Zile și Nopți București | Noiembrie 2024

editorial

Ioan BIG, publisher

FNevoia de muzică într-o lună plină de vorbe goale

inalul toamnei ne pune din nou în fața unor alegeri, dar nu dintre cele mai plăcute, dacă privim la circărelile din spațiul politic, unde clovnii care își doresc validarea publicului n-au fost parcă nicicând mai grotești sau patetici, indiferent că ne-am gândi la cartea ostașului, casele “aurite” oferite plocon, gogoșile unui decrețel născut prea devreme sau tatuajul cu tva de pe mâna premierului. Este uimitoare seninătatea cu care toți acești oameni ai statului, și nu ai muncii, își afișează convingerea că ar putea fi capete de afiș într-un blockbuster național, tragică superficialitatea modului în care ne angajează în diverse acrobații fără plasă de siguranță și (aproape) comică succesiunea de jonglerii cu promisiuni lipsite de orice substanță. Campania electorală de-abia a început, așa că până la sfârșitul lunii noiembrie, vom afla probabil nu doar că românii vor ajunge în spațiul Schengen, ci în cel cosmic, și asta numai cu ajutorul lor, fără Elon Musk sau NASA, în fine, e limpede că deficitul bugetar se compensează în viziunea lor prin excesul de vorbe goale, așa că până luăm, totuși, o hotărâre cu cine vom vota, poate ar fi mai sănătos pentru mințile noastre să dăm voie muzicii să lupte cu această poluare sonoră.

Din fericire, săptămânile următoare sunt suficient de bine populate cu evenimente live notabile, încât să trecem cacofoniile politice în fundal, iar premiera concertului-lectură Bach chez Cioran, une tragédie angélique de la Iași, din 26 noiembrie, este doar un exemplu. La o scară mai mare, festivalul de muzică de cameră SoNoRo (1-17 noiembrie) se desfășoară în București și

Cluj, iar cel de muzică contemporană, Meridian,

ajunge inclusiv la Timișoara și Iași, între 3 și 10 ale lunii, ambele propunând ediții tematice - Ex libris și, respectiv, Sonimagicon - extrem de incitante prin modul în care pun muzica în raport cu celelalte forme de expresie artistică. Melomanii bănățeni beneficiază, la rândul lor, de un festival absolut remarcabil, Musica Ricercata, a cărei ediție, programată la Timișoara, în perioada 3-24 noiembrie, este centrată în jurul ideii de revoluție, în timp ce brașovenii se bucură, pe parcursul întregii luni, de Festivalul de Operă, Operetă și Balet, ce se încheie cu o premieră locală absolută, La rondine, de Puccini.

Asta nu înseamnă că muzica nu joacă un rol important și în alte manifestări ale artelor spectacolului, indiferent că suntem atrași de festivalul de dans contemporan Iridescent, organizat de CNDB în Capitală, în care Verdi conviețuiește cu Elvis, de exemplu pe OST-ul spectacolului Terminal Beach, sau de festivalul de teatru Interferențe, de la Cluj, ce a inclus în program o minunată seară cu cele 44 de duete pentru două viori de Bartók. La influențele de factură clasică par a fi sensibili inclusiv artiștii din spatiul Pop-Rock, din moment ce Trooper își lansează luna asta noul disc printr-un concert simfonic, Havasi își reorchestrează piesele tot în spiritul muzicii culte, iar Apocalyptica revine la repertoriul Metalllica interpretat în formulă camerală. La toate acestea se adaugă o abundență semnificativă de concerte cu priză la nivel de masă, astfel încât, până vom ajunge la urne, am putea încerca să salvăm timpul răpit de tiradele găunoase ale politicienilor și să alegem să-l folosim pentru a asculta muzicile favorite. Cu siguranță vom ieși mai în câștig!

Noiembrie 2024

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 11 (577) - Noiembrie 2024

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

ioAN biG PUbLiSHer

Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

GrUiA DrAGomir SeNior eDiTor

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

ALiN GĂLĂȚeSCU SeNior eDiTor

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

ALeX mUȘAT reDACTor

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

HoriA GHibUȚiU reDACTor CLAUDiA ALDeA reDACTor

mĂDĂLiNA LeFTer reDACTor

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

DeLiA miTrACHe reDACTor TeoDorA brATU reDACTor iULiANA CioCÎrLAN reDACTor

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță

Diana Rotaru

Adina Barbălată

Andrada Dincă

Cosmin Dragomir

Edith Negulici Ștefan Iancu

Laura Cozmîncă

Bianca Roiu

Monica Felea Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

POP-UP STORiEs:

PAGINA 21-23

D’ale Carnavalului: Clovni și Popular Culture

POVEŞTI DE SUCCES

PAGINA 110-111

„DECÂT O DUBĂ”

Capitolul FILM

PAGINA 25

IOAN BIG: Ploaie de noiembrie cu filme de Oscar

PAGINA 27-29

Premierele lunii

PAGINA 33

Anora

PAGINA 35

Povești din bucătărie

PAGINA 36-37

Gladiatorul 2

PAGINA 38

Ciudăţenia

PAGINA 39

Vulpea și Iepurașul salvează pădurea

PAGINA 41

Vrăjitoarele

PAGINA 45

Secretul Insulei Pin-Up

PAGINA 47

Emilia Pérez

PAGINA 49

Vaiana 2

PAGINA 51

Eretic

PAGINA 36

INTERVIU: OLIMPIA

MELINTE („Moromeţii 3”)

PAGINA 53

POINT OF VIEW: We Live in a Time

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 55

TEODORA BRATU: Michelangelo, Leonardo şi Rafael, în Florența

PAGINA 56-57

DANS CONTEMPORAN: Interviu cu coregraful

MORITZ OSTRUSCHNJAK

PAGINA58-59

FESTIVAL: MERIDIAN 2024

SONIMAGICON

PAGINA 61

CARTE: „Departe de lumea dezlănțuită”, după 150 de ani

PAGINA 62-63

PERFORMING ARTS

Interviu cu ANA TOPALOVIC

PAGINA 64-65

ARTIȘTI URBANI: KUSER

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 67

IULIANA CIOCÎRLAN: „The Great Impersonator” sau cum Halsey surprinde generațiile

PAGINA 69

MUZICĂ NOUĂ

PAGINA 70-71

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: Interviu cu ALAN NIMMO (King King)

PAGINA 72-73

REMIX: Rockul clasic, updatat: o rescriere a istoriei?

PAGINA 75

INDIE STAR: KIM DEAL

PAGINA 76

ALBUM From Zero, Linkin Park

PAGINA 77

OMUL CU DISCURILE

Cu „GLADIATORUL II”, din nou, în imperiul roman

MORITZ OSTRUSCHNJAK: Portret de coregraf ancorat în Pop culture

ANA TOPALOVIC: Culorile sunetelor de violoncel

ALAN NIMMO (King King): “Cred că devii mai bun în ceea ce faci învăţând din fiecare experienţă”

TOP BĂRBAȚI DE SUCCES 2024

Capitolul EAT & DRINK

PAGINA 79

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Moldova, țara în care fiecare al treilea om își face vinul lui

PAGINA 80

PE GUSTUL NOSTRU:

Mâncarea de sub cazanul de pălincă

PAGINA 81

TOP Eat: 6 restaurante românești din țară

PAGINA 82-83

SERGIANA: Record de nominalizări la Horeca Awards!

PAGINA 85

GURMAND: Mizilic cu ștaif

PAGINA 86-87

MIXOLOGY: Descoperă

Puerto Rico... prin cocktailuri

PAGINA 88

Drink: Festivalul de turnat pe gât

PAGINA 89

TOP Drink: 6 cafenele cozy din țară

Capitolul LIFESTYLE

PAGINA 91

ALIN GĂLĂȚESCU:

Radiografia unui început cu potenţial: „BUCHAREST

FASHION WEEK” 2024

PAGINA 92-93

DESTINAȚII: Descoperă

Republica Dominicană, paradisul tropical din Caraibe

PAGINA 94-95

AWARDS: Parfumul lunii noiembrie: „KASHMIR” / Spirits Award, noiembrie: „ETSU Original”

PAGINA 96-97

DESIGN: Interviu cu YOONJUNG CHOI

PAGINA 98-102

FASHION: „BUCUREŞTI 565”

PAGINA 104-105

TRENDS: Arome pe piele: Parfumuri pentru toamnă

PAGINA 106-108

ARHITECTURĂ: Bienala

Arhitectura.6 – Human +/Nature

PAGINA 109

VIDEO GAMES: Noi experiențe virtuale: jocurile video ale acestei toamne

PAGINA 112-114

FASHION EVENT: „FII REGINĂ PENTRU O ZI” by CARDINALIA Models

Pentru Sergiana, Crăciunul începe în noiembrie cu Record de nominalizări la Horeca Awards!

TOP Eat: 6 restaurante românești din țară

565” ROMANIAN COUTURE REVELATIONS

Bienala Arhitectura.6 – Human+/-Nature: Arhitectura ca mediator între

„Succesul bărbătesc”, un concept complex

Un top al bărbaților de succes din România nu ar trebui să fie doar o listă a celor care au adunat averi impresionante (și nici nu a fost așa la niciuna dintre edițiile din anii trecuți), ci a celor care și-au lăsat amprenta într-un mod semnificativ asupra societății prin acțiunile și valorile lor. Așadar, și de această dată, topul bărbaților de succes din România nu se reduce doar la realizările lor financiare sau profesionale, ci și la impactul pe care ei îl au asupra comunității și societății. Cum am tot spus, „succesul bărbătesc” nu mai înseamnă doar putere sau influență, ci a devenit un concept complex, care include etica profesională, responsabilitatea socială și contribuția la dezvoltarea culturală și economică a comunităților din care fac parte.

Figuri din domenii diverse - cum ar fi tehnologia, cultura, educația, afacerile și sportul - merită recunoscute pentru modul în care și-au transformat segmentele de activitate și au inspirat generațiile viitoare. De exemplu, antreprenori ca Daniel Dines, co-fondator al UiPath, nu doar că au dus România pe harta internațională a inovației, dar au demonstrat că succesul se poate construi și în țara natală. La fel, artiști precum Tudor Chirilăcare pe lângă carierele impresionante, și-au folosit vocea pentru a susține cauze importante, mobilizând tineretul și influențând schimbări sociale.

Succesul adevărat vine și cu responsabilitatea de a da ceva înapoi. Așa că vom vedea că mulți dintre acești bărbați își dedică timpul și resursele pentru a susține inițiative caritabile, a îmbunătăți educația sau a crea medii echitabile pentru toți. Fie că este vorba de donații pentru spitale sau de proiecte sociale care aduc beneficii concrete oamenilor, astfel de acțiuni sunt esențiale pentru o țară în dezvoltare.

Aceștia sunt bărbații care merită să fie urmăriți, sprijiniți și aplaudați pentru rolul lor activ în construirea unei societăți mai bune.

Cum a fost realizat topul

Topul final a rezultat în urma voturilor online, pe site-ul barbatidesucces.ro.

Aici, românii au votat care sunt cei mai de succes bărbați din anul 2024. În total au votat 5377 de persoane, iar în top 10 regăsim sportivi, artiști, oameni de afaceri și, pentru prima oară, un jurnalist de investigații. Perioada de vot a fost 15 septembrie –15 octombrie 2024 și fiecare persoană a avut posibilitatea să enumere trei bărbați de succes din România. Locul 1 a primit 100 de puncte, locul 2 a primit 66 de puncte, iar locul 3 a primit 33 de puncte. Topul a rezultat prin adunarea numărului de puncte pentru fiecare nume nominalizat. Rezultatele votului au fost certificate de firma de studii de piață Brandberry. ro.

Pe data de 19 noiembrie, de Ziua Internațională a Bărbatului, va avea loc și tragerea la sorți a câștigătorilor campaniei Bărbați de Succes. Participă la tragerea la sorți toți cei care au votat pe site-ul www. barbatidesucces.ro.

Bărbați de Succes este o campanie Zile și Nopți, susținută de NIVEA MEN.

Alex Nedea

Iată că în acest an avem în top și un jurnalist care și-a făcut un renume din a băga spaima în corupți. Alex Nedea este un jurnalist român de investigație, cunoscut pentru demersurile sale curajoase și impactul pe care l-a avut asupra societății prin reportajele sale. Cu o carieră ce îmbină un spirit de investigare meticulos cu o dorință profundă de a aduce adevărul la suprafață, Nedea este recunoscut drept unul dintre cei mai respectați jurnaliști din România. Nedea a contribuit la unele dintre cele mai importante dezvăluiri din ultimele decenii, multe dintre acestea fiind realizate în cadrul publicației Recorder, unde activează ca reporter. În descrierea de pe site-ul său, el scrie că, după aproape două decenii în presă, este convins definitiv că jurnalismul chiar are puterea de a schimba lumea în bine. Până să fie „Alex Nedea de la Recorder” (din 2019), el a fost timp de 15 ani, pe rând, Alex Nedea de la Adevărul, de la Jurnalul Național, de la Realitatea TV și de la emisiunea „În premieră” (Antena 3).

Sebastian Stan

Românii se pot mândri cu faptul că avem și noi un super erou Marvel, prin super actorul Sebastian Stan, care-l interpretează pe Bucky Barnes / Winter Soldier în Avengers și în toate celelalte producții din Universul Cinematic Marvel.

Stan s-a născut în Constanța, în 1982, dar a emigrat de la o vârstă fragedă în Statele Unite. Încă din școala generală, Sebastian Stan a început să joace în piese de teatru, iar educația sa s-a axat în mod special pe actorie. În 2002, Stan a devenit cetățean american. Primul rol din cariera sa a fost în 2003, într-un episod din celebrul serial „Law & Order”. De aici au urmat numeroase alte roluri, atât în seriale, cât și în filme independente sau blockbustere. A mai avut roluri deosebite și alături de nume mari de la Hollywood, în filmele „The Devil All the Time”, „I, Tonya” și „Destroyer”. Acum, după ce a apărut deja în 37 de filme, Sebastian Stan este unul dintre cei mai apreciați actori de la Hollywood, iar averea sa este estimată la 8 milioane de dolari. Cel mai recent film al său este și cel mai controversat, el interpretându-l pe Donald Trump.

Mircea Cărtărescu este poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist român. Pasiunea pentru scris, dar și talentul său literar incontestabil au făcut să fie unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români de după Revoluție, cu peste 30 de volume publicate și traduse în 23 de limbi. Printre cele mai populare cărți se numără „De ce iubim femeile” și „Frumoasele străine”. Acestea au cunoscut succesul la box-office-ul literar, transformându-se în bestseller-uri ale editurii Humanitas, cea care-i publică toate cărțile și cu care scriitorul are un contract de exclusivitate. De asemenea, volumele lui Cărtărescu au primit și foarte multe distincții internaționale și nu de puține ori a fost „în cărți” pentru Premiul Nobel pentru Literatură.

În vârstă de 66 de ani, Cărtărescu este și profesor universitar la Departamentul de Studii Literare al Facultății de Litere a Universității din București și este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc, nu doar un autor contemporan de succes.

Tudor

Chirilă

oCUL 7 / 6.942 PUNCT e

Tudor Chirilă a fost întotdeauna un artist cu mare priză la public, dar în ultimii ani, el a devenit una dintre cele mai apreciate personalități publice, un artist extrem de iubit și un om de televiziune la mare căutare.

În 1996 a devenit solistul formației Vama Veche, ajunsă un adevărat fenomen. În 2006, membrii trupei se despart, iar Tudor Chirilă, împreună cu Eugen Caminschi (chitară) fondează un nou proiect muzical: Vama. Face istorie și cu această trupă, alături de care activează și în prezent și împreună cu care a susținut concerte live în fața a milioane de spectatori și a urcat pe scena mai multor festivaluri importante. Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lungmetraj și a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unora dintre cei mai importanți regizori români.

În 2014, Tudor Chirilă a devenit cel de-al patrulea jurat la „Vocea României”. Chirilă s-a făcut remarcat și prin faptul că nu a rămas indiferent la lucrurile care s-au întâmplat în societatea românească. S-a implicat activ în protestele Roșia Montana și Rezist și nu se teme să vorbească despre importanța luptei împotriva corupției.

Smiley

oCU L 6 / 7.568 PUNCT e

Smiley, pe numele său real Andrei Tiberiu Maria, este unul dintre cei mai populari artiști pop din România. Are 41 de ani, s-a născut în Pitești, iar numele de scenă l-a primit de la colegii din trupa Simplu, datorită atitudinii sale optimiste. În oricare dintre rolurile pe care și le-a asumat în cariera sa, de interpret, compozitor, producător, om de televiziune sau actor, Smiley a înregistrat imediat un succes surprinzător. A făcut istorie alături de trupa Simplu, împreună cu care a lansat cinci albume premiate cu Discul de Aur. Apoi, artistul s-a îndreptat către o carieră solo, în care a lansat mai multe albume foarte apreciate. Bineînțeles, Smiley a adunat și numeroase premii naționale, dar în 2013, valoarea sa ca artist a fost confirmată la nivel european, fiindu-i acordat premiul MTV Europe Music Award pentru „Best Romanian Act”. Ca producător, Smiley a contribuit la dezvoltarea a numeroase proiecte care au ajuns numărul 1 pe piața muzicală. În 2009 și-a făcut propria casă de discuri - HaHaHa Production, plină de artişti şi producători talentaţi. Artistul este implicat și în două dintre cele mai de succes formate de televizune din România: „Românii au talent” (în calitate de co-prezentator) și „Vocea României” (în calitate de antrenor).

Mircea Lucescu este unul dintre cei mai respectați antrenori din fotbalul internațional, cu o carieră impresionantă, ce se întinde pe mai mult de cinci decenii. Născut la 29 iulie 1945, în București, Lucescu a început ca jucător, debutând la Dinamo București, unde a câștigat patru titluri de campion al României. A evoluat pentru echipa națională a României, adunând 70 de selecții și participând la Campionatul Mondial din 1970. După retragerea sa ca jucător, a început o carieră de antrenor care avea să-l transforme într-o figură iconică a fotbalului. Un punct de referință în cariera sa a fost perioada petrecută în Turcia, unde a antrenat Galatasaray și Beșiktaș, cucerind campionate și câștigând Cupa UEFA, în 2000, cu Galatasaray. Acest succes i-a adus recunoaștere internațională, dar adevăratele sale realizări au venit la clubul Șahtior Donețk din Ucraina, unde a antrenat între 2004 și 2016. În această perioadă, Lucescu a transformat clubul într-o forță dominantă, câștigând opt titluri de campion al Ucrainei, șase Cupe și, cel mai important, Cupa UEFA în 2009, performanță care a marcat apogeul carierei sale. În 2024, după 38 de ani, Mircea Lucescu se întoarce pe banca tehnică a Naționalei de Fotbal a României.

Ion Țiriac, la cei 85 de ani, este adesea recunoscut drept unul dintre cei mai influenți și bogați oameni de afaceri din România (cu o avere care depășește 2 miliarde de euro), însă cariera sa impresionantă a început cu mult înainte ca averea și succesul în afaceri să devină sinonime cu numele său. În tinerețe, Țiriac a fost o figură proeminentă în sporturile românești, făcând parte, între 1958 și 1964, din echipa națională de hochei pe gheață a României. El a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din Innsbruck și la Campionatele Mondiale cu mult înainte ca numele său să devină legat de tenisul mondial.

Pe scena internațională, Țiriac a excelat în tenis, unde și-a făcut un nume mai ales în competițiile de dublu. În 1970, alături de Ilie Năstase, a cucerit titlul de la Roland Garros, una dintre cele mai prestigioase competiții de tenis din lume. Succesul său alături de Năstase a continuat, câștigând împreună numeroase alte turnee de anvergură, precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor, Monte Carlo Open, Openul Suediei, Italian Open și Canadian Open, toate în perioada 1970-1972. În 1974, Ion Țiriac și-a adăugat în palmares și titlul de campion mondial la tenis, câștigat la São Paulo.

Mircea Lucescu

Daniel

Dineș

L oCUL 3 / 17.716 PUNCT e

Daniel Dineș a fost în fruntea acestui top în alți ani, însă ascensiunea uimitoare a înotătorului David Popovici l-a coborât acum pe locul al treilea. Dineș, cunoscut ca „Șeful Boților”, a devenit unul dintre cei mai influenți și bogați oameni de afaceri din lume, cu o avere estimată, în 2024, la 1,5 miliarde de dolari, conform Forbes.

Această cifră este în scădere față de 2021, când averea sa era evaluată la 6 miliarde de dolari, dar impactul său asupra industriei tehnologice rămâne uriaș.

La 50 de ani, Daniel Dineș a reușit să transforme UiPath, compania fondată de el, în primul „unicorn” românesc – o companie a cărei valoare depășește un miliard de dolari. UiPath este lider global în automatizarea proceselor robotizate (RPA), o tehnologie esențială în viitorul afacerilor și industriei IT. Dineș a crescut în Onești, într-o familie modestă, cu un tată inginer și o mamă profesoară. După Revoluție, mutat la București, s-a dedicat învățării programării, studiind limbajul C++ dintr-o carte împrumutată de la bibliotecă. Absolvent al Facultății de Matematică-

Informatică în 1997, a lucrat pentru Microsoft, în Seattle, între 2000 și 2005. Cu toate acestea, Daniel Dineș se descrie pe sine ca un programator „ok”, și nu unul de excepție. El își atribuie succesul mai degrabă capacității de a lua decizii bune în condiții de incertitudine, o trăsătură pe care o consideră esențială pentru rolul său de CEO. Revenit în România, a fondat DeskOver, o companie mică, înființată într-un apartament din București, care s-a transformat în UiPath, gigantul mondial din domeniul roboților software.

După listarea la bursa din Statele Unite, în 2021, UiPath a ajuns să valoreze peste 35 de miliarde de dolari, demonstrând că viziunea lui Dineș asupra automatizării software este pe cale să schimbe industria globală.

Gheorghe Hagi

Orice pasionat de fotbal din România are un respect deosebit pentru Gheorghe Hagi. Niciodată fotbalul românesc nu a cunoscut momente mai înălțătoare decât atunci când Hagi își purta echipa spre victorii, îmbrăcând tricoul Naționalei. Astfel, este de neconceput să întocmești un clasament al celor mai de succes români fără ca Hagi să ocupe o poziție de frunte.

Considerat cel mai bun fotbalist român din toate timpurile și unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului mondial, Hagi, la 59 de ani, se poate lăuda cu o carieră plină de momente excepționale. Aceste momente au electrizat stadioanele și au făcut comentatorii să își piardă cuvintele.

Hagi a evoluat pentru Naționala României în trei Campionate Mondiale: 1990, 1994 (unde a fost inclus în World Cup All-Star Team) și 1998. De asemenea, a reprezentat România la trei Campionate Europene: 1984, 1996 și 2000. Cu 125 de selecții și 35 de goluri, Hagi împarte titlul de cel mai bun marcator al Naționalei cu Adrian Mutu. În noiembrie 2003, Federația Română de Fotbal l-a desemnat drept cel mai valoros fotbalist

român din ultimele cinci decenii, iar în 2004, Pelé l-a inclus pe lista celor mai mari 125 de fotbaliști în viață, în cadrul unei ceremonii FIFA. Hagi face parte din elita jucătorilor care au evoluat atât pentru Real Madrid, cât și pentru Barcelona, cele două mari rivale ale fotbalului spaniol.

Recunoașterea internațională nu s-a limitat doar la România. Legende ale fotbalului precum Johan Cruyff, Lothar Matthäus, Fatih Terim, Diego Maradona, Michel Platini și Eusebio au lăudat în repetate rânduri talentul excepțional al lui Hagi. Aceștia au afirmat despre el că „a reinventat fotbalul”, că „a predat fotbalul turcilor” și că a fost „unul dintre cei mai tehnici jucători din fotbalul european”.

Aceste elogii demonstrează clar de ce Hagi este un simbol național și un motiv pentru care românii au o afecțiune atât de mare pentru fotbal.

Pe locul 1 avem un sportiv, unul care a făcut senzație nu doar prin performanță, dar și prin atitudine, modestie și inteligență. În niciun caz nu are averea lui Țiriac și nici cariera sportivă a lui Hagi, dar într-un scurt interval de timp David Popovici, la doar 20 de ani, a făcut ca lumea întreagă săși întoarcă privirile admirativ și către steagul României, pe care l-a purtat tot timpul cu mândrie.

La 16 ani, în 2020, a cucerit titlurile naționale de seniori la 100 și 200 m liber și 200 m mixt, iar în mai 2021, la Campionatele Europene de la Budapesta, în calificările probei de 100 m liber, a reușit să înoate sub baremul pentru Jocurile

Olimpice Tokyo 2020. Mai mult, înainte de participarea la Tokyo 2020, la Campionatele Europene rezervate juniorilor de la Roma, David a câștigat titlul mondial la 100 m liber cu un nou record mondial la juniori (47:30). A fost cel mai bun timp al anului, nu doar la juniori. Nu s-a lăsat îmbătat de acest succes, iar câteva zile mai târziu s-a calificat în semifinalele probei de 200 m liber, tot cu record mondial. A terminat competiția cu patru medalii - trei de aur (50, 100, 200 m liber) și una de argint în proba de ștafetă 4 X 100 m liber cu echipa României.

Însă, anul 2022 a fost cel magic pentru

David Popovici. La 17 ani și 9 luni, când era încă junior, a uimit întreaga lume la Campionatele Mondiale de seniori de la Budapesta. Acolo a devenit al doilea înotător din lume care a câștigat probele de 100 și 200 m liber la aceeași ediție a CM. Până la el, acest lucru s-a mai întâmplat doar o dată în istorie, în urmă cu jumătate de secol, titlu luat de către americanul Jim Montgomery.

În vara acestui an, el a participat la Jocurile Olimpice de vară de la Paris. La 200 de metri în stil liber a cucerit medalia de aur, iar la 100 de metri în stil liber a obținut medalia de bronz, fiind la o sutime de locul doi. De asemenea, David Popovici a devenit cel mai tânăr campion mondial la proba de 200 m liber masculin și unul dintre cei mai tineri campioni mondiali din istoria înotului. El deține recordul mondial la seniori și la juniori la proba de 100 m liber, precum și recordul mondial la juniori la 200 m liber.

Popovici se implică frecvent și în acțiuni caritabile și a spus de mai multe ori că simte că nu se poate rezuma doar la sport, ci vrea să aducă și un impact pozitiv în societate prin notorietatea sa. După Jocurile Olimpice de la Paris, el a donat Fundaţiei Hope and Homes for Children echipamentul purtat pe podium, pentru a strânge bani în vederea construirii unei case care va adăposti 11 copii cu nevoi speciale.

David a fost întotdeauna apreciat și pentru felul în care vorbește și în care atrage atenția asupra problemelor din societatea românească, despre importanța sănătății mintale, despre probleme din sportul românesc și despre necesitatea de a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși. „Cred că e o dorință și o datorie a fiecăruia dintre noi să încerce să facă bine pe cât poate. De unde dorința asta mea de a mă implica? Nu știu, mi se pare cumva... Mi-e jenă doar să înot, știi? Mi-e jenă doar să înot, să câștig, deși important, e important pentru mine, pentru copilul din mine, mi-e jenă să fac doar asta”, spunea Popovici, într-un interviu recent.

PoP-UP STories

ÎD’ale Carnavalului: Clovni și Popular Culture

n piesa As You Like It, scrisă și reprezentată pentru prima dată între anii 1598 și 1600, William Shakespeare afirma că „Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori”, evidențiind natura performativă a comportamentului uman. Astfel, dacă fiecare individ își asumă un rol în societate, iar interacțiunile se aseamănă cu actele unei piese de teatru, având scene, personaje și public, conceptul de carnaval capătă, într-o realitate în care divertismentul și politica se intersectează tot mai mult, o semnificație profundă.

Carnavalul, considerat în trecut „o perioadă de veselie a lumii pe dos”, în care obiceiurile și normele sunt complet negate și rescrise, s-a transformat astăzi, într-o eră în care râsul colectiv este din ce în ce mai rar, în producții Popular culture cu care oamenii interacționează, de cele mai multe ori, în mod individual. Întrucât rezistența și libertatea de exprimare se confruntă adesea cu încercări de control și constrângere, aspectele carnavalescului devin instrumente de subversiune, clovnul ilustrând dualitatea existenței contemporane: imaginea veselă și jucăușă, prezentată în timpul jocului, aflată în antiteză cu tristețea, alienarea și nedreptățile ascunse în spatele spectacolului.

Ca formă de artă, istoria clovneriei nu începe în strălucirea scenei de circ, ci în

civilizațiile antice, unde mimetismul a fost pentru prima dată recunoscut și cultivat. În Egiptul antic, bufonii, numiți Dangas, aveau un rol esențial în viața religioasă și regală, oferind spectacole umoristice care aduceau momente de eliberare în cadrul ceremoniilor, exprimând astfel atitudini mai puțin acceptate în societatea

bine structurată a vremii. În spațiul grecesc, această formă de exprimare era strâns legată de tradițiile teatrale, personajele având trăsături asemănătoare clovnilor care, prin expresii și gesturi stilizate, satirizau realitățile sociale și politice. În Roma, mimul, complet diferit de cel pe care îi cunoaștem astăzi, era apreciat pentru abilitățile sale de improvizație, fiind prezent în piețele publice sau în cadrul festivalurilor, unde parodia figuri publice. În perioada medievală, percepția asupra clovneriei a început să se schimbe, bufonul de curte dând naștere unei tradiții cu un impact de durată asupra artei spectacolului. În spațiul european, figura bufonului sau a „nebunului” a devenit fundamentală curților regale și nobile, unde, spre deosebire de predecesorii lor antici, actorii nu erau doar performeri, ci și consilieri care puteau spune adevărul folosindu-se de masca umorului. Rolul le permitea să comenteze politica și problemele momentului fără teama repercusiunilor, o poziție unică într-o epocă în care astfel de libertăți erau limitate. În unele tradiții, bufonii erau considerați capabili să alunge spiritele rele și să îndepărteze energiile negative, purificând, prin natura lor, spațiile în care se aflau, obicei care amintește de ritualurile cu măști din culturi europene, asiatice sau africane. Bufonii faimoși, ca Will Sommers și Richard Tarlton, erau renumiți pentru spiritul și inteligența lor, fiind cei care au popularizat hainele colorate și pălăriile alungite cu clopoței, acum imposibil de separat de imaginarul carnavalului.

În timpul Renașterii, în Italia s-a dezvoltat o nouă formă de teatru, Commedia dell’arte, caracterizată prin improvizație, personaje tipizate, costume elaborate, măști, umor fizic și interacțiune dinamică cu publicul. Printre personajele recurente se numără Arlechinul, Pierrot, Colombina și Pantalone, actorii făcând parte din trupe care se deplasau dintr-un oraș în altul pentru a aduce, asemănător circului din prezent, arta aproape de oameni. Pe măsură ce tradiția bufonilor de curte a continuat, influența lor s-a extins dincolo de curțile regale, devenind figuri populare în literatură și piese de teatru, cele mai cunoscute reprezentări fiind cele create de William Shakespeare în King Lear sau Twelfth Night. Având la bază imagini din perioada medievală și din Renaștere, secolele XVIII și XIX marchează apariția și ascensiunea clovnului de circ, meseria transformându-se într-o formă de divertisment care a captivat publicul din întreaga lume. Circul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când Philip Astley, un fost cavaler, a fondat, în 1768, primul loc dedicat acestor arte din Marea Britanie, combinând personaje umoristice cu acte de acrobație, jonglerie și dresaj de animale. Joseph Grimaldi, considerat părintele clovneriei moderne, îmbina umorul fizic, expresivitatea și improvizația pentru a stârni râsetele publicului prin personajul său, clovnul Joey. Acesta era jucăuș, avea un machiaj special (fața pictată în alb, cu accente de culoare) și purta costume extravagante, supradimensionate, care nu respectau proporțiile corpului uman.

În Statele Unite, P.T. Barnum (reprezentat în pelicula The Greatest Showman) a introdus un nou tip de umor, având convingerea că publicul nu este o entitate ușor de înșelat, ci una care se lasă păcălită printr-o suspendare voluntară a neîncrederii în raport cu lumea carnavalului. O figură proeminentă în clovneria americană a fost Dan Rice, supranumit „Regele Clovnilor Americani”. Stilul și abordarea sa au influențat generații de artiști, combinând umorul fizic și acrobațiile cu elemente de storytelling, prin care fiecare protagonist capătă o poveste.

