ZIle și Nopți | Octombrie 2023

Octombrie 2023

Pop Culture Magazine

DRACULA FILM FESTIVAL:

Bătălia pentru DRACULA TROPHY

Vezi programul pe draculafi lm.ro

zilesinopti.ro

facebook.com/zilesinopti

Votează cei mai de succes

bărbați din România!

www.barbatidesucces.ro

O campanie susținută de

POP-UP STORiEs: GOTHIC FICTION: LITERATURA GOTICĂ ÎN CINEMATOGRAFIE | FILM PREMIERELE LUNII

PERFORMING ARTS INTERVIU CU CAMERON CARPENTER | ARTE VIZUALE INTERVIU CU MARIA KJARTANS | DIALOGURI FĂRĂ NOTE INTERVIU CU ZOIA ALECU | PE GUSTUL NOSTRU | GURMAND | POVEȘTI DE SUCCES | MIXOLOGY | FASHION „MODA VS. SCULPTURA” | ARHITECTURĂ | FASHION EVENTS: „BRÂNCUȘI VIZIONARUL”

TOP 5 ÎNGRIJORĂRI FINANCIARE ALE ROMÂNILOR ȘI POSIBILE SOLUȚII

1 SOLUȚIA�

Crearea unui Fond de Urgență, în care strângi 3�6 salarii. Poți începe să faci asta utilizând regula 20/50/30. 50% din banii pe care îi câștigi merg către datoriile curente – întreținere, facturi, rate și altele, 30% către dorințe, iar 20% către economisire. Cu 20% puși deoparte lunar, ți-ai putea strânge astfel fondul de urgență minim într-un an și trei luni.

2 SOLUȚIA�

Chiar dacă simți că nu ai venituri suficiente, încearcă să economisești măcar 10% lunar, pentru a pune deoparte 3 salarii. În 2 ani și jumătate vei strânge banii necesari pentru a fi mai liniștit.

3 SOLUȚIA�

Scăderea puterii mele de cumpărare, din cauza creșterii prețurilor și a inflației.

Optimizează-ți cheltuielile curente, cum ar fi abonamentele, consumul de curent, apă sau gaze, achizițiile de haine și caută să-ți refinanțezi creditele, pentru a-ți scădea ratele.

4 SOLUȚIA�

Pierderea locului meu de muncă și, implicit, a venitului constant.

Prevenția este cheia: îți poți crea din timp un Fond de Urgență pentru aceste situații sau poți apela la Asigurarea Venit Protect online prin George, prin care primești o sumă fixă de bani la nevoie, în cazul pierderii veniturilor ca urmare a șomajului sau incapacității de muncă.

5 SOLUȚIA�

Indiferent de venitul tău, încearcă să aloci cu prioritate 50% pentru cheltuieli uzuale, precum facturile, căci altfel vei plăti și mai mult prin penalități. Pentru plata ratelor, poți alege creditul de refinanțare George, cu până la până la 2% reducere de dobândă.

Apariția unei situații neprevăzute pentru care nu am bani acum, precum o problemă medicală, o nuntă, un botez...

Nu am venituri suficiente pentru a-mi permite crearea unui Fond de Urgență.

Incapacitatea de a plăti facturile la utilități sau ratele creditului pentru locuință.

Octombrie, o lună plină (mai ales) pentru iubitorii de teatru şi film

Judecând după densitatea manifestărilor culturale interesante programate luna aceasta, expresia “toamna se numără bobocii” este ilustrată ideal de peisajul festivalier, care trimite iubitorii de literatură de la Cluj (FICT) la Iaşi (FILIT), iar pe cei ale artelor vizuale de la Timişoara (Simultan) la Bucureşti (Photofest), în cazul celor din urmă adăugându-se şi recent vernisatele expoziţii must-see, Brancuşi şi, respectiv, Picasso. În ceea ce priveşte teatrul, în octombrie, toate drumurile duc la Bucureşti, datorită unui combo festivalier de mare anvergură, deopotrivă prin volumul şi varietatea spectacolelor, dar şi prin ineditul prezenţei sub aceleaşi “umbrele” evenimenţiale ale unor companii şi creatori de teatru de o valoare impresionantă.

Aflat la prima ediţie, X-FEST, Festivalul Internaţional de Teatru Tânăr EXCELSIOR (7-15 octombrie) pleacă la drum en fanfare cu o asociere incredibil de atractivă dintre spectacole semnate de superstaruri ale artelor performative europene, precum Thomas Ostermeyer, Sára Arnstein sau Leander

Haußmann, şi cele puse în scenă de tineri regizori români cu o reputaţie deja extrem de solidă, printre care se regăsesc Alexandra Badea, Vlad Cristache, Irisz Kovacs, Bobi Pricop, Andrea Gavriliu sau Andrei Huţuleac. Unul dintre cele mai longevive festivaluri de înaltă ţinută din România, ajuns la ediţia XXXIII, FNT, Festivalul Naţional de Teatru, captează aproape imediat după aceea atenţia, fiindcă se desfăşoară între 20 şi 30 octombrie şi propune câteva zeci de spectacole ale

teatrelor din întreaga ţară, selecţionate în baza temei de anul acesta, FNT, laboratoarele sensibilului, la care se adaugă spectacole invitate din străinătate, maratonul cărţii de teatru şi focus-uri CNDB, FITS, spaţii ale cercetării şi laboratorului performativ.

Diversitatea cea mai mare o întâlnim însă în zona cinematografiei, patru festivaluri devenite deja tradiţionale jalonând luna octombrie. Între 6 și 15 octombrie, la Bucureşti, cel mai mare festival de film de animație din Estul Europei, Animest, ne propune, printre multe alte programe tentante deopotrivă pentru mici şi mari, seria tematică dedicată dansului, Join the dance!. Iubitorii filmului documentar şi-au trecut cu certitudine deja în agendă perioada 15-22 octombrie, pentru a participa la ediţia aniversară Astra Film Festival, care, dincolo de producţiile noi selecţionate în competiţii, sărbătoreşte la Sibiu 30 de ani prin proiecţii full-dome şi experienţe RA. Les Films de Cannes, brand festivalier deja bine cunoscut, debutează la Timişoara (19-22 octombrie) cu o ediţie specială dedicată problematicii legate de reprezentarea de gen în cinematografie, pentru a continua cu Les Films de Cannes à Bucarest (20 -29 octombrie), în cadrul căreia se vor vedea în premieră la noi cele mai recente filme ale lui Martin Scorsese, Ken Loach, Hirokazu Kore-eda și Michel Gondry. Luna se încheie într-un mod efervescent la Braşov, cu Dracula Film Festival (25-29 octombrie), eveniment dedicat filmului fantastic şi tuturor formelor de expresie Pop culture asociate spaţiului Fantasy/Horror. Din acest inventar sumar, vedem că avem de unde să alegem în octombrie experienţe culturale pe gustul nostru... doar timp să avem!

Ioan BIG, publisher

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar.

Nr. 10 (564) - Octombrie 2023

Tiraj: 30.000 exemplare

București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI:

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ:

Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI:

Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori Sumar

POP-UP STORIEs/ pag. 13

GrU

HOri A GH ibUȚ i U reDActOr

AL e X mUȘAt re DActOr

cLAUDi A ALDe A reDActOr

De L i A m itr Ac H e reDActOr

eUSebi U t UDOrOi U reDActOr

teODOr A br At U reDActOr

m ĂDĂL i NA L e F t er reDActOr

i UL i ANA c iOc Î r LAN reDActOr

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Bianca Trifan

Alexandra Scînteianu

Adina Barbălată

Cosmin Dragomir

Ștefan Iancu

Cezar Deli-Iorga

Andrada Dincă

Alexandra Bujeniță

Anca Spiridon

Adriana Sohodoleanu

Silvia Trașcă

Claudia Vasile

FILM/ pag. 17

Seri de toamnă cu filme românești . .

PREMIERE: „Exorcistul: Cel care crede”

ARTĂ/ pag. 39

EAT&DRINK/ pag. 65

LIFESTYLE/ pag. 77

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

7 acțiuni care contribuie la succesul bărbaților

Succesul n-ar trebui să fie un obiectiv, ci mai degrabă o călătorie continuă în direcția dezvoltării personale. Doar așa te vei asigura că întreaga viață îți va fi presărată cu realizări remarcabile și că nu te vei bloca în reușite de moment. În general, bărbații care se îmbarcă în această călătorie vor trebui să aibă în vedere să respecte o combinație inteligentă între abilitățile pe care le dețin (sau pe care și le educă), disciplină și dedicare. Și mult echilibru, pentru că, din păcate, este o regulă absolută că extremele și abuzurile distrug viețile (iar statisticile arată că bărbații sunt mai predispuși să piardă acest echilibru).

Mai jos am detaliat câteva acțiuni concrete care pot ghida orice bărbat în această călătorie continuă spre succes. De la îngrijirea sănătății mintale și fizice, până la gestionarea timpului liber cu înțelepciune și adoptarea unor hobby-uri constructive, fiecare pas contribuie la conturarea succesului în viața unui bărbat, indiferent de ce domeniu vorbim.

Minte sănătoasă în corp sănătos:

„Mens sana in corpore sano” este expresia din latină care-i aparține poetului Juvenal, născut în secolul I, dar care este astăzi extrem de actuală. O minte ageră și un corp bine întreținut reprezintă fundamentele succesului, căci ce ar reprezenta succesul dacă ți-ar lipsi fix aceste două lucruri? Alimentația echilibrată, somnul regulat și exercițiile fizice devin pilonii pe care se sprijină abilitățile de concentrare, creativitate și reziliență. În această dualitate, bărbații vor găsi resursele necesare pentru a se impune în orice sferă a vieții.

Timp liber pe care să

ți-l dedici ție:

De multe ori, în goana după realizări, uităm de timpul personal, îl neglijăm sau subestimăm.

Alocarea unor momente de relaxare și recreere reprezintă o investiție în echilibrul emoțional și liniștea interioară. Fie că este vorba despre o plimbare în natură, despre o oră de lectură sau un antrenament de kickbox, aceste intervale de timp pe care ți le dedici în exclusivitate reprezintă surse inepuizabile de inspirație și acea reîncărcare a bateriilor de care avem atât de multă nevoie.

