Zile și Nopți București | Iulie 2024

editorial

„Căldură mare, mon cher!”... Ce (ne) facem vara asta?

Ioan BIG, publisher

Pe un ton sec, meteorologii ne avertizează că temperaturile vor fi mai ridicate decât cele normale pentru această perioadă, iar în privinţa lunii august nu se întrevăd perspective de revenire în media anotimpului. Cu alte cuvinte, în luna lui “Cuptor”, aerul se încinge şi mai tare ca de obicei, fapt care ne amplifică dorinţa de a evada cât mai des şi mai mult din oraş. Drept urmare, planurile de vacanţă ale celor care îşi doresc mai mult decât simpla relaxare sau nu sunt fani hardcore ale unor genuri muzicale, care să îi facă să fie prezenţi, indiferent de temperatură, la superfestivalurile urbane de tip ARTmania sau Untold, intră în revizie. În ceea ce priveşte alegerea destinaţiei, avem răspunsul binecunoscut: la munte sau la mare. Din fericire, ambele oferă posibilităţi interesante amatorilor de a face şi altceva decât să stea cu burta la soare sau să se ascundă de acesta.

Zona montană de interes din această perspectivă este cea din jurul Braşovului, mai exact axa Braşov-Râşnov, cu o extensie înspre colinele Transilvaniei datorată celor două proiecte de revalorizare a patrimoniului cultural prin intermediul muzicii clasice, ICon Arts (20 iulie-8 august) şi SoNoRo Musikland (25 iulie-4 august). Revenind la răcoarea muntelui, luna iulie este jalonată la Bran de Outdoorz Fest (25-28 iulie) şi la Râşnov de Rockstadt Extreme Fest (30 iulie - 4 august), ambele festivaluri având muzica live drept fir roşu, doar că primul oferă experienţe complementare de tip off road care permit publicului larg să se bucure de ceea ce oferă mediul înconjurător, iar al doilea se adresează unui segment de melomani clar definit, fiind cel

mai important festival de heavy metal din Europa de Est. Parcursul evenimenţial va continua la Râşnov în august, cu Festivalul de Film şi Istorii, urmat de Camper Van Fest, deci zona merită avută în vedere pentru o escapadă estivală, mai ales că, la mijlocul lui august, se întâmplă şi tradiţionalul Braşov Jazz & Blues Festival. În cazul litoralului, luna începe cu două festivaluri muzicale notorii, Neversea (4-7 iulie), cu vedete precum Maluma sau Bebe Rexha în lineup, şi Beach, Please! (11-13 iulie), cel mai mare festival de trap de la noi, însă, dincolo de acestea, atrag atenţia trei seturi de experienţe multiculturale remarcabile, al căror program consistent merită studiat de către cei ce-şi plănuiesc vacanţa la mare. Proiectul Eforie Colorat, deschis pe 1 iulie la Grădina Cinemascop din Eforie Sud, a anunţat până la finele lui august peste 200 de evenimente cu acces gratuit, de la expoziţii şi instalaţii de artă la proiecţii de filme şi concerte. De asemenea, o atracţie incontestabilă o reprezintă ŞI festival (2027 iulie), din staţiunea 2 Mai, ce promite peste 70 de evenimente, grupate în cinci secţiuni - teatru, film, concert, expo, forum - la fel, cu intrare liberă. Nu în ultimul rând, SEAS-Stagiunea estivală a artelor spectacolului, care se petrece în mai multe locaţii din Constanţa până pe 9 septembrie, prezintă o selecţie ademenitoare de spectacole de teatru venite din toată ţara. Dacă mai punem la socoteală evenimente incitante din august, precum 3 Smoked Olives Island Festival, Festivalul de Artă din Techirghiol sau Festivalul Internaţional de Film Anonimul de la Sfântu Gheorghe, realizăm că am putea trăi vara asta experienţe memorabile, indiferent că, de teama căldurii excesive, alegem să ne refugiem... la munte sau la mare.

IulIe

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 7 (573) - Iulie 2024

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

IOAN BIG PuBlISHeR

Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Senior Advisor al Brasov Jazz & Blues Festival.

GRuIA DRAGOMIR SeNIOR eDITOR

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

AlIN GĂlĂȚeSCu SeNIOR eDITOR

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

AleX MuȘAT ReDACTOR

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

HORIA GHIBuȚIu ReDACTOR ClAuDIA AlDeA ReDACTOR

MĂDĂlINA leFTeR ReDACTOR

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

DelIA MITRACHe ReDACTOR TeODORA BRATu ReDACTOR IulIANA CIOCÎRlAN ReDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și ‘pop-up’ stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță

Adina Chirvasă

Adina Barbălată

Andrada Dincă

Cosmin Dragomir

Madalina C. Diaconu Ștefan Iancu

Laura Cozmîncă

Adriana Sohodoleanu

Ioana Marghita Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

3 motive pentru care să vizitezi Tunisia

Vara aceasta descoperă alături de Karpaten Turism una dintre cele mai iubite destinații de vacanță: Tunisia! Cu numeroase plaje cu nisip fin și ape turcoaz, cu o istorie și o cultură impresionantă ce datează de milenii, cu peisaje contrastante de la zona de coastă la deșert, cu oaze pline de verdeață și tradiții unice, Tunisia are atât de multe de oferit celor ce doresc să o viziteze.

1.

ACCESIBILITATE

Tunisia este o țară relativ mică, dar bogată în monumente istorice și atracții turistice inedite. Din regiunea Hammamet până în capitala țării, Tunis, un oraș vibrant, cu o medină impresionată, drumul cu mașina este de aproximativ 2 ore. Dacă vrei să te aventurezi în deșert, acesta se află la doar 5 ore de zona Hammamet, iar pe parcurs poți vizita și orașele Sfax sau Kairouan. Din România, alături de Karpaten Turism ai zbor direct din principalele orașe ale țării, iar zborul este de aproximativ 3 ore.

2.

PREȚURILE ACCESIBILE

Tarifele pentru un sejur de 7 nopți cu regimul de masă ales, transport direct cu avionul, transferuri locale și asistență turistică în limba română, pornesc de la doar 299 euro/ persoană. Agenția Karpaten Turism, operează zboruri directe către regiunea Hammamet din principalele orașe ale țării: București, Cluj-Napoca, Brașov, Oradea, Iași, Timișoara, Sibiu, Suceava și Craiova. În Tunisia, prețurile sunt relativ mici pentru mâncare și băuturi, iar dacă mergi la cumpărături nu uita să negociezi, uneori reușind să obții o reducere de 50% pentru suvenirurile dorite.

3.

ATRACȚII TURISTICE UNICE

Tunisia este o țară cu o istorie bogată, numeroase popoare ajungând aici și lăsânduși amprenta. Pe teritoriul Tunisiei pot fi vizitate nouă monumente aflate în Patrimoniului Mondial UNESCO: colosseumul roman El Jem, ruinele de la Cartagina și Dougga, Kairouan, medinele din Tunis și Sousse sau insula Djerba, unde poți ajunge cu zbor direct din București împreună cu cei de la Karpaten Turism.

Cu peste 1000 km de coastă la Marea Mediterană și acces facil la deșertul Sahara, Tunisia este destinația ideală pentru pasionații de aventură. Zona de coastă este presărată cu stațiuni cu hoteluri ce oferă servicii all inclusive, precum: Hammamet, Sousse, Monastir, Mahdia, unde te poți bucura de servicii de calitate și de apele calde ale mării. Dacă alegi să explorezi deșertul, oaza Tozeur este locul ideal, de aici poți face excursii către platourile de filmare Star Wars, să vizitezi oaza montană Chebika și să te bucuri de o noapte caldă de vară, în timp ce admiri miile de stele.

Tu unde pleci în vacanță?

POP-UP STORiEs:

PAGINA 11-13

Jocuri Olimpice, sport și

Pop(ular) Culture

POVEŞTI DE SUCCES

Sumar

PAGINA 60-61

ELECTRECORD - Unul dintre cele mai importante brand-uri culturale ale României

Capitolul FILM

PAGINA 19

GRUIA DRAGOMIR: Blockbusterele verii

PAGINA 21

Premierele lunii

PAGINA 22-23

Sunt un mic ticălos 4

PAGINA 25

Dragoste, minciuni şi sânge

PAGINA 26

Trimite-mă la Lună

PAGINA 29

BLUE LOCK: Episodul Nagi

PAGINA 31

Nedoriții. Blocul 5 nu se predă

PAGINA 32-33

Deadpool & Wolverine

PAGINA 34

ANIVERSARE: Forest Gump

PAGINA 35

POINT OF VIEW: The Bikeriders

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 37

TEODORA BRATU: Andy Warhol & Keith Haring (Munchen)

PAGINA 38-39

PERFORMING ARTS: Interviu cu CHRISTIAN BAKANIC

PAGINA 40-41

SoNoRo Musikland

PAGINA 42-43

ARTĂ DRAMATICĂ:

Interviu cu ELISE WILK

PAGINA 45

FESTIVAL: Săptămâna

Comediei

PAGINA 46-47

ART (hi)STORIES: 25 Yrs Buena Vista Social Club

PAGINA 48-49

ARTISTI URBANI: Ingrid Odette

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 51

ALEX MUȘAT: Nu metal și rock progresiv la Artmania

PAGINA 52

Muzică nouă

PAGINA 54

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: UMBERTO PORCARO

PAGINA 57

ANIVERSARE: Ringo Starr

PAGINA 58

INDIE STAR: Hana Vu

PAGINA 59

OMUL CU DISCURILE

SUSȚINUT DE

Interviu cu CHRISTIAN BAKANIC

PREMIERE: Sunt un mic ticălos 4

Interviu cu UMBERTO PORCARO

Interviu cu ELISE WILK

Capitolul EAT & DRINK

SUSȚINUT DE

PAGINA 63

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Fotbal și sprițuri de vară

PAGINA 64

PE GUSTUL NOSTRU: Nu mai există gastronomii mici

PAGINA 65

TOP Eat: 6 Restaurante etnice

PAGINA 66-67

DE-ALE GURII: Mâncare americană

PAGINA 69

GURMAND: Vegetale la grătar

PAGINA 70-71

SERGIANA la Munte și la Mare

PAGINA 72-73

MIXOLOGY: Cocktailuri cu ciocolată

PAGINA 74

Drink: Sus la munte

PAGINA 75

TOP Drink: 6 Locuri de băut spritz

PAGINA 76-77

ESTIVALE: Rețete Smoothies

Capitolul LIFESTYLE

PAGINA 79

ALIN GĂLĂȚESCU: „Eu vara NU dorm!”

AWARDS:

PAGINA 80

Parfumul lunii iulie: „Vanille des Afriques Intensivo”

PAGINA 80

Spirits Award, iulie: „B E G Boutique Distillery” - GIN

PAGINA 82-83

DESIGN: Interviu cu Georgia Tasca la Romanian Jewelry Week

PAGINA 84-86

FASHION: ESENŢE de CRUISE

PAGINA 87-89

ARHITECTURĂ: Funcțiuni de actualitate într-o clădire de patrimoniu Biserica din Curciu

PAGINA 90-91

TIPS & TRICKS: Cât de multe încap

PAGINA 84-86

FASHION EVENT: SOIREES DE LA MODE, Ediția 35!

In memoriam ROBERTO CAVALLI - Ultra feminitate

într-o vară toridă

SUSȚINUT DE

FASHION: ESENŢE de CRUISE

Sergiana, la Munte şi la Mare

Cocktailuri cu ciocolată

Funcțiuni de actualitate într-o clădire de patrimoniu Biserica din Curciu

LPOP-uP STORies

Jocuri Olimpice, sport și Pop(ular) Culture

una iulie, care aduce o nouă ediție a Jocurilor Olimpice de Vară, reprezintă un moment important nu doar pentru cei pasionați de sport, ci și pentru fanii Popular Culture. Astfel, alături de competițiile care vor avea loc la Paris între 26 iulie și 11 august, putem porni într-o călătorie fascinantă prin lumea cinematografiei, muzicii, jocurilor video și designului, marcate, de-a lungul timpului, de universul și valorile sportive.

Fiind printre cele mai urmărite evenimente din lume, Jocurile Olimpice construiesc referințe culturale semnificative atât prin intermediul performanțelor de excepție și poveștilor pline de speranță ale sportivilor, cât și prin momentele memorabile specifice ceremoniilor de deschidere, devenite spectacole grandioase formate din muzică, dans, acrobații, jocuri de lumini, focuri de artificii și elemente care reflectă cultura țării gazdă și valorile olimpice, precum excelența, prietenia și respectul.

Prima ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice (moderne) a avut loc pe 6 aprilie 1896, la Stadionul Panathenaic din Atena (un simbol al istoriei grecești), unde aproximativ 60.000 de spectatori și 300 de sportivi din 13 țări au participat la o paradă începută printrun discurs ținut de prințul moștenitor, care l-a

rugat, la final, pe Regele George I să oficializeze deschiderea Jocurilor. Acest lucru a fost realizat printr-un cor (format din 150 de persoane) care a interpretat Imnul Olimpic, scris special pentru această ocazie de compozitorul grec Spyridon Samaras.

În anul 1996, în cadrul Stadionul Olympic din Atlanta, ceremonia de deschidere a reprezentat un spectacol fascinant, care a celebrat istoria, cultura și diversitatea

Statelor Unite. După o paradă a națiunilor, în care steagurile țărilor au fost purtate de sportivi pe stadion, în timp ce înotătoarea Janet Evans ducea torța spre destinația sa finală, aceasta a fost preluată de legendarulMuhammad Ali, care a inaugurat Jocurile dând foc cazanului olimpic. Patru ani mai târziu, pe Stadionul din Sydney, ceremonia a fost dedicată populației indigene a Australiei, prezentând, printrun show multimedia elaborat, istoria țării de la sosirea primilor oameni până în prezent. În 2004, la Atena, aceasta a avut în prim-plan celebrarea miturilor și legendelor grecești, în timp ce, în 2008, la Beijing, evenimentul a fost gândit de regizorul Zhang Yimou (Raise the Red Lantern), care a adus focuri de artificii, jocuri de lumini, proiecții digitale și mii de dansatori, luptători de arte marțiale și toboșari în întregul oraș, reprezentația costând aproximativ 6 miliarde de dolari.

avut la bază dorința de a reprezenta o lume mai bună, liberă și egală. Mergând pe aceeași idee, în 2016, regizorul Fernando Meirelles (City of God) a deschis Jocurile Olimpice din Rio amintind de istoria complicată și dureroasă a spațiului cultural, mulți reprezentanți ai grupurilor marginalizate din Brazilia considerând că tonul exagerat de vesel și superficial al spectacolului a înfrumusețat realitatea locului pentru a mulțumi comunitatea internațională.

Un alt moment iconic rămâne cel din 2012, când, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra, Regina Elisabeta a II-a a apărut, alături de James Bond (Daniel Craig), într-o secvență promoțională jucând rolul faimoasei Bond girl. În filmuleț putem vedea cum aceasta este escortată de 007 în avionul său privat, din care, mai târziu, amândoi se parașutează pentru a ajunge pe scena London Stadium, având pe fundal coloana sonoră a filmului. Momentul conceput de regizorul Danny Boyle (Slumdog Millionaire

Alături de ceremonie, în spațiul Popular Culture, evenimentul a fost reprezentat, de-a lungul timpului, în producții cinematografice precum Chariots of Fire (1981), care urmărește povestea britanicilor Eric Liddell și Harold Abrahams (Jocurile Olimpice din 1924), explorând teme precum ambiția, perseverența, diferențele religioase și prejudecățile, Miracle (2004), unde este ilustrată, pe fundalul Războiului Rece, performanța echipei masculine americane de hochei din timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1980, I, Tonya (2017), în care Margot Robbie o interpretează pe patinatoarea Tonya Harding înainte și după atacul din 1994 asupra rivalei sale, Nancy Kerrigan, Foxcatcher (2014), care are la bază povestea lui John du Pont și relația sa cu frații Mark și Dave Schultz (campioni olimpici (2016), un biopic dedicat atletului american Jesse Owens, care a câștigat patru medalii de aur în 1936, pelicula explorând rasismul, discriminarea, determinarea și puterea sportului de a uni oamenii, și Visions of Eight (1973), un documentar care prezintă Jocurile de iarnă din 1972 din perspectiva a opt regizori.

Slumdog Millionaire) a la lupte), Race de de 1972 din perspectiva a opt regizori.

Specific spațiului Pop Culture, care este dominat de o serie de mituri și elemente narative, atunci când discutăm despre sport ca formă de divertisment putem avea în vedere sintagma sports entertainment. Ne putem orienta, astfel, către wrestling, unde participanții devin personaje de teatru care reprezintă arhetipuri perfect definite de cei care construiesc realitatea din jurul lor, box, unde se prezintă întreaga istorie a luptătorilor într-un mod coregrafiat până la cel mai mic detaliu, fotbal, unde prezentatorii exagerează fiecare mișcare a jucătorilor pentru a crea sentimentul pe care privitorul îl are atunci când vizionează un film de acțiune, Formula 1, cu ceremonii și curse spectaculoase, baschet, unde meciurile sunt completate prin momente de dans, muzică live și celebrități, sau patinaj, înot, tenis și oricare alt sport care ilustrează ideea transformării competiției într-un spectacol captivant pentru public.

Între anii 1926 și 1941, în Statele Unite, odată cu ascensiunea sportului (baseball, fotbal american, box, baschet) și a primelor sale vedete, precum Babe Ruth, Jack Dempsey sau Red Grange, studiourile au început să construiască un nou mit al Visului American, care putea fi propagat, prin Popular Culture, unor audiențe mai largi. Astfel, sportul a devenit o instituție cu o puternică dimensiune socială, fiindu-i asociate valori precum competitivitatea, egalitatea de șanse, mobilitatea socială sau importanța comunității, promovate ca fiind americane. Acest aspect este vizibil și în cinematografie, în pelicule

www.zilesinopti.ro

precum Rocky, unde legendarul Rocky Balboa este reprezentativ pentru clasa muncitoare din Philadelphia anilor ‘70, sau Raging Bull, în regia lui Martin Scorsese, care are la bază memoriile campionului de box Jake LaMotta. Alte filme caracteristice acestui gen sunt Bull Durham, Creed, Remember the Titans, Field of Dreams, Invictus, The Wrestler, Ali și The Fighter

Pentru că luna iulie marchează și Turneul de la Wimbledon, nu putem uita nici de King Richard, povestea familiei Williams, Battle of the Sexes, unde se prezintă legendarul meci dintre Bobby Riggs și Billie Jean King, Borg vs. McEnroe, care are în prim-plan o finală de Grand Slam din 1980, biopic-ul Citizen Ashe, documentarul Strokes of Genius, bazat pe rivalitatea dintre Roger Federer și Rafael Nadal, The Garden of the FinziContinis, în care acțiunea se desfășoară pe fundalul ascensiunii fascismului în Italia, și Challengers, cea mai recentă peliculă semnată de Luca Guadagnino.

Alături de cinematografie, putem discuta despre design prin intermediul sportivilor precum Cristiano Ronaldo, LeBron James, Michael Jordan, Serena Williams sau Roger Federer, care au influențat tendințele globale, construindu-și chiar și propriile branduri, și despre gaming, primul joc video cu teme sportive, John Madden Football (inspirat de Super Bowl), apărând în 1988.

Ca formă de divertisment, industria sportului rămâne una dintre cele mai profitabile din întreaga lume, cu o influență semnificativă asupra culturii populare și valorilor societății contemporane.

Film

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/ ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

Filmele care ne vor ține în sala de cinema în această vară

VDupă succesul înregistrat de „Inside Out 2”, pe 5 iulie, avem premiera unei alte animații care sigur va face ravagii la box office: „Despicable Me 4”. Minionii vor fi mai gălăgioși ca niciodată în cel de-al patrulea film din această franciză. La o săptămână distanță se lansează „Fly Me To The Moon”, Rom-Com care prezintă povestea unui director NASA (Channing Tatum) la conducerea misiunii Apollo 11 și a unui specialist în marketing (Scarlett Johansson) desemnat să reabiliteze imaginea NASA. După alte câteva zile vom avea pe marile ecrane mult așteptatul „Twisters”. Scenaristul Mark L. Smith a încorporat cauzele și efectele schimbărilor climatice în poveste, discutând cu experți în chestiuni de climă pentru a actualiza această poveste pentru anii 2020 şi, de data aceasta, vânătorii de furtuni se confruntă cu tornade gemene. Pe 26 iulie are premiera „Deadpool and Wolverine”, film-eveniment care ar trebui să revitalizeze genul producțiilor cu supereroi. Îi vom vedea în sfârșit pe Wade Wilson (Ryan Reynolds) și Logan (Hugh Jackman) împreună, două personaje cu o istorie aparte, de la originile lor similare până la dinamica de prieteni-și-dușmani pe care au dezvoltat-o de-a lungul anilor.

Pe 9 august avem parte

ara lui 2024 se anunță una cu multe filme interesante, care ne vor ține mult timp în sălile de cinema... mai ales că acestea au și aer condiționat, care funcționează la putere maximă în aceste zile caniculare.

în cinema de „Trap”, cel mai recent thriller psihologic al lui M. Night Shyamalan, care se concentrează pe Cooper (Josh Hartnett), un criminal în serie numit „Măcelarul”, care își însoțește fiica la un concert al artistei Lady Raven (interpretată de Saleka Shyamalan), doar pentru a realiza că totul este o capcană elaborată pusă la cale de forțele de ordine pentru a-l prinde. Apoi, în august, sigur vom cumpăra bilet la cinema pentru a vedea „Blink Twice”, debutul regizoral al lui Zoë Kravitz, unde Naomi Ackie joacă rolul Fridei, o chelneriță care călătorește cu un magnat tech numit Slater King (Channing Tatum) pe insula sa privată. Filmul este un thrillercomedie ce aduce aminte de filmele „Knives Out”, cu o distribuţie impresionantă, în care-i vom regăsi pe Christian Slater, Simon Rex, Kyle MacLachlan, Haley Joel Osment și Alia Shawkat. Cu aceste blockbustere care vor defini sezonul estival al cinematografiei, vara aceasta promite să fie una plină de aventură, râsete și momente de neuitat pe marele ecran.

Uimitor de ușor, pentru orice antreprenor.

Peste 110.000 de afaceri folosesc deja e-Factura de la SmartBill.

Sunt un mic ticălos 4

 PREMIERA 5 IULIE

Titlu original: Despicable Me 4

Regia: Patrick Delage, Chris Renaud

Cu: Steve Carell, Kristen Wiig, Sofía Vergara, Joey King, Will Ferrell

Gen: Animație, Aventuri, Comedie

Durata: 95 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 5 iulie 2024

Dragoste, minciuni și sânge

 PREMIERA 5 IULIE

Premieră în România: 5 iulie 2024 2D

Titlu original: Love Lies Bleeding

Regia: Rose Glass

Cu: Kristen Stewart, Ed Harris, Katy O’Brian

Gen: Acțiune, Crimă, Romantic Durata: 104 minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Blue Lock: Episodul Nagi

 PREMIERA 12 IULIE

Titlu original: Gekijô-ban Blue Lock

-Episode Nagi-

Regia: Shunsuke Ishikawa

Cu: Nobunaga Shimazaki, Yuma Uchida, Kazuyuki Okitsu, Kazuki Ura,

Gen: Animație, Dramă, Durata: 91 de minute

Distribuit de: InterComFilm Distribution Premieră în România: 12 iulie 2024

Exorcism: Mântuirea  PREMIERA 5 IULIE Trimite-mă la Lună

Titlu original: Fly Me to the Moon

Regia: Greg Berlanti

Cu: Scarlett Johansson, Channing Tatum

Gen: Comedie, Dramă, Romantic Durata: 122 de minute

Distribuit de: InterComFilm Distribution Premieră în România: 12 iulie 2024

2D

Titlu original: The Exorcism

Regia: Joshua John Miller

Cu: Russell Crowe, Sam Worthington, Samantha Mathis, Adam Goldberg,

Gen: Thriller

Durata: 93 de minute

Distribuit de: Transilvania Film

Premieră în România: 5 iulie 2024

Nedoriții. Blocul 5 nu se predă

 PREMIERA 19 IULIE

2D

Titlu original: Les Indésirables

Regia: Ladj Ly

Cu: Alexis Manenti, Steve Tientcheu, Aurélia Petit, Anta Diaw, Aristote

Luyindula

Gen: Dramă,

Durata: 105 minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 19 iulie 2024

 PREMIERA 19 IULIE

Arca lui Noe: Aventuri șoricești

 PREMIERA 19 IULIE

2D

Titlu original: Noah’s Ark

Regia: Sérgio Machado, René Veilleux, Cu: Rodrigo Santoro, Marcelo Adnet, Alice

Braga, Keith Silverstein, Ian James Corlett

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 96 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 19 iulie 2024

Titlu original: Twisters

Regia: Lee Isaac Chung

Cu: Glen Powell, Maura Tierney, Kiernan Shipka, Daisy Edgar-Jones

Gen: Acțiune, Aventuri, Thriller

Durata: 122 de minute

Distribuit de: Vertical Entertainment

Premieră în România: 19 iulie 2024

Deadpool & Wolverine

 PREMIERA 26 IULIE 2D

Titlu original: Deadpool & Wolverine

Regia: Shawn Levy

Cu: Ryan Reynolds, Hugh Jackman

Gen: Acțiune, Comedie

Durata: 127 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 26 iulie 2024

TEXT DE LAURA COZMÎNCĂ

„Sunt un mic ticălos 4”

Noua aventură a lui

Gru și a familiei sale, alături de minioni

După o pauză de șapte ani de la a treia parte a popularei francize, Sunt un mic ticălos 4 marchează o continuare plină de suspans a aventurilor îndrăgitului Gru și găștii vesele de minioni. Seria Despicable Me, iniţiată în 2010, s-a vrut a fi din start mai mult decât o comedie animată singulară, devenind una dintre cele mai mari francize media din toate timpurile, cu un total de peste 4,64 miliarde de dolari americani încasați în box office-ul global și cu o sumă suplimentară estimată la 6 miliarde de dolari americani în produse branduite. Așadar, în ultimii 14 ani, Gru și minionii săi au pus pur și simplu stăpânire pe inimile fanilor săi mici sau mari.

După ultimul titlu al seriei principale, Despicable Me 3, lansat în 2017, și filmul Minions: The Rise of Gru, din 2022, ne întâlnim din nou luna aceasta, în sfârșit, cu Gru și familia sa. Plin de acțiune și de umorul subversiv caracteristic studiourilor Illumination, Despicable Me 4 este un film foarte așteptat, întrucât aduce înapoi pe marile ecrane personajele preferate ale fanilor și introduce noi provocări și aventuri în viața lui Gru și a familiei sale. Astfel, în noua producție, ne reîntâlnim cu Gru (Steve Carell), Lucy (Kristen Wiig) și… primul lor copil, Gru Jr. Da, sigur, aceștia mai au încă trei fiice adoptate de micul ticălos, Margo, Edith , pe care le-au crescut cu ajutorul echipei de minioni iubitori de banane, însă venirea pe lume a bebelușului schimbă dinamica întregii familii, mai ales că acesta îi calcă pe urmele tatălui, fiind la rândul său un

și Agnes fiind mic „ticălos”. caută răzbunare. Liga anti-răufăcători îi relochează

lui

Ca și cum noua provocare de familie nu ar fi fost de ajuns, un alt răufăcător iubitor de gândaci, Maxime Le Mal (Will Ferrell), care a fost întemnițat de Gru, dar a evadat cu ajutorul iubitei lui, Valentina (Sofia Vergara), caută răzbunare. Liga anti-răufăcători îi relochează pe Gru și familia sa pentru siguranță, cooptând totodată și restul ajutoarelor ticălosului lui Gru pentru a lucra în Ligă. Aici, câțiva aleși sunt transformați în Mega Minions, ce vor crea apoi o nouă echipă de supereroi. Pe parcursul acestei călătorii, legăturile dintre membrii familiei sunt puse la încercare, iar Gru trebuie să își demonstreze capacitatea de a-i proteja pe cei dragi, în timp ce gestionează comportamentul neastâmpărat al

Aici, aleși sunt transformați în acestei călătorii, fiului său.

www.zilesinopti.ro

Nici de data aceasta producătorii nu dezamăgesc, filmul fiind bogat în scene de umor ce vor ține în hohote de râs atât copiii, cât și adulții, totul îmbrăcat într-un complot interesant, ce lasă în aer o notă de suspans. În această nouă aventură, Gru se confruntă cu noi provocări pe măsură ce familia sa se mărește și viața lor liniștită este perturbată de răufăcătorii răzbunători.

Distribuția vocală impresionantă, în versiunea originală a filmului, este unul dintre punctele forte ale lui Despicable Me 4. Steve Carell revine în rolul lui Gru, alături de Kristen Wiig ca Lucy, Miranda Cosgrove ca Margo, Dana Gaier ca Edith și Madison Polan ca Agnes. Pierre Coffin continuă să își împrumute vocea minionilor, adăugând farmec și umor filmului. Noile adăugiri, precum Ferrell și Sofia Vergara, aduc un suflu proaspăt rolurilor de răufăcători, în timp ce Stephen Colbert, Joey King și Chloe Fineman completează distribuția cu interpretări memorabile.

Will

pentru copii, plin de umor și momente captivante, care îi vor ține atenți pe tot parcursul acțiunii. Chiar dacă franciza a ajuns la a patra parte, filmul reușește să păstreze farmecul și atracția originală, oferind o experiență plăcută.

Frumusețea celui de-al patrulea film din seria Despicable Me este că, deși pare să nu aducă nimic nou din punct de vedere stilistic și imagistic, el continuă cu situații noi povestea personajelor deja cunoscute. În plus, aduce în prim-plan ceva mai accentuat și elementul familiei, spre deosebire de primul film din serie, în care Gru era un adevărat singuratic, izolat în casa lui imensă.

Dacă până acum ai îndrăgit personajele din Despicable Me cel mai recent din serie îți va oferi cu siguranță o doză generoasă de divertisment. Este un film perfect

Per ansamblu, Despicable Me 4, aka Sunt un mic ticălos 4 (premiera: 5 iulie) este un film care reușește să își îndeplinească scopul principal: să ofere o experiență amuzantă și distractivă. Deși nu aduce mari inovații în genul animației, rămâne un pariu sigur pentru familiile care doresc să petreacă timp de calitate împreună. Este un film care, la finalul zilei, aduce zâmbete și râsete, iar pentru vacanțele școlare este cu siguranță o alegere excelentă.

timp ce Stephen Colbert, Joey King , divertisment. nu aduce mari inovații în siguranță o alegere excelentă.

Un thriller atipic de vară: „Dragoste, minciuni și sânge”

Love Lies Bleeding (Dragoste, minciuni şi sânge) ajunge în cinematografele din România pe 5 iulie, aducând pe marele ecran o poveste captivantă și intensă sub amprenta regizorală a lui Rose Glass, care schimbă registrul de la horror-ul Saint Maud (2019) la un neo-noir plin de suspans și răsturnări de situație.