PAGINA 22

În ceea ce privește clovnii contemporani, imaginea personajului fericit este în mare parte o creație americană. Ne putem gândi, astfel, la Albert Alter, Bozo sau Ronald McDonald. Clovnul, deși obiect al amuzamentului, exista, în diverse spații culturale, ca figură înșelătoare, spectacolele fiind destinate, la început, doar adulților (nu și celor mici). Acești eroi (sau antieroi) ilustrau fricile și îngrijorările cotidiene ale oamenilor, Weary Willie, care a abordat imaginea bufonului deprimat, prezentând perfect nemulțumirile perioadei. Teoreticienii discută despre conceptul de flawed self în producțiile de cultură pop(ulară), subliniind că aspectul „grotesc” sau „defect” este folosit pentru a definitiva sau a distruge simbolul în fața publicului, generând fie o identificare cu protagonistul (eroul), fie o frică față de ceea ce el devine (monstrul). De aceea, toate interpretările sunt diverse reprezentări ale condiției umane și manierei în care un individ procesează spațiul din jurul său.

Universul Horror, care se folosește de cele mai profunde frici umane, a transformat imaginea aparent jovială a bufonului într-o emblemă a terorii, care intră în conflict cu percepțiile și așteptările inițiale ale privitorilor. Această neliniște a fost amplificată prin conceptul clovnilor ucigași, început în 1978, odată cu arestarea criminalului în serie John Wayne Gacy, care se deghiza în Pogo The

www.zilesinopti.ro

Clown pentru a susține spectacole la aniversările copiilor. Astfel, având în prim-plan un personaj complet camuflat, căruia nu îi cunoaștem adevărata identitate (unii teoreticieni au echivalat această fobie cu teama de străini, sugerând că misterul generează suspiciune în rândul publicului), personaje iconice precum Pennywise (IT), Twisty (AHS: Freak Show), Joker sau Art (Terrifier) au consolidat și mai mult frica în psihicul cultural actual.

Clovnul, care întruchipează inocența, grotescul, nebunia, înțelepciunea, tragedia și comedia, a devenit, în universul contemporan, un simbol al dualității, amintind cum râsul și tristețea sunt adesea interconectate și cum, într-o lume în care actorii devin tot mai greu de separat de personajele lor, este din ce în ce mai complicat să privim dincolo de lumini, costume, zâmbete și măști.

Clovnul, care întruchipează inocența, grotescul, nebunia, înțelepciunea, zâmbete și măști.

Tim Curry It (1990)

Film

Ploaie de noiembrie

LȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

cu filme de Oscar

una noiembrie este înţesată de lansări de noi poveşti cinematografice, menite să satisfacă toate gusturile şi să ne ţină captivi în obscuritatea sălilor de proiecţie fără a simţi cum trece timpul, în mixul din acest final de toamnă regăsindu-se deopotrivă blockbustere şi filme de artă, ficţiuni şi documentare, cu nume mari, dar şi debutanţi pe generic, cu moşteniri şi conspirații, gladiatori şi activiste, politică şi religie, prinţese şi psihopaţi, care evoluează în lumi dintre cele mai diverse, de la super-fanteziste la post-apocaliptice.

Fără îndoială, aşteptările cele mai mari ale publicului larg sunt însă generate de poveştile celor doi fii, cel al gladiatorului Maximus, făcut celebru de Russell Crowe, şi al lui Ilie Moromete, personajul iconic din literatura română, din sequel-urile Gladiatorul 2 şi, respectiv, Moromeţii 3. Cel dintâi film, realizat tot de Sir Ridley Scott, se anunţă drept unul dintre cei mai importanţi favoriţi la Oscar, iar cel de-al doilea se va bate anul viitor pentru premiile Gopo în luptă dreaptă cu Anul Nou care n-a fost, cvadruplul câştigător de la Veneţia, şi cu Trei kilometri până la capătul lumii, propunerea României la premiile Academiei Americane de Film. Fiindcă veni vorba de Oscaruri, luna aceasta avem posibilitatea să vedem mai multe dintre filmele ce par a avea mari şanse de a fi nominalizate în categoriile principale în primăvara lui 2025 - după estimarea unor

publicaţii prestigioase, precum Variety sau

Entertainment Weekly -, fiindcă, în afară de Gladiator 2, vor mai avea premiera Conclave, Wicked, Emilia Pérez şi Dahomey, cel din urmă

luat în calcul la categoria filme documentare, dar, în primul rând, Anora, filmul câştigător al Palme d’Or la Cannes şi cel mai bine cotat la ora actuală în prognozele analiştilor. Rămâne însă de văzut în ce măsură socotelile lor se vor potrivi cu judecata spectatorilor, iar noi vom avea posibilitatea să ne formăm direct propria opinie asupra calităţii acestora.

Dincolo de şansele la premii, cel mai important e însă faptul că toate ne propun poveşti inedite, care merită a fi descoperite şi gustate pe marele ecran, indiferent că e cea a idealistei prostituate newyokeze care se mărită cu o beizadea rusă (Anora), a bossului de cartel mexican care-şi schimbă sexul (Emilia Pérez), a părţii mai puţin cunoscute din existenţa vrăjitoarelor din Oz (Wicked) ori a cardinalului implicat într-o conspiraţie a elitei religioase de la Vatican (Conclave), astfel încât este aproape imposibil ca mersul la cinema să nu-şi facă loc în agenda noastră de going out în următoarele săptămâni.

Gladiatorul 2

Un Panda în Africa

 PREMIERA 1 NOIEMBRIE

Titlu original: Panda Bear in Africa

Regia: Richard Claus, Karsten Kiilerich

Cu: Thom Ho man, Namisa Mdalose, Candice Modiselle, Silas Lekgoathi

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 84 de minute

Distribuit de: RoImage 2000

Premieră în România: 1 Noiembrie 2024

Anora  PREMIERA 8 NOIEMBRIE

Titlu original: Anora

Regia: Sean Baker

Cu: Mikey Madison, Yuriy Borisov, Ivy Wolk, Lindsey Normington, Karren Karagulian

Gen: Comedie, Dramă

Durata: 139 de minute

Distribuit de: RoImage 2000

Premieră în România: 8 Noiembrie 2024

Gladiatorul 2

 PREMIERA 15 NOIEMBRIE

Titlu original: Gladiator II

Regia: Ridley Scott

Cu: Denzel Washington, Pedro Pascal, Paul Mescal, Connie Nielsen

Gen: Acțiune, Aventuri

Durata: 150 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 15 Noiembrie 2024

Răzbunarea Asasinului

 PREMIERA 1 NOIEMBRIE

Titlu original: Absolution

Regia: Hans Petter Moland

Cu: Liam Neeson, Ron Perlman, Frankie Shaw, Daniel Diemer, Yolonda Ross

Gen: Acțiune, Thriller

Durata: 122 de minute

Distribuit de: RoImage 2000

Premieră în România: 1 Noiembrie 2024

La limita supraviețuirii  PREMIERA 8 NOIEMBRIE

Titlu original: Elevation

Regia: George Nol

Cu: Morena Baccarin, Anthony Mackie, Maddie Hasson, Danny Boyd Jr.

Gen: Acțiune, SF, Thriller

Durata: 90 de minute

Distribuit de: RoImage 2000

Premieră în România: 8 Noiembrie 2024

Povești din bucătărie

 PREMIERA 15 NOIEMBRIE

Titlu original: La Cocina

Regia: Alonso Ruizpalacios

Cu: Rooney Mara, Oded Fehr, John PyperFerguson, Laura Gómez, James Waterston

Gen: Dramă

Durata: 139 de minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 15 Noiembrie 2024

Megalopolis

 PREMIERA 8 NOIEMBRIE

Titlu original: Megalopolis

Regia: Francis Ford Coppola

Cu: Nathalie Emmanuel, Giancarlo Esposito, Aubrey Plaza, Adam Driver, Shia LaBeouf

Gen: Dramă, SF,

Durata: 122 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 8 Noiembrie 2024

Prințesa rebelă  PREMIERA 8 NOIEMBRIE

Titlu original: Rebellious

Regia: Aleksey Tsitsilin

Cu: Vanessa Johansson, Bella Hudson, Marc Thompson

Gen: Animație

Durata: 94 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 8 Noiembrie 2024

Regatul lui Kensuke

 PREMIERA 15 NOIEMBRIE

Titlu original: Kensuke’s Kingdom

Regia: Kirk Hendry, Neil Boyle

Cu: Cillian Murphy, Ra ey Cassidy, Sally Hawkins, Ken Watanabe

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 85 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 15 Noiembrie 2024

Dolby Atmos

Ciudățenia

 PREMIERA 22 NOIEMBRIE

Titlu original: Oddity

Regia: Damian Mc Carthy

Cu: Gwilym Lee, Carolyn Bracken, Tadhg Murphy, Steve Wall, Caroline Menton

Gen: Horror, Thriller

Durata: 98 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 22 Noiembrie 2024

Vrăjitoarele

 PREMIERA 22 NOIEMBRIE

Titlu original: Wicked

Regia: Jon M. Chu

Cu: Michelle Yeoh, Cynthia Erivo, Ariana Grande

Gen: Comedie, Dramă, Familie Durata: 160 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 22 Noiembrie 2024

Eretic - Labirintul morții

 PREMIERA 29 NOIEMBRIE

Titlu original: Heretic

Regia: Scott Beck, Bryan Woods

Cu: Hugh Grant, Sophie Thatcher, Chloe East

Gen: Horror, Thriller

Durata: 110 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 29 Noiembrie 2024

Vulpea și Iepurașul salvează pădurea

 PREMIERA 22 NOIEMBRIE

Titlu original: Fox & Hare Save the Forest

Regia: Mascha Halberstad

Cu: Teresa Gallagher, Sarah Madigan, Jamie Quinn, Rob Rackstraw, Dan Skinner

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 71 de minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 22 Noiembrie 2024

Secretul Insulei Pin-Up

 PREMIERA 22 NOIEMBRIE

Titlu original: The Secret of Pin-Up Island

Regia: Alecs Năstoiu

Cu: Rina Gri, Beatrice Rubică, Ivy Chumley, Lora Djurovic

Gen: Aventuri, Fantastic

Durata: 107 minute

Distribuit de: GAT Films Transilvania

Premieră în România: 22 Noiembrie 2024

Emilia Pérez

 PREMIERA 29 NOIEMBRIE

Titlu original: Emilia Perez

Regia: Jacques Audiard

Cu: Zoe Saldana, Selena Gomez, Edgar

Ramírez, Mark Ivanir, Juan Carlos Gascón

Gen: Comedie, Muzical

Durata: 130 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 29 Noiembrie 2024

Moromeții 3

 PREMIERA 22 NOIEMBRIE

Titlu original: Moromeții 3

Regia: Stere Gulea

Cu: Alex Călin, Horațiu Mălăele, Mara Bugarin, Olimpia Melinte, Iulian Postelnicu

Gen: Dramă

Durata: 110 minute

Distribuit de: Transilvania Film

Premieră în România: 22 Noiembrie 2024

Vaiana 2

 PREMIERA 29 NOIEMBRIE

Titlu original: Moana 2

Regia: Dana Ledoux Miller, Jason Hand,

Cu: Auli’i Cravalho, Dwayne Johnson, Alan Tudyk

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 100 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 29 Noiembrie 2024

Crăciunul magic al animalelor

 PREMIERA 29 NOIEMBRIE

Titlu original: Animal Tales of Christmas Magic

Regia: Camille Alméras, Ceylan Beyoglu, Natalia Chernysheva

Gen: Animație, Familie Durata: 68 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 29 Noiembrie 2024

Câștigătoare a Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes de anul acesta şi una dintre favorite la Oscar, dramedia romantică Anora este așteptată cu un deosebit interes şi pe marile noastre ecrane. Regizorul și scenaristul american Sean Baker, cunoscut pentru producții cinematografice precum Red Rocket, Tangerine, The Florida Project, revine în atenţia cinefililor cu o poveste de tip Cenușăreasa,care o are în centru pe Anora, poreclită Ani (interpretată de superba Mikey Madison - Lady in the Lake, Better Things), o tânără stripteuză și escortă

Pe scurt, în decursul unei întâlniri ce părea a fi „de serviciu”, Ivan o cere în căsătorie pe frumoasa Ani, care acceptă cu naivitate și inocenţă, iar cei doi ajung să se căsătorească impulsiv într-o capelă din Vegas, fără a se gândi însă la consecințe. Ce poate ieși rău dintr-o nuntă? Ei bine, acțiunea ia o întorsătură neașteptată atunci când părinții lui Ivan află de căsătorie și - surpriză! - nu sunt deloc mulțumiți. Odată ce aceștia descoperă că soția progeniturii

„Anora” Basmul newyorkez tragicomic al anului

din New York, al cărei client, Ivan, (Mark Eidelshtein, cunoscut pentru Nado snimat filmy o lyubvi și Strana Sasha), fiul risipitor al unui oligarh rus, se îndrăgostește orbește de ea, declanșându-se astfel captivanta şi, pe alocuri, amuzanta intrigă. Madison o portretizează în mod absolut memorabil pe această fată idealistă, care nu-şi doreşte mai mult decât are (sau decât este), dar care are credinţa că o relaţie fundamentată emoţional poate rezista în mediul urban contemporan, indiferent de context.

este o escortă, deci nedemnă de acesta, în percepția lor, neputând să se împace cu ideea, întocmesc un plan lipsit de moralitate pentru a reuși să curețe „mizeria” lăsată în urmă de alegerile lui Ivan, încercând prin diverse metode să o intimideze și într-un final să scape de Ani, care, altfel, nu dă senzaţia nicio secundă ca ar fi vreo vânătoare de averi. Va reuși însă familia rusă să despartă proaspătul cuplu ce pare fericit?

Deși, în aparență, Anora, ce va avea premiera pe 8

noiembrie, pare a fi mai degrabă o comedie romantică, Baker, preocupat de analiza condiţiilor de viaţă a oamenilor care îşi câştigă zilnic pâinea cum pot, reușește să îi ofere personajului eponim complexitate și substanță, surprinzând-o atât în momente fericite, în toate naivitatea sa tinerească, dar și clipe dureroase, triste, trecând privitorul printr-un roller coaster de trăiri ce nu merită ratat!

Povești din bucătărie La Cocina

În noiembrie, sălile de cinema vor găzdui un film cu totul aparte: La Cocina, pe titlul lui original (este o producție Mexic & SUA), sau Povești din bucătărie, așa cum am ales să-l traducem în România. Unele dintre publicațiile internaționale l-au numit „The Bear pe steroizi” (Deadline), referindu-se la viteza cu care se întâmplă totul într-un restaurant din New York-ul zilelor noastre. Filmul este însă mai mult de atât: o puternică dramă socială, cu Rooney Mara în rolul principal, cu o multitudine de povești despre vise, istorii personale, iubire și dorințe.

Este ora prânzului și toată lumea dă buzna în „The Grill”, un restaurant newyorkez care, într-o zi de vineri obișnuită ca aceasta, servește mii de clienți. Au dispărut bani din casa de marcat și toți angajații sunt suspecți. Pedro, unul dintre bucătari, imigrant fără acte, ca mulți dintre colegii lui, este primul bănuit. Julia, iubita lui, o chelneriță americană, pune sub semnul întrebării relația lor. Rashid, proprietarul restaurantului, îi promisese că-l ajută cu documentele. Colegi noi. Colegi pe care nu-i suporți. Haosul dintr-o bucătărie la

ora prânzului. Pedro își pierde controlul. Lucrurile o iau razna, oprind haosul din bucătărie. Pedro este nebunul frumos al marilor orașe, iar New York-ul este locul în care nebunia este la fiecare colț de stradă. Și într-o bucătărie, la ora prânzului, printre oameni de toate culturile, cu toate problemele lor, adrenalina este mai sus ca oriunde. Fiecare personaj în sine e o poveste, fiecare dialog spune mai mult decât niște cuvinte, un meci de tenis cu sentimente, cu lupte și orgolii, în care arbitru ești tu, spectatorul, și unde nimeni nu ai vrea să piardă.

„Am început să visez cu ochii deschiși la acest film când lucram ca spălător de vase și chelner la Rainforest Café, în centrul Londrei, în perioada studenției mele. Am avut același sentiment când am citit pentru prima dată piesa lui Arnold Wesker, The Kitchen, care stă la baza scenariului acestui film. Am citit-o în perioada în care lucram într-o bucătărie industrială, ceea ce a făcut experiența mult mai interesantă (și zilele de lucru mai suportabile).

Am fost lovit de sistemul complex de caste care încă există în bucătării și care sunt o parte esențială a ceea ce le menține în funcțiune. Ca și în cazul echipajului dintr-o navă, locul în ierarhie nu este ceva care se câștigă ușor în spatele acelor uși batante ale restaurantului” - Alonso Ruizpalacios, regizor.

Din competiția oficială de la Berlinale, în cinematografele din România, din 15 noiembrie

CU „GLADIATORUL II”, DIN NOU, ÎN IMPERIUL ROMAN

După un sfert de secol de la succesul formidabil al filmului epic „Gladiator” (2000), vom fi catapultați înapoi în perioada de apogeu a Imperiului Roman, în toată gloria sa barbară și grandioasă, şi toate indiciile sugerează că vom asista la un adevărat spectacol pe marele ecran, de la scenografie şi costume până la distribuția de primă mână, mai ales că tot Ridley Scott se află în scaunul regizorului.

Povestea din această

parte are loc la peste două decenii după evenimentele din „Gladiatorul”. Lucius (Paul Mescal), nepotul fostului împărat al Romei, Marcus Aurelius (Richard Harris), și fiul Lucillei (Connie Nielsen) și al lui Maximus (Russell Crowe), trăiește cu soția și copilul său în Numidia (un regat berber din Nordul Africii).

Soldații romani conduși de generalul Marcus

Acacius (Pedro Pascal) îl invadează, omorându-i soția și forțându-l pe Lucius să devină sclav. Inspirat de povestea lui Maximus, Lucius se hotărăște să lupte ca gladiator sub

tutela lui Macrinus (Denzel Washington), un fost sclav care complotează pentru a-i răsturna pe tinerii împărați romani Caracalla (Fred Hechinger) și Geta (Joseph Quinn).

Starul din „Normal People”, Paul Mescal, îl interpretează pe Lucius ajuns la maturitate, fiul nobilei Lucilla și nepotul defunctului și sadicului împărat roman Commodus, care a fost interpretat de Joaquin Phoenix în Gladiator. Mescal s-a bucurat de un succes fulminant în ultimii ani, după rolul său de excepție din „Normal People” și rolurile sale mult lăudate din dramele britanice „Aftersun” (2022) și „All Of Us Strangers” (2024).

Mescal spunea într-un interviu că, în esență, „Gladiatorul 2” este despre „ce vor face ființele umane pentru a supraviețui, dar și ce vor face ființele umane pentru a câștiga”. El adăuga atunci: „Vedem asta în arenă, dar și în lupta politică ce are loc în afara poveștii personajului meu, unde vezi că există alte personaje care se luptă și trag de putere. Unde este spațiul pentru umanitate? Unde este spațiul pentru iubire, legături familiale? Și, în cele din urmă, aceste lucruri vor învinge acest tip de lăcomie și putere? Aceste lucruri sunt de multe ori în conflict direct unele cu altele.”

Ridley Scott revine în spatele camerei pentru „Gladiator 2”. Prima parte a câștigat cinci premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film. E bine cunoscută afinitatea lui Scott pentru epopeile istorice, el debutând cu „The Duellists” (1977), și având multe alte astfel de producții în palmares, precum „Kingdom of Heaven” (2005), „Exodus: Gods and Kings” (2014) și mai recentul „Napoleon” (2023). Despre alegerea lui Mescal pentru rolul principal din „Gladiatorul 2”, Scott a declarat că de când l-a văzut a știut că va fi perfect pentru această parte.

Pedro Pascal („Game of Thrones”, „The Last of Us”) joacă rolul generalului roman Marcus Acacius, care este responsabil pentru înrobirea lui Lucius. De asemenea, se zvonește că Acacius s-a antrenat sub comanda lui Maximus când era ofițer inferior, iar din imaginile publicate până acum știm

clar că Lucius și Acacius vor fi implicați într-o luptă corp la corp în Colosseum, fiind posibil ca doar unul să iasă în viață de acolo.

„Când ești prizonier de război în Roma, dacă ești rănit, ești ucis”, explică Scott. „Dacă ești apt, vei fi pus întrun fel de serviciu, ca sclav, sau vei merge în arenă să mori. Problema este că atunci când Lucius ajunge la Roma ca prizonier și are o primă rundă în arenă, își vede mama - spre șocul său. El nu știe dacă ea era în viață sau nu. Cum ar fi putut să știe? Nu aveau telefoane. Nu exista presă. Și iat-o pe mama sa în loja regală, arătând destul de bine după 20 de ani. Și ea este cu generalul cu care a stat față în față pe zidul din Numidia”, completează Scott, pentru a ne da seama de tensiunea care va exista între personajele lui Pascal și Mescal. Un alt personaj important va fi interpretat de Denzel Washington, câștigătorul premiului Oscar și starul din „Equalizer” (care a mai jucat și în thrillerul „American Gangster”, regizat de Scott).

Aici el va juca rolul lui Macrinus, fostul gladiator devenit un bogat negustor de sclavi. Joseph Quinn („A Quiet Place: Day One”) și Fred Hechinger („The White Lotus”) îi interpretează pe frații împărați Caracalla și Geta, al căror turbulent acord de împărțire a puterii prevestește lucruri drastice pentru poporul roman. Cei doi frați au existat în viața reală, iar eficiența

moștenirii lor continuă să divizeze cercetătorii.

Connie Nielsen își reia rolul mamei lui Lucius, Lucilla (inspirată din viața reală a fiicei împăratului Marcus Aurelius).

Contrar zvonurilor inițiale, Russell Crowe nu va apărea în această parte. Ar fi un pic absurd, având în vedere că personajul său a murit la sfârșitul primului film. Poate doar în niște amintiri ale personajelor care l-au cunoscut. Nici Hans Zimmer, care a fost nominalizat la Oscar pentru munca sa genială la „Gladiator”, nu va reveni în această parte. Acum îi cedează locul fostului său protejat Harry Gregson-Williams, devenit între timp un compozitor consacrat pe cont propriu. Gregson-Williams s-a bucurat de un parteneriat fructuos cu Ridley Scott, care a cuprins filme precum „Kingdom of Heaven” și „The Last Duel” (2021).

Un puzzle întunecat:

„Ciudățenia”

Ciudăţenia/Oddity, film regizat de Damian McCarthy, este un Thriller gotic captivant, care aduce împreună atmosfera sumbră a Horror-ului Folk irlandez cu elemente supranaturale și psihologice, ținând publicul în suspans de la prima scenă până la finalul neașteptat, prin atmosfera apăsătoare și o poveste complexă despre trădare și secrete din trecut.

În centrul acțiunii este Dani (Carolyn Bracken), care moare în circumstanțe misterioase după ce îl cunoaște pe Olin Boole (Tadhg Murphy), un pacient din spitalul psihiatric unde soțul ei, Ted (Gwilym Lee), lucrează. La un an după moartea lui Dani, sora ei geamănă, Darcy (tot Bracken), reapare în viața lui Ted, aducând cu ea un obiect straniu: un manechin din lemn. Filmul analizează jocurile de putere dintre personaje și adoptă

o structură întortocheată, fiind nevoie de multe întrebări pentru a ajunge la adevăr. Acest dublu rol îi permite lui Bracken să exploreze nuanțele legăturilor familiale, construind o tensiune constantă între ea și Ted. Tadhg Murphy, în rolul lui Olin, este o prezență imprevizibilă, amplificând misterul legat de adevărata natură a evenimentelor.

Damian McCarthy, cunoscut pentru filmul Caveat, continuă în Oddity să își pună amprenta personală asupra genului Horror, remarcându-

se prin folosirea unei estetici minimaliste. Atmosfera rece și tensionată a filmului este amplificată de decorul unei case vechi, un loc pe care McCarthy l-a considerat esențial pentru povestea sa. Regizorul a menționat într-un interviu că a dorit să creeze un film care să îmbine toate elementele de horror pe care le iubește, fără a fi constrâns de un singur stil. Spre deosebire de filmele Horror comerciale, McCarthy mizează pe o atmosferă de neliniște continuă, în care spațiul și sunetul joacă un rol esențial. Publicul este înconjurat de sunetele ciudate ale casei și de prezența enigmatică a manechinului din lemn, care devine un simbol al fricii și al tensiunilor nerezolvate dintre personaje, iar casa devine, la rândul ei, un personaj în sine. Recenziile subliniază capacitatea filmului de a crea tensiune prin detalii subtile și atmosfera de izolare, mai degrabă decât prin efecte speciale exagerate.

Atmosfera gotică a fost foarte bine primită, mai ales de cei care caută o experiență Horror mai sofisticată, ce merge dincolo de convențiile tradiționale. Oddity (premiera: 22 noiembrie) este, așadar, un film care nu doar sperie, ci și intrigă, provocândute să ghicești care este adevărul până la ultima scenă.

„Vulpea

și Iepurașul salvează pădurea”

RO poveste jucăușă, dar nu și neserioasă

egizoarea olandeză Mascha Halberstad, cunoscută pentru filmul Oink (2022) și serialul de animație Vulpea și Iepurașul (2019), ne dă șansa să pătrundem din nou în pădurea colorată alături de Vulpea, Iepurașul și prietenii lor, într-o nouă aventură plină de peripeții: Vulpea și Iepurașul salvează pădurea. Un film ideal pentru cei mici și cei mari, care vorbește despre prietenie, despre relația dintre om și natură, despre responsabilitate și despre bucuria de a trăi împreună.

Într-o zi, Vulpea și Iepurele descoperă că Bufnița a dispărut. Împreună cu prietenii lor pornesc în căutarea acesteia prin pădure, dar, în schimb, dau peste un lac uriaș, care nu existase acolo înainte. Ar putea apariția neașteptată a lacului să aibă de a face cu dispariția Bufniței? Grupul de prieteni trebuie să o găsească pe Bufnița pierdută în pădurea în care nivelul apei continuă să crească… e începutul unei aventuri captivante și distractive!

„Copii ar trebui să fie luați în serios. Așa că nu pot să fac

filme «doar pentru copii.» Nu pot! Această poveste a început ca un serial pentru preșcolari și, atunci când m-am alăturat echipei creative, am început să introducem și subiecte mai mature, pentru copii mai mari. Mi se pare foarte important să le vorbim copiilor despre lucruri serioase, în special prin intermediul poveștilor”, spune regizoarea Mascha Halberstad. Vulpea și Iepurașul salvează pădurea ne prezintă o situație clasică de poveste: atât de multe basme, romane și filme ne prezintă aventurile primejdioase prin care trec

protagoniștii eroici în încercarea lor de a-și salva familia, orașul sau, în unele cazuri, chiar lumea. Și Vulpea, și Iepurașul trec, la rândul lor, prin numeroase peripeții în misiunea lor de a salva pădurea, însă filmul nu uită să păstreze magia și spiritul jovial ale acestei aventuri. Mesajul principal al poveștii îl reprezintă prietenia și importanța de a avea o comunitate strânsă pe care te poți baza, dar și nevoia de a proteja mediul. Această temă ecologică nu a fost adăugată pentru a ține morală publicului, fiind mai degrabă un context real și plauzibil pentru vremurile noastre și un mod pentru copii de a explora acest subiect într-o manieră jucăușă și ușor de înțeles. Chiar dacă tema principală a filmului este prietenia, sunt aduse în prim plan și alte tematici, precum nevoia de a avea prietenii alături și să fiți uniți pentru o cauză, importanța de a avea compasiune, dar și curaj atunci când este nevoie. Un film sincer și jucăuș, care își permite să devină serios în momentele importante. Lasă-te cucerit de aventurile Vulpei și ale Iepurașului și bucură-te de prieteniile adevărate din 22 noiembrie, numai în cinematografe!

„Wicked” Povestea fascinantă a vrăjitoarelor din Oz

Mulți dintre noi cunoaștem povestea

Vrăjitorul din Oz, de Gregory

Maguire și poate că am văzut și piesa de teatru omonimă, dar câți știm că există o producție foarte apreciată pe Broadway, precum și un alt roman al lui

Maguire care explorează o latură diferită a acestui univers? Regizorul Jon M. Chu (Crazy Rich Asians, Now You See Me 2) și-a pus probabil aceeași întrebare și, în cea mai recentă producție a sa, Wicked, aduce această poveste fascinantă pe marile ecrane din întreaga lume.

Wicked ne dezvăluie povestea celor două vrăjitoare din Oz: Glinda (Ariana Grande), Vrăjitoarea cea Bună, și Elphaba (Cynthia Erivo), cunoscută drept Vrăjitoarea cea Rea din Vest. Cele două se întâlnesc la Universitatea Shiz, unde formează o prietenie strânsă, înainte de a-și primi titlurile de vrăjitoarea bună, respectiv vrăjitoarea rea. Însă, întâlnirea cu Vrăjitorul din Oz (Jeff Goldblum) le va schimba destinul și va provoca o ruptură între ele. Glinda, dornică de popularitate, ajunge să fie atrasă de putere, în timp ce Elphaba, loială principiilor sale, se confruntă cu consecințe neașteptate. Aceste alegeri le vor transforma în figurile iconice pe care le cunoaștem din Vrăjitorul

www.zilesinopti.ro

din Oz: Vrăjitoarea cea Bună și Vrăjitoarea cea Rea din Vest.

Pelicula se anunță a fi cu adevărat spectaculoasă din punct de vedere al distribuției. Astfel, o avem pe Cynthia Erivo, câștigătoare a unor distincții precum Premiul Emmy, Tony și Grammy pentru contribuția ei în reluarea piesei Culoarea Purpurie pe Broadway, în rolul Elphabei. Totodată, Glinda este interpretată de Ariana Grande, artistă cunoscută la nivel internațional, dar și câștigătoare a numeroase premii Grammy pentru contribuția ei muzicală.

Distribuției se alătură

Jonathan Bailey (Bridgerton, Jurassic World) în rolul lui Fiyero Tigelaar, un prinț ticălos și lipsit de griji, Ethan Slater, ca Boq, un student altruist, Michelle Yeoh, câștigătoarea premiului Oscar pentru cea mai bună actriță în 2023 pentru pelicula Everything

Everywhere All at Once, ca directoarea Academiei Shiz, Madame Morrible, și Jeff Goldblum (Jurassic Park), în rolul Vrăjitorului din Oz. Wicked nu doar că ne spune povestea dinainte de „Vrăjitorul din Oz”, dar ne invită să reflectăm asupra complexității relațiilor și alegerilor care ne definesc viețile. Așadar, pregătiți-vă să fiți încântați și să explorați o nouă latură a lumii magice din Oz începând cu 22 noiembrie, dar și să aflați care este continuarea poveștii Glindei și a Elphabei în partea a doua a acestei pelicule, care ne-a fost promisă la final de 2025.

Prima saga de familie din cinematografia românească, Moromeţii, bazată pe scrierile lui

Marin Preda şi regizată de Stere Gulea, ajunge la final luna aceasta cu cea de-a treia parte, a cărei acţiune se petrece în 1954, an de încercare pentru Niculae Moromete, care devine copleșit de iubirea tumultoasă cu o femeie măritată, criza de conștiință politică și pierderea încrederii în breasla literară.

Scenariul filmului Moromeţii 3 (premiera:

Schiţează-mi, te rog, un portret al personajului tău, aşa cum ai ajuns să ţi-l imaginezi încă din faza de concepţie. Cine e, de fapt, această femeie, a cărei personalitate pare a se defini prin contraste?