E cool să faci sport:

Mulți privesc sportul ca pură activitate fizică, ceea ce este greșit, pentru că sportul este și o resursă inepuizabilă de disciplină, determinare, dedicare și colaborare. Prin implicarea într-un sport, bărbații își dezvoltă

și antrenează capacități esențiale, precum concentrarea, rezistența la efort și capacitatea de a gestiona presiunea. Mai mult decât atât, această practică aduce beneficii semnificative asupra sănătății fizice și a stării de spirit. Dar ne-ar trebui sute de pagini pentru a vorbi despre beneficiile pe care le aduce sportul psihicului uman.

Cititul reduce stresul:

Lectura este un exercițiu pentru minte. Cu fiecare pagină citită, oamenii devin călăuziți către lumi noi și idei inedite. Cititul te învață să construiești cu mintea, să-ți dezvolți creativitatea, vederea în spațiu, în profunzimea și complexitatea lucrurilor - elemente esențiale pentru succesul în orice domeniu. În plus, lectura contribuie și la relaxarea minții și la diminuarea stresului acumulat în cotidian.

E timpul pentru yoga:

Întocmai ca sportul, yoga nu este doar o practică fizică, ci și o cale către echilibrul interior și concentrarea asupra prezentului. Un pretext pentru meditație, pentru a-ți curăța mintea de tot zgomotul pe care-l acumulezi în timpul zilei. Prin respirație controlată și poziții specifice, bărbații învață să-și gestioneze stresul, să-și îmbunătățească flexibilitatea și să-și fortifice sistemul imunitar. Aceste beneficii se traduc, în final, în abilități sporite pentru a face față provocărilor cotidiene.

Salvează planeta:

Responsabilitatea față de mediu, față de tot ce te înconjoară este un semn de maturitate și angajament social. Implicarea în acțiuni ecologice și adoptarea unui stil de viață sustenabil nu doar protejează mediul înconjurător, ci construiește o imagine de bărbat responsabil și preocupat de viitorul comun, inteligent și care înțelege în mod real amenințările grave cu care se confruntă în prezent omenirea. Ce poate reflecta mai bine masculinitatea decât grija și protejarea „regatului tău”, care este, de fapt, lumea în care trăiești.

Ai grijă de imaginea ta:

Aspectul exterior este o carte de vizită pentru orice persoană, asta chiar dacă ni se spune de atât de multe ori că o carte nu se judecă după copertă. Alegerea unui stil vestimentar adecvat contextului, dar și personalității tale, și îngrijirea garderobei reflectă atenția la detalii și respectul față de propria imagine. Mai mult, o garderobă actualizată aduce un plus de încredere și determinare care sigur vor contribui la atingerea obiectivelor.

Așadar, alegerea să adopți aceste acțiuni poate reprezenta nu doar o evoluție personală, ci și un pas către succesul mult dorit. O minte sănătoasă, activități constructive și o atitudine responsabilă pot fi cheia unor realizări excepționale.

VOTEAZĂ ȘI TU PE BARBATIDESUCCES.RO

AI ȘANSA DE A CÂȘTIGA

1x excursie într-o destinație exotică pentru 2 persoane*

50x kit produse NIVEA MEN

POP-UP StOries

Gothic Fiction: Literatura

gotică în cinematografie

Odată cu cea de-a XI-a ediție a Dracula Film Festival, care revine la Brașov între 25 și 29 octombrie pentru a promova filmul fantastic în toate formele sale (horror, SF, fantasy, experimental, thriller), oferind participanților experiențe din spațiul artelor vizuale, muzicii, comics-urilor și cărților, ne putem pregăti pentru diversitatea de evenimente gândite de organizatori cu ajutorul unei călătorii prin istoria literaturii gotice și a etapelor ce au dus la popularizarea sa în universul cinematografic, fiind un subiect care a fascinat și tulburat timp de generații sufletele audiențelor datorită esteticii și temelor alese.

În contextul Evului Mediu, mișcarea gotică a reprezentat o distanțare față de formele

și valorile clasice, oamenii putând, din acel moment, să privească în trecut, spre luxul Antichității, pentru a descrie prezentul în care trăiau ca fiind respingător sau greșit (termenul semnificând, inițial, cuvântul „barbar”). Acest mod de gândire a fost prezent în scrierile de specialitate până în secolul al XVIII-lea, când arhitectura gotică a început să fie apreciată în viziunea romantică asupra

istoriei și literaturii, conform revoluției spirituale a romantismului, care a reașezat valorile după care se ghida societatea medievală.

Astfel, trăsăturile neregulate, vaste și întunecate asociate curentului au căpătat un nou înțeles, Revitalizarea Goticului începând în anul 1717. Aproape 50 de ani mai târziu, scriitorul Horace Walpole a publicat primul roman gotic englez, The Castle of Otranto: A Gothic Story, în care a introdus elemente devenite

POP-UP STORiEs

astăzi distinctive pentru literatura gotică, precum castele vechi, pasaje subterane, fantome, personaje înfricoșătoare și misterioase, o obsesie a protagoniștilor pentru trecut, conflicte familiale, blesteme și prezența forțelor supranaturale. Apoi, în 1794, autoarea Ann Radcliffe a analizat, în The Mysteries of Udolpho, prin povestea orfanei Emily St. Aubert, psihologia eroilor săi, vorbind despre frică și despre impactul mediului înconjurător (de influență romantică, datorită descrierilor peisajelor naturale) asupra minții umane, marcând o nouă caracteristică a universului gotic: explorarea aspectelor ascunse ale psihicului prin obsesii, vise, traume și temeri profunde, care pot duce, pentru a crea suspansul și sentimentul de teroare, la acțiuni extreme și iraționale.

Colin Clive strigând faimoasa replică „It’s Alive!”) având, la rândul său, o influență uriașă asupra esteticii gotice.

Apoi, în Dracula (1897), Bram Stoker a popularizat mitul vampirului, stabilind multe dintre convențiile asociate creaturilor, cum ar fi dorința de a bea sângele victimelor sau teama de lumina soarelui (preluate sau rescrise ulterior), în timp ce Edgar Allan Poe s-a folosit, în povestiri ca The Tell-Tale Heart sau The Fall of the House of Usher, de narațiunea la persoana I și de monologul interior, transformând locuri și situații obișnuite în experiențe înspăimântătoare și supranaturale, introducând și tema reîncarnării și a revenirii personajelor din lumea morților, toate exemplele ilustrând dualitatea umană, marcată de granița dintre bine și rău, raționalitate și nebunie sau lumină și întuneric.

precum izolarea, răzbunarea,

), ci și

adaptarea lui James Whale,

Dacă ne îndreptăm atenția asupra secolului al XIX-lea, putem discuta despre o serie de scriitori și lucrări care au influențat spațiul Pop culture datorită stilului lor. Pentru început, în Frankenstein (1818), Mary Shelley a abordat teme precum izolarea, răzbunarea, pierderea inocenței, alienarea și responsabilitatea creatorului față de creația sa, un subiect extrem de important nu doar în sfera științei și tehnologiei (aflate în centrul genului science fiction), ci și în ceea ce privește temele religioase care domină astăzi cinematografia horror, adaptarea lui James Whale, din 1931 (unde îl auzim pe

umane pe marele ecran. În 1922, una dintre primele adaptări ale romanului

Dracula,

care a oferit o reprezentare a vampirilor ca ființe grotești, Graf

reimaginat atât de Tod Browning,

Odată cu secolul al XX-lea, pornind de la elementele și subiectele definitorii ale literaturii gotice, universul filmului a început să exploreze fascinația oamenilor față de cele mai întunecate și ascunse trăiri ale ființei umane pe marele ecran. În 1922, una dintre primele adaptări ale romanului Dracula, Nosferatu, a fost realizată de regizorul german F.W. Murnau, care a oferit o reprezentare a vampirilor ca ființe grotești, Graf Orlok rămânând iconic pentru dinții, ghearele și urechile sale ascuțite. Personajul a fost reimaginat atât de Tod Browning, în 1931 (avându-l pe legendarul Béla Lugosi în rolul principal), cât și de Francis Ford Coppola, în ‘92, care a adăugat o dimensiune romantică povestirii.

Pe Murnau îl amintim mai departe și pentru transpunerea cinematografică a lucrării lui Goethe, Faust, în care apare faimosul motiv al pactului cu Diavolul, popularizat tot de literatura gotică, având rădăcini în tradiția biblică (ispitirea lui Iisus în deșert) și în folclorul european (prin istorisiri transmise oral, în care se relata cum oamenii pot oferi părți din sufletul lor pentru a obține bogății, putere sau cunoaștere). Subiectul a fost prezent și în producții precum Häxan (’22), All That Money Can Buy (’41), Rosemary’s Baby (’68), The Devil’s Advocate (’97) sau Constantine (2005), diferitele moduri în care Diavolul este reprezentat arătând multiplele perspective pe care oamenii le au în ceea ce privește răul absolut, care poate fi atât grotesc și înfricoșător, cât și seducător, inteligent și subtil pentru a corupe mai ușor inimile muritorilor (diferența existând și în lucrări precum Infernul lui Dante sau Paradisul Pierdut, al lui John Milton).

Odată cu anii ’90, filmele de inspirație gotică s-au adaptat schimbărilor culturale și tehnologice, temele specifice lor fiind reinventate pentru a crea experiențe vizuale și sonore complexe. Pentru început, producțiile regizorului mexican Guillermo del Toro, care este pasionat de creaturi fantastice (pe care le prezintă deseori cu empatie și compasiune pentru a vorbi despre tema gotică a alienării și respingerii), sunt esențiale. În filme precum The Devil’s Backbone, Pan’s Labyrinth sau Crimson Peak, el construiește universuri complexe încorporând elemente ale poveștilor de groază, fanteziei, romantismului, realității contemporane (prin subtile critici aduse dinamicilor de putere, gen sau clasă) și tragediilor umane (traumele personajelor și conflictele lor interioare reprezentând sufletul creațiilor).