Filmul ne transpune în America anilor ’80, urmărind povestea lui Lou, interpretată de Kristen Stewart, manager al unei săli de sport dintr-un orășel din provincie, a cărei existență liniștită este perturbată de întâlnirea cu Jackie, o culturistă ambițioasă interpretată de Katy O’Brian. Între cele două se creează instant o legătură, iar pe măsură ce povestea avansează, relația lor este pusă la încercare nu doar de ambițiile lui Jackie, dar și de influența nefastă a familiei lui Lou, dominată de tatăl ei, un criminal notoriu, interpretat de Ed Harris. Filmul explorează teme precum

Ed Harris

obsesia, puterea și eliberarea personală. Este o poveste despre căutarea libertății într-un mediu opresiv și despre transformarea personală sub influența dragostei și a ambiției. Ce mi se pare și mai interesant în Love Lies Bleeding este explorarea dinamicii dintre putere și vulnerabilitate.

Rose Glass aduce în acest film o atmosferă vizuală puternică, un mediu în care tensiunea este palpabilă și în care fiecare scenă contribuie la creșterea suspansului, oferind o estetică ce reflectă perfect starea interioară a personajelor. De asemenea, reușește să evite stilizarea

excesivă și să mențină un ton visceral și autentic, care adaugă o gravitate aparte poveștii. Filmul își construiește tensiunea printr-o combinație de realism dur și elemente de suprarealism, reflectând stările interioare ale personajelor. Un alt aspect demn de menționat este felul în care utilizează simbolismul vizual și tematic pentru caracterizarea personajelor. Love Lies Bleeding a fost apreciat pentru refuzul său de a urma clișeele genului noir, oferind în schimb o poveste plină de răsturnări de situație și momente de violență intensă. Coloana sonoră compusă de Clint Mansell completează perfect atmosfera filmului, subliniind tensiunea și emoția din fiecare scenă. Criticii au apreciat, de asemenea, felul în care filmul reușește să fie simultan o poveste de dragoste și un thriller, lăudându-l pentru capacitatea de a îmbina aceste două genuri fără a pierde din coerență sau impact. Încă un plus îl reprezintă utilizarea inteligentă a dialogurilor în film. Scenariul lui Rose Glass și Weronika Tofilska este plin de replici care stratifică narativul, relevând treptat motivațiile interioare ale protagonistelor. Așadar, dacă v-am stârnit interesul, nu ratați ocazia de a viziona acest film pe marele ecran – perfect pentru o seară de vară plină de surprize.

„Fly

Me to

the

Moon” Despre misiunea Apollo 11, cu multă… dragoste

Pornind de la fondul istoric marcant al evenimentelor care au avut ca rezultat al misiunii NASA aterizarea pe Lună, mixul de comedie-dramă-film romantic Fly Me to the Moon (Trimite-mă la Lună) îi are în rolurile principale pe mult îndrăgiții Scarlett Johansson și Channing Tatum, fiind așteptat și creând deja valuri printre cinefilii de pretutindeni, entuziasmați să-i vadă pe cei doi împreună în cinematografe.

Lungmetrajul urmărește relația profesionalo-romantică tumultoasă dintre Kelly Jones (Scarlett Johansson), specialistă în marketing, și Cole Davis (Channing Tatum), directorul responsabil de misiunea Apollo 11. Dar cum ajung drumurile celor doi să se intersecteze, făcând parte totuși din lumi care în aparență par a fi diferite? În contextul unuia dintre cele mai mare triumfuri ale erei spațiale, președintele SUA încearcă să evite orice formă de eșec, subliniind importanța colosală a întregii misiuni chiar prin recurgerea preventivă la… înscenarea unei false aselenizări,

www.zilesinopti.ro

ca plan secundar, în cazul în care misiunea eșuează. Așadar, Jones este introdusă în film ca arma secretă adusă de Casa Albă în misiune pentru a colabora cu Cole cu obiectivul de a-i învinge pe ruși în „cursa către Lună” din 1969.

Conflictul se conturează în jurul viziunilor diferite ale celor

două personaje principale: în timp ce pentru Kelly, scopul scuză mijloacele, pentru Cole, Apollo 11 este mai mult decât un produs media, reprezentând „atingerea imposibilului”, declară Channing Tatum. Dinamica dintre cei doi, ritmul alert și suspansul din jurul misiunii Apollo 11, precum și felul în care directorul reușește să creeze în același timp un produs cinematografic amuzant și ușor de vizionat, dar și o dramă cu o morală valoroasă fac din Fly Me to the Moon un film pe care nu trebuie să-l ratezi vara asta. În Fly Me to the Moon, Johansson este prezentă atât în fața camerei de filmat, cât și dincolo de ea, în rol de producător, prin intermediul companiei sale, These Pictures, fondată alături de Jonathan Lia. După un scenariu de Rose Gilroy, avându-l ca director pe Greg Berlanti (cunoscut pentru Love, Simon, The Flash, DC’s Legends of Tomorrow, Riverdale) și cu o distribuție cu nume sonore, precum Jim Rash, Woody Harrelson, Anna Garcia, Donald Elise Watkins sau Ray Romano, pelicula va putea fi vizionată pe marile ecrane începând cu 12 iulie

„BLUE LOCK: Episodul Nagi”

Vara asta mergem la... mondiale

Încă nici nu s-au consumat complet emoțiile Campionatului European de Fotbal, că fanii sportului și ai Anime-urilor deopotrivă sunt chemați încă o dată să facă galerie, de data aceasta în sălile de cinema, prin cea mai recentă incursiune în universul Blue Lock. Să o caracterizăm drept un soi de documentar-sportiv despre cel mai nepăsător jucător-minune și cum a intrat acesta în lumea fotbalului, iar titlul este BLUE LOCK: Episodul Nagi. Filmul are la bază Manga scrisă de Muneyuki Kaneshiro și ilustrată de Yusuke Nomura și este un spin-off al primului sezon, care îl are în prim-plan pe Seishiro Nagi, un preferat al fanilor, înainte și după ce a intrat în facilitatea Blue Lock.

Oricine a văzut primul sezon din Blue Lock știe cât de mare este pasiunea lui Nagi pentru fotbal, dar această parte a poveștii ne arată un protagonist dezinteresat, cu o aversiune pentru tot ceea ce necesită efort. Când Mikage Reo, un licean care visează să câștige Cupa Mondială de fotbal, descoperă talentul lui Nagi și îl invită să joace în viitoarea lui echipă, acesta face

tot posibilul să evite orice înseamnă muncă dificilă, ba chiar încearcă să fie eliminat în timpul primului proces al Blue Lock sau joacă în poziția de portar împotriva echipei adverse. În ciuda diferențelor dintre ei, îi permite lui Reo să îl implice în antrenamente și jocuri intense, formând o prietenie neașteptată. Nagi, lipsit de griji și singuratic, diferă de Reo, care jonglează cu așteptările părinților și cu visurile ambițioase.

La facilitatea Blue Lock, pe Nagi îl așteaptă și alți jucători, chiar cei mai buni din lume. Zantetsu, un personaj cunoscut pentru comicul său, dar cu o poveste ce stârnește simpatie, de exemplu. Hărțuit pentru naivitatea sa, și-a găsit alinarea în talentul său de a alerga. Alături de el, îl cunoaștem și pe Baro, unde meciul împotriva echipei V dezvăluie stilul său de joc egocentric. Când vine vorba de distribuție, se remarcă unele voci deja cunoscute și iubite de fanii Anime: Nobunaga Shimazaki - Seishiro Nagi (Yuki Soma - „Fruits Basket”), Yuma Uchida - Reo Mikage (Megumi Fushiguro„Jujutsu Kaisen”), Kazuyuki Okitsu - Zantetsu Tsurugi (Jonathan Joestar - „JoJo’s Bizarre Adventure: Eyes of Heaven”) și Junichi Suwabe - Shoei Baro (Grimmjow Jaegerjaquez - „Bleach”). „BLUE LOCK: Episodul Nagi” va intra în cinematografele din România începând cu data de 12 iulie.

prietenie neașteptată. Nagi, visurile ambițioase.

putere „Nedoriții. Blocul 5 nu se predă”,

o dramă despre abuzul de

Talentatul regizor parizian Ladj Ly, intrat în cinematografie ca realizator de documentare, revine pe marile ecrane cu o poveste captivantă și tensionată despre viața în suburbiile sărace ale Parisului, în „Nedoriții. Blocul 5 nu se predă” („Les Indésirables”). Acest noul film al său, mult așteptat după succesul dobândit cu „Les Misérables” (premiat la Cannes și nominalizat la Oscar), explorează problemele persistente legate de rasă și clasă, evidențiind inegalitățile adânc înrădăcinate în societatea franceză.

Protagonista filmului, Habi (Anta Diaw), este o tânără femeie puternică și implicată în organizațiile sociale locale. Alături de ea, Pierre (Alexis Manenti), un fost medic care preia funcția de primar după moartea subită a predecesorului său, aduce o nouă viziune asupra conducerii orașului. Întâlnirea și conflictul

dintre cei doi devin centrul unei povești pline de tensiune și dramatism.

„Les Indésirables” debutează cu o scenă dură din Bâtiment 5, un bloc de locuințe sociale predominant ocupat de persoane de origine africană. Pierre, noul primar, privește locuitorii mai degrabă ca pe voturi potențiale decât ca pe

ființe umane, în timp ce Habi se luptă să apere drepturile comunității sale împotriva planurilor de reamenajare a cartierului. În spatele ușilor închise, Pierre concepe un plan ce include demolarea blocului, ceea ce declanșează o confruntare inevitabilă cu Habi și restul locuitorilor.

Așadar, „Nedoriții.

Blocul 5 nu se predă”, care va avea premiera pe 19 iulie, investighează viața în locuințele publice și scoate la iveală tensiunile dintre clasa muncitoare și autorități.

Totodată, Ly demonstrează încă o dată talentul său regizoral prin scene de o putere viscerală, trecând de la momente de comuniune sinceră la confruntări intense. Iubitorii de istorie și ploturi ce reflectă realitățile sociale vor regăsi în acest film o dramă politică intensă, în care rezistența comunității nu este văzută ca un dar natural, ci ca o dovadă a eșecului statului.

Totodată, Ladj Ly continuă să exploreze temele sociale presante, confirmându-și locul de frunte în cinematografia contemporană. Spectatorii pot aștepta o poveste puternică, emoționantă și relevantă, care îi va provoca să reflecteze asupra inegalităților societale și a luptei continue pentru dreptate.

Un duo ţăcănit de super-eroi schimbă lumea Marvel

Încep cu o veste proastă: cu toate că este prietenă de familie cu Ryan Reynolds - cu Deadpool adică - şi a circulat intens un zvon pe tema asta, incredibil de populara cântăreaţă Taylor Swift nu apare în Deadpool & Wolverine. Şi acum... o veste bună: incredibil de populara Taylor Swift nu apare în acest film. Uff, asta ne-ar mai fi lipsit, să acapareze şi lumea benzilor desenate! Bun, revenim la ale noastre.

Doi dintre cei mai neconvenţionali super-eroi născuţi în comics-urile Marvel, ambii indivizi suferind de mutaţii care, printre altele, le permit să se regenereze fizic ultra rapid, mai exact sarcasticul mercenar Wade Wilson, ce-a fost odată un simplu om, ca toți ceilalţi, zis şi Deadpool, alături de fostul soldat James ‘Logan’ Howlett, un „X-Man” careşi duce taciturn povara ghearelor de adamantium şi e cunoscut ca Wolverine, revin în tandem luna aceasta pe marile ecrane pentru a încerca să revitalizeze interesul publicului larg pentru Marvel Cinematic Universe, aflat într-un evident declin din 2019 încoace, după 23 de filme, odată cu încheierea The

Infinity Saga Endgame şi Spider-Man: Far From Home

prin Avengers: . , doar Shangpână la mai -, acestea au

Au trecut de atunci cinci ani în care, pe lângă o puzderie de producţii de televiziune mai mult sau mai puţin incitante, MCU a propus alte 10 lungmetraje, de această dată sub conceptulumbrelă The Multiverse Saga că, în mare parte - de la Eternals sau Chi and the Legend of the Ten Rings recentele Ant-Man and the Wasp: Quantumania şi The Marvels fost primite de spectatori cu destule rezerve, fiind departe de succesul de box

office înregistrat pe vremuri, solo sau în echipă, de către membrii Avengers. Interesant este faptul că cele două succese majore ale noi serii, Spider-Man: No Way Home, al lui Jon Watts, şi Doctor Strange in the Multiverse of Madness, al lui Sam Raimi, sunt tocmai cele construite realmente pe ideea de multivers şi îi explorează mai amplu posibilităţile, fiindcă pentru celelalte a rămas doar o subtemă superficial tratată. Deadpool & Wolverine vine să arate că Marvel şi-a învăţat lecţia de a acorda mai mult credit potenţialului ludic al pendulării între realităţile şi lumile alternative, mai ales că scenariul trebuie să dea nişte explicaţii acceptate de către fani pentru resuscitarea lui Wolverine, ieşit definitiv

deloc bine atunci când îşi dă masca jos.

din cadru odată cu Logan Acestea vor veni de la... TVA

. Acestea vor veni de la... TVA (organizaţia Time Variance

Authority), care se ocupă de monitorizarea liniilor

pe ecran încă din serialul

urile Thor pe la mijlocul în Deadpool & Wolverine

interpretat de Matthew Macfayden de a-l scoate din monotonia

temporale, prezentată nouă Loki (2021/23), dar care apăruse pentru întâia oară în comicsanilor ’80, cu deosebirea că, , facem cunoştinţă cu Paradox, , cel responsabil de a-l scoate din monotonia mic burgheză pe Wade cu promisiunea că-l face mare...

promisiunea că-l face mare... super-erou.

Dacă tot am ajuns la actori,

Dacă tot am ajuns la actori, distribuţia anunţată până

în clipa de faţă, dincolo de capetele de afiş Ryan

Reynolds şi Hugh Jackman,

ne oferă câteva indicii suplimentare faţă de ce (nu) ne arată trailerele filmului şi anume că: 1.) avem clar de-a face cu un sequel, întrucât apar foştii membri X-Men din Deadpool 2 (Colossus, Negasonic Teenage Warhead şi Yukio), 2.) putem specula deja pe marginea intenţiei de integrare în MCU a întregului corp X-Men şi a celorlalte personaje Marvel trecute din portofoliul Fox la Disney în 2019, pentru că asasina Elektra (Jennifer Garner) îşi va face apariţia în Deadpool & Wolverine alături de o pleiadă de mutanţi familiari, precum Toad (X-Men, X-Men: Days of Future Past), Sabretooth (X-Men Origins: Wolverine), Azazel (X-Men: First Class şi Days of Future Past) şi Lady Deathstrike (X2) şi, nu în ultimul rând, 3.) vom avea parte de un multivers entertaining şi plin de umor, atâta vreme cât intră în scenă versiuni ale lui Deadpool/ Wade Wilson de felul lui Lady Deadpool/Wanda Wilson sau... Dogpool, interpretat de superstarul canin Peggy, câştigător al titlului de „cel mai urât câine din Marea Britanie”. Nu e o glumă, dar să nu uităm că nici Ryan Reynolds n-arată

La umor ne-am aşteptat, sigur, ştiindu-l pe gureşul mercenar - logodit în continuare cu Vanessa, întrupată tot de Morena ‘Serenity’ Baccarin -, dar care ar putea fi premisa aventurii „multiversale” atât de intensă încât să justifice crearea unui tandem aşa de... neverosimil? Ei bine, depinde de obiectivele personajului negativ, creatura mutantă telepată

Cassandra Nova (Emma Corrin), care e nimeni alta decât sora geamănă a Profesorului Xavier, despre care nu ştim decât că are o istorie interesantă în comics-uri, fiind atât de malefică, încât sub comanda ei, o armată de Santinele a masacrat 16 milioane de mutanţi chiar pe planeta lor natală, Genosha. Brrrr! Poate că de asta are nevoie Deadpool de ajutorul unui Wolverine dintr-o realitate paralelă, căci în cea a lui lumea suferă cu-adevărat. În fine, n-are sens să mergem mai departe cu gândul, fiindcă mai bine aflăm toată povestea în sala de cinema, începând din 26 iulie!

America lui FORREST GUMP după 30 de ani

Pe 6 iulie 1994, în trena celebrării Zilei

Naţionale ale Statelor Unite, a avut loc premiera unei dramedii intitulate neofertant, la prima vedere, Forrest Gump, adaptarea unei cărţi obscure pentru ale cărei drepturi Paramount cedase la schimb către Warner, surprinzător, scenariul la Executive Decision, devenit ulterior un Actioner de succes, cu Steven Seagal, Halle Berry şi Kurt Russell. Studioul a mizat cu 30 de ani în urmă pe numele lui Tom Hanks, tocmai oscarizat pentru Philadelphia, şi al regizorului Robert Zemeckis, ultra-popular atunci datorită trilogiei Back to the Future, iar cartea “jucată” s-a dovedit una câştigătoare, deopotrivă din perspectiva publicului (a încasat aproape 700 de milioane de dolari faţă de cei 55 de milioane investiţi) şi a criticii, fiind recompensat cu peste 50 de premii, dintre care nu mai puţin de 6 Oscaruri!

Acum, Forrest Gump este unanim considerat un ‘clasic’ al cinematografiei şi o reflectare antologică a Visului American, ceea ce nu l-a scutit însă de controverse pe parcursul timpului, iscate de variile trenduri ale corectitudinii politice, de la handicapul psihic al personajului principal până la atitudinea non-combativă, considerată de unii ca fiind necaracteristică spiritului naţiunii americane. Dincolo însă de orice interpretare am da poziţionării faţă de ‘American Dream’, Forrest Gump, epopeea unui om simplu care străbate istoria secolului XX, fiind asociat conjuctural cu evenimente majore ale acesteia, prin întâlnirile cu Elvis, Kennedy şi Nixon, participarea la Războiul din Vietnam sau investiţia în proaspăt înfiinţata companie Apple, rămâne un pentru orice iubitor al poveştilor cinematografice cu miez.

must-see

Aproape totul are încărcătură simbolică în Forrest Gump,

începând chiar cu numele lui, inspirat de Nathan Bedford Forrest, responsabil de crearea Ku Klux Klan-ului, referinţă la trecutul rasist al SUA şi la datoria faţă de comunitatea afro-americană, şi continuând cu personajele care gravitează în jurul său, precum Jenny, cu un destin ce reprezintă o metaforă a parcursului contrarevoluţiei Hippie, sau mama, a cărei dispariţie o implică pe cea a valorilor şi tradiţiilor americane de modă veche. Forrest Gump şi a sa existenţă “like a box of chocolates” continuă să ne ofere o lecţie irezistibilă de istorie a Americii prin modul luminos în care reuşeşte să acopere date, fapte şi situaţii notorii, cele mai multe seci, crude sau chiar neplăcute, cu un val atât de puternic de caniculă emoţională, încât ne reaminteşte că a celebra viaţa, în general, este întotdeauna mult mai important decât a ne plânge de neajunsurile sale.

neajunsurile sale.

„The Bikeriders” Călare pe motoare

Hollywood-ul ultimului deceniu a fost din ce în ce mai populat de un val de filme care fac tot posibilul să spună mai mult decât o simplă poveste cu cap și coadă. Fie că e vorba de curentul woke, care a împins realizatorii de film spre abordarea unor teme cu tentă socială, sau de un simplu trend în industrie, multe producții din ultima vreme au pierdut din dimensiunea artistică în favoarea temelor actuale ale momentului. Chiar dacă sunt de părere că e esențial ca orice formă de artă să oglindească într-un fel sau altul situația socio-politică a vremii, mai bine sau mai prost, după caz, uneori îmi place să văd un film pentru actori și poveste și să mă las purtat acolo fără să mă gândesc că ar trebui neapărat să învăț ceva de pe urma vizionării. Și fix asta s-a întâmplat cu ultimul film al lui Jeff Nichols, The Bikeriders.

O tandră tragedie americană a anilor ’60, filmul are la bază o serie de evenimente reale, în centrul cărora se află un club de motocicliști, The Vandals, și se concentrează pe povestea membrilor, de la înființare și până la inevitabila lor destrămare. Nichols a găsit un album cu poze în casa fratelui său, făcute de un fotograf care a stat aproape de club o perioadă de câțiva ani, luându-le membrilor

interviuri și documentândule existența, tabieturile și, în general, felul în care existau atât ca grup, dar și individual, și s-a hotărât să scrie un scenariu despre ei.

Povestea este relativ simplă, filmul fiind mai degrabă unul care se axează pe personaje și evoluția lor atât în afara, cât și în cadrul clubului.

Există câteva personaje cheie, precum bad boy-ul grupului, Benny (Austin Butler), soția sa, Kathy (minunata și fosta

mea colegă de platou, Jodie Comer), președintele și fondatorul clubului, Johnny (inegalabilul Tom Hardy) și mulți alții. Fiecare actor care apare își face treaba de minune chiar și în niște partituri mai mici, iar aparițiile lui Norman Reedus, Michael Shannon, Mike Faist și Karl Glusman sunt excelente. E o plăcere să te uiți la actori buni care populează distribuția unui film și care îl fac să prindă viață, conduși cu grijă și distrându-se, în același timp. Mi-era dor să văd un film cu Tom Hardy, care aici cred că a găsit în el ceva lăsat în urmă de Marlon Brando din The Wild One (care se regăsește chiar și ca referință în film).

Golanii pe motociclete sunt transformați în niște eroi tragici, cu povești de viață care de care mai complicate, cu noroc sau ghinion, dar care, în esență, sunt doar niște sensibili neînțeleși care caută scăpare călare pe motoare.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

Artă &Cultură

NCAPITOLUL ARTĂ & CULTURĂ

DIN ZILE ȘI NOPTI ESTE SUSȚINUT DE

ANDY WARHOL şi KEITH HARING, pe scena din New York: Party of Life

u au fost doar artiști celebri, ci și staruri pop și genii ale marketingului. Au revoluționat, de asemenea, ideile consacrate despre artă și răspândirea acesteia, iar operele lor fac parte din memoria noastră vizuală colectivă și rămân, până în prezent, piloni în publicitate, modă, muzică și film. În ciuda diferenței de vârstă și a stilurilor lor distincte, Andy Warhol și Keith Haring au fost prieteni și figuri influente pe scena artistică și mondenă din New York, inspirându-se reciproc, dar și pe mulți alții. Până pe26 ianuarie 2025, Muzeul Brandhorst din München prezintă prima expoziție dedicată ambilor artiști. Party of Life redă cosmosul anilor 1980, cu MTV, cluburi, modă, hip hop și graffiti, și urmărește prietenia lui Haring și a lui Warhol în acest mediu.

Ambii provenind din familii creștine din Pennsylvania, aleg scena din New York pentru a lăsa în spate structurile heteronormative cu care se confruntau. Expoziția utilizează camere tematice pentru a evidenția modul în care lucrările lui Warhol și Haring din anii 1970 și 1980, create în perioade de tensiuni sociopolitice intense, rămân în continuare relevante chiar și astăzi. Expoziția prezintă explorarea de către aceștia a consumerismului excesiv, a noilor media, a homosexualității, a gentrificării, a temerilor legate de războiul nuclear, a activismului și a construirii

comunității în timpul crizelor. De asemenea, întâlnim și o latură mai întunecată a activității lor, având ca fundal epidemia de SIDA și confruntarea cu moartea. Acest subiect este ilustrat în mod intens în lucrarea de colaborare „Apocalypse” (1988) a lui Haring și a scriitorului

William S. Burroughs, care prin imagini și texte convingătoare portretizează New York-ul anilor 1980 ca un peisaj apocaliptic. Muzeul Brandhorst a adunat numeroase colaborări între Haring și Warhol, precum și proiecte create în cooperare cu artiști, interpreți, autori, scriitori de graffiti și personalități emblematice din

muzică și modă, printre care Richard Avedon, JeanMichel Basquiat, Futura, Courtney Harmel, Grace Jones, Madonna, Malcolm McLaren, Yoko Ono și Vivienne Westwood.

Expoziția de la Museum Brandhorst, care găzduiește cea mai mare colecție Warhol din Europa, cu peste 120 de lucrări, precum și o colecție în creștere de lucrări ale lui Haring, deschide astfel perspective asupra ambilor artiști, aducând în fața pblicului nu doar lucrări cheie, dar și filme și fotografii, materiale de arhivă, postere, înregistrări și obiecte de zi cu zi.

© Julia Wesely

foto

Acordeonistul pentru care muzica este un mod de viață CHRISTIAN BAKANIC

ersatilitatea impresionantă reflectată în eclectismul stilistic al repertoriului său, care acoperă de la muzică tradiţională şi clasică la forme contemporane de expresie, precum Jazz, Tango Nuevo, World Music sau cabaret, asociată originalităţii modului în care le combină deopotrivă

Christian, de fapt, cum s-a născut povestea ta de dragoste cu acordeonul?

Ştiu că primele lecții le-ai luat devreme, la vârsta de 7 ani, dar când ai realizat că muzica făcută avându-l drept companion poate deveni un mod de viaţă, o carieră?

În primul rând, trebuie să spun că eu vin din zona rurală a Austriei, din

ca structură melodică şi formulă performativă, justifică, fără doar şi poate, aprecierea că acordeonistul şi compozitorul austriacCHRISTIAN BAKANIC reprezintă un veritabil fenomen artistic. Şi de acest lucru s-a putut convinge inclusiv publicul român, întrucât virtuozul acordeonist

Burgenland, din sudul acestei regiuni mai exact, iar acolo există o tradiție puternică în ceea ce priveşte acordeonul, dar unul mai aparte, acordeonul Stirian. Este un fel de acordeon diatonic utilizat în muzica populară austriacă, care mi-a fost familiară din copilărie şi care îmi plăcea foarte mult, bineînţeles, mai ales că bunicul meu cânta la un asemenea instrument. Astfel

a concertat în acest început de vară ca warm-up la Braşov Jazz & Blues Festival (15-18 august), împreună cu al său Trio Infernal, alături de cântăreaţa argentiniană Paula Barembuem. Muzician multipremiat şi ovaţionat din Islanda până în China, în egală măsură pentru proiectele solo la acordeon clasic şi cele colective, în care se simte liber să se manifeste creativ, CHRISTIAN

BAKANIC este unul dintre acei rari perfomeri care, prin abordarea sa transfrontalieră şi stilistic multilayered, a reuşit să îmbuntăţească semnificativ imaginea acestui instrument, acordeonul, considerat de mulţi a fi unul bătrân(icios). Ascultându-l însă pe Christian Bakanic interpretând Bach în manieră Soul în duet cu Marie Spaemann sau cântând hit-ul Pop Billie Jean în combo cu Marşul turcesc al lui Mozart, împreună cu trupa Folksmilch, percepţia despre acordeon a oricărui meloman se va nuanţa cu siguranţă.

s-a născut dorința de a învăţa să-l folosesc, la rândul meu, iar părinții mei au fost de acord să merg la școala de muzică. Din câte îmi amintesc, m-am îndrăgostit aproape imediat de acel instrument, deopotrivă de sunetul său și de modul în care se manevrează şi am exersat foarte mult încă de la început... când veneam acasă de la școală, lucram cel puţin două ore. Nimeni nu trebuia

să-mi spună să exersez, o făceam pentru că-mi doream eu şi am cântat muzică folclorică la acest acordeon diatonic timp de vreo trei ani, inclusiv în diverse formații din Burgenland. Apoi, la 10 ani, am câștigat un concurs de folclor şi atunci a fost prima dată când m-am gândit: ‘Oh, aș putea să fac mai mult, pentru că sunt talentat, iar oamenilor le place cum cânt’, acela a fost momentul în care mi-am spus că aş vrea să fiu muzician.

De atunci a trecut ceva vreme, iar tu ai devenit unul dintre cei mai importanţi acordeonişti din Europa. Cum te menții acum în formă? Sunt spectacolele suficiente sau mai simţi nevoia de exerciţiu suplimentar?

Eu am o mulțime de proiecte cu diferite trupe, cam 5-10 pe an, şi în cazul fiecăruia am convenit un anume program, un repertoriu pe care, bineînțeles, trebuie să îl repet şi să-l exersez. Pe de altă parte, de pe la 20 de ani, eu mă autodefinesc mai mult ca un muzician de jazz decât ca unul de factură clasică,

iar ca muzician de jazz... înveți mereu, asta e ceea ce cred eu. De asemenea, chiar dacă nu cânți la instrumentul tău, dar asculți muzică sau baţi ritmul şi fredonezi ceva împreună cu prietenii din trupă în autobuzul de turneu, de fapt, tot exersezi... menţinerea sub orice formă a contactului cu muzica eu o consider tot exerciţiu. Ca improvizator și compozitor, muzica este pentru mine un stil de viață, deci nu se rezumă doar la instrument. [...] Şi ca să completez ceva apropo de începuturi, între 14 şi 20 de ani, deja hotărât să devin muzician, m-am dus să studiez acordeonul clasic la Graz, mai întâi la școala de muzică, la Gymnasium, și apoi la Conservator [Johann Joseph Fux Konservatoriumn.r.], unde am intrat în contact

cu muzica lui Mozart, a lui Bach, dar și cu cea compusă de Piazzolla, care are, în clipa de faţă, o mare influență asupra mea. Ce vreau să zic este că atunci chiar exersam minim patru ore în fiecare zi şi aceea a fost, aş spune eu, cea mai importantă perioadă din formarea mea ca acordeonist.

Interesant e faptul că folosim în limbaj termenul de “clasic” asociat acordeonului, în condiţiile în care acesta este, de fapt, un instrument destul de nou, cu o istorie de sub 200 de ani...

Povestea acordeonului se întinde real cam pe 150 de ani, mai mult sau mai puțin, dar ca tip de instrument, adevăratul acordeon clasic există doar din anii ’60, când s-a inventat sistemul free bass, care îţi permite să interpretezi note ca la pian inclusiv cu mâna stângă. Abia de prin 1960 se vorbeşte deci de acordeon ca un instrument clasic. [...]

Christian Bakanic & Paula Barenbuem, Brașov 2024

SoNoRo Musikland, festival dedicat patrimoniului arhitectural și cultural transilvan

În urmă cu șase ani, în familia festivalurilor SoNoRo apărea SoNoRo Musikland, un festival dedicat patrimoniului arhitectural și cultural din Brașov, Sighișoara și satele care fac parte din arealul Colinelor Transilvaniei. Cu o istorie a locuirii de peste 800 de ani, moștenirea culturală pe care au lăsat-o sașii din Transilvania este extrem de valoroasă și își redobândește încet, dar sigur, gloria pe care o merită. Bisericile fortificate și casele din această zonă spun povești de care călătorul de astăzi se bucură ca de niște lecții de istorie total diferite. Înțelegând potențialul uriaș pe care îl are zona, mulți oameni inimoși au început să recondiționeze casele tradiționale și să le transforme în locuri primitoare pentru turiștii români și străini, din ce în ce mai numeroși în ultimii ani. În acest context s-a ivit Festivalul SoNoRo Musikland, care va umple cu muzică clasică nu doar spațiile deosebite în care se va desfășura, ci și inimile unui public deja fidelizat.