Vera Solomon, poetă, visătoare cu acte în regulă, dar pragmatică până-n măduva oaselor. Cum poate

OLIMPIA MELINTE

„Tinerii pot regăsi în Moromeții 3 o reflecție a propriilor lupte”

22 noiembrie), inspirat din jurnalele lui

Marin Preda și din arhivele istorice, este unul original şi urmăreşte cum tânărul Niculae (Alex Călin) reuşeşte să treacă peste dilemele personale şi ajunge să publice romanul Moromeţii. Distribuția este impresionantă, pleiadei de mari actori asociaţi figurilor familiare din filmele precedente (Horaţiu

Mălălele, Răzvan Vasilescu, Oana Pellea, Dana Dogaru) adăugându-i-se interpreţii celor care definesc mediul socio-politic urban din acele vremuri apăsătoare, nume consacrate în cinematografie indiferent de generaţia căreia aparţin, precum Olimpia Melinte, Iulian Postelnicu, Mara Bugarin, Ana Ciontea, Laurențiu Bănescu sau Conrad Mericoffer. În

această reconstrucţie migăloasă a unei epoci trecute, o puternică impresie face personajul Verei Solomon, inspirat de poeta Nina Cassian, căreia îi dă viaţă pe marele ecran într-un mod absolut impresionant talentata actriţă OLIMPIA MELINTE (Cannibal, Şi atunci, ce e libertatea?, Căutătorul de vânt). Drept urmare, ne-am propus să aflăm chiar de la ea câteva detalii despre modul în care s-a transpus în atmosfera acelor ani sumbri din perspectiva unei femei care intrigă spectatorul, fiindcă pare... dintr-un alt timp.

fi cineva și una, și alta? Ei bine, asta mi-a dat și mie bătăi de cap. O struțo-cămilă, am putea spune, la prima vedere. O femeie excentrică și-n același timp atât de supusă - prin alegerile pe care le face. Vera este o răsfățată, viața a fost mai mult decât generoasă cu ea. Asta după ce s-a măritat, tânără și proaspăt venită în București, studentă (cu origini sănătoase)

la Facultatea de Litere. Trebuia să scape de Bucovina și, pentru asta, avea nevoie de un soț cu bani [personajul interpretat de Iulian Postelnicu - n.r.]. Şi când arăţi ca Vera, nu-i prea greu să-l găseşti. Iubirea dintre ei a fost punctuală, o alegere sigură pentru ea și una premeditată pentru el. Această căsnicie a dezvoltat şi pragmatismul Verei, ea era femeia trofeu,

foto © Vlad Braga

iar el era protectorul tinereții sale, poveste de roman, ce mai!

Cum a ajuns Vera aici? Așa cum ajunge oricine preferă scurtătura și confortul, în defavoarea unui drum mai lung, mai anevoios, iar frica este cea care a declanșat în ea o suită de alegeri controversate. Frica de foame, de a fi din nou săracă. Şi tot frica asta o ţine în loc! E un blocaj care se regăseşte în toate formele posibile în femeile din epoca respectivă. Aspiră la mai mult decât la soţia docilă şi, poate, mamă protectoare, rolul ei fiind altul, doar că îi lipsea curajul de a se arunca în furtună. Și normele sociale trebuiau respectate, altfel “te paşte excluderea”, așa cum îi spune lui Niculae. Iar pentru ea, gândul acesta era mai dur decât moartea! [...]

Cum se raportează Vera la ce se întâmpla în România anilor ’50?

Personajul meu din Moromeţii crede în visul colectivizării, crede în comunism. Să nu uităm că toate erau la început, oamenii abia se dezmeticeau dintr-un război. Se agăţau de tot ce le ieșea în cale pentru a rezista, pentru a reconstrui ceea

www.zilesinopti.ro

ce a fost distrus. Represiune sistematică, aparatul de securitate, industrializarea accelerată, lagărele de muncă și închisorile politice, colectivizarea, toate abia se conturau și au durat aproximativ un deceniu. Personajele şi filmul în sine prezintă momentele de răscruce și de aici confuzia care apare, alegerile uneori bizare ale personajelor, totul se transformă pe plan politic și social și fiecare încearcă să îşi regăsească sensul. Ce m-a frapat în toate căutările mele și în discuțiile avute este asemănarea izbitoare cu prezentul, felul în care erau mituiți țăranii pentru a-şi ceda pământurile şi cum azi, în satele noastre, se întâmplă același lucru în contextul politic actual, în acest an electoral. Uităm parcă trecutul, uităm prin câte au trecut străbunicii şi bunicii noștri și suntem gata să vindem puținul ce ne-a mai rămas. […]

Moromeţii 3 ar putea fi caracterizat drept o romatică ficțiune consumată într-un cadru istoric total ne-romantic.

De ce crezi că ar merita încercat filmul inclusiv de către tinerii mileniali?

Este un film care vorbește despre NOI, o fereastră spre o epocă plină de tensiuni și schimbări dramatice, explorează impactul transformărilor istorice –de la război la comunism – asupra unei generații și a unui stil de viață care și-a lăsat amprenta asupra culturii românești. Aceste teme sunt relevante și pentru mileniali, care trăiesc într-o lume globalizată și în continuă schimbare, dar, spre deosebire de generațiile anterioare, încearcă să-și construiască un echilibru între tradiție și modernitate. Moromeţii 3 este o ocazie tot mai rară de a descoperi istoria și cultura într-un mod captivant. [...]

Citiţi interviul complet cu OLIMPIA MELINTE pe www.zilesinopti.ro

„Secretul

Insulei Pin-Up”

La cea de-a 49-a ediție a Festivalului de Film Sci-Fi din Boston, filmul românesc Secretul Insulei Pin-Up a câștigat titlul „Best Production Design” și a fost lăudat pentru realizările sale remarcabile în departamentele de imagine, scenografie, efecte vizuale, costume. De menționat că Festivalul de Film Sci-Fi din Boston este unul dintre cele mai longevive din Statele Unite, iar în 1977, la a doua sa ediție, aici a fost prezentată o avanpremieră a filmului Star Wars.

<<principiul psihologic al oglinzii>>, care sugerează că acţiunile noastre ne modelează identitatea şi influenţează percepţia de sine”.

Directorul de imagine Lulu de Hillerin împreună cu scenografa Corina Florescu, Agatha Vornicu (designer de costume), Ivona Velicu (machiaj) și Larisa Man (coafură) au ridicat și ei narațiunea vizuală la standarde înalte. Basm

Scenariul este unul pornit de la o idee foarte interesantă, pentru că Secretul Insulei PinUp este atât un film SF despre Alesia (Rina Gri), o fată închisă într-o fabrică abandonată din care încearcă să evadeze rezolvând puzzle-uri și questuri în stilul celor din jocurile video point-and-click, cât și un film despre sănătatea mintală, despre oamenii care suferă de depresie și soluțiile găsite de AI pentru a le depăși. Totul se transformă într-un basm psihologic care îți va schimba perspectiva asupra terapiei. Original este și modul în care combină pe marele ecran stiluri absurde și teatrale, dar adaptate special pentru spectatorul din sala de cinema.

Despre conceperea proiectului, cineastul Alecs Năstoiu ne spune: „Totul se învârte în jurul ideii de a te integra în lumea Alesiei, făcându-te să te simţi de parcă ai fi acolo, confruntând provocările. Încorporând oglinzi reale în fiecare cadru, am ales să folosesc o perspectivă subiectivă a acestora. Ea permite personajelor să se privească frecvent direct în cameră, creând o conexiune cu publicul. Această tehnică reflectă în acelaşi timp

Secretul Insulei Pin-Up, care va avea premiera pe 22 noiembrie, a fost filmat în întregime în Uzina Foto din Târgu Mureș, este un proiect ce s-a întins pe șapte ani și care a avut un buget de 1,8 milioane de dolari. Filmul produs de Ovidiu Vasu, Rina Gri și Alecs Năstoiu, sub umbrela casei de producție GAT Transilvania Films, are o distribuție internațională, care îi prezintă în rolurile principale pe: Rina Gri, Beatrice Rubică, Ioana Cheregi, Theodora Popa, Anca Loghin, Larisa Dobrin, Ivy Chumley, Lora Djurovic, Carina Sămărtean, Cosmina Lircă, Oana Maria Dragne, Georgiana Teleman.

„Emilia Pérez”...

Nu doar un musical despre cartelul mexican

AProphet (2009) explorează legătura franco-arabă în contextul sistemului penitenciar, Rust and Bone (2012) schimbă romantismul tradițional prin desfășurarea unei povești de dragoste în mijlocul unei tragedii profunde, iar Dheepan (2015), câștigător al Palme d’Or, spune povestea captivantă a refugiaților tamili care părăsesc Sri Lanka devastată, de război, iată doar câteva dintre filmele lui Jacques Audiard, regizor, producător și scenarist francez, care l-au făcut cunoscut pentru faptul că se joacă cu ritmul și explorează profunzimile comportamentului uman atunci când este confruntat cu frica, greutățile și pericolul.

Cineastul descoperă în mod constant noi povești în căutarea unor adevăruri profunde, iar cel mai recent film al său, Emilia Pérez, scoate la iveală secrete despre identitate, revelație și libertate atunci când viața noastră este în joc. Filmul poate fi atât de multe în același timp, încât sfidează orice descriere. Este un musical, o narațiune despre libertate și răscumpărare, un thriller

www.zilesinopti.ro

despre carteluri și o poveste despre identitatea trans. Dar, și poate cel mai important, pune întrebarea: de ce să nu ne trăim restul vieții ca pe cea mai adevărată versiune a noastră?

Acțiunea începe cu Rita Castro, avocată specializată în drept penal, care se luptă pentru a se face remarcată în industrie. Ceea ce nu știe însă este că munca sa este apreciată de nimeni altul decât Manitas

Del Monte, capul cartelului de droguri. Din dorința de a se ascunde pentru a-și proteja familia de amenințările primite, dar și din dorința de a trăi adevărata sa identitate, o răpește pe Rita și o pune să găsească o soluție rapidă și precisă de a-l supune unei operații de schimbare de sex și unora estetice pentru a începe să trăiască drept propria sa verișoară fictivă. Manitas Del Monte moare, iar Emilia Pérez trăiește ca persoana care a trebuit să fie, de fapt, dintotdeauna. Drumurile lor se intersectează din nou, peste patru ani, când Rita o întâlnește pe Emilia la o cină, fără să știe inițial cine este aceasta. Fosta conducătoare a cartelului vrea să reia legăturile cu familia, în special cu Jessi, soția sa, dar vrea să pună în lumină și problema celor dispăruți, cei din societatea mexicană care au căzut victime ale autorităților corupte. În rolurile principale le regăsim pe Karla Sofía Gascón (Familia Noble), Zoe Saldana (Avatar) și Selena Gomez (Only Murders in the Building). Emilia Pérez ajunge în cinematografele din România pe 29 noiembrie.

PAGINA 47

„Vaiana 2”

Noile aventuri ale prințesei Moana

Moana, cunoscută și ca Vaiana în unele părţi ale lumii, revine pe marile ecrane cu o nouă și captivantă aventură, în Vaiana 2! Oceanul este mai vast ca niciodată, creaturile sunt mai spectaculoase, iar muzica îți va rămâne în minte mult timp după ce ai părăsit sala de cinema. Povestea se petrece la trei ani după evenimentele din primul film, când Moana a salvat insula Motunui și a restabilit legătura cu strămoșii navigatori. Cu toate că și-a găsit locul ca lider, Moana simte din nou chemarea oceanului, care o conduce într-o călătorie mult mai periculoasă și misterioasă. Strămoșii îi transmit un apel enigmatic, iar Moana trebuie să exploreze ape necunoscute și teritorii nevăzute. Alături de nelipsitul Maui, semizeul cu mușchii săi impresionanți și cârligul său magic, eroina pornește în această nouă aventură, unde provocările și surprizele vor fi la fiecare pas.

Vaiana 2 introduce noi personaje, care adaugă profunzime și complexitate aventurii. Printre ele se numără Matangi, o figură misterioasă care posedă o putere specială legată de ocean. Deși inițial pare un aliat de încredere, Matangi le va pune pe Moana și Maui în fața unor dileme neașteptate, creând momente de suspans. Este el prieten sau inamic? Această întrebare va alimenta tensiunea pe parcursul filmului, pe măsură ce echipa navighează prin ape necunoscute. Un alt personaj

cheie este Tautai Vasa, strămoșul legendar al Moanei, despre care s-au spus doar povești în Motunui. Tautai va dezvălui secretele navigației pierdute de-a lungul generațiilor și îi va

oferi Moanei lecții despre ce înseamnă să fii un lider și un navigator adevărat, care devin esențiale, pe măsură ce Moana își înfruntă noile provocări și responsabilități. Vaiana 2 explorează o profundă transformare interioară a Moanei. Pe măsură ce își urmează chemarea, ea descoperă noi taine despre sine și despre moștenirea strămoșilor săi. Curajul, responsabilitatea și puterea comunității sunt teme centrale ale filmului. Moana învață că, deși este lider, nu poate reuși singură, iar sprijinul celor dragi este esențial pentru succes. Filmul păstrează esența originalului, dar își extinde orizonturile, explorând noi părți ale oceanului și adâncind temele abordate. Dacă în primul film, Moana învăța să-și urmeze destinul și să-și salveze poporul, acum ea descoperă lecții profunde despre responsabilitatea unui lider și despre încrederea în ceilalți. Este o continuare care nu doar că îmbogățește povestea, ci și deschide uși pentru viitoare aventuri, aşa că nu rata premiera de pe 29 noiembrie!

HERETIC Teroarea care zguduie credința

Heretic, cel mai recent film horror lansat de A24, se remarcă printr-o abordare neconvențională asupra tematicilor religioase, împingând dialogurile dincolo de limitele credinței. Regizat de Scott Beck și Bryan Woods, cei care au adus la viață și seria A Quiet Place, filmul reunește o distribuție surprinzătoare, în frunte cu celebrul Hugh Grant, care a revenit la genul horror după mai bine de 30 de ani. Premiera din România este programată pentru 29 noiembrie.

Filmul spune povestea a două tinere misionare mormone, Sister Barnes (interpretată de Sophie Thatcher) și Sister Paxton (Chloe East), care ajung la ușa unui excentric britanic, Mr. Reed (Hugh Grant).

Aparent primitor și inofensiv, Reed le invită în casa sa pentru a discuta despre credință. Ceea ce începe ca un schimb interesant de idei devine rapid o confruntare psihologică tensionată, în care limitele credinței și ale scepticismului sunt puse la încercare. Heretic

Regizorii Scott Beck

și Bryan Woods își demonstrează versatilitatea, trecând de la horrorul tăcut din A Quiet Place la un film bazat pe dialoguri provocatoare și intrigi ascunse. Heretic demonstrează că duo-ul are un simț acut pentru construirea suspansului și a tensiunii dramatice. Stilul dialogurilor, ce amintește pe alocuri de Jordan Peele sau Quentin Tarantino, îmbină umorul negru cu reflecțiile filosofice asupra religiei și rolului acesteia în lumea modernă .

se distinge prin abordarea sa asupra credinței ca temă centrală, transformând un subiect de dezbatere într-un adevărat instrument de teroare. Printre ideile chestionate se numără diferențele dintre practicile religioase vechi versus interpretările lor moderne și în ce măsură religia a fost diluată sau adaptată pentru a se potrivi cerințelor vremurilor contemporane sau etica prozelitismului, efortul de a converti alți oameni la propria credință.

Cea mai mare surpriză cu privire la distribuție vine din partea lui Hugh Grant. Cunoscut în trecut pentru rolurile romantice, actorul interpretează în această producție un personaj întunecat și manipulator, reușind să fie în același timp fermecător și terifiant. Sophie Thatcher și Chloe East aduc o doză de vulnerabilitate care face ca dinamica celor trei să fie captivantă. Fanii, cel puțin, au fost încântați de întoarcerea lui Grant în roluri de „villain” și de chimia dintre cei trei actori principali. Mulți au subliniat că filmul reușește să creeze o atmosferă intensă și să provoace audiența să reflecteze asupra propriilor convingeri.

Asadar, dacă ești în căutarea unui horror care să te provoace intelectual, nu doar să te sperie prin efecte speciale, Heretic este alegerea perfectă.

DWe Live in a Time Uneori

nu e timp

acă ar fi să țină cineva socoteala, cele mai multe filme despre care am ales să scriu aici l-au avut protagonist pe Andrew Garfield. Și da, am mai zis-o, e actorul meu preferat și îmi place foarte tare munca lui. Dar textul de azi nu e doar despre el. Este despre cel mai recent film al său, We Live in a Time.

Regizat de James Crowley, din filmografia căruia mai văzusem Boy A acum foarte multă vreme, filmul se concentrează pe povestea dintre Tobias și Almut (Garfield și Florence Pugh), care se cunosc accidental într-o seară - și când zic accidental mă refer chiar la un accident, pentru că Almut dă peste Tobias cu mașina și acesta ajunge la Urgențe, iar ea rămâne cu el acolo peste noapte. Inevitabil, cei doi ajung să se cunoască mai bine, iar Almut îl invită pe Tobias să vină la deschiderea restaurantului ei împreună cu soția. Acesta din urmă acceptă, dar fiind în prag de divorț, când vine ziua cu pricina, vine singur, spre surprinderea lui Almut, și povestea lor de dragoste începe. Filmul e construit cu o serie de elipse de timp, jonglează între trecut și prezent și nu

are o narațiune cronologică, aflăm frânturi din povestea lor, pe care le punem cap la cap până când ajungem spre final. Dar, bineînțeles, cum rareori poveștile de dragoste au șansa de a exista fără vreun obstacol, acesta nu întârzie să apară,

iar după o simplă vizită la ginecolog, Almut află că are cancer ovarian în stadiul trei. Viața lor se dă peste cap și sunt nevoiți să ia o serie de decizii care își vor pune amprenta asupra, viitorului lor, atât în cuplu, dar și independent unul față de celălalt.

Dacă povestea e una tristă, poate pe alocuri clișeică, dar nu cât să deranjeze, valoarea adevărată a filmului stă în interpretarea celor doi. Pugh și Garfield formează unul dintre puținele cupluri din ultimii ani de pe marile sau micile ecrane care îți dau realmente senzația că se iubesc. Chimia dintre ei e unul dintre punctele forte ale filmului și reușesc să jongleze între momentele dramatice și cele comice, păstrând suficientă măsură cât să îl lase pe spectator să simtă mai multe decât ei, și să nu-l priveze de emoție printr-un joc actoricesc exagerat. E o bucurie să te uiți la cei doi cum împart ecranul și își lasă unul altuia suficient loc să strălucească atunci când trebuie. Sunt doi actori care lucrează împreună și se pun unul pe celălalt în valoare într-un fel cum rar am mai văzut.

Ca actor, e o bucurie să te uiți la doi oameni care își fac atât de bine meseria și care se bucură să fie unul alături de celălalt în fiecare secvență pe care o împărtășesc.

Am învățat la facultate că „adevărul meu e în celălalt”; acum am înțeles mai bine la ce se referă zicala.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

Artă &Cultură

CAPITOLUL

ARTĂ & CULTURĂ

DIN ZILE ȘI NOPTI ESTE SUSȚINUT DE

Michelangelo, Leonardo și Rafael, în Florența

Competiția a fost un element vital al renascentismului italian, artiști precum Leonardo, Michelangelo și Rafael luptând nu doar pentru contracte și proiecte, dar și pentru prestigiu. Michelangelo își terminase iconicul David, Leonardo da Vinci se întorsese recent în Florența natală și lucra la portretul Lisei del Giocondo, cunoscută mai bine sub numele de Mona Lisa, iar Rafael, în vârstă de 20 de ani și dornic de succes, a venit la Florența pentru a învăța și pentru a-și spori reputația. Pentru o scurtă perioadă de timp, drumurile celor trei titani s-au intersectat, dând naștere unor tensiuni în cursa pentru atenția celor mai puternici clienți din Florența republicană. În perioada9 noiembrie2024 - 16 februarie 2025, Royal Academy of Arts din Londraexplorează această rivalitate prin expoziția Michelangelo, Leonardo, Raphael: Florence, c. 1504.

Rivalitatea dintre Leonardo și Michelangelo a început în jurul anului 1503, când ambii au fost angajați să picteze scene de luptă pe același perete din Palazzo Vecchio din Florența. Odată cu această competiție a apărut și ostilitatea, ambii artiști exprimându-și disprețul față de rivalii lor. Miza era mare, comanda era menită să celebreze Republica Florentină nou formată după expulzarea familiei Medici, în 1494, capodoperele simbolizând libertatea orașului. Cu toate acestea, niciunul dintre artiști nu a finalizat proiectul. Leonardo, cunoscut pentru faptul că lăsa lucrările neterminate, s-a luptat cu tehnicile experimentale, ceea ce a dus la deteriorarea rapidă a picturii sale. Michelangelo, deși nu a pictat niciodată secțiunea sa, a creat

un desen magistral în mărime naturală care a surprins în mod viu haosul războiului. Rivalitatea s-a născut și între Michelangelo și Rafael. Când Rafael a apărut pe scena artistică italiană în 1504, stilul său, influențat de cei doi mari artiști, a provocat o mare agitație. La doar 26 de ani, Rafael a fost însărcinat de Papa Iulius al II-lea, în 1508, să picteze o frescă în Vatican, depășindu-i pe Leonardo și Michelangelo. Începând cu celebrul Taddei Tondo al lui Michelangelo, această expoziție explorează rivalitatea dintre Michelangelo și Leonardo da Vinci, inclusiv prin intermediul schiţelor pentru muralele neterminate cu bătăliile de la Cascina şi, respectiv, Anghiari, precum și influența pe care ambii au avut-o asupra tânărului Rafael.

MORITZ OSTRUSCHNJAK

Portret de coregraf ancorat în Pop culture

Personalitate remarcabilă a scenei dansului contemporan european prin abordările sale coregrafice inedite, puternic ancorate în simbolistica şi tropii Pop culture, münchenezul Moritz Ostruschnjak este preocupat de ideea transformărilor comportamentale la nivel individual şi colectiv induse de experienţele fizice şi sociale în epoca digitalizării, indiferent că avem în vedere Boids (2017), ce tratează tema disoluţiei inteligenţei colective, Autoplay (2019), despre existenţa umană în spaţiul digital, sau Trailer Park (2024), în care Moritz ne prezintă o societate lipsită de substanţă, guvernată de maşinării. Venit din lumea Street Art-ului, a graffitiului şi a breakdance-ului, MORITZ OSTRUSCHNJAK s-a pregătit inclusiv cu celebrul coregraf Maurice Béjart înainte de a demara seria show-urilor de concepţie proprie, care i-au adus o binemeritată notorietate, iar şansa unui dialog nu putea fi ratată, mai ales că urmează să prezinte ludicul său Terminal Beach - spectacol-colaj ce ne poartă din Evul Mediu în Vestul Sălbatic pe muzica lui Elvis, Verdi sau Gigi d’Agostino - în cadrul Festivalului internaţional de dans contemporan IRIDESCENT, care se desfăşoară la Bucureşti, pe întreaga durată a lunii noiembrie.

Terminal Beach, numele spectacolului pe care îl vei prezenta în cadrul festivalului

Iridescent, intrigă prin faptul că “terminal” poate avea mai multe sensuri, fie ceva fatal, care conduce spre moarte, fie punct terminus, de capăt de linie. Care e, de fapt, semnificația titlului?

Ca să fiu sincer, este inspirat din cel al unei cărţi științifico-fantastice scrise de J.G. Ballard, peste care am dat întâmplător şi tocmai titlul său mi-a atras atenţia. Mi s-a părut interesantă

Moritz Ostruschnjak la repetitii FOTO © De-Da Productions

asocierea dintre plajă şi un terminal, în sensul de terminal de aeroport, în fine, ceva de genul ăsta. Este un gând care mi-a plăcut foarte mult - această plajă privită ca stație finală, fiindcă trimite inclusiv la această combinație de vacanță, de plăcere, cu ideea de ceva terminal, cum ar fi

testele nucleare, dar desfăşurate pe o insulă foarte frumoasă... deci o combinație a două extreme. Cu alte cuvinte, am fost atras și, de altfel, am şi rămas cumva la acest titlu exact datorită aspectului pe care l-ai remarcat, la rândul tău, acela că, într-un fel, este surprinzător de concret, dar, pe de altă parte, poate asimila diferite layere ale semnificației, pe care i le poți atașa în funcţie de modul în care îl interpretezi. Ceea ce pentru mine este foarte important la o lucrare e să îi găsesc o anumită linie generală, care trebuie să se reflecte inclusiv în titlu. Nu vreau să mă uit la mișcare sau la titlu și acesta să poată însemna chiar orice, aşa cum, în același timp, nici nu mă adresez publicului spunându-i direct: ‘Despre asta e vorba, asta trebuie să gândiți.’. De aceea, de exemplu, lucrez adesea cu icon-uri culturale Pop, pe care încerc să le reutilizez, să le dau o altă semnificație sau să le arăt într-o altă lumină, ca să ofer publicului varii interpretări posibile, printre care nu se numără însă niciodată... “whatever” sau “anything”.

Terminal Beach este conceput ca un colaj

Pop culture, în linia pieselor tale coregrafice

Autoplay, din 2019, și, mai ales, Yester:Now, din 2021. Le-am putea privi ca pe o trilogie sau sunt complet separate conceptual?

Nu m-am gândit niciodată la ele în mod conştient ca la o trilogie, dar, în general, lucrările mele sunt mereu legate cumva între ele. Miam dat seama că întotdeauna o lucrare iese din cealaltă într-un fel sau altul, dar, pe de altă parte, niciodată nu mi-am pus problema că ar fi nişte continuări ale celor anterioare. Din punctul meu de vedere, lucrurile stau foarte simplu: trebuie să aprofundezi, adică să mergi mai adânc odată ce începi să lucrezi cu ceva anume. În cazul ăsta, de exemplu, în Autoplay a fost pentru prima dată când am eșantionat lucrurile în mod radical și, de

asemenea, când am lucrat cu adevărat cu ideea de a nu mă limita la cut şi apoi la copy&paste într-o frază de mișcare, ci și în secțiuni întregi din producţie, astfel încât să trecem, cumva, de la un stil sau gen de mișcare la altul. Atunci s-a întâmplat că m-am apropiat mai mult de de această idee de a nu lucra cu un singur stil, atâta vreme cât poţi lucra cu toate stilurile, și să aplici acest principiu inclusiv în ceea ce priveşte imaginea de ansamblu, adică la dramaturgie. Iar în Terminal Beach, mai târziu, am încercat să experimentez şi mai mult în zona asta, prin acele secțiuni diferite, cu toate genurile care se înfruntă şi se ciocnesc între ele. Deci cred că reprezintă doar o dezvoltare a acestei metode pe care eu încerc să lucrez pentru a o face mai complexă. Pleci de la o idee și, în cele din urmă, ea nu ajunge să se exprime pe deplin în creația la care lucrezi la un moment dat, dar în următoarea sau în cea care urmează după ea își găsește dintr-o dată expresia deplină, înfloreşte realmente, pentru că acolo, în fine, înțelegi cu adevărat: ‘Bine, asta a fost!’. Spun asta pentru că, uneori, îmi dau seama că încep să lucrez pe o idee şi, instinctiv, știu că aceasta e interesantă şi că ar trebui să o urmăresc, însă ar trebui lăsată să se dezvolte în timp. [...]

www.zilesinopti.ro

PAGINA

Terminal Beach (foto - Franziska Strauss)

Terminal Beach (foto - MoritzOstruschnjak.com)

Autoplay (foto - Franziska Strauss)

MERIDIAN 2024 SONIMAGICON: Sunet, Imagine, Magie, Icon(ic)

În perioada 3-10 noiembrie, Festivalul Internațional de muzică contemporană MERIDIAN invită publicul din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi

Iaşi la o adevărată sărbătoare pentru urechi şi pentru ochi. SONIMAGICON este prima dintre cele trei ediții proiectate pentru a explora relația dintre domeniul sonor

şi cel vizual, cu feluritele

şi fascinantele fațete ale sale: muzică, film, modă, pictură, video-art, instalații audio-video interactive, performance, multimedia, oglinzi distorsionate reale sau imaginare şi multe alte surprize.

Muzica timpului nostru, „muzica contemporană”, are în sine o puternică dimensiune vizuală, se hrăneşte din paleta

imensă de codificări şi asocieri pe care le face percepția noastră între sunet şi imagine. Închidem ochii, ascultăm şi vedem - fie culori, precum Olivier Messiaen, fie marea, precum Debussy, fie metropole eclectice, maşinării, tărâmuri „exotice”, mituri şi poveşti. Aşadar, îngemănarea muzicilor cu artele vizuale s-a săvârşit organic, îmbogăținduse una pe alta şi găsind, odată cu trecerea timpului, noi şi noi înveşmântări şi forme de exprimare: de la filmul mut cu muzică live sau teatrul muzical-instrumental, la cele mai spectaculoase opere multimedia. Asta este miza SONIMAGICONULUI, imensa şi fascinanta lume a sunetului-imagine, a sunetului-magie, a sunetului-iconic. Publicul este invitat să Vadă, să Asculte, să Simtă, să se Bucure de tot acest rezervor miraculos.

New Grooves, Old Mov(i)es, evenimentul de deschidere al acestei ediții a XIX-a, oferit de partenerul festivalului, Institutul Cultural Român, a provocat 12 compozitori români să creeze coloane sonore pentru scurtmetraje de la începutul secolului trecut, care vor fi interpretate live de ansambluri camerale de excepție: Trio Larson & Ştefan Cazacu, ansamblurile Couleurs, Atem şi Ars Poetica. Evenimentul se desfăşoară simultan în cele patru centre ale festivalului. Iar dacă sunteți curioşi de colaborările regizor-compozitor în anii ’80-’90, UNATC găzduieşte la Bucureşti Arhiva de Animație amfitrion pe regizorul şi artistul vizual Olimpiu Bandalac.

, avându-l ca

Haute Piano Couture este un eveniment original, în acelaşi timp recital de pian (Adriana Toacsen) şi prezentare de modă (pălării-personaj Fandacsia & Roxana Davidescu), care va avea loc la Bucureşti. La Timişoara, Arthur Balogh va face o adevărată demonstraţie de virtuozitate

în Bass Trip recitalul său de contrabas augmentat electronic.

bijuterii-poveste va face o adevărată , recitalul www.zilesinopti.ro

Ansamblul COULEURS Adriana-Toacsen

La Bucureşti, pictorul Constantin Rusu va traduce live prin mişcări iscusite de penel muzicile interpretate de către Vasarely Duo din Italia, iar Serenadele Unicornului suprapune un concert de chitare (Duo Hesperus) cu o tapiserie în mişcare pe Hieronymus Bosch (Alexandru Claudiu Maxim). Viziuni în alb şi negru oferă şi ansamblul AdHOC, la Cluj-Napoca. La Iaşi, cu ajutorul partenerului UNAGE, orchestra Sonos Alumni şi ansamblul TimbrIS vor oferi publicului local un video-concert (Mustaţa lui Dali şi alte culori) şi un concert care include muzici de film.

MirrororriM, spectacolul hipnotic născocit de Irinel Anghel şi găzduit de Teatrelli - Bucureşti, vă va transpune în lumea artiştilor-oglinzi, în care multiple referințe sociale şi culturale se vor reflecta, imita, distorsiona, căuta, recupera. Tot la Bucureşti, amatorii de organologie non-convenţională sunt invitaţi să asculte un Concert de concerte de percuție cu Ansamblul PULSAR(T), muzici pentru sticlă sau hârtie cu trio-ul olandez Fie Schouten, Katharina Gross şi Ruud Roelofsen, gamelan balinez cu Ansamblul Jepun Bali sau tulnice underground în parcarea subterană a UNMB.

Două spectacole extraordinare de operă contemporană, pe muzici de Mauricio Sotelo şi Luis de Pablo, puse în scenă la Teatro Real din Spania, vor fi proiectate în Sala de Operă a UNMB, cu ajutorul Institutului Cervantes. Stagiunea culturală Polonia-România este marcată de recitalul de excepție al interpretelor Ewa Liebchen (flaut) şi Emilia Karolina Sitarz (pian), iar simpozionul muzicologic „Rădăcini” aduce un omagiu marilor compozitori români, întemeietori de şcoală de compoziție (coordonator Vlad Ghinea).

Artişti de excepție din România - soliştii Dan Dediu (pian), Diana Moş (vioară), Sorin Rotaru (marimbă), ansamblurile PROFIL, devotioModerna, soprana Stanca Manoleanu, pianistul Mihai Murariu şi trio-ul de jazz-rock Opening Theory, în afara celor deja enumerați, vă vor încânta auzul cu universuri sonore proaspete şi diverse, iar tinerii artişti talentați sunt prezenți, ca în fiecare ediție, cu creații extrem de inventive: instalații interactive, improvizație, performance şi teatru muzical distopic.