întoarcem la influența lui Edgar Allan

În 1940, Alfred Hitchcock a adus la viață romanul lui Daphne du Maurier, Rebecca, în care Joan Fontaine și Laurence Olivier au construit perfect atmosfera de suspans (realizată prin montaj, decoruri și coloană sonoră) specifică cineastului, care se folosea de tehnica anticipării momentelor. Îl putem aminti, în acest sens, și pentru Vertigo (’58), sau Psycho (’60), care prezintă majoritatea temelor gotice. Dacă ne întoarcem la influența lui Edgar Allan Poe, regizorul american Roger

Corman este faimos pentru

Nu putem uita nici de adaptările cărților lui Stephen King, precum The Shining sau IT, de întregul imaginar construit de Tim Burton în Ed Wood, Edward Scissorhands sau Beetlejuice, de rescrierea stereotipurilor feminine ale genului gotic (precum „domnița aflată la ananghie”) în producții ca The Love Witch și Jennifer’s Body sau de reinterpretarea romanelor semnate de Charlotte și Emily Brontë, Oscar Wilde, Shirley Jackson sau

reinterpretările poveștilor sale

datorită seriei Poe Cycle, care a început în anii ’60, câteva dintre cele mai

notabile fiind House of Usher

reinterpretările poveștilor sale of ,

The Masque of the Red Death

The Masque of the Red Death

și The Raven.

www.zilesinopti.ro

Continuând să privim cu nerăbdare fiecare noutate a genului gotic în film, este vital să ne amintim cum acesta a rămas un canal important pentru exprimarea temerilor și obsesiilor umane, explorând cele mai întunecate colțuri ale imaginației și universului în care ne ducem existența.

să ne amintim cum acesta a rămas un temerilor ducem existența.

Neil Gaiman.

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI

PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

Seri de toamnă cu filme românești

În căutare de locuri cool în care ai putea să-ți petreci seara de vineri, cinematograful rămâne în continuare una dintre recomandările populare. Mai ales că luna octombrie se anunță a fi una aglomerată pentru cinematografia românească. De la comedii la drame și la propuneri pentru Premiile Oscar, paleta e destul de amplă cât să satisfacă o diversitate de gusturi. Cam asta ne așteaptă, în premieră, la cinema.

Dăm timpul înapoi și ne întoarcem la Sibiu, în decembrie 1989. O unitate de miliţie devine ţinta unui asalt violent, care degenerează într-o confruntare sângeroasă, pe fundalul protestelor împotriva autorităţilor. Încercând să scape de asediu, căpitanul de miliţie Viorel (Alex Calangiu) e capturat și acuzat că e terorist. După premiile obținute la Sarajevo și TIFF, Libertate, în regia lui Tudor Giurgiu, va intra pe marile ecrane pe 6 octombrie.

Nu-ți plac nunțile? E bine, nici Mircea (Mircea Bravo) nu e fanul lor. Dar când trebuie să restituie o sumă uriașă de bani din cauza unor decizii greșite, singura soluție pentru el rămâne propria nuntă. De pe 13 octombrie, pornim într-o cursă contra cronometru pentru a găsi sala, nașii și invitații în Nuntă pe bani, în regia lui Cristian Ilișuan.

Actorii Sergiu Costache și Silviu Mircescu schimbă registrul în această toamnă. De la personaje aflate în tabere inamice, așa cum îi vedem în serialul Clanul, acum fac echipă în noul lungmetraj al lui Igor Cobileanski, Băieți Deștepți. Doi polițiști simpatici, implicați într-o misiune periculoasă împotriva unui interlop notoriu. Filmul va apărea în cinematografe începând cu 13 octombrie.

Criptomonede. Dacă faci parte dintre puținii care încă nu s-au lovit de acest subiect, află că Sile, proaspăt ieșit din închisoare, visează să se îmbogățească minând criptomonede, alături de Dinel și Pompiliu. Dar ce faci când toată averea ta se află pe un stick care se rătăcește destul de repede? Încă două lozuri, de Paul Negoescu, apare în cinematografe pe 27 octombrie.

Mai departe, din 27 octombrie, este povestea lui George Baltă, un film inspirațional în regia lui Tedy Necula, în care actorul se joacă pe sine. Povestea unui sportiv, dincolo de teren, în urma unei accidentări care îl lasă paralizat, în care motivația unui campion depășește orice obstacol.

Încheiem luna cu filmul Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii, în regia lui Radu Jude, propunerea

României pentru Premiile

Oscar 2024. Suprasolicitată și prost plătită, Angela se ocupă de castingul pentru un videoclip despre siguranța la locul de muncă. Când unul dintre cei intervievați dezvăluie responsabilitatea companiei în accidentul său, izbucnește un scandal. Ilinca Manolache, Ovidiu Pîrșan, Nina Hoss, Dorina Lazăr și Katia Pascariu ne așteaptă pe marile ecrane de pe 27 octombrie

Premierele lunii septembrie Exorcistul

Gen: HORROR

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Norocul prostului

Gen: COMEDIE, BIOGRAFIC

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Libertate

Gen: DRAMĂ

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Crima este a mea

Gen: COMEDIE, CRIMĂ, DRAMĂ

PREMIERA: 6 OCTOMBRIE

Trolii: Se strânge trupa

Gen: ANIMAȚIE, AVENTURĂ, COMEDIE

PREMIERA: 20 OCTOMBRIE

Crimele din Osage County

Gen: CRIMĂ, DRAMĂ, ISTORIC

PREMIERA: 20 OCTOMBRIE

Five Nights at Freddy’s: filmul

Gen: HORROR

PREMIERA: 27 OCTOMBRIE

Încă două lozuri

Gen: COMEDIE

PREMIERA: 27 OCTOMBRIE

Bodyguardul: Misiune în junglă

Gen: COMEDIE

PREMIERA: 3 NOIEMBRIE

„Exorcistul: Cel care crede”, O

Într-olume a cinematografiei în care efectele speciale și șocul superficial sunt din ce în ce mai prezente, avem parte de reîntoarcerea unui clasic al filmului horror, care a marcat adânc inimile

și mințile publicului cineast de peste cinci decenii, The Exorcist, printr-un nou film, Believer, în regia lui David Gordon Green, cunoscut pentru producțiile Halloween și Stronger. Deși adaptarea din 1973 a The Exorcist, realizată de Warner Bros, este un film iconic, niciuna dintre producțiile ulterioare nu a reușit cu adevărat să atragă atenția, însă de data aceasta, The Exorcist: Believer promite a fi un adevărat succes.

O nouă dimensiune este dezvăluită în scenariu, acesta venind ca o continuare a celor petrecute în filmul original. The Exorcist: Believer (Exorcistul: Cel care crede) spune povestea unei familii și, simultan, pe cea a văduvului Victor Fielding (interpretat de Leslie Odom Jr., câștigător al unui premiu Tony și cunoscut pentru interpretarea sa din Hamilton), care luptă pentru viața fiicelor lui, posedate de o entitate demonică. O diferență între filmul lui Green și cel al lui Friedkin este că, de data aceasta, nu este un copil cel care atrage prezența unui demon (în filmul din 1973 a fost fetiţa interpretată de Linda Blair), ci doi, Angela și Catherine.

„Un lucru care separă acest film de original și de multe alte filme care abordează acest

subiect este că vom avea de a face cu o posedare sincronizată. Două fete, un demon”, spune regizorul.

Filmul nu se axează doar pe felul în care se confruntă familiile cu aceste orori nebănuite, ci și pe diferențele de filosofii de viață, cele culturale cu privire la înțelegerea spiritualității și a științei, însă fiecare încearcă să contribuie la căutarea unor noi răspunsuri care să justifice ce se petrece cu propriii copii. Dacă prima parte a poveștii se concentrează pe portretizarea lui Victor Fielding, a doua parte îl aduce în scenă pe legendarul personaj Chris MacNeil, interpretat din nou cu măiestrie de Ellen Burstyn. Această mamă înțeleaptă, care a mai trecut prin experiențe similare, aduce un element

de continuitate în poveste, conectând evenimentele actuale cu cele din filmul original. Apariția lui Burstyn nu aduce numai profunzime narativă, ci și o legătură emoțională puternică cu prima ecranizare.

Încă o dovadă a faptului că s-a pus accent pe cursivitatea legăturii cu trecutul este că Linda Blair, actrița care a interpretat-o pe faimoasa Regan MacNeil în filmul original, a fost prezentă pe platoul de filmare și a contribuit din postura de consultant.

Chiar dacă nu s-a confirmat încă dacă va apărea în film, prezența ei adaugă o notă autentică. The Exorcist: Believer va avea premiera pe 6 octombrie.

reîntoarcere în universul demonic la jumătate de secol de la prima ecranizare

Chiar dacă ultima peliculă a lui Craig Gillespie nu îl are pe DiCaprio în centrul acțiunii, Dumb Money (Norocul prostului) tot pe Wall Street se petrece și tot despre cum poți câștiga sau pierde bani rapid este. Ca să vedem ce deosebiri are Dumb Money față de The Wolf of Wall Street, nu trebuie decât să vă povestim despre ce este filmul. Astfel, Keith Gill (Paul Dano) sau Roaring Kitty, aliasul său de pe Reddit, este o personalitate relativ necunoscută pe platformă și reușește să atragă faima și atenția utilizatorilor când a efectuat o „strângere scurtă”(short squeze) împotriva GameStop, un magazin de jocuri video. Cel mai simplu mod de a explica o „strângere scurtă” este faptul că marii investitori pierd bani în momentul în care se investește în acțiuni care au cota de piață mică, întrucât crește rata de cumpărare a

acestora, lucru pe care Keith l-a reușit când și-a convins adepții comunității online să cumpere acțiuni la GameStop.

Acum, că l-am cunoscut pe Keith, este momentul să întâlnim și celelalte personaje: Caroline (Shailene Woodley), soția lui Keith, care se străduiește să aibă grijă de copilul lor, Kevin (Pete Davidson) - fratele lui Keith, căruia nu îi vine să creadă cum de fratele său a ajuns multi-milionar peste noapte, o asistentă medicală, pe nume Jenny (America Ferrera), un funcționar al GameStop, Marcus (Anthony Ramos), doi studenți, Harmony (Talia Ryder) și Riri (Myha’la Herrold). Povestea din spatele peliculei este bazată pe întâmplări reale, iar producția a început în ianuarie 2021, când acestea aveau loc... astfel că, pentru a se păstra autenticitatea întâmplărilor, numele companiei GameStop

a fost păstrat în ambele situații. Pelicula are la bază și cartea lui Ben Mezrich, The Antisocial Network.