Ediția a VI-a a festivalului se va deschide pe 25 iulie cu un concert în Piața Sfântul Ioan din Brașov, aflată în vecinătatea Bisericii Franciscane, susținut împreună cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii Brașov, dirijată de Cristian Oroșanu. Enescu afirma într-un interviu, pe care l-a acordat după concertul susţinut cu aceasta: „ […] la saşi am descoperit o cultură muzicală uimitoare, extraordinară.

Aşa, la Braşov, ei au o merituoasă orchestră simfonică”. Vineri, 26 iulie, publicul este invitat la concertul Con affetto, la Bastionul Țesătorilor – actual Bastion al Artiștilor –, fortificație medievală brașoveană cu o autentică arhitectură istorică. Acesta a fost un turn de apărare care a aparținut breslei țesătorilor de in, construit la începutul secolului XV.

Sâmbătă, 27 iulie, este programat concertul Alla ungarese, într-un loc nou pe harta Musikland – Căminul Cultural din Cristian, o comună atestată documentar în 1223, sub numele de „Insula Christiana”; denumirea de insulă provine de la cele două braţe ale Cibinului (Sibiului) ce cuprindeau aşezarea. Un alt loc nou este și Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, unde duminică, 28 iulie, ora 12:00, va avea loc concertul Guten morgen, Wolfie! Acest muzeufuncţionează într-un important monument de arhitectură civilă,

reprezentativ pentru tipologia spaţiului comercial și de locuit privat, din oraşele transilvănene, între secolele al XVI-lea şi al XIX-lea.

Primul jam session al festivalului este programat duminică, 28 iulie, la Das Fort Boutique din Râșnov, un ansamblu minunat de case din secolul al XVIII-lea, restaurate cu grijă și transformate cu pricepere, cunoștințe și eleganță în case de oaspeți. Pe 29 iulie, iubitorii de muzică clasică sunt așteptați la concertul Dance, dance, dance, de la Biblioteca Județeană „George Barițiu”, după care festivalul continuă marți, 30 iulie, cu concertul

An die freude, la Biserica Evanghelică Sfântul Bartolomeu – cel mai vechi monument de arhitectură din Brașov, fiind construit în 1223, în stil gotic timpuriu.

Piața Sfântul Ioan din Brașov

Călătoria muzicală SoNoRo Musikland continuă apoi în câteva sate din arealul Colinelor Transilvaniei. Miercuri, 31 iulie, publicul se va bucura de concertul La apus, care va avea loc la Fuga Lolelor Cincu. Museum in Progress din Cincu. Acest „Muzeu în devenire” este dedicat străvechiului obicei de alungare a iernii și a spiritelor rele, Fuga Lolelor. Muzeul este situat în prima primărie a Cincului de până la 1714 și se află în incinta zidurilor fortificate ale Bisericii Evangelice CA, iar concertul SoNoRo Musikland va avea loc în grădina dintre zidurile incintei bisericii, fiind deschisă pentru prima oară publicului cu această ocazie.

Înainte de a-și continua călătoria în sate, festivalul revine joi, 1 august, în Sala Barocă a Primăriei Sighișoara pentru concertul Povești din Pădurea neagră. Clădirea în stil neo-

renascentist a fost edificată între anii 18861888, pe amplasamentul unei vechi mănăstiri dominicane. Această clădire impunătoare a avut de la început un scop administrativ, fiind numită Palatul Comitatului Târnava Mare. Vineri, 2 august, concertul Schubertiada va avea loc la Biserica fortificată din Meșendorf – o biserică-sală în stil gotic timpuriu, ridicată în secolul al XIV-lea și fortificată în 1495. Al doilea jam session, probabil la lumina lunii, este programat tot pe 2 august, de la ora 21:00, la Meșendorf Gasthaus, proprietate ce reunește case vechi de mai bine de o sută de ani, reprezentative pentru arhitectura tradițională săsească, dar și case noi, care urmează principiile aceluiași tip arhitectonic.

Al treilea jam session va fi sâmbătă, 3 august, la Critz Cross din Criț – o casă de oaspeți cu grădină și terasă, recondiționată recent -, iar concertul Finale va avea loc pe 4 august, la Casa din Viscri a Regelui Charles al III-lea. Proprietatea tradițională săsească din satul Viscri, parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, găzduiește în șura reconvertită expoziția permanentă de artă și carte botanică Transylvania Florilegium, precum și o serie de expoziții temporare. Cu excepția primului concert, accesul la concertele SoNoRo Musikland este liber și se face pe bază de invitație sau rezervare, în limita locurilor disponibile. Programul detaliat al Festivalului SoNoRo Musikland și modalitatea de rezervare, pe www.musikland. sonoro.org.

Critz Cross din Criț

Biserica fortificată din Meșendorf

Despre basme și povești cu

ELISE WILK

Spectacolul De treci codrii, produs de Teatrul Godot Bucureşti şi Teatrul

Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe, reprezintă una dintre cele mai seducătoare premiere ale lunii iulie din cel puţin trei motive: este un musical inedit care

Elise, dacă ne raportăm la texte ale tale din ultimii ani, precum Union Place, puzzle dramatic al Europei contemporane, Oameni pe care nu-i mai iubești, având ca subiect despărțirile, sau Nu s-a întâmplat nimic, despre mişcarea MeToo, toate tratează teme sobre şi foarte actuale, pentru ca acum să ne surprinzi cu un musical inspirat din basmele românești. Care este povestea... poveştii De treci codrii?

Înainte să-ți spun povestea poveștii, vreau să punctez faptul că, deși temele par la prima vedere foarte serioase, în aceste spectacole care s-au făcut după textele pe care le-ai amintit se râde foarte mult. De obicei, mi se spune că textele mele au umor chiar dacă tratează subiecte destul de grave și cred că asta e bine, pentru că mie-mi place ca publicul să râdă. Mi se pare că, nu ştiu de ce, dacă îl treci printr-un carusel de emoții, nu îl întristezi de la început, atunci când publicul râde aprofundează

explorează poveşti şi basme vechi, beneficiază de o echipă creativă minunată - de la iconica actriţă Maia Morgenstern până la regizorul Eugen Gyemant - şi, mai ales, o are ca autoare pe una dintre cele mai valoroase personalităţi din dramaturgia românească actuală, ELISE WILK, ale cărei piese, jucate şi premiate pe mai multe continente, au fost traduse până acum în 12 limbi. Pentru a avea o idee despre anvergura recunoaşterii de care se bucură în plan cultural Elise Wilk, e suficient să amintim că cel mai recent text al ei devenit spectacol, Union Place, a fost scris la invitaţia Schauspielhaus Salzburg pentru o distribuţie internaţională, iar apreciata sa piesă Dispariţii a avut anul trecut premiera şi în Germania. În aceste condiţii, pătrunderea Elisei Wilk cu De treci codrii în spaţiul basmului şi fanteziei muzicale, departe - cel puţin aparent - de poveştile dramatice inspirate din realitatea contemporană sau istoria recentă care par a o defini începând chiar de la debutul din 2008 cu S-a întâmplat într-o joi, intrigă şi incită în egală măsură şi, drept urmare, ne-a bucurat că a acceptat invitaţia la dialog.

mai bine temele puțin mai grave și cam toate textele mele despre care ai pomenit sunt așa. Referitor la musicalul De treci codrii, a fost o invitație, nu am avut eu această idee, dar a fost o coincidență foarte fericită în ce mă priveşte, pentru că eu am mai scris song-uri pentru spectacole, dar așa, câte unul sau, poate, două-trei, şi am observat că îmi place foarte mult şi cam în aceeași perioadă m-a întrebat Anna Maria Popa, managerul Teatrului Andrei

Mureșanu din Sfântu Gheorghe,

Ioan Slavici Arad

foto © Teatrul Clasic

dacă n-aș fi interesată să scriu textul pentru un musical care trebuia să aibă ca punct de pornire basmele românești. Atrăgându-mă foarte tare zona asta, am zis da, să încerc, fiindcă mi se pare că uneori e bine să accepți provocări și să faci lucruri pentru prima dată, să nu tot rămâi în aceleași teme.

„Cred într-un teatru viu, actual, puternic, care ne pune în față o oglindă ca să ne înțelegem pe noi mai bine și care, prin prisma unor povești,

chestionează lumea de azi.

Cred că lumea are nevoie de povești”, spuneai într-un alt interviu. Cum nuanțezi, în acest caz, sensul cuvântului poveste?

Când am vorbit atunci de poveste, nu mă refeream la cele pe care le auzim atunci când suntem copii, la basme, ci la poveștile zilelor de astăzi. Mi se pare că orice spectacol, cel puţin din acelea care îmi plac mie, are o poveste în spate. La aceste povești mă refeream, dar, cumva, mi-a fost destul de ușor să trec

la basm, fiindcă am încercat totuși să explorez teme actuale, dar fără să le aduc în actualitate. Eu chiar m-am întâlnit cu Eugen Gyemant [regizorul spectacolului De treci codrii - n.r.], cu care am mai colaborat înainte, și i-am spus că nu doresc să facem un spectacol cu Făt Frumos, care, nu știu, vorbește la smartphone sau conduce o mașină şi, din fericire, nici el nu și-a dorit lucrul acesta. Ne-am propus să rămânem într-un timp destul de arhaic, dar trăsăturile pe care le au personajele să fie cumva foarte actuale, să se apropie mult de cele ale oamenilor din ziua de astăzi. În afară de asta, ne-am gândit că ar fi interesant să spunem partea din poveste care nu se cunoaște, adică aceste basme nu au început sau sfârșit, iar noi, întotdeauna când citim un basm, vedem doar o parte din ceea ce s-a întâmplat. Ei bine, eu m-am gândit la poveștile personajelor secundare și la ceea ce nu aflăm noi despre acestea în basmele pe care, altfel, le cunoaștem cu toții. Am încercat să spun povestea din punctul de vedere al acestor personaje, fiindcă atunci, privind-o din alt unghi, poate descoperim alte lucruri, deci cred că asta ar trebui să te facă să fii curios și să vii la teatru, să vezi care e partea necunoscută a poveștii. [...]

Citiţi interviul complet cu ELISE WILK pe www.zilesinopti.ro

Oameni pe care nu-i mai iubesti, 2022

(regia Leta Popescu)

Union Place, 2023, Schauspielhaus Salzburg (regia Alexandru Weinberger Bara)

O săptămână dedicată comediei

Comedia are o săptămână numai a sa la Braşov, la început de iulie, pentru că, între 1 și 7 ale lunii, în orașul de la poalele Tâmpei se desfăşoară cea de-a XI-a ediţie a tradiţionalului Festival Săptămâna Comediei, care propune, în diverse locaţii in şi outdoor, un program extrem de consistent de manifestări teatrale, cinematografice şi muzicale, având toate ca numitor comun... buna dispoziţie.

Secțiunea de teatru a festivalului, care va fi deschisă cu cea mai nouă producţie a Teatrului Total, Genul programului: Comedie, avându-i drept capete de afiş pe Maia Morgenstern şi Marius Bodochi, oferă spectacole în premieră la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov, ce propun spectatorilor variate tipuri de umor, fie prin natura textului dramaturgic, fie prin abordarea regizorală, şi au în distribuţie actori care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Astfel, în competiţie, Teatrul Nottara prezintă Ultima oră,

piesa lui Mihail Sebastian, în care comicul de situație născut dintr-o eroare de tipografie va fi cu siguranță savurat de public, iar Teatrul de Comedie propune A fi sau a nu fi, inedita adaptare a filmului lui Ernst Lubitsch scrisă de Nick Whitby, în care îşi dau replica Ilona Brezoianu şi Liviu Pintileasa. Teatrul Metropolis vine la Braşov cu 30+, savuroasa comedie regizată de Alex Bogdan despre șase femei, toate în vârstă de peste 30 de ani, dezamăgite de felul cum arată viețile lor, iar a doua zi vom afla

mai multe despre... Interesul General, în spectacolul de la Teatrul Dramaturgilor Români, pus în scenă de către Andrei Huțuleac. În weekend, Teatrul Bulandra prezintă Family.exe, provocatoarea dramedie a lui Mimi Brănescu despre vulnerabilitate și traume de familie, pentru ca festivalul să se închidă, în afara concursului, cu spectacolul de la Teatrul Național Timișoara, Romanian Psycho, cu textul, regia și interpretarea semnate de către Florin Piersic Jr. Programul Săptămâna Comediei va fi completat anul acesta de numeroase activități în aer liber, pregătite pentru întreaga familie în Parcul Central Nicolae Titulescu și în cartierul Coresi: spectacole pentru copii, spectacole de improvizație, acrobație, spectacole stradale, ateliere și concerte la final de zi. Nu lipsesc Ada Milea, Trupa ImproȘtim, Sarmalele Reci, The Creative Moustache, și nici Ana Crăciun Lambru, maestru păpușar al cărui nume s-a regăsit anul acesta pe lista nominalizaţilor la Premiile UNITER, sau Teatrul

Magic Puppet ori trupe populare precum Partizan şi Conexiuni. Așadar, motive culturale şi recreative pentru a alege Brașovul ca destinaţie de mini-vacanţă luna aceasta sunt suficiente, deci... ne vedem la Săptămâna

Comediei!

BUENA VISTA SOCIAL CLUB O aniversare cu (mult) cântec

Cu 25 de ani în urmă, odată cu premiera din 1999 a documentarului realizat de celebrul cineast german Wim Wenders, Buena Vista Social Club, o filă din povestea artei contemporane şi lifestyle-ului cubanez, rămasă în obscuritate timp de jumătate de secol din cauza revoluţiei lui Castro, s-a transformat într-un real fenomen cu impact global. Cu mult timp înainte ca Obama, cu ajutorul Papei Francisc, să facă un pas esenţial în normalizarea relaţiilor dintre democraţiile occidentale şi Cuba, Wim Wenders (Perfect Days, Wings of Desire, Paris, Texas) a prezentat întregii lumi acest univers plin de culoare şi sunet, de viață şi de emoţie al membrilor unui fost hub artistic din Havana, fondat şi devenit faimos în anii ’40, centrat pe susţinerea stilurilor muzicale tradiţionale afro-cubaneze.

Buena Vista Social Club a fost închis în timpul Războiului Rece, ca o consecinţă a politicii guvernamentale de abolire a centrelor culturale şi sociale etnice în favoarea societăţilor integrate rasial, dar şi a emergenţei muzicii Pop şi Salsa (derivată din muzica cubaneză, însă distilată în SUA), ce au dus son cubano într-o zonă de nişă, şi doar obstinaţia şi inspiraţia tandemului Wim Wenders-Ry Cooder au făcut posibilă redescoperirea acestor bijuterii artistice vii şi a mediului lor creativ de către melomani. Inclusiv cei români, pentru că, pe parcursul a

10 ani, în marea lor majoritate - cu excepţia doar a lui Rubén Gonzáles, decedat în 2003, şi a lui Amadito Valdés -, membrii Buena Vista Social Club au concertat la noi oferind experienţe memorabile, indiferent că ne gândim la Ibrahim Ferrer la Sala Palatului în 2004, la concertul lui Orlando ‘Cachaito’ López şi Manuel ‘Guajiro’ Mirabal din 2006 sau la cel susţinut de Compay Segundo în vara lui 2009, ca să nu mai vorbim de Adios!, emoţionantele cântări de rămas bun din 2014, la care au participat Eliades Ochoa, Omara Portuondo, Guajiro Mirabal şi Barbarito Torres.

foto © Eniac Martinez

Întorcându-ne la documentar, care avea să fie nominalizat în 2000 la Oscar, acesta se relevă ca rezultat al combinării fericite a trei perspective culturale distincte: patrimoniul afro-hispanic din Cuba, inaccesibil atâta timp din cauza blocadei politice, apoi viziunea eliberată complet de prejudecăţi a unuia dintre cei mai pasionaţi exploratori ai confluențelor sonore multietnice, americanul Ry Cooder, şi, nu în ultimul rând, estetica unui artist vizual şi cineast caracterizat în aceeaşi măsură de spirit cultural transfrontalier prin teme şi forme de expresie, europeanul Wim Wenders, deja nominalizat la Grammy în 1998, pentru un alt documentar, Willie Nelson at the Teatro.

Performanţa aproape miraculoasă a lui Wim Wenders cu Buena Vista Social Club, de a surprinde cu resurse minimale, într-un mod relevant, esenţa acestui grup de muzicieni trecuţi cu greutate prin viaţă, pe un teren care îi era completamente străin, îşi găseşte explicaţia - dincolo de experienţa în cinematografie - în sensibilitatea aparte care se relevă în acuarelele şi fotografiile sale, prezentate publicului încă din anii ’80 în galerii şi muzee de artă. Expoziţii precum Pictures from the Surface of the Earth sau Two or Three Things I Know About Edward Hooper arată uluitoarea sa capacitate de absorbţie, filtrare şi interpretare a adevărului ‘real’, care devine un adevăr artistic ‘personal’, inclusiv în documentarele sale pre-Buena Vista, precum “jurnalele” Tokyo-Ga şi Notebook on Cities and Clothes, şi, mai apoi, în Biopic-urile dedicate coregrafei Pina Basuch şi pictorului Anselm Kiefer.

Wenders n-ar fi ajuns însă în Cuba fără muzicianul californian Ry Cooder, pe care-l

cunoscuse la filmările pentru Neo-Noir-ul Hammett, debutul la Hollywood din 1982 al regizorului, pentru care fusese angajat de F.F. Coppola. În locul lui Cooder a fost însă preferat atunci un compozitor de clasică, John Barry, cu toate că avea deja la activ mai multe OST-uri, dar prietenia legată cu Wenders avea să ducă în 1984 la capodopera Paris, Texas. Altfel, Ry Cooder s-a impus nu doar ca unul dintre cei mai valoroşi chitarişti slide din întreaga istorie a muzicii, dar şi ca un producător extrem de influent în spaţiul World Music, premiat în carieră cu şase Grammy-uri, extrem de implicat în proiecte cross-over, în cadrul cărora a colaborat cu muzicieni din Africa, India şi America de Sud, aşa că acceptarea invitaţiei de a participa la un session în Havana cu muzicieni din Mali a fost firească. Doar că aceştia n-au primit viza, iar Cooder, deja la faţa locului, a decis să înregistreze cu nişte muzicieni locali un album de... son cubano. LP-ul Buena Vista Social Club, lucrat în numai şase zile, a depăşit la scurt timp de la lansarea din toamna lui 1997 un milion de unităţi vândute, iar Cooder compusese cam tot atunci şi muzica pentru filmul The End of Violence al lui Wenders, aşa că acesta s-a numărat printre primii căruia i-a împărtăşit entuziasmul descoperirii muzicii lui Ferrer, Ochoa & Co, şi o casetă cu înregistrări, plus câteva vorbe la telefon au fost suficiente pentru o deplasare la Havana. De acolo, inclusiv prin contribuţia filmului care a rezultat, Buena Vista Social Club a devenit o parte importantă a istoriei Pop(ulare), dar şi a poveştii personale a fiecărui pasionat ce a intrat în contact cu această muzică fără vârstă.

PAGINA

Ry Cooder | foto © Donata Wenders

foto © buenavistasocialclub.com

Wim Wenders foto © Gerhard Kassner

„Pe lângă apropierea de public, Street Art-ul mi-a adus

și detașare” INGRID ODeTTe MASCHeK:

Deși numele ei poate sugera o altă naționalitate, Ingrid Odette Maschek este o artistă de 32 ani născută și crescută în Cotroceni, București.

A terminat Istoria Artei la Universitatea București, dar s-a orientat spre un job care nu a avut conexiune cu arta și a rămas în altă zonă (o asociație care oferă cursuri pentru psihologi și profesori). Are și proiecte freelance de graphic design, web design, iar adiacent, pe linia de web design a prins-o foarte mult programarea în urmă cu câțiva ani. În ultimii trei ani s-a alăturat echipei Să fiți cuminți. Deși inițial voia să colaboreze doar în calitate de artist, i-a plăcut foarte mult ideea și a decis să susțină și să dezvolte proiectul direct. Astfel că activează în zona de street art alături de Săfițicuminți Crew.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește? Multe dintre lucrări sunt pentru mine, pentru a satisface nevoia de a exprima ce e în mintea mea. Deseori îmi vine o idee și mă obsedează zile, uneori săptămâni întregi. Îmi place să jonglez cu ea în minte și să-mi imaginez care sunt cele mai bune moduri de a o reda. Alteori vine completă și pur și simplu mă fascinează până o pun pe hârtie. Rezultatul final, când ajunge în punctul în care îl pot considera final, îmi oferă cel puțin la fel de multă satisfacție vizuală precum ideea însăși. Stilul cred că a venit de

la sine, a evoluat și va evolua în funcție de mine. Nu îl văd ca pe ceva fix, ci ca etape din viața, creația și percepția mea. Cred că vorbește foarte frumos despre ce rezonează în mine. Analizând, am văzut că mereu am avut tendința să țintesc spre perfecționism, realism și chiar hyperrealism. Chiar dacă încercam să lucrez într-un stil care nu îmi este caracteristic, la un moment dat, trebuie să nu mai am referință și să lucrez cum simt. Indiferent de cât de bine urmez alte guidelines, tot mi se pare că se vede amprenta mea. Consider că orice aș face va avea o doză de mine și,

implicit, ceea ce pot numi stilul meu.

În ultimii doi ani am ales deseori să lucrez abstract și plat. La început a fost o provocare și o alegere făcută mai ales din motive practice. Începând colaborarea cu Să fiți cuminți, am avut multe evenimente cu live painting. De multe ori, lucrările realiste durează zile sau săptămâni să le fac și implică tot felul de poziții. În cadrul actului live painting voiam ca publicul să vadă cap-coadă procesul creativ, așa că am făcut un pas afară din zona de confort și am intrat într-o zonă care

Paninaro

Mural Moxi

foto © Edward Flen

îmi plăcea, dar pe care n-am n-am explorat-o cu adevărat. Trecerea de la un stil la altul și lucrul cu ambele mi se pare că a venit natural. A concretizat o idee anterioară într-un concept actual, care este în lucru și pe care vreau să-l redau într-o expoziție viitoare – inthegridd. De ce doi de d? Pentru că era numele pe care îl pusesem încercării mele la un blog (acum dezafectat), iar inthegrid era deja luat. Îmbină abstractul, platul, simbolismul cu perfecționismul, rigoarea și fascinația realismului din mine. Reprezintă grid-ul meu creativ primordial, din care orice este posibil într-un flow surprinzător între dimensiuni care explorează adâncimile propriei ființe.

Cum ți-a schimbat street artul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Este o formă de artă care e mult mai aproape de public și poate influența percepțiile mai rapid decât cea clasică. La început a fost un pic intimidant să lucrez live, mai ales când aveam proiecte care erau centrale sau într-o zonă circulată, însă a început să-mi placă rapid. E un

proces diferit când se opresc oameni random să vorbească cu tine. Și nu doar atât, cât și să-și dorească să colaboreze cu tine, ca artist, pe baza a ce văd. Street art-ul m-a învățat lucrul în echipă în artă, fiind parte din Săfițicuminți Crew. Suntem un crew de fete și am început să pictăm cam de doi ani, o perioadă pe care o apreciez enorm, m-a învățat multe și continuă să mă dezvolte ca artist. Pe lângă apropierea de public, street art-ul mi-a adus și detașare. Odată ce e terminată lucrarea în spațiul public, este a orașului și ce urmează să se întâmple cu ea depinde de oraș.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România...

O să rămână special primul perete interior de la fostul Paninaro sau primul perete exterior mare, de pe Mihai Bravu. La fel, și participarea la Street Delivery anul trecut, când chiar am avut un mic moment de taking it in împreună cu fetele din crew sau anul acesta, când am pictat

împreună baia de la MNAC (BSAF). Ultimele lucrări făcute acum, în mai, în cadrul Fiți Cu-minți Creative Fest, cred că sunt printre preferatele mele – cea din zona de joacă de la Heavy Yard, cea de la intrarea NOUA Bar, cea de la GoVeggie și mini collab-ul cu artistul german Spam, de la Institutul Goethe. A fost un mic maraton, cu multă organizare înainte (pentru festival) și au ieșit patru desene superbe, realizate împreună cu crew-ul.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

În trecut probabil, primele lucrările pe pereți mari, până am prins experiența – aici îmi amintesc de peretele scenei de la Kraft Market, care a durat mult mai mult decât mă așteptam. Cred că fiecare proiect vine cu micro/macro provocările sale, însă se găsesc soluții pentru toate.

Ce urmează pentru Ingrid Maschek?

În mod special, sper să se concretizeze cât mai rapid expoziția personală pe care o planific de ceva vreme. Între timp, avem destul de multe proiecte de crew și urmează să plecăm în vară în Bremen, la Hidden Treasure Festival.

GoVeggie | foto © Andreea Oprisan

foto © Edward Flen

Amar Coffee | foto © Andrei Bobariu

Muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Nu metal și rock progresiv la Artmania

După ce a adus la Sibiu nume marcante ale scenei rock, Artmania se întoarce anul acesta cu cea de-a 18-a ediție, în perioada 26-28 iulie. Dacă în trecut i-am văzut pe scenă pe Dream Theater, Haken, Steven Wilson, Opeth, Porcupine Tree, Tesseract, Messhugah, Mercyful Fate sau Leprous, anul acesta îi vom prinde în acțiune pe canadienii de la Spiritbox, pe norvegienii Satyricon, pe britanicii de la Monuments, dar și pe The Flower Kings, grupul suedez de rock progresiv care a schimbat masiv scena europeană a genului. De altfel, liderul Ronie Stolt a mai poposit pe scena Artmania și în 2022, atunci când a susținut un recital alături de supergrupul Transatlantic, împreună cu Neal Morse – chitară și voce, Pete Trewavas – chitară bas și Mike Portnoy – tobe. În plus, headlineri ai ediției de anul acesta sunt americanii de la Korn, trupa de nu metal formată în 1993 în California, care revine în România după concertul de la București, din 2015.

Cu 40 de milioane de albume vândute până în prezent, Korn reprezintă una dintre trupele de referință ale genului, cu o constantă prezență în cultura pop și fashion. Recent, parteneriatul Korn –Adidas a bulversat internauții, aceștia invadând site-urile pentru a face rost de îmbrăcăminte și încălțăminte inspirate de imaginea trupei. Debutând discografic în 1994, cu LP-ul omonim, Korn se strecoară prin scena grunge (devenită mainstream odată cu succesul albumului Nevermind, al trio-ului Nirvana) și îmbrățișează teme precum bullyingul și abuzul, îmbrăcându-le în acorduri morbide

www.zilesinopti.ro

și ritmuri violente. De altfel, cel mai recent album al trupei, Requiem (2022), a fost clasat de către publicații precum Metal Hammer, Kerrang! sau Loudwire în topul celor mai bune albume ale anului. Show-ul de la Artmania face parte din turneul de promovare a LPului, iar fanii își vor putea da întâlnire cu Korn în formula Jonathan Davis – voce, James „Munky” Shaffer – chitară, Ra Diaz – chitară bas, Brian „Head” Welch – chitară, Ray Luzier – tobe și Davey Oberlin – clape.

Slipknot, Sepultura și Machine Head sunt doar câteva dintre trupele care citează Korn drept influență, iar albume precum Korn (1994) și Follow the Leader (1998) sunt considerate drept surse de inspirație ale genului nu metal, ajutând la pătrunderea acestuia în spațiul mainstream. Astfel, nu ne rămâne decât să dăm o fugă până la Sibiu luna aceasta și să ne dăm întâlnire cu trupe etalon ale rockului, în cadrul unui festival care a surprins întotdeauna cu lineup-uri eclectice și bine alese.

Ce ascultăm în luna iulie

Luna aceasta ascultăm muzică electronică, hard rock și experimentări interesante realizate cu ajutorul sintetizatoarelor, fie că vorbim despre influenți mesageri ai beat-urilor electronice, legendari creatori ai rock-ului clasic sau regizori de la Hollywood.

Moby Always Centered at Night

Influent reprezentant al muzicii electronice, Moby revine cu cel de-al 22-lea album de studio, alcătuit din colaborări cu diverși soliști vocali autohtoni. ,,Am vrut să lucrez cu soliști extraordinari, care nu sunt la fel de cunoscuți ca David Bowie sau Gregory Porter”, a declarat acesta. Asta după ce ultimii câțiva ani au fost dedicați lansării albumelor cu prelucrări orchestrale ale hiturilor sale precedente. Deși Moby nu mai domină topurile așa cum o făcea la finalul anilor ’90, atunci când piese precum Why Does My Heart Feel So Bad? sau Honey acaparau petrecerile britanicilor, noul album merită ascultat cap-coadă, în contextul maturizării unuia dintre cei mai reprezentativi artiști ai genului.

Deep Purple = 1

Probabil că nimeni nu se aștepta la un nou album al rockerilor britanici, dar iată că aceștia ne surprind cu o lansare discografică proaspătă. Desigur, surpriza rămâne legată doar de neprevăzutul lansării, căci cântecele noului LP sunt cât se poate de previzibile, închizând membrii trupei într-o zonă de confort care îi face pe fani să vină în continuare la concerte. Plin de riff-uri de chitară scoase direct de la începutul anilor ’70, albumul prezintă un grup de septuagenari îndrăgostiți de muzică, gata să o cânte fără pretenția succesului în topuri. De altfel, abordarea pare că funcționează, căci Deep Purple cântă în continuare în arene sold-out și probabil o vor mai face ceva timp de acum încolo.

David Lynch & Chrystabell

Cellophane Memories

Dacă la începutul lunii iunie, fanii lui Lynch își imaginau cu nerăbdare posibilitatea apariției unui nou sezon Twin Peaks, iată că vestea bulversantului regizor este legată de cariera sa de muzician. După două materiale discografice lansate împreună cu Lynch și un rol în sezonul trei din Twin Peaks (2017), cântăreața americană

Chrystabel își unește din nou forțele cu David, dând naștere unui album destul de pretențios, dar care are posibilitatea de a-i fascina până și pe cei mai sceptici ascultători. Misterios și întunecat, Cellophane Memories scarpină curiozitatea lui Lynch față de macabru și imprevizibil și ne oferă o performanță vocală de neratat a originalei Chrystabell.

INTERVIU DE IOAN BIG

Umberto, erai încă extrem de tânăr atunci când ai debutat cu albumul You Belong to Me. Cum s-a declanşat, de fapt, atracţia ta pentru Blues?