Programul complet al festivalului poate fi găsit pe snr-simc.org.

Dan Dediu

Irinel Anghel

Constantin Rusu

„Departe de lumea dezlănțuită”,

Într-o lume în continuă schimbare, caracterizată de profunde transformări tehnologice și sociale, atunci când privim către literatura secolului al XIX-lea, ne putem întreba dacă ideile și trăirile celor de atunci mai rezonează cu experiențele noastre contemporane. Publicat pe 23 noiembrie 1874, romanul lui Thomas Hardy, „Departe de lumea dezlănțuită”, ne demonstrează că teme fundamentale ale condiției umane, precum iubirea, ambiția și conflictul, rămân relevante chiar și la 150 de ani distanță.

Numit după celebrul poem Elegy Written in a Country Churchyard, în care poetul englez Thomas Gray scria „Far from the madding crowd’s ignoble strife/ Their sober wishes never learn’d to stray/ Along the cool sequester’d vale of life/ They kept the noiseless tenor of their way”, romanul evocă, încă de la început, o cultură rurală aflată în declin. După Marea Expoziție Universală de la Londra, care a avut loc în 1851, lumea lui Hardy era împărțită între cei care

priveau Revoluția Industrială ca pe un adevărat miracol și cei care se opuneau industrializării și separării procesului creativ de cel de producție, cum susținea mișcarea Arts & Crafts. Astfel, personaje precum Gabriel Oak întruchipează idealul scriitorului de a trăi în armonie și devotament, tensiunea dintre tradiție și modernitate fiind vizibilă în deciziile și dilemele protagoniștilor.

O altă temă centrală în opera sa este relația dintre noroc,

destin și responsabilitate morală. Influențat de ideile lui Charles Darwin, care susținea că evoluția unei specii (și, prin extensie, a societății și istoriei umane) este modelată de întâmplare, și nu de forțe divine, Hardy a avut în prim-plan o întrebare esențială: De ce ar trebui să trăim o viață morală dacă tragediile ne afectează pe toți în mod egal? Pornind de la această idee, personajele principale, Bathsheba Everdene, Oak, William Boldwood și Sergentul Troy, ilustrează diverse moduri de a naviga prin complexitatea vieții și alegerilor personale, natura (simbolică) fiind cea care se opune, contrar stereotipurilor asociate vieții pastorale, adesea dorințelor și planurilor lor.

„Departe de lumea dezlănțuită”, alături de tristețea, dezamăgirea, trădarea, tragedia, bucuria și umorul său, nu este doar o fereastră către trecut, ci și o oglindă a realităților contemporane, în care relațiile interumane, luptele pentru independență și căutarea fericirii rămân la fel de complexe și provocatoare. În cuvintele jurnalistei Claire Tomalin, imaginarul lui Thomas Hardy subliniază „contradicțiile mereu prezente în viețile noastre, specifice atât omului vulnerabil, afectat de destin, cât și locuitorului nevinovat al lumii naturale.”

PAGINA

ANA TOPALOVIC

Culorile sunetelor de violoncel

Remarcabila violoncelistă şi compozitoare Ana Topalovic a îmbogăţit toamna aceasta cromatica peisajului performativ românesc prin recitalurile ei imersive Multicello :: J O Y, experiențe inedite ce trec dincolo de limitele convenționale ale muzicii, într-un cadru remodelat de proiecții video și light-design, susţinute la Bucureşti şi la Iaşi, iar melomanii din Sibiu o vor putea asculta la Filarmonică în seara de 21 noiembrie, interpretând World Concert, al lui Oliver Ostermann. Extraordinarul talent muzical, confirmat de cele 10 albume înregistrate pentru violoncel solo, conţinând zeci de înregistrări în premieră absolută, precum și compoziții proprii, este asociat în cazul artistei austriece de origine sârbă ANA TOPALOVIC unui spirit inovativ pe măsură, care se manifestă mai ales în eclecticele ei proiecte interdisciplinare, unde combină violoncelul clasic sau electric cu sunete sintetice şi lucrările muzicale cu cele de artă vizuală sau coregrafică, transformând într-un tool creativ o trăsătură ieşită din comun pe care o posedă, sinestezia. Profesoară de tehnici moderne de interpretare la Conservatorul Richard Wagner din Viena şi, pe lângă variatele sale demersuri artistice individuale, co-fondatoare a mai multor ansambluri de muzică de cameră, ANA TOPALOVIC a reprezentat un partener ideal de dialog pe marginea relevanţei pe care şi-o (poate) menţine în contemporaneitate arta de factură clasică, deopotrivă prin creaţie şi interpretare.

Ana, plecăm în dialog de la conceptul ‘multicello’, în fapt o tehnică dezvoltată de tine, ce combină instrumentele digitale cu violoncelul electronic, cu cinci corzi, și cu cel analog. Cum ai ajuns, de fapt, la acest mod de interpretare cu totul aparte?

După cum se știe, violoncelul este un instrument pe care se poate cânta preponderent doar o singură melodie, dar, pe de altă parte, are un registru atât de larg, încât se poate dovedi realmente percutant - prin preluarea liniei de bas a muzicii - şi, de asemenea,

oferă posibilitatea de a fi foarte, foarte virtuoz. De cele mai multe ori, violoncelul este asociat cu linii melodice frumoase, uneori sentimentale, întrucât se spune că are cea mai apropiată culoare a sunetului de vocea umană şi, din acest motiv, violonceliștii sunt

înclinați uneori să interpreteze arii, așa cum am fost și eu, de altfel, fiindcă am înregistrat un întreg CD cu astfel de cântece și de arii. Ceea ce pe mine m-a interesat însă dintotdeauna a fost să pot face un fel de muzică de cameră care să sune ca un ansamblu, să fiu capabilă să cânt așa cum un pianist poate interpreta mai multe melodii simultan într-o singură piesă. De aici a plecat totul şi, cât a durat pandemia, am avut timpul să perfecționez unele dintre lucrurile la care lucram de ani de zile, ce avuseseră mereu de suferit până atunci, cu toate că reprezentau pentru mine un proiect de suflet. Întrucât eram foarte activă pe scena concertistică și, de asemenea, predam foarte mult, îl pusesem constant în plan secund până a început pandemia, care, sigur, a fost o perioadă îngrozitoare pentru toată lumea, dar, pe de altă parte, mi-a făcut cadou acest timp suplimentar, caremi era atât de necesar. Atunci am ajuns să rafinez această tehnică, pentru că am putut cu adevărat să mă dedic bucuroasă aprofundării sale, având deseori

la dispoziţie şi câte o zi întreagă doar pentru un singur lucru, ceea ce, în general, reprezintă un lux total în viața noastră. [...]

Dincolo de cum a evoluat, explică-mi circumstanţele în care a germinat în mintea ta preocuparea pentru o nouă tehnică de a cânta la violoncel sau mai pe scurt... de ce?

Pentru că am simțit nevoia de a face ceva mai mult din acest instrument, dar fără a pierde spontaneitatea și vivacitatea unui live performance, pentru că, altfel, în mod normal, toată lumea poate înregistra câteva track-uri și să le combine împreună într-o singură piesă, nu-i aşa? Asta s-a mai auzit, bineînţeles, chiar şi în concerte. De asemenea, mulți oameni cunosc tehnicile de looping, care, de cele mai multe ori, sunt foarte simple din punct de vedere tehnic, doar că sunt destul de limitative, fiindcă trebuie să cânţi mai întâi ceva și abia apoi să adaugi peste asta încă un layer și încă un layer, ceea ce face ca ascultătorul să știe întotdeauna la ce să se aştepte în continuare. Aceste

tehnici pot fi folosite în unele momente, numai că nu ajung să intrige, nu redau întregul tău potențial de exprimare ca performer. În direcţia asta am făcut și încă mai fac mult research, pentru că apar mereu tehnici și aplicații noi în lumea digitală, precum şi modalităţi inedite de a le folosi, indiferent că este vorba de platformele Ableton Live şi Max/MSP sau de softuri care îți permit să fii mai flexibil. De exemplu, îmi dau posibilitatea să mă ascult și să reacționez chiar în timp ce eu cânt live şi asta e ca şi cum aş avea un partener de muzică de cameră foarte bun, care știe ce să facă și cum să-mi fie complementar. Desigur, este diferit de o interacțiune umană, dar conlucrarea cu această componentă digitală poate funcţiona foarte bine, dând naştere unui soi de spectacol hibrid, care e, de asemenea, foarte spontan şi foarte viu. [...]

Ana Topalovic , Iași, 2024 FOTO © Classix

Ana Topalovic , FOTO © Ionuț Macri

Ana Topalovic - Live@MINA, 2024 FOTO © Classix

KUSer:

„Lucrările mele preferate sunt cele în care se realizează mult cu puțin”

Kuser are 26 de ani și desenează cu acest pseudonim de la 13-14 ani, din momentul în care a descoperit graffiti-ul prin intermediul unor colegi de clasă. Este originar din Brașov, dar a studiat grafica timp de cinci ani în Iași, în cadrul Facultății de Arte George Enescu. În prezent a revenit în Brașov și se împarte între job, graffiti și desen în general.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Stilul a venit de la sine în urma anilor și a etapelor prin care am trecut. Am început cu graffiti în școala generală, apoi am urmat liceul de arte din Brașov. Pe parcursul liceului am luat contact cu banda desenată și cu zona de caricatură, ulterior am ajuns la facultate în Iași, unde am descoperit o multitudine de tehnici și de medii noi de lucru. În fiecare etapă menționată mai devreme am fost influențat fie direct, fie indirect de o mulțime de artiști. Stilul la

care am ajuns momentan este o sumă a celor povestite mai sus, fiecare moment lăsându-și o amprentă.

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero? Pentru lucrările proprii, fie că vorbim de ilustrații, picturi murale sau postere, procesul este unul foarte liber. În general, intuiesc o direcție în care vreau să merg și experimentez cu tot felul de elemente care îmi stârnesc

interesul. Nu prea fac schițe în prealabil, pur și simplu mă apuc de desenat folosindumă de personaje, obiecte, litere și pattern-uri, apoi încerc să finisez elementele alese până ce lucrarea devine solidă și capătă coerență. În cazul lucrărilor ce au o temă prestabilită, procesul este puțin diferit, pentru aceste lucrări realizez multiple schițe până ajung la o variantă satisfăcătoare, totuși și aici încerc să mă folosesc de anumite elemente caracteristice care se regăsesc și în lucrările proprii.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Descoperind graffiti-ul în copilărie, pot spune că acest lucru a avut un impact asupra percepției mele. În primul rând, am crescut fiind mult mai atent la ce se întâmplă în spațiul urban, oriunde mergeam eram atent la fiecare tag nou, la fiecare desen nou, la fiecare intervenție de acest gen. Acest obicei te face să fii mai conectat cu orașul și, totodată, cu realitatea. În al doilea rând, fiind pasionat de graffiti de atâția ani, am transpus și în alte medii artistice elemente, teme si atitudini din graffiti.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România sau din afară. În general, lucrările mele preferate sunt cele în care se realizează mult cu puțin, mereu am o satisfacție enormă când reușesc să fac un desen bun folosind materiale îndoielnice. De asta aleg să vorbesc despre acest desen făcut pe o prelată în 2023. Desenul acesta este unul dintre preferatele mele, deoarece a fost realizat cu un minim de materiale (un litru de lavabil, un pigment negru și un trafalet care sigur nu era la prima utilizare), iar rezultatul

mi se pare unul curat, clar și interesant.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Lucrarea care mi-a ridicat cele mai multe provocări a fost muralul comemorativ făcut la Iași, în amintirea lui Virgil Săhleanu, realizat împreună cu Harcea Pacea și cu oamenii de la Artipic. În acest proiect, eu a trebuit să mă ocup de portretul lui Virgil Săhleanu, iar provocarea a fost dimensiunea, suprafața de lucru fiind una enormă, cel puțin pentru mine, care nu mai desenasem pereți așa de mari. Fiind vorba de un portret pe o dimensiune atât de mare apar dificultăți în păstrarea proporțiilor, desenul fiind realizat la mâna liberă după poză, dar, din fericire, a ieșit totul bine după trei zile de lucru.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic? Sincer nu văd mesajul sociopolitic ca fiind o componentă obligatorie într-o operă de artă. Există o oarecare presiune potrivit căreia arta, pentru a fi valoroasă, are nevoie de un mesaj, dar nu sunt în totalitate de acord. Consider că există un risc enorm să fii ostentativ

și fals dacă folosești mesaje socio-politice pentru a obține o tracțiune mai bună la public sau pentru a da impresia unei lucrări de artă cu o miză mai serioasă. Există lucrări excepționale ce au și mesaj socio-politic, dar la fel de bine există și lucrări excepționale fără un mesaj clar, acestea din urmă compensând prin alte aspecte. În mod clar, cel mai bine e să faci ce îți vine natural, fără să te mulezi pe teme care nu te reprezintă.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Nu pot spune că țintesc să trezesc în oameni o stare sau o reacție clară, totuși mi-ar plăcea ca o persoană care îmi vede din neant un desen, un personaj sau un afiș, să zică cu puțină uimire „ia uite, bă, ce a desenat ăsta aici!”.

Ce urmează pentru KUSER?

Cel mai probabil, voi continua să fac ce am făcut și până acum, voi continua să desenez cât mai mult, voi continua să experimentez lucruri noi în graffiti, ilustrație, gravură, pictură și digital. Restul lucrurilor le vom vedea pe parcurs. Până la urmă, consecvența e cea mai importantă.

muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

„The Great Impersonator” sau cum Halsey surprinde generațiile

Halsey ne provoacă în teaserul noului ei album, The Great Impersonator, să ne imaginăm cum ar fi fost să debuteze în alte decade și să fie, deci, relevantă pentru alte generații. În acest caz, ar mai fi fost Halsey relevantă pentru Generația Z, grup către care artista s-a îndreptat încă de la debutul ei, din anul 2014? Nu am gasit un răspuns la întrebare, însă vă provoc să ascultăm câteva dintre hiturile acesteia, ca să vedem cu ce a cucerit artista generațiile tinere.

Poate cea mai potrivită melodie cu care putem începe este hitul Colors, care a și popularizat-o pe Halsey în rândul Generației Z și care face parte din albumul de debut al artistei, Badlands. Colors a fost inițial un poem pe care Halsey l-a scris la vârsta de 17 ani, iar câțiva ani mai târziu

l-a adaptat în piesa pe care o cunoaștem astăzi.

Pe același album se regăsește Castle, piesa care a făcut parte din coloana sonoră a filmului

The Huntsman: Winter’s War (2016), peliculă cu numeroase nominalizări la premiile Teen Choice Awards. Mesajul din spatele acestei piese e cât se poate de clar: Halsey face referire la momentele în care fanii se simt îndreptățiți să judece viața personală a unui artist.

Walls Could Talk

este o piesă care era

în playlist-urile tuturor în anul 2017, dar recent, mulțumită trendurilor de pe TikTok, pare să fie ascultată din nou.

Could Talk

simte o persoană după o despărțire în care i-a fost înșelată încrederea, iar Without Me este poate cea mai populară melodie de pe acest disc, datorită algoritmului TikTok. Fanii au presupus inițial că ar fi despre despărțirea lui Halsey de artistul G Eazy, însă aceasta i-a contrazis rapid, menționând că piesa face referire, de fapt, la relații pe care artista fie le-a avut, fie le-a observat, iar mesajul principal este să nu îi lăsăm niciodată pe ceilalți să profite de noi.

Albumul If I Can’t Have Love, I Want Power este poate răspunsul lui Halsey la toate emoțiile pe care le-a pus în Manic, iar I Am Not a Woman, I’m a God rămâne singura de pe acest album care a ajuns în Billboard Hot 100.

Walls

pe același album, ambele prezentândune o relație toxică, în care partenerii sfârșesc prin a se despărți și împăca sistematic.

Manic

este în legătură cu Don’t Play, de este posibil cel mai

încărcat emoțional album al artistei, cu melodii care fac referire la durerea pe care o

referire la durerea pe care o

emoțiile pe care le-a pus în piesa

album

The doar ce lansat când nu

Generației Z, față de care a făcut o treabă excelentă.

The Great Impersonator s-a lansat în luna septembrie, când artista a și aniversat vârsta de 30 de ani, astfel că vă invit să adăugați tot albumul în playlist pentru a afla cum ar fi sunat Halsey dacă ar fi trebuit să se muleze pe gusturile și tendințele altor generații, nu doar ale Generației Z, față de care a făcut o treabă excelentă.

www.zilesinopti.ro

PAGINA 67

Ce ascultăm în luna noiembrie

Pop-ul, rock-ul misterios și jazz-ul se îmbină armonios în luna noiembrie, oferindu-ne lansări eclectice, gata să fie ascultate fie în online, fie în formate mult mai tradiționale. Astfel, ne pregătim de sărbătorile de iarnă, explorăm căutările spirituale ale unuia dintre cei mai influenți muzicieni ai rock-ului secolului XX și intrăm în lumea întunecată a unei trupe ce revine în forță după 16 ani de pauză discografică.

Ben Folds

Sleigher

Chiar dacă încă nu împodobim bradul și nici nu ieșim la colindat, n-ar fi rău să ascultăm noul album de Crăciun al fostului lider al proiectului pop-rock Ben Folds Five, lansat cu o lună înainte de sărbătorile de iarnă. Dacă Elvis, Dean Martin și Bob Dylan au lansat de-a lungul carierelor albume de Crăciun, Folds nu se lasă mai prejos, oferindu-ne un periplu prin standarde de jazz puternic asociate cu luna decembrie, presărate și cu câteva piese proprii. În stilul caracteristic, Folds ne însoțește prin povești de dragoste și plimbări înzăpezite cu prietenii patrupezi (așa cum ne arată și coperta), gata să ne introducă prematur în atmosfera sărbătorilor de iarnă.

George Harrison Living In The Material World

Noua ediție extinsă și remixată a celui de-al patrulea album de studio al lui George Harrison îi prezintă căutările spirituale și muzicale într-o nouă lumină, adaptată pretențiilor publicului autohton. Lansat în 1973, Living In The Material World a fost compus după succesul masiv al triplului LP All Things Must Pass și lansat într-o perioadă în care Harrison ieșea din umbra lui Paul McCartney și a lui John Lennon. Give Me Love (Give Me Peace on Earth), The Light That Has Lighted The World sau Be Here Now sunt cântece care demonstrează interesul crescut al lui Harrison pentru filosofia hindusă, împachetată în refrene memorabile și acorduri pop-rock.

The Cure Songs of a Lost World

Primul album al trupei britanice din 2008 încoace reprezintă o călătorie interesantă în mintea liderului Robert Smith, căci toate piesele au fost compuse și aranjate în întregime de acesta. De fapt, Smith nu a mai făcut acest lucru de la LP-ul The Head on The Door (1985), iar Songs of a Lost World este întunecat, misterios și, bineînțeles, pune constant problema mortalității. ,,Este cel mai personal album din cariera lui Smith”, scrie Andrew Trendell pentru revista britanică NME, LP-ul transformându-se într-o lansare neașteptată, gata să fie consumată cap-coadă de înfometații și nerăbdătorii fani The Cure.

Alan, în ce fază se află acum trupa față de anii de început? Cum s-a schimbat King King?

ALAN NIMMO (King King)

“Cred că devii mai bun în ceea ce faci învățând din ecare experiență”

Brașov Jazz & Blues Festival, care aduce

în fiecare vară pe multiplele scene artiști consacrați și talente emergente din țară și din străinătate, a fost nominalizat recent la prestigioasele European Festival Awards, iar printre muzicienii care au contribuit la succesul de public al ediţiei din 2024 se numără, fără îndoială, trupa scoţiană KING KING, caracterizată de publicaţia Blues Rock Review drept „cea mai bună trupă de blues-rock din lume”, al cărei concert a constituit una dintre cele mai entertaining experienţe din cadrul evenimentului desfăşurat în oraşul de sub poalele Tâmpei. Am avut astfel ocazia să stăm de vorbă despre perspectiva sa asupra evoluţiei formaţiei, la aproape două decenii de la înfiinţare, cu ALAN NIMMO, liderul şi solistul King King, recunoscut pentru vocea puternică și abilitățile sale de chitarist, care îl fac apreciat deopotrivă de către fanii de Blues tradițional și de pasionații de Rock modern.

Cred că King King evoluează mereu şi asta îmi place la noi. În perioada când am înființat trupa, în 2008, aproape toată lumea din jurul nostru prefera să facă un soi de semi-crossover între Rock și Blues, care nu era nici una, nici alta, ştii şi tu... ce-i reuşea lui Steve Ray Vaughan, dar celorlalţi mai puţin, așa că intenția mea, la momentul acela, a fost să am o trupă de Blues. Dacă îţi aduci aminte, datorită faptului că nimeni nu-şi mai dorea să cânte în felul ăsta, scena de Blues de la noi nu mai avea nicio formație de Blues autentic, adică ascultai peste tot numai amestecuri. Eu mi-am dorit atunci o trupă precum The Fabulous Thunderbirds sau The Red Devils şi, de altfel, aşa am şi început, doar că, uşor-uşor, am început să compun eu însumi niște piese şi atunci am descoperit că, odată ce m-am mai familiarizat cu procesul, influența muzicii pe care o ascultam în anii când eram tânăr a început să se simtă cumva constant în compozițiile mele. Miam dat seama că piesele mele sună ca Free, Bad Company, Whitesnake, chestii de genul ăsta, astfel încât, de acolo, am continuat oarecum în mod natural în acea direcţie. Fiecare album pe care l-am făcut după aceea a reprezentat un nou pas în evoluţia King King, pentru că, deşi toate cântecele continuau să spună la unison ‘King King’, erau

www.zilesinopti.ro

cumva diferite de fiecare dată. Dacă asculţi din nou toate albumele noastre, dar în ordine cronologică, înțelegi oarecum limpede încotro ţinteşte formaţia, pentru că sesizezi din audiţia unuia care va fi direcția următorului și așa mai departe. De asta spun că această evoluție a fost foarte naturală, mai ales că nu a fost ceva plănuit sau făcut în mod intenționat.

Care au fost circumstanțele în care ai început să crezi că ai putea fi un compozitor bun?

Cred că încă mai aștept să apară sentimentul ăsta. Pentru mine, este vorba de un proces complet de învățare, pe care îl reiau de fiecare dată când mă apuc să lucrez la un material nou. Cred însă în ideea că, pas cu pas, devii mai bun în ceea ce faci şi, prin urmare, asta sper că se întâmplă şi în cazul meu. Compui cel mai bine la nivelul abilităților tale din momentul respectiv şi speri că vei învăța din fiecare dintre experiențe, iar atunci când ajungi să scrii următorul set de piese, o vei face având sedimentate acele învățăminte, care ți-au îmbunătățit implicit calitatea felului de a concepe muzica. Recunosc faptul că sunt foarte pretențios şi tipicar în privința

www.zilesinopti.ro

anumitor aspecte, dar planul meu pentru a compune cântece este să le fac să sune ca și cum ar fi foarte simple... doar că, în realitate, nu sunt atât de simple. Abilitatea constă tocmai în a le face să sune simplu şi atunci eu mă concentrez foarte, foarte mult pe detaliile compoziţiilor, de la început până la sfârșit, iar asta îmi poate lua destul de mult timp. Cred însă că trebuie să ajungi să stăpânești arta de a insera detalii în cântecele tale fără ca tu, ascultătorul, să realizezi că acestea au fost plantate acolo. Asta e ceva greu de făcut şi, prin urmare, consider că încă mai am destule de învățat.

În jur, peisajul s-a schimbat. Nu mai e ca acum 15 ani, când apariţiile în show-urile lui Paul Jones de la BBC au contribuit mult la reputaţia voastră ca trupă live...

Ei bine, eu cred că mass media a rămas la fel de importantă şi acum, iar noi, ca muzicieni, avem nevoie de asemenea mijloace pentru ca fanii să ajungă să ne cunoască la nivel de masă. Problema e aceea că mai există doar foarte puține reviste şi programe de radio dedicate se produc tot mai rar, așa că este din ce în ce mai dificil să găsești

outlet-uri media care să te susțină constant în ceea ce propui publicului. Reviste precum Classic Rock, în care obișnuiam să apărem destul de des, nu mai există, aşa că suntem nevoiţi să ne mulţumim cu prezenţa în publicaţiile de Blues care mai apar, doar că noi nu cântăm muzică Blues în sensul tradițional, ştii foarte bine asta, deci nu mi se pare corect că se vorbeşte de King King ca fiind o trupă de Blues. Bineînțeles că suntem pătrunși de Blues, dar și Deep Purple sunt la fel, iar lor nu li se spune că fac parte dintr-o trupă de Blues. [...]

Citiţi interviul complet cu ALAN NIMMO pe www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALEX MUŞAT

Rockul clasic, updatat: o rescriere a istoriei?

Oscurtă privire asupra platformelor de streaming audio ne relevă diverse versiuni ale albumelor rock-ului clasic, de la ediții extinse ce conțin piese bonus neprezente pe materialul original, până la versiuni remixate și remasterizate. Dacă remasterizarea audio reprezintă un giumbușluc găsit de casele de discuri pentru a relansa același album o dată la câțiva ani, oferind pieselor mai multe frecvențe joase, medii sau înalte și crescândule constant volumul, remixarea audio constituie o nouă găselniță interesantă a industriei. În ultimii ani, The Beatles au fost pionieri ai acestei noi abordări, căci Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, The White Album, Abbey Road, Revolver, Let It Be, 1962-1966 și 1966-1970 au fost reîmpachetate și lansate în format fizic și digital în versiuni remixate, unde fiecare instrument este luat la puricat, curățat și pus împreună cu celalalte, gata să fie digerabil și pentru urechile pretențioase ale anului 2024.

De altfel, The Beatles au fost nevoiți să își remixeze aproape în întregime catalogul din mai multe motive, căci în momentul în care stereo-ul a devenit terenul de joacă al inginerilor de sunet ai anilor ’60, piesele celor patru fabuloși din Liverpool au fost mixate aproape infantil, tobele ocupând întregul canal din stânga, iar vocile fiind înghesuite în canalul din dreapta. Un scurt experiment poate să scoată la iveală dezastrul acestor mixaje stereo: dacă ascultăm Eleanor Rigby și ne scoatem o cască, rămânem fie cu corzile, fie cu vocea lui Paul, iar dacă facem același lucru ascultând Lady Madonna, rămânem fie fără tobe, fie fără pian. În plus, mixajele audio nu reliefau prea mult chitara bas, căci vibrațiile acesteia puteau lejer să strice acele pick-up-urilor. Astfel, într-o eră în care basul și setul de tobe devin componente de nelipsit ale esteticii muzicii mainstream, clasicele albume Beatles se aliniază la trendurile curente: setul de tobe al lui Ringo este clar și hotărât, basul se aude mai bine ca niciodată, vocile sunt echilibrate și puternice, iar fanii trupei au șansa să

audă bucăți din solo-uri îngropate până acum în mixaje mult prea oldschool. Desigur, pare imposibil să remixezi catalogul Beatles, rămânând totodată fidel dorințelor inițiale ale trupei, dar Giles Martin, mastermind-ul din spatele acestor versiuni updatate și fiul producătorului Beatles, George Martin, pare că se descurcă de minune, căci John, Paul, George și Ringo sună mai proaspăt ca niciodată. Nici carierele solo ale beatleșilor nu au rămas neatinse, căci mai toate materialele solo ale lui Lennon se găsesc astăzi în versiuni remixate, în timp ce din 1973 al lui George Harrison, este lansat luna aceasta într-o versiune extinsă și mult mai digerabilă din punct de vedere audio.

Living In The Material World, albumul vedere audio. George Harrison (1973)

Brian May și Roger Taylor, de la Queen, nu au rămas nici ei indiferenți acestui trend, căci în ultimii ani, Brian

băncile de sunet ale pianelor electronice.

Down

folosirea unui efect de corectare

autotune” a

umplut paginile de YouTube,

și-a remixat cele două albume solo lansate în anii ’90, iar luna trecută, Queen au scos pe piață o versiune extinsă și reîmpachetată a albumului de debut, intitulat acum Queen I. Lansat în 1973 și scos pe piață sub numele de Queen, materialul discografic a fost înregistrat în condiții neprielnice, trupa neavând suficiente fonduri pentru a închiria studioul pe timpul zilei. Astfel, cei patru și-au înregistrat primul album în timpul nopții, iar rezultatele mediocre nu le-au dat pace timp de 50 de ani. ,,Tobele sună mort”, declară Taylor, în timp ce May spune că albumul nu a avut niciodată sunetul pe care și l-ar fi dorit. Folosind tehnici de producție de ultimă generație, Queen I oferă spațialitate și căldură înregistrărilor originale, însă lansarea piesei The Night Comes nu a fost lipsită de controverse. Internauții au observat imediat folosirea unui efect de corectare a vocii, iar comentariul ,,Freddie nu are nevoie de autotune umplut paginile de YouTube, Facebook și Instagram ale trupei. În plus, mulți alți ascultători au sesizat sunetul artificial al setului de tobe, asemănat cu cel al seturilor de tobe disponibile în

www.zilesinopti.ro

Și totuși, este acest nou trend o încercare de a rescrie istoria? Queen primește un nou titlu și o nouă estetică audio, vocea lui Freddie este corectată, iar balansul dintre instrumentele Beatles este cu totul altul. Pe de-o parte, versiunile originale ale albumelor se vor găsi întotdeauna în bibliotecile fanilor și pe platformele de streaming, iar noile variante reprezintă completări pe care nu trebuie neapărat să le ascultăm. Pe de altă parte, o căutare a albumelor Beatles pe platforma Apple Music recomandă în exclusivitate noile versiuni remixate, în defavoarea materialelor discografice originale. Una peste alta, se pare că trupele de referință ale secolului XX simt nevoia de a se păstra relevante și pentru fanii prezentului, iar acest lucru înseamnă și intervenții delicate asupra trecutului. În plus, deși simțim nevoia de a lua decizii în numele artiștilor noștri favoriți, este posibil ca aceștia să fie singurii în măsură să își evalueze propria moștenire și să o manipuleze în funcție de propriile dorințe.

este posibil ca aceștia să fie singurii

Astfel, nu ne rămâne decât să alegem dacă consumăm noile lansări discografice sau dacă rămânem la cele oldschool.

ZiLe

Freddie Mercury (1973)

Queen (1973)

A sosit timpul să o ascultăm (doar) pe KIM DEAL

După aproape 40 de ani de când a semnat cu Pixies contractul cu label-ul independent AD4 şi o carieră formidabilă în trupele de Alternative-Rock Pixies şi The Breeders, chitarista şi cantautoarea americană Kim Deal (n. 1961) îşi lansează, în sfârșit, primul ei album solo, Nobody Loves

You More, care va apărea pe 22 noiembrie, la casa de discuri ce i-a rămas alături încă de la Come on Pilgrim şi Surfer Rosa, vremurile când Kim se mai înţelegea bine creativ cu Black Francis. Nobody Loves You More este primul album din discografia lui Kim Deal pe a cărui copertă apare - ea fiind de părere, în general, că “you’re an asshole if you want to be on the cover. You just want to be recognised in the streets” -, într-o fotografie realizată de Alex Da Corte, artist conceptual ce are lucrări expuse în muzee din toată lumea, de la Met, în New York, la 21st Century Museum of Contemporary Art din Japonia.