Graig Gillespie „joacă” rolul de regizor și producător, iar în portofoliul său se numără creații precum Lars and the Real Girl, Fright Night și I, Tonya, iar din distribuție fac parte vedete precum Seth Rogen, Sebastian Stan sau Vincent D’Onofrio. În poziția de scenariști îi regăsim pe Rebecca Angelo și Lauren Schuker Blum, care au mai lucrat

împreună la serialul Orange is the New Black. Norocul prostului a avut premiera la Festivalul Internațional de Film din Toronto, iar în cinematografele noastre va putea fi vizionat începând cu 6 octombrie și, spre deosebire de Keith, nu vă trebuie niciun fel de noroc chior pentru a-l putea viziona.

„Norocul prostului” sau cum să faci bani rapid și neașteptat

PREMIERĂ

„LIBERTATE”:

O perspectivă

asupra Revoluției din 1989

Libertate, filmul regizat de Tudor Giurgiu (Parking, Despre oameni şi melci) și scris de acesta alături de Cecilia Ștefănescu (Legături bolnăvicioase), dezvăluie o perspectivă

emoționantă și realistă asupra unui episod tragic din istoria recentă a României, inspirat fiind de evenimentele reale petrecute în Sibiu în decembrie 1989, în mijlocul haosului și agitației Revoluției. Acesta urmărește o unitate de miliție care devine ținta unui asalt violent, evoluând într-o confruntare sângeroasă între soldați, milițieni, securiști și civili. În mijlocul acestei spirale de violență și confuzie, un căpitan de miliție este capturat și acuzat de terorism.

Ideea filmului a venit de la producătoarea Oana Giurgiu, care a realizat că acest episod reprezintă un punct de pornire excelent pentru a explora evenimentele și consecințele Revoluției. Libertate nu se limitează însă doar la fapte reale; el adaugă straturi ficționale pentru a crea o poveste profundă și provocatoare. Regizorul Tudor Giurgiu și echipa sa au reușit să creeze, prin filmări realizate în locații multiple din Brăila, București și Sibiu, atmosfera autentică a acelor zile tulburi, în care oamenii erau copleșiți de resentimente, frică și confuzie.

Libertate s-a văzut în avanpremieră la TIFF, unde a câștigat Premiul Publicului pentru cel mai popular film românesc din program, iar la Festivalul de Film de la Sarajevo a fost apreciat de juriu pentru abordarea sa realistă și pentru explorarea complexității umane într-un moment istoric crucial, fiind recompensat cu Premiul Confederației Internaționale a Cinematografelor de Artă (CICAE) şi deschizând astfel ușa spre distribuirea în cinematografele din întreaga lume.

Libertate este o explorare fascinantă a istoriei Europei de Est, oferind o imagine detaliată a momentului istoric și a psihologiei umane în fața pericolelor și incertitudinilor. Cu o distribuție impresionantă, printre care se numără Iulian Postelnicu, Costel Caşcaval, Dan Bordeianu, Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Mirela Oprișor, Ştefan Iancu, Leonid Doni și Cuzin

Toma, filmul promite să fie o experiență captivantă și provocatoare. Premiera: 6 octombrie.

cinematografică

„Tótem”: Povești din microcosmos

Având în portofoliul său, până în acel moment, doar scurtmetraje, în anul 2018, cineasta mexicană

Lila Avilés și-a făcut debutul în lumea lungmetrajelor prin producția La Camarista, care a avut premiera la cea de-a 43-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Toronto. Abordând teme precum izolarea, inegalitatea socială și exploatarea muncitorilor (concentrându-se asupra vieților și problemelor oamenilor obișnuiți), ea a câștigat Premiul Ariel pentru cel mai bun debut și o nominalizare la categoria Best Director, fiind și selecția Mexicului pentru Premiile Oscar din 2020. Anul acesta, Avilés se întoarce pentru a prezenta, în Tótem, o zi din viața unei fetițe mexicane, în vârstă de 7 ani, Sol (Naíma Sentíes), și a familiei ei, ilustrând ceea ce, la prima vedere, pare a fi un eveniment firesc din existența lor, o aniversare care începe cu personaje ocupate, baloane colorate, cântece, povești și glume, într-o atmosferă călduroasă de familie: „Tótem este despre multe lucruri, dar cred că elementul principal este viața, pur și simplu. Acest film a venit ca un răspuns la întrebarea mea privind sensul cuvintelor casă și acasă.”

Curând, descoperim că micuțul lor spațiu (sau

microcosmos, așa cum Lila îl numește atunci când vorbește despre cum fiecare familie din lume are propria limbă și traiectorie) este marcat de o tragedie: tatăl fetiței, pictorul Tona, este bolnav, aniversarea putând fi interpretată și ca o petrecere de adio pentru el. Astfel, pe măsură ce înțelegem contextul personajelor, în microuniversul lor se instalează o umbră pe care fiecare individ o percepe diferit, în funcție de credințele sale, existând în permanență un contrast între inocența (dar și maturitatea, și tristețea) lui Sol, care își petrece timpul ascunzându-se, și experiențele celorlalți.

Păstrând teme din La Camarista, ca inegalitatea socială (pe întreg parcursul istorisirii, personajele încearcă să găsească soluții pentru a-și permite tratamentul bărbatului)

și izolarea, Tótem introduce și elemente legate de iminența morții (discutând cum este

descifrată și acceptată în societatea contemporană)

și de speranța văzută prin ochii celor mici. Dacă privim totemul ca pe un obiect cu semnificație spirituală, personajele „colecționează” pe parcursul zilei o multitudine de lucruri care ne leagă simbolic de realitatea lor, precum tablouri, bijuterii, plante sau haine. Dacă el devine o exprimare a identității, întreaga familie se transformă într-o reprezentare simbolică a fiecărui microcosmos pe care fiecare dintre noi îl construiește atunci când definește cuvântul acasă:

„Am devenit deconectați și nu înțelegem că totul ține de respectul pentru animale, natură, familie, prieteni și pentru noi. Cassavetes avea dreptate... totul e despre iubire!” a încheiat Lila Avilés.

Filmul va ava premiera în cinema pe 13 Octombrie.

„Killers of the Flower Moon”: Un nou Oscar pentru Leonardo DiCaprio?

Pentru primul și singurul său Oscar, Leonardo DiCaprio a trebuit să treacă prin multă suferință și chiar să se lupte cu un urs grizzly, căci cu toții ne amintim de chinurile prin care a trecut în „Revenant” (2015). Acum, la opt ani de la acel moment, după premiera de la Festivalul de Film de la Cannes 2023, noul lm cu Leo în rolul principal, „Killers of the Flower Moon”, a fost lăudat ca ind magni c și oferind „cea mai bună interpretare din întreaga sa carieră”. Va câștiga DiCaprio al doilea Oscar pentru acest rol muncit altfel decât prin „tortură”? Se pare că mulți înclină să parieze că da.

DiCaprio joacă în această epopee de trei ore și jumătate a regizorului și co-scenaristului

Martin Scorsese rolul lui Ernest Burkhart, soțul unei femei amerindiene, pe nume Mollie Burkhart (Lily Gladstone), a cărei familie s-a aflat în mijlocul crimelor Osage, care au șocat Oklahoma în anii 1920. Filmul este plin de nume cu greutate, de exemplu, Robert De Niro joacă rolul lui

William Hale, un fermier bogat

și influent din Osage County

și unchiul lui Burkhart, alături de Jesse Plemons, în rolul agentului FBI Tom White. Ce

va șoca și mai mult spectatorii este că filmul lui Scorsese se bazează pe fapte reale documentate în cartea de nonficțiune „Killers of the Flower Moon: The Osage Murders and the Birth of the FBI”, scrisă de jurnalistul David Grann.

Lucrarea lui Grann sapă în profunzime în cazul crimelor adevărate din centrul poveștii, oferind în același timp un context istoric pentru Națiunea Osage și pentru oamenii legii dintr-o agenție federală nou-nouță care au descins pe teritoriul lor.

Despre Națiunea Osage

Situată inițial în văile râurilor Ohio și Mississippi, Națiunea Osage a făcut parte din strămutarea forțată a nativilor americani de către guvernul Statelor Unite în secolul al XIX-lea. În cele din urmă, Osage s-au stabilit în „teritoriul

Despre ce se întâmplă în carte și pe marele ecran

Cartea și filmul „Killers of the Flower Moon” se învârt în jurul lui Mollie Burkhart (Lily Gladstone), o femeie Osage ale cărei trei surori și mamă au murit în circumstanțe misterioase. Sora ei, Minnie, și mama ei, Lizzie, au tot slăbit și în cele din urmă au murit din cauza a ceea ce medicii au catalogat ca fiind „boli ciudate de epuizare”. Însă, sora ei, Anna Brown, a fost victima unei crime care a declanșat „Domnia Terorii” - un lanț de fapte sângeroase și asasinate, în

indian”, în Oklahoma de astăzi. Poporul lor a cumpărat în mod legal terenurile din rezervație, ceea ce a îngreunat sarcina guvernului american de a impune un sistem de „alocare”, în cadrul căruia pământurile nativilor erau împărțite și cedate coloniștilor albi. Mai mult, în 1906, șeful tribului Osage, James Bigheart, împreună cu un avocat pe jumătate nativ, pe nume John Palmer, a negociat un acord cu guvernul american, care îi dădea fiecărui membru

Osage un drept de proprietate și o cotă-parte în fondul de resurse minerale al tribului. Câțiva ani mai târziu, când au fost descoperite câmpuri petroliere sub pământurile Osage, toți membrii tribului au devenit putred de bogați, dar faptul că drepturile de proprietate nu puteau fi cumpărate sau vândute, ci doar moștenite, i-a transformat în țintele multor șarlatani, escroci și oameni de afaceri corupți, care doreau să pună mâna pe averile sau terenurile lor prin orice mijloace.

urma căror și-au pierdut viețile 24 de oameni. Dar moartea celei de-a treia surori a lui Mollie, Rita Smith, a soțului acesteia, Bill, și a servitoarei lor, Nettie Brookshire, într-o explozie în casa lor din Fairfax, Oklahoma, a fost cea care a determinat

mai târziu FBI) - a trimis pe unul dintre agenții săi la Washington, D.C., Tom White, interpretat aici de minunatul Jesse Plemons. În doar câteva luni, White reușește să strângă suficiente dovezi pentru a-i pune după gratii pe vinovați.