Într-adevăr, în cazul meu, povestea a început foarte devreme, fiindcă din copilărie am fost mereu atras de absolut orice avea ritm, aşa că am început prin a bate la tobe până pe la vreo 10-12 ani,

Italianul de la curtea regelui Blues

UMBERTO PORCARO

muzical

acestui

2019.

remarcabile (You the Away, sau

unora Coleman sau Kim Wilson până la Little Charlie

UMBERTO PORCARO având în minte ce a spus B.B. King: „ muri

mberto Porcaro (n. 1979) nu împlinise 20 de ani şi cântase deja pe scenă cu B.B. King, Buddy Guy, Billy Branch sau Canned Heat, ceea ce spune multe despre atunci tânărul chitarist pasionat de Blues, care, odată cu intrarea în noul mileniu, avea să se afirme drept cel mai apreciat şi valoros ambasador italian al acestui gen muzical pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, calitate recunoscută inclusiv prin prestigiosul Blues Music Award care i-a fost decernat în 2019. Umberto Porcaro, care va concerta în premieră în România, în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival (15-18 august), se dovedeşte a fi deopotrivă un cantautor original - prin câteva albume personale You Belong to Me, Burn the Day Pleasure Is My Business, Take Me Home)şi un liant de tip „Deep Blue” între lumi şi culturi, în calitate de companion de turneu sau de session al unora dintre legendele Blues-ului, de la Tony Coleman sau Kim Wilson până la Little Charlie Baty şi Junior Watson. Am plecat în dialogul cu UMBERTO PORCARO având în minte ce a spus Blues-ul nu va muri niciodată, fiindcă peste tot pe planeta asta sunt băieţi precum Umberto Porcaro, îndrăgostiţi cu-adevărat de această muzică simplă şi nemuritoare”.

atunci când am simţit nevoia să mă apuc de chitară. După ce am schimbat instrumentul, în prima fază, cântam câte puţin din toate genurile muzicale care-mi plăceau şi pe care le ascultam frecvent, de la RockFolk până la Jazz, dar lucrurile s-au schimbat atunci când un membru al familiei mele mi-a făcut cadou discul B.B. King Live at the Apollo, care pur şi simplu m-a şocat... şi

uite că nu-mi vine să cred nici acum, privind în urmă, că un puştiulică ce abia lansase You Belong to Me a ajuns opening act pentru B.B. King la doar 19 ani, la un mare festival precum Pistoia Blues Festival. De fapt, totul a început de acolo şi în Blues eu mi-am descoperit atunci raţiunea de a trăi. Din acele momente şi pânăîn ziua de azi, i-am dedicat Blues-ului întreaga mea viaţă.

Vorbind de Blues, care au fost muzicienii ce ţi-au influenţat stilul de a cânta?

Primele influenţe, să le spunem cele timpurii, au fost B.B. King, Albert King şi T-Bone Walker, dar întotdeauna i-am adorat pe veteranii Blues-ului din Chicago, pe Jimmy Rogers, Eddie Taylor, Jimmy Reed, Little Walter, Magic Sam, ca să nu mai vorbesc de una dintre influenţele majore asupra mea, reprezentată de OTIS RUSH. Am petrecut realmente o mulţime de zile închis în camera mea, ascultând o căruţă de discuri şi încercând să cânt ca tipii ăştia... mission impossible :-)

Fă un arc peste timp cu ajutorul instrumentului, de la prima ta chitară la cele pe care le foloseşti în prezent...

Am început prin a cânta la o chitară foarte ieftină care mai arăta şi rău pe deasupra, dar totul s-a schimbat datorită iubitului meu tată, care a făcut ce-a făcut şi, după câteva luni, mi-a cumpărat o Gibson Les Paul. În prezent am numeroase chitare, dar favorita mea absolută rămâne una pe care

am poreclit-o „Red Velvet”, o Gibson Cherry ES 335 din 1967. De asemenea, îmi place foarte mult să cânt pe Les Paul Gold sau pe bătrânul meu Strat, dar, în acelaşi timp, sunt ataşat şi de al meu Telecaster.

Încă din timpul primei călătorii în State ai ajuns să cânţi cu muzicieni reputaţi, ca Billy Branch sau Johnny Dollar. Ce experienţe ţi-au rămas în memorie?

Prima oară când am fost la Chicago eram extrem de tânăr şi a fost nemaipomenit să îi văd pe Buddy Guy şi pe Otis Rush performând live. Îmi aduc şi-acum aminte cum am simţit brusc nevoia să mă aşez atunci când am ascultat primul vibrato al lui Otis Rush. Incredibil! Apoi, totul a devenit oarecum casual, pentru că obişnuiam să merg în cluburi precum Rosa’s Lounge şi să le spun că am venit tocmai din Sicilia pentru Blues, iar mulţi îmi dădeau o şansă. De exemplu, chiar nepotul lui Willie Dixon, parcă numele său era Tiger, m-a invitat o dată să cânt în grădina Chess Records împreună cu Fernando Jones. [...]

Să vorbim un pic de cel mai recent LP, Take Me Home, care este aproape integral alcătuit din piese scrise de tine. Am compus întregul album după ce tatăl meu a murit... am fost devastat. Pierdusem o parte esenţială din viata mea şi mă simţeam cu-adevărat pierdut. Pur şi simplu, nu reuşeam să mă adun şi să trec peste ce am simţit în acele zile foarte grele pentru mine, însă, odată ce am decis să-mi transform durerea în muzică, totul a căpătat din nou sens. Iar titlul albumului are o semnificaţie

RINGO STARR, la 84 de ani

Nu știm dacă broccoli-ul asezonat cu afine este soluția (căci asta este rețeta pe care Ringo o tot propovăduiește), dar nu numai că nu ne miră faptul că Ringo împlinește luna aceasta 84 de ani, dar nici nu suntem surprinși de apariția noului său EP, Crooked Boy. Alcătuit din patru piese cu tente autobiografice, albumul a fost compus și produs de Linda Perry, fosta membră a proiectului

4 Non Blondes, într-o perioadă în care Starr este din ce în ce mai atras de formatul scurt al EP-ului.

Baterist extraordinar de influent al universului poprock și, totodată, o figură adesea detestată de ascultătorii pretențioși ai genului, Ringo nu a încetat vreodată să creeze controverse. „Ringo nu este nici măcar cel mai bun toboșar din Beatles”, ar fi zis John Lennon, însă o mică săpătură pe Google ne arată că remarca lui Lennon nu este adevărată, ci constituie mai degrabă o memă ce-l înconjoară pe Starr încă de la începutul carierei. În 1970, în contextul despărțirii Beatles, când McCartney își lansa influentul debut omonim, iar Harrison surprindea mapamondul cu triplul LP, All Things Must Pass, Ringo își încerca și el norocul, lansând

Sentimental Journey, un album de standarde jazz care acaparau petrecerile mătușilor sale din

www.zilesinopti.ro

Liverpool. Desigur, de la bătăi de tobă rock and roll până la lamentări à la Frank Sinatra e cale lungă, însă Ringo a avut mereu norocul colaborării cu artiști legendari. Nu de alta, dar până și Quincy Jones a acceptat să-i orchestreze lui Ringo câteva standarde, în contextul în care

membru al grupului Toto. În plus, după despărțirea Beatles, Ringo a rămas singurul membru al trupei care a colaborat constant cu toți ceilalți, până la moartea lui Lennon, în 1980. Starr a fost printre primii toboșari care și-au lipit numele trupei de fața de rezonanță a tobei mari, a influențat masiv felul în care percuționiștii muzicii rock își contruiesc ritmurile, iar în iarna lui ’64, atunci când Beatles au apărut pentru prima dată pe televizoarele americanilor, a demonstrat unei generații întregi că bătutul la tobe e simplu, cool și distractiv. Într-o lună în care celebrăm 84 de ani de la nașterea acestuia, nu ne rămâne decât să-i ascultăm discografia și să spunem și noi „peace and love” –faimoasa remarcă pe care

Starr o zice cu atâta pasiune. standarde, în contextul în care a fost primit cât se poate de negativ de presă

Sentimental Journey primit cât se poate de negativ de presă și fani.

Cu toate acestea, colaborările lui

Cu toate acestea, Band) sau Steve Lukather, și

Ringo cu artiști renumiți nu se opresc aici. În 1988, acesta a creat Ringo Starr’s All Star Band, un supergrup menit să-l acompanieze în turnee, prin care s-au perindat cantautorul american Dr. John, bateristul Levon Helm (The Band) sau Steve Lukather, influent session musician

HANA VU

Muzică fără vârstă pentru o vârstă apusă

Prin fina şi densa textură a liniilor melodice, substanţa de sorginte iraţională a versurilor şi vocea aproape de teatral a cantautoarei DIY Hana Vu, care o asociază cu Dark-Pop-ul, Romanticism reprezintă unul dintre cele mai originale albume cu caracter introspectiv lansate anul acesta în spaţiul Indie. De origine vietnameză şi coreeană, dar născută în Los Angeles, în 2000, Hana Vu se dovedeşte prin acest LP a fi foarte “bătrână” la cei numai 24 de ani ai ei, poate şi pentru faptul că a urcat pe scenă încă din preadolescenţă, în deschiderea unor artiste din circuitul underground de peste Atlantic, precum Sophia Allison, aka Soccer Mummy sau Kelly Zutrau, vocalista trupei newyorkeze Wet. “I don’t wanna go anywhere anymore / And I don’t wanna be anything” ne cântă ea pe acest LP, care îi urmează lui Public Storage din 2021, dar primul pe care îl creează integral de una singură, fără vreo intervenţie din exterior.

Muzica i-a exprimat vulnerabilitatea emoţională încă de la primul său EP, How Many Times Have You Driven By, din 2018, însă

Romanticism reprezintă

un statement personal al unei tinere care încearcă să se pregătească pentru a-şi asuma statutul de adult şi care doreşte să-şi împărtăşească viziunea despre viaţă, cristalizată în urma acumulării experienţelor de până acum, de la lansarea sa ca artistă pe Bandcamp şi SoundCloud până la dublul EP dedicat actriţelor sale favorite, Nicole Kidman/Anne Hathaway (2019), sau includerea de către NME, înainte de declanşarea pandemiei, în Top 100 Essential new artists. “Therе’s no air in my lungs / Cause my breath has changed / And now I’m a ghost of who I have been.”

Nu întâmplător, designul copertei este bazat pe tabloul pictoriţei baroce Artemisia Gentileschi, Judith ucigându-l pe Holoferne, cu Hana întrupându-l pe generalul asirian decapitat, fiindcă regăsim în permanenţă în sound-ul Indie Rock al albumului ceva din dramatismul (pe alocuri, tragismul) atemporal care a contribuit la definirea unora dintre curentele artistice ale secolelor XVII-XVIII, relativ departe de tonalitatea de tip ‘the best days of our lives’ asociată în mod uzual cu adolescenţa. Printr-o profundă autoanaliză, Hana Vu îşi pune întrebări serioase, chiar dacă nu lipsite de umor sau energie juvenilă, despre modul în care s-a consumat existenţa ei ca parte a Generaţiei Z, în condiţiile în care, aparent, nu ar avea motive să nu o privească... în roz şi o face cu o extraordinară pasiune, intuiţie şi emoţie, astfel încât Romanticism se relevă ca un must-listen pentru melomani, indiferent de vârstă.

foto © Andrew Yuyi Truong

Renaud Garcia-Fons

„Cinematic Double Bass”

Pentru mult timp, jazz-ul și filmul au fost inseparabile.

Multe filme despre jazz, multe filme ilustrate sonor cu jazz și o bibliografie întreagă care tratează subiectul. Urmând această tradiție, senzaționalul contrabasist Renaud GarciaFons a compus și înregistrat un album care imaginează filme prin spectrul larg al propriului instrument. „Cinematic Double Bass” este un dublu album în care arcușul, pizzicato sau percuția intră în atmosfera filmelor noir din anii ’50-’60, a acțiunilor cu gangsteri sau ce mai crea

noul val de cinematografie din acea perioadă și acompaniază suspansul, urmăririle și alte emoții intense care fac parte din stilul specific. „In A Jazzy Mood” și „In A Spirit Of Travel” sunt cele două părți care explorează mediul unor filme care ar trebui făcute. Bateria, vibrafonul, vocea sau claviaturile completează orchestrația centrată pe multitudinea de posibiltăți de expresie ale contrabasului cu cinci corzi, evident, datorită virtuzității incredibile pe care o arată RGF. Niciodată nu e vinovat instrumentul pentru limitele pe care le stabilește muzicianul. Practic, e un obiect, până când instrumentistul îi extinde cuprinderea. Trecerea dincolo de monotonia stilistică e un proces pe care puțin îl reușesc pe deplin. Garcia-Fons e cel mai bun exemplu pentru trecerea de retorica uzuală a contrabasului, pentru că și-a creat propriile metode de exprimare, căutând prin toată lumea sunete pe care să le absoarbă și să le transpună.. De aceea cred că ce se întâmplă pe „Cinematic Double Bass” este incredibil.

Poveşti de succes

ELECTRECORD

Unul dintre cele mai importante brand-uri culturale ale României

De peste 90 de ani Electrecord scrie istoria muzicii românești alături de cei mai importanți artiști și milioane de ascultători din lumea întreagă. Povestea începe în 1932, când Nathan Mischonzniki achiziționează din Germania câteva utilaje vechi, le aduce la București și le pune în funcțiune. Atunci noua fabrică de discuri a fost botezată „Electrecord”. În 1948, societatea este naționalizată, după care utilajele și tehnologiile îi sunt modernizate. Tirajele cresc, iar din 1956 apar și discurile de vinil. Anii șaptezeci sunt caracterizați prin înregistrări de o calitate îmbunătățită, precum și prin

tiraje de ordinul zecilor de mii de copii lunar. După 1990, „Electrecord” a intrat treptat în declin. Societatea s-a găsit în impas în jurul anului 1996, când producția a stagnat din lipsă de cereri, însă doi ani mai târziu a fost salvată prin achiziționara utilajelor sale de către o societate britanică contra sumei de 40 de mii $ și prin vinderea clădirii în care se afla fabrica. Cu acești bani a fost cumpărat un studio de înregistrări performant. În 2003, angajații societății au preluat de la stat pachetul majoritar de acțiuni „Electrecord”. Mai multe ne-a povestit Ioana Hașotti – Cristescu, Head of Legal Department.

Cât de greu este să revitalizezi un astfel de business în România, care au fost cele mai mari obstacole?

O spunem de la început, apropo de ideea de brand menționată înainte:

Electrecord nu este orice brand; este, foarte probabil, cel mai important brand cultural al României. E suficient să ne gândim la istoria lui, care începe acum aproape 100 de ani, la ceea ce a însemnat în anii comunismului, la transformările pe care le-a parcurs după Revoluție, la ceea ce depozitează fonoteca și arhiva sa şi la felul în care este reprezentat în conștiința publicului său. Ele sunt și argumentele care ne-au provocat în acest

demers de revitalizare. Încercăm să transmitem semnalele corecte către un public care are amintiri importante și o afecțiune particulară pentru Electrecord. În acest mod ne și gândim strategia de editare și reeditare ale anumitor artiști și opere, într-o relație cu dublu sens cu publicul nostru. Ne lăsăm inspirați de propunerile lor, evoluând, desigur, și într-un context cultural care propune anumite produse, la rândul lui. Suntem atenți și la nișe, şi la noile publicuri și generații de muzicieni și melomani, încercăm să publicăm opere esențiale din fonotecă, dar să și fim conectați la noile dinamici culturale. În fond, provocările unui astfel de business

țin mai degrabă de asemenea comportamente și gesturi, care, dacă nu sunt interpretate corect, devin obstacole. N-am putea spune că ne-am lovit la propriu de ele, aflându-ne încă în faza de adaptare la un anumit context, iar feedbackul publicului până în acest moment e încurajator.

Spuneți-ne un lucru mai puțin cunoscut despre Electrecord. În 1996, Electrecord a scos ultimul disc de vinil din acea epocă. Era vorba despre LP-ul solistei de muzică populară Margareta Clipa, cu numărul de catalog EPE-04417. A urmat o perioadă lungă în care producția s-a axat pe CD-uri. Anul trecut, după o pauză de 27 de ani, am lansat, în contextul unei creșteri formidabile a vânzărilor de muzică pe un astfel de suport, din nou un album pe disc de vinil –România. 100 de minute al grupului bucureștean Trei Parale, care poate fi cumpărat de pe magazinul nostru online, de pe electrecord.ro, în diferite formate.

Cum arată Electrecord în momentul de față în cifre? Nu e un secret pentru nimeni că Electrecord este astăzi o societate aflată în insolvență, însă evoluția din ultimul an este promițătoare. Lucrurile se așază ușor-ușor, planurile de reorganizare a societății sunt respectate, casa de discuri redevine un nume de care se ține cont în industria muzicală, dovadă fiind faptul că recentul LP pe care l-am editat, România. 100 de minute, al formației Trei Parale, a câștigat anul acesta la Gala Premiilor Radio România Cultural, categoria „Muzică”.

www.zilesinopti.ro

Cum colaborează Electrecord cu noile generații de artiști și ce proiecte are pentru viitorul apropiat?

În planul nostru pe termen scurt și mediu, noii artiști sunt un element important al revitalizării brandului. Chiar zilele astea colaborăm cu Radio Guerrilla într-un proiect numit #Nesemnații, în cadrul căruia artiști și formații anonime din România au șansa de a le fi editat de către Electrecord un prim disc de vinil, alegerea câștigătorului fiind decisă deopotrivă de voturile publicului și de reprezentanții celor două organizații implicate, Guerrilla și Electrecord.

Ce noutăți pregătește Electrecord în următoarea perioadă?

Foarte recent, în jurul datei de 1 iunie, am publicat două reeditări din fonotecă: legendarul album al Grupului Stereo, format din solistele Crina Mardare și Elena Perianu, din anul 1985, pe muzica lui Adrian Enescu și textele lui Lucian Avramescu, și Basme de Ion Creangă, un disc pentru copii, dar și pentru copiii din orice adult, lansat inițial în 1982. Pregătim noi release-uri de muzică rock și hip-hop, pe care le vom anunța la momentul oportun. În același timp, alte discuri esențiale din fonoteca

Electrecord își așteaptă rândul la reeditare.

Cum vedeți evoluția brandului

Electrecord în următorii 10 ani?

Credem cu onestitate că

Electrecordul va deveni în următorii 10 ani un label respectat și important al muzicii românești, revenind la magnitudinea de altădată.

powered by smartbill.ro

Interviu de Gruia Dragomir

eat&Drink

Lsusținut de

Fotbal și sprițuri de vară

a ora la care o să apară acest articol, Campionatul European de fotbal va fi în a doua lui jumătate și multă bere se va fi băut deja. Ups, am zis bere într-un articol despre vinuri? Da, cam este vara berii, căci legătura fotbal-bere este la fel de puternică precum dorința României de a ieși din grupe :).

Cu toate acestea, vinul are însă un aliat puternic în perioada asta. Spre teroarea fandosiților din vin care își rotesc ochii până la leșin, aliatul acesta se numește apă minerală. Din această alianță, ați ghicit deja, iese șprițul.

Și acum închideți ochii și imaginați-vă: un pahar mare, un vin alb sec (fie și demisec că nu suntem toți sommelieri), rece, peste care vine un râu de apă minerală. Stai comod pe canapea, pe scaunul de la terasă sau unde vezi tu meciul și strigi susținut: “e gooool!”. La pahar mă refer, desigur.

Poate nu te-ai gândit, dar uite de ce pariez pe șpriț în vara aceasta (și nu doar) versus bere...

campionatul european. Iar apa din șpriț e jucător de prelungiri și chiar de penalty-uri. Uneori și după...

Șprițul e ușor. Chiar și la al treilea pahar.

Șprițul e spornic, are acest avantaj la buzunar căci merge bine la nota de plată când împarți cu prietenii.

Șprițul te ține suficient de treaz cât să prinzi și prelungirile, căci există riscul acesta la

Când încă vrei să fii mai bun ca Edi și să zici schema de joc. Sau să sari la gol. Sau să articulezi corect numele jucătorilor germani (sigur ei prind a doua parte a turneului).

Șprițul e jumate de pas spre lumea vinurilor.

E vinul începătorului, dar orice început e frumos și valoros.

Vara e abia la început, rafturile magazinelor sunt pline de vinuri și de multe ape minerale. Descoperă o Frâncușa, un Grigio, o Cramposie, o Viorica și multe altele, adaugă-i niște apă minerală și bucurăte de meciuri, fotbal și de prima ta excursie în lumea vinului.

Nu mai există gastronomii mici

Scriu asta pentru că eu cred în umbrele mai mari care ne adăpostesc de burgeri și pizza. Estul e una dintre ele, dar fie vine cu o percepție prea largă (Rusia e în Est), fie cu realitatea geografică (Azerbaidjanul este în Estul Europei, chiar Sud-Est) fie vine cu una care suferă la nivel de imagine (Estul Europei, măcar de s-ar fi vorbit mai mult de Europa Răsăriteană). Europa de Est sau de Sud-Est nu a promovat un mesaj comun, nu a creionat o identitate. Totul e în ceață și nesigur. O altă umbrelă e cea a balcanismului, care e și mai coerent la nivel de percepție globală și mai intrigant decât Europa de Est. Poate ne e mai ușor să ne alipim trendului decât să încercăm să construim unul. De exemplu, în ceea ce privește Bucureștiul, din punct de vedere culinar, suntem mult mai balcanici decât arată geografia, chiar dacă micii, sarmalele sau

La momentul la care scriam acest text, Campionatul European de Fotbal încă nu începuse. După amicale, povestea cu nu mai există echipe mici se dovedise, iarăși, un clișeu nerealist. Noi suntem una dintre acele echipe, chiar dacă sperăm la o supriză la Euro. Cumva, tot așa e și cu gastronomia. Geografic, suntem în sud-estul Europei Centrale. Mai precis: pe undeva pe hartă. Nu suntem nici ai sudului (alături de Grecia), nici centrali (la masă cu Austria), ci mai mult ai Estului.

ciorba de burtă sunt ușor diferite față de variantelor lor de la sud de Dunăre. Dar ce faci cu restul țării, cu Ardealul ori Bucovina care, probabil că în caz de referendum, s-ar asocia cu Europa Centrală, nicidecum cu, de exemplu, fosta Iugoslavie. Și pe bună dreptate.

Ar rămâne ca opțiune barba noastră. Să ne diferențiem de toți ceilalți vecini și să devenim, culinar, seducători. E posibil, chiar și probabil să avem cu ce, doar că nu vreau să cad în capcana unui discurs populist, ultranaționalist. Mai mult decât atât, sunt sigur că la nivel central și local, administrațiile se vor arăta

dezinteresate de promovarea României, la fel ca până acum. Nu cred că vreun partid sau alianță aflată la putere ar miza pe un proiect de țară turistică prin care să putem face diferența.

Dar, oare, am reuși să ne tranformăm prin investiții și metode de PR gastronomia într-un Graal culinar, într-o Europă mai puțin descoperită și care are multe de oferit? Să nu uităm că România este a VIII-a țară ca suprafață din Uniunea Europeană și cea mai mare din Sud-Est, iar Bucureștiul, ca număr de locuitori, principala metropolă a zonei. Și, totuși, în ciuda acestor statistici, din punct de vedere turistic, suntem insignifianți. Am putea să ne creăm propriul brand sau ar fi bine să ne asociem, transfrontalier cu vecinii pentru un efort comun, regional. Și dacă alegem ultima variantă, cu care dintre vecini? Și nu, gluma cu Marea Neagră nu funcționează acum.

6 restaurante din țară

cu specific deosebit

iecare mare oraș al țării are și restaurante care surprind prin unicitatea meniurilor și prin poveștile care stau în spatele fiecărui preparat. Așadar, alege una dintre aceste recomandări pentru a transforma o simplă ieșire în oraș într-o adevărată aventură culturală și culinară.

Bucureşti

Nishani

 General Christian Tell 26

 0774.490.080

Bucureștiul are de puțin timp și un restaurant a cărui misiune e de a aduce aromele tradiționale ale bucătăriei aromâne în lumea modernă. Dacă n-ai intrat până acum în contact cu cultura aromână, o poți face aici și cu siguranță, preparatele pe care le vei încerca nu te vor lăsa indiferent.

Braşov

Sushi Han

 Michael Weiss 20

 0770.180.180

Dacă ești în căutare de sushi

în Brașov, atunci poți încerca ce are de oferit Sushi Han, care se află chiar în Centrul Vechi. În afară de sushi, mai găsești aici și noodles și orez thai, dar și un sushi burger care ne-a stârnit curiozitatea.

Cluj

Chez Benoît

 Vasile Goldiș 4

 0770.440.412

Clujul nu este renumit pentru restaurantele franțuzești, dar există aici unul care merită toată atenția, mai ales când vrei să încerci ceva cu adevărat deosebit. Melcii sunt, bineînțeles, o prezență în meniu care nu trebuie trecută cu vederea.

Iaşi

Andalu Gastrobar

 Codrescu 6

 0752.803.443

Timişoara

Riyo Wok & Sushi

 Mărășești 12

 0758.091.091

Iașiul are și un restaurant care și-a propus să aducă aici gastronomia spaniolă din regiunea Andaluziei. În mod evident, din meniu nu lipsesc paella și sangria, renumitele tapas sau tacos. Dar de încercat este neapărat și coada de taur în sos de vin roșu.

În Timișoara ai ocazia de a face o călătorie prin bucătăria japoneză la Riyo Wok & Sushi. Localul este micuț, dar aranjat cu bun gust, iar felurile de mâncare de aici sunt cu adevărat spectaculoase. Nu doar sushi-ul e vedeta aici, deoarece meniul este cât se poate de generos atunci când vrei să încerci și alte specialități japoneze.

Constanța Popina

 Mihai Eminescu 29

 0730.042.244

Meniul de la Popina este un manifest al gustului simplu, local și modest, dar autentic dobrogean. Este unul dintre puținele locuri din oraș unde vei găsi rețete vechi din bucătăria dobrogeană puțin adaptate și preparate cu multă atenție și ingrediente de calitate.

Există preparate românești

cu iz american?

BV-ați gândit vreodată

cât de asemănătoare sunt

macaroanele noastre cu brânză cu celebrul preparat american Mac n Cheese? Dacă pentru preparatul românesc folosim clasicele macaroane, la Mac n Cheese se folosesc paste melcișori. La preparatul american nu folosim telemea, ci cheddar și parmezan, dar folosim unt, spre exemplu. Diferența dintre Mac n Cheese și macaroanele cu brânză o fac două ingrediente: făina și pesmetul. La Mac n Cheese folosim făină și pesmet pentru a îngroșa sosul, în timp ce la macaroane putem fie să adăugăm o brânză sărată și să le lăsăm așa, fie să adaugăm stafide, brânză dulce de vaci și iaurt și să obținem desertul copilăriei. La grătare suntem experți, dar asta nu înseamnă că americanii nu au „furat” și ei meseria. Pe un grătar românesc vom regăsi categoric micii și ceafa de porc, în timp ce pe un grătar american vor fi nelipsiți burgerii sau cârnăciorii de hotdog. Dar, din când în

ucureștiul este supranumit „Micul Paris”, dar cum ar fi dacă v-aș spune că românii sunt mai americani decât ați crede? Pentru început: avem și noi o Statuie a Libertății, la o scară mult mai mică, în orașul Boldești-Scăeni, dar știați că și mâncarea noastră e, într-o oarecare măsură, asemănătoare cu multe preparate americane?

când, vom avea pe ambele grătare niște coastă de porc. Pentru a prepara o costiță americană în sos barbecue autentică avem nevoie pentru sos de: zahăr brun, fulgi de chilli, ketchup, sos de soia, sos Worcestershire, rom, usturoi, muștar, piper și puțin ulei - doar nu vrem să ni se lipească costița de grătar.

Oare care a fost prima: plăcinta cu mere românească sau cea americană? Nu am răspunsul, dar cert e că atât românii, cât și americanii

Mac n Cheese Apple pie

Costiță americană în sos barbecue barbecue

iubesc plăcintele cu mere. Dacă noi, pentru clasica plăcintă cu mere răzuim obligatoriu merele, așteptăm să capete culoarea brună și adăugăm cât se poate de multă scorțișoară, americanii pun în plăcinta lor cu mere următoarele: mere Granny Smith (pentru necunoscători, acestea sunt mere verzi acrișoare), unt, făină, scorțișoară și zahăr, iar blatul de plăcintă este de cele mai multe ori cumpărat din comerț. Diferența majoră la plăcinta cu mere americană este faptul că merele sunt decojite, tăiate în felii subțiri și acoperite de mixul rezultat din combinarea făinii, scorțișoarei și a untului într-o tigaie încinsă, iar apoi puse peste aluat și băgate în cuptor.

Dacă nu ați mâncat până

acum Key Lime Pie, dar ați mâncat celebra prăjitură românească Albă-Ca-Zăpada, să știți că gusturile sunt izbitoare. Pentru un Key Lime Pie avem nevoie de: biscuiți, zahăr brun, unt nesărat, lapte condensat, iaurt grecesc, coajă și suc de lime, frișcă lichidă și zahăr pudră. Noi, pentru Albă-Ca-Zăpada am înlocuit laptele condensat cu lapte simplu, lime-ul cu lămâia și iaurtul grecesc cu făina, dar am zis să nu fim identici, să adăugăm mai multe straturi acestei prăjituri și să folosim cocos pentru ornat. Nu există român care să nu fi mâncat în viața lui orez cu legume și cu pui. Ei bine, aflați că orezul cu legume al americanilor se face cu creveți și cârnați și se numește jambalaya. Printre ingrediente se numără: baconul, pieptul de pui, bulionul, ceapa verde, usturoiul, țelina și apa în care a fost fiert pieptul de pui. Ceea ce dă jambalayei gustul autentic este cajunul, un mix

de condimente care include curcuma, chimion, coriandru, schinduf, pătrunjel, chilli, usturoi, fenicul, boia dulce , ghimbir, cardamon și scorțișoară.

cardamon scorțișoară.

Chiar dacă există multe preparate asemănătoare, aflați că americanii au destule preparate interesante care merită încercate. Unul dintre ele este Philly Cheese Steak, un sendviș apreciat chiar de fostul președinte american Barack Obama. Pentru un Philly Cheese Steak autentic avem nevoie de: antricot de vită, pe care îl asezonăm cu sare, piper și ulei de măsline, ceapă, ardei gras, brânză provolone, sos de cheddar și pâine.

În cazul în care nu sunteți interesați de preparate americane similare cu cele românești, puteți oricând încerca jerkey, pui și waffles, sendviș cu crab sau celebra supă chowder, iar că să intrați în spiritul american, puteți face acest festin chiar pe 4 iulie, atunci când SUA sărbătorește Ziua Independenței.

Key Lime Pie

Philly Cheese Steak

Jambalaya

Vegetale pe grătar

E simplu să pui pe grătar, alături de mici și de fleici, ardei, roșii, vinete,

dovlecei sau ceapă. Merg însă și niște

legumicole la care nu v-ați gândit.

Grătarul e răspunsul, cui îi pasă care e întrebarea?

