Circe, Ulise le-a ordonat marinarilor să-și astupe urechile cu ceară de albine și să-l lege de catargul corabiei pentru a rezista tentației.

Auzind cântecul sirenelor, a cerut ca legăturile să-i fie slăbite, doar că doi dintre oamenii săi le-au strâns și mai puternic. Conform legendei, Parthenope, îndurerată de plecarea lui, s-a aruncat în mare, trupul fiindu-i purtat de valuri până la țărm, unde a fost descoperit de pescari. Impresionați de frumusețea ei, au înmormântat-o în locul apariției orașului, devenit astăzi un simbol al dragostei și sacrificiului.

Având ca punct de plecare această scurtă istorie, putem observa cum miturile și creaturile fantastice au captivat omenirea încă din cele mai vechi timpuri. După ce au pătruns pe pânzele picturilor și pe paginile cărților, unde au fost adesea reprezentate ca simboluri ale conceptelor fundamentale (Binele, Răul, dragostea, puterea, frumusețea, puritatea) sau ale naturii umane și conflictelor interioare (de exemplu, centaurii sunt frecvent folosiți pentru a exprima lupta dintre rațiune și instinct),

temele mitologice au fost preluate de universul cinematografic, unde au căpătat o nouă viață, adaptându-se valorilor, fricilor, speranțelor și preocupărilor publicului contemporan.

Unul dintre cele mai populare și iubite mituri din prezent este cel al supereroilor. Dacă în trecut oamenii venerau entități ca Zeus, Apollo sau Poseidon, astăzi, eroi precum Superman, Spider-Man sau Iron Man au devenit noi simboluri ale puterii, dreptății și sacrificiului. Asemănător zeilor antici, aceștia sunt considerați mai puternici decât oamenii (nu întotdeauna datorită naturii divine, ci prin intermediul noilor tehnologii), dar și vulnerabili în fața propriilor slăbiciuni și dileme morale.

Artemis) și eroinele legendare ale antichității. Fiind una dintre amazoane, Diana este creată de Zeus, din argilă, ca simbol al puterii feminine și justiției, lasoul ei amintind de tema mitologică a adevărului ca forță supremă. În mod similar, serialul American Gods, bazat pe romanul lui Neil Gaiman, explorează prezența zeilor și a ființelor magice în lumea contemporană, oferind o nouă perspectivă asupra relevanței acestora, în timp ce Xena: Prințesa Războinică amintește de mitul Atalantei, vânătoarea care i-a jurat credință zeiței Artemis după ce a fost abandonată de tatăl ei la naștere și salvată de o ursoaică.

În imaginarul Marvel regăsim multiple referințe preluate din diverse tradiții culturale. Thor este unul dintre cele mai evidente exemple de personaje inspirate mitologia nordică. Ca fiu al lui Odin, regele zeilor, și al pământului, Jörð, el este asociat cu puterea și , zeul

evidente exemple de mitologia

scandinav este reprezentat ca un erou cu abilități mitologice , folosit pentru a apăra lumea de forțe malefice, alături de controlul asupra furtunii), fiindu-i adăugate trăsături comice și umane, relevante experiențelor noastre. Fratele lui, Loki, tradițional întruchiparea înșelăciunii, văzut ca un dușman al zeilor, a dobândit, de asemenea, o dorință profund umană pe marele ecran: de a fi acceptat și iubit de cei din jur.

a apăra lumea de forțe malefice,

Un alt personaj reprezentativ este Wonder Woman, care își are originile în tradiția greacă și în poveștile despre zeițele războinice (Atena,

O altă legendă reimaginată de-a lungul timpului în universul Pop Culture spune povestea lui Hercule, semizeul născut după întâlnirea dintre Zeus și Alcmena, o femeie muritoare. După ce este blestemat de Hera (sora și soția lui Zeus), eroul trebuie să îndeplinească 12 munci imposibile, prin care își câștigă nemurirea. Personajul a fost adus la viață pe marele ecran de Dwayne Johnson (Hercules: The Thracian Wars) și Kellan Lutz (The Legend of Hercules) în 2014, în timp ce animația realizată de Studiourile Walt Disney urmează să fie adaptată în anii următori.

un poet și muzician cu o abilitate extraordinară de a încânta oamenii și zeii prin artă. Pentru

Ca reinterpretare modernă a mitului lui Orfeu, pelicula Orphée, semnată de Jean Cocteau, în 1950, rămâne o lucrare de referință și în prezent, jucându-se cu ideea de mit, realitate, viață și moarte. În mitologia greacă, protagonistul este un poet și muzician cu o abilitate extraordinară de a încânta oamenii și zeii prin artă. Pentru

PAGINA

a-și readuce soția la viață, el pornește într-o călătorie în lumea de dincolo. Zeii, impresionați de talentul său, îi permit să o elibereze pe Euridice cu o singură condiție: să se uite la ea doar după ce ajung înapoi pe Pământ. Copleșit de dorința de a o vedea, Orfeu se întoarce, o privește, iar aceasta dispare pentru totdeauna.

În regia fraților Max și Robert Eggers, The Lighthouse rescrie elemente din mitul lui

Prometeu, explorând teme precum suferința, izolarea și pedeapsa divină. Conform legendei, Prometeu este titanul care fură focul din Olimp pentru a-l oferi oamenilor, aducând astfel lumina, civilizația și cunoașterea. Drept pedeapsă, Zeus îl condamnă la suferință veșnică, legându-l de o stâncă, unde un vultur îi devorează zilnic ficatul, care crește la loc în fiecare noapte, până când este eliberat de Hercule. O altă interpretare a acestui mit este Frankenstein, Victor, creatorul monstrului, negându-și limitele umane din dorința de a depăși legile naturii și divinității, ajungând, în cele din urmă, să fie pedepsit pentru nerespectarea regulilor fundamentale ale vieții.

Regăsim componente mitologice și în fenomene Popular Culture majore, cum este Harry Potter. Alături de creaturi precum dragoni, unicorni,

www.zilesinopti.ro

hipogrifi, uriași, grifoni, troli, centauri, nimfe sau sirene, care adaugă o adâncime simbolică și psihologică lumii construite de J.K. Rowling, scriitoarea ne semnalează că vizităm un loc magic și prin referințe subtile, cum ar fi Pasărea Phoenix, colorată în roșu și auriu pentru a aminti de scrierile lui Herodot, câinele cu trei capete, Cerber, care în mitologia greacă păzește intrarea în Infern, sau figura lui Nicolas Flamel, un scrib parizian din secolul al XIV-lea, despre care se spunea că ar fi descoperit secretul vieții veșnice.

Martin împrumută influențe semnificative din

Un alt exemplu de univers construit pe baza elementelor mitologice este Game Of Thrones. Deși acțiunea se petrece întrun context inspirat de Evul Mediu (Merlin este un serial care explorează povești ale perioadei, precum Regele Arthur sau sabia Excalibur), George R. R. Martin împrumută influențe semnificative din istoria greco-romană și din tradițiile nordice. Multe dintre personajele și evenimentele din serie sunt ancorate în mituri și legende, legătura lor cu zeii, spiritele naturii și dragonii evocând simboluri ale puterii și distrugerii.

Pentru că miturile rămân, în esență, povești despre natura umană, amintim, în final, ceea ce Umberto Eco scria în volumul Istoria tărâmurilor și locurilor legendare: „Întrucât lumea realității cotidiene este adesea dureroasă și de netrăit, se pare că în mai toate culturile oamenii tânjesc după un pământ al fericirii căruia i-au aparținut cândva și la care să se poată întoarce”.

Cinematografia își reamintește că e parte a familiei artelor... frumoase

Două musical-uri, Emilia Pérez şi Wicked, concurează pentru Oscar, la început de martie, fiind prima oară, din 1968 încoace - atunci erau nominalizate Funny Girl şi Wicked -, când se întâmplă asta... cărora li se adaugă un alt lungmetraj în care muzica are un rol central, Biopic-ul dedicat lui Bob Dylan, A Complete Unknown. La Berlinale (13-23 februarie), Richard Linklater vine cu Blue Moon, Biopic al compozitorului şi textierului Lorenz Hart, apoi mexicanul Michel Franco arată în premieră mondială Dreams, un love story dintre un balerin şi o galeristă de artă, iar Hong Sang-soo îşi construieşte drama What Does That Nature Say To You în jurul unui tânăr poet... şi mai sunt destule personaje principale din alte producţii aflate în programul Festivalului de la Berlin sau incluse pe listele de Oscar ce au legături cu arta şi cultura, indiferent că ne gândim la operă (Maria), arhitectură (The Brutalist), actorie de film (The Substance, The Ice Tower) sau teatru (Sing Sing).

Baleierea filmelor asociate cu cele două evenimente de vârf oferă la începutul fiecărui an o idee despre situaţia actuală în cinematografia mondială, interesantă acum mai ales în raport cu declinul creativ prelungit pe care aceasta îl traversează post-2000, în ceea ce priveşte storytelling-ul, cauzat în mare măsură de succesiunea de crize care au afectat-o, de la grevele breslelor scenariştilor şi actorilor hollywoodieni până la protestele legate de implicarea A.I. în procesul creativ sau confuzia din anii de lockdown pandemic. Penuria de poveşti cinematografice originale nu poate fi motivată însă exclusiv prin şocurile cu impact final de masă, fiindcă un rol esenţial a avut-o, de exemplu, emergenţa trendului naturalist şi ultra-realist de a duce pe ecran decupaje fidele ale realităţii prezente sau

reconstituiri migăloase ale unor evenimente trecute, menite a amplifica voci slab auzite, a revaloriza sau reinterpreta ca semnificaţie episoade ale istoriei recente ori a atrage atenţia asupra unor conjuncturi problematice contemporane. Faptul că se constată o reintrare în atenţia cineaştilor aflaţi în căutare de inspiraţie a celorlalte forme de expresie (pop) culturală şi artistică, indiferent că am avea în vedere literatura de ficţiune sau biografică, poezia ori poveştile concepute pentru musical sau teatru, este, până la urmă, îmbucurător, întrucât atestă nevoia de supravieţuire a spiritului creativ prin metaforizare ca modalitate aprofundată de explorare a esenţei naturii umane, precum şi reconsiderarea de către cinematografie a modului în care se raportează la propria mare familie, cea a artelor.

Jessica Chastain în „Dreams”

Marion Cotillard în „The Ice Tower”

Bob Dylan: A Complete Unknown

PREMIERA 7 FEBRUARIE

Titlu original: A Complete Unknown

Regia: James Mangold

Cu: Timothée Chalamet, Elle Fanning, Boyd Holbrook, Edward Norton, Monica Barbaro

Gen: Biogra c, Dramă

Durata: 141 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 7 februarie 2025

Parthenope

PREMIERA 7 FEBRUARIE

Titlu original: Parthenope

Regia: Paolo Sorrentino

Cu: Gary Oldman, Francesca Romana Bergamo, Stefania Sandrelli, Luisa

Ranieri

Gen: Dramă, Fantastic

Durata: 136 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 7 februarie 2025

Iubire fără limite

 PREMIERA 14 FEBRUARIE

Titlu original: Beating Hearts

Regia: Gilles Lellouche

Cu: Adèle Exarchopoulos, François Civil

Gen: Comedie, Crimă

Durata: 160 de minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 14 februarie 2025

Presence

PREMIERA 7 FEBRUARIE

Titlu original: PRESENCE

Regia: Steven Soderbergh

Cu: Lucy Liu, Julia Fox, Chris Sullivan, Callina Liang

Gen: Horror

Durata: 100 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 7 februarie 2025

Diplodocus

PREMIERA 7 FEBRUARIE

Titlu original: Smok Diplodok

Regia: Wojtek Wawszczyk

Cu: Rachel Butera, Nicholas Corda, Helenka

Gen: Animație

Durata: 90 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 7 februarie 2025

Captain America: Curajoasa lume nouă

 PREMIERA 14 FEBRUARIE

Titlu original: Captain America: Brave New World

Regia: Julius Onah

Cu: Anthony Mackie, Harrison Ford, Rosa

Salazar, Liv Tyler

Gen: Acțiune, Aventuri, SF

Durata: 135 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 14 februarie 2025

Dolby Atmos 2D 3D

Bridget Jones: Topită după el  PREMIERA 14 FEBRUARIE

Titlu original: Bridget Jones: Mad About the Boy

Regia: Michael Morris

Cu: Hugh Grant, Renée Zellweger, Emma Thompson, James Callis, Joanna Scanlan

Gen: Comedie, Dramă, Romantic Durata: 141 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 14 februarie 2025

Durere pro ndă

PREMIERA 21 FEBRUARIE

Titlu original: A Real Pain

Regia: Jesse Eisenberg

Cu: Kieran Culkin, Jesse Eisenberg, Will Sharpe, Banner Eisenberg

Gen: Comedie, Dramă

Durata: 90 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 21 februarie 2025

Aventură în natură: marea întrecere  PREMIERA 28 FEBRUARIE

Titlu original: Big Trip 3: Race Around the World

Regia: Vasiliy Rovenskiy

Gen: Animație

Durata: 85 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 28 februarie 2025

Puișorii: marea aventură  PREMIERA 14 FEBRUARIE

Titlu original: Out of the Nest

Regia: Arturo A. Hernandez, Veerapatra Jinanavin, Je Schu

Gen: Animație

Durata: 84 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 14 februarie 2025

Woodwalkers: Războinicii pădurii

PREMIERA 21 FEBRUARIE

Titlu original: Woodwalkers

Regia: Damian John Harper

Cu: Oliver Masucci, Martina Gedeck, Hannah Herzsprung, David Wurawa

Gen: Familie, Fantastic

Durata: 100 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 21 februarie 2025

Armand  PREMIERA 28 FEBRUARIE

Titlu original: Armand

Regia: Halfdan Ullmann Tøndel

Cu: Renate Reinsve, Ellen Dorrit Petersen, Endre

Hellestveit, Øystein Røger

Gen: Dramă

Durata: 117 minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 28 februarie 2025

Reinas  PREMIERA 28 FEBRUARIE

Titlu original: Reinas

Regia: Klaudia Reynicke

Cu: Susi Sánchez, Tatiana Astengo, Gonzalo Molina,

Jimena Lindo, Mia Owens

Gen: Dramă

Durata: 104 minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 28 februarie 2025

LA CINEMA DIN 29 IANUARIE

A COMPLETE UNKNOWN

Bob Dylan electric...

Timothée Chalamet electrizant

Biopic dedicat unuia dintre cei mai influenţi şi valoroşi cantautori din toate timpurile, A Complete Unknown ca spectatorul să fie neapărat familiarizat cu muzica lui Bob Dylan într-un mod inedit, la descoperirea acesteia

şi a modului în care s-a născut în Pop culture legenda în jurul multiplului premiat cu Grammy, dar şi cu Oscar, Glob de Aur şi... Nobel, cel din urmă pentru literatură. Pentru că titlul filmului regizat de James Mangold apropiat de zona producţiilor biografice (Walk the Line Ford v Ferrari a fi o referinţă la un vers din hit-ul Like a Rolling Stone, rezumă exact premisa poveştii pe care o împărtăşeşte publicului: la sosirea în New York, doar cu hainele de pe el, doi dolari în buzunar şi o chitară acustică în spate, Bob Dylan era un... complet necunoscut.

PAGINA 30

nu presupune însă , incitând mai degrabă, , cineast , ), dincolo de

Edward Norton ( Scoot McNairy (Argo,

James Mangold ne întoarce în timp, în anul 1961, când junele trubadur - interpretat de Timothée Chalamet - bântuie anonim prin cârciumile din Greenwich Village şi nimeni nu-i dă atenţie. Asta până când începe să cânte, cu sprijinul a două figuri iconice ale Folk-ului activist american, Pete Seeger şi Woody Guthrie, întruchipaţi pe ecran de The Illusionist, Birdman) şi 12 Years a Slave), ale căror încurajări îl metamorfozează într-o stea a comunităţii artistice din Big Apple. Plusul de popularitate nu-l determină însă pe Bob Dylan să renunţe la a-şi defini identitatea creativă dincolo de normele şi clişeele genului, iar asta îi va afecta relaţia aproape filială cu Seeger, precum şi cea boem-romantică pe care o avea cu o altă vedetă din Folk, Joan ). Asta, spre disperarea

Elle Fanning), care realizează, treptat, că trecutul este mult mai puţin important pentru Dylan decât viitorul. Sătul de a împlini mereu aşteptările celorlalţi în ce-l priveşte, acesta pleacă urechea la sfatul lui

Baez (Monica Barbaro iubitei sale, Sylvie Russo ( Johnny Cash (

Boyd Holbrook) şi performează la ediţia tradiţionalului Newport Folk Festival din 1965 la chitară electrică, scandalizând publicul, care-şi vede „zeul acustic” pe cale să abandoneze calea pentru care îl ridicase pe piedestal. Avea să fie declaraţia de independenţă a lui Bob Dylan, care îi jalonează acum biografia, dar şi istoria culturii

publicul, care-şi vede „zeul acustic” pe de independenţă a lui Bob Dylan, care îi pop(ulare). premiilor scris

Favorit la mai multe categorii la câştigarea

Oscar şi BAFTA de luna aceasta, A Complete Unknown, pentru care James Mangold a scris scenariul împreună cu un preferat al lui Martin Scorsese, Jay Cocks (Gangs of New York, Silence), în baza

încetinită forţat de pandemie şi, ulterior, de greva sindicatului actorilor de la Hollywood) şi, în consecinţă, a existat suficient timp pentru research şi pregătirea sa la nivel de detaliu. Mai ales că Timothée Chalamet, care şi-a asumat inclusiv rolul de producător, are o fixaţie dovedită pentru arta şi persoana lui Bob Dylan, în vara acelui an el închiriind chiar un Airbnb în Woodstock ca să îl „simtă” mai bine pe legendarul artist, care, deşi a locuit în zonă la finele anilor ‘60, n-a ajuns să cânte la celebrul festival, pentru că se retrăsese în sine şi dorea să se disocieze de sintagma „vocea generaţiei sale”. Mai mult, tânărul actor - nominalizat la Oscar pentru Call Me by Your Name în 2018 şi super-popular în ultima vreme datorită francizei Dune - a acceptat ideea de a-l interpreta pe Bob Dylan după ce s-a sfătuit cu un fin cunoscător al vieții şi creaţiei acestuia, regizorul Joel Coen (Fargo, The Big Lebowski), responsabil de savuroasa dramedie despre un muzician fictiv de folk în căutarea succesului prin Greenwich Village, Inside Llewyn Davis, ce descria foarte adecvat scena boemă din New York-ul anului 1961, şi a vizitat apoi mai multe spaţii în care Bob Dylan locuise în timpul şederii în metropola americană. Din perspectiva lui ‘Timmy’ Chalamet, după cum a definit-o acesta, în cadrul unui interviu pentru publicația GQ din 2023, muzicianul a făcut în ’65 acea trecere care a stârnit puternice controverse, de la electric la acustic, „în numele artei... a fost un act de rebeliune”.

cărţii

datele pentru a fi un produs cinematografic extrem de solid construit şi de bine ancorat în realitatea susţine regizorul, pe marginea script

demarat încă din 2020 (dezvoltarea i-a fost

Dylan Goes Electric! din 2015, are toate datele pentru a fi un produs cinematografic extrem de solid construit şi de bine ancorat în realitatea factuală, din moment ce Bob Dylan însuşi, susţine regizorul, a făcut adnotări -ului, iar proiectul a fost demarat încă din 2020 (dezvoltarea i-a fost

Dincolo de documentarea în sine, cel puţin la fel de importantă a fost pregătirea muzicală, iar Chalamet - care de trei ani ducea peste tot cu el o chitară -, inspirat de Austin Butler, colegul său de filmări de la Dune: Part Two, ce fusese nominalizat la Oscar pentru rolul din Biopicul Elvis, a început să lucreze cu întreaga echipă care-l antrenase pe acesta pentru rolul Regelui Rock’n’Roll-ului - Eric Vetro (coach pentru voce), Polly Bennett (coach de mişcare) şi Tim Monich (coach de dialect) -, iar rezultatul este acela că Timothée Chalamet interpretează chiar el în film... 40 de cântece ale lui Bob Dylan, inclusiv la chitară şi muzicuţă, deci iată încă un motiv pentru care A Complete Unknown este un must-see & listen!

„BOB

ELLE FANNING În lumea unui „complet necunoscut” cu actriţa

Bob Dylan: A Complete Unknown, biopicul scris şi regizat de către

James Mangold, se bazează pe cartea Dylan Goes Electric!, a lui Elijah Wald, chitarist de Folk-Blues şi reputat istoric Pop culture, premiat inclusiv cu Grammy, în 2002, pentru textul din booklet-ul discului The Journey of Chris Strachwitz, deci are un fundament extrem de bine documentat. Mai mult, producţia filmului, întinsă ca proces pe o durată de mai mulţi ani, a beneficiat, de asemenea, de o maximă grijă pentru respectarea detaliilor factuale, mai ales că se referă la perioada de început de carieră a lui Bob Dylan, cea în care îl descoperim ca Robert Zimmerman, un „complet necunoscut” ajuns la New York în căutarea afirmării ca muzician, care a scandalizat iubitorii de folk în momentul în care a trecut de la chitara acustică la cea electrică, în 1965, la Newport Folk Festival.

Dificila sarcină de a-l interpreta pe Bob Dylan a fost asumată de către Timothée Chalamet (Dune, The King, Wonka), secondat de o distribuţie remarcabilă, care trebuie să convingă deopotrivă publicul cinefil şi meloman în rolurile unor figuri celebre în istoria muzicii moderne, precum Joan Baez, Pete Seeger, Johnny Cash, Woody Guthrie, Mike Bloomfield sau Al Kooper. Singurul personaj care poartă alt nume decât în realitate, conform dorinţei lui Dylan, este Sylvie Russo, iubita tânărului

PAGINA 32

folkist în acei ani, pe numele său real Suze Rotolo, artistă ce a avut o influenţă puternică asupra primelor compoziţii ale cantautorului şi care a murit de cancer în 2011, la 67 de ani. Interpreta ei pe ecran este Elle Fanning (Maleficent, serialul The Great, Super 8), nominalizată deja la Primetime Emmy și la două Globuri de Aur pe parcursul său profesional continuu ascendent.

Prin amabilitatea Forum Film, distribuitorul filmului Bob Dylan: A Complete Unknown, am obţinut, în exclusivitate pentru România, câteva opinii din partea actriţei care, în pofida

tinereţii, are deja în portofoliu aproape 70 de roluri, mai ales că a devenit fană a muzicii lui Bob Dylan încă de la 13 ani, de pe set-ul filmului We Bought a Zoo, al lui Cameron Crowe. Referitor la modul în care s-a raportat la Suze Rotolo pentru a-şi crea personajul, ELLE FANNING a spus: „Nu am avut posibilitatea să cunosc pe nimeni care să o ştie, dar memoriile pe care le-a scris, A Freewheelin’ Time, oferă informații bogate despre acea perioadă și despre relația pe care a avut-o cu Bob, așa că am avut de învățat multe din acea lectură. Sincer, chiar dacă numele ei este schimbat în Sylvie în film, la cererea lui Bob Dylan însuși, am simțit că multe dintre scenele care definesc relația dintre Bob și Sylvie respectă realitatea. Sigur, ea nu a fost în Newport, în ’65, deci datele au fost schimbate nițel, dar, în afară de asta, traiectoria relației lor s-a păstrat cu foarte mare fidelitate”.

Elle Fanning şi-a continuat ideea cu mărturisirea că schimbarea numelui artistei la dorinţa expresă a lui Dylan a cântărit greu la nivelul subconştientului ei şi speră că a reuşit să surprindă esenţa personalităţii acesteia. „Pentru că, în scenariu, ea este singura persoană care l-a cunoscut înainte ca el să devină cine a devenit. Pete [muzicianul de folk Pete Seeger, mentor la New York al lui Dylan la începutul anilor ’60 - n.r.] l-a cunoscut la rândul său, dar conexiunea lui Sylvie cu el nu era de natură muzicală. Nu a cântat cu el, nici cu vocea şi nici cu vreun instrument, așa că legătura s-a creat mai mult la nivel personal, ea îndrăgostindu-se de acest băiat tânăr ce venea din Minnesota... după care, cu onestitate, a căutat adevărul. Voia doar să îi cunoască adevăratul sine. Voia să îl cunoască pe Robert Zimmerman”.

În pofida faptului că prima iubită a muzicianului apare împreună cu acesta inclusiv

pe coperta albumului The Freewhelin’Bob Dylan, din 1963, amănuntele făcute publice despre relația lor au fost relativ puţine. „Știu asta. Suze nu și-a dorit niciodată o viață publică, fiind foarte retrasă, de felul ei. A fost destinul lui Bob să fie catapultat în stratosferă, nu al ei, dar pentru că ea reprezintă un pilon în viața lui, care îl ţine cu picioarele pe pământ, se întoarce mereu la Sylvie. De aceea, scena din Newport - când, finalmente, Sylvie pleacă - a fost foarte importantă, deoarece eu cred că e o metaforă pentru multe lucruri din film.

film. Ea este ultima

poate suporta. Nu a fost făcută pentru acea viață și îi este prea este simte

părticică la care el trebuie să renunțe pentru a se schimba complet și a-și făuri o viață nouă, iar ea știe asta, dar nu mai poate suporta. Nu a fost făcută pentru acea viață și îi este prea greu. Personajul este frumos descris pe tot parcursul filmului, ca unul puternic şi independent, dar acela este un moment în care se simte venirea sfârșitului”. Referitor la muzică, sunt circa 40 de piese pe coloana

sonoră a filmului A Complete Unknown, toate înregistrate pe set, interpretate live chiar de actorii Timothée Chalamet (Bob Dylan) şi de membrii distribuției, inclusiv Edward Norton (Pete Seeger), Monica Barbaro (Joan Baez) şi Boyd Holbrook (Johnny Cash)... cu o excepţie notabilă, Elle Fanning, prin natura rolului. Asta i-a permis să observe evoluţia celorlalţi, în special a lui ‘Timmy’ Chalamet, cu care se ştie de la filmările pentru Rom-Com-ul lui Woody Allen, A Rainy Day in New York, din

2019, unde forma cu acesta un cuplu de turişti eşuaţi în Big Apple.