Consiliul Tribal Osage să apeleze la ajutorul Departamentului de Justiție.

În urma morții Annei Brown, Mollie Burkhart a angajat detectivi particulari pentru a-i găsi pe ucigașii ei, dar degeaba. Apoi, în vara anului 1925, J. Edgar Hoover - șeful unei agenții guvernamentale nou-nouțe, denumită pe atunci Biroul de Investigații (care avea să devină

Așa cum se arată și în cel de-al doilea trailer pentru „Killers of the Flower Moon”, Ernest Burkhart, personajul lui DiCaprio, fratele lui Ernest, Bryan (Scott Shepherd), și unchiul lor, William Hale (De Niro), vor fi implicați cu toții atunci când conspirația de a ucide familia lui Mollie va fi în cele din urmă descoperită.

Filmul, care ar putea să le aducă multor actori din distribuție nominalizări la Oscar, o a doua statuetă pentru DiCaprio și, cel mai probabil, ultima din cariera lui Scorsese (regizorul are 80 de ani), va avea premiera pe marele ecran pe 20 octombrie și merită din plin atenția oricărui cinefil.

PREMIERĂ

Sile, Pompiliu şi Dinel revin pe ecrane pentru

Încă două lozuri este o continuare mult așteptată a comediei românești de succes Două lozuri, care a captivat publicul în 2016. Regizat de Paul Negoescu și cu o distribuție de excepție, formată din Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol, filmul promite să ducă mai departe povestea și umorul care au făcut primul film atât de popular.

Sile, Dinel și Pompiliu se întorc în viața publicului pentru noi aventuri pline de situații neprevăzute, de data aceasta în era digitală a anului 2023, filmul explorând temele criptomonedelor și a îmbogățirii rapide. Sile, recent eliberat din închisoare, are un plan ambițios de a face avere rapidă prin minarea criptomonedelor şi, alături de prietenii săi, Dinel și Pompiliu, intră într-o cursă pentru a recupera o sumă fabuloasă de bani pierdută din cauza unor evenimente neașteptate.

Filmul lui Paul Negoescu a avut în vară avanpremiera la TIFF, stârnind entuziasm printre spectatori și critici. Ulterior, referindu-se la experienţa filmărilor, Dragoș Bucur a împărtășit cititorilor revistei Cinemap:

„În Încă două lozuri suntem ca niște copii care au șansa să se distreze și să se prostească fără să se uite părinții la ei. Ne știm reacțiile, ne știm glumele, ne știm punctele sensibile și de multe ori încercăm să ne surprindem unii pe alții făcând din asta scopul unei zile de filmare. Dacă îi mai ai alături de tine și pe Bobonete, și pe Ilona Brezoianu, distracția este asigurată.”

Filmările au avut loc pe parcursul a aproximativ 20 de zile, desfășurate în două perioade diferite, iar locațiile de filmare au inclus diverse orașe din România, inclusiv București, Slatina, Craiova, Curtea de Argeș și multe altele. Este interesant faptul că unele locuri au fost „reutilizate” din primul film, iar regizorul Paul Negoescu a subliniat transformările în

timp ale acestor spații. Cu o distribuție talentată și o poveste captivantă, Încă două lozuri este așteptat cu nerăbdare de către amatorii de comedii românești și va oferi cu siguranţă o experiență entertaining în cinematografele din toată țara din 27 octombrie.

Dacă ați putea alege o frază pentru a descrie Încă două lozuri, care ar fi aceea?

Dragoș Bucur: Ce culoare are mașina?

Alexandru Papadopol: Cred că ar fi: „Dinele, unde-s cheile, Dinele?” Este replica lui Dragoș Bucur, deci a lui Sile, și mi se pare că devoalează destul de bine relațiile dintre personaje.

Dorian Boguță: ȘAORMA. Că e cu de toate și le place la oameni.

„Încă două Lozuri”

Five Nights at Freddy’s este un film horror produs de Blumhouse, compania responsabilă de francize precum Insidious, Paranormal Activity, Halloween sau The Purge, dar și multe filme de groază de mare succes la publicul larg, ca M3GAN sau The Black Phone, iar protagonistul este tânărul actor american Josh Hutcherson, devenit popular mai ales datorită filmelor The Hunger Games, în care l-a jucat pe Peeta Mellark. Cel care îl va interpreta pe antagonistul său, Matthew Lillard, este și el cunoscut pentru roluri din francizele Scream sau Scooby-Doo.

Trailer-ul filmului, cu roboții posedați de fantomele unor copii care au murit enigmatic, a strâns peste 25 de milioane de vizualizări în decursul a doar două luni, ceea ce arată că publicul este entuziasmat. Pe de o parte, încântarea oamenilor este datorată profesionalismului de care Blumhouse a dat dovadă cu fiecare producție și de faptul că Josh Hutcherson, foarte selectiv în cariera sa cinematografică, a ales să joace un rol principal, dar pe de altă parte, este generată şi de faptul că reprezintă o primă adaptare după renumita serie de jocuri video cu acelaşi titlu.

Scott Cawthon, creatorul francizei Five Nights at Freddy’s, a lansat în 2014 un prim video game, fără să-şi imagineze

succesul de care se va bucura. Inițial, nu a intenționat să-i creeze o poveste, dar datorită popularității de pe platforma YouTube, a continuat seria. Fanii voiau să înțeleagă însă ce se întâmplă în jocuri: de ce un paznic de noapte al unui local trebuie să supravegheze niște roboți și să aibă grijă să nu fie omorât de ei? Toți se întrebau de ce roboții, care distrau copiii în timpul zilei şi nu puteau decât să danseze și să cânte, începeau să se miște pe cont propriu noaptea şi îl vânau pe gardian.

Aceasta este premisa filmului ce va avea premiera pe 27 octombrie, una supranaturală, care a atras publicul şi către

jocuri, întrucât Cawthon nu a clarificat niciodată care este adevăratul fir al întâmplărilor, mereu lăsând loc de interpretări și teorii.

Lansarea lui Five Nights at Freddy’s în preajma Halloween-ului se anunţă a fi o adevărată încântare pentru fanii universului VG, dar și o modalitate de atragere a cinefililor amatori de horror, care vor vedea că această adaptare aduce o doză de inedit în acest gen cinematografic prin întâmplările nocturne macabre ce se consumă întrun restaurant pentru copii.

„Five Nights at Freddy’s”, o poveste horror cu roboți posedați

Time”: Peste

succes

Încă de când epoca lui Jon Snow și a dragonilor lui Daenerys din Game of Thrones a apus, cei de la HBO s-au arătat mai mult decât pregătiți cu un întreg arsenal de producții de televiziune care să țină ștacheta sus. De Succession cred că am vorbit de prea multe ori aici deja, dar există multe altele, complet diferite la nivel de scenariu sau compoziție, pe care le-am urmărit cu plăcere: Barry, House of the Dragon, The Last of Us și, cel mai recent pentru mine, Winning Time, care explorează istoria echipei de baschet Los Angeles Lakers, din anii ’80.

Creat de David Simon și John Ridley, serialul aduce în prim-plan evenimentele, personalitățile și schimbările semnificative care au avut loc în acea perioadă în lumea baschetului. Cel mai plăcut surprins am fost de castingul realizat pentru această producție. Personaje cheie, precum Magic Johnson (interpretat de Quincy Isaiah), Jerry Buss (interpretat de John C. Reilly), Kareem Abdul-Jabbar (interpretat de Solomon Hughes) sunt aduși la viață într-un mod cât se poate de veritabil de către actorii care își fac treaba cu brio. Serialul surprinde nu doar momentele de glorie ale echipei Lakers, ci și provocările,

conflictele și dramele din culise. De la rivalitatea aprigă cu Boston Celtics până la schimbările din conducerea echipei și impactul social al evenimentelor vremii, Winning Time oferă o imagine complexă și de ansamblu a acelei perioade, recreată absolut impecabil prin costumele, muzica și atmosfera specifică vremii. Pentru un fan al baschetului sau pentru oricine interesat de istoria sportului și a culturii pop din anii ’80, serialul oferă o experiență captivantă. Sportul și natura umană se îmbină într-un scenariu solid și foarte dinamic, filmat într-un stil aproape de mockumentary, cu actori care sparg cel de-al patrulea perete

și vorbesc cu camera, ca un aparté shakespearian, dar care nu reduce niciodată din dramatism sau de care abuzează regizorii pentru o glumă-n plus.

În concluzie, Winning Time este un serial de calitate, care reușește să aducă la viață una dintre cele mai fascinante epoci din istoria sportului și să ofere o perspectivă bogată și autentică asupra evenimentelor și personajelor care au marcat acea perioadă. Și dacă nu era deja destul de clar, HBO e rege când vine vorba de seriale și de a le oferi telespectatorilor ceva pentru care merită se deschizi televizorul.

„Winning

câte hopuri trebuie să treci să ajungi la

DrAcULA FiLm FeStiVAL

Spațiul de întâlnire a pasionaților de Fantasy & Horror

Festivalul internaţional de film fantastic de la Braşov, Dracula Film Festival (2529 octombrie), propune anul acesta publicului o ediţie foarte bogată în experienţe cinematogra ce inedite, premiere europene, întâlniri cu autori ai lmelor, concerte, lansări de carte şi panel-uri. Cu o tradiţie anuală neîntreruptă în a oferi cine lilor acces direct la o mare varietate de forme de expresie ale fanteziei, de la lm de artă şi documentar până la riller, SF sau Horror, DFF îşi propune să justi ce, prin diversitatea experienţelor oferite publicului, includerea în 2021 pe lista celor mai importante 50 de festivaluri de gen din lume, top realizat de către Dread Central.

susţinute live la Braşov de către artistul mexican de electronică Murcof şi, respectiv, reputatul chitarist italian Massimo Zamboni.

PROIECŢII-EVENIMENT.