Da, preparatele la grătar în curte constituie un răspuns excelent în materie de conviețuire, socializare, pofte, precum și un prilej mereu actual de a constata că nu iese fum fără arome. Sigur, n-o să ne învețe nimeni să facem grătar, în general, care e treaba cu afumarea, care merge foarte bine cu hidratarea, dar asta e o altă discuție.

Fiindcă în materie de grătar, suntem conservatori: punem cam aceleași lucruri la făcut, de la nelipsiții mici, ceafă, cârnați și coaste, la scrumbii, dacă e sezonul, avem surse bune și musafiri de soi. Pentru stomacurile ceva mai delicate, aruncăm pe grătar și niște legume, privite chiorâș, de parcă ar ocupa prea mult spațiu din cel, chipurile, rezervat exclusiv cărnurilor: ardei, vinete, roșii, dovlecei, ciuperci, ceapă. Un buchețel legumicol care vorbește despre toleranță – nu suntem foarte pregătiți să invităm în mod deliberat niște vegetarieni înrăiți la petrecere, dar dacă pică din întâmplare, să nu li lungească urechile în așteptarea cartofilor prăjiți. În plin sezon de grătare, vă propun, având ca sursă de inspirație portalul Fine Dining Lovers, să luați în considerare și alte legume sau chiar

fructe pe care să le puneți pe masă după ce au fost preparate cu ajutorul cărbunelui și al brichetelor. Aceste alternative nu sunt garnituri sau vocea a doua după carne, pot fi consumate singure și nici nu trebuie să ungeți grătarul cu slănină înainte de a le trânti să sfârâie: salată, cartofi dulci, castraveți, cicoare, ridichi, avocado, frunze de kale, varză de Bruxelles, praz, tofu, ananas! Salată la grătar. Poftiiim? Da, poftim, de ce să nu poftim?! Spălată bine, uscată natural, sărată, așezată pe marginea grătarului, mai la sfârșit, ca să fie foc mic, până prinde o culoare frumoasă, închisă, tăiată fideluță, apoi servită cu sirop de lămâie, ulei mai pricopsit, parmezan și migdale afumate.

Varza de Bruxelles își dă arama pe față când e pusă la grătar și-și dezvăluie notele verzi dacă e fin carbonizată. Sucul de lămâie, nucile și din nou parmezan desăvârșesc combinația.

Ananasul la grătar e o vedetă nu doar pentru cei mici. Alte fructe-revelație de afumat și de consumat: banane (le puteți pune cu tot cu coajă), piersici, felii de pepene verde pentru o savuroasă aromă caramel, boabe babane de struguri. O să vă lingeți pe degete și nu le veți mai considera ca făcând parte din lumea mai puțin cizelată a grătarelor!

Sergiana, la Munte şi la Mare, Pentru Vacanţa Ta!

La Neptun, odată cu redeschiderea

restaurantului Calul Bălan, ultimele zile din iunie au schimbat gustul vacanţelor. Asta

înseamnă că Sergiana şi Bunătăţurile au ajuns la mare, iar inconfundabilele accente ale bucătăriei ardeleneşti se împletesc din nou cu irezistibile savori dobrogene şi reţete contemporane internaţionale. Rezultatul este o invitaţie irezistibilă. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi îmi veţi da dreptate! Închipuiţivă că în lista de bucate vă-ntâmpină jumări cu pită şi ceapă roşie, alături de Pomana

Porcului, Muşchiuleţul Haiducesc, Ciolanu’ cu Varză Călită,... astea fiind doar câteva dintre mâncărurile cu gust ardelenesc, lângă care Ciolanu’ de Miel, Pastrama de Berbecuţ şi peşti de Marea Neagră şi

Dunăre vin să cinstească priceperea păstorilor şi cea a pescarilor dobrogeni. Tot aici veţi găsi şi reţete cu statut de delicatese internaţionale. Aşa sunt Curcanul cu

De la tradițional, la actualitatea internațională!

Sos de Mango, ori Pulpa de Raţă Conphit, sau Buratta cu Sos de Ananas. Dar vorbele n-au gust şi doar stârnesc pofte pe care nu le pot astâmpăra, aşa că ne oprim aici cu poveştile despre meniu.

În schimb vă anunţăm că vom continua programul

Vinurile Verii, iar asta va deveni cu siguranţă una dintre atracţiile sezonului. Nici nu ar putea fi altfel atât timp cât, până la sfârşitul lui August, sunt programate mai bine de 15 întâlniri cu vinuri de la Domeniile Caraman, Caii de la Letea, Domeniile Davidescu, Licorna, Cotnari şi Strunga Winery.

În fiecare vară, Calul Bălan e acea gazdă bună care vă pofteşte la Bunătăţuri şi vinuri de soi, într-o atmosferă de poveste. Iar magia care se ţese aici devine bucurii de vacanţă.

Urmărește acest QR cod și vei decoperi la timp tot ce aduce vara la Calul Bălan. Pentru Vacanța Ta!

PAGINA 70

Seri de Poveste la Calul Bălan

Jumări, slană, afumături și brânze, adică Startere Ardelenești!

Cheescake,... variante la borcan!

Ciolan de miel

Bulz tras în porumb, cu bacon și parmezan

Vinurile Verii încep cu un pahar!

În Poiana Braşov, Sergiana vă pofteşte la Stâna Turistică, loc de ospeţe şi plăcut popas. Aici vă puteţi bucura de soare şi priveliştea munţilor, la mesele din grădină, sau veţi împărtăşi experienţa unei mese bogate într-o ambianţă rustică, plină de pitoresc şi de bun gust. În cartea de bucate, veţi găsi mâncăruri tomnite după Legea Sergiana, aşa cum v-a obişnuit restaurantul nostru din Centrul Vechi al Braşovului, dar veţi descoperi şi feluri care doar la Stână se gătesc. Unele dintre acestea sunt culese de pe cărările ce nu au graniţe şi sunt bătute de păstori prin Carpaţi şi Balcani, chiar până-n Pindu’ armânesc. Baciu nost’, care-i mai mare peste Stână, minteni pune-n ceaun bucăţi faine de berbecuţ, să le năduşească bine ş-apoi le dă gust cu mirodenii, iară Băciţa vă va răsfăţa cu rotocoale din porcşor sub coperiş din pară cu brânză. Aşa că, haidaţi la Stână, c-aci tot timpu-i masa-ntinsă cu Bunătăţuri pentru oaspeţi!

La Râşnov, restaurantul Sub Cetate este locul care deschide porţile unei călătorii în timp, spre vremurile cu domniţe, cavaleri şi turniruri. Pentru că apropierea de cetatea care străjuieşte oraşul dă o culoare istorică deosebită împrejurimilor. Însă în apropiere veţi găsi un fragment dintr-o eră şi mai îndepărtată, din timpurile în care dinozaurii stăpâneau planeta. Dino Parc este o atracţie entuziasmantă pentru toţi prichindeii, aşa că traseele de vacanţă ale familiilor cu copii includ negreşit şi acest ţinut fantastic. Iar într-o vecinătate atât de ofertantă, restaurantul nu e nicio clipă mai prejos! Aici plita-i veselă, cuptorul e încins, ceaunu-i fierbinte, în timp ce grătarul sfârâie cu jarul aprins. Pentru că la Sub Cetate, întotdeauna e Vremea Bunătăţurilor.

De la Mare, la Munte v-am purtat alături de Sergiana într-o lume a Bunătăţurilor. Însă mai avem o surpriză, în premieră! E o campanie care se desfăşoară la pas, pe aleile din Neptun, unde dacă o întâlniţi pe Andreea - o veţi recunoaşte uşor după traista cu Calul Bălan! – e de ajuns să răspundeţi corect la întrebarea ei şi câştigaţi un voucher pentru unul din rstasurantele noastre din Braşov, Râşnov sau Poiana Braşov.

Pentru că și la Munte, şi la Mare, Sergiana e Pentru Vacanţa Ta!

Sub Cetate străjerii au pus halebardele-n cui și s-au tras și ei la umbră deasă. Sub copaci!

La Stână, Casa Mare e gata să primească oaspeți, iar bucătarii au umplut deja grădina cu Bunătățuri.

La

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Ciocolată + Cocktailuri = Cea mai bună combinație de Ziua Ciocolatei

e 7 iulie, iubitorii de dulciuri au un motiv în plus de sărbătoare: Ziua Internațională a Ciocolatei. Totuși, pentru că vremea de afară ar face ca ciocolata să se topească imediat și pentru că probabil suntem deja plictisiți de clasica înghețată de ciocolată, cum ar fi să încercăm niște cocktailuri cu ciocolată, care să dea acestei zile festive o notă mai interesantă?

Cui nu-i place un Martini bun? Ginul, Vermutul, coaja de lămâie și clasica măslină verde fac o combinație perfectă pentru o seară de vară la terasa preferată. Dar cum ar suna un Martini cu ciocolată? Pentru început, al nostru Martini cu ciocolată se prepară cu vodka, și nu cu gin, apoi vom avea nevoie de pudră de cacao pentru ornarea paharului, lichior de ciocolată și frișcă lichidă. Deși această rețetă nu aduce absolut deloc cu cea originală, aflați că iubitorii de Martini l-au descris pe cel cu ciocolată ca fiind cea mai bună alternativă atunci când vor un cocktail dulce, care să le aducă aminte de laptele cu cacao pe care cu toții îl savuram în copilărie.

Pentru iubitorii ciocolatei cu mentă, Grasshopper este cocktailul perfect de savurat în această vară. Aveți nevoie de lichior de mentă, lichior de ciocolată albă, frișcă lichidă și nucșoară rasă. Unul dintre cele mai spectaculoase lucruri la acest cocktail este (poate) culoarea, un verde-mentă care cu siguranță va atrage privirile și întrebările curioșilor în legătură cu „ce bem acolo?”. Nici iubitorii culorii roz nu au fost uitați, întrucât o altă versiune de Grasshopper se numește Pink Squirrel, iar în loc de lichior de mentă, pentru preparare, se folosește lichior de căpșuni.

Bushwacker este cocktailul pentru toți cei care apreciază ciocolata și romul. Pe lângă rom, ne trebuie: lichior de cafea, lichior de ciocolată neagră, lapte, cremă de cocos și nucșoară. Bushwacker este genul de cocktail care are nevoie, pe lângă amestecarea în shaker cu gheață a tuturor ingredientelor, de gheață pisată în paharul în care se servește, pentru a avea un gust și mai răcoritor.

Dacă cu rom și ciocolată s-au tot făcut rețete și știam deja că sunt o combinație pe cinste, ce ziceți de ciocolată cu whiskey? Pentru a prepara un Tootsie Roll autentic avem nevoie de whiskey, vin alb dulce, lichior de ciocolată, lichior de cireșe și cireșe confiate pentru decor.

Margarita este pe toate listele de cocktailuri potrivite pentru vară, așa că nu aveam cum să nu includ și o variantă de Margarita cu ciocolată. Pentru cei care doresc să comande această versiune a celebrului cocktail, Black Mole Margarita se numește, iar pentru cei care își doresc să îl prepare acasă, avem nevoie de: mezcal, lichior cointreau, suc de lime, sirop de ciocolată și portocale, lichior de ciocolată, apă minerală și o felie de lime pentru decor.

Pentru cei care își doresc să bea același cocktail ca renumitul jucător de golf, Arnold Palmer, aflați că, pe lângă celebrul ceai Arnold Palmer, există și Bay Hill Hummer, special conceput pentru cei care își doresc o băutură ceva mai tare. Avem nevoie de brandy, vodka, lichior de ciocolată și înghețată de vanilie aproape topită. De ce trebuie înghețata de vanilie să fie aproape topită? Pentru a se putea amesteca mult mai ușor în shaker alături de toate celelalte ingrediente.

Încheiem în forță cu un Death by Chocolate, care necesită pentru preparare: vodka, lichior de cafea, lichior de ciocolată, înghețată cu ciocolată, sirop de ciocolată, frișcă și gheață zdrobită. Asemenea desertului al cărui nume îl poartă, acest cocktail este special gândit pentru iubitorii de ciocolată care adoră cocktailurile dulci. De multe ori se recomandă renunțarea la frișcă pentru cei care își doresc să bea mai mult de un pahar din acest tip de cocktail.

Ar fi păcat să nu încercăm, în calitate de iubitori ai ciocolatei, măcar una dintre aceste băuturi, dar dacă nu ne simțim îndeajuns de curajoși, milkshake-ul, tableta de ciocolată sau diversele prăjituri vor fi mereu la discreția noastră.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Sus, sus, sus, la munte sus!

A apărut vodca 100% românească, a cărei titulatură omagiază Vârful Omu. Să ciocnim, deci!

OMU Vodka a fost lansată la jumătatea lunii trecute și reprezintă un omagiu adus unuia dintre cele mai înalte vârfuri montane din România, Vârful Omu, iar eticheta este semnată de celebrul alpinist Horia Colibăşanu, care a mărturisit: „Mi-am început cariera de alpinist în Munţii Bucegi, acolo unde se află Vârful Omu. Prima mea excursie a fost pe Platoul Bucegi. Eram în clasa a XI-a, am plecat cu ruscacul în spate din Gara Sinaia şi timp de o săptămână am făcut exact ce mi-am dorit: am urcat munţii şi am avut un sentiment foarte plăcut de libertate. Pentru mine, Munţii Bucegi şi Vârful Omu au o semnificaţie aparte, reprezintă începutul în cariera de alpinist. Aşa că am fost entuziasmat de discuţia pe care am avut-o cu reprezentanţii Alexandrion Group, care mi-au propus rolul de Brand Ambassador. Mi s-a părut că am multe lucruri în comun cu OMU Vodka: este un brand autentic, cinstit, care face ceea ce spune; atât eu, cât şi OMU Vodka preferăm frigul, ne simţim mai bine la -30 de grade Celsius decât la +30 de grade Celsius”. Conform reprezentanților companiei, „Alexandrion Group, parte din Nawaf Salameh Family Office, schimbă regulile jocului pe piaţa de vodkă internaţională, lansând un produs premium, 100% românesc, inspirat de puritatea şi frumuseţea naturii din Munţii Bucegi. OMU Vodka este un omagiu adus unuia dintre cele mai înalte vârfuri montane din România, Vârful Omu, şi se adresează celor care au spirit de aventură, dorinţă constantă de a explora şi îşi propune să îşi depăşească limitele”. Așadar, avem toate motivele să ciocnim, în cinstea unei tării cu altitudine.

Personal, în calitate de observator (şi consumator responsabil) al produselor industriei de pe glob, nu pot decât să îi salut apariția.

Este o piață aparte și tocmai am aflat de la The Spirits Business, care citează raportul the Brand Champions 2024, care este Top 10 branduri în industrie, judecând după vânzări: Smirnoff, Absolut, Żubrówka, Magic Moments, Arkhangelskaya, Żoładkowa, Grey Goose, Soplica, Pyat Ozer (Five Lakes), Nemiroff. Asta așa, ca să știm cum stăm. Iar de la Drinks International, care consemnează și apariția OMU Vodka, știu de o tărie cu umor: Vodca Bere Proastă! Astfel, Brewdog Distilling Co. are în portofoliu vodcă produsă folosind bere care nu îndeplinește standardele de eliberare ale fabricii de bere. Bad Beer Vodka folosește orice bere, de la IPA la Stout, care trece prin cel mai mare alambic cu coloană din Europa, în noua distilerie a mărcii, situată peste drum de fabrica de bere Brewdog din Aberdeenshire.

6 localuri unde să bei un șpriț

Cu venirea verii, nimic nu este mai răcoritor și plăcut decât un șpriț savuros, servit într-un loc cu atmosferă plăcută. Fie că preferi un șpriț clasic de vin alb cu apă minerală sau ești în căutarea unor combinații mai sofisticate și inovative, iată 6 locuri din țară care nu te vor dezamăgi când cauți așa ceva.

Bucureşti

Lovin’ Wine Bar

 Intrarea Tudor

Ștefan nr. 26

 0767.320.464

Iată un wine bar căruia îi place să potrivească vinurile cu feluri deosebite de mâncare. Se află în zona Floreasca, dar la capitolul prețuri este mai mult decât accesibil. Mai trebuie să știi că aici se fac constant degustări de vinuri și merită să iei parte la ele, pentru că sunt experiențe memorabile.

Braşov

Ma Cocotte Gastro

Wine Bar

 Nicopole 34A

 0741.671.596

Ma Cocotte este un gastrobar aflat pe o stradă din spatele Dealului Cetății. Meniul aduce laolaltă o sortimentație diversificată de vinuri în asociere cu partea gastronomică internațională. Destul de des, aici au loc și sesiuni de wine tasting. O seară de vară petrecută la Ma Cocotte, într-o companie plăcută și cu un șpriț rece se va transforma cu siguranță într-o amintire plăcută.

Cluj

Alle Bollicine Vino & Pasta

 Republicii 7

 0742.015.199

Timişoara

Vinto

 Florimund Mercy 4

 0755.080.028

Vinto este un wine bar & restaurant unde se gătește în tandem cu cele patru anotimpuri şi cu inspiraţie din cultura culinară a regiunilor viticole. Conceptul se bazează pe gastro socializare sau „sharing”. Au un meniu cu peste 200 de etichete de vinuri, printre care și spumante, dintre care 36 vă așteaptă să le gustați și la pahar. Deci, ai de unde alege.

Iaşi

Travagant

 Al. Lăpușneanu 7a

 0232.704.947

Travagant se prezintă drept: „Degustărie. Băcănie. Restaurant.”

Asta înseamnă că poți cumpăra de aici tot felul de delicatese, dar poți să și rămâi să petreci o seară romantică în acest local cu peste 400 de vinuri speciale. Bineînțeles, găsești aici și vinuri din care să poți face un șpriț, iar în unele seri poți avea parte și de un mic concert la pian.

Dacă ești în căutarea unui loc

în Cluj unde vinul e la putere, ai de unde alege, dar la Alle Bollicine Vino & Pasta vei avea parte de o experiență cu totul aparte, mai ales că aici au loc multe evenimente care pun vinul în centru.

Constanța

Vistier 13

 Piața Ovidiu 13

 0725.191.919

Vistier 13 se recomandă drept prima vinărie din Constanța și este fratele mai mic al mult apreciatului Tomis Pub. S-a deschis anul trecut la mezaninul Casei Damadian din Piața Ovidiu. Localul este cu adevărat inedit pentru Constanța și își așteaptă cu porțile larg deschise clienții iubitori de vinuri și mâncăruri deosebite.

În ton de sezon

PRețete de smoothies

robabil cea mai iubită licoare în sezonul cald este ice latte-ul. Pe lângă această băutură cu tot felul de siropuri ce-i pot fi adăugate și cuburi de gheață ce se-nghesuie-n pahar, mai există și altele cel puțin (dacă nu chiar mai) bune. Pentru astăzi, vă propunem câteva rețete de smoothies – colorate și, bineînțeles, sănătoase.

Smoothie-ul poate ține de sete, dar și de foame, fiind o alternativă bună pentru un mic dejun rapid sau pentru un snack, dar trebuie consumat imediat după preparare, pentru a nu-și pierde proprietățile nutritive.

Este, prin excelență, o băutură versatilă, la îndemâna oricărui chef sau, după caz, amator în bucătărie. Important însă de reținut este faptul că, în ciuda simplității sale, are anumite ingrediente cheie: proteină (spre exemplu, iaurt), fructe (reduc inflamația și susțin sănătatea celulelor), verdeață (spanac, salată verde, pătrunjel, de exemplu, acestea fiind bogate în vitamine, minerale și fibre), o bază lichidă (lapte, apă, suc de fructe).

Probabil v-a mai scăzut entuziasmul datorită componentei „verdeață”, dar vă asigurăm că acestea nu se vor simți în băutură. În plus, în funcție de preferințe, puteți adăuga băuturii și grăsimi sănătoase, precum câteva nuci, un sfert de avocado, semințe de chia sau de in. Acum, că am trecut în revistă câteva noțiuni teoretice, putem lua un blender și să începem!

Căpșune și portocale

Probabil cel mai cunoscut smoothie este cel de căpșune, cu care spargem și noi gheața în rândul rețetelor de azi. Pentru el veți avea nevoie de: un iaurt – proteina de care vă spuneam, jumătate de ceașcă de suc de portocale, câteva căpșune –proaspete sau congelate, câteva frunze de spanac, un blender et voila. Simplu, nu?

Avocado, spanac și fructe

Rețeta aceasta strigă verde, dar într-un mod sănătos. Vă sunt necesare pentru ea: patru mâini de baby spanac, două kiwi, un avocado, câteva semințe de chia și puțin ghimbir ras. În continuare, adăugăm baza lichidă, noi vă recomandăm puțin suc de lime și 150 de mililitri de apă (sau, vorbă arhicunoscută nouă – după ochi), dar, așa cum am stabilit la început, puteți alege orice bază lichidă doriți.

Pepene roșu

Vedeta sezonului, pepenele roșu, nu putea să lipsească nici din smoothie pe care vi le propunem. Astfel, necesare sunt: firește, pepene roșu, tăiat cuburi, câteva căpșune, jumătate de banană, câteva frunze de mentă și o bază lichidă, spre exemplu: lapte, fie el vegetal sau nu. Pentru un smoothie mai consistent, adăugați mai multe căpșune, iar pentru unul mai diluat, creșteți cantitatea de lichid aleasă.

Mango și ananas

Pentru penultimul smoothie pe care îl aducem în atenția voastră, aveți nevoie, ați ghicit, de mango și de ananas. Recomandăm 50 de grame din fiecare, combinate cu 150 de mililitri de lapte, suc de fructe sau apă, câteva frunze de spanac și o lingurință de semințe – in, chia, în funcție de preferințe. Mixăm totul și... that’s it!

Mango și afine

Se spune că cei din urmă vor fi cei dintâi – dacă așa este și în cazul smoothies, vom afla. Între timp, noi punem în blender: 100g de afine, 100g de zmeură, 50g de mango, arhicunoscuta bază verde – spanac, salată, pătrunjel și 150 de mililitri de apă. Puteți adăuga câteva nuci sau semințe și enjoy your smoothie!

Acum, noi v-am propus aceste rețete în sezonul cald, dar ele sunt recomandate chiar și în sezonul rece, atunci când frigul și virusurile ne pun la încercare imunitatea. Așa cum am scris la început, smoothies sunt versatile, vă permit să vă jucați întocmai ca un canvas gol în așteptare de acuarele. Vă încurajăm să fiți creativi și să aduceți această alternativă sănătoasă în viețile voastre pe tot parcursul anului!

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

lifestyle

„Eu vara NU dorm!”

Iulie este prin excelenţă luna „oamenilor care NU dorm”... vara! Este luna cu cele mai multe festivaluri muzicale de amploare: „NEVERSEA” - 4-7 iulie / „SAGA” - 5-7 iulie (Bucureşti) / JAZZx – 5-7 iulie (Timişoara) / „Jazz In The Park” – 5-7 iulie (Cluj) / „BEACH, PLEASE” – 11-14 iulie (Costineşti) / „EUROPAfest – 5-14 iulie (Bucureşti) / „GĂRÂNA JAZZ Festival” –11-14 iulie / „ELECTRIC CASTLE” – 17-21 iulie (Bonţida, Cluj).

Toate acestea nu sunt doar MUZICĂ pe genuri specifice, ci sunt, în esenţă, lecţii de lifestyle. De comunităţi speciale, care se coagulează după parametri de sonorităţi, spaţiu, experienţe, iconografii, stiluri şi căutări diferite. Asta îi şi determină, de altfel, să-şi pregătească atent aceste momente specifice comunitare, simbolice şi de trăiri aparte.

În plus, luna este cumva „înnobilată” de ceremonialismul ultimelor sărbători naţionale ale SUA, 4 iulie, dusă înspre Regalitate – oaspeţii fiind transportaţi cu „Trenul Regal” la Sinaia, unde vor avea loc ceremoniile, care de care mai fastuoase şi mai de red carpet. Pe 14 iulie, patria modei, FRANŢA, nu se lasă mai prejos şi pregăteşte o ceremonie luxuriantă în cadrul superbei sale ambasade, cu un dress code de elită, sofisticat şi demi-couture. Cu pălării de marcă, ca la evenimentele hipice britanice sau dineurile Casei Regale a României. Totul ca o „Poveste a unei nopţi de vară” unice. Pe 18 iulie este pregătită cea mai mare Fiesta Couture,  la imensa piscină de la Nordis, în Mamaia: „BORSALINO Italian Cruise – Pool Party”. O petrecere über-

powered by

stylish, cu un Borsalino Mandatory, un autentic „RIVIERA STYLE WORLD”, în care atmosfera de poveste Made in Italy se aşteaptă a se dezlănţui elevat, sub sunete de DJ renumiţi, cu ţinute de vacanţă emblematice, înnobilate de renumitele pălării BORSALINO. Cu un final acvatic aşteptat, exploziv şi fun În contrapunct, sunt aşteptate o mulţime de editoriale profesionale de fashion prin care viitorul sezon de toamnă-iarnă 2024/2025 este pregătit intens pentru public. Totul ca o eternă vară fără de somn, creativă, bogată în coduri şi senzaţii speciale, în evenimente şi stiluri testate „la cald” în atâtea evenimente cu propriile unicităţi. O să fie WOW!

Parfumul lunii iulie:

by Ormonde Jayne (Londra), prin ELYSEE Perfumery

„Vanille des Afriques Intensivo” aduce un omagiu lumii noastre pline de elemente culturale inspiraţionale şi bogatei diversităţi a Londrei, oraş extraordinar de cosmopolit şi în continuă schimbare, în care se experimentează şi îmbrăţişează fiecare cultură. Din acest „sat global”, Ormonde Jayne sărbătoreşte „cele patru colţuri ale Pământului”.

Fiecare ingredient a fost selectat cu grijă pentru a crea o armonie complexă. De exemplu, din peste 24 de mostre diferite de vanilie din Madagascar a fost aleasă cea mai bună variantă a acesteia. Acest proces îndelungat a fost valabil pentru fiecare dintre ingrediente, permiţânduse selecţia celor mai bune pentru a crea parfumuri preţioase, inspirate direct de lumea şi spiritul fiecărei regiuni.

„Vanille des Afriques Intensivo”

NOTE

Parfumul unisex, „Vanille des Afriques Intensivo”, lansat chiar în acest an, este însăşi definiţia pedigree-ului şi a moştenirii acestui continent magnific, cu un conţinut rar şi preţios de unt de orris şi o abundenţă de bourbon şi de vanilie din Madagascar, un real afrodisiac - o combinaţie foarte inspirată şi intensă.

Note de vârf: unt de iris, iasomie, ulei de muguri de magnolie, osmanthus

„Vanille des Afriques Intensivo” este ca o seară blândă în savana africană, într-un safari de vis, în care te bucuri de apusul soarelui în sălbăticie, în timp ce briza caldă se revarsă prin mătăsurile bungalow-ului tău. Lumini şi stări magice care vă liniştesc şi vă relaxează... o doză de confort și contemplare unice.

Note de mijloc: coriandru, bergamotă siciliană, seminţe de morcov, piper roz

Note de bază: vanilie de Madagascar, vanilie de Bourbon, lemn de cedru, vetiver, ambră, mosc

Spirits Award, iulie:

„B E G Boutique Distillery”

Revelaţia momentului în lumea ginurilor speciale vine din exotica Brazilie.

„B E G Boutique Distillery” este creat într-o distilerie artizanală cu totul aparte din São Paolo.

Gin

Ginul, foarte puternic – 54% alcool!, – este unul cu totul ieşit din comun, bizuindu-se pe combinaţia unică de arome de plante braziliene.

Totul are la bază trestia de zahăr braziliană, de la limita cu pădurile amazoniene, în combinaţie inedită cu ienupărul, fundamental pentru ginuri. Alături de acestea regăsim seminţele de coriandru, rădăcinile de angelică, frunzele de pitanga (original), scorţişoară, frunze proaspete de lemongrass, coajă de lime tahitian (inedit), mandarine, portocale şi soc brazilian (original).

Întreaga lume a fost vrăjită de combinaţiile excentrice ale acestui gin brazilian, rezultatul unei foarte inovative şcoli de Spirits, renumită mai ales în universul ginurilor botanice. „B E G Boutique” este o adevărată poveste gustativă şi aromatică de vară.

GEORGIA TASCA

Unul dintre cei mai populari designeri de bijuterie de la Romanian Jewelry Week revine cu colecția

Belladonna

Georgia Tasca, renumită pentru abordarea sa inovatoare și rafinată în designul de bijuterie, se întoarce la Romanian Jewelry Week 2024 cu o nouă colecție impresionantă, intitulată Belladonna. Recunoscută pentru talentul său de a crea bijuterii care îmbină arta și simbolismul, Tasca ne aduce o colecție ce explorează dualitatea feminității și a puterii. În cadrul celei de-a V-a ediții a evenimentului, desfășurată la Biblioteca Națională, Belladonna promite să captiveze și să inspire prin povestea și detaliile sale unice. Georgia creează bijuterii care „se simt ca și cum ar fi fost modelate pe degetele purtătorilor”. Acest lucru este foarte important pentru ea, deoarece îi place ca factorul uman al procesului, căldura, să fie evident în piesa finală. Logo-ul ei este o reinterpretare a simbolului antimoniului, care în alchimie se spune că aduce la suprafață partea mai instinctuală și animalică a cuiva. Acest simbol funcționează ca un memento pentru a nu rămâne blocată în capul său. Când își creează bijuteriile, fiecare piesă devine un amestec al acestor două aspecte. De aici și numele Amàlgama, care înseamnă amestec.

Ce te-a inspirat să faci tranziția de la designul vestimentar la designul de bijuterii?

Cum a început călătoria în lumea bijuteriilor?

aspecte. mea

Oricât de mult aș vrea să spun că rădăcinile acestui drum sunt profunde și semnificative, adevărul este că poate a fost lupta mea cu gravitația. Când cream haine, mă atrăgeau

întotdeauna materialele foarte voluminoase

și rigide, și unde mulți designeri vedeau oportunități în rochii fluide, eu vedeam un compromis pe care nu eram dispusă

un compromis pe care nu eram dispusă

să-l fac. Apoi, s-a întâmplat pur și simplu ca,

să-l fac. Apoi, s-a întâmplat pur și simplu ca,

lucrând ca și consultant de tendințe într-un studio de bijuterii, să fiu rugată să proiectez câteva colecții în timp ce cercetam formele și piața. M-am îndrăgostit pe loc de această lume a sculpturilor miniaturale și de toate mesajele pe care, ca talismane, le ascund.

Ce te-a motivat să începi propria linie de bijuterii - Amàlgama Jewels? Care sunt valorile și conceptele principale pe care ai dorit să le exprimi prin acest brand?