„Am lucrat deja cu Timmy înainte, aşa că suntem prieteni, ceea ce cred că a adăugat familiaritate și o căldură plăcută la ceea ce vedeți acum pe ecran. Îmi amintesc de prima zi în care l-am auzit pe Timmy cântând ca Bob și vorbind ca Bob. Mă aflam în public, într-o sală imensă de spectacole, iar eu eram cea mai devotată majoretă a lui şi foarte curioasă apropo de cum va fi în rol. A apărut pe scenă, filmarea a început, iar el devenise complet Bob. Credeam că va interpreta doar A Hard Rain’s A-Gonna Fall, pentru că așa scria în scenariu, dar învățase atât

PAGINA

pentru că, apoi, o mulțime de oameni mai în vârstă, din public, au spus: ‘L-am văzut şi în ’65, iar asta a fost cu-adevărat uimitor!’. I-am bătut pe umăr și le-am zis: ‘Timmy însuşi a cântat, a fost live, îl cunosc’, iar lor nu le venea să creadă”.

de multe piese de Bob Dylan, inclusiv la chitară, încât ne-a oferit, literalmente, un întreg concert, începând cu Masters of War. Camera era plasată undeva în spatele meu, așa că mă uitam și simţeam totul parcă în timp real... m-am emoționat şi mi-au dat lacrimile. A fost o zi specială. Nu era o caricatură a lui Bob, ci suna chiar ca Bob, dar, de asemenea, pentru mine, a sunat şi ca Timmy, fiindcă am simţit că reprezintă propria lui versiune, făcută subtil și frumos. De fapt, toată mulțimea a fost mișcată,

Unul dintre momentele anecdotice de la filmări a fost cel în care Elle Fanning s-a dus emoţionată la una dintre primele repetiţii aşteptându-se să facă cunoştinţă chiar cu Bob Dylan, doar că, de fapt, era vorba de Timothée Chalamet. „Ei bine, asta a fost foarte amuzant. Ar fi trebuit să-mi dau seama, doar că în e-mail era anunţată o repetiție cu Jim [regizorul James Mangold] şi, în continuare, era scris cu majuscule numele Bob Dylan, aşa că am fost... ‘Oh, My God!’. Mi-am ales cu grijă ținuta, apoi m-am dus la repetiție... am deschis ușa și acolo se aflau doar Timmy și Jim. Le-am spus: ‘Sunt singura fată din întreaga lume dezamăgită că are repetiție cu Timothée Chalamet’”. Dincolo însă de glumă, faptul că Chalamet a fost nominalizat pentru rol la BAFTA, Screen Actors Guild Award, Globul de Aur şi Oscar arată faptul că publicul nu va fi deloc dezamăgit de modul în care îl aduce pe Bob Dylan pe marele ecran. Cu alte cuvinte, ştim deja că avem de-a face cu un „complet necunoscut”, A Complete Unknown, pe care merită să îl descoperim la cinema în luna februarie.

BOB DYLAN ÎN CINEMA

Premiera biopicului Bob Dylan: A Complete Unknown, dedicat primilor ani din cariera compozitorului şi poetului Bob Dylan, se constituie într-un eveniment special inclusiv prin faptul că reprezintă una dintre rarele reflectări ale lui Dylan pe marile ecrane. Ne-am aştepta ca viaţa unui cantautor activist, care a vândut peste 125 de milioane de discuri şi are 10 Grammy-uri în vitrină, premiat cu Oscar pentru muzică de film şi laureat Nobel pentru literatură, să fi fost un subiect atractiv pentru o mulţime de cineaşti, dar istoria Pop culture ne contrazice.

Practic, numeri pe degete filmele cu şi despre Dylan ce merită (re)descoperite înainte sau după ce vedem A Complete Unknown, dacă facem abstracţie de concertele filmate şi de apariţiile izolate, ca actor, în personaje care sunt fie antologice, precum Alias din Pat Garrett & Billy the Kid (1973), fie patetice, precum cel al muzicianului recluziv din Hearts of Fire (1987)... iar aici intră şi bizarul pseudo-documentar pe care însuşi Dylan l-a regizat, Renaldo and Clara (1978), o versiune coşmarescă a lui A Star is Born. Referitor la documentare, avem doar clasicul lui D. A. Pennebaker, Don’t Look

Back (1967), dedicat turneului britanic din ‘65, ce marchează, odată cu scandalul de la Newport (reflectat şi în A Complete Unknown), tranziţia de la „vocea generaţiei” Folk la icon Pop culture, şi combo-ul semnat de Martin Scorsese, No Direction Home (2005) - Rolling Thunder Revue: A Bob Dylan Story (2019). Cel de-al doilea explorează falsele narative pentru care Bob Dylan este notoriu, spre deosebire de precedentul, care documentează anii trubadurului din ‘61 până la accidentul de motocicletă din 1966.

În privinţa ficţiunilor cinematografice dedicate lui Dylan, doar două pot fi considerate notabile. În 2007 a avut premiera I’m Not There, al lui Todd Haynes, în care şase personaje, interpretate de actori precum Cate Blanchett, Christian Bale sau Heath Ledger, dau viaţă diverselor faţete ale existenţei acestui artist complex, iar în 2013 a fost lansată dramedia fraţilor Coen, Inside Llewyn Davis, despre o săptămână din viaţa unui cântăreţ de folk în căutarea succesului, în New York-ul anului 1961, bazat pe o carte al cărei autor, Elijah Wald, a inspirat şi A Complete Unknown prin volumul Dylan Goes Electric!.

Am lăsat la urmă Masked and Anonymous (2003), dramă concepută de Larry Charles (Seinfeld, Borat) împreună cu Bob Dylan, despre o Americă dirijată de un dictator într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care muzicianul de rock Jack Fate (Dylan) susţine un concert de binefacere. Dylan spune, prin intermediul lui Fate: „I was always a singer and maybe no more then that”. Rămâne să vedem A Complete Unknown şi, probabil, ne vom contura o opinie mai clară pe tema asta.

Un

Pentru The Brutalist, cele 10 nominalizări la premiile Oscar anunţate de curând reprezintă numai o picătură dintr-un ocean, luând în considerare faptul că a câştigat în doar câteva luni zeci de trofee din peste 300 de alte nominalizări, inclusiv Globul de Aur pentru cel mai bun film, regie (Brady Corbet) şi actor în rol principal (Adrien Brody). Fie şi numai această validare masivă din partea specialiştilor ar fi suficientă să incite la vizionare, cu toate că durata sa epică - are aproape patru ore - îl face un test de anduranţă chiar şi pentru cinefilii înrăiţi, dar, în fond, ceea ce primează este consistenţa poveştii în sine şi puterea de convingere a celor care ne-o spun pe marele ecran. Inclusiv din acest punct de vedere, The Brutalist, care are la noi premiera pe 7 februarie şi este bazat pe scenariul scris de un cuplu de actori-cineaşti extrem de talentaţi - Braddy Corbet (Simon Killer) şi Mona Fastvold (The World to Come) -, este un must-see pentru publicul matur, interesat de dramele ce explorează în mod nuanţat natura umană şi precaritatea echilibrului existenţei.

Adrien Brody (The Pianist Summer of Sam) interpretează rolul unui arhitect evreu de origine maghiară, fictivul Laszló Tóth, supravieţuitor al Holocaustului, care, după WWII, îşi găseşte de lucru în SUA, în încercarea de a lua viaţa de la capăt ca emigrant anonim. Odinioară un profesionist strălucit,

format la şcoala Bauhaus, Laszló trebuie să-şi descopere resursele interioare pentru a se reinventa, nu doar ca arhitect, dar şi ca om, într-un context radical schimbat, în care capacitatea de adaptare este erodată de rănile trecutului, insuficient cicatrizate. Un plus esenţial de inteligenţă emoţională pe parcursul său fluctuant vine din partea soţiei, Erzsébet (Felicity Jones - The Theory of Everything, Like Crazy), tributară propriilor experienţe traumatice, reintrată târziu şi într-un fel tragic în viaţa lui Tóth, dar care va continua să îl susţină, în ciuda dependenţei lui de heroină, până la dispariţia ei, în anii ‘80. Nu este cazul să intrăm în detalii, pentru că The Brutalist se defineşte cel mai bine, poate, prin intermediul unei replici din film, ce aparţine nepoatei arhitectului: „Nu are importanţă ce vor încerca să-ţi vândă alţii, destinaţia este cea care contează şi nu călătoria”. Iar destinaţia

dramele ce explorează în mod nuanţat natura umană şi precaritatea , SUA, importanţă ce vor încerca

trebuie să o descoperiţi pe cont propriu, prin întrebările pe care, eventual, vi le ridică perspectiva personajului lui

Adrien Brody asupra noţiunii American Dream. Totul e să vă găsiţi dispoziţia şi starea de spirit necesare pentru a-i urmări cu mintea deschisă călatoria... „brutalistă”.

trebuie să o descoperiţi pe cont propriu, prin întrebările de American Dream „brutalistă”.

„Presence”

Un horror semnat de Steven Soderbergh

Presence, un thriller supranatural ce promite să fie o experiență cinematografică memorabilă, este noul lungmetraj regizat de Steven Soderbergh, unul dintre cei mai versatili cineaști de la Hollywood, care și-a construit o carieră impresionantă jonglând cu genuri diverse, de la drame câștigătoare de Oscar (Traffic) la thrillere pandemice (Contagion) și comedii elegante (franciza Ocean’s). Acum, prin această propunere inedită, Soderbergh revine la rădăcinile sale Indie, oferind un Horror experimental, care te copleșește prin atmosfera apăsătoare.

Presence (premiera: 7 februarie)spune povestea unei familii care, după ce se mută într-o suburbie liniștită, descoperă că nu e singură în noua casă. Filmul îmbină elemente de teroare psihologică cu supranaturalul, creând o experiență tensionată și tulburătoare. Lucy Liu, cunoscută pentru rolurile sale emblematice din Kill Bill și Charlie’s Angels, joacă alături de Chris Sullivan (Guardians of the Galaxy, Stranger Things). Tema centrală a filmului se concentrează pe disfuncționalitatea familială și pe modul în care traumele nerezolvate pot crea „fantome” metaforice în viețile noastre. Prezența supranaturală servește ca o manifestare a tensiunilor și problemelor nerezolvate din cadrul familiei, evidențiind izolarea

emoțională și lipsa de comunicare dintre membrii acesteia.

Scenariul este semnat de David Koepp, maestrul din spatele unor producții precum Jurassic Park, The Mummy și Mission: Impossible. Colaborarea dintre Koepp și Soderbergh transformă Presence într-un film ce transcende convențiile horror-ului clasic, adăugând profunzime și o narațiune captivantă. Filmările au fost realizate cu un stil vizual minimalist, punând în prim-plan atmosfera de neliniște și anticipare, dar și jocul actorilor. Stilul filmului este caracterizat de cadre lungi și mișcări fluide ale camerei, care urmăresc personajele și spațiile casei. Această tehnică cinematografică nu doar că subliniază prezența fantomei, dar și implică spectatorul într-un mod intim în experiență. La premiera de la Sundance, Presence a fost descris drept „unul dintre cele mai înspăimântătoare filme pe care o să le vezi anul acesta” (Awards Watch). Publicația Bloody Disgusting a remarcat că filmul „te îngrozește și-apoi îți trage pământul de sub picioare”, în timp ce The Guardian l-a numit „o capodoperă a minimalismului horror”. Lucy Liu a declarat emoționată: „Nu am cuvinte, am reacționat ca și când nu aș fi lucrat la acest film”. Pentru fanii lui Steven Soderbergh, dar și pentru cei care iubesc Horror-ul psihologic, acest film poate să fie o propunere care nu trebuie ratată.

“Parthenope” Un tribut vizual adus dragostei

Cu Parthenope, primul lungmetraj al lui Paolo

Sorrentino după The Hand of God, drama semiautobiografică nominalizată la Oscar în 2022, scriitorul şi cineastul devenit celebru prin estetica lui rafinată revine în oraşul natal, însoritul Napoli, căruia îi dedică unuia dintre cele mai frumoase şi exotice exerciţii de stil din ultima vreme menite a fi savurate pe marele ecran.

Sorrentino, autorul unor filme memorabile ca La grande bellezza, Youth şi Loro, precum şi creatorul serialului The Young Pope, propune acum publicului un basm contemporan mustind de dragoste, construit ca o epopee feminină cu începutul plasat în anii ’50, ce o are ca protagonistă pe neverosimil de frumoasa

Parthenope (Celeste Dalla Porta), tânără bântuită de un tragic incident din trecut care pare a fi destinată unei cariere în antropologie, de vreme ce profesorul ei (Silvio Orlando) este impresionat de inteligenţa sclipitoare pe care o manifestă. În jurul acesteia, într-o vară perfectă, îi vedem pe napolitani şi diferitele faţete ale dragostei pe care le exprimă, între entuziasm şi deziluzie, dar cu toţii caracterizaţi de o poftă nebună de viaţă. Odată cu trecerea timpului, de la naşterea ei metaforică în apele golfului până în zilele noastre, diversitatea nuanţelor emoţionale creşte continuu, contribuind la definirea unui mediu care poate vrăji, iubi şi distruge cu egală uşurinţă.

Parthenope pare conştientă de atracţia pe care o exercită, inclusiv de obsesia incestuoasă a fraţilor săi mai mari, şi nu are probleme să îşi joace pe degete concetăţenii atunci când îşi propune asta, numai că a dezvoltat o fixaţie pentru John Cheever, un romanicer englez, patetic şi alcoolic, interpretat de Gary Oldman... pe care l-a citit din scoarţă-n scoarţă. Multe din experienţele tinerei frizează oniricul, unele apropiindu-se prin bizarerie chiar de spaţiul Lynch-ian, precum întâlnirea cu profa de actorie desfigurată în urma operaţiilor estetice sau ceremonia „marii fuziuni” între familii, astfel încât întreaga poveste evoluează într-o direcţie suprarealistă, dar punerea accentului pe vizual nu înseamnă că filmul este superficial în esenţa sa. Închiderea parcursului academic se consumă aproape simultan cu realizarea faptului că

Parthenope a devenit, de fapt, cea care poate da lecţii, chiar dacă, într-o mare măsură, toate planurile ei de viitor par a nu avea şanse de materializare. Mă opresc aici pentru că Parthenope nu este un film de povestit, ci unul... de văzut! Neapărat! Din 7 februarie, la cinema.

Cinea ul Paolo So tino d pre

Celeste Dalla Porta

și Paolo Sorrentino

„In is town, i ,m e leper wi e most fingers.”

— Din filmul The Two Jakes

dată, când mi s-a pus una dintre acele întrebări dificile, de genul ‘Ce este sacru pentru tine?’, am răspuns instinctiv: ‘Sacru este ceea ce nu vom uita niciodată din povestea vieții noastre’. Așa s-a născut acest film.

Pentru mine, Parthenope este, înainte de toate, un film despre sacru, despre toate lucrurile pe care o femeie nu a putut să le uite în cei 73 de ani de viață ai săi: golful Napoli și părinții ei, primele ei iubiri - una pură și strălucitoare, cealaltă sordidă și de nedescris - vara perfectă din Capri, lipsită de griji, cu zorile sale sărate, diminețile liniștite și nopțile parfumate; acele întâlniri pe fugă, extravagante sau decisive; descoperirea în adolescenţă a erotismului, seducției și amețeala

Napoli PARTHENOPE

Fotogra i - Hollywood-Authentic (Greg Williams)

pe care o dă libertatea, sentimentul de a fi atât de plenar vie încât suspină în faţa exuberanței vieții; căutarea disperată a adevăratului ei sine, iubirile pierdute sau abia gustate, durerile care o scufundă în viața de adult, viaţa care se scurge şi trecerea inexorabilă a timpului, singurul iubit care nu o va părăsi niciodată. Și, în toate acestea, se află Napoli, cu vitalitatea sa exasperantă, cu minunății ce pot apărea după fiecare colț, cu toată acea lume mereu pregătită, ca și cum ar aștepta aliniată în spatele unei cortine invizibile ca să intre în scenă și să îi ofere haosul, vulgaritatea, surpriza, pitorescul, promiscuitatea și toate celelalte.

Fiindcă asta face diferența”, îi spune, la un moment dat, un personaj demonic din film, deghizat în sfânt. De fapt, întrebarea este adresată fiecăruia dintre noi. Ea nu știe ce să spună şi nici noi nu avem un răspuns. Pentru că toate întrebările au fost deja puse, iar toate răspunsurile s-au dovedit a fi ambigue, evazive, contradictorii. Această lipsă de cunoaștere de sine este cea care ne face, în ochii celorlalți, un mister. Parthenope este un mister.

Napoli

Napoli este liber şi periculos, Napoli nu judecă niciodată. Napoli este ca Parthenope. Libertatea acestei femei este o constantă, ceva la care nu va renunța niciodată, chiar dacă asta înseamnă să îmbrățișeze singurătatea. Pentru că, din nefericire, singurătatea și libertatea merg prea adesea mână în mână. Napoli este locul ideal pentru a avea iluzia că trăim vieți minunate și imprevizibile. Locul ideal, în care povestea vieții noastre parepentru a adopta metafora perfectă a lui Giorgio Manganelli - precum partea de dedesubt a unui covor: putem să îi intuim designul chiar dacă nu-l putem vedea.

Viața unei fiinţe umane nu este niciodată limpede, nu este logică. Ea este enormă şi e ușor să ne rătăcim în vastitatea vieții. Încercăm să ne uităm la propria viață, să îi înțelegem designul, să îi dăm un sens, dar viața nu ne vede. Viața este mereu în altă parte. Asta e condiţia noastră, care ne epuizează și ne face să ne îndoim. Iar asta ne face misterioși.

Parthenope, ca noi toți, este plină de îndoieli și de mister. „Iubești prea mult sau prea puțin?

Mai întâi ne abandonăm, ne lăsăm duși, apoi devenim responsabili, după care suntem lăsați să ne ducem. Acesta este mersul timpului, aceasta e tema ambițioasă a filmului: curgerea vieții, cu toată euforia și dezamăgirea conţinute în ea, înflorirea și dispariția iubirii, sfârșitul melancoliei și începutul dorinței. Pe scurt, întregul repertoriu al existenței sau tot ceea ce e posibil să se poată încorpora din acesta într-un film.

Astfel, odată cu trecerea timpului, chiar și viața din Napoli, oricât de uimitoare și imprevizibilă ar fi ea, se stinge. Parthenope a fost abandonată de tinerețe, iar emoțiile au plecat, la rândul lor. Marea din golful Napoli nu mai este altceva decât apă. Minunea s-a estompat. Marea înșelăciune nu mai înșeală. Ea rămâne singură. Devenim ceea suntem, după cum spune Nietzsche, așa că Parthenope părăsește Napoli pentru un loc anonim. Acum este adultă, are o slujbă. Timp de patruzeci de ani, se culcă devreme, așa cum scria Proust și interpreta De Niro. Ea iubește mult prea puțin.

Când, la 73 de ani, se pensionează, trebuie să se schimbe din nou. Trebuie să învețe să-și privească trecutul, să recunoască sacrul din ea. Să înceapă, din nou, să iubească prea mult sau măcar să își imagineze că o face. Așa că se întoarce la Napoli, acel oraș snob, distant, sălbatic, care nu se schimbă niciodată şi care, cu toate că a trecut atâta vreme, încă știe cum să înșele, oferindu-ne, poate, singurul sentiment care ne ține în viață până la sfârșit: capacitatea de a ne minuna.

Atunci Parthenope suspină. La fel cum făcea atunci când era adolescentă.

- PAOLO SORRENTINO

„Parthenope”, lmul scris şi regizat de către Paolo Sorrentino („Youth”, La grande bellezza”), nominalizat la Palme d’Or, la Cannes, în 2024, va avea premiera în România pe 7 februarie Text & foto – Courtesy of Independenţa Film.

Chi-fou-mi Productions & Trésor Films prezinta

Gilles Lellouche

Adèle Exarchopoulos . François Civil . Mallory Wanecque . Malik Frikah . Alain Chabat . Benoît Poelvoorde Vincent Lacoste . Jean-Pascal Zadi . Élodie Bouchez . Karim Leklou . Raphaël Quenard . Anthony Bajon scenariu adaptat Gilles Lellouche Ahmed Hamidi Audrey Diwan produs de Alain Attal si Hugo Sélignac dialoguri Gilles Lellouche bazat pe romanul scris de Neville Thompson coloana sonora Jon Brion

DIN 14 FEBRUARIE 2025 DOAR LA CINEMA

Iubire fără limite. Dragoste în stil franțuzesc

Nu degeaba se spune despre francezi că iubesc cu toată dăruirea. Dintre toate țările europene, Franța a făcut din dragoste un mod de a trăi. Literatura, arta, muzica și filmele franceze au reușit, de-a lungul timpului, să treacă barierele limbii și ale granițelor și să cucerească o lume întreagă. Iată de ce „Iubire fără limite”, cel mai recent film al vestitului cineast francez Gilles Lellouche, este alegerea cea mai potrivită pentru o lună în care celebrăm iubirea.

Un „Romeo și Julieta” în vremuri actuale, în care doi adolescenți din clase sociale diferite cresc în același oraș, merg la același liceu, în jurul acelorași docuri portuare. Jackie (Mallory Wanecque) crește alături de tatăl său, în iubire și înțelegere. Este o elevă bună, cu perspective, o adolescentă curioasă și curajoasă. Curiozitatea și curajul nu-i lipsesc nici lui Clotaire (Malik Frikah), însă mediul în care crește și anturajul nu-l ajută la fel de mult. Drumurile celor doi se încrucișează și se îndrăgostesc nebunește.

Trăiesc viața la maxim, așa cum doar o iubire adolescentină

te poate face să o trăiești, însă, într-o zi, Clotaire este prins în vârtejul bandelor cu care are de-a face și ajunge la închisoare pentru 12 ani, sub acuzații de crimă false. Viața încearcă din răsputeri să-i țină departe, dar sunt ca două jumătăți ale aceleiași inimi care bate...

În partea a doua a filmului, rolul lui Jackie este preluat de fascinanta Adèle Exarchopoulos („La vie d’Adèle”), iar Clotaire este interpretat de François Civil („Les trois mousquetaires”), într-un roller coaster de întâmplări și emoții în drumul celor doi de a se regăsi. Întrebarea care rămâne este: rezistă iubirea în fața dorinței de răzbunare?

Lansat în premieră la Cannes anul trecut, „Iubire fără limite” (premiera: 14 februarie)este unul dintre succesele de box-office din Franța, aducând peste 5 milioane de spectatori în sălile de cinema.

„Poate mai degrabă naiv, prima mea intenție a fost să vorbesc despre iubire în toate formele ei: dragostea unei familii, a unui copil pentru părinții săi, dragostea sentimentală, dar și iubirea dintre prieteni. De asemenea, am vrut să compensez acele filme cu gangsteri care adesea nu ating aceste nuanțe. Un film cu gangsteri rămâne un film cu gangsteri și o comedie romantică rămâne o comedie romantică. Îmbinarea acestor două genuri este destul de improbabilă, dar amestecurile de gen m-au atras întotdeauna și asta mi s-a părut foarte stimulant în acest proiect. Mi-am dorit să portretizez această dinamică rece și caldă. Și dacă ar trebui să încerc să o definesc, eu aș spune că este o poveste de dragoste care este atât muzicală, cât și violentă”Gilles Lellouche.

L„Bridget Jones: Topită după el”, Aventuri (amoroase) de Valentine’s Day

a 24 de ani de la lansarea primului film din franciza Bridget Jones’s Diary, dubla câştigatoare de premiu Oscar Renée Zellweger (Cold Mountain, Judy), revine în pielea celebrei Bridget Jones într-o nouă aventură a îndrăgitei francize, care va aduce pe marile ecrane un nou capitol inspirat din cea de-a treia carte a lui Helen Fielding, publicată în 2013. Eroina noastră se reîntoarce cu noi intrigi, așa cum deja ne-a obișnuit în trecut, pentru că, deși are matura vârstă 50 de ani, aventurile ei sunt departe de a se fi terminat.

Înainte de a porni în călătoria din prezent a lui Bridget, este necesară recapitularea parcursului protagonistei de până acum. Astfel, în primul film, facem cunoștință cu o femeie de 30 de ani, prinsă între dorința de a slăbi, de a renunța la fumat și mânată de visul romantizat de a-și găsi adevărata iubire. Convinsă că poate reuși să-și bifeze dorințele dacă preia frâiele vieții sale, Bridget pornește într-un

anevoios parcurs de autocunoaștere… ținând un jurnal, doar că viața ei ia o întorsătură neașteptată când se vede prinsă într-un triunghi amoros între fermecătorul, dar instabilul Daniel Cleaver (Hugh Grant) și rigidul, dar stângaciul Mark Darcy (Colin Firth). Așadar, pe cine va alege Bridget?