În afară de avanpremiere, precum Five Nights at Freddy’s sau The Marsh King’s Daughter, şi a filmelor din competiţii, toate prezentate în premieră naţională sau chiar europeană, programul conţine inclusiv aniversări ale unor filme-cult, precum Torso (1973), al lui Sergio Martino, considerat primul Slasher din istoria cinematografiei, sau SF-ul regizat de Enzo G. Castellari, Warriors of the Wasteland (1983), la care se adaugă clasicele Faust (1926, r: F.W. Murnau) şi Dracula (1931, r: Tod Browning), ce stau la baza cine-concertelor

Propunerea Ungariei la Oscar în 2022, Post Mortem este un Mystery-Thriller cu accente Horror a cărui acţiune se petrece la finele WWI, într-un cătun bântuit, cu populaţia aproape decimată de gripa spaniolă. Autorul filmului, multipremiatul regizor Peter Bergendy, va fi la Braşov pentru a da detalii spectatorilor despre cum a gândit această poveste impresionantă.

În premieră, cineasta franceză Aurélia Mengin (Fornacis), prezentă la rândul ei în DFF, va comenta cel mai nou lungmetraj pe care îl semnează, Scarlet Blue, o Mystery-Drama cu o estetică aparte, despre o tânără depresivă ce descoperă sub hipnoză un secret sumbru de familie.

În competiţie, toate cele 10 lungmetraje sunt must see-uri, pentru că baleiază între Found footage-Horror (Puzzle Box, UK) şi Fantasy romantic (Halfway Home, Ungaria), cu trecere prin SF-Drama (The Founder Effect, Canada), comedie neagră (Oregano: The Failure Family, Argentina) şi Slasher-Horror (Behave, UK). Concluzia? Un city break la Braşov având ca ţintă Dracula Film Festival poate deveni o experienţă realmente memorabilă pentru iubitorii de poveşti cinematografice... fantastice.

Acordarea în fiecare an a cel puţin unui titlu onorific de Conte Dracula la Dracula Film Festival a devenit o tradiție, iar printre deținătorii trofeului, celebraţi astfel pentru realizările lor memorabile în spaţiul filmului fantastic, se numără regizorii Lamberto Bava

şi Ruggero Deodato, actriţa

Debbie Rochon, producătorul şi directorul de imagine Vlad

Păunescu, maestrul efectelor speciale Sergio Stivaletti şi actorul Armand Assante.

În a XI-a ediţie a DFF, trofeul şi titlul de „Conte Dracula” va fi oferit din Braşov unuia dintre cei mai populari cineaşti italieni din ultimele decenii, ENZO

G. CASTELLARI, care şi-a conservat notorietatea inclusiv în rândul tinerelor generaţii de cinefili datorită filmului său de

război din 1978, The Inglorious Bastards (Acel blestemat tren blindat e titlul sub care a rulat la noi, pe vremea comuniştilor), ce l-a inspirat pe Quentin Tarantino pentru al său Inglorious Basterds, în care, de altfel, Castellari are un cameo în scena premierei filmului.

După ucenicia în Western-uri Spaghetti, atât de prizate la finele anilor ’60, Enzo G. Castellari (n. 1938) a semnat încă din 1971 un prim Thriller notabil, Cold Eyes of Fear, cu Fernando Rey şi Gianni Garko, urmat, timp de aproape un deceniu, de o serie de filme Poliziotteschi, având pe generic, de obicei, pe unul dintre actorii săi fetiş, Franco Nero sau Fabio Testi. Castellari nu este asociat ca regizor cu genul Horror, întrucât experienţa lui cu Sensitività (The

House by the Edge of the Lake), din 1979, a fost traumatizantă prin problemele de buget şi producţie, dar inspiraţia lui s-a manifestat plenar, inclusiv ca scenarist, în zona Adventure-Fantasy/ SF, pe parcursul anilor ’80, cu ciclul său cinematografic Bronx Warriors/ New Barbarians.

În cadrul Dracula Film Festival este, de altfel, programată proiecţia filmului Warriors of the Wasteland, a.k.a. The New Barbarians, de la a cărui premieră se împlinesc 40 de ani, aniversarea urmând a fi marcată de un session de Q&A al cinefililor cu Enzo G. Castellari. Sigur că, înaintând în vârstă (recent a împlinit 85 de ani!), maestrul italian al aventurilor cinematografice s-a limitat în ultimul timp la proiecte mai „cuminţi”, dar nu trebuie să uităm că el a debutat ca profesionist în cinematografie încă din... 1959, ca actor, şi nu ca regizor, într-un film de aventuri, Un canto nel deserto, iar dragostea lui pentru poveştile captivante s-a conservat de atunci intactă. Iată de ce ENZO G. CASTELLARI este omagiat în cadrul DFF XI prin înmânarea la Braşov, în seara de 28 octombrie 2023, a trofeului asociat titlului onorific de Conte Dracula. Chapeau!

Legendarul regizor

ENZO G. CASTELLARI, omagiat la DFF 2023

DFF 2023 | bătălia pentru DrAcULA trOPHY

Cu peste 3000 de noi producţii cinematogra ce, din aproape 140 de ţări înscrise în competiţiile destinate scurt şi lungmetrajelor din Dracula Film Festival (25-29 octombrie), ajuns anul acesta la ediţia a XI-a, juriile internaţionale vor avea la Braşov misiunea di cilă de a alege câștigătorii trofeelor dintr-o selecţie ce re ectă marea varietate a formelor de expresie ale fanteziei adulte, de la riller sau Fantasy până la SF şi Horror. Cele mai aşteptate 10 premiere aparţin, resc, categoriei Feature Films, unde juraţii Aurélia Mengin (Franța, cineastă, fondatoare a festivalului Meme Pas Peur), Chris Orgelt (Belgia, Head of Programming - Brussels IFFF) şi Ottaviano Dell Acqua (Italia, actor şi cascador) vor trebui să desemneze câştigătorul râvnitului Dracula Trophy 2023.

PUZZLE BOX

(Australia, 2023, r: Jack Dignan)

Found footage Horror extrem de eficace şi inovativ, Puzzle Box este realizat de Jack Dignan, „noul James Wan”, după cum îl descrie presa australiană. Un tânăr ce luptă cu dependenţa de droguri, însă nu-şi doreşte să revină în spital, se ascunde însoţit de sora sa într-o casă izolată... aceasta îşi schimbă însă continuu interiorul, ţinându-i captivi.

THE TOURISTS. A SEASON IN HELL

(Argentina, 2023, r: Gaby Smits)

Los turistas este un Slasher foarte nou şi super entertaining, cu un OST punk-rock, distins încă de la premiera lui recentă, care, după cum spune şi titlul, are ca „victime” nişte turişti aflaţi în vacanță, ce se hotărăsc să

participe la un festival de stradă horror dintr-un cătun pierdut în mijlocul pădurii. Cât de sângeros este rezultatul se poate bănui.

A NORMAL DAY (UNA DÍA QUALQUIERA)

(Spania, 2023, r: José Texeira)

Un grup de prieteni îşi petrece weekend-ul într-o casă de la ţară. În care nimic nu este ce pare a fi... nici măcar prietenia.

Thriller psihologic ce va avea la DFF premiera europeană

(!), A Normal Day are acţiunea concentrată, practic, într-un singur spaţiu, sufrageria, dar fără a-şi pierde dinamismul, datorită celor peste 300 de cadre filmate.

ZAMAN DARK

(Liban, 2023, r: Christophe Karabache)

Nominalizat în 2019 la Dracula Trophy pentru Vortex, apreciatul cineast francez de origine libaneză Christophe Karabache revine în DFF cu un MysteryThriller minimalist, despre doi

chimişti care, printre ruinele unei ţări în pragul colapsului, încearcă un experiment unic: să se hrănească doar cu carne de om. Dar asta presupune operaţiuni de... importexport.

AGRINAI (Malaezia, 2023, r: Thanesh Perrabu)

Slasher-Thriller cu accente SF realizat întrun mod spectaculos, Agrinai spune povestea a trei psihopaţi, transportaţi în mod ilegal din închisoare întrun imobil izolat pentru a fi studiaţi de către un expert în psihologia criminalilor cu ajutorul unui drog sedativ experimental. Doar că aceştia reacţionează contrar aşteptărilor şi încep să iasă la vânătoare de localnici.

HALFWAY HOME

(Ungaria, 2022, r: Isti Madarász)

În acest Fantasy romantic neobişnuit, un tânăr angajat paznic la morgă descoperă uimit că locatarii bântuie nopţile pe holurile clădirii, spiritele lor neputându-şi afla odihna veşnică din cauza problemelor lăsate nerezolvate în decursul vieţii.... şi e treaba lui să le salveze. Problema apare atunci când se îndrăgosteşte de o fată deja plecată dintre cei vii.

ORÉGANO: THE FAILURE FAMILY

(Argentina, 2022, r: Ramsés Tuzzio)

Premiată la festivalul Buenos Aires Rojo Sangre, această comedie neagră, definită de o estetică ce aminteşte de Jean-Pierre Jeunet, este o mostră savuroasă a spiritului (tragi)comic argentinian, prin intermediul unei familii disfuncţionale al cărei liant îl reprezintă aproape exclusiv

manifestarea frustrărilor cotidiene, deopotrivă personale şi de grup.

BEHAVE (UK, 2023, r: Francesco Gabriele)

După moartea unui prieten, un grup de tineri excentrici se retrage pentru câteva zile într-o vilă din afara Londrei, însă o entitate misterioasă pare să îi fi urmărit în luxosul lor refugiu. Regizorul de origine italiană, multipremiat pentru scurtmetrajele sale Horror (For Sale, Enchanted), propune aici un hibrid inedit, care îmbină elemente de Slasher şi MysteryHorror.

THE FOUNDER EFFECT

(Canada, 2023, r: Justin MacGregor)

În această Mystery-Drama SF, un poliţist din orăşelul Hope, rătăcit în munţi, marcat încă de faptul că şi-a pierdut cu ani în urmă fiul, pleacă în căutarea

nepotului recent dispărut, asistat de un expert în asemenea cazuri. Doar că, în călătoria lui, se confruntă cu fenomene misterioase ce-l pun la încercare mai mult decât propriile sale probleme de conştiinţă.

