Geniul, mogulul şi MANK

Gary Oldman (Mank)

Geniul, mogulul şi... MANK clasice precum Gentlemen Prefer Blondes, Dinner at Eight sau It’s a

Apune în balanţă Wonderful World - din critic de performanţa teatru pentru New York Times actoricească a lui Gary şi PR-ist al Isadorei Duncan la Oldman ca notoriul scenarist Berlin după WWI. “There are din Epoca de Aur a Hollywood- millions to be made here and ului, Herman Mankiewicz, your only competition is idiots.” din Mank, elegiacul film Mankiewicz a fost hărăzit în alb/negru al lui David însă cu o capacitate aparte de

Fincher lansat în decembrie a-şi sabota propria vocaţie de

pe Netflix, cu cea a lui John scriitor (a lucrat la peste 20 de Malkovich din RKO 281, este filme fără a fi creditat pe generic), nerelevantă întrucât al doilea alimentată de simţul umorului film, produs de Ridley Scott, ieşit din comun care a funcţionat nu doar că e indisponibil la noi deseori ca o sabie cu două tăişuri. deşi e produs de HBO, dar este E celebră reacţia sa când studioul centrat pe efortul magnatului l-a obligat să scrie un scenariu Hearst de a bloca difuzarea pentru un film cu ciobănescul lui Citizen Kane şi nu pe german Rin Tin Tin ca vedetă iar personalitatea autodistructivă a el a trimis unul în care câinele era lui Mank(iewicz), strălucitorul scriitor alcoolic şi cartofor Orson Welles şi Herman Mankiewicz pus în umbră de talentul polivalent al wunderkind-ului Orson Welles. Într-un proiect de suflet născut cu decenii în urmă, Fincher face dreptate celui ajuns cel mai bine plătit scenarist de la Hollywood în timpul Marii Crize - implicat în înfricoşat de un şoarece şi, în final, patrupedul duce un copil într-o casă în flăcări în loc să-l salveze din ea. Datorită acestui comportament Mank a ajuns

să fie concediat şi din The

Wizard of Oz, tocmai după ce-şi adusese o contribuţie crucială prin ideea că filmul trebuie să înceapă în alb/negru pentru a sublinia atmosfera ternă a Kansas-ului în raport cu Oz-ul. Atunci, în vara lui 1939, devenise şomer când un tinerel precoce, Welles, i-a oferit un job.

Genialul Orson Welles, ajuns o celebritate a scenei încă din adolescenţă, era deopotrivă temut şi urât în industria filmului pentru polivalenţă, intelect şi, mai ales, pentru libertatea creativă care i se garantase contractual... şi avea deci mare nevoie de un insider la Hollywood, ori Mank se cunoştea foarte bine cu toţi, inclusiv cu moguli de talia lui Howard Hughes, Louis B. Mayer, David O. Selznick sau Randolph Hearst. Istoria Oscarului primit de Citizen Kane şi a războiului dus pentru ca Herman Mankiewicz să-şi vadă recunoscut aportul la scenariu este deja comună, însă David Fincher ne oferă în Mank mai mult decât wikidata... o evocare a Hollywood-ului anilor ’30 din persectiva evoluţiei neliniare a personajului său principal care te face să te întrebi cum o uzină a Pop culture obsedată de valoarea comercială a unui produs a permis crearea unei asemenea opere de artă.