Răspuns care se arată în continuarea din 2004, unde protagonista pare că se află în cel mai bun punct al vieții sale:

are un loc de muncă profitabil ca prezentatoare TV și o relație stabilă cu Mark Darcy… dar nu pentru foarte mult timp. Factorul imprevizibil al vieții o pune pe Bridget din nou față în față cu Daniel Cleaver și cu vechile sale insecurități. Fiind cufundat într-o atmosferă generală ceva mai aventuroasă, cel de-al doilea film explorează ideea că dragostea nu se rezumă doar la momente rupte din comedii romantice, ci și la compromisuri și provocări pe care partenerii sunt dispuși sau nu să le facă pentru reușita cuplului.

Ultima întâlnire cu Bridget am avut-o în 2016, în Bridget Jones’s Baby, când se afla între ciocan și nicovală: între o veche iubire (legendarul Mark Darcy), o nouă tentație alături de care femeia își petrece câteva nopți (Jack, interpretat de Patrick Dempsey), o carieră de succes în televiziune și, așa cum ne este sugerat încă din titlu, o mare și neașteptată surpriză - un copil. Titlu care este de fapt prematur și mai degrabă prevestitor, căci Bridget nu are încă un copil, ci acțiunea

lungmetrajului se învârte în jurul protagonistei care încearcă să descopere dacă este însărcinată cu fostul iubit sau cu noua sa cucerire.

Revenind în prezent, ce surprize ne rezervă Bridget Jones: Topită după el? Va reuși oare Bridget să navigheze instabila viață de mamă singură? Povestea ultimului lungmetraj se construiește astfel, în jurul lui Bridget în ipostaza de văduvă cu doi copii, învățând să retrăiască după moartea soțului său, Mark. Împinsă de la spate de oamenii din viața sa, Bridget ajunge din nou în lumea dating-ului, de data aceasta online. Astfel că fanii vor retrăi frânturi din trecut alături de protagonista care se trezește din nou într-un

triunghi amoros, între două noi interese amoroase - un foarte tânăr carismatic și profesorul unuia dintre copiii săi.

Cu toate că în distribuție nu se mai regăsește Colin Firth, îl reîntâlnim pe nimeni altul decât Hugh Grant, al cărui personaj, Daniel Cleaver, presupus mort într-un accident de avion la începutul filmului anterior, este dezvăluit că a supraviețuit întrun cadru final, moment care marchează și speranța că acesta va reveni în Mad About the Boy. Noul lungmetraj este regizat de Michael Morris (cunoscut pentru 13 Reasons Why, To Leslie, Better Call Saul), în timp ce scriitoarea Helen Fielding este unul dintre producătorii executivi. Alături de aceștia, în distribuție se remarcă și Emma Thompson, Chiwetel Ejiofor, Celia Imrie, Isla Fisher și Leo Woodall.

Bridget Jones: Topită după el va avea premiera chiar pe 14 februarie şi fanii sunt sfătuiți să se pregătească pentru numeroase momente umoristice specifice francizei, dar și pentru scene încărcate de emoție, întrucât conform lui Hugh Grant, „pe lângă faptul că este extrem de amuzant, filmul este foarte, foarte trist”.

„Curajoasa lume nouă” / „Brave New World”, al patrulea film din seria cu Captain America din Universul Cinematografic Marvel, vine cu un mix de acțiune şi dramă, cu ceva conflicte globale și, bineînțeles, un nou erou pregătit să ducă povestea mai departe. Acest simpatic și determinat personaj, interpretat de Anthony Mackie, și-a făcut debutul încă din Captain America: The Winter Soldier (2014), dar adevărata sa ascensiune a avut loc într-un mod spectaculos în miniseria The Falcon and the Winter Soldier (2021), unde a preluat scutul și titlul de Captain America. Acum, cu Brave New World (Curajoasa lume nouă), Sam este gata să arate lumii întregi că poate face față provocărilor și responsabilităților care vin cu noua titulatură – chiar dacă uneori pare că lumea nu este deloc „brave”, ci mai mult haotică.

Îacest

n această parte a francizei, după cum spuneam, avem de toate, de la politicieni care ascund secrete monstruoase la o ameninţare planetară, între care (super) eroul nostru e prins la mijloc. Povestea se învârte în jurul lui Thaddeus Ross, noul președinte al Statelor Unite, care, ghici ce, are un alter ego destul de exploziv: Red Hulk! Interpretat de legendarul Harrison Ford, Ross vine la pachet cu o grămadă de probleme și o cantitate impresionantă de furie incontrolabilă (roșie, de data asta). Sam Wilson trebuie să navigheze prin acest haos, să descopere cine trage cu adevărat sforile și, pe deasupra, să demonstreze că scutul lui

Steve Rogers este în mâini

bune. Însă, cum bine știm deja din MCU, nimic nu e simplu, iar provocările pentru Captain America versiunea 2.0 sunt întotdeauna la superlativ.

Pe lângă Anthony Mackie, care continuă să strălucească într-un rol câștigător, filmul are o distribuție demnă de un Oscar... sau două.

Harrison Ford este Red Hulk și președinte, ceea ce înseamnă că trebuie să fie la birou ziua și să distrugă chestii noaptea.

Danny Ramirez se întoarce ca Joaquin Torres, noul Falcon, gata să dea din aripi și să sprijine un Sam ocupat.

Shira Haas face primul pas în MCU ca Sabra, o supereroină din Israel. Pregătiți-vă să fiți impresionați! Giancarlo Esposito și Tim Blake Nelson adaugă profunzime și tensiune ca Samuel Sterns/The Leader și alte personaje misterioase. Chimia dintre actori, dar și prestațiile lor individuale promit să transforme Brave New World într-un punct culminant pentru Phase Five.

Acțiunea a fost filmată între martie și iunie 2023, la Trilith Studios, acel loc magic din Atlanta unde eroii prind viață. Cu toate acestea, au existat schimbări majore pe parcurs: subtitlul filmului a trecut de la New World Order la Brave New World. Ce semnifică această schimbare? Probabil un semnal că Sam Wilson se va confrunta nu doar cu lupte fizice, ci și provocări morale și sociale într-o lume care nu mai seamănă deloc cu cea pe care i-a lăsat-o Steve Rogers.

Mai mult, 2024 a adus rescrieri și filmări suplimentare, toate menite să ducă povestea la un alt nivel. Matthew Orton, alături de o echipă experimentată de scenariști, a pus la punct detalii care, cu siguranță, vor ridica acest film deasupra altor producții din MCU. Mulți spun că povestea din această parte aduce aminte de thrillere politice precum The Candidate (1972), The Day of the Jackal (1973), The

Parallax View (1974), All the President’s Men (1976), JFK (1991) sau The Constant Gardener (2005). Un pas în plus necesar, având în vedere că filmele cu supereroi sunt într-un continuu declin în ultima vreme.

Faptul că scutul are acum altă mână de ghidare aduce o perspectivă nouă asupra a ceea ce înseamnă „supererou”. Sam nu este doar un luptător, ci un simbol pentru o lume diversă și mai complicată, în care curajul nu ține doar de a te arunca în luptă chiar și atunci când adversarii par a fi mult mai puternici. Între noi fie vorba, faptul că în MCU președintele Americii este acum Thaddeus Ross, un Hulk roșu care nu-și poate controla furia, fiind întruchiparea haosului, poate fi o oglindă a realității în care Trump, un personaj impredictibil și haotic, tocmai ce a fost reales președinte. Vedem ce înseamnă mai exact acest lucru pe 14 februarie, când Captain America: Brave New World va avea premiera. Da, exact de Ziua îndrăgostiților… de filmele cu supereroi.

“A touching, beautifully acted, laugh-laced drama ... The movie is a knockout—I can’t wait to see it again.”

Manohla Dargis,

DURERE PROFUNDĂ

LA CINEMA DIN 21 FEBRUARIE

„Durere profundă”

Cu

durere, umor

și profunzime despre greutatea trecutului evreiesc

După un tur impresionant de festivaluri și un palmares bogat de nominalizări și premii obținute, cea de-a doua aventură regizorală a actorului Jesse Eisenberg, Durere profundă (A Real Pain), ajunge pe marile ecrane din România în luna februarie. Filmul se remarcă prin povestea intensă cu o tușă personală extrem de puternică și cele două staruri hollywoodiene Jesse Eisenberg și Kieran Culkin. Eisenberg a cunoscut faima internațională în 2010, când a interpretat rolul lui Mark Zuckerberg în filmul Rețeaua de socializare, în regia lui David Fincher, rol care i-a adus o nominalizare la Oscar în 2011, şi a debutat în regie în 2022, cu lungmetrajul When You Finish Saving the World. De cealaltă parte, îl avem pe actorul fratele mai mic al ultra-celebrului Macaulay Culkin, Kieran Culkin, starul din serialul Succession, pentru care a primit un Glob de Aur.

Inspirat de istoria propriei familii, care a emigrat din Polonia din cauza Holocaustului, dar și de incongruența unei reclame care promitea „un tur al Holocaustului cu prânz inclus”, Jesse Eisenberg explorează subiectul traumei transgeneraționale printr-o călătorie genealogică în Polonia a doi veri evrei, David (Jesse Eisenberg) și Benji (Kieran

www.zilesinopti.ro

Culkin), după moartea bunicii lor. Relația lor, deja tensionată, mai ales după un episod din trecut, în care Benji a avut o tentativă de sinucidere eșuată, este testată neîncetat pe parcursul călătoriei. De altfel, întreg filmul este condus de schimbul delicios de replici și luptele verbale fără niciun menajament dintre cei doi veri, care sunt cum nu se poate

mai diferiți: David axat pe familie și carieră, iar Benji încă străduindu-se să-și găsească drumul în viață. Esența relației dintre cei doi este redată în doar câteva cuvinte de David: „Îl iubesc și îl urăsc”, legătura nuanţată dintre cele două personaje reprezentând inima filmului.

Durere profundă a fost realizat integral în Polonia, notabile fiind scenele filmate în apartamentul din care familia lui Eisenberg a fugit, în fostul lagăr de concentrare și exterminare germano-nazist de la Majdanek și la memorialul Revoltei din ghetoul din Varșovia. Scenariul filmului surprinde mult din esența lui Eisenberg, este nuanțat și echilibrat, iar juriul Festivalului de Film Sundance s-a declarat impresionant de ingeniozitatea lui Eisenberg de a împleti drama cu comedia, oferindu-i cineastului în vârstă de 41 de ani Premiul pentru cel mai bun scenariu. Durere profundă (premiera: 21 februarie) chestionează cu tact, umor și delicatețe modul în care istoria personală se interconectează cu suferințele noastre cele mai profunde.

PAGINA 51

Cu cât te uiți mai de aproape, cu atât adevărul devine mai neclar.

RENATE REINSVE

UN FILM DE HALFDAN ULLMANN TØNDEL

DIN 28 FEBRUARIE 2025 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE

CONCLAVE

„Succession” la Vatican

În ultimul deceniu, atât în peisajul cinematografic, cât și în cel al micilor ecrane, și-au făcut apariția mai multe producții ce au avut ca subiect principal papalitatea. Fie că vorbim de serialul fenomen cu Jude Law, The Young Pope, sau de mai recentul film The Two Popes, oamenilor li s-a stârnit curiozitatea, astfel că mai toate filmele sau serialele cu această temă s-au bucurat de succes în rândul spectatorilor și au fost și foarte apreciate de către critici. Și dacă părea că trendul a cam dispărut, Conclave demonstrează contrariul.

Proaspăt câștigător al Globului de Aur la secțiunea „scenariu”, filmul, avându-l ca protagonist pe Ralph Fiennes, oferă o perspectivă ceva mai neobișnuită atunci când vine vorba despre alegerea omului din fruntea Vaticanului. Pe scurt, actualul papă moare, iar cardinalii din subordine încep demersurile necesare pentru alegerea unuia nou. Bazat pe cartea lui Peter Straughan, spectatorul are ocazia să asiste la unul dintre cele mai străvechi și bine ascunse evenimente din cadrul Bisericii Catolice. Toată birocrația din spate, toate tradițiile care sunt respectate cu sfințenie și rigurozitatea din spatele fiecărui vot. Credința pică undeva în planul al doilea

și lasă loc pragmatismului, devenind ceva foarte clar: cine e cel mai calificat pentru a putea conduce Biserica Catolică.

Sarcina organizării acestui eveniment îi revine Cardinalului Lawrence (Ralph Fiennes), un om care nu își dorește titulatura, dar în același timp vrea să se asigure că cel care urmează să fie ales este cea mai bună variantă. Ca la orice alegeri, există deja niște nume care sunt menționate mai des, există niște favoriți cu principii diferite și cu viziuni diametral opuse față de ceilalți candidați, fiecare dintre ei crezând că va duce Biserica în direcția potrivită. Ce începe ca un simplu vot se transformă într-un joc de putere, de înșelătorie și șantaj,

pe care Lawrence încearcă să îl controleze, fără însă a lăsa impresia că face toate astea pentru a câștiga puterea.

Am scris în subtitlu că filmul împrumută ceva din felul în care se desfășoară serialul original HBO Succession, unde negocierile și promisiunile au rolul principal. Pentru cine va vota majoritatea? Un papă mai conservator, care crede în vechile obiceiuri și principii, sau pe cineva care are o gândire mai liberală și e dispus să privească lucrurile și altfel?

Conclave e un film realizat cu multă grijă și migală, care transformă rutina secretă, dar totuși atât de simplă a alegerii Papei într-un adevărat thriller, în care fiecare noapte care trece poate aduce niște schimbări majore cu privire la ierarhia favoriților. Dacă stau să mă uit în spate la tot ce ne-a oferit 2024 pe plan cinematografic, Conclave, deși nu neapărat cel mai bun sau inovator,pentru mine a fost una dintre surprizele plăcute și, clar, unul dintre producțiile preferate.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

TeaTru INTERVIU cu BOTOND NAGY:

„În teatru, vorbim de a face invizibilul vizibil”

Capitolul Artă & Cultură este susținut de arT (Hi)STOrieS

Ambiguitatea căutată în arta lui

DAVID LYNCH

„Gothic

Modern: From Darkness to Light” Efectul Evului Mediu și arta modernă

Arta medievală a acordat prioritate narațiunilor și simbolismului, oferind o fereastră către valorile spirituale și sociale ale epocii sale. Ulterior, a devenit o sursă de inspirație pentru sentimentele umane fundamentale, precum nașterea, moartea, suferința și sexualitatea. Artiștii moderni, fascinați de partea întunecată a psihicului uman, au început să îmbrățișeze straniul și tulburătorul, reflectând în același timp asupra legăturii dintre oameni, natură și comunitate, în special după Primul Război Mondial. Reprezentarea comunității și a traumelor a devenit un subiect de bază în arta modernă.

Expoziția Gothic Modern: From Darkness to Light, de la Muzeul Național din Oslo, în perioada 28 februarie - 25 iunie, explorează modul în care artiștii secolului al XX-lea s-au inspirat din arta medievală și renascentistă nordică și reexaminează arta modernă prin legăturile sale cu trecutul, o perspectivă rar valorificată până acum. Goticul este adesea asociat cu elemente ale întunericului și misticismului, cu înfricoșătorul și inexplicabilul. De asemenea, cuprinde un sentiment de alteritate, o cultură în opoziție cu cea dominantă. Pentru artiștii de acum o sută de ani, apariția epocii tehnologiei a adus tulburări sociale, un naționalism în creștere și izbucnirea războiului, iar aceștia au apelat la stilul gotic pentru a-și exprima neîncrederea.

Expoziția este organizată pe două teme, care includ erotismul, natura și straniul, precum și Dansul Morții. Cele peste 200 de lucrări includ picturi, desene și gravuri, dar și sculpturi, piese de mobilier și alte opere artistice.

În același timp, oferă o nouă perspectivă pentru înțelegerea artiștilor prezentați. De exemplu, Munch este adesea văzut ca un geniu solitar, dar de fapt, opera sa a fost influențată de arta medievală germană. În mod similar, Marianne Stokes, considerată de obicei o prerafaelită târzie, a inclus teme gotice medievale în lucrările sale. Una dintre cele mai cunoscute picturi din expoziție este „Head of a Skeleton with Burning Cigarette” (1886), de Van Gogh. La început, opera a fost tratată cu umor, dar plasată în contextul gotic modern, pune în lumină fascinația artiștilor din vremea lui

Van Gogh față de Dansul Morții, o convenție literară și artistică explorată de maeștri precum Holbein și Dürer. În centrul expoziției se află artiști precum Käthe Kollwitz, George Minne, Akseli Gallen-Kallela, Max Beckmann și Ernst Ludwig Kirchner. Lucrările lor sunt prezentate în dialog cu precursori notabili, inclusiv Hans Holbein cel Tânăr, Albrecht Dürer și Lucas Cranach cel Bătrân.

Această viziune a fost prezentă în scrierile de specialitate până în secolul al XVIII-lea, când estetica gotică a început să fie apreciată în viziunea romantică asupra istoriei și literaturii, conform revoluției spirituale a romantismului, care a reașezat valorile după care se ghida societatea. Astfel, neregularitatea și întunecimea asociate goticului (aflate în opoziție cu proporția, claritatea și simetria clasicului) au căpătat noi definiții, Revitalizarea Goticului restabilind dimensiunea pozitivă a curentului ca mișcare artistică orientată nu către formă, ci către spirit și principiu. În acest context, data de 22 februarie marchează 100 de ani de la nașterea autorului și ilustratorului american Edward Gorey, lucrările sale fiind rescrieri moderne ale spiritului gotic, prin care putem explora umorul negru și macabrul lumii cotidiene întrun stil elegant și adesea absurd. Pasionat de desen încă din copilărie, artistul și-a publicat primele schițe pe paginile ziarelor din Chicago, având, după finalizarea liceului, oportunitatea

100 de ani de EDWARD GOREY

Pentru că mișcarea gotică a reprezentat, în contextul Evului

Mediu, o distanțare față de formele și valorile clasice, de-a lungul timpului au existat numeroase personalități care au considerat fenomenul artistic necorespunzător. Un exemplu este istoricul de artă italian Giorgio Vasari, care caracteriza „dezordinea, abundența decorației și lipsa proporțiilor clasice” ca fiind respingătoare și greșite, „gotic” fiind, pentru foarte mult timp, sinonim cu „barbar”.

de a studia ca bursier la Harvard și Yale. Reușind să participe la câteva cursuri organizate de Institutul de Artă din Chicago înainte de a fi nevoit să se înroleze în Armata Statelor Unite pentru a servi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, odată cu 1946, acesta s-a înscris la Harvard, unde a studiat literatura franceză. Aici, Gorey a intrat în contact atât cu lumea literară, publicând povești și poezii, cât și cu universul teatrului, proiectând decoruri, regizând și scriind pentru faimosul Poets Theatre, unde a întâlnit personalități precum poetul John Ashbery (câștigător al Premiului Pulitzer), Frank O’Hara și Alison Lurie.

După absolvire, el s-a mutat la New York, unde a început să colaboreze cu editura

Doubleday, devenind rapid o figură semnificativă în designul newyorkez și creând ilustrații pentru aproximativ 50 de volume. După ce a lucrat cu edituri ca Looking Glass, Vintage Books și Random House, a decis să rămână pe cont propriu la începutul anilor ‘60, rol pe care l-a menținut pe tot parcursul vieții.

Pe lângă activitatea editorială, Gorey a început să scrie și să ilustreze propriile sale idei. Primul volum, The Unstrung Harp, o satiră a procesului creativ, în care un autor nu reușește să își termine cartea din cauza gândurilor și situațiilor comice care îl împiedică, a fost publicat în 1953. Lucrarea, semnificativă pentru începuturile romanului grafic (povestea este narată atât prin text, cât și prin ilustrații), a fost descrisă de London Times ca fiind „o mică capodoperă”, inspirând și figuri precum Tim Burton sau Wes Anderson.

La scurt timp după ce s-a stabilit în New York, Gorey a devenit un mare admirator al New York City Ballet datorită dansatorului și coregrafului

George Balanchine, care a avut o influență majoră asupra stilului său. Astfel, el a început să se implice în producții off -Broadway și, ulterior, în spectacole de vară organizate în Cape Cod, unde piesele experimentale erau reprezentate cu ajutorul păpușilor și actorilor locali.

Broadway sub denumirea Edward Gorey’s Dracula. După o serie de recenzii excelente, aceasta a rulat aproape trei ani, având și turnee în America, Australia și Europa. În 1975, artistul a început să fie interesat de gravură, producând multiple lucrări în ediție limitată pe parcursul următorilor 25 de ani, în timp ce, în ‘79, și-a cumpărat o casă cu o istorie de 200 de ani în Yarmouth Port, părăsind definitiv scena newyorkeză patru ani mai târziu.

melancolie, ironie,

În ultimele decenii din viață, el a continuat să experimenteze cu piese de teatru, să publice cărți și să își expună desenele, construind chiar și un spectacol de balet, Fête Diverse, pus în scenă în 1978. Pentru că decorurile și costumele erau întotdeauna create de el, schițele originale arată un stil marcat de izolare, melancolie, ironie, influențe gotice și victoriene (castele întunecate, peisaje pustii, haine uzate, mobilier deteriorat), linii clare, personaje excentrice și nuanțe de negru, alb și gri.

În 1973, Gorey a reinterpretat Dracula pentru un mic teatru din Nantucket. Producția a stârnit un interes imens, având, în 1977, premiera pe

Artistul a plecat dintre noi pe 15 aprilie 2000, lăsând în urma sa peste 500 de cărți ilustrate, 116 manuscrise, o bibliotecă de 25.000 de volume și organizația Edward Gorey Charitable Trust, pe care a fondat-o, ca mare iubitor de pisici, pentru a sprijini drepturile animalelor: „Sunt o persoană înainte de orice altceva. Nu spun niciodată că sunt scriitor, nu spun niciodată că sunt artist. Sunt o persoană care face aceste lucruri”.

BOTOND NAGY

Liantul între scrieri foarte diferite ca factură, Elektra douăsprezecea noapte Shakespeare, Procesul lui Kafka şi

Flori de mină de Székely Csaba, este reprezentat de abordarea conceptuală şi estetică ieşită din comun a punerii lor în scenă, definitorie pentru amprenta artistică a tânărului regizor

BOTOND NAGY, care nu conteneşte să incite publicul prin opțiunile sale eclectice, indiferent că am avea în vedere clasice ale dramaturgiei, precum Nora ori Macbeth sau spectacole de autor ca Talking Toilets şi Hidden Abuse Holdings... şi nu o face nici la început de 2025, prin noul său spectacol de la Teatrul Național din Bucureşti, Proorocul Ilie, care va stârni cu siguranță discuții aprinse

lui Sofocle, A de 2025,

Botond, care e sistemul tău de asimilare și de filtrare a puzderiei de scrieri cu potenţial dramatic din lumea asta prin care unele ajung în „biblioteca” ta interioară... cu şanse de a deveni spectacole la un moment dat?

În primul rând, trebuie să fie ceva foarte personal sau ceva cu care simt că am o problemă în lumea asta. De obicei, acestea două au fost filtrele prin care treceam totul, dar, în ultima perioadă, am observat o schimbare

după premiera din februarie, deoarece textul scris de Tadeusz Słobodzianek „explorează continuu stereotipurile credinței, miracolele, motivele răscumpărării și ale judecății de apoi, discografia primitivismului și a naivității, a dezrădăcinării profunde”, după cum îl caracterizează chiar regizorul. Faptul că această piesă a fost pusă în scenă pentru întâia oară la noi în 2001, la Sfântu Gheorghe, de către László Bocsárdi, ce avea s peste ani mentor şi l lui BOTOND NAGY (n. , a reprezentat un bun prilej pentru o incursiune retrospectivăîn cariera acestuia, una jalonată de aprecieri deopotrivă din partea publicului şi breslei (inclusiv două nominalizări la Premiul UNITER pentru regie, în 2020 şi 2024), în încercarea de a afla mai multe detalii despre caracterul temelor care îl atrag i modul în care le coverteşte în spectacole care să-i reflecte viziunea.

„În teatru, vorbim de a face invizibilul vizibil”

ă îi devină dască 1993)

în mine, adică a început să mă intereseze foarte tare povestea. Din 2017, cam până în 2021, cu mici scăpări, m-a interesat mereu o dramaturgie sacadată, atunci fiind foarte important pentru mine ca spectatorul mai mult să simtă decât să înțeleagă, dar acum s-a întors foarte tare asta în mine şi am dobândit convingerea că avem nevoie de povești, avem nevoie să credem şi să vedem ce este în spatele acestei credințe... ce există, de fapt, în spatele vieții noastre. Aici, a fost o alegere importantă Procesul, pe care l-am făcut la

şi modul să-i

Sibiu, născut cumva tot dintr-o vehemență a societății, la fel ca Proorocul Ilie, pentru că voiam să vorbesc neapărat despre niște mecanisme întunecate care ne macină viața, şi după aceea a venit Flori de mină de la Petroșani, unde, din nou, am fost foarte axat pe poveste și pe viața unor personaje care sunt, efectiv, la marginea prăpastiei. Poate că această schimbare a venit și din faptul că am avut, la rândul meu, o perioadă în care nu mai înțelegeam neapărat ce poate să urmeze și unde mă duce viața.

Teatrul Dramatic

„I.D. Sîrbu” - Petroșani

Despre povestea din Proorocul

Ilie, pe care îl pui acum în scenă la TNB, tot ce știm este că un țăran analfabet este văzut de consăteni ca un al doilea Hristos şi, prin urmare, aceştia se hotărăsc să-l crucifice, asumându-şi rolurile din întâmplările biblice, cu speranța că-și vor găsi alături de el mântuirea. Temele par a fi numeroase, de la credința în sine până la manipularea socială, aşa că spune-mi care este perspectiva din care ai abordat acest text?