I’LL CRUSH Y’ALL (OS REVIENTO)

(Spania, 2023, r: Kike Narcea)

Thriller de acţiune pigmentat cu umor negru, filmul cineastului independent Kike Narcea, autorul reuşitei comedii

SF El tiempo de Plácido Meana, se centrează pe profilul unui fost boxer impulsiv care se decide, fără succes, să devină cetăţean model după câţiva ani petrecuţi în închisoare.

Viaţa continuă să fie însă pentru el o eternă luptă, extrem de violentă, inclusiv cu sine însuşi.

Artă

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII ART EXPO/ PERFROMING ARTS/ARTIȘTI URBANI/ BENZI DESENATE

WWW.ZILESINOPTI.RO/ARTA-CULTURA

Fabricarea fanteziilor, în viziunea lui Marcel Duchamp

Ce este arta? Indiferent de răspuns, arta trebuie readusă „în slujba minții”. Asta este concluzia lui Marcel Duchamp, după ce a pus sub semnul întrebării tot ceea ce în fața multora era o certitudine absolută. Cu un impact uriaș asupra artei secolului al XX-lea, a respins lucrările colegilor săi, considerând că aceștia practicau o artă menită doar să mulțumească ochiul. În perioada 14 octombrie 2023 - 18 martie 2024, Colecția Peggy Guggenheim, de la Palazzo Venier dei Leoni din Veneția, prezintă Marcel Duchamp and the Lure of the Copy, o expoziție curatoriată de Paul B. Franklin, istoric de artă stabilit la Paris și expert de renume internațional în viața și opera artistului francez, fără de care o mare parte din arta ultimilor o sută de ani nu ar fi existat.

Marcel Duchamp a fost un pionier al mișcării Dada, care a pus sub semnul întrebării presupunerile de lungă durată despre ce ar trebui să fie arta și cum ar trebui să fie făcută. Căutând o alternativă la reprezentarea obiectelor în pictură, Duchamp a început să prezinte obiectele însele ca artă. „Readymades”, așa cum le-a numit el, au perturbat secole de gândire despre rolul artistului ca un creator original. În schimb, Duchamp susținea că „un obiect obișnuit poate fi ridicat la demnitatea de operă de artă prin simpla alegere a unui artist”. Mai mult

de atât, această tehnică sfida ideea că arta trebuie să fie frumoasă.

Astfel, alegea obiectele din viața de zi cu zi „pe baza unei reacții de indiferență vizuală, cu o absență totală de gust bun sau rău”.

Ironic, provocator și enigmatic, s-a jucat cu cuvintele și imaginile, cu genul și sexul. A distrus ideea de unicitate a operei și a lipsit figura artistului de orice sacralitate. Ca nimeni altcineva până atunci, el a adus spectatorul în inima procesului de creație, recunoscându-i dreptul și responsabilitatea de a aduce opera la naștere cu o singură privire.

Expoziția cuprinde aproximativ 60 de lucrări de artă care datează din 1911 până în 1968. Punctul culminant este însă capodopera Boîte-en-Valise (Cutie în valiză, 1935-1941), recent restaurată la Opi cio delle Pietre Dure, un muzeu portabil care conține 69 de replici și reproduceri în miniatură ale operei lui Duchamp, o parodie extremă a artei și a mecanismelor de creație, care lovește în inima ideii de muzeu.

Peggy Guggenheim Collection

CAMERON CARPENTER:

Recitalul fenomenalului organist american Cameron Carpenter, de la Ateneul Român, va rămâne cu certitudine în memoria melomanilor prezenţi la ediţia din acest an a Festivalului George Enescu. Pasionat până la obsesie de acest instrument de o complexitate extraordinară, deopotrivă de tehnica de interpretare şi de designul acestuia, CAMERON CARPENTER (n. 1981) s-a făcut remarcat încă din adolescenţă ca un muzician de o factură aparte, prin prezenţa pe albumul lui Joe Jackson, Night Music, din 1994, şi ca organist al Reynolda House Museum of American Art din Winston-Salem, la finele anilor ’90. La scurt timp după terminarea studiilor la Juilliard, datorită intensei activităţi performative, Carpenter devenise deja o celebritate, fiind primul organist nominalizat la un premiu Grammy pentru un album solo (Revolutionary),

în 2008. Relocat în Berlin, muzicianul şi-a creat propriul instrument, inovativa orgă digitală I.T.O. (International Touring Organ), cu care a înregistrat în premieră mondială interpretări ale unor compoziţii precum Paganini, a lui Rahmaninov, sau Variaţiunile Goldberg, ale lui Bach. Costurile mari de întreţinere ale orgii sale, coroborate cu blocarea activităţii concertistice în pandemie l-au obligat să renunţe la aceasta, iar Cameron Carpenter a revenit la instrumentul clasic, cel cu tuburi, fără ca asta să îi stăvilească însă explorările artistice, dacă ne raportăm la albumul său din 2021, Beethoven X - The AI Project, ori la implicarea în proiectul dedicat muzicii de film, New Sound of Classical Orchestra Dialogul cu un muzician interesat de teoria informaţiei şi de sistemele dinamice pentru a evolua în relaţia cu instrumentul favorit, orga, s-a dovedit unul peste măsură de interesant.

„Am visat să creez o orgă cu care să am o relaţie permanentă”

foto © Dovile Sermokas

Concertul tău din cadrul Festivalului Enescu a avut un caracter aniversar, pentru că s-a întâmplat la exact 10 ani de la prezenţa ta în festival, din septembrie 2013. De atunci, multe s-au întâmplat: contractul cu Sony Classical, controversele, succesul, dar şi pierderea I.T.O. Care sunt diferenţele dintre Cameron Carpenter de atunci şi versiunea lui din 2023?

Ei bine, în ultimă instanţă, asta decide publicul, însă, din punctul meu de vedere, sunt o persoană diferită de cea de-atunci, în multe privinţe. Sunt sigur că mulţi oameni se schimbă datorită întâmplărilor din viaţa lor, deşi n-o arată, dar acest aspect e mult mai evident în micuţa noastră lume a muzicii clasice, unde, chiar dacă cineva are o carieră ascendentă ce-l duce la celebritate, suntem înclinaţi să presupunem că a rămas acelaşi... doar că, pe măsură ce trec anii, intervin acele multiple schimbări în existenţa sa şi lucrurile nu stau în realitate cum ne-am închipuit. Revenind la întrebare, cred că faţă de atunci, sunt capabil în momentul actual de a face lucruri de o calitate mult mai înaltă, în pofida faptului că nu mai sunt atât de epatante... ăsta e un clişeu, presupun. Altfel, după cum spuneai şi tu, a fost contractul cu Sony Classical, dar apoi şi cel cu Decca, am construit orga digitală [I.T.O.], pe care am pierdut-o din cauza Covid-ului, de fapt, mi-a fost luată... a fost deci o cale lungă, presărată cu destule obstacole, dar asta, în fond, se întâmplă în viaţa oricui.

“Am devenit organist din multe motive, cel mai important fiind acela că am fost atras de ideea de a avea controlul complet asupra sistemului, într-un fel în care i-ar fi imposibil unui flautist să-şi dorească”, spuneai cândva. Presupun că pierderea I.T.O. te-a făcut să-ţi nuanţezi poziţia faţă de instrument, fiind obligat să cânţi acum exclusiv la orgile existente, cu tuburi. Cum te-ai adaptat la această situaţie?

Interpretez un repertoriu mult mai limitat. N-aş spune însă că m-am adaptat, pentru că nu este o situaţie pe care să vreau să o accept, nu sunt pregătit să o accept şi nici nu am acceptat-o. Pentru mine, va rămâne o problemă emoţională şi artistică în egală măsură. Consider că relaţia mea cu orga digitală nu s-a încheiat. Iubesc orga cu tuburi şi

datorită acesteia am ajuns să descopăr instrumentul, dar istoria orgii nu se limitează şi nici nu se încheie cu ea... asta ţi-ar spune orice organist onest, deci nu doar eu, aşa, ca să par dezagreabil. Simplul adevăr e însă acela că, deşi se face în clipa de faţă o publicitate foarte mare orgilor cu tuburi din sălile de concert, în realitate, sunt foarte puţine cele care pot fi considerate realmente nişte instrumente minunate. Şi, chiar dacă sunt, nu rezolvă o foarte mare problemă: o orgă de concert nu este un instrument pe care să poţi exersa, pentru că te întâlneşti cu ea doar timp de câteva ore, iar asta nu înseamnă responsabilitate artistică! Ideea că un organist poate oferi tot ce are mai bun publicului pe un instrument pe care l-a văzut doar 6-7 ore este ca şi cum ai trage mai întâi cu săgeata şi apoi ai picta ţinta în jurul locului în care s-a înfipt. Cum ar putea orice muzician care îşi petrece întreaga viaţă împreună cu instrumentul său, fie el violonist sau trompetist, să ia ideea asta în serios? Este completamente ridicol! De asta mi-am dorit să creez o orgă a mea, un instrument cu care să am o relaţie permanentă... şi intenţionez să rezolv această problemă în decursul existenţei mele, deci nu consider închis subiectul ‘touring organ’. [...]

Citiţi

interviul complet cu CAMERON CARPENTER pe www.zilesinopti.ro

Festivalul George Enescu, 2023 (foto © Petrica Tanase)

Festivalul SoNoRo 18 – On the Couch

umane

AXVIII-a ediție a Festivalului

Internațional de muzică de cameră SoNoRo, intitulată

On the Couch, va avea loc în perioada

27 octombrie-12 noiembrie, în București și Cluj-Napoca, și va aduce în fața publicului

18 concerte, 35 de muzicieni și o serie de evenimente intitulate SoNoRo Talks – ON THE COUCH, cu invitați surpriză și discuții despre muzica clasică și experiențele artiștilor pe scenele de concert. Prin tema din acest an, On the Couch, publicul va fi invitat să facă o călătorie în intimitatea emoțiilor umane. Se știe deja că terapia prin muzică poate fi unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru vindecarea corpului și a sufletului și că atât arta, cât și știința sunt instrumentele care ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și relațiile noastre cu lumea exterioară.