Colecția „Ambrosia” pare să aibă o temă profundă și simbolică. Ce te-a determinat să alegi aceste simboluri și ce semnificație au pentru tine?

creații,

poveste care să fie a mea. Aceasta este baza de la care am pornit, am creat bijuterii ca formă de merg

deoarece cred că aceste aspecte sunt bazele pentru orice brand bun. –conexiune între trecut și prezent care îmbină bijuteriile contemporane cu o vibrație de ceva

Orice piesă de designer adevărată are o valoare care depășește cu mult simpla sa valoare materială sau funcția sa; pentru mine, punctul cheie al oricărei colecții este să spun o poveste prin obiecte frumoase. Lucrând ca și consultant, este umilitor faptul că oamenii au suficientă încredere în mine pentru a-mi permite să dau viață poveștilor lor, dar ca toți creativii, am nevoie să fiu un pic „extra” și cred că a venit momentul când am simțit nevoia să spun o poveste care să fie a mea. Aceasta este baza de la care am pornit, am creat bijuterii ca formă de auto-exprimare, de auto-analiză, de conexiune între lumea mea interioară și exterioară. Dacă ar trebui să definesc valorile și conceptele din spatele muncii mele, aș spune că acestea merg dincolo de etica strictă pe care o pun în ceea ce fac sau de timpul pe care îl dedic fiecărei creații, sau chiar de faptul că sunt foarte atentă la sursele materialelor și partenerilor mei, deoarece cred că aceste aspecte sunt bazele pentru orice brand bun. Pentru mine, valoarea de bază a ceea ce fac este căutarea unei conexiuni și a unui dialog – o conexiune între trecut și prezent care îmbină bijuteriile contemporane cu o vibrație de ceva antic, cu interacțiunea unică cu bijuteriile mele, care sunt fiecare sculptate manual și irepetabile, cu mine însămi în căutarea poveștilor pe care vreau să le spun, și cu publicul atunci când oamenii se conectează cu acele povești și simt că bijuteriile spun o mică parte din propria lor poveste. Este vorba despre crearea unei comunități aduse împreună folosindu-mi bijuteriile ca o scuză.

tăierea vechilor ramuri lasă loc pentru o nouă viață, care explodează și evoluează în

Toate colecțiile au o conexiune foarte intimă cu experiența mea personală. Povestea Ambrosiei se bazează pe câteva schimbări drastice pe care le-am făcut în viața mea. Am decis să renunț la tot ce mă făcea să mă simt în siguranță pentru a-mi căuta sinele mai autentic, uneori îndoindu-mă dacă îmi va plăcea ceea ce voi găsi. Dar, deși a fost un proces dureros, sentimentul care a venit din excluderea a ceea ce nu era destinat pentru mine din viața mea a adus un sentiment de ușurare și energie. De aici și numele Ambrosia - hrana zeilor, care conferă nemurire și putere celor care o consumă. Toate bijuteriile din această colecție provin din sentimentul de creștere după ce am trecut prin schimbări dificile. Deși acest proces este mult mai puțin plăcut decât să înghiți o lingură de nectar, tăierea vechilor ramuri lasă loc pentru o nouă viață, care explodează și evoluează într-un ciclu etern mereu în schimbare. Acest mesaj se transferă în bijuterii prin designurile lor exuberante de corali și formele organice îndrăznețe, în inscripțiile și motto-urile gravate. Toate bijuteriile din această colecție evoluează urmând o cronologie de la piese mai mici la piese voluminoase, de la întunecat la mai luminos, spunând această poveste a renașterii în capitole. [...]

interviul complet cu

TASCA pe www.zilesinopti.ro

PAGINA

Citiţi

GEORGIA

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

ESENŢE de CRUISE

Pentru perioada specifică a vacanţelor, designerii creează colecţii speciale grupate sub conceptul de CRUISE. Ele formează o garderobă aparte, utilă în perioadele toride ale verilor.

Pentru luna IULIE am ales creaţiile inspirate semnate de ALEHA TONCEA, în viziunea talentatului fotograf GABRIEL HENNESSEY. Modele le-au fost: Raisa Perijoc, Maria Caterina Imperiale, Sara Sas, Alesia Tasca şi Letiţia Despinoiu.

Viziunea exotică a Alehăi este pusă optim în operă de claritatea şi profunzimea viziunii fotografului, precum şi de prospeţimea şi naturaleţea modelelor, pregătindu-se de o vacanţă ideală.

DESIGN/

Funcţiuni de actualitate

într-o clădire de patrimoniu

Biserica din Curciu

Colectivul biroului de proiectare Modul

28 BA din Sibiu descrie procesul de proiectare și execuție a refuncționalizării spațiilor anexă a bisericii din Curciu cu toate provocările acestui program de arhitectură complex.

Programul Adaptive Reuse, destinat bisericilor fortificate din Transilvania, se referă, în linii mari, la adaptarea construcțiilor anexe ale incintelor pentru funcțiuni contemporane. Inițiativa pleacă din credința că muzeificarea obiectivelor de patrimoniu nu servește bunăstării acestora pe termen lung, mai ales în cazul unor construcții de importanță secundară, așa cum sunt anexele.

Situația existentă cu care ne-am confruntat este cea a unui ansamblu de trei clădiri anexe, un turn de poartă, o capelă și o locuință cu două încăperi, care în prezent nu servesc o funcțiune precisă. Doar biserica este restaurată și vizitabilă. Fortificația este situată într-un context izolat, evitat de turiști din cauza lipsei locurilor de cazare în apropiere.

Conversia funcțională a spațiilor e un pas spre redarea acestora comunității, chiar dacă nu vorbim în acest caz doar despre comunitatea locală, ci și despre publicul larg interesat de patrimoniu. Astfel, s-a conturat ideea realizării unor spații de cazare în încăperile disponibile, idee care, bineînțeles, a generat noi necesități de spațiu.

Pentru a înțelege firul narativ al intervenției de la Curciu, trebuie să vorbim despre metoda noastră de a aborda tipul acesta de proiecte, care se bazează pe un proces firesc: „citirea” și înțelegerea existentului, identificarea caracteristicilor valoroase și componenta ce aduce gradul de individualitate în proiecte, luarea unei decizii privind inserțiile ce se vor integra contextual și care vor fi marcate prin contrast.

Componentele cu valoare istorică și artistică există invariabil în acest tip de obiective și trebuie tratate cu rigurozitate, astfel încât intervenția de arhitectură să nu le obtureze, ci să le pună în valoare. După luarea în considerare a mai multor soluții, am decis asupra unei variante care păstrează existentul în forma prezentă, dar sugerează imaginea originală: o ramă din profile subțiri, ce reconstruiește prin analogie cu alte exemple similare desenul original al ancadramentului, însă nu substituie materialul original.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Dincolo de componentele decorative, valoarea istorică stă și în tipul de spațiu, în volumetrie, lucruri pe care ne dorim să le păstrăm și care influențează în mod direct cea de-a doua direcție abordată, îmbunătățirea calității spațiului prin tehnici neinvazive.

Reactivarea culturală a ansamblului presupune creșterea numărului de vizitatori, pentru care vor fi necesare spații suplimentare, iar decizia de a adăuga o construcție cu caracter temporar la exterior vine din dorința de a nu altera volumetria spațiilor interioare.

Propunerea noastră este o structură pavilionară, realizată din lemn, care se inserează în continuarea frontului existent. Deși se inserează în manieră contextuală, din punct de vedere al rezolvării planului și imaginii rezultate, se remarcă prin contrast. Astfel, prin alăturarea dintre o structură cu plan ortogonal, determinat de dimensiuni precise, cu o elevație deloc rigidă, care lasă să se citească elementele ce compun construcția, și austeritatea arhitecturii de zid caracteristică construcțiilor medievale, rezultatul este dinamizarea compoziției și reactivarea spațiului curții prin soluții ce țin de arhitectură.

Rezultatul este o compoziție ce conține atât construcții cu valoare istorică, dar și elemente de arhitectură nouă, plasate în contrast. Regenerarea ansamblului se realizează prin intermediul instrumentelor ce țin de

arhitectură, iar rezolvarea necesităților de spațiu dictate de noua funcțiune pot permite reintegrarea ansamblului în viața economică, socială și culturală a zonei.

Proiectul de refuncționalizare a anexelor Bisericii din Curciu va participa la concursul de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024, eveniment care își propune să inspire o schimbare de paradigmă în domeniul arhitecturii. Pe parcursul a 9 săptămâni, echipa Bienalei va organiza în 9 orașe, din 6 județe, prezentări, expoziții, concursuri și ateliere: Brașov, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Reghin, Odorheiu Secuiesc și Gheorgheni. Va fi o călătorie prin inima țării, prin care aducem evenimentele noastre în comunități cheie ale regiunii.

Cea de-a 7-a ediție a început în februarie și se va încheia în noiembrie 2024 având ca temă centrală HUMAN NATURE. La Brașov, evenimentele vor avea loc în luna septembrie. Inspirată din soluții sustenabile, Bienala își invită participanții să exploreze posibilitățile oferite de arhitectura regională, ca exemplu de durabilitate și echitate. „Prin premiile acordate de votul publicului larg, aducem comunitățile în mijlocul transformării.” Votul publicului va fi deschis în lunile iulie și august, pe site-ul dedicat evenimentului: www. arhitectura6.ro

Credite foto: Vlad Pătru

TIPS & TRICKS

Cât de multe încap într-o geantă?

Mary Poppins ar fi surprinsă, dar și mândră, în același timp, dacă ar vedea câte genți, care mai de care mai încăpătoare, îi fac concurență în prezent. Și, la drept vorbind, există genți din care ne-am aștepta să iasă și chiuveta din bucătărie, la cât de încăpătoare sunt. Printre acestea, se numără și geanta de plajă, vedeta acestui sezon literalmente cald.

Înainte să împachetați toate cele necesare unei zile la plajă, vă recomandăm să vă alegeți o geantă potrivită, cu cel puțin un compartiment (dacă este cu fermoar, lucky you), pentru a fi mai ușor să vă organizați. Pentru azi, venim în ajutor cu un kit potrivit de pus în geanta de plajă.

1. Întotdeauna, SPF first

Despre importanța unei protecții solare sau SPF, probabil, ați auzit. În caz contrar, vă spunem că este imperios necesară – nu doar în zilele calde, ci pe tot parcusul anului, pentru a vă proteja împotriva razelor UVA și UVB. Astfel, o protecție solară potrivită ar trebui să aibă un factor de protecție mai mare sau egal cu 30. Un SPF cu factor de protecție mai mic de

15 va proteja doar într-o măsură, relativ, superficială. În plus, este important de reținut faptul că „water resistant” nu este echivalentul lui „waterproof”, astfel că este important să vă reaplicați protecția o dată la două ore –chit că înotați sau nu. PS: Pe lângă crema cu protecție solară, adăugați și un balsam de buze cu aceleași proprietăți. Enjoy the sun in a healthy way!

2. Ochelari de soare all the way

Câte bătăi de cap ați experimentat în timp ce vă căutați perechea perfectă de ochelari de soare? În final, dacă ați găsit-o pe cea care vi se potrivește și vă face să vă simțiți bine, aflați că mai e nevoie să țineți cont de un lucru. Imperios necesar atunci când ne alegem perechea de ochelari – trecând peste sfaturile privind ramele potrivite în funcție de forma feței - este ca lentilele să aibă filtru pentru razele UVA și UVB pentru a vă proteja ochii, nu doar pentru a arăta bine. Astfel, verificați întotdeauna această proprietate a lentilelor, iar dacă ea nu există, vă încurajăm să vă continuați căutările. O ramă frumoasă ne face să ne simțim bine, dar una care are și lentilele potrivite will be end game.

3. Puțină cultură

4. What about a cover-up?

Știm cu toții sau, cel puțin, marea majoritate, momentul acela în care avem nevoie de acel ceva bun de pus deasupra costumului de baie atunci când vrem să mergem să mâncăm sau să ne plimbăm. Deși un prosop este cea mai la îndemână variantă, ea nu este mereu și cea mai flatantă. Vă recomandăm, deci, un coverup, un kimono, o cămașă, ușor de îmbrăcat și care să vă pună silueta în evidență. Alegeți o astfel de piesă dintr-un material lejer, în care vă puteți mișca și respira în voie – and that’s it. Fancy and ready for having fun while looking amazing!

5. Puțină organizare în portfard

Presupunem că o zi la plajă include momente de relaxare, de evadare din universul social media pe care îl explorăm zi de zi. Așa că pentru a vă detașa, măcar pentru câteva minute, de amalgamul de mesaje, de postări și de story-uri, vă propunem și chiar vă încurajăm să faceți loc, printre prosoape și loțiunile din geanta de plajă, și unei cărți sau unei reviste. Firește, esențială fiind relaxarea, puteți alege cărți ușor de citit, care nu necesită o atenție constantă – Emily Henry, spre exemplu, are o colecție impresionantă de cărți, multe de tipul enemies to lovers, care sunt ușor de parcurs și care credem că vă vor aduce un zâmbet pe față. În plus, am auzit că bronzul se asortează cu o carte bună, so let’s give it a try vă

Pentru că cel mai neplăcut moment la plajă este acela când loțiunile de corp curg în geantă, vă recomandăm să fiți atente la modul în care le organizați. Recomandat ar fi să le puneți separat, fie într-un zip bag, fie într-un portfard special. Tot la capitolul portfard, vă recomandăm să aveți unul special pentru costumul de baie ud. Existența portfardurilor în geantă o va ține pe aceasta organizată și, automat, vă va fi mult mai ușor să luați ceea ce aveți nevoie fără să scoateți tot conținutul genții.

Nu am trecut în revistă șlapi, prosop sau sticlă de apă pentru că ele ar trebuie să existe în mintea fiecăruia atunci când împachetează pentru plajă. Pe lângă acestea și cele de mai sus, sperăm să aveți energie bună, oameni care vă fac să vă simțiți bine and... a lot of fun!

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Foto: Remus Nicolaescu

SOIREES DE LA MODE, Ediţia 35!

In memoriam

ROBERTO CAVALLI

Ultra feminitate într-o vară toridă

În sala Atelier a complexului hotelier Caro a avut loc cea de-a 35-a ediţie a SOIREES DE LA MODE, cel mai longeviv eveniment de fashion creativ din România. Acest loc special şi select, care a găzduit în trecut show-ul omagial Brâncuşi, a fost de această dată martorul unui eveniment in memoriam dedicat regretatului designer italian ROBERTO CAVALLI, dispărut dintre noi recent, la vârsta de 83 de ani.

„Modelele sunt ca nişte prinţese… da… pentru mine, sunt «prinţese». Când încep să creez o colecţie, mă gândesc la ce anume s-ar aştepta o femeie frumoasă de la mine. Și am înţeles că vrea să fie specială, sexy, senzuală şi fermecătoare. Admir femeia şi feminitatea. Pentru mine, ochii, cum arată, cum se mişcă sunt cele mai importante elemente. O rochie ar trebui doar să o ajute pe femeie să se simtă aşa, să scoată la iveală întreaga feminitate pe care orice  femeie o are în interior. Iubesc enorm şi natura, animalele au cele mai frumoase haine. Dumnezeu le-a făcut cele mai bine îmbrăcate. Iar femeile se simt natural în aceste ţinute. Îmi place să creez pentru femei frumoase şi tinere. Iar dacă ele sunt fericite cu ceea ce poartă, atunci într-adevăr vor fi frumoase“, spunea ROBERTO CAVALLI.

ROBERTO CAVALLI este una dintre figurile emblematice ale istoriei modei şi unul dintre liderii incontestabili ai modei italiene de înalt nivel. Eu îl consider un continuator al liniei estetice a lui Gianni Versace, ducând mai departe ideea de exuberanţă, senzualitate, feminitate şi bucuria de a vedea femei fericite. Accentul său pe frumuseţe ca motor al umanităţii şi pe acel joie de vivre italian unic l-au făcut inconfundabil. Lansat în anii ’70, Cavalli s-a retras de la conducerea creativă a firmei în 2015, după 45 de ani de creaţie neîntreruptă. A fost unul dintre marii maximalişti ai modei, alături de Dolce & Gabbana, Gianni Versace şi Alber Elbaz (Lanvin). Mulţi au considerat stilul său drept un „Riviera world lifestyle” sau „Hippie Couture”, evidenţiind astfel impactul său profund asupra istoriei modei. În această ediţie reflectăm elementele esenţiale ale creaţiei şi vieţii marelui maestru italian prin viziunea marilor designer români de top, dar şi a unora aflaţi la început de drum. Creaţiile sunt extrem de variate, incisive, incitante, senzuale, sofisticate şi bogate în detalii, demonstrând adevăratul potenţial al modei româneşti.

Cei 14 designeri care şi-au prezentat creaţiile inspirate de universul marelui ROBERTO CAVALLI sunt, în ordine alfabetică: Aleha Toncea - Accesorii: Seredipity by Gabriela Săvuică / Alexandra Calafeteanu / Alessia Stoica (New)/ Cera Mihăilescu / Florin Burescu (New)/ Idyllic by Corina-Elena Gheliuc / Loredana Ciangau / LOSKI by Roxana Mișaca / Loredana Ciangau / Luminița Balazs (New)/ PUER Designs / Raluca Roman (New)/ Raluca Soare / Roxana Blagu / Zestal

Atmosfera a fost desăvârşită de muzica LIVE, creată special pentru acest eveniment de remarcabilii ZUM Music, în continuarea proiectului nostru sonor comun, „FASHION Music”, alături de ei avându-l pe remarcabilul Gabriel Bălaşa la percuţie. Am avut prezente, atât pe catwalk, cât şi în sală, o serie de persoane publice remarcabile.

Pe podium: Patrizia Paglieri, Geanina Ilieș, Iuliana Pepene, Lina, Ioana Picos, Monica Odagiu, Crina Abrudan, Alexandra Chirițescu, Andreea Chirițescu, Viorica Neagu, Maria Bărbulescu.

În sală: Andreea Marin / Dana şi Gabriela Săvuică / Oana Roman / Florentina Fântânaru / Comunitatea CARDINALIA

Parteneri: Make-up - Echipa Laura Perian/ Hair - Echipa Erika Gonczi / Caro Hotel Bucharest / Comunitatea CARDINALIA by Adina Cotiga / SERVE / Nazzuro Aqua / AV Hive / Artesana / Alchemico / ALBO Tech / PRagmatIQ by Mihaela Rădăcină

„SOIREES DE LA MODE” este un eveniment marca Avanpremiere by Alin Gălățescu

NAOMI CAMPBELL - In Fashion

Cunoscută drept una dintre cele mai influente personalități din lumea modei, Naomi Campbell a fost descoperită în anul 1986, la vârsta de 15 ani, când se afla la cumpărături cu prietenele sale. Un an mai târziu, modelul a apărut pe coperta revistei Elle, debutând rapid pe podiumurile internaționale, iar după o ascensiune remarcabilă, la doar 18 ani, a devenit prima femeie de culoare de pe coperta Vogue Paris, spărgând astfel barierele rasiale și marcând o nouă eră a diversității în industrie.

În cadrul V&A Museum, din Londra, NAOMI: In Fashion, deschisă până pe 6 aprilie 2025, explorează atât cariera sa inegalabilă, care se întinde pe parcursul a 40 de ani, cât și impactul semnificativ pe care l-a avut și încă îl are asupra designului. După ce expoziția începe prin intermediul videoclipurilor în care vizitatorilor le este prezentat faimosul său mers, secțiunea Becoming Naomi ilustrează copilăria modelului, marcată de iubirea ei pentru dans.

Segmentul următor, Supermodel, amintește de grupul din care Naomi Campbell a făcut parte începând cu anii ‘90, alături de Cindy Crawford, Linda Evangelista, Claudia Schiffer și Christy Turlington. Pentru că moda devenise deja o formă de divertisment urmărită de milioane de oameni din întreaga lume, supermodelul s-a aflat în centrul acestui fenomen, fiind transformată într-o celebritate internațională datorită colaborărilor cu designeri de renume, printre care se numără Gianni Versace, Karl Lagerfeld, John Galliano, Vivienne Westwood și Yves Saint Laurent. După ce a devenit cunoscută pentru

prezența sa extraordinară pe podium, asocierile cu fotografi precum Steven Meisel, Arthur Elgort, Patrick Demarchelier și David Bailey au creat unele dintre cele mai memorabile imagini ale epocii.

Mai departe, vizitatorii se pot plimba într-un spațiu dedicat relației dintre Campbell și creatorul tunisian Azzedine Alaïa, pe care l-a întâlnit în primele sale zile la Paris și pe care, ulterior, l-a poreclit „Papa”. Recunoscut pentru siluetele sale speciale, Alaïa vedea în fizicul sculptural al supermodelului un „corp perfect”, care a inspirat o mare parte din creații.

Expoziția continuă cu perioada în care Campbell s-a mutat în New York, momentul în care a efectuat muncă în folosul comunității, purtând, în ultima sa zi, ca răspuns pentru fotografii care îi urmăreau sosirea și plecarea, o rochie Dolce & Gabbana, prieteniile cu cele mai mari personalități din industrie, imaginile ei legendare și implicarea în sfera activismului: „Îmi plac cuvinte precum transformare, reinventare și cameleon. Un cuvânt care îmi displace este previzibil.”

TEXT DE ADINA BARBĂLATĂ

Apariții estivale în peisajul jocurilor video

Vara aduce cu sine o vreme imprevizibilă, de la zile caniculare la ploi torențiale, şi de aceea, jocurile video pot reprezenta o escapadă ferită de incertitudinile lumii exterioare, dar pot asigura și relaxare, și divertisment. Aparițiile din lumea VG ale verii 2024 sunt atractive, întrucât putem remarca deopotrivă new entries cu tematică istorică, dar și inspirate de meleaguri mitologice. Mai departe, puteți descoperi o mică selecție a celor mai așteptate jocuri ale sezonului, care introduc gamerii în spații inedite, imposibil de experimentat în realitate.

Primul DLC (conținut adițional) pentru

Elden Ring a fost lansat deja în iunie.

regiuni până la bârlogul unor creaturi fantastice. Este

În luna iulie, Frostpunk 2 vine în completarea primului VG şi în universul acestui joc de supraviețuire poți manageria propria regiune post-apocaliptică, afectată de erupții vulcanice masive, care au dus la o eră glaciară. Jucătorul se va ocupa de îndrumarea grupului de supraviețuitori care construiesc un oraș în jurul unui generator uriaș de căldură. Astfel, experiența este însoțită atât de elemente de construire a orașului, de supraviețuire fizică și psihică, de expediție sau de organizare a legilor ce vor urma să dicteze felul în care propria societate se desfășoară.

În luna august ne putem delecta cu o experiență exotică: Black Myth: Wukong. Inspirat de unul dintre cele mai importante romane ale literaturii chinezești, Călătorie spre vest, de Wu Cheng’en, jocul promite să ofere o calitate a graficii impresionantă și o experiență unică. Aparte este și povestea jocului, care urmărește parcursul Regelui Maimuță în descoperirea destinului său. El este un personaj mitologic cu puteri supranaturale, ce va urma să înfrunte alte zeități, într-un cadru dominat de creaturi legendare (dragoni, spre exemplu) și elemente istorice, specifice dinastiei chineze Tang.

Acesta se numește Shadow of the Erdtree și propune explorarea universului virtual într-o perioadă de dinaintea acțiunii din jocul principal. Jucătorul ia parte la o lume fantasy vastă, caracterizată de conflicte armate, numită „The Lands Between”. Călătoria virtuală de explorare se face folosind un cal spectral numit Torrent, care devine un ghid prin regiuni impresionante ca peisaje, de la orașe ruinate până la bârlogul unor creaturi fantastice. Este un joc cu o dificultate moderată spre mare, fapt pentru care jucătorii sunt supuși multor provocări. incită

Analizând aparițiile verii în lumea jocurilor video, putem observa o tot mai mare pătrundere în lumi pe care nu putem (sau nu ne propunem) să le experimentăm direct, dar care incită la a fi descoperite şi, pe măsură ce industria VG avansează, avem la dispoziție o varietate tot mai mare de oportunități și activități, reunite în universul inedit al câte unui

tot oportunități singur joc.

BucurEŞTI aLIVE

 CLIN D’OEIL: GABRIEL RĂUŢĂ  Jurnal de bucureștean  PREMIERE @ Teatrul Apropo, @ Teatrul de Operetă şi Musical “Ion Dacian”, @ Teatrul Godot  TEATRU: Scena Indie  PERFORMING ARTS  FESTIVALURI  ART EXPO  BD  Muzică clasică  Sunetele orașului  Pentru cei mici  BISCUIT.RO  HoReCa  POVEȘTI

DIN BUCUREȘTI: Mosafir  La șosea  FitBucurEști  Unde ieșim în oraș

CLIN D’OEIL

Salut, București!

Ioan BIG, publisher

Prin centrul Bucureştiului

în serile de iulie

Ajunşi deja aproape de mijlocul verii, cu valuri de căldură care ne înăbuşă impulsurile de a ieşi întrun oraş cu insuficientă verdeaţă şi tot mai puţine pretexte experienţiale tentante, am fi înclinaţi să ne resemnăm şi să ne împărţim timpul petrecut alături de amici la terasă între a discuta scenarii de evadare din urbe şi a împărtăşi impresii despre ce-am mai văzut pe net sau în streaming. Realitatea este că, pentru cei mai mulţi dintre noi, vacanţa de vară are un număr limitat de zile, deci nu se întinde pe luni întregi astfel încât să ne luăm lumea-n cap pe coclauri de vis, şi nici nu funcţionăm cu baterii solare ca să ne permitem o despărţire prea lungă de mediul cotidian, ignorând astfel facturile care umplu nemilos căsuţa poştală.... şi atunci, vrândnevrând, rămânem dependenţi de Bucureşti. Din fericire, continuă să existe suficiente locuri în care se consumă constant experienţe agreabile, repere la îndemâna tuturor pentru o agendă de going out acceptabilă, indiferent de preferinţe, şi asta chiar în centrul oraşului... la “kilometrul zero”.

Sunt spaţii în buricul târgului în care, pe parcursul lunii iulie, chiar se întâmplă lucruri interesante, ce ar putea fi pe placul nostru şi merită încercate într-o seară sau alta. De exemplu, în Piaţa Universităţii, avem The Pub, locantă unde, la fel de bine, putem vedea meciurile de fotbal cu un pahar în faţă şi să ne bucurăm de cântări live deosebite, precum cea a bluesmanului Roberto Morbioli sau a lui Ronnie Romero, vocalistul legendarei trupe Rainbow. Pe de altă parte, cei dornici să se relaxeze într-un ambient strict dedicat audiţiei, două sunt reperele estivale localizate în centru, Ateneul Român, unde au loc evenimentele din cadrul tradiţionalului festival Vara Magică, dar şi altele,

precum seara Ceaikovski, susţinută de Orchestra

Simfonică Bucureşti cu Eva Garet solistă, plus MNAR, Muzeul Naţional de Artă a României, în a cărui Auditorium va avea loc a 30-a ediţie a EUROPAfest, cu mult, mult jazz, dat fiind faptul că Bucharest International Jazz Competition se desfăşoară tot sub umbrela sa.

Muzică live, de la Byron până la Mădălina

Pavăl, se aude şi în Amfiteatrul TNB, în seria

Rooftop Season, în cadrul unui program ce include diverse performance-uri şi spectacole de teatru. De altfel, TNB se constituie în principala destinație estivală pentru amatorii de teatru, întrucât în sălile sale, deci nu doar pe acoperiş, se joacă deopotrivă spectacole venite din spaţiul independent - Teatrul În Culise, Teatrul Apropo, unteatru, Teatrul de Artă, Teatrul Nou - şi co-producţii sub egida unor brand-uri precum Bulandra, Teatrul de Comedie sau Teatrul Dramaturgilor Români, în care actori ca Horaţiu Mălalele, Mihai Bendeac, Maia Morgenstern sau Oana Pellea garantează calitatea experienţei. Asta nu înseamnă că scena Indie îşi ia pauză, fiindcă puteţi opta pentru o seară la fel de plăcută la FF Theatre sau la Teatrul Elisabeta. În schimb, instituţiile de spectacol bugetare şi-au cam luat vacanţă, cu două excepţii notabile, ce ar trebui păstrate în agenda de going out pe iulie: Teatrul Bulandra, unde mai aveţi încă şansa să îl vedeţi pe Victor Rebengiuc în Tatăl, şi Teatrul Nottara, care închide stagiunea cu o avanpremieră-eveniment, Bădăranii, în regia lui Alexandru Dabija. Una peste alta, avem suficiente pretexte pentru a ieşi în oraş în aceste seri caniculare, deci ne vedem prin centru!

Cu Inteligența Artificială la teatru

Spectacolul „Zebra 2.0” e un experiment scenic care te pune pe gânduri, la Teatrelli.

La un deceniu de la profeticul film „Her” al lui Spike Jonze, în care un bărbat modern se îndrăgostește de Inteligența Artificială, suntem în continuare în derivă: tehnologia e indispensabilă și omniprezentă, iar oamenii sunt din ce în ce mai singuri.

Aceasta e tema experimentului scenic în limba engleză „Zebra 2.0”, după un text de Saviana Stănescu, o scriitoare românoamericană prețuită peste Ocean, unde a fost inclusă în galeria teatrului independent Indie Theatre Hall of Fame, dar și la noi, unde piesa „Apocalipsa Gonflabilă” a luat premiul UNITER pentru Cea mai bună piesă a anului 2000.

Am făcut cunoștință înainte de spectacol cu Liviu Romanescu, iar directorul artistic de la Teatrelli ne lămurește în privința includerii acestui interesant proiect între reprezentațiile teatrului din Lahovary:

„Ne dorim să aducem în faţa publicului bucureştean cât mai multe astfel de spectacole în care inovaţia ridică semne de întrebare şi îndeamnă la dezbatere. Obiectivul Teatrelli este acela de a crea şi a găzdui performance-uri care inspiră, care pun la îndoială chiar şi ceea ce considerăm a fi certitudini. «Zebra 2.0» se încadrează perfect în această categorie de spectacol şi mă bucur că putem oferi comunităţii un astfel de prilej pentru dialog”.

Spectacolul multimedia „Zebra 2.0” de Saviana Stănescu, în regia lui Jeremy Goren, e o producţie AnomalousCo & Wistaria Project (SUA) și a fost prezentat anul trecut la New

York, în timpul Ice Factory 2023, un influent festival Off-Brodway, desfăşurat la New Ohio Theatre.

Ceea ce trebuie să știți înainte de a urmări acest experiment este că regizorul Goren practică ceea ce se numește „Devised theater” – un gen de teatru experimental, cu tematică socială, bazat pe o formă de artă colaborativă, un performance în care intră adesea improvizația.

În „Zebra 2.0”, Theodore din „Her” e Zina, o imigrantă care face curat în timpul nopții, care intră într-o relație stranie cu Inteligența Artificială având un avatar masculin. Ce urmează e o succesiune de întâlniri care duc la îndrăgostirea omului și a mașinii, dar, de fapt, e o meditație pe seama dezrădăcinării, singurătății, refugiului, comunicării.