Stațiile drumeției crucii din piesă ridică, într-adevăr, numeroase întrebări sociale, politice și filosofice. Despre relația între popor și liderul său, despre creștinism și iudaism, despre semnificația răscumpărării. Despre povestea profetului și a adepților săi, a profetului fals și a adepților înșelați cu o fervoare oarbă, a credinței adevărate a oamenilor needucați, reprezentarea credinței în Dumnezeu în viața de zi cu zi, ramificațiile sălbatice ale credinței creștine, ironia superioară a ateismului.  Acum, dacă ar fi să esențializez întru totul, lăsând deoparte prostia fanatică și religia ca

Procesul (2024)

Teatrul Național

„Radu Stanca” Sibiu

obiect de manipulare, precum și statutul de faraon sau Mesia care se dovedește a fi fals, pe mine cel mai mult m-a atras credința omului de rând, care este acoperită de scepticism, de superficialitate. De fapt, cred că avem cu toții o credință a noastră, care este privată, ceea ce nu are de a face cu mainstream-ul lumii și redescoperirea asta m-a incitat pe mine cel mai tare, fiindcă văd că, în momentul de față, România se află poate în cea mai mare criză spirituală, din punctul meu de vedere, pe care am resimţit-o cel mai acut în

iarna aceasta. Mai mult ca oricând, fuga după celebritate, conspiraționistul, bagatelizarea discursului religios în vederea clădirii unui discurs politic „cu trecere la mase” relevă o rană generalizată, pe care riscăm, ca popor, să o somatizăm: nevoia de noi idoli care, bineînțeles, se dovedesc niște falși Mesia. Este uimitor și, în același timp, înfricoșător modul în care

Tadeusz Słobodzianek descrie într-un text scris acum mai bine de trei decenii un univers distopic care pare atât de fidel contextului socio-politic al momentului. [...]

Proorocul Ilie (repetiții), 2025, TNB

Flori de mină (2024)

Classix Festival 2025

Revelația muzicii clasice într-o cheie contemporană

Între 23 februarie și 2 martie, Iașul devine inima muzicii clasice internaționale. Cea de-a șasea ediție Classix Festival revine cu o serie de evenimente remarcabile, premiere absolute, standup comedy simfonic, artiști și invitați de talie internațională și ocazii unice de a descoperi revelațiile din acest an.

Timp de opt zile, orașul va vibra cu nouă concerte în locații emblematice, precum Palatul Culturii, Biblioteca Centrală Universitară, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” și Catedrala Romano-Catolică, experiența de concert fiind redefinită prin diversitatea artistică, tehnologii inovatoare și new media. Classix va cuprinde, de asemenea, vernisaje, expoziții, masterclass-uri, paneluri de discuții, prelegeri, lansări de carte, proiecții de film și burse artistice.

Festivalul va debuta pe 23 februarie, cu „In Reverentia”, la Catedrala Romano-Catolică, unde Cvartetul Arcadia și violoncelistul Octavian Lup vor interpreta lucrări de Liszt, Beethoven și Schubert. Pe 24 februarie, „Rêverie d’Amour” va explora emoția dragostei

printr-un recital al violonistei Clémence de Forceville, violoncelistului Benedict Kloeckner și pianistului Dragoș Cantea.

Pe 25 februarie, opera în concert „Heroin Chic”, inspirată din romanul Mariei Kjos Fonn și compusă de Solveig Sørbø, va avea premiera mondială alături de ansamblul Classix Collective, într-o poveste captivantă despre

iubire, pierdere și reconciliere. Urmează, pe 26 februarie, „Classic Express”, un concert al ansamblului danez Ensemble MidtVest, cu lucrări de Mozart, Nielsen și Saint-Saëns.

Pe 27 februarie, „The Rest is Silence”, la Palatul Culturii, va aduce introspecția și improvizația în prim-plan.

Pe 28 februarie, „Bach in Movement” va transforma muzica lui Bach într-o experiență senzorială, prin colaborarea dintre violonistul

Daniel Auner și balerina

Agnes Guk.

Pe 1 martie, dimineața, spectacolul de stand up comedy-simfonic „Un Compozitor la Carnaval”, sub bagheta Dalmei

Toadere, alături de actorul

Bob Rădulescu, propune o experiență educativă și interactivă destinată întregii familii. Seara, „Baroque Royale” va celebra muzica barocă, interpretată de cel mai cunoscut ansamblu de baroc din Polonia, Arte dei Suonatori.

Festivalul se va încheia pe 2 martie, cu „Il Dolce Finale”, un concert de gală dedicat tradițiilor și muzicii de inspirație folclorică, de la tango la sonorități balcanice, avându-i ca invitați pe Pietro Roffi, Alessandro Stella și Classix Collective.

Biletele și abonamentele sunt disponibile pe site-ul oficial al festivalului, cu reduceri speciale pentru studenți, elevi și plățile cu cardul BRD.

PAGINA

Ambiguitatea căutată în arta lui DAVID LYNCH

Peisajul artei contemporane a devenit mai sărac în acest început de an, odată cu plecarea dintre noi a singularului cineast, artist vizual şi muzician David Lynch, ale cărui filme inclasificabile - de la Eraserheadşi The Elephant Man până la Mulholland Drive şi Inland Empire - au generat un veritabil cult global în ultima jumătate de secol şi au introdus atributul ‘Lynchian’ în vocabularul uzual al Pop culture, reticenţa lui notorie de a discuta despre propria simbolistică alimentând nesfârşite disecţii analitice şi dezbateri aprinse pe marginea esteticii sale, care l-au ţinut constant departe de mainstream. De altfel, recunoaşterile populiste, onorifice, de felul Leului de Aur sau a Oscarului, au venit în general post-2000, la peste trei decenii de când Lynch a realizat primele scurtmetraje în cadrul Pennsylvania Academy of Arts din Philadelphia. Dar, vorba piticului din Twin Peaks: „That gum you like is going to come back in style”.

Film Institute din L.A., fiindcă nu trebuie uitat că Eraserhead, debutul său în lungmetraj din ‘77, a început să se contureze în mintea lui Lynch încă din 1972. De atunci, cinematografia s-a impus ca principala formă de expresie a creativităţii lui aparte, chiar dacă şi-a extins explorările în alte spaţii Pop culture, precum comics-urile în anii ’80 (The Angriest Dog in the World), designul (a prezentat propria colecţie de mobilă la Milan Design Week/ Salone del Mobile, în 1997), literatură (Catching the Big Fish: Meditation, Consciousness, and Creativity, 2006) sau chiar actorie, apropo de rolul legendarului regizor John Ford, pe care l-a jucat în 2022, în The Fablemans, al lui Steven Spielberg.

Suprapus apetitului pentru imaginea în mişcare a fost cel pentru sunetul care trebuia să aducă atmosferei filmelor un plus de ambiguitate,

din din 1967, în care a filmat

Experimentele din studenţie ale lui David Lynch, precum Getting Sick, din 1967, în care a filmat o animaţie proiectată pe un ansamblu pictat cu capete din ipsos, au transformat în obişnuinţă înglobarea în arta lui plastică a unor elemente care să o hibridizeze: materiale, obiecte, imagini în mişcare, sculptură. Schimbarea de focus a avut loc în 1970, când şi-a continuat studiile la American

Six Men Getting Sick (1967) foto © Blog David Lynch

astfel încât legătura lui David Lynch cu producţia şi creaţia muzicală datează, practic, tot de la Six Men Getting Sick, unde loop-ul animat era acompaniat de ţiuitul unei sirene, dar expansiunea viziunii sale artistice înspre cinema a conferit inclusiv acestuia o anvergură sporită. Complexitatea multiversului muzical al lui Lynch, meloman înrăit ce asculta de la Elvis până la Rammestein, se reflectă dincolo de OST-urile propriilor filme, având în vedere Industrial Symphony No. 1, lucrare creată cu Angelo Badalamenti în 1989, primele două albume ale lui

Julee Cruise - Floating into the Night şi The Voice of Love -, pentru care a scris versurile la startul anilor ’90, ineditul LP de Blues scos în 2001, cu Jeff Neff (BlueBob) sau cele trei discuri lansate cu muza lui din ultimii ani, Chrysta Bell - The Train (2011), Somewhere in the Nowhere (2016), Cellophane Memories (2024) -, toate înregistrate în studioul lui Lynch din Hollywood Hills, pentru care artistul şi-a asumat postura de producător şi de co-autor al textelor, fotografiilor şi, deseori, al melodiilor.

într-o măsură mai mare ca artist plastic decât ca realizator de film, în pofida revenirii în atenţia publicului larg cu Twin Peaks: The Return (2017). Cu o sumedenie de scurtmetraje funcţionând ca liant, pendulând ca tonalitate între Suprarealism (Absurda, 2007) şi Noir (What Did Jack Do?, 2017), conexiunea indisolubilă dintre formele de expresie a rămas însă mereu identificabilă în arta lui David Lynch din secolul XXI prin teme, motive şi obiecte recurente, de la lămpile gândite pentru propriile expoziţii, ce trimit la Blue Velvet, Twin Peaks: Fire Walk With Me și The Elephant Man, sau designul cluburilor Silencio din Paris şi New York, care îşi are originea în Mulholland Drive, până la ambienturile simbolice ce par a-l apropia uneori de Expresionismul abstract - chiar dacă Lynch are puţine în comun cu Rothko, Pollock & Co. -, transpuse vizionar deopotrivă în picturi şi secvenţe de film

lui asumat şi de co-autor al textelor, fotografiilor şi, deseori, de

Cu toate că nu putem face abstracţie de fotografiile cu instalaţii industriale abandonate pe care a început să le facă încă din anii ’70 sau de imaginile erotice vintage, de secol XIX, distorsionate şi manipulate în stilul său inimitabil, abia după Inland Empire (2006), odată cu seria desenelor realizate cu cerneală pe piatră şi acuarelele mustind de umor negru, David Lynch s-a autodefinit

Imposibilitatea de a surprinde esenţa artei lui David Lynch în doar câteva cuvinte este o consecinţă a combinaţei singulare dintre dimensiunile care îi compun multiversul artistic, cea „made in USA” (cu fascinaţia perenă pentru Pop culture şi discursul inspirat de imagistica americană) şi cea de sorginte europeană, detectabilă prin ambiguitatea cultivată a mixului de texturi şi accente existenţiale sumbre care îi caracterizează peisajele transferate din imaginaţie pe pânză sau peliculă, în material, sunet sau obiect. Care, toate întreţesute, în ultimii săi ani de viaţă, ne fac să ne reamintim ceea ce David Lynch spunea despre Van Gogh: „I don’t think it was pain that made him so great, I think painting brought him whatever happiness he had”.

Chrystabell & David Lynch foto © David Lynch

Boy Lights Fire (2010)

David Lynch în The Fabelmans (2022)

ARTIȘTI URBANI

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mindset-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Mă inspir din ce am trăit și simțit, în mare parte, nu aș putea defini inspirația ca pe un proces fix, predefinit. Îmi place ca în lucrările pe care le realizez să surprind cea mai vulnerabilă parte a personalității mele. Consider că este foarte important să fac oamenii să se regăsească în lucrările mele, să-i fac să simtă ceva cu care rezonează și să transmit un mesaj clar. Când încep o lucrare, muzica face parte din proces, ea fiind o mare sursă de inspirație pentru mine, asociind-o cu diferite perioade din viața mea, cu un sentiment sau o stare.

Cum ți-a schimbat street artul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Street art-ul este cel mai

aNa SPeu

„Fără social media nu exiști în zilele noastre”

Ana Speu este studentă în anul II la UNArte, secția Artă Murală. Are 21 de ani, vine din Pitești, iar de când se știe desenează și a terminat liceul de arte Dinu Lipatti din Pitești, secția Artă monumentală. Se descrie ca o persoană care dă din coate să ajungă să-și împlinească visul de a trăi exclusiv din artă, iar în ultimul an s-a axat pe street art și ușor-ușor, începe să-și dezvolte propriile proiecte.

minunat lucru, nici nu știu să pun în cuvinte cât de mult mi-a schimbat percepția asupra lumii și a artei. De la a termina un liceu de arte, unde alte secții erau mult mai valoroase și noi eram considerați niște „zugravi cu diplomă”, la a ajunge pe o nacelă și a crea ceva de la zero în văzul lumii și a fi apreciat pentru ceea ce ai reușit să surprinzi și să redai, este o diferență colosală. Țin minte cum m-am simțit prima dată când am făcut un perete, a fost un proiect caremi este și-mi va rămâne drag toată viața. Primul proiect l-am avut la Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, realizat împreună cu

alte cinci colege, în parteneriat de colaborare între UNArte, ZidArt și OMS. În momentul în care m-am urcat în nacelă și am început partea practică a proiectului, mi-am spus: „Asta vreau să fac toată viața!”. Din acel moment, pe asta m-am axat. Nu se compară nimic în lumea asta cu sentimentul pe care ți-l dau oamenii care trec pe lângă și-ți spun „Wow! Cât de frumos e!”. Prima dată când s-a oprit cineva lângă noi, țin minte perfect cum făceam niște nuanțe împreună cu Alexandru Manolache, de la ZidArt, și a venit un bărbat mai înaintat în vârstă să ne felicite pentru ceea ce facem. Am izbucnit în plâns. Să poți să transmiți ceva pentru atât de multe persoane și să știi că ai fost capabil să pui un zâmbet pe fața cuiva, care doar a trecut pe lângă și a privit, este incredibil; nu se compară absolut nimic cu asta. Asta este esența artei, să transmiți un mesaj, să faci

oamenii să simtă, să rezoneze cu lucrarea ta, să rămână cu un zâmbet, o idee. Să-i faci să simtă ceva și să iasă din starea de amorțeală sufletească.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Fără social media nu exiști în zilele noastre. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Am putut să arăt lumii ceea ce fac și să fiu descoperită de diferite persoane care să fie interesate de munca mea. Dacă nu aveam cont pe rețelele de socializare, nu aveam anumite oportunități sau posibilitatea să vând anumite lucrări. Social media influențează foarte mult arta, atât percepția, cât și evoluția ei. Sunt plusuri și minusuri, social media te poate ajuta să-ți creezi o comunitate care să aprecieze și să încurajeze ceea ce faci, să se regăsească în

arta ta sau te poate influența să-ți gândești arta ca produs, în loc de expresie. Depinde foarte mult de artist cum gestionează toată situația și ce caută. Un mare plus pe care îl aduce social media este că se creează o legătură strânsă între artă și activism. Consider că platformele de socializare sunt un mod de a-ți transforma arta într-un instrument de comunicare global pentru cauze sociale și politice. De exemplu, în cadrul ediției ZidArt 2024, am conceput un panou în care m-am axat pe importanța votului. Mesajul panoului a fost „Vote don’t be

invisible”. Social media îți oferă oportunități enorme ca artist, întrebarea e dacă influența social media este în general pozitivă sau negativă, iar răspunsul la această întrebare depinde în egală măsură de artist, cât și de publicul social media.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Poate că prima mi-a ridicat cele mai multe provocări, deoarece până să lucrez efectiv în acest domeniu, este puțin spus că îmi era frică de înălțime. Mă puneai să-ți urc pe o scară și mă lua cu leșin, dar odată intrată în pâine, nu mai am nicio temere. Consider că dacă am putut să înving frica asta, sunt invincibilă. Pe lângă frica de înălțime, a trebuit să învăț cum să pictez la scară atât de mare și care îmi sunt reperele, să mă orientez, cum se dă cu trafaletul pe suprafețele mai nefavorabile, să zicem. Poate vă gândiți „Uite-o și pe-asta, cică printre cele mai mari provocări a fost să dea cu trafaletul”, un aspect care poate părea banal. Credețimă pe cuvânt, e greu! Poate confirma febra musculară pe care încă o fac după fiecare proiect.

Playlist pentru Luna îndrăgostiților

Luna îndrăgostiților este marcată de cadouri deosebite și timp petrecut în doi. Dacă duceți lipsă de inspirație pentru ce activități puteți opta, în afară de clasicele plimbări și cine romantice, aici e răspunsul... mergeți la karaoke! Cântatul împreună nu este despre a avea capacități vocale nemaipomenite, ci despre a simți din suflet versurile și ritmul, întărind conexiunea cu cel de lângă tine. Iată câteva sugestii de melodii potrivite pentru karaoke, în serile dedicate cuplurilor:

arctic Monkeys - I Wanna Be Yours

Are un ritm lent și a devenit un „imn” al îndrăgostiților. Versurile nu sunt multe și nici foarte complexe, fapt pentru care este perfectă pentru a sparge gheața, în caz că aveți emoții la începutul întâlnirii.

Jo feat. randi - Până vara viitoare

Nu este cea mai vioaie melodie, dar poartă cu ea multă însemnătate, mai ales pentru cuplurile trecute prin testul timpului, ce au avut certuri, neînțelegeri, posibile despărțiri, dar niciodată nu și-au putut spune definitiv Adio!

ariana Grande & The Weeknd - Love Me Harder

Partenerii pot cânta la unison sau separat această melodie, întrucât artiștii au și părți solo, și împreună. Orice alegere ați face, pasiunea acestei piese se va transpune cu siguranță și în experiența pe care o veți avea.

Speak feat. raluka, DOC - Lasă-Mă-Mi Place

Este o melodie mult mai plină de energie, chiar provocatoare, cu un refren foarte ușor de reținut. Versurile sunt jucăușe, ritmul memorabil, iar atmosfera pe care o creează - una dinamică, exact precum cea a unui date de neuitat!

3 Sud est - Emoții

Chiar dacă este un şlagăr vechi, fredonarea lui aduce amintiri bune, emoționante. Versurile vorbesc despre trăirile intense din iubire, iar linia melodică este stabilă, ușor de reținut, potrivită pentru a încheia o seară karaoke.

What’s up feat. andra - K la Meteo

Este o melodie la fel de populară precum cea anterioară, dar care stârnește trăiri mult mai puternice. Ritmul este unul care te prinde repede, iar versurile sunt o îmbinare interesantă de metafore și expresii colocviale, ce fac melodia cu totul aparte.

Valentine’s Day se poate transforma într-o seară distractivă, plină de emoții și mișcări de dans prin alegerea melodiilor potrivite. Playlist-ul sugerat acoperă diverse stiluri muzicale, astfel încât ecare pereche să găsească o melodie reprezentativă și să contribuie la o seară diferită de cele obișnuite.

Arctic Monkeys

Turnee europene de interes pentru melomani

2025 aduce în Europa artişti de pe alte continente a căror muzică ne face cu siguranță pe mulți dintre noi să ne dorim să-i vedem performând pe viu, așa că pentru eventualitatea în care v-aţi propune să includeţi în planurile viitoarelor vacanțe sau city break-uri un spectacol susţinut de cântăreţii favoriţi, trecem în revistă cinci dintre cele mai aşteptate turnee din următoarele luni.

Pentru cei care i-ați ratat pe Imagine Dragons în 2023, la Cluj-Napoca, aflați că anul acesta, trupa Pop-Rock americană câştigătoare de Grammy se va afla în turneu în Europa în perioada mai-iulie pentru a-și promova cel mai recent album, Loom. Deși este cel mai scurt album al trupei de până acum, Loom reflectă evoluția artistică a Imagine Dragons ca trio.

Dacă printre căutările voastre se află „2010 songs”, am vești bune, fiindcă Usher, celebrul cântăreț de Contemporary R&B continuă în Europa turneul mondial demarat în 2024, Past Present Future, prin intermediul căruia ne prezintă cel de-al nouălea său album, Coming Home. Usher va concerta în oraşe europene precum Londra, Berlin sau Amsterdam, începând din aprilie.

Chase Atlantic, trio-ul australian de R&B ale cărui melodii au devenit populare pe TikTok și sunt relevante pentru Generația Z, se află în turneul intitulat Lost in Europe & UK. Pe lângă cele mai cunoscute piese ale lor, Mitchel Cave, Christian Anthony și Clinton Cave promit să interpreteze și cântece de pe cel mai recent album, , lansat în noiembrie

Nici fanii K-pop n-au fost uitați în 2025, deoarece Stray Kids își continuă parcursul live început anul trecut, Dominate the World, cu o serie de opriri în Europa în luna iulie. Este al patrulea turneu global de concerte al boy bandului Stray Kids care, de această dată, vine în sprijinul promovării celui mai recent mini-album, ATE

Rock-ul și nostalgia nu pot lipsi, mai ales că trupa Linkin Park va concerta pe continentul nostru în perioada iunie-iulie, iar fanii nu pot fi decât entuziasmați de această serie de promovare a albumului From Zero, ţinând cont că formaţia din SUA nu a mai avut un turneu major din 2017, iar la noi a fost în... 2012.

Lost in Heaven 2024.

Dacă ar trebui să menționăm toate turneele notabile din 2025, probabil că această listă nu s-ar mai sfârși, dar un lucru este cert: marile stadioane și săli de spectacole din întreaga Europă vor găzdui anul acesta nume mari ale industriei muzicale, care pot satisface aproape toate genurile de preferinţe ale amatorilor de experienţe live. Pentru care trebuie să ne facem planuri din timp, dacă ne propunem să le trăim.

mai sfârși, dar un lucru este facem planuri din timp, dacă ne propunem să le trăim.

Ce ascultăm în luna februarie

Luna aceasta ascultăm country cântat de octogenari neobosiți, country cu arome moderne, compus de noi creatori ai genului, și folk updatat, gata să îi familiarizeze și pe cei mai tineri ascultători cu unul dintre cei mai mari cantautori americani ai secolului trecut.

Ringo Starr Look Up

Larkin Poe Bloom

Îmbinând blues-ul autohton cu sonorități rock, noul album al surorilor Lovell explorează vulnerabilitatea și autenticitatea în era digitală, acceptarea sinelui și încercarea de a rămâne satisfăcut de propria existență. „Albumul este despre găsirea și cunoașterea sinelui și separararea persoanei tale de așteptările societății”, declară Megan Lovell, în timp ce Bloom îmbrățișează estetici moderne și orchestrații vintage, de tipul celor de la Lynyrd Skynyrd. Însoțit de o copertă ce ne aduce aminte de discurile anilor ’70, noul album merită ascultat cap-coadă, pentru o surprinzătoare călătorie pe tărâmuri pur americane.

Timothée Chalamet

A Complete Unknown (Original Motion Picture Soundtrack)

După o serie de EP-uri primite cu reținere de către fani și critici, fostul baterist al formației Beatles revine plin de „peace & love”, cu un material discografic country. La aproape 85 de ani, Ringo pare că nu vrea să îmbătrânească prea curând, noul album ilustrând cu brio fascinația sa față de moștenirea muzicală americană. Nu de alta, dar înainte să fie cooptat în Beatles, Ringo își dorea să se mute la Nashville, locul unde își făceau veacul toți muzicienii reprezentativi ai muzicii country. Produs de legendarul T-Bone Burnett, Look Up nu ne va da pe spate, însă este binevenit în catalogul eclectic al lui Ringo, căci acesta a jonglat mereu cu pop-ul copilăros, rock, big band și acum chiar și country!

American de Film.

Călcând pe urmele lui Taron Egerton, care nu numai că l-a interpretat pe Elton John în filmul Rocketman, lansat în 2019, dar i-a și interpretat acestuia piesele pe coloana sonoră, Timothée Chalamet îmbrățișează personajul lui Bob Dylan, oferindu-i un ,,twist” modern, fără a sacrifica sonoritățile vintage ale creațiilor sale. Like a Rolling Stone, The Times They Are a-Changing și A Hard Rain’s a-Gonna Fall prind o nouă viață în interpretarea lui Chalamet, în contextul în care filmul ce urmărește prima parte a carierei lui Dylan tocmai ce a fost nominalizat la Globurile de Aur, fiind clasat și în topul celor mai bune filme ale anului, alcătuit de Institutul American de Film.

BOB MARLEY

Moștenirea muzicală a regelui Reggae

Dacă ar mai fi trăit, Bob Marley ar fi împlinit 80 de ani în această lună, iar aniversarea sa simbolică ne oferă ocazia de a celebra un artist care a schimbat fundamental muzica și modul în care percepem cultura și identitatea globală a stilului Reggae.

Devenit simbol global al libertății, iubirii și unității prin intermediul muzicii sale, Bob Marley a fost una dintre cele mai emblematice figuri ale muzicii Reggae, un om cu o creativitate fără margini și de o sinceritate rară, promovată atât ca filozofie de viață, cât și prin arta sa. Cu piese precum No Woman, No Cry, Redemption Song sau One Love, Marley a reușit să depășească granițele culturale și geografice, aducând sunetele Jamaicăi în fiecare colț al lumii. Muzica sa nu era doar o colecție de ritmuri captivante și versuri emoționale, ci și un manifest pentru dreptatea socială. Temele sale abordau subiecte precum opresiunea, lupta pentru libertate, unitatea și conexiunea cu divinul. Astfel, aniversarea a 80 de ani de la nașterea sa nu este doar o simplă amintire, ci o celebrare a unei moșteniri care transcende timpul și granițele de orice fel.

Născut pe 6 februarie 1945, în pitorescul sat Nine Mile din Jamaica, Robert Nesta Marley a crescut într-un mediu în care contrastele sociale și economice erau evidente. Fiul Cedellei Booker, o femeie jamaicană, și al lui Norval Marley, un britanic de vârstă înaintată și destul de absent din viața familială, Bob a trăit în umbra unor tensiuni rasiale care i-au marcat profund percepția asupra lumii. În această copilărie modestă, el a descoperit însă puterea muzicii ca mijloc de exprimare și de descărcare. Crescând în mijlocul unei comunități vibrante din punct de vedere sonor și fiind expus la diverse influențe muzicale, de la ritmurile tradiționale jamaicane până la Blues și Gospel, tânărul Marley a fost fascinat de sunetele Ska și Rocksteady, genuri care aveau să devină baza inovării sale ulterioare în muzică.