Kimberley Ann Deal a copilărit în Ohio, care, în anii ’70, era patria muzicii Funk, doar că, de la bun început, s-a simţit mai atrasă de Rock, mai ales că pe-acolo concertau frecvent muzicieni precum Ted Nugent, Rush sau Lynyrd Skynyrd, şi a învăţat singură să cânte la chitară şi să compună pe la 13 ani. În doar câteva luni, împreună cu sora ei geamănă, Kelley, susţinea deja mici recitaluri prin barurile din împrejurimi, iar pasiunea pentru muzică a făcut-o ca, după terminarea liceului, să nu-şi încheie studiile la niciuna dintre cele şase facultăţi ale căror cursuri începuse să le urmeze. Anii ’80, odată cu cooptarea în nou înfiinţata trupă Pixies, iniţial ca basistă, aveau să însemne pentru ea intrarea în istoria muzicii, iar faptul că, ulterior, a continuat să cânte în The Breeders până în 2018 i-a consolidat statutul de icon pe scena Indie.

muzical până în 2018 i-a consolidat

Nobody Loves You More este în lucru de mai bine de un deceniu, primele piese fiind înregistrate în 2011, şi celebrează - nu neapărat în mod deliberat - cariera unei artiste absolut inimitabile, care s-a constituit mereu într-o busolă pentru tinerii muzicieni de peste Ocean, şi asta chiar prin single-urile deja lansate (Crystal Breath, Coast, A Good Time Pushed), în care detectăm deopotrivă notele originale derivate din nuanţarea post-pandemică a perspectivei personale a artistei asupra vieţii, marcate de multiple pierderi - inclusiv a celebrului ei producător, Steve Albini, decedat în primăvara acestui an, în urma unui atac de cord - şi mixul de influenţe stilistice care ne trimit la istoria colaborării sale cu cele două trupe emblematice de Alt-Rock. Cu alte cuvinte, după cum ne transmite Kim Deal pe acest album... “Now is the time for me to get what I want”.

foto

© Alex Da Corte

foto © Kirstin Sollecito

ALBUM

Revenire mult așteptată Noul album al trupei Linkin Park, From Zero

Grupul Linkin Park lansează pe 15 noiembrie un nou album, From Zero, iar numele acestuia provine de la denumirea iniţială a trupei, Xero, aşa că, mai înainte de a vorbi despre proaspăta apariție muzicală, se poate dovedi utilă o scurtă incursiune... în istorie. Linkin Park este o formație rock americană, apărută în anul 1996, ce a abordat multiple genuri muzicale de-a lungul vremii, de la Nu Metal la Pop-Rock, care a căpătat rapid popularitate, primul lor LP, Hybrid Theory (2000), având un succes imens, fiind certificat ca disc de diamant în SUA - s-a vândut în peste 10 milioane de copii - și devenind unul dintre cele mai de succes albume ale deceniului. Alte premii și recunoașteri internaționale pe care le-au primit sunt, printre altele, cea de a treia cea mai bună trupă a noului mileniu în clasamentul

MTV2 2003, prima poziție în clasamentulBillboard 200 al albumelor în 2003 și locul 19 în clasamentul Billboard al celor mai buni artiști ai deceniului (2000-2010). De asemenea, o colaborare care a revoluționat Rap-Rock-ul a fost cea cu rapperul Jay Z pe EP-ul Collision Course. Trupa a luat apoi o pauză până în 2024, întrucât solistul vocal Chester Bennington s-a sinucis în 2017. După anii de reflecție asupra noii direcții spre care Linkin Park să se îndrepte, au fost cooptaţi doi membri noi, Emily Armstrong, ca nouă vocalistă, și Colin Brittain, ca baterist, care s-au alăturat figurilor deja familiare fanilor, Mike Shinoda, Brad Delson, Dave „Phoenix” Farrell şi Joe Hahn. În noua formulă, grupul a înregistrat albumul Zero, ce conține 11 piese, de pe care s-au lansat deja două single-uri: The Emptiness Machine și

Heavy Is the Crown. Cel dintâi readuce atmosfera și acordurile hit-urilor consacrate, precum Numb, In the End sau Faint, iar cel din urmă este o colaborare cu League of Legends, fiind imnul competiției mondiale a acestui joc video. De asemenea, un turneu mondial pentru promovarea albumului este în desfăşurare în această toamnă, în Europa şi în cele două Americi.

From Linkin Park în peisajul muzical

generații amatoare naşte o bază nouă

Firesc, fanii au primit noile vești cu entuziasm, dar și curiozitate, nostalgia pentru ambianța pieselor din deceniile trecute fiind un sentiment comun pentru ei şi tocmai de aceea noul album devine puntea dintre acești melancolici și noii ascultători, prin vocea energizantă a lui Emily Armstrong și vechile acorduri de Nu Metal care au consacrat formația. Pe scurt, From Zero este o reafirmare a relevanței Linkin Park în peisajul muzical contemporan, formula nouă continuând să „crească” generații amatoare de Rock, și de cele vechi rămân loiale formației, și dacă se naşte o bază nouă de fani. TEXT

Emily Armstrong

Yes! Trio „Spring Sings”

Vă propun un trio care prezintă într-o manieră contemporană tot ceea ce ne place din toată istoria jazz-ului, redându-i farmecul fără vârstă, fără să copieze nimic din trecut. După succesul cu „Groove du jour” din 2019, Yes! Trio, format din pianistul Aaron Goldberg,

foto © Frank Stewart

basistul Omer Avital și bateristul Ali Jackson, ne prezintă un nou set de piese pline de viață pe albumul „Spring Sings”. Uniți de o prietenie de 30 de ani și de dragostea pentru swing, îmbogățiți prin diferențele dintre ei și de experiența cumulată, cei trei maeștri soliști interacționează muzical la maximum de intensitate și subtilitate. Convinși că swing-ul e atemporal, Yes! Trio continuă să se bucure de jazz, atașați de ceea ce-l face important în esență, așa cum au făcut-o toți înaintea lor. Prin preluarea tuturor elementelor constitutive ale genului, swing, blues, improvizație, ionterplay, umor, frază, sound ș.a.m.d., ei ne transmit sentimentul că jazz-ul continuă să fie o idee nouă. Echilateral în cooperare integral. „Spring Sings” e un album cu trei muzicieni care respiră în același timp, se ascultă cu atenție și se completează. De aceea cred că Yes! Trio, dintre toate grupurile de acest gen, e ceva unic! cu atenție și se completează. De aceea cred că Yes! Trio, dintre

eat&Drink

susținut de PE GUSTUL

Moldova, țara în care fiecare al treilea om își face vinul lui

Moldova este o țară atipică. La un moment dat, avea undeva în jur de 4 milioane de locuitori, dar diverse curente politice, precum și dorința oamenilor de a trăi mai bine în alte locuri au făcut ca azi țara să aibă doar vreo 2,5 milioane de locuitori. Dintre aceștia, doar 1,8 milioane de locuitori au peste 18 ani.

În acest context, faptul că această țară are în jur de 300 de crame active, iar fiecare al treilea om își produce vinul în propria gospodărie sunt niște date extrem de impresionate. Impresionato-interesant este și faptul că Moldova are un consum ridicat de spumante pe cap de locuitor, dar și un consum extrem de redus de vin îmbuteliat. Ce rezultă de aici? Că o țară extrem de mică exportă extem de mult vin, raportat la suprafața țării și la numărul de locuitori. În plus, cramele au înțeles lecția pe care România abia începe să o înțeleagă: dacă vrei ca oamenii să afle de vinul tău, invită-i la tine, dă-le un motiv să vină la tine, dăle un pretext să le placă povestea, dincolo de vin.

Departe de mine să zic că Moldova este noua țară care face legea în vin, în schimb face pașii corecți: construiește motive rezonabile pentru turismul viticol, de la crame care au restaurante și spații de cazare la organizarea de press trip-uri cu jurnaliști importanți din industria vinului și a unor evenimente create în jurul vinului.

a făcut să nu existe nicio cameră de hotel liberă în Chișinău și a reunit 101 crame participante, de la coloși ai industriei la crame butic.

Acest eveniment, care este o serbare a vinului, are un rol extrem de important: nu face doar degustări de vin (într-un limbaj mai direct, nu dă doar băutură nelimitată în baza unui bilet), ci este un mare pretext de vânzare a vinurilor pentru turiști. În special, pentru cramele mici, această zi este un prilej minunat de a realiza vânzările proiectate pentru 2-3 luni.

Moldova ar trebui să

Ziua Vinului din Moldova ar trebui să fie o lecție pentru piața mioritică. O lecție ușor de implementat și de organizat. În locul unor târguri fițoase soldate doar cu poze de Instagram, o zi a vinului organizată ca un spațiu de vânzare în îmbrăcămintea unor zile de entertainment într-o piață publică/loc public, este infinit mai benefică.

locul unor târguri fițoase soldate

În această logică, există o zi națională a vinului. Anul acesta, ziua națională a vinului

Moldova a făcut deja pasul, și-a adus ziua vinului și la București. În două zile de târg, nu am văzut niciun producător local care să fie interesant de eveniment. Păcat!

Mâncarea de sub cazanul de pălincă

Pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial

al Umanității, întocmită și aprobată de UNESCO, apar înscrise multe preparate, tradiții culinare sau chiar gastronomii regionale din întreaga lume. În urmă cu doi ani, forul internațional a catalogat borshtul ucrainean ca patrimoniu care necesită protecție. În 2017, Azerbaidjanul a înscris „Dolma making and sharing tradition, a marker of cultural identity”, adică practica de gătire și comensalitate a sarmalelor și legumelor umplute.

În ceea ce privește tradițiile, noi nici măcar nu am încercat să depunem vreo cerere în acest sens. România a reușit să obțină protecție internațională pentru câteva situri culturale și naturale ca patrimoniu material, iar pe lista celui imaterial bifăm câteva tradiții ce țin de costume, dansuri, muzică sau ceramică populară, ba chiar și tradiția creșterii cailor lipițani, parte dintre aceste obiceiuri fiind comune cu țări vecine. Cred că avem destule obiceiuri și tradiții culinare specifice care ar merita promovate și protejate la nivel mondial. Beneficiile sunt la vedere, nu are rost să insist pe ele. Un exemplu probabil inedit pentru mulți și cu un potențial socio-antropologic consistent: mâncarea de sub cazanul de țuică/pălincă. Subliniez formularea „de sub”, adică nu mă refer la mâncăruri care merg la o țuică, nici la ceaunele de lângă alambicuri, nici la slănina friptă în pripă la focul pe care îl întreții până fierbe borhotul. În special în Ardeal, pălincia a devenit o „instituție”. Chiar dacă acum e facil să îți cumperi un alambic de uz personal și să ți-l scoți toamna în curte, încă multe persoane preferă să își ducă fructele la pălincia satului și în schimbul banilor sau a unei părți din

produsul finit să se întoarcă acasă cu provizii pentru tot anul.

Cum țuica/pălinca/horinca/rachiul nu se fac una-două, iar degustatul e un „musai”, treaba, după cum se știe din bătrâni, nu trebuie făcută pe burta goală. Și dacă tot faci focul, de ce să vii cu sufertașul de acasă când poți băga în traistă o halcă de carne crudă și niște pâine caldă. Poate și o ceapă sau o căpățână de usturoi. Cel puțin așa era pe timpuri. Acum se vine și cu pâine feliată sau un borcan de muștar de la magazinul de proximitate. Însă, încă se mai păstrează o tradiție: carnea, condimentată bine, se înfășoară în multe straturi de hârtie de copt și de aluminiu și se azvârlă în focul de sub cazan. Timpul diferă de la cât de mare e halca de carne, tipul ei și cât de întețit e focul. Pulpe, rasoale, cocoși, iepuri, vânat, totul ajunge între tăciuni și apoi devorat de către participanții la distilare.

Sunt sigur că întreg procesul poate fi o atracție turistică în sine și cred că astfel de experiențe vor fi căutate de turiști. Ar trebui însă și să le promovăm și să le protejăm.

6 restaurante românești din țară

Sezonul rece este unul dintre momentele în care te întorci spre bucătăria românească, întocmai ca atunci când îți aduci aminte cu nostalgie de prima dragoste. Asta și pentru că în această perioadă, românii gătesc intens ca să mai uite de frig.

București

Vatra

 Ion Brezoianu 19

 0721.200.800

Când ți se face poftă de o mâncare românească, cum ar fi varza țărănească cu ciolan afumat, acompaniată de o mămăliguță cremoasă și un ardei iute, e cazul să te îndrepți spre Vatra. Vei găsi aici un restaurant cu meniu românesc 100% și atmosferă pe măsură.

Brașov

Sergiana

 Mureșenilor 28

 0723.294.923

În Brașov, cel mai cunoscut loc când vine vorba de preparate ardelenești din carne este fără doar și poate restaurantul Sergiana. Nu-i nimic reinventat aici, doar mâncare tradițională, după rețete clasice. Unde mai pui că ești întâmpinat cu jumări, ceapă și pâine de casă!

Cluj

Vărzărie

/ varză a la Cluj

 B-dul Eroilor 35-37

 0264.595.064

Vărzăria e un restaurant care s-a specializat în a pregăti celebra varză a la Cluj, pe care nu doar turiștii își doresc să o încerce, dar și clujenii, care vin aici foarte des. Nu degeaba localul funcționează aproape neschimbat din 1968.

Timișoara

Casa Bunicii 3

Unirii

 0723.656.918

 Eugeniu de Savoya 7, Piața

În Timișoara, restaurantul Casa Bunicii și-a făcut deja un obicei în a veni în întâmpinarea celor care vor să

mănânce „ca la bunica acasă”. Așa că, poți să apelezi la ei cu încredere pentru această misiune, mai ales că între timp, au deschis locația cu numărul 3, care arată foarte bine.

Iași

Cârciuma Veche

 I.C. Brătianu 30

 0727.255.288

În „buricu’ dulcilui târg al Ieșilor” găsești Cârciuma Veche, un local care este fix asta, o cârciumioară fără pretenții, cu bucătărie românească, unde „mânânci di crăchi, dughești cu sârg șî lăutarii ti gâdili la urechiușâ, di cu zori di pi la cântatul pintenatului șî pânâ sara”. Neapărat de trecut pe aici mai ales când ți se face poftă de preparate pe grătar, așa cum fac românii de prin nordul țării.

Constanța

Popină

 Mihai Eminescu 29

 0730.042.244

Meniu de la Popină este un manifest al gustului simplu, local și modest, dar autentic dobrogean. Este unul dintre puținele locuri din oraș unde vei găsi rețete vechi din bucătăria locală, puțin adaptate și preparate cu multă atenție și ingrediente de calitate.

Pentru Sergiana, Crăciunul începe în noiembrie cu record de nominalizări la Horeca Awards!

De mulţi ani, pentru Sergiana, cadourile nu mai vin doar odată cu Moş Crăciun, iar Luna Cadourilor începe în noiembrie, atunci când topurile naţionale şi locale îşi stabilesc finaliştii. E momentul în care voturile voastre confirmă performanţele noastre de peste an.

Bine aţi venit la Sergiana!

Ediţia din acest an a Horeca Awards ne-a surprins plăcut încă din etapa calificării în finale şi ne face să aşteptăm cu nerăbdare gala decernării premiilor. Asta la nivel naţional, în timp ce campania de votare pentru Top 100 Cele Mai

Iubite Branduri Braşovene este şi ea în derulare. Dar să le luăm pe rând. E prima dată când cinci restaurante şi o companie

din Sergiana Grup sunt nominalizate la nivel naţional în cadrul aceleaşi ediţii Horeca Awards. Suntem prezenţi în trei categorii diferite şi numărăm mai multe premiere. Faptul că Restaurantul Sergiana – cel din Centru’ Vechi – şi Stâna Turistică se regăsesc printre nominalizările categoriei Cel mai Bun Restaurant cu Specific Românesc Tradiţional nu mai surprinde pe nimeni. Însă lor li se alătură pentru prima dată

La Stână, Bunătăţuri şi o zi cu soare aduc în grădină sărbătoare!

un tandem format din veteranul Ceasu’ Rău şi Calul Bălan, cel mai nou restaurant din Sergiana Horeca!

La Calul Bălan | Petreceri de vară, la ceas de seară!

La Sergiana | Porţiile se pot face la masă!

La Stână | Cântece de pe la noi!

La Ceas, zâmbetu’ dulce, multe aduce!

Calul Bălan | Bucătari şi Bunătăţuri, la vedere!

Toamnă cu gust de Ceasu’ Rău

pentru că în selecţia naţională

a sectorului QSR – restaurante cu servire rapidă (Quick Service Restaurant sau fast – food) găsim, în premieră, brandul şi locaţiile Kronburger!

Iar acum, ţineţi-vă bine: urmează o altă premieră absolută! La categoria Cel Mai Bun Furnizor Horeca, printre marii jucători ai pieţei româneşti, printre branduri naţionale şi internaţionale renumite, în acest an este nominalizată Sergiana Prodimpex, compania prin care Grupul s-a impus în domeniul producţiei şi cel al comercializării de carne şi preparate din carne.

După etapa nominalizărilor urmează stabilirea topului naţional pentru fiecare categorie, iar în acest demers, rolul vostru, alături de cel al specialiştilor din domeniu este important. Decideţi ce restaurant susţineţi, iar dacă vă plac preparatele şi produsele Sergiana Poiana Mărului, alegeţi Sergiana Prodimpex. În 2023 am primit trei trofee, acum suntem din nou în finale. Votaţi-ne!

O puteți face scanând codul alăturat AICI

Am pomenit şi cel mai amplu clasament local, cel realizat anual de publicaţia FWDBV (Forward Braşov) şi Agenţia

BrandBerry. Top 100 Cele Mai Iubite Branduri Braşovene scanează toate sectoarele economice, criteriul unic fiind percepţia publică a companii, cu alte cuvinte notorietatea acumulată şi, de ce nu, simpatia de care se bucură în rândul localnicilor. Publicarea Topului a devenit un moment special pentru noi, un moment pe care îl aşteptăm cu emoţie de fiecare dată. Asta pentru că în 2017, votul braşovenilor a aşezat Sergiana pe Locul 1, iar de atunci nu am părăsit poziţia de lider. Ca să repetăm această performanţă avem nevoie de susţinerea voastră!

ÎScanați codul alăturat și votați.

n 2024, toate aceste lucruri au o încărcătură specială, pentru că în decembrie, brandul Sergiana împlineşte 30 de ani. Dar despre asta cu siguranţă vom vorbi curând. Până atunci, ne puteţi crede pe cuvânt când spunem că

pentru Sergiana, Crăciunul începe în noiembrie!

2020 - Primul Stand Kronburger

2024 - Kronburger, a treia locaţie!

Kronburger | Burger şi inele de ceapă

Sergiana Prodimpex, fabrica dintre dealuri

La Poiana Mărului, Bunătăţurile sunt acasă!

Mizilic cu ștaif

Revine la modă pe toate meridianele „charcuteria”, ceea ce se traduce prin banalul nostru platouaș cu mezeluri.

Platourile cu mezeluri, originare din Franța medievală, sunt geometrie pe un fund din lemn. Hrană pentru ochi, nas și gură, aceste gustări ale delicateselor revărsate pe suprafețe din lemn (sau din piatră, cum era la început) și-au pierdut, în timp, componenta de aperitiv și au devenit mese de sine stătătoare, numai bune de întins în fața oaspeților în diferite momente ale zilei. S-a plecat de la carne maturată, sărată, condimentată și-napoi la lume dată și s-a ajuns la o veritabilă artă a „charcuteriei”, care împerechează mezeluri, brânzeturi, murături, fructe și chiar marmelade, dimpreună, lăbărțate pe un platou cât toată masa, lung și lat de poți întinde ditamai aluatul. După cum aflăm de la cunoscătoarea Jillian

Dara, care este ceea ce se numește pe graiul său matern „freelance travel and lifestyle journalist”, „platourile cu mezeluri sunt un element culinar de bază în multe culturi din întreaga lume. Charcuterie în limba franceză, charcutería în Spania, salumi în Italia, choucroute în Alsacia, vesper board (platou de vecernie - n.m.) în Germania, conținutul platourilor variază, dar cea mai simplă definiție e o prezentare de mezeluri și brânzeturi, adesea servită ca o gustare de împărțit înainte de o masă principală”. Am coborât în istorie să descopăr când au pătruns și la noi aceste platouașe cu aproape de toate. Sau mai bine zis, m-am mulțumit cu istoria recentă, respectiv, cu anii în care ajungeam frecvent la Caru cu bere și mă îndestulam cu

mizilic românesc (cârnați Babic, cârnați Pleșcoi, cașcaval, ceapă verde, telemea de vacă, lebăr, măsline, roșii, slăninuță), cu platou țărănesc (ceafă de porc afumată, muşchi de porc afumat, cârnat din topor, slănină usturoiată, pastă de jumări, ceapă roşie, castraveți, roșii), cu platou de brânzeturi românești (brânză de burduf, telemea de capră, telemea de oaie, caș, castraveți proaspeți, ceapă verde și roșii) sau cu preferata mea, gustare de iarnă (pastă de jumări, untură condimentată, ceapă roşie, castravete murat, baghetă). Combinații tradiționale și neaoșe de îmbucături aducătoare de mari satisfacții, ușor de servit și memorabil de consumat. Azi, însă, nobila artă a dispunerii mezelurilor și a brânzeturilor pe platouri din lemn a evoluat în întreaga lume. Ține cont de împerecheri și de antagonisme, de gusturi și de texturi complementare, de soiul de struguri potrivit să însoțească un boț de brânză la înghițitură, de bagheta care scârțâie între dinți potrivită pentru unsori tartinabile, de marmelada din portocale amare care să fie garoafa de la butoniera afumăturilor ce vor fi mestecate și savurate îndelung, cu pasiune de gurmand. Poftă bună, că pe asta nu o să ne-o ia nimeni!

Descoperă Puerto Rico... prin cocktailuri

Fie că suntem acasă cu un ceai, o cafea sau, de ce nu, un vin fiert în mâini, fie că suntem în vacanță într-un loc însorit, cocktailurile portoricane par să fie o alegere bună pentru orice moment în care ne dorim o băutură fructată, cu rom, care să ne aducă aminte de vară. Așa că propun să descoperim împreună care sunt aromele specifice cocktailurilor din statul Puerto Rico, mai ales că pe 19 noiembrie sărbătorim Ziua Internațională „Descoperă Puerto Rico”.

Începem, așadar, cu o opțiune sigură, Pina Colada, băutura națională din Puerto Rico. Pentru preparare avem nevoie de suc de ananas, rom, lapte de cocos, suc de lime, iar pentru ornare, de frișcă, cireșe maraschino și felii de ananas. Pina Colada poate fi consumată la toate terasele din Puerto Rico, dar și (aproape) la toate terasele noastre, iar gustul cu siguranță ne va teleporta pentru câteva momente pe o plajă exotică. O altă variantă de Pina Colada foarte populară în Puerto Rico este Amaretto Colada, care înlocuiește romul cu Amaretto și care nu conține frișcă.

Continuăm cu „vărul” nu foarte îndepărtat al Pinei

Colada, Chi Chi. Pentru a prepara un Chi Chi autentic avem nevoie de votcă, lapte de cocos, suc de ananas, frișcă lichidă, iar pentru ornare avem nevoie de cireșe maraschino și felii de ananas. Despre Chi Chi am putea spune că a fost destul de popular în anii ’50 și că a început să revină în meniurile barurilor după ce și-a făcut apariția întrun episod din celebrul serial South Park.

Coquito este o băutură tradițională portoricană destul de asemănătoare cu lichiorul de ouă din Marea Britanie. Pentru a prepara un Coquito avem nevoie de lapte de cocos, rom, lapte condensat, esență de vanilie și nucșoară. Deși se servește cu precădere în perioada Crăciunului, când majoritatea băuturilor sunt calde, aflați că Coquito este, de fapt, o băutură care are cel mai bun gust atunci când este rece.

Bili poate fi considerată versiunea portoricana de sangria. Astfel, avem nevoie de rom alb, suc de fructul pasiunii și sirop din zahăr. Totuși, pentru a avea un Bili autentic, avem nevoie și de suc de quenepa sau lime spaniol, cum mai este cunoscut acest fruct, și de diverse fructe de sezon tăiate și adăugate în recipientul în care este preparată această băutură.

Pentru amatorii de cocktailuri mai puțin cunoscute, Chichaito este este una dintre băuturile portoricane care este servită în pahare de shot în mod tradițional. Este acel tip de cocktail foarte ușor de făcut deoarece conține, în proporții egale, rom alb și Anisette, un lichior cu aromă de anason stelat. În cazul în care această băutură pare prea tare, aflați că Chichaito are foarte multe variante, de la cele mai fructate, cu suc de mango sau guava, la cele cu lapte de cocos sau diverse condimente.

Limber este opțiunea perfectă pentru aceia dintre noi care își doresc un cocktail non-alcoolic. Limber este în mod tradițional un tip de înghețată portoricană, însă se poate găsi și sub formă de băutură înghețată, asemănătoare cu slushy-ul american. Pentru Limber avem nevoie de suc de fructe (aromele populare sunt guava, tamarin, cocos sau mango), apă și zahăr. Toate acestea sunt puse în congelator până ce băutura noastră este aproape solidificată. Tradițional, Limber se consumă fără pai, apăsând pe paharul din plastic în care a fost pus.

Nu am putea încheia fară un Mojito portorican, pentru care avem nevoie de zahăr brun, mentă, rom alb, suc de lime și Sprite. Pentru ca Mojito-ul nostru să devină unul portorican va trebui să ne preparăm propriul sirop din zahăr brun infuzat cu mentă.

Acum că știm cum sunt băuturile portoricane, nu ne rămâne decât să le încercăm, să vedem dacă gustul este la fel de spectaculos ca peisajele și plajele din acest stat și, de ce nu, poate să ne propunem ca, la un moment dat, să ne urcăm în avion și să savurăm o Pina Colada preparată „la mama ei acasă”.

Festivalul de turnat pe gât

Luna aceasta, la un hotel din București, e rost de un festival unic, cu un lineup de excepție: Whisky Fest România.

„Nu trebuia să trec niciodată de la scotch la martini-uri”. Acestea sunt ultimele vorbe ale lui Humphrey Bogart. Sau poate nu sunt ale lui, ci doar atribuite lui Bogey, așa cum se întâmplă cu multe citate pe Internet băgate-n gura celor care nu s-au făcut vinovați de rostirea lor. Dar, știm de la Giordano Bruno încoace, „se non è vero è ben trovato”, ne putem îndoi de veridicitatea unui anunț, însă admitem că măcar e adecvat. Și putem medita la ele pe 22 și pe 23 noiembrie, la Hotel CARO din București, care va găzdui o nouă ediție a unui mult-gustat festival de turnat pe gât: Whisky Fest România. Pe scenele acestui festival unic evoluează un lineup de excepție, ba chiar pot fi urmărite și „jam session”-uri, câtă vreme ni s-a promis că vom avea și cocteiluri. Whisky Fest România a ajuns la a 6-a ediție. În spatele conceptului sunt trei băieți - Alin Lobodă, Dragoș Petre (aka Boască) și Dan Samsonic (aka Sam), cofondatori The Whisky Club România, care

și-au dorit o creștere a comunității iubitorilor de whisky, familiarizarea acestora cu branduri mai mult sau mai puțin cunoscute, aducerea unor etichete deosebite. Anul acesta, vor fi 16 importatori sau producători în 40 de standuri, unde vor fi gazde Brand Ambasadori locali, Brand Ambasadori Internaționali, oameni din distilerii.

„Whisky Fest România a avut de la bun început socializarea drept unul dintre piloni, în cadrul unei comunități reduse și destul de nișate pe atunci. Publicul era alcătuit din bărbați, dar de la ultimele ediții s-au schimbat un pic lucrurile, avem mai multe femei în Festival decât la edițiile precedente, iar asta ne bucură și e unul dintre motivele pentru care și noi ne-am schimbat perspectiva asupra lui. Anul acesta, pe lângă whisky, vizitatorii vor avea la dispoziție și o gamă largă de cocktailuri pe bază de whisky și nu numai, multe dintre ele fiind în premieră testate aici, pentru că nu sunt băuturi pe care să le regăsești pe meniul tipic al unui restaurant sau bar. Misiunea noastră rămâne să educăm gusturile într-un mediu plăcut, alături de prieteni din toată România și de Brand Ambasadori Internaționali, de amatori și specialiști din această industrie”, precizează Alin Lobodă despre ediția de anul acesta a evenimentului Whisky Fest România. Am început cu un citat, fie-mi îngăduit să închei cu altul: conform unui vechi proverb irlandez, ce nu vindecă whisky-ul nu poate fi vindecat. E tot un citat neconfirmat, așa că vă propun să dăm pe gât un whisky și să pretindem că e adevărat. Că de n-ar fi nu s-ar povesti - parcă așa încep poveștile, nu mai știu exact din ce țară, fiindcă după un whisky poate fi aproape oricare și nu se supără nimeni.

6 cafenele cozy din țară

Enoiembrie, așa că diminețile sunt extra friguroase, ceea ce înseamnă că toți matinalii vor fi în căutare de cafenele cât mai cozy pentru a-și începe regulamentar ziua sau pentru a lucra remote câteva ore. Sugestia noastră este să încerci în fiecare zi o cafenea nouă și poți să începi cu aceste șase locuri din țară.

București

Camera din față

 Mendeleev 22

 021.311.1512

Camera din față este un loc micuț, dar cu o atmosferă intimă și plăcută, cu oameni amabili și prietenoși, dar și cu tot felul de bunătățuri în meniu, din sfera cafelei, ceaiurilor și a ciocolatei calde.

Brașov

CH9

Specialty Coffee

 Curtea Johannes Honterus 9

 0749.162.466

CH9 Specialty Coffee se află într-o clădire ce a fost ridicată la puțin timp după marele incendiu din 21 aprilie 1689, care a distrus parțial orașul medieval. La Bienala de Arhitectură 2020, localul a fost premiat pentru restaurarea și reabilitarea clădirii monument istoric. Atmosfera de aici e tare plăcută, mai ales când afară se lasă cu câțiva fulgi de zăpadă.

Cluj

Brewtiful Cafe

 Baba Novac 13

 0742.229.001

BREWTIFUL ar putea trece drept cafeneaua cu cele mai colorate pahare de to go din Cluj, dar e mai mult de atât. E un loc în care nu-ți trezești doar simțurile, dar și optimismul. Așadar, e unul dintre locurile ideale pentru a-ți începe ziua când ești în Cluj.

Timișoara

Coffeerize Botanic

 Mărășești 14  0742.111.448

Așa cum îi spune și numele, Coffeerize Botanic e o cafenea plină de plante și reunește diverse tipuri de cafea de specialitate din jurul lumii. În plus, aici mai găsești și alte lucruri bune: băuturi artizanale, opțiuni bune de brunch, dar și o cafea perfectă pentru o zi rece de toamnă.

Iași

Gist

 Cuza Vodă 4  0748.808.019

Cafenea de specialitate, cocktail bar, loc de brunch și spațiu care organizează constant concerte. Cam asta înseamnă Gist, un spațiu foarte versatil, dar care păstrează foarte bine în centru cafeaua de specialitate, pentru că așa începe totul, cu o cafea bună.

Constanța

Noi Cafea-Delicatese

 Bld. Mamaia 284  0747.897.518

Noi Cafea-Delicatese are un decor contemporan, design industrial și în același timp confortabil și elegant. De asemenea, este un local foarte potrivit pentru o cină romantică, o ieșire cu prietenii, o masă în familie sau pentru a te retrage într-o dimineață friguroasă să te încălzești cu o cafea bună.

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

Lifestyle

oua „Săptămână a Modei”, MBBucharest Fashion Week, şi-a făcut debutul, fiind privită cu speranţă de unii şi cu mari rezerve de alţii. Din start putem spune că a depăşit aşteptările. Cu aproape inerentele stângăcii şi nesincronizări ale începutului, a fost dus cu bine la final acest prim experiment vizând racordul la circuitul internaţional de „MB-Săptămâni ale Modei”. powered by

Radiografia unui început cu potenţial:

„BUCHAREST FASHION WEEK” 2024

NEvenimentul a beneficiat de suportul remarcabil al Camerei de Comerţ al Italiei, majoritatea invitaţilor provenind din Peninsulă, ţinuţi însă în umbră de organizatori. Nu am înţeles nici obsesia pentru secretoşenie publică privind programul MB-BFW, al invitaţilor şi acreditărilor, punânduse accent nefericit pe o stare de izolare elitistă, snobism organizatoric şi tăcere în mass media. Iar invitarea „la liber” pentru vizionarea show-urilor în piaţă, pe ecrane video, a fost gândită mai degrabă pentru a livra ceva sponsorilor decât ca o măsură practică şi „democratică” de acces pentru cei interesaţi la eveniment.

Dincolo de toate aceste detalii, rămân câteva show-uri de referinţă, dintre care NISSA se detaşează binemeritat, inclusiv prin reinventarea Sălii de Marmură şi echipa internaţională de modele - 10 dintre acestea venind special din Milano -, conţinând toate tipologiile: asiatice, indiene, fete de culoare, precum şi excelente modele din România, care au amplificat în ansamblu impresia creată de colecţia propriu-zisă – amplă, rafinată, inventivă, coerentă şi modernă.