Caricatura mea favorită din „New Yorker” înfățișează un melc, care îi mărturisește unui semen despre un obiect aflat lângă ei: „numi pasă că e un dispenser de scoci, îl iubesc”. Mijloacele scenice și teatrale utilizate în „Zebra 2.0” vorbesc despre o astfel de formă de iubire, doar aparent imposibilă. E un spectacol modern și șocant prin simplitatea montării, după care îți vine să exclami precum ardeleanul care a văzut o zebră: „asta ori vine de undeva, ori mere undeva”.

GABRIEL RĂUȚĂ

„Nu pot face abstracție de acest vibe al meu, care este unul mai de candoare”

Caracterul personajului din Ultima oră se defineşte simplu, prin trăsături elementare, iar asta face dificilă conturarea personalităţii sale la nivel de nuanţă de către cel care-l interpretează.

Cum ai abordat, de fapt, acest rol?

În primul rând, trebuie să mărturisesc că eu nu m-am văzut în rolul ăsta, deși structura mea este una... nu neapărat visătoare, dar mai introspectivă, a cuiva care vorbește mai puțin, dar ar avea lucruri de spus, iar acest idealism pe care îl are personajul l-am avut și eu. Şi încă îl mai am, de fapt, poate nu

Pentru Gabriel Răuţă, unul dintre cei mai valoroși actori din echipa Teatrului Nottara, nominalizat anul acesta la Premiul UNITER pentru rolul din Don Juan, adaptarea lui Cristi Juncu după Molière, sfârșitul acestei stagiuni este unul extrem de încărcat, cu reprezentaţii ale comediilor Cancún şi Ultima oră, dar și cu avanpremiera la Bădăranii, mult așteptata transpunere scenică a piesei lui Carlo Goldoni semnată de Alexandru Dabija. Tot în iulie, Gabriel Răuţă va reintra în pielea idealistului profesor care generează o teribil de comică încurcătură jurnalistică în Ultima oră și în cadrul festivalurilor de la Brașov (Săptămâna Comediei) și Constanţa (SEAS-Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului). Prin urmare, acest personaj candid și visător a fost un prextext nimerit pentru a ne plimba haihui în timpul de dinainte de “ultima oră”, prin intermediul câtorva dintre rolurile pe care GABRIEL RĂUŢĂ și-a lăsat amprenta, indiferent că se întâmpla cu 20 de ani în urmă, în Minciuna din mine, de exemplu, ori în proiectele Gianinei Cărbunariu de acum un deceniu, Tipografic majuscul, De vânzare şi Artists Talk, pentru a încerca să aflăm cum se raportează la profesie talentatul actor din perspectiva propriei istorii.

în aceeași doză letală, dar îl am în continuare. Cum ziceam, nu m-am văzut în rolul ăsta, dar propunerea lui Erwin [Şimşensohn, regizorul spectacolului - n.r.] a fost nu în sensul unei provocări, ci acela de “este foarte frumos rolul, hai să vedem cum îl facem” și cred că asta ține foarte mult de structura sau de culoarea celorlalte personaje... mă rog, e ceva valabil în general, dar mă refer aici în mod concret și specific. Erwin a transformat două dintre personajele masculine în personaje feminine şi, dintr-odată, raporturile în spectacol au căpătat alte nuanțe și s-au îmbogățit cumva, pentru că sunt altele decât ‘masculinmasculin’, şi țin minte că am avut cu el multe discuții despre cum să facem acest personaj, ca să nu fie, totuși, unul timorat și scâncit...

Să nu pară un personaj chiar de compătimit...

Exact! Să-i găsim candoarea în toată visarea și în toată pasiunea lui. Cred că elementul principal a fost această relație candoare-pasiune și felul în care se vede el pe sine însuși faţă de felul în care îl percepe tot restul lumii. Pentru că, de multe ori, tentația este ca pe un om de tipul ăsta - un intelectual visător și destul de timid, cu o structură introvertită - să îl etichetezi ca fiind un om cu care nu ai ce discuta, un om care nu înțelege ce e viața adevărată, un om pe care, de fapt, tu nu încerci să-l înțelegi. Cam asta a fost ideea şi m-am bucurat de niște colegi care m-au ajutat foarte mult. Sper că și eu i-am ajutat pe ei, dar pentru mine a fost realmente foarte importantă interacțiunea mea cu Giani [Gavril] Pătru, cu Ada Navrot, cu Ana Radu, pe care am cunoscut-o cu ocazia acestui proiect și am reîntâlnit-o apoi în Bădăranii, deși aici suntem doar vecini de scenă, adică nu avem un dialog și e doar ceva contextual... nu ne întâlnim așa cum ne întâlnim în Ultima oră. Știu că se tot zice chestia asta, dar este realmente foarte important să ai oameni pe care să te bazezi atunci când încerci să faci un personaj, pe care îţi propui să-l construiești 3D, și nu 2D, cu diverse nuanțe, cu multe culori, cu un parcurs care să fie relevant și incitant pentru spectator.

Întrucât viziunea de ansamblu îi aparţine, presupun că e esenţial, de asemenea, ca regizorul spectacolului să seteze din start premisele rolului în relaţia cu actorul pentru ca acel personaj să fie bine conceput... Erwin [Şimşensohn] a știut să facă asta. Ne-a declarat de la bun început că el vrea să facă un spectacol clasic, asta neînsemnând ca stil de joc, ci ca spirit al piesei lui

Mihail Sebastian, fără inovații spectaculoase ca suport al transformării acțiunii - trecând peste cea a personajelor despre care vorbeam -, și atunci am lucrat împreună foarte bine, pentru că a fost o construcție pe comedie, pe lucruri fine, cu care să-l iei pe spectator cu tine și apoi, când situația se răstoarnă, să-l faci cumva și pe el să treacă de partea cealaltă, să se răzgândească de multe ori. Cine are dreptate? Cu cine să țină? La orice spectacol, la fel ca atunci când te uiți la un film sau citești ceva care îți place, e frumos când sunt anumite momente în care îți vine să pui stop, căci parcă faci parte din situația aia şi e atât de delicat și de puternic tot ce se întâmplă încât zici că e prea multă presiune. Sigur însă că nu poți să pui stop la teatru și atunci ești nevoit să te plasezi de partea unui personaj sau de partea acțiunii, în așa fel încât să mergi mai departe cu povestea. [...]

Don Juan (Festivalul Saptamana

Comediei, Brasov, 2023)

Foto - Florin Ghioca

Ultima ora (Teatrul Nottara, 2023)

Ultima ora (Teatrul Nottara, 2023)

Bădăranii (Teatrul Nottara, 2024)

Spectacole de văzut în teatrele independente

Cu stagiunea o cială spre nal, teatrele independente asigură o alternativă interesantă pe perioada verii. Spații intime și neconvenționale oferă publicului o experiență teatrală diferită, caracterizată de spectacole proaspete, cu noutăți în materie de mijloace de expresie, sub forma unui experiment teatral. Aceste spectacole aduc în prim-plan povești autentice, de multe ori inspirate din realitatea cotidiană, dar prezentate într-o manieră care provoacă și incită gândirea critică, venind la pachet și cu o doză mare de divertisment. Iată trei spectacole care merită descoperite:

O Zi din Viața unui

Politician Fericit Teatrul Nou

O Zi din Viața unui Politician

Fericit este o satiră politică regizată de Radu Catană. Scenariul urmărește peripețiile unui politician care încearcă să își păstreze imaginea perfectă în fața alegătorilor, în timp ce trece prin șirul provocărilor zilnice. Într-o manieră ironică și plină de umor, spectacolul dezvăluie ipocrizia și absurdul din lumea politică, oferind o reflecție amară, dar amuzantă asupra mecanismelor puterii și imaginii publice. Dacă cei aleși sunt reprezentanții noștri, iar noi i-am ales pentru că sunt oglinda noastră, putem fi siguri că ceea ce simțim când spunem „politician” nu reprezintă ceea ce simțim față de noi înșine?

Zaruri și Cărți

Teatrul de Artă

Zaruri și Cărți, o comedie de Sam Henry Kass, în regia lui Florin Piersic Jr, pare a fi o experiență teatrală plină de umor, dar și introspecție. Spectacolul explorează relațiile și alegerile neașteptate din viață, punând în scenă un dialog captivant între două personaje care se întâlnesc într-un bar pentru a juca zaruri. Se spune că piesa poate fi descrisă drept o lecție de management pentru toți șefii micuți care își chinuie angajații imbecili, dar optimiști. Această comedie examinează cum alegerile noastre influențează cursul vieții și ne va face să reflectăm asupra hazardului și controlului aparent pe care îl avem asupra propriului destin.

Clinica Sinucigașilor Teatrul În Culise

Clinica Sinucigașilor, un bestseller scris de Gabriela Mihalache, îl putem vedea montat în regia lui Cristian Bajora. Un spectacol care sădește în noi sămânța optimismului și gândul că oricât de neagră ar fi viața, este frumoasă și merită trăită. Comicul de situație se creează când patru personaje, care încarnează tipologii umane pline de efervescență, aflate în sala de așteptare a clinicii încep să dezbată subiecte precum iubirea, granițele interioare, nevoia de a fi remarcat și apreciat, măsurând importanța pe care le-o acordă, redând însemnătatea și maniera în care aceștia gestionează un conflict interior.

Premiere de trecut în agenda estivală

Cu stagiunea aproape de final, peisajul teatral din Capitală devine tot mai arid, însă, din fericire, mai apar pe ici, pe colo, “oaze” în care publicul îşi poate trage sufletul, indiferent de vârstă, gusturi sau preferinţe. Dintre puţinele premiere anunţate în iulie, trei poveşti spuse cu mijloace de expresie diferite ne-au atras în mod deosebit atenţia:

De treci codrii | Palatul Bragadiru

Intercontinental | Teatrul Apropo

Pe 3 iulie, pornind de la dramaturgia lui Dan Boldea, regizorul Radu Popescu aduce în scenă o poveste care surprinde realitatea și dilemele societății actuale. Cu multă emoție, asezonată cu umor şi suspans, ni se prezintă istoria prin care fostul hotel al nomenclaturii comuniste se transformă într-un refugiu pentru tineri care își pierd speranța. Marcu este un asemenea tânăr, prins într-un cerc al prieteniei masculine care te încurajează, dar care te poate intoxica și transforma într-o păpușă prinsă în plasa prejudecăților. Beneficiind de muzica originală compusă de Adrian Piciorea şi de scenografia lui Nairam (Marian Văsii), spectacolul provoacă la reflecţie asupra luptei interioare a celor aflați în dificultate.

De treci codrii, produs de Teatrul Godot București și Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe, care va avea premiera absolută pe 7 iulie, este un musical imaginat de către apreciata dramaturgă Elise Wilk, ce explorează basme vechi româneşti şi care ne poartă într-o incursiune în povestea... personajelor secundare. Este o premisă care stârneşte curiozitatea, dată fiind echipa creativă stelară care o susţine, de la regizorul Eugen Gyemant şi compozitorul Marius Popa până la distribuția în care se regăsesc nume precum Maia Morgenstern, Cristina Juncu sau Alina Petrică. În aceste condiţii, este greu să rămâi indiferent la experienţa unui musical populat cu personaje precum Făt Frumos și Mama Pădurii.

Eliza | Teatrul Naţional de Operetă şi Musical “Ion Dacian”

Tot de un musical în premieră avem parte şi pe 6 iulie, dar de unul adresat întregii familii, pentru că acest spectacol cu muzică live, creat și compus de Eduard Petru Jighirgiu (Musicalul Cartea Junglei, Cinderella the Musical), este o poveste despre copilărie, cu destule răsturnări de situații, despre ceea ce putem descoperi dacă avem credință și bunătate. Eliza, o fetiță care se pierde de părinții ei într-un spațiu aparent banal, va descoperi o lume fantastică și reală totodată, care o va ajuta să se cunoască și să prețuiască ceea ce are. Eliza este un spectacol produs de Acting Dream Musical Theater, în parteneriat cu Teatrul “Ion Dacian”, care îi va atrage cu siguranţă pe copii şi părinţi deopotrivă.

TXT Festivalul „Vara Magică” la Ateneu

Festivalul Internațional ”Vara Magică”, ce propune bucureștenilor și turiștilor de 13 ani concerte în sezonul estival, va avea loc în perioada 3 iulie-21 august, la Ateneul Român, iar biletele și abonamentele pentru cele 9 concerte camerale și simfonice, care vor avea loc în serile de miercuri, sunt deja puse în vânzare.

O premieră absolută marchează, pe 3 iulie, începerea festivalului: toate cele patru viori care i-au aparținut compozitorului George Enescu - care fac parte din categoria tezaur și se află în patrimoniul Muzeul Național ”George Enescu” - vor fi împreună pe aceeași scenă, în concertul Generații, susținut de Croitoru String Virtuosi Orchestra. O altă premieră incitantă va avea loc marți, pe 23 iulie, când Orchestra de Tineret din Macao, China, va concerta pentru prima dată la București, oferind publicului atât compoziţii inedite, precum poemul simfonic Macao 500 de ani, cât şi lucrări celebre semnate de Beethoven, von Weber sau Strauss. Pe parcursul „Verii Magice”, melomanii se vor delecta pe 10 iulie cu programul eclectic susţinut de Violoncellissimo, ansamblul mult iubit de publicul român, care va trece de la baroc la rock, de la clasic la muzică de film, iar pe 17 iulie, cu recitalul violonistului Alexandru Tomescu și a pianistei Sînziana Mircea. Urmează apoi concertul Cameratei Regale de pe 24 iulie şi luna lui cuptor se va încheia cu un concert susținut de Orchestra

de Tineret a Austriei, având în program Bernstein, Korngold şi Mahler. În august, melomanii sunt invitați la trei concerte: Orchestra de Tineret a Sloveniei, pe 7 august, Orchestra Română de Tineret, condusă de Cristian Mandeal, pe 14 august, festivalul ”Vara Magică” încheindu-se miercuri, 21 august, cu un concert susținut de Orchestra Sinfonietta, avându-l ca dirijor și solist pe violonistul Alexander Sitkovetsky. După cum spunea inițiatorul acestui festival, Dorin Ioniță, ”sunt 9 concerte de cel mai înalt nivel. Sunt 9 seri de vară în care atât publicul cunoscător, cât și curioșii pot găsi alternativa de petrecere a serilor de miercuri în sala Ateneului Român. Asta am vrut de la început, când, acum mai bine de un deceniu, am luat decizia de a organiza un festival de muzică clasică în mijlocul verii: să propun publicului concerte care să aducă bucurie - o briză răcoroasă după o zi toridă.” Ne aşteaptă deci... o vară magică la Ateneu!

DART PULSE, un festival cool într-o vară fierbinte

acă nu mai știi cum să te răcorești vara asta, am o propunere pentru tine care îți va stinge setea... de cultură! În perioada 10-14 iulie, în inima Capitalei, la Casa Filipescu-Cesianu de pe Calea Victoriei 151, are loc prima ediție a Festivalului ArtPulse. De ce nu ai voie să lipsești? Ei bine, pentru că Festivalul ArtPulse e genul ăla de eveniment despre care să povestești la birou atunci când vine vorba despre ce lucruri mișto ai făcut vara asta.

Gândit pentru întreaga familie și pentru toate gusturile, chiar și pentru cei mai elitiști – da, stați liniștiți, avem și operă, și hip-hop – Festivalul ArtPulse este o oază luxuriantă de artă în inima Bucureștiului.

Deschiderea festivalului are loc miercuri, pe 10 iulie, de la ora 19, cu spectacolul „Te iubesc!” – un periplu fascinant și fresh care te va purta pe oceanul învolburat al inimii, într-un tandem savuros de dans și cânt. Joi, de la aceeași oră, ne întâlnim la Gala de musical, de unde vei pleca cel mai probabil în pași de dans spre casă, după ce vei revedea musicalurile care au doborât recordurile pe Broadway. Unde mai pui că o să-ți crească (art) pulsul după battle-ul de dans din aceeași seară!

dacă ți-e teamă că pur și simplu o să te plictisești, alungă gândurile acestea imediat! Ia-ți o ținută comodă, vino la festival cu inima deschisă și ai încredere că acesta va fi începutul unei prietenii trainice cu muzica de operă! Artiștii ArtPulse ți-o vor servi într-o manieră cel puțin inedită.

Vineri ne împrietenim cu opera și ne delectăm cu evergreen-uri ale genului pe care sigur le-ai mai fredonat și tu, doar că nu știai că e muzică de operă. Și dacă numai gândul de a purta smoking sau rochie până în pământ te sperie, dacă te simți stânjenit pentru că nu știi când să aplauzi sau

În weekend te răcorim artistic la dublu, cu câte două spectacole pe zi: sâmbătă și duminică, de la ora 11 dimineața, ne îndreptăm atenția către micii spectatori și le prezentăm opera „Motanul încălțat” de Cornel Trăilescu. Sâmbătă seara, de la 19, vă aducem vise caliente pe acordurile din „Sueño latino”, un spectacol tematic care va face mercurul din termometre să se ridice... și să bată din castaniete alături de artiștii ArtPulse.

Ediția I a festivalului se încheie duminică, 14 iulie, la ora 19, cu opera „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu – o abordare originală a subiectului de care însuși Caragiale ar fi mândru, parol! Ia-o la pas pe Calea Victoriei și când auzi muzică faină, fă un popas la Casa Filipescu-Cesianu!

Arii şi lieduri memorabile la Sala Dalles

La Sala Dalles, pe 17 iulie, în cadrul seriei de concerte Musical Extravaganza va avea loc o întâlnire inedită: tenorul Ştefan von Korch, singurul solist român care a concertat anul trecut în 27 de oraşe din China, şi baritonul Fang Shuang, un adevărat „răsfăţat al publicului” după ce a fost finalist în concursul Românii au talent în 2017, acompaniaţi de pianistul Alexandru Burcă (partenerul de scenă al actriţei Oana Pellea în spectacolul „Callas” de la ONB) concertează în premieră împreună. Protagoniştii îşi vor arăta măiestria punând în lumină inestimabile bijuterii ale universului muzical românesc,

dar vor avea în program şi surprize ce vor dezvălui bogăţia culturală a Chinei. În concertul „Of, inimioară” vor putea fi astfel ascultate live şlagăre ce au trecut proba timpului, arii din operete româneşti, precum şi lieduri memorabile ce fac inimile să tresalte prin frumuseţe şi sensibilitate. Cu acutele sale remarcabile, Ştefan von Korch va pune în evidenţă momentele de virtuozitate ale pieselor, Fang Shuang, va completa spectacolul cu eleganța timbrului său de bariton, iar Alexandru Burcă va întregi show-ul cu verstilitatea sa. Biletele pentru concert se găsesc pe tickestore.ro, fizic la Sala Dalles şi la casa de bilete Tickestore de la Teatrul de Operetă şi Musical Ion Dacian.

SUNETELE ORAŞULUI

Recomandări de concerte la Arenele Romane

Odată cu venirea verii, în afara festivalurilor, numărul de concerte oferite publicului bucureștean scade simțitor fiindcă unele locații tradiționale pentru live-uri, precum Control sau Hard Rock Cafe, iau o mică pauză până în septembrie. Cu toate acstea, Arenele Romane rămân o constantă pentru agenda melomanilor de toate felurile. Fie că sunteți fani ai rockului românesc, ai sunetelor chill-out, ai muzicii alternative sau a rockului alternativ britanic, există câte ceva pentru fiecare. Iată cel puțin patru concerte programate la Arene pe care n-ar trebui să le ratați:

Vița de Vie

Pe 6 iulie, trupa Vița de Vie aduce pe scena Arenelor Romane un concert special, intitulat „Fenomental”. Acest eveniment marchează o celebrare a albumului lor iconic, lansat în urmă cu peste două decenii. Fanii vor putea să se bucure de un spectacol de rock autentic, cu o selecție de hituri care au definit scena rock românească. Grupul Vița de Vie este cunoscut pentru energia debordantă și interacțiunea intensă cu publicul, promițând un show de neuitat.

Thievery Corporation

Thievery Corporation, renumita trupă de downtempo și triphop din Washington D.C., va susține un concert la Arene pe 16 iulie. Aceștia sunt recunoscuți pentru sunetele lor eclectice, care combină influențe din jazz, reggae, dub și electronică. Așadar, vom avea parte de o seară plină de ritmuri vibrante și o atmosferă energică ce poate transforma o seară de vară într-o experiență muzicală unică. Cu o carieră de peste două decenii, Thievery Corporation continuă să impresioneze prin originalitate și creativitate.

Vama

Pe 27 iulie, trupa condusă de Tudor Chirilă promite un spectacol grandios, etichetat drept cel mai mare concert al lor din 2024. După succesul înregistrat în seria de concerte de vară devenite deja traditie la Arenele Romane, trupa se întoarce cu un nou concert electrizant. Fanii muzicii alternative și pop-rock vor avea ocazia să asculte atât piese noi, cât și hituri consacrate, într-un spectacol complex ce îmbină muzica cu elemente vizuale impresionante. Energia și pasiunea trupei Vama sunt garantate, așa că pune-ți bocancii de distracție și voie bună!

Placebo

Luna se încheie spectaculos cu Placebo, pe 30 iulie. Această trupă britanică de rock alternativ este cunoscută pentru melodiile introspective și stilul distinct. Placebo va aduce la Arenele Romane o combinație de piese noi, dar ne vom bucura și de hiturile consacrate, trupa oferind fanilor o călătorie muzicală plină de emoție și intensitate. Placebo a lansat, până în prezent, opt materiale de studio, care le-au adus în total 10 Discuri de Platină și 28 de Discuri de Aur, așa că se anunță a fi o seară epică, într-o atmosferă de zile mari.

VIȚA DE VIE

Foto: Bogdan Ilie - Micu

THIEVERY CORPORATION

Foto: facebook

VAMA Foto: facebook

PLACEBO Foto: facebook

Festivaluri bucureştene de avut în vedere şi... auz

Tocmai ce te-ai întors din concediu sau ai planuri mari pentru finalul verii. Luna iulie te prinde în Capitală, dar asta nu înseamnă că nu te poți bucura din plin de sezonul estival și tot ceea ce oferă el în materie de muzică. Mijlocul verii transformă Bucureștiul într-un amestec de sunete și experiențe, pentru gusturi și ritmuri diverse. Fie că vrei o noapte plină de vibrații și dans, vrei să descoperi noi artiști sau pur și simplu să te relaxezi în atmosfera festivă, nu este nevoie să-ți faci bagajele.

Primul weekend din luna iulie ne trimite pe aeroport. În perioada 5 - 7 iulie, la Romaero, se desfășoară SAGA Festival. Încă de la prima ediție, festivalul și-a propus să ofere muzică pentru toate gusturile, având un program variat, care include diferite genuri de muzică electronică și live. De la cele mai mari trupe live la sunetele energice de house, ritmurile puternice de techno și cele mai bune melodii EDM, headlinerii din 2024 vor aduce o combinație muzicală pentru toată lumea. Pe lângă artiști precum Armin Van Buuren, Loreen, ARTBAT și James Hype, care sunt deja obișnuiți cu publicul din România, vin în completarea acestora Rita Ora, Hardwell și Nicki Minaj.

It’s all about live quality music! Așa va suna Bucureștiul în perioada 5 - 14 iulie, la EUROPAfest. Festivalul se desfășoară pe parcursul a 9 zile și oferă un mix inedit între 4 genuri muzicale, jazz, blues, pop și muzică clasică, peste 250 de artiști, 40 de țări, 5 continente și invitați speciali. Pe lângă concerte, EUROPAfest pregătește și competiții, masterclass-uri și workshop-uri. Printre artiștii care nu doar că vor cânta pe scena din România, dar vor crea muzica, se numără Aâma (Franța), Jascha Bingham Trio (Marea Britanie), Mindthegap Trio (România), Kotaro Hiramitsu Trio (Japonia), Qing Yang Project (China) și Eva Halcinova & Peter Pavlicko (Slovacia).

Încă din 2004, Metalhead a organizat mii de concerte în

România cu trupe precum Pantera, Iron Maiden, Slipknot sau Deep Purple. Anul acesta, în perioada 17 - 20 iulie se va desfășura cea de-a 11-a ediție a festivalului METALHEAD Meeting, de data aceasta în aer liber, în Parcarea C de la Romexpo. Două scene, peste 30 de artiști și 8 headlineri vor ține stindardul metalului sus. Printre trupele care sunt pregătite să îi adune pe fani în fața scenei se numără Steel Panther, Alestorm, Moonspell, Infected Rain, Judas Priest, Doro, Skindred și Empire State Bastard. Moonspell foto © facebook

Armin Van Buuren foto © facebook

Mindthegap Trio foto © facebook

Festivaluri... la munte şi la mare, aproape de Bucureşti

Odată cu instalarea oficială a verii, planurile bucureștenilor au cu siguranță în centrul lor evadarea rapidă din oraș, fie că-i la mare sau la munte. Și ce alternative ar putea fi în topul preferințelor dacă nu festivalurile deja consacrate din apropiere?

NEVERSEA

Încă din 2017, cel mai mare festival de pe plajă din Europa nu se oprește din a-și uimi fanii din întreaga lume, fiind așteptat și anul acesta de zeci de mii de tineri. Vara asta, NEVERSEA promite cea mai însuflețită ediție de până acum, cu un lineup de peste 150 de artiști, printre care se evidențiază Maluma, Nick Carter, Bebe Rexha, G-Eazy, Salvatore Ganacci, Mahmut Orhan etc. Dă o fugă la Constanța în perioada 4-7 iulie pentru a-i descoperi pe restul!

BEACH, PLEASE!

De la Constanța ne putem repezi

ROCKSTADT EXTREME FEST

Pentru cei cărora nu le place nisipul și nici nu se dau în vânt după muzica pop, Rockstadt sărbătorește anul acesta 10 ani, iar aniversarea din vara asta se anunță a fi una de neuitat. Așadar, în perioada 30 iulie-4 august, chiar în centrul Transilvaniei, la poalele cetății Râșnov, iubitorii de rock sunt așteptați să-i asculte pe cei peste 100 de artiști și trupe, printre care: Kreator, Amon Amarth, Dimmu Borgir, Exodus, KK’s Priest etc.

în Costinești, unde, între 10 și 14 iulie are loc BEACH, PLEASE!, cel mai mare festival dedicat culturii urbane din Sud-Estul Europei. Peste 200 de artiști români și internaționali vor performa pe scena de pe litoral, printre care Travis Scott, Wizz Khalifa, Anitta, Ice Spice, Don Toliver, Yeat, City Morgue și mulți alții.

OPEN AIR BLUES FESTIVAL BREZOI

Există un loc și pentru iubitorii de blues, iar acela este cu siguranță Open Air Blues Festival, unul dintre cele mai de anvergură și importante festivaluri de gen din Europa. A 6-a ediție din vara asta va avea loc între 16 și 21 iulie, în județul Vâlcea, pe Valea Lotrului, chiar în inima munților și va fi o experiență cu de toate, Shemekia Copeland, Dana Fuchs, Albert Cummings, Kaz Hawkins și Mr. Sipp fiind doar câteva nume care vor urca pe scenele din Brezoi.

Seria de expoziții „România 100 la Jocurile

Olimpice

în

benzi desenate”

În perioada 4 – 30 iulie, expoziția celor mai bune lucrări ale Olimpiadei de Benzi Desenate, ediția a V-a, va fi outdoor, pe gardul perimetral al Institutului Francez din București, urmând ca în perioada 1 – 25 august, aceasta să se mute pe cel al Casei Filipescu Cesianu – Muzeul Vârstelor din București. O expoziție indoor va fi organizată în lunile iulie – august 2024 la Marsilia, Franța, după care aceasta va reveni în România și, până la finalul anului, va fi expusă în diferite orașe.

„Anul acesta, ediția V a Olimpiadei de Benzi Desenate aduce în prim-plan povești centenare: 100 de ani de la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924, 100 de ani de la prima medalie obținută de România la Jocurile Olimpice. Acești copii au scos în evidență, fiecare așa cum a văzut el, această minunată poveste. Au scos în evidență tot ceea ce înseamnă Jocuri Olimpice, tot ce înseamnă pasiune, tot ce înseamnă jucători, în general mari sportivi care au câștigat medalii. Deci, da, astăzi, rugby-ul românesc ajunge și în benzi desenate, realizate de copii, și nu de maturi, ceea ce înseamnă că avem copii talentați, că există întotdeauna o modalitate de exprimare și că acești copii au căutat, au răsfoit fie prin cărți, fie în online, și au aflat această frumoasă istorie a primei medalii de la Jocurile Olimpice, adusă de echipa de rugby a României.”

- Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby.

Tema ediției cu numărul 5 a Olimpiadei de Benzi Desenate a fost „România 100 la Jocurile Olimpice - 100 de ani de la prima medalie olimpică obținută la JO (Paris 1924)”, o invitație de a explora, inova și de a transpune în benzi desenate ceea ce înseamnă spiritul

olimpic, inspirându-ne din istoria bogată a României la JO și a relației sale cu Franța și Parisul, o sursă infinită de subiecte și influențe, îmbinarea dintre sport / spiritul olimpic și cultură.

„Așa cum am văzut printre lucrări frumoase, detaliate, tema a fost un pic mai grea anul acesta, pentru că elevii au trebuit să găsească o legătură între cultura românească, cea franțuzească, Jocurile Olimpice. I-am văzut pe Enescu și pe Brâncuși în desenele lor, dar, bineînțeles, și toți sportivii mari. Au fost atât de atenți la detalii acești tineri artiști și mi se pare importantă partea de documentare, cum ei au stat și și-au creat singuri povestea.” - Ana Maria Brânză, consilier al preşedintelui COSR.

Olimpiada de Benzi

Desenate este inițiată de M. I. Grăjdeanu, sub egida Comitetului Olimpic și Sportiv Român și a Academiei Olimpice Române. Evenimentul s-a desfășurat sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.

www.zilesinopti.ro pare importantă partea

Artă cu majuscule în muzeele bucureştene

MNAR | „Ileana Sonnabend și Arte Povera”

Recent vernisata expoziţie de la Muzeul Naţional de Artă a României, curatoriată de Ilaria Bernardi, se constituie ca un omagiu adus vieții și operei galeristei de origine română Ileana Sonnabend, reprezentantă de seamă a artei secolului XX prin promovarea dialogului între arta americană și cea europeană, prin intermediul activității galeriilor ei de la Paris și New York, deschise în anii ’60. Pe lângă susținerea acordată unor artiști americani, precum Jasper Johns, Roy Lichtenstein, Claes Oldenburg sau Andy Warhol, Ileana Sonnabend a avut legături profunde și constante cu Italia, acordând o atenție deosebită curentului Arte Povera, ce rămâne și azi mișcarea artistică italiană cea mai cunoscută în lume. Ileana Sonnabend şi Arte Povera se concentrează pe relația dintre galeristă și artiștii încadrați în acest curent, pe care ea i-a susținut.