La doar 14 ani, Marley a părăsit școala pentru a urma o carieră muzicală. Alături de prietenul său Bunny Wailer, a început să compună și să învețe să cânte la chitară. Primul său single, Judge Not, lansat în 1962, a întâmpinat puțin succes, dar a marcat debutul său oficial. Curând după aceea, Marley a format trupa The Wailers, alături de Bunny Wailer și Peter Tosh, iar restul este istorie. Călătoria sa artistică a început cu adevărat în Kingston, capitala a Jamaicăi, unde s-a mutat în adolescență. Alături de The Wailers, care adoptaseră inițial stilul Ska, sub amprenta lui Marley, au abordat o nouă direcție muzicală, stilul Reggae. Un moment important în cariera internațională a lui Marley a fost lansarea albumului Catch a Fire, în 1972, un produs muzical care a fost meticulos conceput pentru a atrage atenția pieței globale. În ’74 și-a început cariera solo, odată cu mutarea în Anglia. Piese precum Get Up, Stand Up sau I Shot the Sheriff au devenit imnuri ale luptei pentru incluziunea socială, în timp ce albume ulterioare, precum Exodus - care a stat în topurile britanice 56 de săptămâni consecutive și este unul dintre cele mai vândute din toate timpurile - și Kaya, au adâncit complexitatea mesajului său artistic.

operei lui Marley. El a transformat aceste convingeri în artă, oferindu-le un context universal prin piese precum Redemption Song. Vestimentația, adesea compusă din haine simple, dar colorate, reflecta mândria sa pentru moștenirea africană. Celebrele sale dreadlocks erau un simbol al credințelor Rastafari, devenind o marcă inconfundabilă a imaginii sale.

Un aspect central al identității lui Marley a fost devotamentul său față de mișcarea Rastafari, o filosofie spirituală care pune accent pe legătura cu Africa, unitatea umanității și respingerea valorilor materialiste occidentale. A adoptat un stil de viață simplu, ghidat de principiile Rastafari. Era vegetarian, evita consumul de alcool și credea în importanța respectării naturii și a creației divine. Recreerea prin fumatul de cannabis era pentru el o practică sprituală, conectată direct cu meditația și rugăciunea. Rastafari nu a fost doar o influență spirituală, ci și o dimensiune culturală și artistică a vieții și

ww w.zilesinopti.ro

Pe lângă încărcătura spirituală, Marley a fost un militant pentru schimbare. Într-o perioadă marcată de inegalitate rasială și instabilitate politică, muzica sa a devenit o voce a celor oprimați. Evenimentul istoric One Love Peace Concert din 1978, în care a reușit să aducă pe aceeași scenă liderii politici rivali din Jamaica, este doar un exemplu al puterii unificatoare a muzicii sale. În plan personal, a fost căsătorit cu Rita Marley, membră a formației I Threes și parteneră devotată în viață și carieră. Au avut trei copii împreună, iar Marley a avut în total 11 copii recunoscuți, printre care Ziggy și Damian Marley, care au dus mai departe moștenirea artistică a părinților. Rita a rămas un sprijin constant, indiferent de provocările personale, împărtășind aceleași valori.

În 1977, Bob Marley a fost diagnosticat cu cancer, dar a continuat să cânte în următorii patru ani din viață, până în ultimele sale clipe. Deși viața sa a fost scurtă, impactul său rămâne măsurabil nu numai în numărul de albume vândute sau în concertele susținute, ci în modul în care a redefinit puterea Reggae-ului și a spiritualității în fața adversității. Reinterpretările pieselor sale de către artiști din diverse genuri muzicale subliniază relevanța sa culturală de astăzi, continuând să inspire prin muzica sa atemporală.

Despre viață, muzică

și

prietenie

cu SUGAR RAY NORCIA

Cu trei nominalizări la Grammy şi mai mult de 20 la Blues Music Awards, Sugar Ray Norcia (n. 1954) reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai importante personalităţi ale Blues-ului care au performat vreodată în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival. În afară de a prefaţa noua ediţie a festivalului, care se va desfăşura anul acesta în perioada 14-17 august, prezentarea acestui dialog retrospectiv - al cărui titlu vine din cel al albumului său din 2007, My Life, My Friends, My Music - a fost inspirat şi de faptul că, în februarie, pe marile ecrane rulează A Complete Unknown, filmul despre Bob Dylan centrat pe controversa din cadrul Newport Folk Festival, născut în 1959, ca replică la celebrul Newport Jazz Festival, care a adus pe scenă, începând din ’54, legende ale muzicii care aveau să îl influenţeze nemijlocit pe foarte tânărul SUGAR RAY NORCIA în parcursul său ulterior, indiferent că am avea în vedere deceniul petrecut în Roomful of Blues, colaborările sale cu muzicieni precum Pinetop Perkins, Big Walter Horton şi Little Charlie Baty sau fructuoşii ani în care numele său a devenit indisolubil legat de propria trupă, The Bluetones, alături de care l-am putut vedea şi asculta cu câteva luni în urmă la Braşov.

Cum s-a petrecut, de fapt, apropierea ta de muzică? De ce ai ales muzica şi nu actoria, să zicem, şi de ce muzicuţa şi nu chitara? Este amuzant că ai menţionat actoria, fiindcă în şcoala primară eram considerat un actor destul de bun pentru nivelul ăla de vârstă. În general, mi se încredinţau numai roluri principale, mai ales că erau şi unele care presupuneau să şi cânt, iar pentru asta păream a fi candidatul ideal. Eu chiar mă bucuram să joc în acele piese şi, prin urmare, dacă nu m-ar fi atras muzica, probabil că aş fi încercat să merg pe calea actoriei... doar că, la noi în casă, tatăl meu, acum răposat, cânta la muzicuţă.

Şi nu cânta Blues, ci mai degrabă muzică de sorginte tradiţională, un fel de Country & Western de foc de tabără, pe care nu-l interpreta deloc rău, pot zice asta acum, privind retrospectiv. Întotdeauna el era sufletul petrecerilor de familie, pentru că, dincolo de muzicuţă, cânta foarte bine şi cu vocea, el predând mulţi ani muzica în sistemul educaţional. De cealaltă parte, mama, cânta la rândul ei, împreună cu cei doi fraţi ai săi, dar mai mult Jazz... aşa că eram o familie muzicală. Deseori, când mă băgam seara în pat, adormeam având în urechi muzica ce se auzea de la subsol, unde repetau ai mei. [...]

Cum arăta peisajul muzical în zona în care ai crescut?

Vin din nord-estul Statelor Unite, din spaţiul dintre Boston și New York City... la statul Rhode Island mă refer, influențat puternic de festivalurile de tradiţie din zonă, care, de altfel, sunt şi acum super-populare - Newport Jazz Festival, de exemplu -, în care erau invitaţi curent artişti precum Muddy Waters, Miles Davis sau Dizzy Gillespie, iar consecinţa a fost că nume foarte mari ajungeau să cânte şi la noi

www.zilesinopti.ro

Braşov Jazz & Blues Festival

în oraş. Formaţia Roomfool of Blues, al cărei frontman aveam să fiu timp de aproape 10 ani, acompania pe atunci - când eu încă nici n-aveam vârsta să mi se permită legal accesul în cluburi - muzicieni precum „Big” Joe Turner, Helen Humes, Eddie „Cleanhead” Vinson, iar eu mă strecuram cumva în public să pot asista la cântările lor. Eram dat pe spate de ce auzeam şi visam ca, într-o bună zi, să cânt şi eu cu o trupă ca asta... iar acest vis, după cum bine ştii, mi s-a îndeplinit la un moment dat, atunci când a sunat telefonul şi mi s-a propus să mă alătur formaţiei. Ce vreau să spun, de fapt, este că am trăit mereu înconjurat de oameni pe care îi simţeam foarte aproape, întrucât iubeau Blues-ul şi Jazz-ul, inclusiv la şcoală, unde aveam colegi porecliţi „hippie” de ceilalţi fiindcă fumau iarbă şi aveau plete, dar care ascultau muzica lui Little Walter, Count Basie, Joe Williams şi mulţi alţii asemenea lor, iar ei mă îmboldeau şi pe mine împrumutându-mi diverse înregistrări. Le duceam acasă şi uzam discurile alea de-atâta ascultat, pentru că, nu uita, pe atunci nu exista internetul

şi n-aveam altă posibilitate de a învăţa decât asta... pe cont propriu. Ceea ce, în fond, e un plus, nu-i aşa?

Prima piesă pe care ai învăţat să o cânţi îi aparţinea lui

Little Walter, dar, dincolo de asta, ce alte influenţe au rămas perene din acei ani de început?

În afară de Little Walter, aş menţiona în primul rând un alt Walter... este vorba de Big Walter Horton, pe care am avut posibilitatea să îl cunosc îndeaproape după mai mulţi ani, ba chiar să şi înregistrez cu el două albume în concert [Bocce Boogie: Live 1978 şi

Little Boy Blue (Live at the Knickerbocker) - n.r.] şi, mai mult de-atât, când am fost cu el în turneu cu Bluetones ca trupă de acompaniament, eram colegi de cameră. Aceştia sunt doar doi dintre muzicienii pe care i-am descoperit de timpuriu şi pe care continui să îi ascult şi acum, fără să am nicio secundă sentimentul că ar fi de ajuns, dar, în schimb, trebuie să-ţi mărturisesc faptul că „invazia britanică” din acei ani, cu Rolling Stones & Co., m-a cam lăsat rece. Am preferat şi încă prefer linia mai tradiţională, cea a Blues-ului din Chicago şi a Swing-ului din Kansas City [...]

The Bluetones,

Reuniunea fraților Gallagher sau războiul cu platformele de ticketing

În anii ’70, fanii muzicii live îl puteau vedea în concert pe Bruce Springsteen plătind

8 dolari (echivalentul a 40 de dolari astăzi), în timp ce concertele unor artiști precum

Led Zeppelin sau Queen rareori depășeau pragul de 10 dolari. Cu două decenii mai devreme, americanii puteau să se delecteze cu un show Elvis la prețul de 1 dolar și 50 de cenți, în timp ce Beatles cereau 5 dolari pe un bilet la concertele din primul lor turneu american. Desigur, înghesuiți pe o scenă de câțiva metri pătrați și transmițându-și muzica prin minusculele boxe dedicate anunțurilor din timpul meciului, Beatles nici că și-ar fi imaginat evoluția masivă a industriei de concerte, așa cum nici zecile de mii de oameni înghesuiți la Woodstock nu și-ar fi putut imagina apariția ecranelor uriașe.

După ce The Eras Tour al lui Taylor Swift a scandalizat opinia publică, demonstrând monopolul american al platformei de bilete

Ticketmaster și incapacitatea acesteia de a se lupta cu fanii care cumpărau bilete pentru a le vinde ulterior la prețuri astronomice, iată că a venit și rândul fraților Gallagher să cadă victime ale nemulțumirii publicului dornic de experiențe live. Proaspăt reuniți după 15 de ani de certuri, ce au devenit veritabile mărci înregistrate ale trupei, Oasis și-au anunțat revenirea în august 2024, turneul urmând să aibă loc în Europa, Asia și Statele Unite, în cea de-a doua jumătate a lui 2025.

dispoziție

Revenirea fraților Gallagher pare că a luat prin surprindere fanii devotați ai trupei, deși contextul cultural al redescoperirii muzicii britpop prin intermediul platformelor de tip TikTok le oferă celor doi un spațiu ideal de updatare a esteticii ce i-a făcut faimoși la nivel global în anii ’90. Atrași de atitudinea rock and roll a lui Liam, fanii s-au înghesuit pentru șansa de a vedea cea mai improbabilă reuniune a rock-ului, însă lumea lui 2024 nu pare atât de blândă cu plătitorii de bilete, căci cozile de pe Ticketmaster au ajuns până la un milion de oameni, fanii reali au fost confundați cu roboți puși pe achiziționat bilete la grămadă, vânzările second-hand ale biletelor au ajuns la prețuri de peste 20.000 de lire sterline, iar cei ce au avut norocul de a prinde un bilet nu au avut la dispoziție decât câteva secunde până când platforma ajungea să cedeze. Achiziționarea biletelor pare că a devenit o bătălie la nivel global, căci dormitul în fața arenelor de concerte s-a transformat într-un război al click-urilor purtat de fanii ce își doresc din răsputeri să-și vadă idolii live. Fie că am prins sau nu bilete, reuniunea Oasis a devenit nu doar un moment important în contextul muzical al prezentului, ci și un posibil punct de plecare în ceea ce privește noi reglementări în industria concertistică.

Achiziționarea biletelor pare că a își

Fie

sau nu bilete, reuniunea Oasis a

Liam și Noel Gallagher

TriO GraNDe „Urban Myth”

Rio Grande e mare și celebru, pornește din Colorado, traversează sudul Americii

și se varsă în golful Mexic. Trio Grande îi preia măreția, e calm și adânc, traversează continente, trasează peisaje și aduce viață deșertului. S-au schimbat destule de la debutul lor din 2020. În primul rând, bateristul Nate Wood, multiinstrumentist de altfel, se adaugă inepuizabilului tandem creativ format la New York din chitaristul Gilad Hekselman și saxofonistul Will Vinson. Esențialul a rămas:

asocierea irezistibilă dintre saxofon, chitară și baterie, reprezentată prin trei dintre cei mai buni muzicieni atenți la dezvoltarea unei identități puternice care să ofere noi moduri de compoziție și improvizație. Ce mai poți aduce nou? Cât mai poți dezvolta? Câteva rezultate bune pot fi auzite pe albumul „Urban Myth”, divers, direct, serios ca jazz-ul modern și sincer ca un cântec popular, cu surprize la fiecare turnură. Trio Grande a fost întotdeuna despre accesibilizarea unui vocabular bogat. Nivelul muzicienilor te poate intimida, însă modul prietenos în care se exprimă ne apropie de noutate. Superputerea lui Nate Wood de a livra baterie și bas în același timp îl mai eliberează pe Hekselman de grija notelor joase. Astfel, chitara se mișcă liberă, într-o minunată comunicare cu saxofonul. Asemenea fluviului, Trio Grande adună afluenți culturali și-i unifică într-un curent solid care poate traversa distanțe lungi, legând locuri separate, către o destinație comună. Cu cât curge mai mult, cu atât devine mai puternic.

cele mai tari evenimente | articole captivante din universul pop culture știri | direct în inbox-ul tău

foto © Caterina

Di Perri

GurMaND HORIA GHIBUȚIU | Unde ni-s bucatele în Atlasul gustului

Capitolul Eat & Drink este susținut de

Pe GuSTuL NOSTru

COSMIN DRAGOMIR | Vintilă

Mihăilescu și mâncarea românească

GVinurile Generației Z: o nouă eră în cultura vinului

enerația Z, tinerii născuți între 1997 și 2012, aduce o schimbare semnificativă în modul în care percepem și consumăm vinul. Acești consumatori tineri pun accent pe experiențe autentice, sustenabilitate și opțiuni sănătoase, redefinind astfel industria vinului.

Preferințele pentru vinuri ale Generației Z

Vinurile care atrag atenția Generației Z sunt adesea cele care oferă o experiență unică și sunt ușor de asociat cu stilul lor de viață activ. Printre cele mai populare tipuri de vinuri se numără:

1. Vinurile rosé: Aceste vinuri au câștigat popularitate datorită culorii lor atrăgătoare și a gustului proaspăt. Perfecte pentru petreceri pe terasă sau picnicuri în parc, vinurile rosé sunt adesea asociate cu momentele de relaxare alături de prieteni.

2. Vinurile spumante: Fie că este vorba despre prosecco sau champagne, vinurile spumante sunt ideale pentru sărbători sau ocazii speciale. Generația Z apreciază efervescența acestor băuturi, care adaugă un strop de festivitate oricărei întâlniri.

3. Vinurile cu alcool redus: Cu o conștientizare crescută asupra sănătății, tinerii preferă opțiunile cu alcool redus sau fără alcool. Aceste vinuri sunt perfecte pentru cei care doresc să se bucure de aromele vinului fără efectele secundare ale consumului excesiv de alcool.

4. Vinurile naturale: Producătorii care adoptă metodele organice și biodinamice câștigă din ce în ce mai mult teren în fața tinerilor consumatori. Vinurile naturale, cu un proces de producție

mai puțin intervenționist, sunt apreciate pentru autenticitatea lor și pentru impactul redus asupra mediului.

Ok, dar cine poate să câștige jocul acesta?

Pentru a atrage atenția Generației Z, brandurile trebuie să fie inovatoare și să reflecte valorile tinerilor consumatori. Iată câteva branduri care au reușit să se conecteze eficient cu acest public:

• Barefoot Wine: Cunoscut pentru abordarea sa accesibilă și prietenoasă, Barefoot Wine oferă o gamă largă de vinuri la prețuri rezonabile, fiind popular printre tineri datorită marketingului său vibrant pe rețelele sociale.

• Natural Wine Co.: Acest brand se concentrează pe producția de vinuri naturale, fiind apreciat pentru transparența sa și angajamentul față de sustenabilitate. Generația Z este atrasă de produsele care au un impact pozitiv asupra mediului.

• La Marca Prosecco: Cu o imagine modernă și fresh, La Marca Prosecco este ideal pentru petreceri și ocazii festive. Brandul rezonează bine cu tinerii datorită stilului său vibrant și accesibilității.

• Château Minuty: Acest brand francez renumit pentru rosé-ul său elegant atrage atenția prin ambalajul său sofisticat și povestea autentică din spatele producției sale.

Unde ni-s bucatele în Atlasul gustului

Fără stele Michelin, gastronomia românească

e o prezență discretă pe harta gusturilor mondiale.

Pe TasteAtlas (Atlasul gustului), gastronomia românească ocupă o poziție mediocră: suntem la categoria „și alții”. Sau, cum se spunea în presa sportivă dinainte de 1989, „am învins, dar n-am convins”. Nu-i vorbă de faptul că n-am fost poftiți la masa bogaților sau că străinii n-ar aprecia arta culinară românească: cumnecum, România și-a făcut loc în topurile cu cea mai bună mâncare în anul 2025.

Portalul tasteatlas.com, lansat de jurnalistul și antreprenorul croat Matija Babić, fără pretenția de a concura ghidul Michelin sau Tripadvisor, plasează România pe un onorant și surprinzător loc 24 în Top 100 de bucătării din lume. Adică înaintea bucătăriilor din Argentina, Liban, Cehia sau chiar Thailanda. Atlasul gusturilor afirmă că trebuie încercate mujdeiul sau babicul, recomandă amplasamente cu mâncare tradițională, precum Caru’ cu bere din București și restaurantul Sergiana din Brașov, plasează mititeii în topul preparatelor de la noi.

În Top 100 Cele mai bune feluri de mâncare din lume, realizat cu ajutorul a 367.847 de evaluări valide pentru 11.258 de feluri de mâncare din baza de date TasteAtlas, ciorba rădăuțeană prinde un nesperat loc 58, surclasând, de pildă, supa de carne din Ungaria (locul 77). Unde nu ne clasăm este Top 100 cele mai bune regiuni pentru mâncare din lume (477.287 de evaluări valide pentru 15.478 de feluri de mâncare), ierarhie dominată de Campania (Italia), Peloponez (Grecia), Emilia-Romagna (Italia).

Lipsim și din întrecerea orășenească. Om fi noi primii pe țară, locul doi pe județ, vorba lui Răzvan Exarhu, dar strălucim prin absență în Top 100 cele mai bune orașe pentru mâncare din lume (din 17.073 de orașe, pe baza a 477.287 de evaluări valide pentru 15.478 de feluri de mâncare). Cupa Mondială a orașelor are un podium format din Napoli, Milano și Bologna (toate din Italia).

Nu am prins nici Top 100 restaurante legendare, unde conduc Figlmüller (cu șnițele printre cele mai mari și mai bune din Viena), L’Antica Pizzeria da Michele (cea mai bună pizza Margherita din Napoli) și Hofbräuhaus München (leagăn al culturii hanurilor bavareze, faimos pentru ciolanul de porc). Nu avem nici bucate în fruntea celor în tendințe, categorie la care lideri sunt Tombik döner din Turcia, șaorma libaneză și Casu Marzu, brânza putrezită și interzisă care e mândria Sardiniei.

TasteAtlas e un ghid online de călătorie experiențială pentru mâncarea tradițională care adună rețete autentice, recenzii ale criticilor culinari și articole de cercetare despre ingrediente și mâncăruri populare, autorecomandat drept „un atlas mondial al mâncărurilor tradiționale, ingredientelor locale și restaurantelor autentice”. Să-i lăsăm pe criticii noștri culinari să judece aceste clasamente care ignoră terciul de mei strămoșesc de pe aceste plaiuri. Sau te pomenești că nici critici culinari de soi n-om avea?

6 locuri unde să mănânci o porție bună de noodles

Dacă ești în căutarea unui loc unde să savurezi o porție autentică de noodles, avem câteva restaurante care te vor purta direct în inima Asiei. Fie că ești un fan al ramenului japonez, al pad thai-ului thailandez sau al clasicilor lo mein chinezești, vei găsi opțiuni delicioase care să satisfacă orice poftă.

București

Hushimo

 Mendeleev 8

 031.222.1760

Hushimo s-a deschis în urmă cu 3 ani și a devenit rapid destinația preferată a multor iubitori de mâncare asiatică. E un local fără fițe, dar cool, plasat în cea mai hot zonă a orașului în momentul de față. Când cauți o porție bună de noodles, n-ai cum să nu iei în considerare Hushimo.

Brașov

Little Hanoi

 0785.497.777

Timișoara

Taste of Bali

 Mărășești 7B

 0770.223.636

Taste of Bali este un mic restaurant indonezian din Timișoara, pe care foarte mulți localnici îl vor recomanda atunci când îi vei întreba unde să mănânci o porție bună de noodles. Neapărat de încercat Mie kecap babi (Tăiței prăjiți cu porc și legume).

Little Hanoi este pentru cei cărora li se face poftă sau vor să încerce ceva din bucătăria vietnameză. Porțiile sunt generoase, iar prețurile sunt mai mult decât decente. Neapărat de încercat Pad Thai Ga (pastele de orez cu creveți în stil thailandez), dar și supa Pho de vită.

Cluj

Nobori

 Plopilor 62

 0749.066.193

Nobori este un restaurant renumit în Cluj mai mult pentru sushi, dar aici există în meniu și noodles pe care poți să-i încerci și care cu siguranță te vor surprinde. Este vorba despre preparatul japonez Yaki Udon, cu noodles udon groși și foarte gustoși.

Iași

Chin Chin

 Sfântul Andrei 37

 0728.032.244

Chin Chin este un restaurant cu specific asiatic care face parte dintr-un lanț internațional, cu peste 20 de restaurante. Mai exact, e vorba despre un concept special, ce reunește tradiții din China, Japonia, Vietnam și Singapore, iar treaba asta se vede atât în bucătărie, cât și în design-ul interior.

Constanța

Asiatico Express

 Bulevardul Tomis 108

 0775.566.787

Asiatico Express e una dintre cele mai bune opțiuni din oraș atunci când ți se face poftă nu doar de noodles, dar și de un ramen bun sau niște bao-buns. Localul este mic, dar este cool și merită neapărat să treci pe aici când vrei să încerci un fel de mâncare din bucătăria asiatică.

Culoare, inimioare

și multă iubire în preparatele...

pentru Valentine’s Day (și

nu numai)

De Valentine’s Day sau de Dragobete, fiecare detaliu romantic contează. Și cum dragostea trece și prin stomac, pentru cei care se simt mai puțin inspirați în luna iubirii, vă propun un adevărat festin care să spună tare și răspicat cât de mult apreciem persoanele iubite din viața noastră.

Începem cu bruschete cu ricotta și căpșune, care vor fi, bineînțeles, în formă de inimă. Pentru ca aceste bruschete să fie și mai romantice, vom lăsa clasica baghetă franceză deoparte, vom lua o formă de inimă pentru prăjituri și vom folosi pâine toast feliată. După ce dăm forma dorită feliilor de pâine, le vom unge cu unt pe ambele părți și le vom lăsa la cuptor până ce se rumenesc. Într-un bol separat vom pune căpșunele tăiate cuburi, mentă proaspătă, miere, ricotta, gem de căpșuni și coaja de la o lămâie. La final punem amestecul peste pâine și adăugăm câteva căpșune pentru decor.

Pentru aceia dintre voi care asociază aperitivele cu un preparat sărat, vă propun arancini. Pentru preparare vom avea nevoie de unt, ceapă, țelină, orez, usturoi, vin alb sec, parmezan, pătrunjel, mozarella, pesmet, ouă, sos de roșii, sare, piper și ulei de măsline. Într-o oală vom căli legumele, iar apoi vom adăuga orezul și vom lăsa aproximativ 5 minute cu puțină apă. Adăugăm vinul și amestecăm constant până ce orezul este gătit, iar la final adăugăm parmezanul și punem totul în frigider timp de o oră. Pentru a prepara mai departe arancini, orezul rece este modelat într-o sferă alături de o bucată de mozzarella în mijloc (puncte în plus dacă reușiți să îl modelați în formă de inimă), este dat prin ou și pesmet, iar la final prăjit în baie de ulei. Preparatul final se servește alături de sos de roșii și parmezan.

La felul principal, nu am cum să nu menționez clasica pizza în formă de inimă, pe care fie o puteți cumpăra gata făcută, fie o puteți face acasă, dând forma dorită aluatului de pizza și continuând cu combinația de ingrediente preferată.