Ca scenă principală, alegerea Sălii Tronului din Palatul Regal/ MNAR a fost inspirată şi de efect, organizarea ei fiind în standarde corecte. Astfel: CARMEN SECĂREANU şi-a făcut o reîntoarcere excelentă, în limbaj estetic propriu, iar RHEEA COSTA a surprins prin omogenitatea creaţiilor, detalii, simplitate şi amploarea colecţiei. Ca show individual, l-am mai remarcat pe cel al lui ALMAZ, cu o inimă imensă, spectaculoasă, ca set up, şi o colecţie trendy şi plină de inventivitate.

Alin Gălățescu și Ermanno Scervino

Totul a culminat cu excelentul show ERMANNO SCERVINO 2024 / 2025 – invitatul special al MB-BFW – prezentat la Ambasada Italiei. Cu toate sincopele organizatorice - din echipa de modele doar jumătate ridicânduse la standardul colecţiei şi cu luminile banal rezolvate -, seara a fost o reuşită deplină ca impact, revenirea renumitului brand italian, adus de TOFF fiind o bună finalizare a unui festival ce se relevă a fi unul cu autentic potenţial pentru ediţiile viitoare.

Descoperă Republica Dominicană, paradisul tropical din Caraibe

Republica Dominicană este considerată un paradis tropical și o destinație de vacanță ideală pentru iubitorii de soare, plaje cu nisip fin și ape turcoaz. Pe lângă zona de litoral, țara este casa și celui mai înalt vârf montan din Caraibe, Pico Duarte, a unei zone cu păduri tropicale luxuriante, a golfurilor unde pot fi admirate balene cu cocoașă sau lamantini, fiind astfel o destinație de vacanță și pentru iubitorii de natură, adrenalină și drumeții. Republica Dominicană îi cucerește pe cei ce ajung aici și prin gastronomia locală, tradiții și ritmurile de merengue și bachata.

Karpaten Turism și-a început aventura în Republica Dominicană în decembrie 2021, când a lansat în premieră națională zborurile charter din București către Republica Dominicană. În ciuda contextului din acea perioadă, organizarea acelor curse charter a reprezentat nu doar o realizare a companiei, ci și o promisiune față de turiștii români că agenția Karpaten Turism le va oferi posibilitatea de a vizita unele dintre cele mai inedite și exclusiviste destinații ale lumii.

www.karpaten.ro

Pentru că au avut parte de momente memorabile, pline de entuziasm, emoții și au creat amintiri de neuitat, acum vă invită alături de ei în Republica Dominicană pentru a scrie o nouă pagină a poveștii. Noul program de operare al zborurilor charter din București către Republica Dominicană, o destinație unică din Caraibe, va avea loc în perioada: 21 decembrie 2024 – 22 februarie 2025, cu zboruri charter săptămânale din București.

| Bavaro Punta Cana

| Punta Cana

Experiența va fi întregită de noile aeronave AIRBUS A330-200 ale companiei HiSky, care va opera zborurile charter către Republica Dominicană. Achiziționate în 2023, acestea sunt dotate cu cele mai recente tehnologii și amenajări pentru a asigura un zbor plăcut și în siguranță. Pentru confortul dumneavoastră puteți alege unul dintre cele 39 de locuri Business Class. Toate zborurile charter cu destinația Republica Dominicană vor fi zboruri directe, cu o durată de zbor de 12 ore.

Republica Dominicană este recunoscută pentru plajele cu nisip alb fin și apele turcoaz, însă această țară este mai mult de atât. Istoria tumultoasă și numeroasele popoare care au încercat să domine aceste ținuturi au lăsat în urmă monumente de o frumusețe aparte. Haideți să descoperim împreună bucket list-ul obiectivelor turistice și activităților din Republica Dominicană:

 Farul Columbus

Construit în formă de cruce, Farul Columbus este situat în zona de est a orașului Santo Domingo, iar aici poate fi vizitat mausoleul și muzeul dedicat lui Cristofor Columb. Farul a fost construit pentru a comemora 500 de ani de la sosirea lui Columb pe insulă.

 Basílica Nuestra Señora de la Altagracia

Inaugurată în anul 1971, catedrala este una dintre cele mai importante situri religioase din Republica Dominicană și a fost construită în onoarea sfintei insulei. Catedrala se face remarcată prin marele arc din bronz și aur, care are o înălțime de 69 de metri.

 Parcurile de aventură

Pe întreaga insulă vei regăsi numeroase parcuri de aventură, în care cei dornici de adrenalină pot experimenta tiroliene impresionante prin înălțime și viteză, se pot aventura pe râuri repezi în sesiuni de rafting sau pot escalada versanții abrupți.

 Parcul Insula Delfinilor

Situată în apropiere de bariera de corali Bavaro, Parcul Insula Delfinilor este locul ideal pentru a înota alături de simpaticii delfini. Aici ai ocazia de a vedea și alte animale marine, precum rechini, lei de mare și pisici de mare.

 Shopping în La Romana

Atunci când alegi să faci cumpărături în La Romana, trebuie să te pregătești pentru o experiență inedită. Numeroși artiști locali creează adevărate opere de artă, precum sculpturi, picturi sau obiecte din ceramică inspirate din istoria locală. De asemenea, aici vei găsi o gamă largă de bijuterii și articole vestimentare unice.

Republica Dominicană oferă un bogat patrimoniu cultural și natural, cu o varietate de atracții și activități care se potrivesc tuturor intereselor. Indiferent dacă sunteți interesat de istorie, artă, natură sau doar vreți să vă bucurați de soare pe o plajă frumoasă, Republica Dominicană are totul.

www.karpaten.ro

| La Romana

Parfumul lunii noiembrie:

„KASHMIR”

by Ormonde

Jayne, prin ELYSEE Perfumery

La 4000 de metri deasupra nivelului mării, cu ghețarii săi înzăpeziți și lacurile imaculate, râurile curg prin văile adânci ale Himalayei, dens împădurite cu maiestuoși copaci Deodar. La această altitudine ridicată, Valea Kashmirului prezintă un teren unic, care îți taie răsuflarea. În fiecare vară, pajiștile sunt acoperite cu floricele albastre sălbatice - cu un miros unic - și atât de rare. Tot acolo crește vestitul şofran de Kashmir.

Parfumul face parte dintr-o serie de „Arome în jurul lumii” a casei britanice Ormonde Jayne. El este un punct misterios, dar fundamental, din vestitul Drum al Mătăsii. Poveştile locului şi aromele special şi greu de obţinut –doar câteva săptămâni pe an – sunt esenţa acestei lumi olfactive cu totul aparte.

NOTE

Note de top: bergamotă, cardamom, coriandru, şofran, piper roz

Note de mijloc: iasomie, iris, trandafir, mac albastru

Note de bază: Deodar – Cedru de Himalaya, lemn de santal, cashmeran, benzoin, vanilie, patchouli, tămâie, mosc

KASHMIR by Ormonde Jayne este un parfum unisex, lansat în 2024, cu o putere de atracţie considerabilă. Accentul acestui parfum lemnos, hipnotic, este pus pe Deodar - din familia lemnului de cedru - și pe un lemn de santal cu note calde, susţinut de notele de iris, trandafir, iasomie, cashmeran, vanilie și o atingere de mosc - pentru a completa acest parfum cu totul şi cu totul special.

Spirits Award, noiembrie: „ETSU Original” prin ROBESCU 14

Premiat cu aur în 2024, desemnăm renumitul gin japonez ETSU Original drept „spiritul” acestui final de toamnă. ETSU înseamnă şi defineşte toate laturile aparte ale noţiunii de plăcere, iar acest gin unic şi elegant este creat după reţete secrete în nordul insulei Hokkaido, la vechea şi renumita distilerie Asahikawa.

Baza unicităţii ginului ETSU este dată de puritatea apei, ce provine exclusiv din munţii Taisetsu, de sistemul de macerare a plantelor, lent şi lung - ajungând până la 22 de ore pe fiecare etapă - şi de ingredientele folosite, multe găsindu-se numai în zona aceea a Japoniei. Notele de citrice şi, mai ales, de Yuzu, se adaugă celor florale şi botanice, baza acestui gin cu totul deosebit, de 43 de grade.

Pe lângă tonalitatea misterioasă şi originală, calitatea ETSU, unul dintre primele ginuri nipone care s-a impus pe piaţa internaţională, conferită de omogenitatea gustului, îl face perfect pentru folosirea în cele mai diverse cocktailuri pe bază de gin.

ce producătorii au lăsat să se

afle, se folosesc: lămâi Yuzu, ienupăr,  piper Sansho, ceai verde, fructe de pădure, scorţişoară, rădăcini şi seminţe de angelica, anason, coajă de portocală, coriandru şi prune sălbatice.

DESIGN

O viziune artistică asupra vieții și echilibrului: YOONJUNG CHOI

La Romanian Jewelry Week 2024, Marele Premiu a fost acordat artistei Yoonjung Choi, din Coreea de Sud, pentru seria sa de bijuterii Breath Series: Balanced. Prin lucrările sale, Yoonjung explorează teme profunde, precum viața, respirația și echilibrul, îmbinând elementele fiziologice ale corpului uman cu o viziune artistică unică. În acest interviu, ea ne povestește despre sursele sale de inspirație, cum a evoluat seria sa Breath de-a lungul anilor și cum încearcă să transforme concepte abstracte, precum respirația, în bijuterii sculpturale care emană viață și emoție.

îmbinând sale

Colecția ta, în special seria Breath, este profund înrădăcinată în ciclul vieții și al morții, prin metafora respirației. Ce te-a inspirat să explorezi acest subiect și cum simți că se leagă de experiența umană?

Lucrările mele exprimă existența invizibilă a vieții și a respirației prin formele rotunde, umflate ale sculpturilor. Reprezentarea respirației și a vieții provine de la copilul meu. Experiența primei sarcini și a nașterii m-a făcut să realizez puterea nobilă care aduce viața în ființă și măreția unei vieți susținute de respirație. Vederea copilului meu dormind liniștit, obrajii săi dolofani, senzația mișcării când îl țin în brațe și creșterea sa zilnică îmi oferă cea mai mare inspirație, evocând formele tangibile ale respirației. Tema vieții este un subiect comun pentru mulți artiști. Eu dau naștere propriei mele

expresii a vieții prin forme cu volum, utilizând respirația ca mediu. Ideea de respirație mi-a venit prima dată dintr-o scenă dintr-un film. Privindu-l pe protagonistul masculin, care suferă după moartea bruscă a soției sale și se chinuie să arunce un balon umflat de ea cu câteva zile înainte, m-a făcut să mă întreb despre respirația conținută în acel balon. Ce este respirația, care este invizibilă și fără formă? Cum ar arăta respirația mea? Așa s-a născut seria Breath. Am dorit să creez forme rotunde, moi, care sunt intangibile, dar au o imagine caldă și prietenoasă. Mi-am imaginat forma unei ființe mici, legănată în mâinile mele, și m-am gândit la apariția misterioasă a vieții, care se leagănă odată cu inspirația și expirația, caracterizată de curbe grațioase.

Folosești deseori imagini ale organelor interne, precum inima și plămânii, în designurile tale. Ce te-a atras la aceste forme și cum abordezi transformarea unui aspect atât de visceral într-o formă de artă, precum bijuteriile?

Breath Series: Balanced, expusă la Romanian Jewelry Week 2024, face parte din proiectul de bijuterii Breath pe care îl dezvolt din 2022. A fost creată în pregătirea unei expoziții numite Ars Longa în Coreea de Sud, unde s-a încercat conectarea expresiei organelor umane cu respirația. Expoziția Ars Longa subtitlul „Drumul nesfârșit către vindecarea umanității”. Această expoziție prezintă bijuterii și meșteșuguri moderne dintr-o nouă perspectivă, prin asemănările dintre medicină și artă, ambele având puterea de a vindeca umanitatea. Seria

aerul ,

poartă

abstracte, în funcție de cum exprimăm aceste intangibile. În seria Breath, bijuteriile exprimă nașterea, creșterea, decăderea și ciclul continuu al vieții prin formele respirației. Această serie dezvăluie vizual respirația invizibilă, transmițând misterul și frumusețea vieții. Respirația este o existență intangibilă, dar funcționarea sa poate fi confirmată doar prin ființele vii. Respirația intră în corp, ca aerul care umple un balon, inițiind vitalitatea și insuflând energie în corp, simbolizând viața.

d exprimă forma respirației

Ne poți descrie procesul tău creativ?

Breath în flexibile. momentele

Seria , începută în 2018, constă din bijuterii de artă cu forme rotunjite și flexibile. Aceste lucrări exprimă momentele când viața se umflă și se oprește prin esența invizibilă a respirației. În procesul de realizare a formei și volumului respirației, am utilizat tehnici de imprimare 3D pentru a crea un volum ușor și durabil, care să reprezinte vizual respirația.

respirației, am utilizat tehnici de influențează prin organele corpului care reglează

Balanced exprimă forma respirației prin organele corpului care reglează respirația vieții. Sistemul respirator, plămânii și căile ce conectează interiorul și exteriorul corpului au devenit o nouă sursă de inspirație pentru a vizualiza respirația în lucrările mele.

dezvăluind istoria nevăzută a

Lucrările tale sunt descrise ca dezvăluind istoria nevăzută a vieții. Cum abordezi provocarea de a face vizibile aspectele invizibile sau intangibile ale vieții prin designurile tale?

Redăm vizual elementele invizibile prin forme reprezentative variate, cum ar fi formele geometrice, organice și

esență. viață, care este comună pentru noi toți. Esența rămân în toate culturile, iar valoarea lor adaosuri lucrării rămân

Ai expus lucrările tale în expoziții din diverse țări. Cum influențează diferitele contexte culturale abordarea ta în design? Îmi doresc să păstrez aceeași esență. Tema mea provine din viață, care este comună pentru noi toți. Esența și energia vitală a vieții rămân constante în toate culturile, iar valoarea lor este aceeași pentru toată lumea. Deși designul lucrărilor poate varia în funcție de loc, timp, cultură și tema expoziției, aceste schimbări sunt doar în culoare, variații de obiecte sau adaosuri de elemente decorative. Esența lucrării și intenția artistului rămân constante, și am lucrat pentru a menține acest lucru în mod continuu. [...]

Citiţi interviul complet cu YOONJUNG CHOI pe www.zilesinopti.ro

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„BUCUREŞTI 565”

ROMANIAN COUTURE REVELATIONS

Ca un preview al noului show SOIREES DE LA MODE, ediţia cu numărul 36, creată pentru a aniversa cei 565 de ani trecuţi de la atestarea documentară a Bucureştiului, a fost realizat un shooting special. În atmosfera magnifică a „M ART-MUSEUM” – Paris 19, au fost selectate o parte dintre creaţiile celor 20 de designeri care au reflectat grafic conceptul generos de „ROMANIAN COUTURE” ataşat aniversării, ca o celebrare a atemporalului şi a unicităţii unei cetăţi esenţial româneşti.

Rezultatul a fost spectaculos!

Creaţii: Aleha Toncea / Alexandra Calafeteanu / Carmen Roată / Raluca Soare / Maam With Love (New) / Denis Predescu / The Black Sheep (New) / Mihnea Covaci / Maria Popescu (New); Accesorii: Atelier Danessa.

Foto: Eliza Matei / Modele: IRINA – MRA Models şi CARMEN – MUR Models / Hair: Erika Gonczi / Make-up: Raisa Gligan / Locaţie: M Art-Museum

TRENDS

Arome pe piele Parfumuri pentru toamnă

După o vară toridă, o toamnă blândă, în culori felurite, este o bucurie, așa că nu ar mira pe nimeni dacă și în timpul verii am încercat să aducem spiritul anotimpului în câte o zi sau două. Sau mai multe. Iar acum sunt mai multe motive să ne acordăm toamnei așa cum știm. Ne colorăm zilele în cât mai multe nuanțe pământii, decorăm, vedem din ce în ce mai multe frunze uscate, conifere, dovleci și păturici în oraș sau acasă. Și coacem tot felul de aluaturi pe care le decorăm în tematica de Halloween, întrebăm de pumpkin spice latte, scoatem paltoanele din dulap, cizme, botine, după caz, și, ca un touch final, ne concentrăm pe arome.

Aromele fac și subiectul discuției noastre de astăzi, căci ne-am propus să aducem în atenția voastră câteva arome autumnale pentru zilele reci ce se instalează treptat. Ca de fiecare dată, vă încurajăm să ieșiți din zona de confort și să dați o șansă unor noi posibile plăceri, de data aceasta olfactive.

Jocuri de arome. Parfumurile de toamnă surpind trecerea de la un anotimp la altul, fiind, categoric, mai puternice decât cele de vară, concentrându-se pe note reconfortante, lemnoase, gurmande, note de piele și tutun; chihlimbar, mosc, scorțișoară, cuișoare sau vanilie, fiind doar câteva exemple din amplele categorii olfactive. Pe cinci dintre ele urmează să le descoperim împreună.

1. Note lemnoase

Profunzimea și căldura emanată de parfumurile de toamnă sunt, adesea, oferite de notele lemnoase, precum cele de santal, patchouli, oud sau cedru. Ca recomandări de sezon pentru această categorie olfactivă putem aminti Diptique Tam Dao, un parfum ce oferă o aromă uscată, punând în evidență lemnul de santal și cedru, sau Tom Ford Oud Wood, care, așa cum ne dezvăluie și numele, are în centrul notelor sale aroma de oud. Aceasta se combină cu santal și cardamon, într-un dans sofisticat pe pielea fiecăruia.

2. Condimente pe piele

Scorțișoara, cuișoarele, piperul roz, cardamonul sau nucșoara oferă un plus nu doar băuturilor de sezon, ci și parfumurilor, pe care le completează cu notele picante. În această categorie putem încadra și recomanda Yves Saint Laurent Opium, unul dintre clasicele industriei parfumurilor, cu note puternice de scorțișoară și cuișoare, sau Maison Margiela Replica by the Fire Place, cu notele sale de piper roz, cuișoare și castane prăjite, ce te introduc într-o atmosferă cozy.

3. Note gurmande

Senzualitatea parfumului poate fi oferită de note precum vanilie, miere, caramel sau tonka. Sunt arome versatile, simple, care combinate cu note precum cele lemnoase sau condimentate, pot oferi un plus de profunzime. Thierry Mugler Angel este un etalon al aromelor gurmande, cu note de vanilie, caramel și ciocolată, o combinație intensă și caldă. Moscul, vanilia și caramelul fac Prada Candy să fie un bun exemplu pentru o experiență olfactivă dulce.

4. Note fructate de sezon

Cine a zis că merele coapte sunt doar plăceri culinare?Fructele de sezon sunt căutate nu doar în preparate, ci și în parfumuri. Prunele, merele coapte, perele sau smochinele aduc arome dulci, potrivite pentru a contrasta cu cele profunde și lemnoase. Tom Ford Plum Japonais, din colecția Private Blend, pune dulceața fructelor în opoziție cu notele picante ale șofranului și cu chilimbarul, în timp ce Guerlain Mitsouko combină notele de piersică și pe cele de trandafir, scorțișoară și stejar, oferind un caracter chypre parfumului, un contrast proaspăt-uscat.

5. Piele și tutun

culinare? Fructele de sezon

Deși aceste arome sunt mai degrabă întâlnite în parfumurile cu caracter masculin, ele pot fi integrate și în parfumuri unisex sau feminine, pentru profunzime. Acest duo este unul complex, un amestec de sofisticare și de nostalgie. Pentru exemplificarea acestei categorii, nu puteam să nu amintim Tom Ford Tobacco Vanille, în care tutunul valsează cu notele de vanilie, însoțite de cacao și de condimente. Și Dior Fahrenheit se poate bucura de de integrarea în această categorie, căci include note de piele, lemnoase și violete.

căci include note de piele, lemnoase și violete.

Deși poate simplu în aparență, domeniul și industria parfumurilor sunt complexe și demne de o deosebită atenție. Pe lângă un accesoriu ce poate întoarce capete, parfumul devine și o completare a personalității fiecărui individ.

Vă încurajez, ca de fiecare dată, să fiți deschiși la croieli, culori și arome noi, căci întotdeauna ne putem surprinde pe noi înșine.

Cum spunea Coco Chanel „No elegance is possible without perfume. It is the unseen, unforgettable, ultimate accessory”.

Bienala Arhitectura.6 – Human Nature: Arhitectura ca mediator între om şi natură

În cadrul Bienalei Arhitectura.6, tema

Human+-Nature s-a axat pe regândirea relației dintre dezvoltarea urbană și mediul natural. Această ediție, desfășurată între februarie și noiembrie 2024, a reunit arhitecți, urbaniști și comunități din diverse orașe ale României, aducând în prim-plan importanța protejării ecosistemelor prin soluții arhitecturale inovatoare.

Introducere – Tema Human Nature

Tema Bienalei a evidențiat necesitatea unui echilibru între urbanizare și protecția mediului. Human Nature invită la reflecție asupra responsabilității arhitecților de a crea spații urbane care să coexiste în armonie cu natura. Proiectele prezentate au demonstrat că printr-o colaborare atentă între discipline, orașele viitorului pot fi proiectate respectând biodiversitatea și resursele naturale.

Interacțiuni & Workshop-uri – O platformă pentru inovație

Unul dintre punctele forte ale Bienalei l-a reprezentat seria de ateliere și workshopuri organizate în orașe precum Brașov, Sibiu și Târgu Mureș. Aici, specialiști din diverse domenii au lucrat împreună pentru a regândi spațiile abandonate și a găsi soluții de regenerare urbană. Workshopurile de Design Thinking au demonstrat importanța implicării comunităților locale în revitalizarea unor platforme industriale vechi, transformându-le în cartiere verzi și centre multifuncționale. Astfel de proiecte, precum reconversia platformei Rulmentul din Brașov, au pus accent pe integrarea spațiilor verzi, locuințelor accesibile și infrastructurii durabile.

În plus, atelierele pentru copii au jucat un rol esențial în educarea viitorilor arhitecți, învățându-i pe cei mici despre importanța

TEXT DE IOANA ALDEA

designului sustenabil și impactul arhitecturii asupra mediului. Copiii au avut ocazia să jurizeze proiectele în cadrul Premiului Copiilor, dezvoltându-și gândirea critică și abilitățile creative.

Concursuri – Arhitecți tineri și experimentați în competiție

Bienala a inclus mai multe concursuri de arhitectură, care au oferit participanților ocazia de a-și demonstra creativitatea și capacitatea de inovare. Concursul Nature Path, destinat arhitecților cu drept de semnătură, a pus accent pe integrarea armonioasă a construcțiilor în mediul natural. De asemenea, competiția Nature Spotting, destinată arhitecților stagiari, a avut ca temă proiectarea unui ansamblu de mobilier urban, cu accent pe sustenabilitate și inovație.

Un alt concurs important, Nature Break, a fost dedicat liceenilor care au proiectat spații de relaxare în curțile școlilor, oferindu-le tinerilor ocazia să contribuie la dezvoltarea comunităților lor. Aceste competiții au oferit participanților o platformă pentru a propune soluții care combină funcționalitatea cu respectul pentru natură, demonstrând un angajament ferm pentru un viitor sustenabil.

Conferințe – Dezbateri pe marginea viitorului urban

Un alt punct de atracție al Bienalei a fost seria de conferințe organizate pentru a facilita discuții interdisciplinare despre impactul arhitecturii asupra mediului și societății. Printre cele mai importante conferințe s-a numărat „Rolul planurilor de urbanism în protejarea cadrului natural”, unde arhitecți, urbaniști și reprezentanți ai administrației locale au discutat despre necesitatea integrării unor planuri de dezvoltare durabilă în marile orașe. Aceasta a fost urmată de o dezbatere pe tema „Dezvoltarea durabilă a orașelor și reconversia platformelor industriale”, un subiect esențial în contextul reabilitării fostelor spații industriale și adaptării acestora la nevoile moderne.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

De asemenea, seria de discuții „Talks about HUMAN NATURE” a adus laolaltă arhitecți și experți din diverse domenii pentru a explora modalitățile în care arhitectura poate susține o dezvoltare urbană sustenabilă. Aceste conferințe au oferit o platformă valoroasă pentru schimbul de idei și colaborare între diferite sectoare, subliniind importanța unei viziuni comune în proiectarea orașelor viitorului.

Evenimente conexe – Un dialog între arhitecți și comunități

Pe lângă workshop-uri și concursuri, Bienala a fost marcată de o serie de evenimente conexe, care au adus laolaltă profesioniști din domeniul arhitecturii și comunitățile locale.

Vernisajele și itinerariile au oferit publicului ocazia să descopere proiectele înscrise și să participe la discuții deschise despre viitorul arhitecturii.

Un moment deosebit a fost Picnic-ul Arhitectural, un eveniment relaxant organizat la Brașov, unde participanții au explorat interacțiunea dintre natură și arhitectură întrun cadru informal. În plus, Votul Publicului a permis comunității să joace rolul de juriu, alegând proiectele care au rezonat cel mai mult cu aspirațiile lor pentru orașele viitorului.

Concluzie – Un viitor sustenabil modelat de arhitectură

Bienala Arhitectura.6 – Human Nature a evidențiat faptul că dezvoltarea urbană nu mai poate fi separată de responsabilitatea față de mediul natural. Arhitectura modernă trebuie să fie sustenabilă, inovatoare și să țină cont de impactul asupra ecosistemelor. Proiectele prezentate au arătat că, prin colaborare interdisciplinară și implicarea comunității, se pot găsi soluții care să răspundă provocărilor zilei de mâine – de la schimbările climatice până la regenerarea urbană. Arhitecții devin astfel nu doar creatori de spații, ci și factori de schimbare, capabili să ghideze societatea spre un viitor mai verde și mai armonios.

PAGINA 108

Noi experiențe virtuale: jocurile video ale acestei toamne

Toamna ș-ai făcut simțită prezența prin răcoarea pe care a adus-o, dar și prin aparițiile incitante din lumea jocurilor video. Astfel, următoarea listă cuprinde atât experiențe de groază, tipice sezonului, dar și aventuri pline de acțiune și entuziasm.

În luna septembrie, The Plucky Squire a fost lansat pe o multitudine de platforme: PS5, Xbox Series X|S, Switch, PC. Jucătorul ia rolul lui Jot, un cavaler ce trăiește într-o carte de povești. Ceea ce face jocul unic este că Jot trece printr-o serie de provocări captivante în lumea 2D, dar are abilitatea de a evada și în lumea 3D, căutând cuvinte care să-i completeze povestea.

În aceeași lună a apărut și The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom pentru platforma Switch. Celebra serie continuă, spre încântarea fanilor, ce au acum posibilitatea de a juca chiar cu prințesa Zelda. Dacă până acum ea era cea pe care personajul principal, Link, căuta să o salveze, în noul joc, ea are de rezolvat multe mistere și ghicitori.

Octombrie s-a remarcat, desigur, prin cele mai așteptate apariții horror. Pentru început, Until Dawn Remake a apărut pe PC și PS5, fiind un moment de exaltare atât pentru cei care știu de varianta veche, dar și pentru cei care asistă prima oară la o poveste atât de înspăimântătoare, ce se învârte în jurul legendei despre Wendigo, o creatură mitologică demonică.

Silent Hill 2 Remake este o altă surpriză pentru fanii experimentați, dar și pentru cei care doresc să exploreze un univers al macabrului. Jocul urmărește povestea unui bărbat care primește o scrisoare de la soția lui moartă. Luând-o la pas cu speranța că ar putea-o găsi, se va întâlni cu creaturi atroce, ce-l fac să aibă dubii legate de sănătatea sa mintală.

În noiembrie, două personaje emblematice pentru lumea VG se întorc pe data de 7, pe platforma Switch, într-un nou joc: Mario & Luigi: Brothership. Este o experiență perfectă de jucat în doi, lucrul în echipă fiind cheia câștigului jocului. Se pot observa elemente și personaje din seriile anterioare, dar sunt introduse multe alte provocări haioase și incitante.

Pe 20 noiembrie își face apariția Stalker 2: Heart of Chornobyl pe Xbox Series X|S și PC. Cu siguranță, locația este una pe care nu puțini au dorit să o exploreze. Jucătorii, înarmați cu o armă de foc și echipamente speciale, au posibilitatea să asiste la fenomene paranormale și să se lupte cu creaturile misterioase ale legendarei zone.

De la lumi colorate și captivante, până la revenirea unor celebre titluri de groază, toamna își numără frunzele și gamerii cu iscusință și exaltare, în special pe tărâmul virtual, plin de experiențe de neuitat.

revenirea unor celebre

POVEȘTI DE SUCCES

DECÂT O DUBĂ

Dube pentru evenimente cum n-a văzut Parisu’

Decât o Dubă este un business inedit, care pune la dispoziția organizatorilor de evenimente de orice fel 10 dube Citroen HY cu caroserii diferite. Acestea pot fi personalizate în orice fel pentru diverse tipuri de activări, fie că e vorba de un street food truck, un pupitru neconvențional, un pop-up bar chic sau orice altceva. Despre afacerea pe care a pus-o (la propriu) pe roate, ne-a povestit mai multe Alexandru Vițalariu.

Cum a apărut Decât o Dubă? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept? Începutul acestui proiect este puțin învăluit în mister – se zice că la un moment dat, oamenii din creație au un trigger după un anumit timp de activitate și se apucă de câte un (alt) hobby. Cred că așa am ajuns și eu în acest peisaj al schimbărilor și, de undeva din trecut (mai degrabă din influența filmelor cu Louis de Funès, cu care am copilărit), mi s-a pus pata pe acest model de dube. Venind din zona unei agenții de creație pe care am dezvoltat-o, proiectul s-a transformat destul de repede dintr-o achiziție sentimentală într-un proiect de BTL pentru brandurile cu care colaboram la acea vreme (acum îmi dau seama că lucrurile au decurs cumva pe baza unui fir logic, dar la acel moment, totul se desfășura cu rapiditate, într-un tărâm al tinichigiilor, pregătitorilor de vopsit și vopsitorilor – cu alte cuvinte, intram în zona de restaurare auto).

Nevoile acestui business diferă de la zi la zi, de la a face curățenie pre/post event, până la a demonta/ reface mobilier, key account sau financiar.

Deocamdată, m-am încadrat destul de bine pentru

toate pozițiile deschise, așa că m-am hotărât să le iau pe toate.

Spune-ne un lucru mai puțin știut despre Decât o Dubă. Un lucru mai puțin știut... este că în fiecare zi de sezon te așteaptă câte o provocare. Fie un client care are nevoie de mai mult mobilier în dubă, fie deloc, fie cu două frigidere în loc de unul, fie de o colantare integrală, fie la București sau în altă țară. Oricât de pregătit aș fi după toate aceste sezoane de evenimente, mereu mă surprinde câte ceva. A, da, și mai sunt și telefoanele celor care vor să transporte marfă cu aceste dube, pentru că evident că nu citesc nimic din anunțul de rental și vor să se plimbe cu ele prin oraș, crezând că sunt dube noi. A, și mai este și aspectul financiar, unde toată lumea crede că este un sport destul de ieftin, și fraților, credețimă, nu este...

Povestiți-ne un pic despre dubele voastrecâte aveți, cum le-ați găsit, cât este de greu să recondiționezi și să adaptezi un astfel de vehicul.

Aici putem să povestim cam 10 zile – 10 zile pentru că au ajuns să fie 10 dube în total (mă rog, 9 și jumătate, pentru că ultima este în facere sau în chinurile facerii).

Galben - Povestea debutează cu cea mai ruginită dubă din întreg universul, undeva văzută pe internet la vânzare, pe lângă București. Dubă pe care am văzut-o, am luat-o și am adus-o la Brașov.

www.zilesinopti.ro

Magenta – luată de la București, oameni super faini, am făcut click din prima.

Albastră – luată din Franța, plecat cu taicămeu după ea ca niște mari connaisseurs ai lui pește, văzută la Edmond din Bessay-sur-Allier și testată pe viu. Ce a însemnat asta? M-am pus la volan, nici auzisem vreodată un motor mergând, nu știam care e poziția vitezelor la schimbătorul de viteze, dar am insistat și am reușit.

Verde – luată tot din Franța în stare excelentă, mașină care pornește și astăzi ca un ceas elvețian cu influențe balcanice.

