PE LÂNGĂ SUBIECT
TEXT DE IOAN BIG Gary Oldman (Mank)
Geniul, mogulul şi... MANK
A
pune în balanţă performanţa actoricească a lui Gary Oldman ca notoriul scenarist din Epoca de Aur a Hollywoodului, Herman Mankiewicz, din Mank, elegiacul film în alb/negru al lui David Fincher lansat în decembrie pe Netflix, cu cea a lui John Malkovich din RKO 281, este nerelevantă întrucât al doilea film, produs de Ridley Scott, nu doar că e indisponibil la noi deşi e produs de HBO, dar este centrat pe efortul magnatului Hearst de a bloca difuzarea lui Citizen Kane şi nu pe personalitatea autodistructivă a lui Mank(iewicz), strălucitorul scriitor alcoolic şi cartofor pus în umbră de talentul polivalent al wunderkind-ului Orson Welles. Într-un proiect de suflet născut cu decenii în urmă, Fincher face dreptate celui ajuns cel mai bine plătit scenarist de la Hollywood în timpul Marii Crize - implicat în
www.zilesinopti.ro
clasice precum Gentlemen Prefer Blondes, Dinner at Eight sau It’s a Wonderful World - din critic de teatru pentru New York Times şi PR-ist al Isadorei Duncan la Berlin după WWI. “There are millions to be made here and your only competition is idiots.” Mankiewicz a fost hărăzit însă cu o capacitate aparte de a-şi sabota propria vocaţie de scriitor (a lucrat la peste 20 de filme fără a fi creditat pe generic), alimentată de simţul umorului ieşit din comun care a funcţionat deseori ca o sabie cu două tăişuri. E celebră reacţia sa când studioul l-a obligat să scrie un scenariu pentru un film cu ciobănescul german Rin Tin Tin ca vedetă iar el a trimis unul în care câinele era Orson Welles şi Herman Mankiewicz
înfricoşat de un şoarece şi, în final, patrupedul duce un copil într-o casă în flăcări în loc să-l salveze din ea. Datorită acestui comportament Mank a ajuns să fie concediat şi din The Wizard of Oz, tocmai după ce-şi adusese o contribuţie crucială prin ideea că filmul trebuie să înceapă în alb/negru pentru a sublinia atmosfera ternă a Kansas-ului în raport cu Oz-ul. Atunci, în vara lui 1939, devenise şomer când un tinerel precoce, Welles, i-a oferit un job. Genialul Orson Welles, ajuns o celebritate a scenei încă din adolescenţă, era deopotrivă temut şi urât în industria filmului pentru polivalenţă, intelect şi, mai ales, pentru libertatea creativă care i se garantase contractual... şi avea deci mare nevoie de un insider la Hollywood, ori Mank se cunoştea foarte bine cu toţi, inclusiv cu moguli de talia lui Howard Hughes, Louis B. Mayer, David O. Selznick sau Randolph Hearst. Istoria Oscarului primit de Citizen Kane şi a războiului dus pentru ca Herman Mankiewicz să-şi vadă recunoscut aportul la scenariu este deja comună, însă David Fincher ne oferă în Mank mai mult decât wikidata... o evocare a Hollywood-ului anilor ’30 din persectiva evoluţiei neliniare a personajului său principal care te face să te întrebi cum o uzină a Pop culture obsedată de valoarea comercială a unui produs a permis crearea unei asemenea opere de artă. PAGINA
45