Totuși, pentru aceia care își doresc să își surprindă partenerul, propun să gătim manicotti umplute . Vom avea nevoie de paste manicotti, unt, făină, lapte, parmezan, carne de crab, ricotta, mozzarella, usturoi, suc de rodie, piper și pătrunjel. Pastele se gătesc conform indicațiilor de pe cutie, iar într-o tigaie separată se va topi untul, pe care îl amestecăm cu făina. Gradual adăugăm laptele și sucul de rodie până ce amestecul se îngroașă și clocotește, iar la final adăugăm parmezanul. Carnea de crab se amestecă cu ricotta, mozzarella, usturoi și piper, iar acest amestec va fi folosit pentru a umple pastele. Într-o tavă se adaugă pastele, peste care se pune sosul și se bagă în cuptor timp de 30 de minute. Preparatul se servește cu pătrunjel pe deasupra.

cu crab

În cazul în care v-ați propus să faceți la desert un tort în formă de inimă, însă vi s-a rupt blatul, fiți fără grijă, puteți în continuare să faceți așa numitul „dump cake”. Vom avea nevoie de cireșe, fulgi de ciocolată, esență de migdale, mix pentru tort de ciocolată, nuci pecan și unt. Amestecăm toate ingredientele într-un bol, apoi le adăugăm într-o tavă pentru copt și lăsăm amestecul timp de 40 de minute în cuptor. După ce timpul s-a sfârșit, fărâmițăm blatul, adăugăm firmiturile într-un bol și servim alături de înghețata favorită.

N-am putea încheia fără băuturi, astfel că vă propun să bem un Guava Rose, care se prepară cu Cachaca Leblon, suc de guava, suc de lime și sirop de trandafiri. Ca alternativă, pentru cei ce apreciază o băutură mai tare, propun Colletti Royale, pentru care avem nevoie de tequilla, triplu sec, lichior St. Germain, suc de portocale roșii, suc de lime, lichior de portocale, șampanie rose, iar pentru ornare, o felie de portocală roșie.

Indiferent că alegem să preparăm clasicele căpșune în ciocolată sau ceva mai complex, în luna iubirii, un lucru e sigur: ceea ce contează este gestul și dorința de a bucura persoana de lângă noi, așa că, fie că ies sau nu inimioarele din mâncare, bucuria celuilalt va fi aceeași.

De la o Terasă la Rețea Horeca 25 de ani și Gust de bunătățuri!

Astăzi, Sergiana este un nume cunoscut, asociat cu produse din carne şi restaurante, numitorul comun fiind cultivarea filonului tradiţional al bucătăriei ardeleneşti. Primele preparate cu marca Sergiana Poiana Mărului şi-au făcut intrarea pe piaţă în 1994, în timp ce evoluţia Sergiana Grup în industria ospitalităţii a început în 1999. În acea vară, Sergiana prelua Terasa Ceasu’ Rău, devenită o ruină, relansând-o şi impunând-o ca loc de referinţă în Braşov. Au urmat alte opt restaurante, iar scenariul preluării unor locaţii închise, ieşite din circuit, s-a repetat cu succes de încă două ori. Aceasta este una dintre dovezile care atestă expertiza dobândită de la un proiect la altul, forţa investiţională şi capacitatea managerială care caracterizează Sergiana Horeca, reţeaua care reuneşte companiile prin care Grupul se exprimă în industria ospitalităţii.

Restaurantul Sergiana, cel situat în centrul vechi al Braşovului, a definit şi a impus emblema Sergiana în domeniul horeca. Din 2003, locul a devenit o destinație culinară, mai întâi pentru localnici şi turiştii români, pentru ca în mai puţin de doi ani notorietatea sa să treacă graniţele ţării. Aşa s-a ajuns ca, printre oaspeţii restaurantului,

Locaţii, meniuri, detalii despre restaurantele afiliate Sergiana Horeca, inclusiv posibilităţi de rezervare, găsiţi scanând codul alăturat. 

numărul turiştilor să-l depăşească pe cel al braşovenilor, iar aproape 50% dintre aceştia să fie turişti străini. O altă performanţă notabilă a conceptului ardelenesc evidenţiat de Sergiana este faptul că a reuşit să-l „exporte” şi să-l impună în cele mai mari şi mai moderne centre comerciale din oraş în mallurile Coresi (2015) și AFI (2020).

Ceasu’ Rău, cea mai bună carte de vizită!

Sergiana Coresi - La mall, cu pasta de jumări!

AFI Brașov -Sergiana, la mall!

Casa Tudor (Braşov) este un caz aparte printre locaţiile din reţea.

Inaugurat în 2003

şi reformulat total în 2015, inclusiv prin creşterea capacităţii cu peste 100%, restaurantul a depăşit graniţele profilului tradiţional impus de Sergiana. Astfel, Casa Tudor s-a remarcat printr-un mix între reţete autohtone şi internaţionale, cu un accent special pe pescărie.

Începând din 2019, Stâna Turistică s-a impus ca un punct de atracție deosebit, devenind una dintre locaţiile vânate din Poiana Braşov. Restaurantul reunește farmecul rustic cu nuanţe de design şi confort modern, în timp ce meniul este o adevărată culegere de gusturi povestite.

Stâna Turistică

Casa Mare-i primitoare şi-n grădină-s Bunătăţuri!

Sub Cetate vă invită în Râșnov, propunându-vă o călătorie în timp. Situat în apropierea cetății istorice care domină orașul, locul a preluat ceva din atmosfera poveştilor eroice, cu domnițe și cavaleri temerari.

Cu plita mereu veselă, cuptorul încins și grătarul sfârâind nerăbdător, Sub Cetate este mereu pregătit să ofere experienţe culinare delicioase.

În iulie 2022, Sergiana a marcat o nouă premieră, ajungând pe litoral, unde a preluat şi revitalizat legendarul restaurant Calul Bălan din Neptun. Acum, Calul Bălan este locul unde gusturile Ardealului se întâlnesc cu influențele dobrogene, meniul aducând inovaţia lângă tradiţional, de la pește proaspăt din Marea Neagră la clasice rețete ardelenești şi accente contemporane internaţionale. Totul într-o atmosferă unică, greu de regăsit printre restaurantele de la Marea Neagră.

Toate acestea fac din Sergiana Horeca un jucător de marcă pe piaţa regională, ba chiar şi națională a ospitalităţii, restaurantele sale fiind locuri căutate atât de localnici, cât şi de turişti, sub promisiunea unor experienţe culinare memorabile, împletite cu o atmosferă prietenoasă. Momentele petrecute în aceste locuri vor îmbogăţi zilele de vacanţă la munte, dar şi la mare, pentru oaspeţii care le vor trece pragul şi în 2025.

Casa Tudor - Tradiţionalul şi Contemporanul sunt acasă!

Mai mult decât gustos!

La Sub Cetate, armele în cui, oştenii în bucătărie!

Calul Balan şi magia nopţilor de vară!

Vintilă Mihăilescu și mâncarea românească

Am ales pentru articolul de luna aceasta să citez câteva paragrafe dintr-un interviu realizat în 2017 cu regretatul profesor Vintilă Mihăilescu. Le consider cât se poate de actuale și este posibil ca mult prea puțini cititori Zile și Nopți să fi ajuns la acest text publicat - pe atunci, pe un site extrem de nișat.

Despre multi-influență ca specific culinar:

„Dacă am fi deștepți, asta am face. Să vindem bucătăria ecumenică, multiculturală. Dar aici intervine orgoliul național. Cum adică multiculturală, dar și românească? Păi e românească în măsura în care are niște ingrediente, niște combinații cu care suntem obișnuiți și pe care le practicăm și care sunt foarte bune. Dar ele sunt combinații de «n» influențe. Asta e o rețetă de marketing și de identitate care, în ultimă instanță, ar fi cea mai favorabilă și mai fezabilă, mai ales în măsura în care probabilitatea e mare să fi pierdut multe dintre particularitățile zonale și nu cred că le vom recupera vreodată. Însă poți reconstitui ce a ieșit din acest melting pot”.

Despre reinterpretarea bucătăriei românești și dacă este de acord: „Categoric că da, din două motive. În primul rând, aș fi foarte curios să văd variațiuni pe aceeași temă și, în al doilea rând, evident, acesta e trendul. Noi avem impresia că de la Burebista încoace am consumat același tip de mâncare specifică. Câtuși de puțin. O istorie temeinică a gastronomiei ne-ar arăta că de-a lungul timpului, aceste lucruri s-au mai petrecut. Că nu se chema bucătărie moleculară ori reinterpretată corect, dar avea alte denumiri.

Aceste schimbări, inovații, acest fusion au existat. Gospodăriile de la țară au fost primele «fusion-iste», să spun așa, pentru că exista puțină influență rusească, puțină din Ardeal etc. Combinau smântâna cu borșul și ieșea ceva ce nu era nici din aia, nici din cealaltă. O gustau, dacă era bun sau foarte bun se păstra rețeta și se refolosea. Exact cum e cu ciorba de burtă, dacă mergi la turci și ceri ciorbă de burtă o scuipi, e o supă subțirică, nu e «adevărata» ciorbă de burtă. Cea adevărată e la confluența unor influențe foarte diferite. Revenind la întrebare, răspunsul este categoric da. Este adevărat că pentru marea majoritate, acest gen de schimbare e castratoare. Dă sentimentul că nu mai e ca la bunica. (…) Din acest motiv, cred că, deocamdată, acest tip de bucătărie nu prinde, dar părerea mea este că îi vine timpul și va începe tot așa de la zero, într-o curbă exponențială. Mă gândesc și la emisiunile culinare, show-urile care provoacă și care mai și educă, mai ales într-o zonă care la noi a lipsit, cea a esteticului. A nu se uita că, dacă putem găsi unele rețete la bucătarii unor principi sau în bucătăria boierească târzie, noi am fost o țară cu peste 90% țărani, iar acest gen de valorizare a esteticului, a prezentării mâncărurilor nu avea cum să apară. Este apanajul mediului aristocratic.”

Vintilă Mihăilescu Foto © snspa.ro

POVEȘTI DE SUCCES

CARPATHIAN JERKY

Brand 100% românesc, creat pentru aventurieri

Carpathian Jerky înseamnă gustări pline de proteine, făcute din ingrediente naturale și inspirate de autenticitatea Carpaților. Fără aditivi, doar gust autentic - gata să-ți ofere energia de care ai nevoie atunci când urci pe munte sau când pornești într-o aventură ce necesită pauze scurte și gustări care să ajute la diminuarea oboselii. Businessul este unul de familie, 100% românesc și o mărturie a angajamentului unui tată și al fiului său pentru excelență, un omagiu adus tradiției și o pasiune pentru perfecțiune. La întrebări ne-a răspuns George Carpusor, fiul.

Cum a apărut Carpathian Jerky? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

Carpathian Jerky a luat naștere din dorința de a aduce pe piață un jerky 100% românesc, oferind aventurierilor gustul autentic al terroir-ului nostru. Povestea noastră începe în Roman, județul Neamț, unde eu, George Carpusor, alături de tatăl meu, Adrian Carpusor, am pornit într-o căutare culinară pentru a căuta gustul perfect al unui jerky autentic românesc, fără aditivi sau conservanți.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre Carpathian Jerky. Fiecare fâșie de Carpathian Jerky este o feliuță de patrimoniu. Carnea de vită selectată manual de la fermierii locali pasionați este transformată sub ochii noștri atenți. Procesul nostru artizanal asigură că fiecare bucată reține aromele pline și textura suculentă care fac din jerky-ul nostru o capodoperă culinară.

Păi, în primul rând, majoritatea produselor de tip jerky importate în România au conservant, uneori chiar și alți agenți, noi folosim doar sare și piper, în cazul celor Originale, și alte condimente, în cazul American Style sau Maxi Sticks. Promisiunea noastră este simplă: ingrediente naturale, fără OMG, fără gluten, cu un gust intens și pur, ideal pentru a vă însoți în căutările dumneavoastră zilnice sau în momentele liniștite de repaus. Pe măsură ce așteptăm cu nerăbdare lansarea de noi arome, rămânem fermi în călătoria noastră de la fermă la masă, asigurându-ne că fiecare lot de Carpathian Jerky, fie că este de Vită sau de Pui, poartă esența căminului nostru.

Cât de greu a fost să ajungeți în magazine?

Nu ne-am făcut deloc un scop din a ajunge în magazine, scopul principal este să ne creăm o comunitate în online și după, vom mai vedea.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de activitate?

Cea mai mare provocare a fost educarea consumatorilor români cu privire la conceptul de jerky și beneficiile acestuia. Fiind un produs relativ nou pe piața locală, a fost necesar să investim în campanii de informare și degustări pentru a demonstra calitatea și gustul unic al produselor noastre.

Aveți și comenzi din afara țării, doriți să intrați și pe piețele de afară?

Da, am primit interes și comenzi din afara țării, ceea ce ne încurajează să explorăm oportunități internaționale. Prima piață pe care ne-am dori să intrăm ar fi cea europeană, în special țările vecine, datorită proximității și afinității culturale.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Ne dorim ca produsele Carpathian Jerky să devină sinonime cu gustările sănătoase și autentice, inspirate din tradițiile românești. Vrem să

promovăm un stil de viață activ și să susținem fermierii locali, contribuind astfel la dezvoltarea economiei locale și la păstrarea tradițiilor culinare.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand?

Am învățat că pasiunea, dedicarea și comunitatea sunt esențiale în construirea unui brand de succes. De asemenea, feedback-ul clienților este neprețuit și ne ajută să ne îmbunătățim constant produsele și serviciile.

Ce planuri aveți pentru Carpathian Jerky pentru restul anului?

Pentru restul anului, ne propunem să lansăm noi arome și produse, să extindem prezența în mai multe magazine și să explorăm oportunități de export. De asemenea, vom continua să investim în campanii de marketing și educare a consumatorilor cu privire la beneficiile jerky-ului.

Cum să bei cu calendarul

Februarie e o lună scurtă, dar generoasă în privința zilelor internaționale dedicate băutelor

Datele din calendarul internațional al băutelor din februarie îi evidențiază pe profesioniștii dintre noi: cei care își vor menține echilibrul în slalomul special printre zilele internaționale închinate alcoolului în februarie se vor putea socoti calificați la locul de băut. Și, desigur, datori să facă cinste. Sunt sărbători ce marchează praznicele împărătești în care e dezlegare la băut (cred că se poate și spăla). Iată filele relevante din această lună a desăvârșirii tehnicii de a bea cu calendarul, o metodă infailibilă dacă vrei să te consideri un băutor respectabil la nivel global:

 1 februarie

 8 februarie

 22 februarie

 24 februarie

Ziua Internațională a cocktailului

Pisco Sour (se sărbătorește în prima sâmbătă a lunii).

Ziua Internațională a Scotch-ului (whisky).

Ziua Internațională a cocktailului Margarita.

Ziua Internațională a barmanului.

Acestor date li se poate adăuga faptul că februarie e considerată luna berii stout - o invenție a marketingului, care a prins cheag în jurul soiului de bere brună, puternică, de fermentație superioară. Practic, ai la dispoziție 28 de zile în care să-ți vezi prietenii prin fundul unui pahar de bere, cum ar fi Guinness. Și ar mai fi postul alcoolic interminent, o invenție a mea, care presupune să bei (în mod responsabil, firește) orice, oricât, doar pe 29 februarie, adică în anii bisecți. Să le luăm pe rând. Pisco Sour e un clasic peruan (claro, se bea și-n Chile), cu cinci ingrediente principale: spirtoasa produsă din

struguri, sucul de limete, albușul de ou bătut, bitterul de plante (Angostura) și siropul de zahăr. La Lima se servește Pisco Sour-ul perfect. Cereți unul la Gran Hotel Bolivar, unde Ernest Hemingway a lichidat un număr record de asemenea cocktailuri (campionii se pot încumeta să consume din paharul-catedrală, care e imens).

Găsiți și în București Pisco-ul perfect, pe Calea Victoriei, trebuie doar să-i faceți un semn sugestiv simpaticului peruan Yul din La Luz by Latino Coffee, va înțelege.

Despre scotch mai rămâne tot timpul ceva de zis, chit că nimeni nu va spune ceva mai adevărat decât Humphrey Bogart: „n-ar fi trebuit să trec de la scotch la martini”. Dacă tot am pomenit o celebritate, două actrițe sunt cunoscute după ce li s-au atribuit citate despre Margarita: Liz Taylor ar fi zis că e fericire într-un pahar, Jennifer Aniston - că e vacanță. Așadar, notați 22 februarie, liber la Margarita!

Două zile mai târziu, timpul trece repede când te distrezi, e rândul celebrării barmanilor, acești sfinți - dacă nu botează băutura - care le aduc multă bucurie semenilor. Ridicați un pahar în cinstea lor și dați-l pe gât de îndată, cum se consumă din străbuni în cea mai scurtă lună a anului.

Pisco Sour

6 locuri unde să bei cocktailul anului 2025: Paloma

București Teoria

 Italiană 26

 0750.462.724

Teoria Bar este un bar specializat în cocktailuri unde

îți poți încheia seara de rătăcit prin oraș… sau, dimpotrivă, o poți începe. Localul este deschis într-o casă veche și are un aer de speakeasy bar, atmosfera este cât se poate de cool. Paloma se află la loc de cinste în meniu.

Brașov Opus 9

 Piața Enescu 9

 0744.290.115

În Piața George Enescu se află multe restaurante bune, dar

și un cocktail bar care te așteaptă să te delectezi cu oferta sa de cocktailuri. Se numește Opus 9 și e imposibil să-l ratezi atunci când te plimbi prin centrul Brașovului.

Cluj Hemingway

 Sextil Pușcariu 9

Bar Hemingway este un cocktail bar cu vechime în Cluj și unul dintre cele mai apreciate, când vine vorba de amestecat băuturi în pahare. De asemenea, găsești aici și narghilea, în cazul în care cauți așa ceva în Cluj.

Foarte mulți barmani și specialiști în mixologie susțin ca Paloma ar fi cocktailul anului 2025. Aceasta este o băutură refreshing pe bază de tequila, fresh de grapefruit și apă carbogazoasă. Succesul s-ar datora trendului actual la nivel global, unde tequila și spirtoasele pe bază de agave din Mexic au început să fie la mare căutare. Deci, iată câteva locuri unde poți încerca acest cocktail.

Timișoara

Atelier d’experience

 Dimitrie Cantemir 4

 0736.334.531

Atelier d’experience este un cocktail bar deschis în

Timișoara în vara lui 2024, deci e relativ nou în peisaj. Aici au loc multe masterclass-uri sau bar takeovers, așa că de fiecare dată e posibil să descoperi ceva nou și interesant din arta mixologiei, poate și noi variațiuni de Paloma.

Iași Dead Soldier

 Cuza Vodă 30-32  0723.161.212

Dead Soldier este un local care are ca sursă de inspirație perioada prohibiției din America, de aceea se și recomandă drept bar speakeasy. Nu doar că o să bei multe cocktailuri bune „pe furiș”, dar aici vei avea parte și de numeroase evenimente care merg bine cu un pahar sofisticat de băutură: muzică live, coveruri la pian sau nopți de flamenco.

Constanța 4Drinks

 Ștefan cel Mare 63  0734.425.723

4Drinks este un bar micuț și hipsteresc, specializat în cocktailuri, cu prețuri mici și cu un vibe excelent. Nu au un meniu fix, dar îl bagă la strigare în fiecare săptămână pe Instagram și suntem siguri că o să apară aici în curând și Paloma.

Februarie în pahar: Mixuri romantice pentru momente speciale

F„Love is something eternal; the aspect may change, but not the essence.”

- Vincent Van Gogh

ebruarie, luna iubirii, ne aduce o mulțime de ocazii pentru a celebra dragostea! Indiferent dacă sărbătoriți Valentine’s Day sau Dragobetele într-un restaurant cochet sau vă transformați propria casă într-un refugiu intim, o atmosferă magică va transforma orice moment într-unul unic. Iar pentru a completa tabloul perfect, nu poate lipsi un cocktail reprezentativ, plin de arome și culori. Dacă încă nu v-ați decis asupra băuturii, v-am pregătit cinci sugestii irezistibile, menite să aducă romantism acestei perioade.

LaDY iN reD De la deschiderea sa în 1939, Fairmont Hotel Vancouver a găzduit personalități, lideri de stat și chiar un spirit. De-a lungul timpului, o poveste urbană spunea cum o misterioasă Doamnă în Roșu era văzută de obicei la etajul 14, când ieșea din lift mergând spre locația de evenimente The Roof. Din acest mit s-a născut și numele celebrei băuturi. Acest cocktail este îmbietor, perfect la o întâlnire romantică în doi. Inspirat de eleganța clasică, el capătă un twist modern prin vinul spumant și sucul de merișoare, care se îmbină armonios cu lichiorul Grand Marnier, cunoscut pentru notele sale de portocale acrișoare și coniac. Pentru un plus de prospețime, adăugați și câteva picături din lichiorul sweet Southern Comfort cu note de piersică și vanilie. Pentru garnish, se adaugă bucăți proaspete de merișoare și o felie de portocală pe marginea paharului. Așa că savurați acest cocktail într-un cadru plin de mister și romantism alături de a ta Lady in Red.

rOSÉ aPerOL SPriTZ Rosé Aperol Spritz este un aperitiv elegant ce poate fi consumat alături de jumătatea ta la o ocazie specială. Cu o culoare roz vibrantă și un gust subtil, dar complex, acest amestec de vin, spumant rosé, Aperol și un strop de sifon creează o băutură cu arome bittersweet, oferind o notă de lux fără a fi prea sofisticat. Deși simplu în preparare, acest cocktail este deosebit prin echilibrul său de arome, cu note ușor amărui din Aperol, completate de dulceața vinului rosé. La decor, adăugați câteva felii de portocală pentru un plus de culoare. Indiferent dacă vă bucurați de o seară pe o terasă încălzită sau petreceți sărbătoarea în cercul familiei, veți sărbători iubirea și momentele de neuitat ale vieții voastre învăluiți într-o simfonie de gusturi.

alcoolului ieftin. Culoarea sa delicată, aproape hipnotizantă, face din fiecare înghițitură o plăcere vizuală, iar gustul său fructat și amețitor

PiNK LaDY Pentru un timp memorabil, Pink Lady este alcoolul care va adăuga un plus de farmec serii voastre. Acesta a fost considerat unul dintre primele „cocktailuri feminine” și un favorit al doamnelor din înalta societate din anii 1930 până în anii 1950. Deși nu există o origine a sa, se spune că ar fi fost creat în perioada Prohibiției, când ginul de slabă calitate era comun, iar alte arome erau necesare pentru a masca gustul neplăcut al alcoolului ieftin. Culoarea sa delicată, aproape hipnotizantă, face din fiecare înghițitură o plăcere vizuală, iar gustul său fructat și amețitor este dat de mixul de gin cu sucul de lămâie, siropul de grenadină, apple brandy, un cidru cu un volum mai crescut de alcool care combină arome de mere cu note de caramel și vanilie și ingredientul secret gălbenușul de ou. Pentru o prezentare cu adevărat spectaculoasă, decorați paharul cu câteva fructe proaspete, cum ar fi felii de cireașă tăiate în formă de inimă. Un mic detaliu care va adăuga puțin romantism, numai bun pentru a celebra dragostea într-un mod sofisticat.

fericire

raSPberrY PaLOMa Ziua Îndrăgostiților este momentul cel mai așteptat din noul an pentru a surprinde plăcut și original pe cineva drag. Iar un drink delicios, precum Raspberry Paloma, poate adăuga un strop de fericire acestei zile. Cocktailul îmbină tequila cu sucul de grapefruit și lime proaspăt stors. Ce-l face și mai memorabil este adăugarea piureului de zmeură și apa minerală, pentru un taste fructat și răcoritor. Pentru un vizual încântător, puteți adăuga felii de lime și zmeură și veți crea o băutură parfumată și apetisantă, în ton cu Valentina ta.

CuPiD’S CHaMPaGNe POTiON Ajungem la finalul mini-seriei de recomandări cu un cocktail simbolic, inspirat de efervescența zilei de Valentine’s Day. Într-un pahar elegant, se întâlnesc trei ingrediente deosebite – șampania delicată, vodca și piureul de piersică, ce evocă pasiunea și misterul iubirii. Aroma subtilă de piersică din această combinație creează un mix perfect între dulce și sour, în timp ce șampania adaugă acel taste de rafinament. Cu fiecare înghițitură, Cupid’s Champagne Potion devine declarația ideală pentru îndrăgostiți, stârnind o vibrație de emoție în inimile lor.

Pe lângă combinațiile propuse mai sus, puteți experimenta și alte băuturi în spiritul romantismului și la alte ocazii ale anului, cum ar fi: Rosé Sangria, Blinker, Love Potion, Kir Royale. Să ne cufundăm în marea fără sfârșit a iubirii și să lăsăm pasiunea să ne aprindă sufletele, nu doar în această lună, ci în fiecare moment al vieții, învățând să gustăm din esența fiecărei clipe!

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

FaSHiON

Unul dintre cele mai rar create editoriale de fashion: DINAMIC VIEW, sub titulatura de „ZBOR”.

Capitolul Lifestyle este susținut de DeSiGN / arHiTeCTurĂ Cum locuim. Casa în Sfântu Gheorghe

Februarie... ultima lună de iarnă, prima de modă

Dacă ianuarie a reprezentat mai mult reintrarea în circuit a majorităţii dintre noi - doar marea Săptămână a Modei Haute Couture de la Paris, de la finalul lunii, reprezentând un maxim în creaţia de lux şi cam atât -, februarie încheie cea mai caldă iarnă a ultimilor (mulţi) ani printr-o serie de mari premiere, mai ales în creaţia de fashion, fiindcă începe deja marele circuit internaţional al show-urilor de Prêt-à-Porter pentru toamna-iarna 2025-2026. Astfel, totul demarează cu Berlin Fashion Week, din perioada 31 ianuarie-3 februarie, după care urmează marele set de colecţii din cadrul New York Fashion Week (6-11 februarie), London Fashion Week (20-24 februarie), cu o distanţă neaşteptat de mare între cele două Săptămâni ale Modei, pentru ca luna să se închidă cu magnifica Milano Fashion Week (25 februarie-3 martie). După aceea, va urma poate cea mai importantă Săptămână a Modei, cea din capitala Franţei, între 3 şi 11 martie, dar despre asta vom vorbi la timpul respectiv.