Primul pick-up – luată din flota Marinei Franceze, tot din Franța – pornită de Răzvan la Brașov într-o seară foarte răcoroasă, dar sărbătorită cu multă șampanie.

Turcoaz – cumpărată cu un prieten din Polonia, ajunsă aici după multe peripeții.

Portocalie – cumpărată pentru că o vândusem pe cea Turcoaz în Franța, dar care mai apoi a revenit tot la mine – ce să facem, Alexandre...

Albă – adică o fostă frigo, care era foarte aproape să se rupă când a fost dată jos de pe platformă în România.

Pickup 2 – luată pentru că era foarte ieftină, dar proprietarul voia plata doar „en especes”, așa că am trimis banii prin transportator, iar acesta nu a mai plecat după ea nici în ziua de astăzi, retrimis transportator și ajunsă cu succes la Brașov.

Duba 10 (pentru că încă nu știu culoarea) –luată de la Alex din București, care o pregătea ușor, ușor să fie dusă la fier vechi.

Ce planuri aveți pentru Decât o Dubă pentru 2025?

2025 este anul celor 10 mockup-uri pe roți. Cred că Decât o Dubă a ajuns la maturitate și (asta dacă nu-mi mai arată vreo dubă, două, trei...) asta se va reflecta și în tipul activităților pe care le va avea. Pe de-o parte sunt 10 culori pe care le ai la îndemână pentru a se asimila cu brandul tău, ai un calendar live cu disponibilitatea fiecăruia, o documentație tehnică destul de explicită pentru fiecare dubă și muuuult client service, iar pe de altă parte, timpul scutit prin închiriere, spre deosebire de construcția unui stand expo, demontarea lui și depozitarea acestuia până la următorul eveniment.

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„FII REGINĂ PENTRU O ZI” by CARDINALIA Models

„Fii regină pentru o zi”, organizat de CARDINALIA Models by Adina Cotiga, în KRONWELL Hotel din Braşov, a fost un eveniment dedicat femeilor care îşi doresc să fie mai mult decât un simplu reper în viaţa lor profesională şi personală. Show-ul a adus în prim-plan frumuseţea şi eleganţa femeilor de peste 35 de ani, oferindule ocazia de a străluci pe catwalk într-un decor inspirat de marile case de modă internaţionale.

Cele 31 de participante, provenind din toate colţurile ţării, au prezentat creaţiile a trei designeri români de perspectivă: Idyllic, Maam with Love şi Damelie Couture  reuşind să impresioneze publicul numeros cu atitudinea lor demnă de adevărate regine. Cu cariere remarcabile în domenii diverse, acestea au demonstrat că frumuseţea nu are vârstă şi că asumarea şi încrederea în sine pot fi purtate cu mândrie atât în viaţa de zi cu zi, cât şi pe podium.

„Fii regină pentru o zi” a fost mai mult decât o simplă prezentare de modă - a fost o celebrare a femeilor care, indiferent de vârstă, continuă să inspire şi să reinterpreteze ideea de frumuseţe şi feminitate. Evenimentul a fost organizat cu scopul de a redefini standardele de frumuseţe şi de a promova ideea că fiecare femeie merită să se simtă specială şi apreciată, indiferent de parcursul ei de viaţă.

PAGINA

Întotdeauna, show-urile CARDINALIA sunt o dublă sărbătoare - a modei şi a frumuseţii feminine fără limite, clişee şi preconcepţii - a adevăratei libertăţi a femeii moderne. Sunt de admirat aceste minunate doamne, cu poveştile lor de viaţă fascinante, cu profesionalismul lor remarcabil şi cu intensa şi totala lor pasiune pentru modă.

Reuşitele sunt depline şi de o manieră entuziasmantă. În Bucureşti, Timişoara, Braşov, Iaşi, în întreaga ţară, aceste minunate femei venind, la rândul lor, din diverse regiuni ale României, sunt aduse împreună de modă, rezultând autentice seri magice. Respect!

Foto © CARDINALIA

BucurEŞTI aLIVE

 PREMIERE TEATRALE: @Teatrul Mic, @Apropo, @Nottara, @Metropolis @Excelsior

 CLIN D’OEIL: Ana Bianca Popescu  LIVE  JURNAL DE BUCUREȘTEAN  PERFORMING ARTS: Zâmbetul lui Kafka  DANS CONTEMPORAN: Festivalul IRIDESCENT  Pentru cei mici  POVEȘTI DIN BUCUREȘTI  SUNETELE ORAȘULUI ÎN NOIEMBRIE  HoReCa  LA ȘOSEA  FitBucurEști  Unde ieșim

ANA BIANCA

CLIN D’oEIL: Pag. 120

Foto: Andrei Gîndac

Salut, București!

Ioan BIG, publisher

O lună iridescentă cu Kafka, Bulă și Marele Gatsby

Pe toata durata lunii noiembrie avem parte în Capitală de festivalul de dans contemporan Iridescent, ce promite anul acesta o ediție specială, dată fiind aniversarea a 20 de ani de la înființarea Centrului Național al Dansului București. De la spectacole ce prezintă evoluția scenei de clubbing la noi până la performance-uri despre era digitală, Iridescent completează un trio de top în spațiul artelor performative, alături de consacratele festivaluri de muzică de cameră, SoNoRo, și muzică contemporană, Meridian, care, prin temele alese - Ex libris și, respectiv, Sonimagicon -, se poziționează ca evenimente artistice interdisciplinare.

Ajectivul iridescent nu e însă asociat acestei luni exclusiv datorită festivalului organizat de CNDB, pentru că, oriunde ne-am îndrepta căutările de experiențe culturale atractive, indiferent că suntem pasionați de fotografie sau film, de arte vizuale sau de new media, de teatru sau muzică, avem parte de un peisaj variat cromatic, care își schimbă reflexele și nuanțele în funcție de preferințele publicului.

Ca vârf de popularitate al aisbergului experiențial, zona Pop-Rock, de exemplu, este acoperită de la A la Z, fiindcă de la Apocalyptica, ce ne va cânta Metallica la Sala Palatului, până la muzica lui Hans Zimmer din Batman sau Gladiator, interpretată de orchestra La Chapelle Sauvage la Ateneu, în mod clar avem de unde alege și avem ce să alegem... spre deosebire de ziua în care vom merge la vot, fiindcă, în ceea ce privește calitatea “performerilor” politici, nu e absolut nimic de remarcat (în bine).

Din punctul ăsta de vedere, realitatea în care trăim capătă o dimensiune kafkiană, între absurd și grotesc.

În acest context, n-ar fi rău să ne reamintim de Kafka, la 100 de ani de la moartea acestuia, iar expoziția Castelul, ce va fi vernisată la Amzei Creative Corner, se constituie într-un bun prilej, mai ales că are o componentă live, performanceul Femeile lui Kafka. Un must-see îl reprezintă, de asemenea, instalația multimedia performativă de la Institutul Goethe, Scrisoare către tata, o introspecție profundă în psihicul scriitorului, interpretat de Mircea Dragoman.

Poate că ne simțim ca în Kafka, dar asta nu înseamnă că nu continuăm să facem haz de necaz, așa că aducerea din nou în prim-plan a unui autentic icon al culturii Pop(ulare) nationale, înțeleptul Bulă, este binevenită. O face Alexandru Ivănoiu cu spectacolul de la Teatrul Masca, Moartea și viața lui Bulă, o privire nostalgică spre cultura bancurilor românești, care ne determină să ne întrebăm ce sens mai are umorul negru într-o vreme a corectitudinii politice și a politicii inepte.

Daca simțim însă nevoia deconectării de actualitate, putem alege să ne întoarcem cu un secol in urmă, dar nu în lumea lui Kafka, ci în America lui F. Scott Fitzgerald, fiindcă Marele Gatsby își apropriază Palatul Bragadiru, cu ajutorul regizorului Andrei Huțuleac, pentru o serie de petreceri efervescente și iridescente, la care suntem invitați să participăm. Într-o lună în care prind viață și Kafka și Gatsby, în care Stella Rose, fata lui Dave Gahan, cântă la Control, iar Sisu își lansează noul album la Quantic, Anna Karenina se joacă, în premieră, la Teatrul Mic, și Oleanna la Excelsior, toate opțiuni incitante, cea mai importantă alegere rămâne, totuși, cea de la vot, mai ales că referendumul legat de soarta Bucureștiului chiar ne interesează... sau ar trebui să ne intereseze.

Despre ANNA KARENINA în lumea spaimelor de azi: Aparté

Timpul în care trăim și estetica teatrală modernă predispun spre o relectură scenică a textului clasic. Păstrând esența romanului, am corelat conținutul acestuia cu starea de spirit, mentalitatea, modul de comunicare, gama de sentimente și mediul social ale omului de azi.

Dincolo de lirică și romantică, cu generozitate explorate în multiplele creații artistice pe marginea celebrului subiect, aducem în scenă și ceea ce părea, până în prezent, ascuns sau abia schițat în roman: stările de maximă tensiune, halucinațiile, comportamentul deviant ale eroinei cauzat de consumul drogurilor.  O urmărim pe Anna cuprinsă de vârtejul iubirii, dar și zbătându-se în lumea spaimelor. Dacă soțul înșelat se va răzbuna? Dacă nu-și va vedea niciodată fiul? Dacă societatea n-o va ierta? Dacă Vronski va înceta s-o iubească? Toate acestea sunt amplificate pe fundalul realității actuale, care ne amenință cu un final apocaliptic al omenirii.

Compoziția spectacolului este construită, pe axa lui principală, din trei ședințe ale Annei Karenina cu psihoterapeutul, marcând trei faze semnificative de transformare psihologică a eroinei, din care rezultă un final cu totul neașteptat. Am experimentat, dând voce, în plus la ceea ce spun eroii romanului, monologurilor interioare. Efectul l-am obținut prin redefinirea în contextul contemporan al procedeului aparté adus din epocile teatrale apuse. Acest lucru a impus elemente noi de tehnică a jocului actoricesc.

– DUMITRU ACRIŞ, regizorul spectacolului

„Anna Karenina” (Teatrul Mic)

Fotografii © Andrei Gindac

PANA BIANCA POPESCU

Cu Anna Karenina la psihoterapeut

entru Ana Bianca Popescu, remarcabila actriţă a Teatrului Mic, această toamnă e una foarte bogată în evenimente profesionale, întrucât seria densă de apariţii în spectacolele selecţionate în FNT, Revizorul, pus în scenă de Alexandru Dabija, şi EX, în regia lui Theodor-Cristian Popescu, s-a consumat în acelaşi timp cu repetiţiile la noua premieră de la Teatrul Mic, Anna Karenina, o adaptare a romanului scris de Lev Tolstoi, realizată de către Dumitru Acriş în cheie contemporană, în care Ana Bianca Popescu interpretează rolul principal. În aceste condiţii, înainte de a aduce în discuţie, de exemplu, modul în care a creat o Bobcinskaia memorabilă în Revizorul sau relevanţa premiilor în această fază a carierei sale, ţinând cont că rolurile recente i-au adus multiple dovezi de recunoaştere, inclusiv o (nouă) nominalizare UNITER, dialogul cu ANA BIANCA POPESCU a pornit, firesc, de la cum a abordat iconicul personaj al lui Tolstoi şi la ce s-ar putea aştepta publicul de la spectacolul care va avea premiera în câteva zile.

Din câte ştim, publicul va vedea o formulă modernizată a poveștii lui Tolstoi, aşa că spune-mi cine este Anna Karenina din perspectiva actriţei care îi dă viaţă? Vedem pe scenă o femeie de vârsta mea, care este într-o căutare permanentă de iubire, care a fost practic blocată într-o relație de opt ani de zile cu un om care îi oferea confortul căminului, dar nimic mai mult. Nu există nicio flacără acolo, doar căldura dată de obişnuinţă, iar ea se află în căutarea unei pasiuni, a unei iubiri care să o scoată din acest ‘normal’ cotidian. Din punctul meu de

vedere, întâlnirea cu Vronski îi stârneşte curiozitatea, pentru că, de fapt, ea este o femeie care vrea să afle, vrea să știe, vrea să descopere cum e să fii iubită altfel. Acesta a fost punctul de plecare, atât în discuțiile cu regizorul, cât și în felul în care am încercat eu să abordez personajul, deoarece mi-am dat seama că este foarte frumos să vrei să descoperi și să riști totul pentru această descoperire.

Anna Karenina luptă și cam pierde tot, dar o face ţinând capul sus, pentru că ea a obținut, de fapt, acea iubire care i-a alimentat curiozitatea, doar că asta a costat-o. A costat-o foarte mult... practic, ea și-a riscat viața.

Axa principală a spectacolului vostru este construită din trei ședințe ale personajului tău cu un psihoterapeut. De ce ar avea însă nevoie

Anna Karenina de consiliere psihologică?

fapt două, dacă ne gândim nu doar la tine şi Vronsky, ci şi la Kitty şi Levin. Mai poate fi relevantă pentru publicul din zilele noastre o dramă amoroasă scrisă demult?

mea apare dezechilibrul,

În ședințele de terapie și în economia spectacolului, noi vorbim despre mai multe etape ale personajului. Prima întâlnire cu psihoterapeuta pe care a introdus-o în piesă regizorul se întâmplă în momentul în care eu l-am cunoscut prima dată pe Vronski și în viața mea apare dezechilibrul, adică încep întrebările...

‘Ce simt eu?’ ‘Ce fac?

‘Ce îi spun soțului?

prinde rădăcini, și împreună cu terapeuta descoperă alte valențe... începând să înțeleagă că, totuși, riscă, ea îşi pune problema pentru ce riscă? Este suficient de mult ce primește de la el sau nu? Ce face cu copilul? Pentru că, de fapt, cel mai important este primul ei copil, cel pe care îl are cu soțul, evident. În fine, ultima ședință de terapie este cea în care și-a dat seama că trebuie să recurgă la ceva puternic, decisiv, pentru că altfel, nu mai are unde să se întoarcă, că a pierdut totul și dacă s-ar întoarce... cum ar fi viața ei? Adică ea a pariat totul, şi-a pierdut soțul, şi-a pierdut copilul, a pierdut iubirea, acea iubire pe care o credea definitorie și, împreună cu psihoterapeuta, își dă seama că nu mai are ce să facă, lupta s-a consumat în felul acesta. Nu pot să spun că a pierdut, nu pot să spun că a câștigat, fiindcă este o luptă din care ea se extrage într-un mod pe care bănuiesc că toată lumea îl știe deja.

că acest sentiment este o luptă din care ea se extrage într-un mod

Apoi, lucrurile avansează, Anna își dă seama că nu este vorba de o atracție efemeră și că acest sentiment nou rămâne și

Totuşi, romanul lui

spune, în esenţă,

Tolstoi spune, în esenţă, o poveste de iubire, de

Eu cred că este o poveste extrem de contemporană. Da, aparent, poate trimite la o telenovelă și am văzut atâtea filme în care se pune accent exclusiv pe această relație de iubire şi care se termină aşa cum știm, însă eu cred că e firesc să ne gândim şi dincolo de asta, la faptul că, atunci când Anna își dă seama că a cunoscut iubirea adevărată, începe să fie cuprinsă de îndoieli. ‘Ce fac?’ ‘E bine ce fac?’ ‘Am nevoie de ajutor!’... dar nimeni nu o poate ajuta, adică, în afară de ea însăşi, practic, nu are cu cine să vorbească. Ea nu se poate încadra în nicio bulă a societății, nu are prieteni şi nici un soț deschis la minte, cu care să stea la masă și să zică: ‘Uite, eu acum trec printr-o chestie, haide să discutăm’. Nu are asta şi atunci, inserând acest personaj, i se oferă posibilitatea unui dialog, care, în fapt, se transformă întrun monolog interior. Prin terapeut, publicul vede tot universul Annei în amănunt, tot ce o mistuie, toate fricile care o invadează, pentru că ea nu știe în ce s-a aruncat, și cred că este necesar să ai parte, inclusiv în ziua de azi, de o părere obiectivă. [...] Citiţi interviul complet cu ANA BIANCA POPESCU pe www.zilesinopti.ro

Digital Freud la Teatrul Apropo

Spectacolul, scris şi regizat de Norbert Boda, explorează impactul tehnologiei asupra psihicului, spunând povestea a patru tineri supravegheați de un AI omniscient, numit Digital Freud. Această montare aduce în discuție dependența de tehnologie, crizele de identitate și tensiunile apărute între realitate și lumea virtuală. Pornind de la întrebări precum „Cum traduce psihanaliza dependența de tehnologie?” și „Ce gol suplinește tehnologia în viețile tinerilor?”, spectacolul investighează motivele pentru care tinerii aleg să își construiască o imagine idealizată în spațiul virtual. Textul spectacolului s-a născut dintr-o documentare amplă, realizată prin interviuri cu tineri și adolescenți, influenceri, dar și terapeuți care lucrează în domeniul educației.

Stela la Teatrul Nottara

Stela (regia: Gianina Cărbunariu) este o dramatizare după romanul omonim al Simonei Goșu, care spune povestea unei foste contabile ce ajunge să lucreze ca menajeră pentru familii bogate din București, după o perioadă de declin personal și profesional. În această nouă ipostază, Stela devine martoră la realitatea cruntă marcată de inegalitățile sociale din România de astăzi. De la visurile sale despre prosperitatea financiară și stabilitate, ea ajunge să experimenteze, pe pielea ei, condiția precară și frustrările unei clase sociale care își caută locul într-o lume plină de contradicții, dezvăluind inegalitățile sociale și crizele cu care se confruntă România contemporană. Spectacolul combină umorul negru cu o introspecție profundă asupra condiției umane, oferind o imagine complexă a vieții postcomuniste din țara noastră.

Noutăți teatrale de urmărit în noiembrie

Avem parte luna aceasta de câteva noutăți realmente interesante în lumea teatrului, premiere pe care mai ales tinerii merită să le includă în agenda lor culturală. Fiecare dintre acestea abordează teme relevante, cu o poveste unică și interpretări de excepție. Iată câteva highlight-uri:

Operele complete ale lui

William Shakespeare (pe scurt)

la Teatrul Metropolis O reinterpretare plină de energie a operelor shakespeariene, Shakespeare (pe scurt) condensează

într-un mod amuzant și îndrăzneț piese celebre ale marelui dramaturg. Cu un ritm alert și un stil modern, această producție, pusă în scenă de către Adi Ionescu şi Kiki Simion, este o alegere excelentă pentru cei care vor să descopere cum arată operele clasice într-o manieră accesibilă . De-a lungul reprezentației, publicul va avea ocazia să parcurgă fragmente din cele mai populare piese ale lui Shakespeare - cum ar fi Hamlet, Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară sau Othello, dar într-o manieră care scoate în evidență absurditățile și contrastele situațiilor dramatice, folosind un stil de comedie plin de improvizații.

foto © Sabina-Costinel

„OLEANNA”, de David Mamet

Debutul lui Marius Turdeanu pe scena Teatrului Excelsior

Apatra premieră a acestei stagiuni la Teatrul Excelsior este Oleanna, de David Mamet, în regia lui Mădălin Hîncu, cu scenografia semnată de Răzvan Bordoș. Actorii care dau viață celor două personaje ale acestei drame psihologice sunt Ioana Niculae, familiară deja publicului Excelsior datorită rolurilor din Punk Rock, Două ore cu pauză sau Pterodactili, şi Marius Turdeanu, cel mai nou actor al echipei teatrului, multiplu nominalizat la Premiile UNITER și apreciat pentru o carieră de peste două decenii pe scenele din România, dar şi pentru roluri în filme precum Libertate, al lui Tudor Girugiu, sau Aurora, al lui Cristi Puiu, deci un tandem care promite o experiență teatrală mai mult decât interesantă, inclusiv prin modul în care nuanţează temele sensibile conţinute în textul dramaturgic.

Oleanna, controversata piesă a lui David Mamet, publicată în 1992, aduce în prim-plan o confruntare intensă despre putere, educație și manipulare dintre un profesor universitar carismatic și una dintre studentele sale, aparent vulnerabilă, care îl acuză de hărțuire sexuală. Între cei doi se naște un dialog tensionat, care escaladează rapid într-o confruntare psihologică imprevizibilă, ce chestionează referinţele morale și ambiguitatea adevărului. Celebrul dramaturg şi cineast american David Mamet (American Buffalo, Glengarry Glen Ross), câștigător al premiului Pulizter şi dublu nominalizat la Tony, a numit această piesă după titlul unui cântec popular norvegian ce ironiza comunitatea Oleona –una dintre așezările înființate de violonistul norvegian Ole Bull în colonia New Norway, din Pennsylvania – o „societate perfectă”, evident utopică şi, drept urmare... eșuată.

Marius Turdeanu și

Ioana Niculae, în Oleanna

Despre protagoniştii montării de la Teatrul Excelsior, regizorul Mădălin Hîncu, nominalizat la premiul UNITER pentru debut în 2018, care este cunoscut pentru capacitatea sa de a îmbina temele clasice cu cele contemporane, spune: „Marius aduce o energie incredibilă și o profunzime care transformă fiecare replică într-o confruntare autentică, iar Ioana răspunde cu aceeași intensitate, generând o formă complexă de dinamism, în care ambele personaje se impun prin intensitatea și subtilitatea argumentelor lor. Sper că acest spectacol îi va provoca pe tinerii spectatori să reflecteze asupra modului în care cuvintele și acțiunile pot schimba realități”. Rămâne de văzut cum va reacţiona publicul, întrucât Harold Pinter, după ce a regizat-o la Royal Court Theatre din Londra, în 1993, a afirmat că „nu poate exista o piesă mai dură sau mai curajoasă decât Oleanna. Finalul original este, în mod genial, ultima răsucire a cuțitului. ”

RECOMANDARE DE TEODORA BRATU

BLUES HARP MELTDOWN

@ The Pub

„Blues Harp

Meltdown” este cel mai recent concept de show imaginat și pus în scenă de către MARCIAN PETRESCU

BluesHarp Band, o formulă special gândită pentru a include și sound-ul de pian și orgă Hammond, atât în piesele deja consacrate din repertoriul său, cât și în unele ușor atipice pentru un recital al unei formații de Blues, cărora trupa a reușit însă, cu succes, să le dea o dimensiune sonoră... bluesy. Cu ocazia concertului din 23 noiembrie, Marcian Petrescu va prezenta câteva compoziţii de pe cel mai recent album de studio, intitulat Mai

mult decât Blues, lansat anul trecut, precum și o serie de piese în premieră absolută în repertoriul unei formații de Blues din România, extrase din catalogul unor artiști remarcabili, precum Snowy White, James Cotton, Tom Waits, Charlie Musselwhite, Otis Rush sau Tony Joe White. În contextul show-ului de la The Pub, Marcian Petrescu va lansa și primul album al proiectului acustic STORYTELLERS, intitulat „Recorded Live”, care conține piese extrase din trei concerte diferite, susținute pe parcursul anului 2022. Ambele discuri vor putea fi achiziționate după concert, prilej de socializare cu membrii formației, autografe și, evident, fotografii.

„BluesHarp Band”:

MARCIAN PETRESCU - muzicuță, voce, textier

MIHAI ALEXANDRU TACOI – chitară

CĂTĂLIN DALVAREA – baterie

FLORIN REMUS BUGA – bas

VLAD BRICIU - claviaturi

Frumoasele noastre itinerare sonore

Festivalul SoNoRo (1-17 noiembrie) are loc în spații complementare marii muzici de cameră

Oîntâlnire cu muzicianul Răzvan

Popovici e un spectacol în sine - zău că nu m-aș fi supărat dacă se intra cu bilet la Cărturești Modul, unde presa a aflat detalii despre ediția a XIX-a a Festivalului SoNoRo, având tema EX LIBRIS. Anul acesta, fiecare concert cu muzică de cameră în stilul atât de special al acestui festival unic e inspirat de câte un titlu însemnat al literaturii universaleabsența deliberată a operelor literare de la noi reprezintă, indubitabil, un indiciu al temei de anul viitor de la SoNoRo, ediția XX.

Răzvan Popovici a explicat alegerea temei de anul acesta prin similitudinile care se pot face între a citi și a asculta sau a interpreta muzică: „Ne-am gândit că ar fi foarte frumos să invităm publicul să exploreze alături de noi, cu ajutorul cărților, lumea muzicală. În timp ce citești și în timp ce asculți un concert sau poate chiar cânți sau studiezi, nu ai loc pentru alte gânduri. Pentru organizări, pentru probleme cu sponsori plecați, bucătari îmbolnăviți, copii răciți și așa mai departe”.

ca vechi bucureștean, e posibilitatea de a alcătui itinerare nespus de sonore prin orașul meu. Trasez cu ochii minții o hartă a Bucureștiului având ca repere spațiile cu totul remarcabile în care au loc concertele - același lucru va fi valabil și în etapa în care muzica de cameră va răsuna în amplasamentele excelent alese din Cluj.

Găsiți întreg programul pe site-ul festivalului găzduit de București și de Cluj. E bine făcut și bine scris, aveți toate detaliile legate de datele și de locurile unde va răsuna marea muzică inspirată de opere literare de Gabriel Garcia Marquez, Virginia Woolf sau Milan Kundera.

Dincolo de confluența artelor și de posibilitatea de a urmări mari interpreți de la noi și de aiurea, ceea ce mă încântă la SoNoRo,

Să mergi în sălile de concert de la SoNoRo XIX e în sine un act cultural, grație căruia poți trece în revistă destinații (excelent prezentate pe sonoro.ro) care vorbesc despre prezervare, restaurare, gentrificare. Chiar cred că e un traseu captivant să vizitezi Palatul Bragadiru, Sala Radio, Tinerimea Română, ARCUB, Clubul Expirat, Muzeul Național de Artă al României, Ateneul Român, Teatrul Recul, Muzeul Național al Literaturii Române, Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, Institutul Cultural Român și The Ark. Îmi vine să alcătuiesc un traseu turistic și să-i plimb pe prietenii mei din Olanda, când vor reveni în București, de la un edificiu la altul, așa cum am făcut când am mers pe străduțele mele preferate din zona Popa Nan, Plantelor, din Cartierul Evreiesc și din cel Armenesc, revăzând ce este și mai ales ce a fost și nu mai este, dar dăinuie în memoria afectivă a unui oraș pitoresc, trist și vesel în egală măsură, o metropolă sonoră și orbitoare.

Răzvan Popovici

Palatul Tinerimea Română

Zâmbetul lui Kafka

Iubite Franz,

Marți, 15 octombrie 2024, după ce ți-am dus dorul 100 de ani, ne-am reîntâlnit în sfârșit. Cu tine, cu noi înșine, cu visele și coșmarurile noastre la un loc. Da, știam că nutrești o mare admirație pentru Goethe, așa că ți-am dat întâlnire la Goethe Institut. La început ai fost profund tulburat și ai căutat subterfugii. Aveai altceva mai important de scris – literatura câștigă de cele mai multe ori în fața vieții. Însă până la urmă ne-ai rămas aproape. Veniseră prea mulți oameni să te vadă. Oameni care te iubesc pentru că tu dai glas propriilor lor traume, limite, neputințe. Tu ești un balsam pentru rănile nevindecate, pentru iubirea răsplătită cu indiferență, pentru cuvintele rămase nespuse și toate lacrimile secate pe obraz.

La prima vedere, se pare că nu s-a schimbat nimic de când ai plecat. Și ce dacă au trecut 100 de ani? Lumea a rămas la fel. Suntem la fel de singuri, la fel de inadaptați și de vulnerabili. Parcă spuneai: „Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina. Sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit.” Și cum rămâne cu nopțile cu vise zbucimate? Cu nevrozele? Cu blocajele? Cu diminețile pierdute în care simțim că totul e absurd, că

nu mai avem niciun chef s-o luăm de la capăt? Că ne doare să fim neînțeleși? Și cu cât suferim mai mult, cu atât ne rănim și mai mult, devenim propriii noștri călăi și ne facem procese de conștiință. Vinovați? Nevinovați? Care mai e verdictul tău? Nu crezi că astăzi suntem toți „artiștii foamei”? Ai foamei de iubire?

Iubite Franz, vezi cum ne chinuim și n-o să ne desprindem niciodată de „Valea Plângerii” noastre cea de toate zilele și, totuși, ne îndemni să urcăm în continuare treptele. Oare (te) mai merităm și astăzi? Aș vrea să cred că-ți merităm măcar zâmbetul când vezi oameni care freamătă vizionând spectacolul Scrisoare către tata, empatizează cu tine și, la sfârșit, izbucnesc în ropote de aplauze. Tot ce-ai iubit probabil este pierdut, dar vezi tu, în cele din urmă, dragostea

se întoarce în alt mod. Astăzi, viața câștigă în fața literaturii, iar tu ți-ai învățat lecția de viață. Astăzi ești mândru de tine, când realizezi că viața este o petrecere cu costume, iar tu participi cu chipul adevărat. Ba chiar zâmbești. Și noi odată cu tine. Ne ținem de mână și ne privim în ochi. Suntem fericiți noi, cei ce te iubim, căci fiecare călătorie împreună cu tine nu va mai fi niciodată ultima.

- Edith Negulici

„Scrisoare către tata”

- adaptare de Edith Negulici, după romanul omonim de Franz Kafka

- traducere din germană de Mircea Ivănescu

Distribuție: Mircea Dragoman

Regia: Cătălin Bocîrnea

Asistent regie: Rebecca Rauh

Scenografia: Raul Cioabă

Scenotehnică: Paul Stroia

Univers sonor: Cosmo Stanciu

12 noiembrie, ora 19:00, Goethe Institut

Franz Kafk a (1883 - 1924)

TEXT DE DELIA MITRACHE

Festivalul IRIDESCENT

O lună plină dedicată dansului contemporan

Noiembrie devine luna IRIDESCENT în București, aducând în prim-plan un festival internațional de dans contemporan, ajuns deja la cea de-a treia ediție. Această ediție organizată de Centrul Național al Dansului București, se desfășoară pe parcursul întregii luni și reunește spectacole din diverse colțuri ale lumii, invitând publicul să exploreze puterea transformatoare a dansului. IRIDESCENT ne îndeamnă să ne îmbrățișăm vulnerabilitățile și să ne mișcăm spre teritorii noi și imaginative. Dansul devine un mijloc de exprimare, conectând emoțiile și ideile și contribuind la construirea unor lumi mai bune, caracterizate de generozitate și umanitate.

Festivalul aduce la București zece spectacole internaționale de dans contemporan, prezentate în premieră, precum și tururi ghidate și ateliere de dans. Acesta este un moment ideal pentru a descoperi diversitatea artistică și creativitatea ce definesc scena de dans contemporan.

Cu ocazia renovării Sălii Omnia, care va deveni principalul sediu al CNDB, pe lângă spectacolele de dans, vor fi organizate tururi ghidate gratuite. Acestea reprezintă o oportunitate de a explora legăturile dintre evenimentele uitate ale istoriei recente și viitorul acestei instituții. Vom avea parte și anul acesta de un maraton de idei despre Planeta Pământ la CNDB, unde participanții sunt invitați să se inspire dintr-o serie de discursuri ce abordează diverse discipline și perspective legate de planeta noastră și de cum putem construi un viitor mai bun. Pe 5 noiembrie, la CNDB, publicul este invitat să participe la instalația performativă Cyber-Body-Systems (echipa

artistică: Daniela Brill, Cip Făcăeru, Raluca Ghiță, Andrei Raicu), care va explora impactul digitalului asupra corpului nostru. De asemenea, pe 8 noiembrie, va avea loc performance-ul Stage for Digital, Contagious, and Networked Bodies and Code++ (realizat de Jorge Guevara și Naoto Hieda). O zi mai târziu, va fi prezentată instalația multimedia de dans Temporal Spaces, concepută de Max Levy și Cosa Mentale (Célia Bétourné, Louis Cortes), la CINETic. La sfârșitul lunii, în încheierea festivalului, publicul este invitat la Miercurea Lejeră – Idei afirmate performativ (concept de Eduard Gabia și Maria Baroncea, în colaborare cu Paul Dunca/Paula Dunker), urmată de petrecerea cu DJ Set Totally Spice.

IRIDESCENT se dovedește a fi un festival care nu doar celebrează dansul, ci și puterea acestuia de a conecta, transforma și inspira. Cu o diversitate de evenimente, fiecare spectacol oferă o bună oportunitate de reflecție și implicare atât din partea artiștilor, cât și a spectatorilor prezenți.