MARe | „Monstrul, Pătratul și Hohotul”

Monstrul, Pătratul și Hohotul este expoziţia care reconfigurează colecția Muzeului de Artă Recentă. Este prezentată o viziune nouă asupra artei recente, de la Ion Ţuculescu la Megan Dominescu, teza principală a acestui eseu curatorial afirmând că există două mari zone de practică stilistică în arta contemporană românească: interesul pentru formule plastice arhaice și utilizarea umorului. Arhaicul este definit ca o modalitate artistică de a pune în scenă sacrul, de a-l face vizibil. Expoziția arată felul cum se organizează stilistic acest interes pentru arhaic, identificând două mari căi de atac: monstruosul și geometricul. A doua mare paradigmă înfățișată în expoziție este o preferință constantă pentru umor în arta plastică autohtonă. Ea are ștate vechi în perioada interbelică, dar și în generația de după Țuculescu. Devine însă mai curajoasă și mai asumată după 1989. Curator: Dan Popescu.

MNAC | Sezonul expozițional – Vară 2024

Muzeul Naţional de Artă Contemporană celebrează anul acesta 20 de ani de prezență în Palatul Parlamentului, un prilej numai bun pentru redescoperirea istoriei instituției printr-o serie de expoziţii şi evenimente dedicate acestei borne, iar evenimentul central cu care sezonul de vară debutează este expoziția Răsucirea. Triumful provinciei, amurgul imperiilor (curatori: Călin Dan & Celia Ghyka), aceasta folosind conceptul de RĂSUCIRE ca liant esențial pentru comunicarea morfologică și simbolică dintre cultura materială și cea spirituală. Prezentările colecției MNAC continuă cu PULS 21, o selecție din achizițiile recente, respectiv Leviathan. În măruntaiele colecţiei, un original proiect multi-disciplinar de vizitare a depozitelor MNAC. Adina Mocanu prezintă Fiind Nina şi, în fața muzeului, veți descoperi expoziția Urbanologie a artiștilor timișoreni Bogdan Rața și Dan Vișovan.

sau teatrul pentru copiii sub 3 ani

Așa cum nu poți construi o casă începând cu acoperișul sau desena un portret începând cu ochii, nici gustul estetic nu se formează brusc. Educația timpurie în acest scop este esențială. Iar teatrul rămâne, fără doar și poate, una dintre opțiunile care dau sens și conținut deschiderii spre frumos.

Dintre cele o mie și una de definiții pe care le dă regizorul Olivier Py teatrului (în cartea omonimă*), nici una nu se referă la teatrul pentru copiii sub 3 ani. Asta nu exclude, însă, nici existența lui, nici posibilitatea unei definiții. Olivier Py face totuși o trimitere la perioada primilor ani ai vieții, în legătură cu teatrul, dar în contextul următor: „Teatrul este pentru om șansa de a privi lumea ca la începutul copilăriei, când nu știa să vorbească. Mirarea sa este mută, totul îl entuziasmează, totul îl neliniștește”.

Mirarea, entuziasmul, neliniștea sunt cuvinte-cheie și în „limbajul” celor mici; prin ele, ei își exprimă parte din reacțiile în fața „spectacolului” vieții. Simțurile – fără a le reduce la văz și auz - îi ajută să perceapă întâmplările din jur, lucru valabil și în cazul spectacolului de pe scenă. Nu degeaba majoritatea reprezentațiilor adresate publicului

sub 3 ani sunt non-verbale și mizează pe explorarea creativă a sistemului senzorial.

în spectacolul „O lume de la zero”

*Olivier Py, „O mie și una de definiții ale teatrului”, Ed. Tracus Arte, 2015, p. 199 fotoActrița Carmen Palcu

Carmen Palcu, actriță a Teatrului Ion Creangă, povestește despre experiența de a juca în astfel de producții: „Când un părinte decide să facă primul pas cu bebelușul de 6 luni-1 an într-o sală de teatru, e bine să știe că experiența va fi, mai întâi, una senzorială. Totul se simte și se gustă intens la această vârstă și totul contează: interacțiunea cu ceilalți spectatori, emoția mamei sau a adulților care îl însoțesc, sunetele și atmosfera blândă, schimbările de lumină, mirosul specific al sălii de teatru. O importanță aparte o are relația cu actorii de pe scenă, dacă interacționează sau nu, dacă ne privim în ochi sau dacă reacțiile copiilor influențează întrun fel sau altul, mersul poveștii. E fascinant și provocator un astfel de public și fluxul de energie actor-spectator e mereu foarte generos la spectacolele 0-3 ani.”

Dar teatrul pentru copiii sub 3 ani presupune mai mult decât stimularea simțurilor, beneficiul lui major constă în formarea gustului estetic de la vârste cât mai fragede. Teatrul Ion Creangă este primul din țară care a creat o categorie nouă de spectacole pentru copii, #TICBEBE, destinată intervalului 0-3 ani. „O lume de la zero”, „Povești cu fire”, „CUTInE” și „Pernuța somnoroasă” sunt titluri esențiale din această rubrică. Le vom revedea, în curând, în stagiunea 2024-2025. Categoriile #TICPITIC (36) și #TICJUNIOR (6+) fac din repertoriul TIC unul complex, cu reprezentații în acord cu toate etapele copilăriei. Detalii despre fiecare în parte, citiți pe teatrulioncreanga.ro!

Școli de vară pentru copii

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poate face o școală de vară este să îi inspire pe copii să fie din nou încântați de educație şi, pentru a se asigura că toată lumea învață și beneficiază de timpul petrecut împreună, organizatorii de asemenea școli oferă cursuri și activități care să-i introducă pe participanți în materii noi și interesante, abordate dintr-o perspectivă nouă.

Dar ce se oferă concret ca alternative copiilor din București vara aceasta? Pe lângă cele 96 de instituții de învățământ public care rămân deschise pe durata verii, distribuite inegal în sectoarele Capitalei, pe lângă programele atrăgătoare ale mai multor furnizori privați de educație, există câteva instituții care își mențin porțile deschise pentru public chiar și pe durata vacanței de vară.

În perioada 1-26 iulie, Opera Comică pentru

Copii oferă un program variat, organizat sub formă de serii de câte o săptămână, cu jocuri sociale, dans, audiții muzicale, ateliere de creație și vizionări de spectacole. Destinată copiilor între 4 și 12 ani, această școală de vară stimulează creativitatea și dezvoltarea personală într-un mediu artistic, chiar la sediul instituției din Calea Giulești nr. 16.

Orășelul Cunoașterii, primul muzeu interactiv din România dedicat științei, este gazda a patru tabere de programare și experimente captivante pentru copii. Fiecare săptămână are o tematică diferită, oferind ocazia pentru descoperiri și distracție pentru cei mici, tot în perioada 1-26 iulie.

În aceeași perioadă se desfășoară și Școala de Vară Cantus Mundi, în două serii de câte două săptămâni, la sediul Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” din Aleea Dealul Mitropoliei nr. 11. Proiectul se adresează copiilor cu vârste între 7 şi 13 ani, dornici să-şi dezvolte creativitatea prin intermediul muzicii, al educaţiei muzicale şi al altor activităţi artistice.

La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în perioada 10 iulie-4 august are loc Tabăra de creație „Vara pe uliță”. Aici, copiii descoperă tradițiile și meșteșugurile populare alături de meșteri populari din toată țara. De la olărit, ţesut și încondeiat ouă până la reciclare, fotografie și storytelling, participanții explorează o varietate de ateliere creative și educative. Scopul programului este de a-i apropia pe cei mici de tradiție și cultură și de a duce meșteșugurile tradiționale mai departe.

Școlile de vară sunt create pentru a încuraja copiii să își facă prieteni, iar una dintre cele mai bune rețete pentru împrietenire este să petreci mult timp cu oameni noi într-un mediu care este nou pentru fiecare, având activități împreună – exact ceea ce oferă o școală de vară.

Nu-i prost cine cere...

Cazul nr. 1. Domnișoara corporatistă, pantalon-sacou-poșetă-Vuitton, care voia un tort la 10.30, ea dând comandă la ora 9:15. Încercările de explicare a procesului și timpilor necesari au dat greș - domnișoara nu avea niciun reper culinar. Disperată că nu găsesc argumente, am exclamat „și o omletă se face în vreo 10 minute”; degeaba, domnișoara nu știa, căci nu gătea. Știa însă că la o cofetărie faimoasă, tortul ți se face pe comandă cât bei o cafea. Așa și este - la acea cofetărie, și nu numai, se scoate din congelator un tort cât tava de cuptor industrial, se taie un dreptunghi, marginile i se îmbracă în cremă și pe el se scrie „La mulți ani, Gigel!”. Personalizat și gata în 20 de minute. Se dezgheață el până acasă. Sau nu.

Cazul nr. 2 mi l-a oferit Cosmin Dragomir - restaurantul „La mama” a primit o stea (calificativ foarte slab) deoarece, sosind supa la masă în 10 minute de la comandă, doamna client a fost convinsă că nu a fost preparată pe loc, proaspăt (ceea ce îmi amintește de steaua solitară dată altuia pentru că nu era deschis în ziua în care, în mod obișnuit și oficial, era închis).

ținute în această etapă intermediară mai mult timp, urmând a fi scoase și glasate cu câteva ore înainte de eveniment; se întâmplă ca ele să nu se decongeleze complet până la momentul servirii. De aici și până la a prezenta clientului un tort congelat ca tort de înghețată e o cale scurtă, care se cheamă minciună, una inutilă, din moment ce congelarea e parte din proces, nu dovadă a lipsei de prospețime.

Minciună este și pasta de zahăr vândută pe post de marțipan, storceacul care nu a văzut nisetru, ci somn/ somon etc. Minciuni ce țin loc de educație. Chef Ioan Bebeșelea mi-a povestit cândva despre țăranii din piața Cibinului care vindeau sparanghel mare, bătrân, lăsat să crească mai mult decât e ok.

Cazul nr. 3. Mămica sărbătoritului la locul de joacă – „am comandat tortul la cofetăria X, mi-au zis că e de înghețată”. Corul părinților e în extaz. Într-adevăr, ceva înghețat e acolo - tortul, pe alocuri. Nimic rău dacă știi că sunt la modă torturi a căror pregătire necesită congelare rapidă (pentru a fi scoase ușor din formă inimioară, norișor, iepuraș), dar și pentru a fi îmbrăcate în glazura lucioasă numită oglindă. Uneori, torturile sunt

Explicația unuia dintre ei – „ce știu domnii ce mănâncă?”.

Sunt multe exemple de negoț de genul acesta, dar îndrăznesc să scriu că și cumpărătorul are vină. Un cartof tăiat în opt și presărat cu parmezan (aka celuloză) și usturoi nu poate costa cât patru kg de cartofi la un festival street food. Cinci bhaji (chiftele din ceapă cu făină de năut și turmeric) nu pot costa mai mult decât un ecler artizanal.

Omul care nu știe să gătească nu știe să se protejeze împotriva înșelăciunii. Omul care nu știe ce plătește nu știe ce mănâncă și nici ce ar trebui să primească de banii lui. Sau, în tăioasele cuvinte ale înțelepciunii populare, nu-i prost cine cere, ci ăla care dă.

5 locuri nou deschise în oraş

Slice. Pie bar

 Calea Plevnei 5-7

Slice. Pie bar s-a deschis de curând

și deja face senzație pe Instagram, unde toată lumea se pozează cu felii din plăcintele

americane care se pregătesc aici. Nu este ceva care să se găsească în multe alte locuri din oraș, așa că e cu siguranță de încercat.

Parfum de grătar

 Mihai Eminescu 150

 0738.526.200

Deschis pe la începutul anului, acest local oferă, așa cum îi spune și numele, tot felul de preparate la grătar. Vei

găsi aici mici, pastramă, frigărui și tot felul de fripturi, cu tot cu garniturile care să meargă de minune.

BaKings

Sweets and Coffee

 Camil Ressu 2  0772.144.660

BaKings Sweets and Coffee este noua cafenea de specialitate a cofetarilor de la BaKings, care fac niște deserturi și torturi fenomenale. Aceasta și-a deschis porțile de foarte puțin timp și merită să treci să încerci tot ce au pus în vitrină, alături de o cafea bună.

ITA Place

 Câmpineanu 21

Și ITA Place este un loc relativ nou în peisajul bucureștean, deschis spre finalul lui 2023. Proprietarii au avut ideea acestui local după ce s-au

îndrăgostit de mâncarea italienească, după o vacanță la Roma. Vedetele din meniu sunt Tiramisu (homemade, diverse sortimente, ambalaj to go) și Panino Focaccia (focaccia proaspătă, ingrediente de calitate italienești).

YOYO: The Hidden Gem  Louis Pasteur 30  0773.399.620 În Cotroceni există această cofetărie artizanală mică numită YOYO: The Hidden Gem. A apărut în peisajul bucureștean la final de 2023, într-un spațiu mic și decorat minimalist. Prăjiturile de aici au și ele un aspect minimalist și foarte interesant, numai bun de tras în poză, dar ales de gustat.

mai ales

Cum a apărut Mosafir?

În spatele acestui concept stă o prietenie care ne leagă de dinainte de a avea primele business-uri. Ideea „Mosafirului” are la bază pasiunea comună atât pentru mâncare, cât și pentru băuturi bune. Dacă e să detaliem, totul a luat naștere la o cină privată pe care am făcut-o în grădina Ginotecii și al cărei rezultat a dus, în scurt timp, la apariția Bucătăriei.localfood. Cu timpul, experiența pe care fiecare dintre noi a acumulat-o în businessurile proprii ne-a determinat să ne dorim un loc care să îmbine ce e mai bun din ambele oferte.

Cum ați gândit meniul și ce ne puteți spune despre preparatele din el? Există vreun preparat care considerați că reprezintă cel mai bine conceptul vostru de bistronomie românească?

O să începem prin a explica puțin ce înseamnă bistronomie.

MOSAFIR - localul care explorează conceptul de bistronomie românească

La începutul lunii iunie s-a deschis un nou local în oraș, unul care i-a entuziasmat pe mulți dintre pasionații de gastronomie și de brunch-uri nu doar delicioase, dar și fotogenice. Este vorba despre Mosafir (str. Plantelor 48), un restaurant care și-a propus să îmbine bistronomia cu bucătăria românească, cu twist-uri creative din bucătăriile internaționale și comfort food. Este deschis într-o casă monument istoric, într-o zonă a Bucureștiului cu multe povești, iar oamenii care l-au gândit și pus pe picioare sunt Gabriel Alexe (Bucătăria.localfood) și Marius Bugi (Ginoteca). Ei ne-au povestit mai multe despre Mosafir, ce înseamnă bistronomie și preparatele vedetă ale noului local.

Conceptul de bistronomie apare în Franța și este compus din două cuvinte: „bistro”, care se referă la un loc cu o atmosferă relaxantă și cu mâncare nu foarte scumpă, și „gastronomie”, care este arta gătitului gourmet. Ce înseamnă bistronomie românească? Înseamnă că la Mosafir se promovează și se lucrează, în mare parte, cu produse românești de calitate. Ele sunt atent așezate în farfurii, sunt realizate prin metode moderne de gătit și servite într-o atmosferă relaxantă. Un secret al bucătăriei noastre este acela că folosim mereu produse proaspete de sezon, ceea ce ne dă posibilitatea să scoatem în față mâncăruri remarcabile la prețuri convenabile. Trebuie să menționăm și faptul că Mosafirbistronomie are focus și pe componenta „gâlgâl”, și anume pe promovarea vinurilor și spumantelor românești. Așadar, meniul nostru este

într-o dinamică permanentă și, deși avem câteva „vedete” (grill cheese

Nădlac - realizat cu un salam care se produce doar în localitatea Nădlac, Obor Dog - cu cârnaț la bardă din piața Obor), considerăm că toate preparatele noastre sunt reprezentative pentru conceptul de bistronomie românească. De asemenea, și steak frites (un mega clasic din bistrourile old-school din Belgia și Franța) cu vită românească de la Grassfed Angus (300 capete de vită crescute pe o pășune de 1000 de hectare în județul Vâlcea).

Reprezentativ pentru meniul nostru mai este și faptul că este și sezonier; încercăm săptămânal să schimbăm elemente din meniu care au legătură cu ingredientele de sezon.

Spuneți-ne un lucru mai puțin cunoscut despre Mosafir. Un lucru mai puțin cunoscut despre Mosafir este ce se află în spatele porții de fier de la -2! Știm doar că ea duce spre un tunel secret al Bucureștiului.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit? Când începi un business în domeniul Horeca, provocările sunt mereu prezente. Acum o să fim clișeici și o să spunem cu zâmbetul pe buze: fiecare zi e o nouă provocare.

din București. Ne dorim o

că avem o contribuție în a pune zona pe harta locurilor frumoase din București. Ne dorim o conviețuire cât mai plăcută cu oamenii din cartier. Dorim să mărim comunitatea de oameni pasionați de mâncare și vin bun.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care e deschis?

Avem un mare respect și, în același timp, suntem îndrăgostiți total de zona în care am deschis locația. Credem că zona are un mare potențial, dar în același timp trebuie gândite proiecte coerente care să aducă plus valoare zonei. Prin ceea ce facem și ce promovăm noi, considerăm

la București și cât de ușor sau

Ne place că Bucureștiul mai

Ce vă place vs. ce nu vă place la București și cât de ușor sau greu este să ai un local ca al vostru în orașul ăsta? Ne place că Bucureștiul a devenit din ce în ce mai „efervescent” din punct de vedere gastronomic, odată cu deschiderea mai multor locații care și-au propus să performeze în industrie și sunt client oriented. Ar fi plăcut să existe mai mult sprijin și transparență din partea autorităților locale.

din partea autorităților locale.

Care e cea mai importantă

mai ales că mai aveți și alte

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada de activitate, mai ales că mai aveți și alte localuri deschise în oraș?

Că trebuie să fii super pasionat de acest domeniu ca să reziști

Că trebuie să fii super pasionat de acest domeniu ca să reziști volumului mare de muncă. Și să fii implicat cot la cot cu oamenii cu care lucrezi.

Cum vedeți evoluția gastronomiei românești

Cum vedeți evoluția gastronomiei românești și rolul vostru în această schimbare?

Considerăm că este într-o continuă dezvoltare și simțim că într-un viitor apropiat, Bucureștiul poate deveni, de ce nu, o destinație gastronomică.

Ce urmează pentru Mosafir până la final de an?

Pentru Mosafir urmează o perioadă de adaptare și îmbunătățire constantă a experienței pe care dorim să o oferim oamenilor care ne trec pragul.

Refugii urbane. Terase de vară în Bucureşti

AINDIGEN / Space for the soul

Strada Tuzla 50

venit deja momentul acela din vară în care bucureștenii caută pretutindeni oaze de vegetație, răcoroase și relaxante, numai bune pentru a te rupe câteva clipe de căldură și haos. De la grădini boeme, bogate în verdeață care ia locul clasicului aer condiționat la terase pitorești cu vedere la lac sau destinații urbane cool, sigur vei găsi ceva potrivit și pentru tine !

De 4 ani, Indigen teleportează bucureștenii undeva la malul mării, fiind o locație în aer liber, chiar pe malul lacului Tei, la o aruncătură de băț de aglomerația limitrofă. Împărțită în mai multe zone, atmosfera generală la Indigen este una relaxantă, cu un decor cu numeroase elemente rurale, mobilier din lemn și inserții tribale, dar care se împletesc perfect cu urbanul, având un twist cool.

Prima zona este una mai formală și clasică, cu mese din lemn și decor scandinav, urmată de un spațiu de separeuri cu vetre de foc, perfectă pentru serile în care vrei să-ți aduci aminte de focurile de tabără din Vamă. Să nu uităm nici de zona care te aduce și mai aproape de mare, cu nisip, șezlonguri, pufuri și măsuțe. Așadar, oriunde ai alege să te așezi, cu siguranță Indigen este perfect pentru weekenduri leneșe, în care vrei să savurezi un cocktail sau vrei să mănânci ceva bun.

J’ai Bistrot

Calea Griviței 55

Situat într-un cartier în aparență ostil, dar care te cucerește pe loc datorită arhitecturii distincte și prin autentica atmosferă conferită de locuitori și de afacerile din zonă, J’ai Bistrot este un gastro-pub deja iubit și bine cunoscut de o mare parte dintre bucureșteni. Cu o terasă ofertantă, vie și colorată, umbroasă, cu hamace, pietriș și nisip și un meniu pe măsură (scurt, dar de efect), J’ai Bistrot devine locul ideal în care să te refugiezi după o zi obositoare. Să mai menționăm că aici sunt găzduite diverse evenimente culturale, silent party-uri sau spectacole pe care n-ar trebui să le ratezi?

Acuarela

Strada Polonă 40

Acuarela este prin definiție un spațiu unde creativitatea e la cote maxime, fiind un blend animat de piese de mobilier recondiționate, pline de istorie și poveste, care conferă locației un ambient cu totul aparte.

Grădina este una cu spațiu din belșug, cu mult verde și colțuri instagramabile care-ți fură privirea, în timp ce meniul e de tip comfort food, nu foarte lung, cu produse locale și băuturi artizanale, suportul perfect pentru momentul tău de relaxare.

Manasia Hub

Strada Stelea Spătarul 13

Manasia este, dincolo de o grădină în care să te refugiezi în zilele călduroase, un hub cultural, gazdă pentru numeroase evenimente culturale, precum proiecții de film, vernisaje, spectacole de teatru șamd.

Într-o frumoasă clădire interbelică, fostă secție de poliție, recondiționată într-un mod care conservă autenticitatea spațiului, Manasia poartă numele unui sat, concentrând în acesta și istoria sa, ce are în centru o comunitate de artiști din satul respectiv. Nu e deci de mirare că e un spațiu atât de creativ!

La Copac

Pitar Moș 23

Și pentru că tuturor ne e doar de copilăria de la țară, unde totul se contura într-un peisaj de poveste, La Copac reușește să redea fix atmosfera aceea, chiar la umbra unuia dintre cei mai bătrâni arbori din oraș.

În jurul trunchiului se conturează un tablou strămoșesc rupt din basm: mese din lemn, miros de verde, motive tradiționale și un ambient foarte relaxat și familiar. La Copac, meniul e și el gândit să-ți aducă aminte de vremurile când viața era mai ușoară, cu preparate tradiționale, ce-ți satisfac dorul de copilărie și pofta de mâncare gustoasă!

FitBucurEşti

ANA ARSENE,

instructor de yoga:

„Mi se pare atât important, cât și frumos să relaționezi deschis cu oamenii”

Ana Arsene are 36 de ani și locuiește în București.

Practică yoga din 2014 și predă de un an și jumătate (are acreditări pentru Hatha & Vinyasa Yoga - 200 de ore TTC cu BinduSar Yoga School, India - ian. 2023 - și 200 de ore TTC cu House of Om, Bali - apr. 2024).

Spune că adoră această formă de mișcare și mai ales să împărtășească celor interesați și deschiși tot ce a învățat din acest domeniu. O poți găsi la Karuna Studio (zona Piața Victoriei) în fiecare miercuri, de la ora 19:00. Pentru orice întrebări legate de clasele de yoga, o poți contacta și pe Instagram @yogawith.anamavis.

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi instructor de yoga?

Cu yoga m-am întâlnit în urmă cu 8 ani și a rămas de atunci singura formă constantă de mișcare din viața mea. Pe lângă starea de bine fizică, simțeam pe atunci și cum mă ajută să fiu mai prezentă, mai conectată la cei din jur, dar și mai liniștită. La vremea respectivă nici măcar nu știam de aceste beneficii oficial, să zicem așa. Deja, după primii 3 ani mă gândeam că visul meu este să merg în Bali, să mă fac instructor de yoga, dar nu credeam că se va întâmpla. Era așa, o vorbă aruncată în vânt, în care nu credeam cu adevărat. Sincer, nu mă vedeam în stare, din mai multe puncte de vedere - curaj și încredere că pot să fac asta, suficiente zile de concediu, suficienți bani etc. Eram foarte bună la găsit scuze. Apoi a venit pandemia și odată cu ea mi-am intensificat și mai mult practica - de la 1-2 clase pe săptămână, la o practică aproape zilnică, adăugând și sesiuni scurte de meditație la final, de 5-10 minute. Și, ce să vezi? Beneficiile menționate mai sus s-au intensificat. Deși pandemia a fost dificilă, stresantă, angoasantă, am ajuns să trec printr-o stare de recunoștință că mă pot întoarce spre mine și pot să (re)descopăr multe lucruri mișto despre mine. Aveam energie, eram productivă, citeam mai mult și mai diversificat, încercam lucruri noi, mă bucuram de lucrurile mici, apreciam toți oamenii din viața mea etc. Primind toate aceste stări pozitive, am ajuns să aleg și să păstrez yoga în viața mea, iar de aproximativ 2 ani am și făcut cursuri de acreditare, atât la noi în țară, cu un profesor extraordinar, Mukesh Kothari, din India, cât și la o școală din Bali. În final, am prins curaj și încredere și a fost cea

mai frumoasă experiență din viața mea de până acum. De un an și jumătate predau ca freelancer și, mai nou, ca parte din echipa studioului Karuna, alături de primul meu profesor de yoga, și acum mentorul meu, Ovidiu Atanasiu. Joburile prin care am trecut și încă trec sunt din domeniul IT, 9 ani ca project manager, iar în ultimii 4 ani ca scrum master, un rol cu accent mai mult pe oameni, echipa și procesele agile. Un rol pe care îl îndrăgesc tare mult.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de instructor de yoga.

Ne facem multe procese de conștiință dacă am uitat ceva din flow-ul pregătit pentru clasă. Sau cel puțin, eu pățesc asta. De obicei fac research și structurez clasele cu câteva zile înainte, pe o temă aleasă, de exemplu healthy spine, balance, heart opening. Practica durează aproximativ 75 de minute și include introducere, centering, încălzire, posturi specifice temei alese, cool down, pranayama, meditație și relaxare. Dacă după încheiere îmi aduc aminte că am sărit o postură sau o informație pe care doream să o împărtășesc, îmi fac procese de conștiință că nu a ieșit totul conform planului.

Care este cea mai importantă calitate pe care un instructor de yoga trebuie să o aibă?

Cred că empatia e prima calitate care îmi vine în minte. Mi se pare atât important, cât și frumos să relaționezi deschis cu oamenii, să înțelegi și să accepți propria lor experiență cu yoga și de ce au nevoie în continuare. Astfel reușești să construiești o relație care aduce bucurie și entuziasm, iar clasele devin o plăcere.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Nu aș putea spune cu certitudine, nu am căutat studii/date, însă impresia generală e că nu facem destul de mulți dintre noi sport în mod regulat. Mai ales după o anumită vârstă, parcă îl considerăm chiar nociv sau prea dificil de încercat. Aici îmi vin în minte părinții și bunicii noștri, care mi-ar plăcea tare mult să îmbrățișeze sportul cel puțin într-o formă blândă, precum mersul pe jos, cu bicicleta sau, bineînțeles, chiar și yoga, care se poate plia pentru orice nivel. O altă greșeală pe care o aud destul de frecvent printre cunoscuți este că plătim abonamentul la sală anual sau pe mai multe luni și nu îl folosim decât în luna ianuarie. Ups! Inclusiv eu mă fac vinovată de asta. Cred că cel mai util e să găsim acel sport care ne aduce plăcere, ne deconectează complet de la grijile zilnice și pe care vrem să-l facem for fun, devenind astfel o constantă în viața noastră, fără să ni se pară greu sau neplăcut. Suntem norocoși să trăim într-un oraș cu multe opțiuni, pe care le putem explora și în afara sălii de fitness, dacă simțim că nu ne putem mobiliza în acest fel. Avem o mulțime de alternative, precum înotul, tenisul, dansul, escalada, fotbalul și câte și mai câte.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă instructor de yoga?

Dacă e ceva ce își dorește cu adevărat, să nu amâne procesul găsind scuze, așa cum am făcut eu. Nu există un moment mai bun decât acum să înceapă această călătorie!

Unde ieşi luna asta în oraş?

Iată o listă de locații recomandate și testate de Zile și Nopți:

Unde mâncăm bine în București?

Acuarela, bistro

Str. Polonă, nr. 40

Tel. rezervări: 0745.662.889

Alt Shift

Str. Constantin Mille nr.4, Tel. rezervări: 0727 316 245

Bistro by Green Hours

Calea Victoriei, nr. 120 Tel. rezervări: 0751.772.275

Botanic Restaurant

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0721.261.262

Hare Garden Herăstrău

Bulevardul Mareșal Constantin

Prezan nr. 1, Herăstrău

Tel. rezervări: 0725.544.669

J’ai Bistrot

Calea Griviței, nr. 55. Tel. rezervări: 0790.229.922

Reper by ESS

Calea Victoriei nr. 176

Zilnic, de la 11:30 la 22:00 Tel. rezervări: 0749.053.163

Trattoria Angoli

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0728.264.654

Urban Dada

Strada Tudor Arghezi nr. 5

Tel. rezervări: 0729.997.405

Pizza Stămâzzancoadă & More

Str. Barbu Văcărescu nr. 56

0788 458 430, 0786 774 992 pizzastamazzancoada.ro office@stamazzancoada.ro

Zăganu

Bistro & Craft Beer Bar

Calea Victoriei, nr. 91-93

Tel. rezervări: 0770.550.234

Unde ne distrăm?

Control Club

Str. Constantin Mille, nr. 4

Lumea bună din București se adună la… Control.

Tel. rezervări: 0733 927 861

Green Hours

Calea Victoriei 120

Tel.: 0788 452 485

The Pub – Universității

Bd. Regina Elisabeta nr. 9

Distracție între prieteni, ca nicăieri

în altă parte!

Tel.: 0728843782

Club 16

Ion Câmpineanu nr. 16

Dance & Night Club.

Tel. rezervări: 0746 800 752

Club 99 - The Comedy Club

Bd. Dacia nr. 99

Tel. rezervări: 0733.500.301

Comics Club

Strada Nerva Traian nr. 4

Tel.: 0741 426 426

Trei Bețivi

Vasile Lascăr nr. 66

Tel.: 0753 238 484

J’ai Bistrot

Calea Griviței nr. 55

Tel.: 0790 229 922

Hard Rock Café

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 32

„Love all. Serve all.” It’s a simple reminder to love one another and live for the moment... with a dash of rock! Vezi lista de evenimente pe www.zilesinopti.ro/locuri/ hard-rock-cafe

Tel. rezervări: 0754.400.900

Unde bei o cafea bună?

Coftale Coffee Shop

Str. Profesor Ștefan Mihăileanu nr. 42

Tel.: 0746 420 874

Tucano Coffee

Bd. Timișoara 26, București Plaza, et. 2 (food cort)

Tel.: 0763 032 930

Beans & Dots Cișmigiu

Strada Ion Brezoianu 23-25

Tel.: 0770 176 421

Bulevardul Primăverii 15

Tel.: 031 229 66 89

Cafeteca Cișmigiu

B-dul Elisabeta 61

Tel.: 0727 790 368