Până atunci, februarie se instalează ca o lună a modei începutului în forţă de an 2025 prin patru mari şi reprezentative expoziţii de impact internaţional organizate, de asemenea, la Paris. Prima este etapa secundă a magistralei poveşti itinerante de Alta Moda (Haute Couture-ul italian) a celor de la DOLCE & GABBANA. Proaspăt renovatul magnific Grand Palais găzduieşte sinteza expoziţională DU COEUR À LA MAIN, o poveste live a viziunii fascinantului cuplu italian de creatori, apoi Muzeul Luvru va fi gazda unei alte premiere de anvergură, LOUVRE COUTURE. Objets d’art, objets de mode, prima expoziţie dedicată exclusiv fashionului din istoria prestigiosului muzeu

parizian, îmbinând arta modei cu cea a obiectelor istorice, o conexiune complexă între couture şi cultură. Urmează un tandem de expoziţii neobişnuite, cu teme atipice: Au fil de l’or, o prezentare „strălucitoare” despre aur în arta modei, la Musée du quai Branly, şi WAX, dedicată acestui material aparte, la Musée de l’Homme. În România, show-urile de profil debutează ieşit din comun cu unul dedicat magiei în modă la Hanul Gabroveni, Sala de Teatru, în conexiune cu inedita expoziţie ABRACADABRA, organizată tot de către ARCUB. Luna februarie dă astfel startul în forţă al marelui circuit al evenimentelor esenţiale de fashion din 2025, aşa că... ţinem aproape!

„O dată pe an, călătorește undeva unde nu ai mai fost înainte!” - Dalai Lama

Ce destinație exotică să alegi pentru următoarea ta vacanță?

Cum ai putea începe anul mai bine, dacă nu cu o vacanță într-o destinație exotică, în care să-ți încarci bateriile și să te bucuri de razele calde ale soarelui, dar și să descoperi culturi inedite? Pentru sezonul de iarnă, Karpaten Turism a pregătit o serie de zboruri charter către destinații impresionante, pline de viață, cu tradiții fascinante și activități pentru întreaga familie. Descoperă cele mai noi destinații exotice și începe o nouă aventură alături de Karpaten Turism!

Charter Thailanda

Plajele din Thailanda sunt recunoscute pentru nisipul fin și sunt încadrate pe de o parte de apele turcoaz ale Oceanului Indian, iar pe cealaltă parte de jungla luxuriantă și animată de energicele maimuțe. Peisajul unic este întregit de bărcuțele tradiționale în zeci de culori și numeroasele insulițe acoperite cu vegetație și forme inedite. Tariful pentru un sejur de 7 nopți în acest paradis tropical pornește de la doar 1.049 euro/ persoană.

Charter Maldive

Insulele Maldive sunt un paradis tropical ce se remarcă prin peisaje de o frumusețe aparte, ape azurii limpezi, plaje infinite cu nisip alb, dar și o faună și floră marină impresionante. Cei care au vizitat această țară insulară din Oceanul Indian au fost fascinanți, pe lângă frumusețea naturală, și de bogata istorie încărcată cu mituri și legende. Cei dornici de o vacanță relaxantă și lipsită de griji pot achiziționa un pachet cu 7 nopți de cazare de la doar 1.899 euro/persoană.

Charter Kenya

Kenya este recunoscută la nivel internațional ca țara în care a luat naștere safariul. În fascinantele parcuri naționale ale Kenyei pot fi admirați Cei 5 Mari ai Africii: elefantul, rinocerul, bivolul, leul și leopardul, dar și alte animale fascinante, precum: girafele, zebrele, antilopele, o multitudine de păsări și insecte unice. Dacă interiorul țării este dominat de savanele nesfârșite, partea de est a țării se bucură de plaje infinite cu nisip alb fin și o impresionantă faună și floră marină. Recifurile de corali sunt casa a mii de specii de pești multicolori, a caracatițelor, a crustaceelor și, nu în ultimul rând, a delfinilor și a fermecătoarelor broaște țestoase. Pentru această destinație fascinantă, tarifele pornesc de la 959 euro/ persoană pentru un sejur de 7 nopți.

Charter Dubai din București, Timișoara și Cluj-Napoca

Dubai este locul ideal pentru o vacanță plină de distracție în familie. Acesta este casa a numeroase parcuri de distracție, Aqua Park-uri, iar excursiile în deșert vor fi pe placul întregii familii. Cei ce caută relaxarea vor găsi în Dubai plaje cu nisip fin, numeroase centre Wellness & SPA, dar și restaurante de renume cu preparate inedite. Iubitorii de cumpărături vor putea să se bucure de o sesiune de shopping inedită în cele mai mari mall-uri din lume: Dubai Mall, Mall of the Emirates și multe altele. Tarifele pentru un sejur de 7 nopți pornesc de la 599 euro/ persoană.

Charter Doha, Qatar

Doha este capitala statului Qatar, dar și o metropolă cosmopolită plină de viață. Piața tradițională Souq Waqif, un loc de poveste, ideal pentru a descoperi trecutul fascinant al acestei destinații, dar și tradițiile unice, precum: covoarele țesute, ornamentele din sticlă sau bijuteriile cu perle naturale impresionează. În cadrul acestei piețe vei găsi și o gamă largă de condimente, ceaiuri aromate sau cafea. O altă locație emblematică a orașului

Charter Zanzibar

O escapadă în Zanzibar este mereu binevenită!

Această insulă exotică din Oceanul Indian este ideală pentru a te relaxa și a te deconecta de la stresul zilnic. În timpul vacanței, te poți bucura de zile pline de soare pe plajele cu nisip fin, la umbra palmierilor, în timp ce savurezi un cocktail cu arome tropicale. Hotelurile sunt pregătite să-ți ofere tot confortul necesar pentru o vacanță fără griji, iar preparatele culinare locale sunt un adevărat deliciu. Tarifele pentru un sejur de 7 nopți pornesc de la doar 999 euro/ persoană.

foto: karpaten.ro

Doha este The Pearl, o insulă artificială recunoscută pentru portul cu iahturi de lux, clădiri rezidențiale impresionante, hoteluri din lanțuri internaționale, dar și o promenadă cu numeroase magazine premium și restaurante de renume. Tarifele pentru un sejur de 7 nopți pornesc de la doar 359 euro/ persoană.

Tu unde pleci în vacanță?

www.karpaten.ro

Parfumul lunii FEBRUARIE: „ENCENS COPAL”

by Jacques

Fath prin ELYSEE Perfumery

Parfumul lunii februarie, lansat la finalul anului 2024, ENCENS COPAL, reprezintă cea mai recentă aromă din seria „FATH’s ESSENTIALS COLLECTION”, care face parte dintr-o trilogie de elită în lumea parfumeriei speciale, alături de VETIVER GRIS şi JASMINE de TOSCANE, în spiritul aceleiaşi case unice Jaques Fath.

Totul a început în Mexic, odată cu descoperirea unei arome sacre folosite de mayaşi şi azteci, COPAL BLANC. Ca o expresie a iubirii de călătorii exotice a marelui creator Jaques Fath, în acest parfum se amestecă misterioasa aromă din Americi cu masticul specific zonelor Mediteranei.

odată relevă

Acestora li se adaugă densitatea alunelor de pădure şi a răşinilor de arbori de faleze marine, precum şi stabilitatea notelor artificiale de benzoid. Rezultatul este un univers strălucitor, uneori metalic, alteori citric, care, odată cu trecerea timpului, se relevă a fi plin de prospeţime, de viaţă şi de culoare, o expresie perfectă a unui globetrotter modern.

Note de vârf: Bergamotă / Mandarine /

Note de mijloc: Mastic / Iris / Geranium

Note de bază: Laudanum / Răşini diverse / Benzoin

Spirits Award, februarie:

CITADELLE ROUGE

„CITADELLE ROUGE” este cea mai nouă creaţie a artizanilor renumitului gin CITADELLE, mândria Franţei. Obţinut la Chateau de Bonbonnet, în inima regiunii Cognac, prin infuzare pe o durată cuprinsă între una şi trei zile, „CITADELLE ROUGE” este mai apoi triplu-distilat în alambicuri tradiţionale, prin ţevi de cupru, deasupra flăcării deschise.

La baza licorii distilate din grâu de cea mai bună calitate stau cele 19 elemente botanice din versiunea originală a ginului Citadelle, adică ienupăr din cultură proprie, rădăcină delicată de iris, migdale, fenicul, anason stelat, coajă de portocală şi lămâie, cardamon, violete, nucşoară, coriandru, cassia, lemn dulce, cubeb, cimbru, piper Sichuan, rădăcină de angelica, chimen şi scorţişoară.

La acestea, în cazul lui

„CITADELLE ROUGE”, se adaugă o infuzie cu totul specială din fructe roşii aromate, perfect coapte: merişoare, zmeură, mure, coacăze negre şi un strop de rubarbă. Combinaţia îi conferă nota sa unică în gust, de fructe proaspete, pigmentată cu rubarbă uşor picantă şi completată cu accente surprinzătoare de... patiserie, care îi măresc impactul şi susţin folosirea acestui gin într-o mulțime de mixuri aparte.

DESIGN

De la drept la design de bijuterii: Povestea unei tranziții inspirate cu

IONUȚ PANAITE

Când pasiunea pentru strălucirea metalelor prețioase întâlnește dorința de a spune povești prin artă rezultă o carieră extraordinară în designul de bijuterii. De la Ionuț Panaite aflăm cum un absolvent de Drept și-a urmat chemarea interioară, transformând o fascinație de-o viață într-un brand autentic. Descoperim parcursul său, lecțiile învățate în comunitatea Assamblage și inspirația din spatele colecției Paradox, o colecție care ridică întrebări profunde despre pace, război și dualitatea vieții.

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Cum a fost tranziția de la domeniul juridic la designul de bijuterii?

Nu a fost o trecere directă. Am absolvit Facultatea de Drept, dar am avut joburi în vânzări și am făcut design, producție și distribuție de felicitări, așa că am avut o trecere ușoară.

Ce te-a inspirat să faci această schimbare?

M-a fascinat dintotdeauna modelarea metalului, mi-a plăcut mereu strălucirea lui și a pietrelor montate în bijuterii și când, la o răscruce a vieții, am avut de ales, am decis să o apuc pe drumul acesta.

Cum a influențat experiența ta la Școala de Bijuterie Assamblage parcursul tău ca designer?

Aici am început, mi-am pus bazele, am învățat principiile. Cum s-ar spune, am sădit sămânța, am luat „virusul”, am realizat că și din mâinile mele poate să iasă o bijuterie.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de la mentorii și colegii tăi din această comunitate?

Lecții sunt multe și le înveți în fiecare zi. Comunitatea crește și mereu apare cineva de la care ai ceva de învățat. Totuși, cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat mi-a fost spus în prima oră de curs: în creația de bijuterii nu există limite.

Care sunt cele mai importante lecții pe care spui

Ce te atrage cel mai mult la lucrul cu metalul și pietrele prețioase? Cum reușești să spui povești prin bijuterii?

Este fantastic modul în care se îmbină strălucirile celor două materiale, metalul și piatra. În bijuterie, poveștile sunt foarte ușor de spus. Tu gândești și faci bijuteria și spui povestea ei, cel ce o cumpără spune o altă poveste, a lui. Cel ce oferă sau o poartă are și el povestea lui. Ceea ce urmăresc eu nu este doar să spun povestea, ci să fac în așa fel încât povestea să rămână aceeași în toată călătoria bijuteriei. Vreau ca bijuteria mea să spună povești și atunci când nu o să mai fie și aici mi-am permis să îl parafrazez pe David Sandu. nu o să mai fie și aici mi-am permis să îl parafrazez pe David Sandu.

metalul piatra. sunt foarte ușor de spus. Tu gândești și

Pandantiv

Inel

Ce te-a inspirat să alegi conceptul pentru colecția Paradox și cum l-ai transpus în creațiile tale?

Colecția s-a născut atunci când evenimentele din jurul nostru ne-au trezit la realitate, zguduind un pic lumea care considera anumite lucruri ca fiind date și care nu concepea că poate exista și o altă față a realității.

Cum interpretezi simbolistica gloanțelor și a contrastului dintre culorile întunecate și strălucirea păcii?

Gloanțele simbolizează războiul, deși în lumea de astăzi ele sunt cel mai mic pericol într-un război. Contrastul dintre ele și strălucirea păcii este, de fapt, esența întrebării: există pace fără război?

Este pacea rezultatul războiului sau o putem obține și fără să folosim gloanțele? A ajuns lumea la nivelul la care pacea nu mai este dictată de cel care are cele mai multe arme?

Cum speri ca publicul să răspundă la întrebările pe care le ridică această colecție? Nu aștept un răspuns. Punând întrebarea, am vrut să trimit la introspecție, nu la dialog.

Care este piesa ta preferată din colecția Paradox? Crucea, pentru că înglobează ambele părți ale întrebării: războiul și pacea.

simbolizează și război? îmbunătățirea tehnicilor de realizare, învăț zilnic necesar, pentru oricine face bijuterie contemporană.

tine participarea la Romanian Jewelry Week?

Ce înseamnă pentru tine participarea la Romanian Jewelry Week? Romanian Jewelry Week este cel mai important eveniment de bijuterie contemporană din România. De aceea, participarea la acest eveniment este un lucru necesar, chiar obligatoriu, pentru oricine face bijuterie contemporană.

Cum ai descrie stilul tău de design? Ai anumite influențe sau surse de inspirație pe care le urmărești?

Îmi plac bijuteriile etnice, dar cred că sunt departe de a spune că am un stil. Acum lucrez la îmbunătățirea tehnicilor de realizare, învăț zilnic și asta mă bucură.

Broșă

Crucea

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„ZBORUL”

Pentru luna februarie a fost selectat unul dintre cele mai rar create editoriale de fashion: DINAMIC VIEW, sub titulatura de „ZBOR”.

Acesta e o combinaţie de teatru, dans, stilism de înalt nivel, muzică originală şi editorial de modă, sub forma unui show transformat în imagini „dinamice”.

Ţinutele sunt create pentru elemente conexe modei - cinematografie, artele spectacolului, muzică & video -, colate prin acest complex stilism de fashion în look-uri moderne şi ultra-creative.

Coordonatori: Crina Matei şi Alin

Gălăţescu / Foto: Bogdan Matei / Hair: Peruci de la „Belhair” / Locaţie: „Grădina Snagov”

PAGINA

Cum locuim. Casa în Sfântu Gheorghe

Locuirea constituie un pilon esenţial al existenţei umane, având un impact profund asupra bunăstării, confortului şi identităţii individului. Aceasta transcende simpla funcţie de adăpost, implicând crearea unui mediu care reflectă valorile, aspiraţiile şi stilul de viaţă al locatarilor, prin integrarea armonioasă a funcţionalităţii, esteticii şi sustenabilităţii.

Inserarea unei case în peisajul urban este esenţială pentru a asigura o coerenţă estetică şi funcţională. Aceasta implică analiza mediului înconjurător, cum ar fi clădirile adiacente, infrastructura şi spaţiile verzi. Designul trebuie să respecte reglementările urbanistice şi să considere impactul asupra comunităţii. O abordare reuşită poate include utilizarea unor texturi şi materiale care să se alinieze cu cele existente, tradiţionale în zonă, precum şi crearea de spaţii de tranziţie între interior şi exterior.

Proiectul casei din Sfântu Gheorghe, proiectată de echipa biroului Larix Studio, a participat în toamna anului 2024 în cadrul concursului de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediţii a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024. Autorii, arh. Köllő Miklós şi arh. Györfy László-Miklós au reuşit să contureze un proiect pe cât de simplu, pe atât de rafinat şi bine integrat în

contextul Municipiului, după cum descriu chiar aceştia:

Conceptul arhitectural a fost realizarea unei construcţii care se înscrie într-un context tradiţional şi, în acelaşi timp, are un fel de dialog cu grădina înconjurătoare. Pornind de la poarta de acces, trecând pe lângă o casă ţărănească păstrată, construcţia „se dizolvă” în grădină: de la o faţadă minerală (cea nordică) se ajunge la capătul celălalt al clădirii la un colţ total transparent şi se termină într-o terasă „punte” împinsă în grădină. Suprafeţe vitrate, cu  terasa deschisă orientată spre grădină, nu sunt vizibile dinspre accesul din stradă, astfel, ele reprezintă o surpriză atât în cazul traseului interior şi în cazul parcurgerii exterioare.

Amplasamentul se situează în municipiul  Sfântu Gheorghe, în apropierea zonei centrale a localităţii, vizavi de Parcul Andrei Șaguna, într-o zonă rezidenţial, care - paradoxal

DESIGN/ ARHITECTURĂ

şi contrar poziţiei centrale- are un  caracter suburban + rural, cu parcele tradiţionale în pieptene, cu loturi lungi şi înguste, dens construite, cu case tradiţionale, unifamiliale regim P, P+M şi P+1 şi cu şure şi construcţii anexe. Lotul pe care s-a intervenit este un fel de „relicvă” care s-a păstrat cât de cât neatinsă, cu o casă tradiţională din lemn aflată la aliniamentul spre stradă. Dimensiunile reduse ale acestei case tradiţionale nu permit dezvoltarea ei ca locuinţă după necesităţile beneficiarului fără modificarea caracterului construcţiei existente, însă - având în vedere că beneficiarul este un liber profesionist - el doreşte să reabiliteze/restaureze această casă din lemn de mici dimensiuni, cu valoare ambientală, cu scopul de a amenaja birourile lui în imediata vecinătate a accesului, păstrând astfel intimitatea locuinţei retrase în partea a doua a lotului, în zona în care era amplasată şura de odinioară. Printr-o analiză de context, s-a încercat înscrierea propunerii în sit, astfel că ea este aproape inobservabilă din spaţiul public, totuşi, respectă morfologia tradiţională din zonă. Ceea ce se vede din stradă, în fundalul casei existente, este un timpan finisat cu scânduri din lemn, asemănător practicii utilizate în cadrul şurelor.

Păstrarea construcţiei tradiţionale în zona de faţă menţine caracterul ambiental al zonei. În această idee de a se înscrie în aspectul tradiţional al zonei şi cu dorinţa de a-l întări, beneficiarul a înlocuit poarta de acces existentă din tablă metalică (realizată în perioada socialistă) cu o poartă contemporană din lemn, care este o reinterpretare a porţii originale (care era executată tot din lemn), păstrată doar în rămăşiţe.

Casa de locuit propusă, aflată la o distanţă semnificativă în spatele construcţiei existente, în zona fostei şure, are un gabarit asemănător şurelor din vecinătate şi o volumetrie tradiţională (comparabilă ca dimensiune cu cel al şurelor din zonă), şi astfel se înscrie în sit. În rest, este o intervenţie contemporană discretă.

Locuinţa unifamilială propusă are o organizare funcţională cât se poate de simplă şi logică: toate spaţiile importante sunt orientate spre curte şi sunt înşirate pe o circulaţie liniară alipită

PAGINA

la limita vestică a lotului.  Singurul compromis al acestei organizări funcţionale (care pentru spaţiile importante oferă o relaţie cu curtea) este că intrarea principală are o poziţie atipică: se află într-un colţ relativ ascuns, accesibil printr-un traseu şicanat. Din acest motiv, intrarea principală are în faţă o copertină, care încearcă să acapareze vederea şi astfel accentuează accesul mutat într-o zonă mai neobişnuită. Imediat după intrarea în casă, la capătul celălalt al coridorului se dezvăluie – ca o invitaţie -  grădina din spatele clădirii. Dând curs invitaţiei oferite de prezenţa grădinii în casă şi parcurgând coridorul, la capătul celălalt al clădirii, în camera de zi, spaţiul interior se expandează atât ca volum (galerie), cât şi vizual (suprafeţele vitrate dau senzaţia că spaţiul interior se întinde spre curte). Această zonă de zi este organizată în jurul „vetrei”, întruchipată de un termoşemineu (îmbrăcat cu piese ceramice artizanale din teracotă smălţuită, având din nou reper tradiţia locală), amplasată între bucătărie şi living. La nivelul parterului găsim în completarea spaţiilor menţionate un dormitor, o baie, un duş şi spaţii anexe (cămară, debara, spaţiu tehnic etc.).

Mansarda adăposteşte spaţiile private ale copiilor. Holul mansardei este un fel de spaţiu de refugiu şi de lectură, cu contact audio şi vizual cu zona de zi a parterului.

La formarea faţadelor s-a căutat o relaţie vizuală între spaţiu interior-exterior şi „mişcarea”/ fragmentarea faţadei lungi dinspre curte pentru a rupe monotonia acestuia prin alterarea finisajelor tencuite şi din lemn şi, totodată, a zonelor umbrite cu cele mai expuse la soare.  În concluzie, este o locuinţă contemporană, care împreună cu casa veche păstrată oferă beneficiarului posibilitatea de a locui şi a lucra în cadrul unei gospodării aflate într-o zonă rurală/ de suburbie a unei reşedinţe de judeţ, beneficiind de o grădină considerabilă. Intervenţia este atentă la valoarea ambientală a zonei, se înscrie discret în sit, utilizează şi materialele tradiţionale din zonă.

Autori: arh. Köllő Miklós, arh. Györfy László-Miklós, firma: Larix Studio

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Evenimentul de modă al lunii februarie este colecţia „NEO-CLASIC” by CERA MIHAILESCU x Alin Gălăţescu, prezentată în cadrul Galei caritabile „VOICES OF DESABILITY”. A fost prima colaborare dintre un designer şi un analist de la noi din ţară.

PAGINA

Cera este recunoscută pentru colecţiile ei capsulă de un exotism aparte. Acum a fost revelată o altă latură creativă a acesteia, cea „NEO-CLASICĂ”, şi astfel a fost transformată o serie de creaţii de showroom într-o colecţie de podium. Ea a beneficiat şi de suportul comunităţii „CARDINALIA” by

Adina Cotiga.

Gazdă a fost Gala „VOICES OF DESABILITY”, care este unul dintre cele mai renumite evenimente caritabile din România. Ajuns la a treia ediţie, vine în completarea celor 12 ani de happening-uri sub egida „ATIPIC BEAUTY” - peste 50 de show-uri - create de Magda Coman.

PAGINA 111

Rezultatul a fost unul de excepţie, într-o seară a Adevărului şi Emoţiei, Empatiei şi Creativităţii. Pentru câteva ore magice, am fost un tot împreună, indiferent de condiţia noastră. Aceasta este adevărata faţă a României autentice, a stării de umanitate a secolului XXI. Avem atâta nevoie de asta!

YouTube: o istorie digitală despre pisici, tutoriale și faimă

Înainte ca ChatGPT să fie sursa pentru orice informație și răspunsul pentru orice întrebare, mai mult ca sigur exista un tutorial pe YouTube. Cum să-ți instalezi programe pe calculator, ce să faci când s-a înfundat scurgerea, rețete rapide și ușoare pentru prânz, artiști noi, colecții de muzică, recenzii pentru filme și jocuri video, informații educative despre orice subiect care te-ar putea interesa sau clipuri cu pisici, YouTube avea - și încă are - câte ceva pentru fiecare. Platforma a modelat popular culture și modul în care interacționăm cu media, a lansat cariere și a distrat miliarde de oameni. Apărut în urmă cu 20 de ani, în februarie 2005, ca un experiment creativ, a devenit rapid o scenă de miliarde de dolari pentru creatori, agenții de publicitate și toate genurile de conținut.

YouTube a fost ideea a trei tineri, Chad Hurley, Steve Chen și Jawed Karim, care s-au cunoscut și au devenit prieteni în timp ce lucrau pentru serviciul bancar american PayPal. În 2005, cei trei au decis să demisioneze, s-au adunat într-un garaj și au început să construiască ideea unei platforme de partajare pentru clipuri video, un concept care nu exista la acea vreme. Inițial, au lansat YouTube pe 14 februarie 2005, ca un site de dating, cu sloganul „Tune in, Hook Up”. Utilizatorii puteau să încarce profiluri video, să partajeze clipuri și să-și găsească partenerul ideal. O idee inovatoare, dar înaintea timpurilor sale, pentru că site-ul s-a confruntat cu dificultăți din cauza participării scăzute.

Disperați după videoclipuri de dating, echipa era dispusă să plătească diferite persoane pentru a încărca înregistrări pe platformă, în speranța că vor stârni interesul unui public mai larg, însă nimeni nu a acceptat oferta. Oamenii oricum filmau diferite aspecte din viața lor, astfel au schimbat strategia, acceptând orice clip video. Așa apare, pe 23 aprilie, Me at the Zoo, primul

www.zilesinopti.ro

clip de YouTube de 18 secunde, realizat de Jawed Karim vorbind despre elefanți, care poate fi vizionat și astăzi.

Ideea de platformă video a fost tentantă și pentru Google, care în același an a lansat Google Video, dar care nu a reușit să genereze prea mult trafic. Compania a remarcat potențialul pe care îl avea YouTube și a decis să achiziționeze platforma pentru 1,65 miliarde de dolari în acțiuni, în noiembrie 2006, păstrând în continuare forma sa originală, fără a fuziona cele două site-uri. YouTube a dominat media globală, în 2018 generând venituri de două ori mai mari decât orice rețea majoră de televiziune. Astăzi, mai mult de 2,7 miliarde de utilizatori folosesc frecvent platforma, cu peste 3,7 milioane de videoclipuri încărcate zilnic.