BPM - Beats per Millennium

(1 noiembrie, CNDB)

Spectacolul Simonei Dabija examinează evoluția scenei de clubbing din România. Ringul de dans devine un spațiu al întâlnirii, în care identitatea se transformă și comunitățile se conturează fără prejudecăți.

Recomandări de spectacole de dans

Memetics

(4 noiembrie, TNB)

Sub coordonarea lui Sergiu Diță, acest spectacol reflectă cultura digitală, oferind o viziune sacadată a realității prin elemente de pop culture și imagini virale, scrolling, cu elemente din trending, ca un argou al internetului.

Collective Cadence (10 noiembrie, CNDB)

Simona Deaconescu și Grigore Burloiu prezintă o conferință performativă despre cadențe nedisciplinate și imprevizibile, despre rolul ritmului în capturarea dorințelor și temerilor colective, integrând A.I. ca instrument speculativ de generare de sunet și text.

Transformability:

Forever (12 noiembrie, CNDB)

Regizat de Willy Prager, acest spectacol ne vorbește despre relația dintre dans și societatea de consum. Cum se interconectează societatea de consum, cu focusul său din ce în ce mai mare pe performanță, cu dansul în contextul capitalismului? Începând de la un text filosofic, performerii sunt integrați într-un cadru conceptual al unei societăți moderne, navigând adesea pe linia fină a unei fericiri superficiale.

NOX (14 noiembrie, CNDB) Încercare de a aprecia lipsa de lumină și de a înțelege cum întunericul ne deschide ușile către percepție și introspecție, NOX și performance: Léa Vinette) ne prezintă o tânără singură, în a cărui spațiu orbitor de alb, treptat, întunericul începe să apară. Neliniştită şi intrigată de acest fenomen care îi absoarbe încet lumea, ea simte că dispare, că-și pierde limitele propriei identităţi.

Terminal Beach (19 noiembrie, Teatrul Odeon)

Coregrafiat de Moritz Ostruschnjak, acest spectacol reflectă lipsa cuvintelor în fața viitorului, dansatorii navigând printr-o lume obscură și opacă. Cum va arăta viitorul, cum ne va face să ne simțim și cum își va pune amprenta asupra modului în care ne mișcăm și ne coordonăm unii cu ceilalți?

Premiile CNDB x Warp

Renderings (22 noiembrie, TNB)

Gala Premiilor CNDB celebrează numele care au contribuit la afirmarea importanței dansului și a culturii coregrafice contemporane în societatea actuală. După ceremonia de decernare a premiilor, publicul va putea urmări spectacolul Warp Renderings, care analizează cum imaginile estetizate ale peisajelor au afectat relația oamenilor moderni cu natura.

Oamenii nu se grăbesc să intre în atmosfera Crăciunului din dorința de a evada din cotidian, ci dintr-o motivație mult mai profundă: dorința de a se bucura de spiritul sărbătorilor pe o perioadă mai îndelungată. Crăciunul nu este doar o perioadă din calendar, ci o stare de spirit, o oportunitate de a aduce tihnă, căldură și apropiere în viețile noastre. Începerea festivităților încă din noiembrie, așa cum se întâmplă la Târgul „Poveste de Crăciun” de la Opera Comică pentru Copii, reflectă această dorință de a trăi și împărtăși bucuria Crăciunului mai devreme și pentru mai mult timp.

Un astfel de târg oferă cadrul perfect pentru ca oamenii să se conecteze la această atmosferă specială. Decorul atent construit, activitățile diverse – de la plimbările cu sania lui Moș Crăciun și nelipsitul patinoar, până la atelierele de creație și spectacolele captivante – transformă fiecare vizită

într-o experiență plină de farmec. Într-o lume tot mai

digitalizată, oamenii caută

interacțiuni reale, momente autentice petrecute cu familia și prietenii. Târgul reușește să creeze un loc de întâlnire, un spațiu unde bucuria de a fi împreună și entuziasmul așteptării sărbătorilor se amplifică.

Pentru copii, această perioadă este cu atât mai specială, deoarece oferă posibilitatea de a trăi magia Crăciunului prin ochii lor – participând la activități care le dezvoltă creativitatea

și le stimulează imaginația. De exemplu, atelierele de creație nu sunt doar o distracție, ci și o oportunitate de a învăța să dăruiască lucruri făcute de ei, învățând astfel valorile generozității și ale gesturilor simple.

În plus, pentru mulți, Crăciunul simbolizează nu doar sărbătoarea propriu-zisă, ci și întregul proces de pregătire și anticipare. A începe festivitățile din noiembrie înseamnă a crea o tranziție mai lină spre sfârșitul de an, oferindu-le oamenilor timp să se bucure cu adevărat de fiecare moment, fără presiunea ultimei luni a anului. În acest sens, târguri precum „Poveste de Crăciun”, care se deschide pe 15 noiembrie, la Opera Comică pentru Copii (Calea Giulești nr. 16), îmbină tradiția cu modernitatea, oferind o alternativă plăcută de a trăi această perioadă fără grabă, savurând fiecare activitate și fiecare decor strălucitor.

Crăciunul, celebrat încă din noiembrie, devine astfel o ocazie de a încetini ritmul, de a prelungi bucuria sărbătorilor și de a trăi momente autentice alături de cei dragi.

„Turtița

năzdrăvană”, la TIC: joacă, interacțiune, surpriză

Noi surprize se coc la Teatrul Ion

Creangă: în luna noiembrie are loc premiera spectacolului „Turtița năzdrăvană”, la Sala Mare din Piața Amzei 13. La fel ca pâinica din cunoscuta istorisire populară, povestea pusă în scenă „crește” odată cu micii spectatori, cu participarea lor la întâmplări, prin reacții și răspunsuri la întrebările actorilor.

Nici bine nu a venit pe lume – pardon, nici bine nu a ieșit din cuptor! – că bucata de aluat, frământată din apă, pulbere și sare, vrea să plece la plimbare. Turtița din poveste seamănă atât de bine, prin dorința ei de-a explora necunoscutul, cu copiii. Oare nu se întâmplă la fel și cu ei?

De când se nasc și până merg, sunt într-o continuă căutare – ca bebeluși, se ajută de ochi, văz, auz, gust, atingeri. Odată ce fac primii pași, își completează arsenalul simțurilor cu dinamica mișcărilor, mai întâi incerte, apoi din ce în ce mai sigure. „Turtița năzdrăvană” este, în primul rând, o frumoasă metaforă a devenirii unui copil, a maturizării treptate, a confruntării lui cu diferite obstacole. „«Turtița năzdrăvană» are mai multe mesaje, depinde din perspectiva cărui personaj privești. Din cea a Turtiței, mesajul este să nu ai încredere în străini, să nu intri în vorbă cu oricine”, declară Voicu Hetel, regizorul și scenaristul spectacolului. Alături de actrița Nicoleta Rusu, Voicu Hetel va împărți rolurile în timpul reprezentațiilor; vor trece, la rândul lor, prin multiple perspective – când povestitori, când personaje. Și iată cum „Turtiței” i se adaugă un al doilea mesaj:

nu există. Cred că ăsta este, de altfel, și mesajul fundamental al spectacolului. Spectatorul este invitat să se alăture actorului, să-și imagineze împreună cu el, atât timp cât toate schimbările au loc la vedere – căsuța se construiește sub ochii publicului, actorii devin pe rând când urs, când iepure, când vulpe, interacțiunea cu privitorii fiind permanentă”, completează Voicu Hetel.

„Spectacolul este și un bun prilej, pentru copii, să-și exerseze imaginația, pentru că actorul este cel care face să existe lucruri care în realitate

Adresat copiilor peste 2 ani, „Turtița năzdrăvană” va avea premiera în luna noiembrie, în spațiul din fața intrării principale în sala de spectacol. Prezenta dramatizare, cu un final schimbat față de textul original, poate fi privită și ca un „preludiu” la surprizele pregătite pentru cei mici la sfârșitul anului. Între 25 noiembrie și 23 decembrie, Teatrul Ion Creangă organizează evenimentul „MagicTIC”, prilejuit de Crăciun. Colindele cântate de actori, prezența unui Labirint magic în interiorul Sălii Mari și întâlnirea cu Moș Crăciun sunt câteva dintre highlight-uri. Mai multe detalii, în curând! Până atunci, urmăriți pagina oficială a Teatrului, teatrulioncreanga.ro!

Nicoleta Rusu și Voicu Hetel

PEPPERMINT KIDS

Cel mai simpatic magazin de jucării

Peppermint Kids a apărut din dorința a două surori de a avea propriul spațiu plin cu jucării, așa cum vedeau că există în marile orașe din afară, cu accentul pus pe calitate, durabilitate și utilitate, astfel încât cei mici să poată dezvolta legături speciale cu jucăriile lor. Astfel, le-a ieșit unul dintre cele mai frumoase și simpatice magazine cu jucării din oraș, cu o selecție cu adevărat deosebită de branduri de haine, cărți și jucării pentru copii. Neau povestit mai multe Mădălina Antipa și Crenguța Crângașu, owneri Peppermint Kids.

Cum a apărut Peppermint Kids? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

Numele noastre sunt Mădălina Antipa și

Crenguța Crângașu, două surori care și-au dorit să transforme un spațiu uitat de vreme din cartierul în care locuim

într-un loc plin de viață și bucurie. De mult timp visam să deschidem un magazin de jucării inspirat de cele pe care le vedeam în călătoriile noastre prin Europa, însă nu găsisem încă locul potrivit. Totul s-a schimbat în ziua în care am descoperit colțul fermecat de pe Bulevardul

Mărășești 47, care ne-a oferit oportunitatea perfectă de a aduce la viață această idee.

Care a fost investiția inițială și în cât timp preconizați că o să v-o amortizați?

Investiția în spațiu a fost de aproximativ 20.000 de euro, fără să luăm în considerare stocul de jucării. Estimarea noastră de amortizare este de patru ani.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre magazinul vostru. Spațiul magazinului este unul cu o poveste specială. În vremea interbelică, spațiul a găzduit una dintre cele mai vechi brutării din București, urmând ulterior să devină un atelier de piele, al unui om foarte cumsecade, îndrăgit de întreg cartierul. Noi l-am preluat într-o stare avansată de degradare și l-am transformat în ceea ce este astăzi.

Cum vă selectați brandurile pentru copii pe care să le aduceți în magazinul vostru?

Jucăriile din Peppermint

Kids sunt atent selecționate pentru a îndeplini standarde înalte, atât în ceea ce privește calitatea materialelor, cât și designul și utilitatea lor.

Ne dorim ca părinții să adopte o abordare conștientă , încurajându-i să cumpere mai puțin, dar să investească în obiecte durabile. Fiecare jucărie este creată să reziste în timp, nu doar fizic, dar și din punct de vedere emoțional, astfel încât cei mici să dezvolte o legătură

specială cu ea, transformând-o într-un obiect de prețuire pe termen lung.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Din fericire, nu putem spune că ne-am confruntat cu provocări cu adevărat îngrijorătoare – sau poate suntem noi foarte optimiste. Am abordat fiecare obstacol cu deschidere și flexibilitate, iar până acum am reușit să găsim soluții care ne-au permis să mergem mai departe fără mari dificultăți.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă magazinul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care l-ați deschis?

Am putea spune că oamenii l-au primit foarte bine. Desigur, e o concluzie care se aplică pentru o perioadă foarte scurtă de timp, însă ne dăm seama că magazinul are un impact pozitiv nu doar prin selecția de produse pe care o oferim, dar și prin faptul că am contribuit la revitalizarea zonei, creând un spațiu vesel și atractiv. Ne dorim ca Peppermint Kids să devină un hub pentru părinți, un loc unde aceștia să poată găsi produse de calitate, dar și să interacționeze, să participe la evenimente educative și să susțină o comunitate dedicată creșterii armonioase a copiilor.

Ce vă place vs. ce nu vă place la București ?

Ne place Bucureștiul în primul rând pentru oamenii lui. Ne bucură să vedem din ce în

ce mai mulți antreprenori care sunt deciși să contribuie la o schimbare în bine a înfățișării orașului și să ofere experiențe plăcute oamenilor care trăiesc aici. Ne-ar plăcea să vedem cât mai multe concepte stradale care să invite oamenii să se bucure de propriul oraș/cartier.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada de activitate?

Cea mai importantă lecție, care ne-a și confirmat viziunea, este faptul că oamenii sunt deschiși la concepte de tip brick-and-mortar (magazine fizice) și că interacțiunea umană rămâne un factor esențial într-o experiență de achiziție. Clienții apreciază contactul direct, conversațiile și posibilitatea de a vedea și atinge produsele, ceea ce adaugă o valoare unică față de shoppingul online.

Ce planuri aveți pentru Peppermint Kids pentru 2025?

În 2025 ne propunem să continuăm extinderea portofoliului, axându-ne pe a răspunde cât mai bine nevoilor părinților, dar și pe promovarea unei mentalități de consum responsabil. Vom încuraja achiziția de jucării de înaltă calitate, de care copiii să se atașeze și cu care să creeze o legătură pe termen lung. Dorim să punem accentul pe mai puține achiziții, dar care să fie durabile și valoroase, contribuind astfel la dezvoltarea unei relații profunde între copil și jucărie, în timp ce promovăm un consum mai sustenabil.

Concerte de avut în vedere în luna noiembrie

Luna noiembrie se anunță a fi o perioadă vibrantă pentru iubitorii de muzică din București, cu o paletă diversificată de concerte ce acoperă genuri variate, de la jazz la metal simfonic. Indiferent dacă ești fan al sunetelor sofisticate sau al ritmurilor energice, această lună are ceva de oferit pentru toate gusturile.

CHRIS THEO JAZZ BAND

Sala Dalles

9 noiembrie

Chris Theo Jazz Band este un nume emergent pe scena jazzului autohton, cunoscut pentru stilul eclectic și abordările provocatoare. Oferind o fuziune de melodii originale și reinterpretări ingenioase, acest concert poate fi într-adevăr o experiență auditivă captivantă. Joanne Peacock a început să cânte blues în cluburile de jazz din nordul Angliei de la vârsta de 19 ani, însă cel mai mult adoră să cânte blues din anii ’20 – ‘30. Așadar, dacă ești pasionat de improvizație și de ritmuri sofisticate, nu ar trebui să ratezi această oportunitate de a te bucura de muzică live într-un cadru elegant.

GAYE SU AKYOL

Quantic 13 noiembrie

Gaye Su Akyol este o artistă turcă ce a câștigat recunoașterea internațională pentru stilul său distinct, care îmbină muzica folk cu rock alternativ. Gaye a crescut într-un mediu bogat în tradiții muzicale, ceea ce i-a influențat profund stilul artistic. Albumele sale sunt o explorare a identității culturale,

www.zilesinopti.ro

aducând un suflu proaspăt în peisajul muzical contemporan, mixând melodii și structuri tradiționale turcești cu elemente psihedelice, surf rock și grunge, susținute de o voce elegantă și uneori hipnotică. Pe o scenă plină de culoare și o prezență carismatică, Gaye Su Akyol promite o seară memorabilă.

BO NINGEN

Club Control

26 noiembrie

Formația japoneză de rock alternativ Bo Ningen va concerta pentru prima dată la București, la Control Club, în cadrul Psych Kicks. Trupa formată din Taigen Kawabe (bass/vocals), Yuki Tsujii (chitară), Kohhei Matsuda (chitară/chei) și Monchan Monna (baterie) s-a reunit la Londra, dar nu a renunțat nicioodată la influențele japoneze. Cunoscuți pentru show-urile lor intense și estetica

unică, cei de la Bo Ningen au fost votați „Cea mai bună formație live” la festivalul Green Man în 2019. Au colaborat cu nume mari, precum Douglas Hart și Damo Suzuki.

APOCALYPTICA

Sala Palatului

27 noiembrie

Apocalyptica este o trupă finlandeză de metal simfonic, cunoscută pentru reinterpretarea pieselor Metallica, dar și pentru propriile compoziții. În mai bine de 20 de ani de activitate, grupul a evoluat de la un proiect de studiu la o formație de succes internațional. Concertul de la Sala Palatului va aduce un nou omagiu Metallica, dar ei vor veni și cu o selecție de lucrări originale. Dacă ești un fan al metalului sau pur și simplu vrei să experimentezi ceva diferit, acest concert este un must-see.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 135

foto © Riki Murto

5 locuri nou deschise în oraș

Această listă e un nou reminder că Bucureștiul este un oraș cât se poate de viu, cu o ofertă extrem de generoasă de going out. Dar și un reminder că oricând vrei, poți să zici pas locurilor în care ai tot ieșit și să încerci ceva nou.

rouladerie

 Bărăției 33  0792.608.298

Rouladerie și-a deschis porțile de curând, chiar în spatele magazinului Cocor, și este o cofetărie care a ales să mizeze pe acest desert clasic: rulada. Bineînțeles că vine în tot felul de sortimente, cu cele mai diverse creme și ingrediente.

Tudi’s pizza & more

 Tudor Arghezi 21  0723.977.777

Sahar coffee & social space

 Lister 19

Cartierul Cotroceni are acum o nouă cafenea de specialitate, cu cafea de la Dropshot și căni personalizate de la Zizzou (artizani de poveste). Pe lângă cafeaua de specialitate, ești așteptat aici și cu cocktailuri, prosecco și alte bunătăți. Există și o terasă cu o atmosferă intimă, pentru zilele mai însorite.

Tudi’s, local renumit pentru pizza bună pe care o face, a deschis o nouă locație, de această dată cât se poate de central, între Universitate și Romană. Aici au un meniu extins, de inspirație italiană, în care vei găsi arancini, paste, salate, fructe de mare, fripturi și, bineînțeles, pizza.

mom

Schiff Coffee

 Fabrica de Glucoză 9B  0723.351.183

Și nordul Bucureștiului s-a îmbogățit cu o nouă cafenea de specialitate. Pe Fabrica de Glucoză s-a deschis Schiff Coffe, cu cafea prăjită de brașovenii de la Croitoria de cafea, dar și cu prăjituri gustoase făcute în laborator propriu. În germană, Schiff înseamnă corabie, așa că interiorul are tot felul de detalii din acest univers.

 Regina Elisabeta 28  031.229.5089

MOM s-a mutat pe Regina Elisabeta 28, iar acum este ceva mai spațios și cu o mică terasă. Pentru cei care nu-l cunosc de pe vremea când era pe strada Franceză, MOM e un proiect gastronomic a cărui identitate a fost creată în jurul conceptului de „energie feminină”.

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

O călătorie gastronomică prin restaurante cu specific asiatic

DAmI

Str. Grigore Alexandrescu 106A

Cu cât Bucureștiul devine mai cosmopolit, cu atât scena culinară se îmbogățește și oglindește perfect evoluția. Astfel, știi deja că vei găsi un loc perfect pentru orice poftă, iar dacă ești în căutarea unei experiențe gastronomice plină de savoare internațională, bucătăria asiatică oferă o explozie de arome, condimente și preparate cel puțin inedite.

Situat pe renumita Calea Dorobanților, DAMI - Korean kitchen & Sushi este locul unde tradițiile coreene prind viață în farfurie într-o manieră autentică și deloc pretențioasă. Ambianța de la Dami este una de tip cantină, inspirată de stilul asiatic minimalist, completată de elemente de decor tradițional, o primire călduroasă și preparate ce te vor purta într-o scurtă călătorie în bucătăria coreeană.

Meniul este cu siguranță cel mai bun teaser și e imposibil să nu-ți facă măcar ceva cu ochiul - pizza cu kimchi, spaghete din cartofi dulci, supe inedite sau preparate din vită sau pește, ai de unde alege!

ISAN Thai Kitchen

Str. Căpitan Gheorghe Demetriade 8

Deși ISAN nu este un restaurant în sine, preparatele sunt pe măsura unuia și ar merita cu siguranță un locșor al lui. ISAN Thai Kitchen este un food truck simpatic în interiorul Mercato Comunale, o grădină urbană multifuncțională: aici vei găsi food truck-uri cu mâncare bună, un spațiu de lucru outdoor și, din când în când, evenimente culturale.

Așa cum reiese și din denumire, specificul la

Așa cum reiese și din denumire, specificul la ISAN este thai, astfel că pregătește-te pentru mixuri inedite de arome, de la spicy la dulce și până la ierburi tropicale și condimente, asezonate cu ghimbir, lemongrass sau lime. Printre rețetele cele mai îndrăgite se regăsesc supele Tom Yum, Tom Ka și noodles cu pui gătit în stil Singapore; dar mai bine mergi și alege tu ce-ți face cu ochiul!

Hushimo

Str. D. I. Mendeleev 8

pregătește-te pentru mixuri inedite de arome, de la spicy la dulce și până la ierburi de ar tot Yum, observi, la bistro

Hushimo este unul dintre bistro-urile cu specific asiatic deja cunoscute ale Capitalei, pe de o parte pentru că este situat chiar în inima aglomerată a Bucureștiului, în Piața Amzei, iar de pe altă parte, pentru că propune un meniu divers și bogat, aici găsind feluri de mâncare din bucătăria indoneziană, vietnameză și thailandeză. Așadar, ar putea deveni cu ușurință locul în care te-ntorci pentru a încerca tot mai multe preparate - de la faimoasa supă Tom Yum, Bao Buns cu diverse sortimente, pad thai sau curry și până la deserturi la fel de yummy.

GUrI GUrI

Fabrica de Glucoză 9B

Cât despre design, Hushimo este un spațiu dichisit și intim, atât de intim

încât e posibil să treci pe lângă el fără să-l observi, neavând niciun semn distinctiv la intrare. Spațiul este amenajat într-un stil industrialo-minimalist cu elemente hipsterești, iar luminile difuze fac din bistro locul ideal în care să te destinzi după o săptămână agitată.

Ceva mai departe de centrul orașului, GURI GURI este situat undeva în zona Pipera și este un mic local cu specific coreean, pentru care totuși parcă merită să faci o plimbare până în nordul Capitalei. Pe lângă preparate pe care le poți găsi doar la ei, cum ar fi pizza coreeană cu kimchi (legume fermentate) sau supă de alge, GURI GURI iese în evidență și prin faptul că este - pe lângă restaurant - și magazin coreean care propune o idee aparte: meal kit-uri prin intermediul cărora îți poți prepara cu ușurință felul de mâncare care te-a convins să-l iei și acasă.

Deloc pretențios în ceea ce privește ambianța, localul este decorat simplu, dar cozy, iar adesea vei fi acompaniat de muzică coreeană pe fundal care să completeze experiența ta la GURI GURI. Iar dacă le-ai încercat deja pe cele de mai sus, acordă o șansă și următoarelor: Kanpai - pub japonez, cu un meniu diversificat și accesibil la preț, în stil Izakaya, PengYou - unul dintre cele mai iubite restaurante chinezești din București, pe care îl poți găsi în două locații, și o excepție: Papila, unde în fiecare duminică găsești ramen, zvonindu-se că este unul dintre cele mai bune din oraș.

instructor de fitness FitBucurEști

ANDREEA BALTAC

„Acest job este suma propriilor noastre acțiuni”

Andreea Baltac are 35 de ani, este din Râmnicu Vâlcea, dar este stabilită de 12 ani în București și a devenit instructor de fitness în anul 2022, în urma absolvirii programului de specializare la Școala de Fitness Scandinavia. În momentul de față este antrenor personal la Sala de Fitness Downtown –Mihai Bravu.

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi instructor de fitness?

Pur și simplu, din pasiune, din pasiune pentru viață, din pasiune pentru starea de bine. Din anul 2007, mai exact în clasa a XII-a, am început să practic fitness-ul, dar iubesc sportul încă din învățământul preșcolar, în acea vreme am practicat gimnastică, balet și arte marțiale. Curajul pentru a alege să fac ceea ce-mi doresc cu adevărat l-am avut după 15 ani, iar în tot acest timp, mi-am urmat studiile universitare, apoi am ales munca de birou. Am activat în mai multe domenii, o mare parte din experiența profesională o am ca expert implementare fonduri europene, în cadrul mai multor proiecte europene în care am ocupat diverse funcții. După am fost manager întreprindere socială, șef departament resurse umane, specialist servicii clienți, ca apoi, în anul 2022, să încep cariera de antrenor personal.

Dacă mai sus am menționat despre curaj, vreau să dezvolt acest subiect, acest curaj a apărut după un accident rutier în care am fost implicată în anul 2019, ca pasager, în urma căruia am suferit multiple traumatisme, printre care fractură a boltei craniene și hemoragie epidurală. În acel timp eram angajata Băncii Transilvania și am stat în concediu medical timp de trei luni, iar apoi mi-am reluat munca și am mai rezistat șase luni la birou. În tot acel timp am trăit cu niște dureri uneori insuportabile, după care am demisionat și mi-am propus să mă ocup de starea mea de sănătate. Singura mea dorință din acel timp era să trăiesc fără dureri. Și am reușit asta prin sport, foarte mult sport, iar când m-am simțit vindecată complet, am dorit din inimă să pot ajuta la rândul meu oamenii care își doresc o schimbare a stilului de viață sau o îmbunătățire a stilului de viață prin mișcare.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de instructor de fitness.

Acest job este suma propriilor noastre acțiuni. Un antrenor de fitness este oglinda clienților săi, este o meserie extrem de frumoasă doar atunci când o alegi din inimă. Eu, personal, am simțit că pentru asta am fost lăsată pe Pământ.

Care este cea mai importantă calitate pe care un instructor de fitness trebuie să o aibă?

Dorința de a proteja sănătatea și integritatea clienților săi.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Românii confundă foarte multe aspecte și nu iau în calcul faptul că mișcarea este pe viață, pentru viață, în egală măsură cu alimentația.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Rezultatele uimitoare ale clientelor mele, iar aici vorbim în principal de adoptarea unui stil de viață sănătos (exclus diete) și consecvență în mișcare.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă instructor de fitness?

Încredere în sine și răbdare. Rezultatele muncii noastre apar în timp, exact ca rezultatele obiectivelor noastre în fitness.

Te antrenezi și în aer liber (atunci când vremea permite)? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?

Da, mă antrenez și în aer liber, când vremea este prielnică, dar și o plimbare cu umbrela are rostul ei. Ca forme de mișcare în aer liber, practic alergarea pe stadion, tenisul de câmp, plimbări cu bicicleta și înotul.

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Așteptări mult prea mari cu eforturi mult prea mici.

Unde ieși luna asta în oraș? | CULTURA

MUZEE

MARe

Muzeul de Artă Recentă

Bulevardul Primăverii nr. 15

Deschis zilnic între: 11:00 și 19:00. Marți, închis.

Mai multe informații pe mare.ro

MNAC - Muzeul Național de Artă Contemporană Palatul Parlamentului,

Str. Izvor 2-4, aripa E4. Intrarea se face prin Calea 13 Septembrie, poarta B3.

Program de vizitare muzeu: miercuri – duminică: 11:00 - 18:00 (ultimul acces, ora 17:30).

Mai multe informații pe mnac.ro

MNAR - Muzeul Național de Artă al României

Calea Victoriei 49-53

Program de vizitare muzeu: miercuri - duminică: 10:00 - 18:00.

Mai multe informații pe mnar.arts.ro

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 1 Muzeul adăpostește peste 2.000.000 de exponate.

Program de vizitare: marți – vineri: 10:00 – 18:00 (ultimul acces, ora 17:00), sâmbătă – duminică: 10:00 – 19:00 (ultimul acces, ora 18:00)

Mai multe informații pe antipa.ro

SPAȚII CULTURALE:

ARCUB

Strada Lipscani nr. 84 - 90 www.arcub.ro

AssamblageInstitutul de Artă și Design

Str. Dimitrie Racoviță nr. 18 www.assamblage.ro

Fundația Calea Victoriei

Bd. Dacia nr. 78

Discuții despre antropologie, istorie, muzică, pictură, astronomie, filozofie, teatru sau mistică. Program: luni - vineri: 10:00 - 17:30 www.fundatiacaleavictoriei.ro

Teatrul Arte dell’Anima

Str. Făinari nr. 17D

Conceptul Arte dell’Anima s-a născut din dorința de a dezvolta, încuraja și promova mijloacele artistice ce fac posibilă descoperirea sufletului uman. www.artedellanima.ro

GALERII DE ARTĂ:

2/3 galeria

str. Franceză, nr. 4

Catinca Tabacaru Gallery

Calea Giulești, 14, Etajul 3, București

Galeria Senso

Calea Victoriei 12C

Elite Art Gallery

Piața Națiunilor Unite, nr. 3-5, bl. B2, parter

Program: L - V: 11:00 - 19:00

Kulterra Gallery Știrbei Vodă nr. 104-106

Program: L - V: 12:00 - 18:00, S - D: 12.00 - 16.00

Scemtovici & Benowitz Gallery

Str. Jean-Louis Calderon, nr. 34 0734364886 sbgallery.art

URBAN HUB

Din drag de București

Piața Romană, nr 2, Telefon: 0743 669 485

Unde ieși luna asta în oraș? | EAT&DRINK

Unde mâncăm bine în București?

Acuarela, bistro

Str. Polonă, nr. 40

Tel. rezervări: 0745.662.889

Alt Shift

Str. Constantin Mille nr.4, Tel. rezervări: 0727 316 245

Bistro by Green Hours

Calea Victoriei, nr. 120

Tel. rezervări: 0751.772.275

Botanic Restaurant

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0721.261.262

Hare Garden Herăstrău

Bulevardul Mareșal Constantin

Prezan nr. 1, Herăstrău

Tel. rezervări: 0725.544.669

J’ai Bistrot

Calea Griviței, nr. 55. Tel. rezervări: 0790.229.922

Reper by ESS

Calea Victoriei nr. 176

Zilnic, de la 11:30 la 22:00

Tel. rezervări: 0749.053.163

Trattoria Angoli

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0728.264.654

Urban Dada

Strada Tudor Arghezi nr. 5

Tel. rezervări: 0729.997.405

Pizza Stămâzzancoadă & More

Str. Barbu Văcărescu nr. 56

0788 458 430, 0786 774 992 pizzastamazzancoada.ro office@stamazzancoada.ro

Zăganu

Bistro & Craft Beer Bar

Calea Victoriei, nr. 91-93

Tel. rezervări: 0770.550.234

Unde bei o cafea bună?

Coftale Coffee Shop

Str. Profesor Ștefan Mihăileanu nr. 42

Tel.: 0746 420 874

Tucano Coffee

Bd. Timișoara 26, București Plaza, et. 2 (food cort)

Tel.: 0763 032 930

Mugshot

Strada Aurel Vlaicu 20

Tel.: 0755 570 454

Beans & Dots Cișmigiu

Strada Ion Brezoianu 23-25

Tel.: 0770 176 421

Bulevardul Primăverii 15

Tel.: 031 229 66 89

Ganesha Caffe Victoriei

Calea Victoriei nr. 20 0748 336 677 ganeshacaffevictoriei@gmail.com

Ganesha Caffe Primăverii

Bulevardul Primăverii nr.4, 0756 998 800 ganeshacaffeprimaverii@gmail.com

Ganesha Caffe - Barbu Văcărescu

Str. Barbu Văcărescu, nr.71-73 0764 263 742 kristina.ganeshacaffe@gmail.com

Cafeteca Cișmigiu

B-dul Elisabeta 61

Tel.: 0727 790 368

Unde ne distrăm?

Control Club

Str. Constantin Mille, nr. 4

Lumea bună din București se adună la… Control.

Tel. rezervări: 0733 927 861

Green Hours

Calea Victoriei 120

Tel.: 0788 452 485

Club 16

Ion Câmpineanu nr. 16

Dance & Night Club.

Tel. rezervări: 0746 800 752

The Pub Universității

Bd. Regina Elisabeta nr. 9

Distracție între prieteni, ca nicăieri în altă parte!

Tel.: 0728843782

Club 99 - The Comedy Club

Bd. Dacia nr. 99

Tel. rezervări: 0733.500.301

Comics Club

Strada Nerva Traian nr. 4

Tel.: 0741 426 426

Trei Bețivi

Vasile Lascăr nr. 66

Tel.: 0753 238 484

J’ai Bistrot

Calea Griviței nr. 55

Tel.: 0790 229 922

Hard Rock Café București

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff Nr. 32

„Love all. Serve all.” It’s a simple reminder to love one another and live for the moment... with a dash of rock!

Vezi lista de evenimente pe www. zilesinopti.ro/locuri/hardrock-cafe

Tel. rezervări: 0754.400.900