TEXT DE TEODORA BRATU

Me at the Zoo

Valentine’s Day în gaming... experiențe de jucat în doi

Fie că sunteți amatori de experiențe noi sau fani ai lumilor virtuale, jocurile de cooperare în tandem sunt o activitate care vă poate întări cu atât mai mult legătura romantică, adăugând concomitent un strop de entuziasm zilei dedicate Sf. Valentin. În continuare, puteți regăsi câteva recomandări de jocuri video cu tematică romantică. Ele se constituie și în provocări menite să vă testeze spiritul de colaborare.

it Takes Two

Veți lua rolul unui cuplu, Cody și May, aflat pe punctul de a divorța. Cei doi sunt transformați în mici păpuși de către lacrimile fiicei lor și trebuie să colaboreze pentru a reveni la forma umană. Jocul este special construit pentru doi jucători, nu există posibilitatea de a juca solo, fapt pentru care rezolvarea unui puzzle și avansarea în joc sunt posibile doar printr-o bună coordonare.

Overcooked! 2

Este un joc care simulează gătitul, dar partea haotică a acestuia. Obiectivul principal este să gătiți și să serviți mâncarea clienților înainte ca timpul să expire, doar că bucătăriile nu se află în locuri normale: te afli într-un balon cu aer cald sau pe o plajă aglomerată. Locațiile dinamice sunt provocatoare, solicitante, dar mai ales distractive, îmbunătățind lucrul în echipă.

Portal 2

Jucătorii sunt doi roboți aflați într-o instalație științifică misterioasă, care întrunește cea mai nouă tehnologie și este controlată de inteligența artificială. Cum spune și numele, jocul se bazează pe trecerea prin portaluri, cele care garantează accesul la puzzle-uri și avansarea în joc, tot acestea fiind și cele mai complexe părți ale jocului, pentru că necesită perspicacitate, precizie și răbdare.

Stardew Valley

Are o atmosferă mult mai relaxantă și romantică, lipsită de provocări stresante și coordonarea strictă. Jucătorii își construiesc o fermă, alături de partener, având ocazia să exploreze viața rurală, să aibă sarcini comune, chiar să organizeze nunți în sat. Detalii aparte, cum ar fi festivalurile de sezon și poveștile de viață ale sătenilor, creează un joc care vă va face să simțiți emoții puternice și autentice.

Jocurile de cooperare în doi sunt mai mult decât o experiență de o seară – sunt o șansă să râdeți, să vă provocați și să construiți amintiri unice împreună. Fie că rezolvați puzzle-uri ingenioase, gătiți în mijlocul haosului sau vă pierdeți într-o atmosferă rurală relaxantă, fiecare joc e o nouă oportunitate de distracție.

PREMIERĂ

„Amantul”, prima premieră a anului 2025, la TEATRUL SICĂ ALEXANDRESCU BRAȘOV

RECOMANDĂRI

Baletul „Dama cu camelii”, în Luna îndrăgostiților, la OPERA BRAȘOV

ZILE ȘI NOPȚI RECOMANDĂ

listă de locații recomandate de Zile și Nopți și, totodată, locurile unde poți să găsești REVISTA NOASTRĂ.

Brașov Brașov

Soluția

modernă pentru închirierea textilelor hoteliere la Brașov

Cum funcționează?

1. Creează-ți cont în platformă, pe 24linen.ro

2. Deplasează-te la unitatea 24 Linen preferată

3. Accesează locația prin scanarea codului QR care te identifică

Mai multe informații, beneficii, produse și prețuri găsiți pe 24linen.ro

4. Urmează instrucțiunile din locație pentru a închiria textilele curate de care ai nevoie sau a preda textilele

5. Bucură-te de textile curate și verifică toate informațiile de care ai nevoie în contul tău 24 Linen

Salut, Brașov!

Adina CHIRVASĂ

Redactor-șef

Zile și Nopți Brașov

Luna

îndrăgostiților la Brașov, între iubire pusă sub semnul întrebării și

sacrificiul în numele iubirii

Februarie ne oferă un festin cultural în Brașov, dat fiind că începem luna cu o premieră și o vom încheia la fel. Asta cu atât mai mult cu cât vorbim despre începutul de an, când bugetele încă nu sunt făcute, iar planurile – o știm – se adaptează banilor. Dar ne bucurăm în această lună de un nou spectacol de teatru și o producție nouă de balet. Iar între cele două repere mai avem câte ceva de ales, în funcție de preferințe.

Să le luăm pe rând: în 5 februarie, Teatrul „Sică Alexandrescu” prezintă „Amantul”, de Harold Pinter, ce gravitează în jurul unei întrebări: „Tu ești fericit?” Pe lângă răspunsul pe care ți l-ai putea găsi în Sala Studio „Stela Popescu”, te vei bucura de un produs regizat de Alexandru P. Rusu, cunoscut deja pentru abordarea creativă, dinamismul și viziunea proaspătă asupra textelor dramatice.

În același registru de… dragoste contemporană, dar în cheie comică, este și spectacolul „Dragostea durează opt ani. Va fi prezentat tot în 5 februarie, dar la Centrul Cultural Reduta, adus de Teatrul Metronom.

În 6 februarie trecem în segmentul muzical, pentru că la Deane’s Irish Pub ne așteaptă o Gală a cântecelor de munte, cu Marian Bârlodeanu invitat special.

În 8 februarie continuăm cu rock… la Rockstadt, unde The ROCK, cea mai apreciată trupă tribute AC/DC din Europa, aduce un show de excepție.

În 14 februarie putem să ne spunem ce simțim pe muzica celor de la Holograf, într-un concert la Sala Sporturilor, iar dacă veți pleca de acolo măcar cu ideea că fiecare zi e una potrivită să ne exprimăm sentimentele, tot va fi un câștig. Dincolo de muzica „holografilor”.

Și dacă nu sunteți convinși încă de acest lucru, o vor demonstra și băieții de la Direcția 5, într-un concert programat în 15 februarie, la Centrul Cultural Reduta.

Pe final de lună rămânem tot la muzică, dar ne întoarcem și la teatru, în același timp, pentru formula operei. Și ajungem la a doua premieră a lunii - spectacolul de balet „Dama cu camelii”, în care tragicul destin în numele iubirii al Margueritei Gautier va fi interpretat în pași de dans de Luna Muramatsu, alături de Sergiu Girați, în rolul lui Armand Duval, și cu îndrumarea coregrafică a Cristinei Uță. Și distribuția, dar și povestea sunt tot atâtea motive pentru a ajunge în Sala Operei fie în 22, fie în 23 februarie. Dar în mod sigur și muzica va fi un motiv la fel de bun, pentru că – a spus-o Oscar Wilde: „Nu iubeşti pe cineva pentru fizicul său, hainele sau maşina elegantă, ci pentru că acea persoană poate cânta un cântec pe care doar tu îl auzi”.

„Amantul”, prima premieră a anului 2025, la TSA

Teatrul „Sică Alexandrescu” își îmbogățește din această lună repertoriul cu un nou spectacol, jucat de această dată la Sala „Stela Popescu”. Este vorba despre „Amantul”, de Harold Pinter - prima premieră a anului 2025, ce stă sub regia lui Alexandru P. Rusu, cunoscut iubitorilor de teatru atât în postura în care a venit în orașul de la poalele Tâmpei, cât și ca actor.

„Tu ești fericit?”- Întrebarea în jurul căreia este clădit spectacolul

„Nu există ființă umană care să nu se fi luptat în viața sa cu sentimentele duale dinlăuntrul său. Fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, în relația de cuplu, ajungem în momentul în care ne întrebăm în ce direcție mergem: să căutăm în altă parte ceea ce credem că ne lipseşte, deşi avem totul chiar sub ochii noştri, sau să ne acordăm mai multă atenție şi să ne redescoperim unul pe celălalt? Ne lăsăm duşi de valul aparențelor şi uităm de <<noi doi>> ceea ce cu adevărat ne-a legat de la bun început. Spectacolul <<Amantul>> ne va aduce în prim-plan impasul unui cuplu, unde <<sinceritatea cu orice preț>> va fi cheia regăsirii armonioase. Acest spectacol jucat la Sala Studio va oferi spectatorilor un joc scenic în care absolut toate lucrurile <<sunt splendid echilibrate>>”, este pe scurt descrierea spectacolului. În ce mod sunt însă lucrurile „splendid echilibrate” rămâne să descoperiți la TSA, începând din această lună. Spectacolul va fi prezentat în 5, 6 și 26 februarie.

Premiera: 5 februarie, ora 19.00, Sala Sudio „Stela Popescu”

Regia: Alexandru P.Rusu

Scenografia: Tünde Tomos

Asistent scenografie: Eva Baciu

Distribuția: Simona Pop, Alexandru Beteringhe.

Despre Alexandru P. Rusu Alexandru P. Rusu este un actor și regizor de teatru român, ce a studiat actoria la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, Republica Moldova. A obținut o licență în

Regie Teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București. A urmat Școala de Studii Avansate de Jurnalism din Chișinău. Este actor angajat al Teatrului Fără Nume din Chișinău. A colaborat cu teatre importante din România, inclusiv Teatrul Național București. A jucat în numeroase spectacole și activează ca regizor colaborator la Teatrul Național București. A fost desemnat „Omul Anului 2022” la categoria „Actor de Teatru” în Republica Moldova.

Baletul „Dama cu camelii”, în Luna îndrăgostiților, la Opera Brașov

BDacă ți-a plăcut „Traviata”, îți va plăcea și baletul „Dama cu camelii”, pe care îl poți vedea pe scena Operei Brașov începând chiar din această lună. Instituția brașoveană va prezenta în premieră, în două seri consecutive (22 și 23 februarie) spectacolul ce poartă semnătura coregrafică a Cristinei Uță.

aletul „Dama cu camelii” sau „La Traviata” în pași de dans, pe muzică de Johann Sebastian Bach, Robert Schumann, Camille Saint-Saëns, Frederic Chopin și Franz Liszt, are la bază romanul lui Alexandre Dumas-fiul, scris în 1848, după o experiență personală, o poveste de dragoste dureroasă pe care a avut-o cu Rose - Alphonsine Duplessis, o demi-mondenă pariziană care a murit de tuberculoză înainte de a împlini 23 de ani.

Povestea a fost transpusă atât pe scenă, ca piesă de teatru, operă şi balet, cât şi pe marele ecran. Supranumit „Giselle al secolului XX”, baletul „Dama cu camelii”, pe care prestigioase companii de balet din lumea întreagă l-au inclus în repertoriul lor, este unul dintre cele mai apreciate lucrări ale genului create în ultimul veac. În ciuda diferenţelor dintre eroine, Giselle şi Marguerite au în comun puterea de sacrificiu.

„«Dama cu camelii» este o poveste ce transcende orice perioadă de timp, fiind ghidată de un destin nemilos, care o aruncă pe eroina sa în mijlocul unei vieți zbuciumate, marcate de viciu și suferință. Cu toate acestea, Marguerite Gautier își construiește o aură aproape angelică, reușind să se ridice dintr-o viață de abandon pentru a deveni, într-un timp scurt, cea mai dorită și respectată curtezană a Parisului din acea eră. Au fost, sunt și vor fi întotdeauna multe Marguerite, femei ale căror putere și curaj se ascund într-o fragilitate delicată. Prin acest spectacol am dorit să transmit o paletă largă de sentimente, nuanțe și situații reale, într-o viziune abstractă și atemporală, oferind publicului o perspectivă diferită asupra acestei povești universale”, afirmă Cristina Uță, invitată să semneze coregrafia spectacolului de la Opera Brașov.

„Există

momente în care o privire, un gest sau o mișcare pot exprima mai mult decât orice cuvânt, iar dansul constituie o formă sublimă de a transmite cele mai adânci trăiri ale sufletului”,

Cristina Uță, coregraf

Cristina Uță, nume consacrat în lumea baletului internațional, este o coregrafă și o maestră de balet remarcabilă, cunoscută pentru stilul său inovativ și abordarea profund artistică.

Născută la București, a absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din capitala României și, în scurt timp, a devenit prim-balerină a Operei Naționale București. A fost rapid recunoscută pentru talentul său, dansând nu doar în România, ci și pe scene internaționale, în companii precum Cincinnati Ballet din Statele Unite ale Americii și Ballet de Santiago din Chile. Cristina a dansat roluri principale în multe balete clasice, inclusiv Lacul lebedelor, Paquita, La Bayadere, La Fille Mal Gardée, Don Quijote, Giselle, Raymonda, Frumoasa din Pădurea Adormită și altele. De asemenea, a interpretat lucrări neoclasice și postmoderne create de coregrafi celebri, precum George Balanchine, Ricardo Nunez, Dietmar Seyffert, Val Caniparoli și Lode Devos. A fost instruită și îndrumată de figuri emblematice ale lumii dansului, inclusiv Janet Sassoon, care a fost și mentorul Natalyei Makarova și a altor balerine renumite: Ivan Nagy, Maya Plisetskaya și Peter Breuer. Un moment semnificativ în cariera sa a fost întâlnirea cu coregraful german și directorul artistic al Baletului Teatrului de Stat din Salzburg, Peter Breuer. În 2001, Cristina Uță s-a alăturat Baletului din Salzburg (Austria), unde și-a continuat cariera ca prim-solistă, devenind, de asemenea, asistent coregrafic și maestră de balet. Profesorul Peter Breuer a creat multe balete și roluri semnificative pentru ea, fiind amândoi distinși cu premii însemnate.

Astăzi, Cristina este vicepreședinta Asociației Dance Vision Salzburg. De asemenea, din toamna anului 2024, a devenit director artistic al Salzburg Academy for Dance Arts (SADA), având un rol esențial în dezvoltarea educației dansului în Austria.

Sâmbătă și duminică, 22 și 23 februarie, ora 18.30, Sala Operei

DAMA Cu CAM ELII

Balet pe muzică de J.S. Bach, R. Schumann, C. Saint-Saëns, Fr. Chopin, Fr. Liszt

Distribuția:

Marguerite Gautier - Luna Muramatsu

Armand Duval - Sergiu Girați

Armand - Dorin Mirea/ Claudiu Dane

Contele de Giret - Teodor Pătrașcu/ Cristian Diaconescu

Destinul - Andreea Rusu

Prudence - Agatha Olah

Fete: Melania Condoiu, Diana

Drăgan, Valentina Mirică, Miruna Moldoveanu, Daria Nicoară, Mihaela Pop, Cristina Rotundu, Nicoleta Sasu-Galian, Raluca Șut-Gherman

Băieți: Cristian Diaconescu, Teodor Pătrașcu, Matei Rada, Adrian Scriminț/Claudiu Dane

Regia și coregrafia: Cristina Uță (invitată)

Scenografia: Rodica Garștea

Maeștri de repetiții: Alexandru

Fotescu, Mihaela Pop, Cristina Rotundu

Regie scenă: Alexandra Scriminț

24Linen

Soluția modernă pentru închirierea textilelor

hoteliere la Brașov

Piața Airbnb: ascensiune rapidă și provocări

În ultimii ani, numărul nopților de cazare în apartamentele de închiriat pe termen scurt a crescut considerabil (+32% în 2023). Turismul european a cunoscut o relansare puternică după eliminarea restricțiilor de călătorie din perioada pandemiei, iar acest fenomen se reflectă și în România. Relansarea a avut loc simultan cu o creștere generalizată a prețurilor și, implicit, a tarifelor percepute de hoteluri și pentru diverse servicii turistice.

Ca urmare, această creștere s-a resimțit la nivel național, însă în Brașov a fost una exponențială: de la 4.392 de unități în 2016 la 28.748 în anul 2021.

Una dintre provocările majore cu care se confruntă proprietarii de apartamente Airbnb, administratorii de aparthoteluri, pensiuni sau chiar clienții individuali este legată de unul dintre cele mai importante aspecte: gestionarea eficientă a textilelor hoteliere,

precum lenjeriile de pat și prosoapele. Spre deosebire de hoteluri, care respectă reguli stricte privind igiena și înlocuirea lenjeriilor după fiecare utilizare sau la cererea expresă a clienților, piața Airbnb nu dispune de astfel de reglementări clare. Acest aspect poate crea probleme atât pentru cei care administrează astfel de spații, cât și pentru oaspeți.

Pe de o parte, clienții își doresc condiții de cazare similare cu cele oferite de hoteluri. Pe de altă parte, administratorii acestor unități se confruntă cu probleme în gestionarea

„logisticii” textilelor hoteliere. De la dificultăți în achiziția textilelor de calitate, ca urmare a necesarului cantitativ mic, la petele greu de îndepărtat sau înlocuirea constantă a textilelor uzate, aceste sarcini nu doar că presupun costuri ridicate, dar pot afecta și experiența oaspeților dacă nu sunt gestionate corespunzător. Mai mult, lipsa unor soluții flexibile și de încredere pentru întreținerea textilelor hoteliere a fost un obstacol major până acum.

Soluția: serviciul de închiriere a textilelor hoteliere oferit de 24 Linen

Pentru prima dată în România, există un serviciu inovator care simplifică această gestionare: închirierea produselor textile hoteliere. 24 Linen pune la dispoziție lenjerii de pat și prosoape de calitate premium, disponibile 24/7, fără termene lungi de așteptare impuse de spălătoriile convenționale. Serviciul oferă flexibilitate totală: fără limitări de timp, cantitate sau alte condiții restrictive. 24 Linen este o companie din Brașov, cu experiență îndelungată în sectorul spălătoriilor de textile și al tehnologiei avansate de identificare unică a textilelor, care oferă servicii de închiriere a textilelor hoteliere, adresându-se atât proprietarilor de unități Airbnb, aparthoteluri și pensiuni, cât și clienților individuali.

Prin intermediul unei platforme self-service disponibile non-stop, utilizatorii pot închiria lenjerii de pat și prosoape de înaltă calitate, beneficiind de flexibilitate și eficiență. Perioada maximă de închiriere este de 14 zile, iar returnarea produselor se poate face la orice locație 24 Linen.

Pentru articolele nereturnate în termenul stabilit se aplică penalități, care pot ajunge până la contravaloarea produsului.

Cum funcționează

24 Linen?

Avantajele 24 Linen

Calitate premium și igienă garantată –toate produsele sunt igienizate conform celor mai înalte standarde, oferind siguranță și confort la fiecare utilizare.

Flexibilitate și accesibilitate – clienții pot închiria oricând și oricâte articole au nevoie, fără angajamente contractuale.

Raport calitate/preț corect: rezultat al expertizei noastre, pe care o punem la dispoziția ta.

Transparență și control – platforma oferă informații detaliate despre comenzi și servicii, disponibile în contul personal al fiecărui client.

Economie de timp: elimină stresul spălării, întreținerii și depozitării textilelor.

Fără riscuri: noi realizăm investițiile în textile, astfel că nu riști nimic și economisești.

Serviciul este extrem de simplu și presupune 5 pași:

1. Creează un cont în platforma 24 Linen (accesează www.24linen.ro la secțiunea: „Vreau să devin client”).

2. Mergi la unitatea 24Linen: Str. Lungă nr. 271

3. Accesează locația prin scanarea codului QR asociat contului tău.

4. Urmează instrucțiunile din locație pentru a închiria textile curate sau pentru a le returna pe cele folosite.

5. Bucură-te de textile impecabile și gestionează totul ușor din contul tău 24 Linen.

www.zilesinopti.ro

Plăți sigure – tranzacțiile sunt procesate simplu și securizat prin card bancar. card

Acest serviciu reprezintă o soluție modernă, eficientă și sustenabilă pentru toți cei care administrează unități de cazare și doresc să ofere oaspeților lor o experiență premium, fără grija logisticii textilelor hoteliere.

Prima locație self-service pentru închirierea textilelor hoteliere în

Brașov

Suntem încântați să anunțăm inaugurarea primei locații self-service 24Linen în Brașov, pe strada Lungă nr. 271.

Această inițiativă reprezintă un pas important în sprijinul industriei locale de ospitalitate, aducând o soluție accesibilă

și inovatoare atât pentru proprietarii Airbnb și aparthoteluri, cât și pentru utilizarea acasă!

Te așteptăm pe strada Lungă nr. 271 să descoperi beneficiile 24 Linen sau accesează

 www.24linen.ro pentru mai multe detalii!

Restaurante din grupul Sergiana

Restaurant Sergiana

Str. Mureșenilor nr. 28

Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei.

Tel. rezervări: 0723.294.923

Ceasu' Rău

Str. Iuliu Maniu nr. 56

Bucătărie românească.

Tel. rezervări: 0723.297.993

Casa Tudor

Str. Avram Iancu nr. 58

Bucătărie românească și internațională.

Tel. rezervări: 0728.830.340

Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană

Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc.

Nu-i loc mai bun decât o poiană

pentru așezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Brașov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospețe și plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă poftește aci la masă. În toată zîua!

Tel. rezervări: 0726.366.147

Sub Cetate Sergiana

Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc.

Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor.

Tel. rezervări: 0721.200.017

Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară).

Burgeri gustoși din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.

Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).

Restaurant Sergiana

Ceasu' Rău

Casa Tudor

Zile și Nopți recomandă!

Iată o listă de locații recomandate de Zile și Nopți și, totodată, locurile unde poți să găsești gratuit revista noastră.

Cultura

Centrul Cultural Reduta, Strada Apollonia Hirscher 8

Filarmonica Brașov, Bulevardul 15 Noiembrie 50A

Muzeul Casa Muresenilor, Piața Sfatului 25

Muzeul Civilizației Urbane, Piața Sfatului 15

Muzeul de Artă, Bulevardul Eroilor 21

Opera Brașov, Strada Bisericii Române 51

Teatrul Sică Alexandrescu, Piața Teatrului 1

Mall & Cinema

Coresi Shopping Resort, Strada Zaharia Stancu 1

Cinema One Laserplex

Strada Zaharia Stancu 1

Cinema City AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Cafenele

Cafeteca Patria, Bulevardul 15 Noiembrie 33

Céline Café, Strada Crișana 6

CH9 Specialty Coffee, Curtea Honterus 9

contrast.hub, Strada Nicolae Bălcescu 10

Gloria Jean’s Coffees, AFI Brașov, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Shake Coffee, Strada Sfântul Ioan 30

Shakespeare Coffee & Poetry

Strada Grigoraș Dinicu 1

Baruri, pub-uri

Aftăr Hours, Bloc C2, Strada Mihail Kogălniceanu 13

Aftăr Stube, Strada Alecu Russo 4

Bodegá Wine & Tapas, Strada Apollonia Hirscher 9

Kayus Lounge, Șirul Livezii 2a

Deane’s Irish Pub & Grill, Strada Republicii 19

Tâmplărie, Strada Grigoraș Dinicu 2

Restaurante

Albert Social Bistro, Strada Republicii 38

Artegianale, Strada Lucian Blaga 13

Artegianale, Strada Mureșenilor 27

Bella Musica, Piața Sfatului 19

Bistro de l’Arte, Piața George Enescu 11Bis

Brasserie Luther, Piața Sfatului 10

Cartofiserie AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Coresi Shopping Resort

Aft ăr Stube Deane’s Irish Pub & Grill

Casa Hirscher, Strada Apollonia Hirscher 5

Casa Tudor, Strada Avram Iancu 58

Ceasu’ Rău, Strada Iuliu Maniu 56

Cucinino Pasta & Pizza Bar, Strada Diaconu Coresi 6

Dei Frati, Piața George Enescu 16

Haplea D’ale Gurii Magnolia, Strada Crișului 18

Haplea D’ale Gurii Cartier Coresi, Str. Zaharia Stancu 6E

Haplea D’ale Gurii Weiss, Strada Michael Weiss 23

Haplea D’ale Gurii zona Tribunal, Strada Iuliu Maniu 68

KronBurger, Strada Iuliu Maniu 43

Le Petit Bistro, Strada Gheorghe Barițiu 12

Millenium Pub & Cafe, Strada Negoiu 14

Mori Di Sicilia, Strada Michael Weiss 14

Next Door, Piața George Enescu 11 bis Pilvax, Strada Michael Weiss 16

Pizza Delicio, Strada Transilvaniei 21

Pizza Hot, Strada Prahova 25

Sara Gourmet Bistro & Băcănie, Strada Mihai Viteazul 6

Serenity Resort, Codlea, Drumul Județean 112A

Sergiana, Strada Mureșenilor 28

Sergiana AFI, Bulevardul 15 Noiembrie 78

Sergiana Coresi, Strada Zaharia Stancu 1

Trattoria Del Chianti, Strada Brândușelor 100

Cofetării & patiserie

Brutăria Simplu, Strada Bisericii Române 112

Brutăria Simplu, Strada Grigoraș Dinicu 2

Cofetăria Andrei Răcădău, Bulevardul Muncii 22 A

Cofetăria Andrei Tractorul, Strada 13 Decembrie

Hoteluri

Aro Palace, Bulevardul Eroilor 27

Casa Chitic, Strada Nicolae Bălcescu 13

Drachenhaus, Strada Nicolae Bălcescu 12

Gott, Strada Johann Gott 2

Hotel Belvedere, Str. Stejerisului 11, Km 2 Dr.Poieni,

Residence Hircher, Strada Apollonia Hirscher 14

Safrano, Piața Sfatului 23

Schuster Bording House, Strada Peneș Curcanul 5

Poiana Brașov

Ana Hotels reservation-hotelsport@anahotels.ro

Hotel Alpin reservation@hotelalpin.ro

Stâna Turistică Poiana stanaturistica@sergiana.ro

Sura Dacilor, office@hotelbelvederebv.ro

Top Mountain, topmountain3@gmail.com

Vila Diana, rezervari@vila-diana.com

Alte locații

Frizeria Chițibuș, Strada Michael Weiss 24

Inspiratio Gift Studio, Johannes Honterus 8

Mori Di Sicilia

Le Petit Bistro