Inspirația pentru tema acestei ediții a festivalului provine din Viena - orașul genialilor Mozart, Brahms, Beethoven, Schubert, Zemlinsky, Webern sau Schönberg - și locul în care disciplinele psihanalitice au înflorit. Muzica este cea mai intimă dintre arte, iar actele creative de compoziție, interpretare și ascultare își au rădăcinile în subconștientul uman. Nu există percepție a muzicii fără implicarea emoțiilor profunde, a proceselor subliminale și a amintirilor, iar muzica vieneză ne

oferă cele mai bogate exemple ale acestor experiențe universale. Tema din acest an este, așadar, complexă și provocatoare, în spiritul nonconformist și inovator care definește acest festival de muzică de cameră – de la spații și muzicieni până la lucrările selectate și titlurile concertelor.

Festivalul SoNoRo se va desfășura în București în perioada 27 octombrie-5 noiembrie, iar primul concert va avea loc la Palatul Bragadiru Vineri, 27 octombrie, publicul va face cunoștință cu excepționalul Ansamblu Janoska, în „Concertul de deschidere”. Ansamblul Janoska, cu pregătire clasică, depășește toate granițele cu limbajul său muzical poliglot, iar cei trei frați din Bratislava (Ondrej și Roman Janoska la vioară, alături de František Janoska la pian), împreună cu Julius Darvas, cumnatul lor, la contrabas, creează o muzică inovatoare și palpitantă, care cucerește iremediabil publicul.

Sâmbătă, la Sala Radio, ni se propune o întâlnire de zile mari cu orașul Viena și compozitorii care l-au iubit nespus, în concertul intitulat „Wunderstadt Wien”, iar a doua zi, pe lângă terapia prin muzică, atenția participanților se va îndrepta către alte trei modalități de alinare a problemelor și anxietăților cotidiene..

O călătorie în intimitatea emoțiilor

fotografi i © Șerban Mestecăneanu

În concertul de dimineață vom face terapie prin basme, la MARe/ Muzeul de Artă

Recentă, concertul fiind intitulat „Fairy Tale Therapy”, programul va continua la ora 16:00, fiind invitaţi să dormim puțin pe canapea la concertul „Hypno Therapy”, de la Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”, iar seara ajungem în Clubul Expirat, cu experimentul „Exposure Therapy”, o sesiune de terapie în care muzicienii sunt invitați să povestească despre „traumele” și aventurile muzicale de pe scenă, iar publicul să interacționeze cu ei.

Luni, 30 octombrie, la Templul Coral, ne vom explora visele, dorințele și amintirile, în concertul „Laboratory of Dreams”, iar marți, în Sala Mare a Ateneului Român, vom analiza muzical, în concertul „Father and Son”, două cupluri tată-fiu, ambele strâns legate de Viena: Leopold și Wolfgang Mozart și Julius Leopold

și Erich Wolfgang Korngold. Pe 1 noiembrie, în splendida Sufragerie Regală din cadrul MNAR/ Muzeul Național de Artă al României, vom depăși granițele cotidianului și conformismului

și vom ajunge în lumi interioare, poate neștiute până în acel moment, pe firul muzical al concertului „Breaking the Tabu”. Vom reveni joi la Sala Radio pentru o sesiune consistentă de melancolie, în concertul „Ink of Melancholy”, și vom continua vineri să ne privim în oglindă, în Sala Auditorium a MNAR, la concertul „SelfPortrait”.

Sâmbătă, la Centrul Național de Artă

„Tinerimea Română”, publicul este invitat la „SoNoRo TALKS – ON THE COUCH”, unde invitați surpriză vor avea discuții despre muzică și experiențe care vor ieși la iveală pe măsură ce conversația se dezvoltă, iar duminică, pe 5 noiembrie, această ediție se încheie în București prin două concerte demne de tema festivalului: matineul „New Constelation”, la MNAC/ Muzeul National de Artă Contemporană, susținut de câștigătorii burselor SoNoRo Interferențe, și un grandios „Finale – Eros and Thanatos”, la Ateneul Român. Festivalul va continua apoi în ClujNapoca, între 6 și 12 noiembrie, cu șapte concerte și câteva evenimente „SoNoRo TALKS – ON THE COUCH” în spații inedite.

Muzicienii și artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo sunt, ca întotdeauna, nume importante ale scenelor internaționale: violoniștii Boris Brovtsyn, Clémence de Forceville, Barnabás Kelemen, Katalin Kókas, Mihaela Martin, Aylen

Pritchin, Tatiana Samouil, Erik Schumann și Mi-Sa Yang; violiștii Blythe Teh Engström, Sarah McElravy și Răzvan Popovici; violonceliștii Andreas Brantelid, Justus Grimm, Jan-Erik Gustafsson, Valentin Răduțiu și Tim Park; pianiștii Nino Gvetadze, Christian Ihle Hadland, Diana Ketler și Aurelia Vișovan; contrabasistul Zoran Marković și clarinetistul Thorsten Johanns.

Oct Ombrie 2023 POP CULTURE MAGAZINE

Andreas bra ntelid

r ăzvan Popovici și Diana Ketler

Noul Bastion al Culturii Europene la Timișoara

Reţeaua Institutelor Culturale Naţionale ale țărilor membre din Uniunea Europeană (EUNIC România) s-a alăturat Capitalei Europene de Cultură Timișoara 2023 prin programul HEI -House of the European Institutes, un nou centru multicultural. HEI își are sediul într-unul din spațiile puse la dispoziție de către Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, demers prin care se dorește redarea unor spații consacrate comunității timișorene. În Galeria 1 din Bastionul Maria Theresia, str. Hector 1, HEI este conceput să fie un loc deschis și primitor pentru comunitățile orașului și vizitatorii lui, indiferent de statut social, etnie, religie sau orientare sexuală.

Pentru mai multe detalii: /houseofeuropeaninstitutesHEI

Roman Franc - Collectives

Expoziție de fotografie: 12.10 - 29.10.2023

Vernisaj: 12 Octombrie | 19:00

Expoziția fotografică a lui Roman Franc Collectives prezintă o selecție de fotografii de grup realizate de acesta în diferite țări și culturi începând cu anul 2015. Ca parte a proiectului HEI - House of European Institutes, această colecție internațională este completată de portrete de grup originale din șase sate cehești din Banat, realizate în anul 2023, special pentru Timișoara - Capitală Europeană a Culturii. Creativitatea artistului se îmbină aici cu modul unic în care acesta redă diverse comunități în munca sa, lăsându-le să influențeze la rândul lor opera de artă rezultată. Munca în echipă și participarea comunității sunt factori cheie în procesul creativ. În același timp, imaginile din satele cehe pot fi văzute ca un proiect artistic specific, dar și documentar, care surprinde o parte din diversitatea culturală a Banatului și, prin extensie, a întregii Românii.

Adresă: Bastion 1, strada Hector 1, Timișoara

Program de vizitare în perioada 13.10 -29.10.2023:

Miercuri-Vineri: 16.00-20.00

Sâmbătă-Duminică: 11.00-20.00

Luni-Marți: închis

12.10 - 29.10.2023

Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul European Echoes, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii. Este organizat în parteneriat cu Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

HEI - House of European Institutes Str.Hector 1 Bastion 1

Vernisaj 12.10 19:00

Expoziție de fotografie

Animest își sărbătorește majoratul în pași de dans

Dance me to the end of love, Dancing Queen, Dancing with myself, Die on the dance oor sau Lose yourself to dance - doar citind aceste titluri începi să fredonezi involuntar. Toate au fost hituri absolute și au cucerit generații întregi de iubitori de muzică. La Animest.18 (5-16 octombrie), ele vor denumi programele tematice dedicate lmelor animate cu și despre dans. Join the dance! este invitația pe care festivalul o lansează publicului la ediția de majorat – 10 zile de petrecere, de la care nu vor lipsi cele mai așteptate lme ale anului, dar nici întâlnirile cu animatori de excepție.

Printre ei, Jean-Charles Mbotti

Malolo - animatorul și dansatorul francez care semnează spectacole coregrafice de succes și producții cinematografice nominalizate la Premiile César. Invitatul special al ediției va susține un masterclass pe 11 octombrie, la CNDB.

„În animație, la fel ca în dans, corpurile sfidează gravitația, depășindu-și propriile limite. Animatorii de pretutindeni încearcă să împingă mai departe mișcările naturale pe care trupurile noastre sunt capabile să le facă. În imaginația lor, corpurile dobândesc o libertate totală de a se metamorfoza, de se distorsiona, de a-și crea un limbaj propriu. Muzica și sunetele, în general, sunt instrumente comune, la care atât coregrafii, cât și animatorii apelează pentru a-și modela coregrafia, ritmul, mișcarea.

Veselă, politică, personală și abstractă, retrospectiva Animest dedicată dansului celebrează legăturile puternice dintre cele două forme de limbaj artistic. Urmărind-o, vei descoperi perspective variate, de la regizori cu filme adânc înrădăcinate în dans, precum Jean-Charles Mbotti Malolo sau Erica Russell, până la Pina Bausch, la Tango sau dansatori techno. Tot ce trebuie să faci pentru o experiență completă este să-ți pui pantofii de dans și să ni te alături la petrecerea de majorat, unde vom dansa pe ritmul animației!”, transmite cineastul francez Alexis Hunot, care a curatoriat selecția tematică alături de Mihai Mitrică, directorul Animest.

Despre ALEXIS HUNOT

Jurnalist și istoric de lm, profesor de cinematogra e și istoria lmului de animatie. Face parte din comitetul care se ocupă de selecția lmelor de animație la Premiile César și este director artistic al Festivalului Internațional de Film de la Paris. Se implică în selecția Animest din 2022.

Black Tape

Jean-Charles Mbotti Malolo

MARIA KJARTANS:

Una dintre cele mai interesante prezenţe din Bucharest Photofest (6-15 octombrie), festival ajuns la a opta ediţie, care expune lucrările a peste 150 de creatori de imagine, repere din fotografia autohtonă și internațională, o reprezintă artista interdisciplinară Maria Kjartans, cu instalaţia multimedia Fractures (fotografie şi eseu cinematografic), realizată împreună cu Vala Ómarsdóttir. Absolventă a Academiei de Arte din Islanda şi a Glasgow School of Art, MARIA KJARTANS este actualmente preşedinta Asociaţiei Fotografilor Contemporani Islandezi (FISL), iar lucrările ei, fotografii şi scurtmetraje, au fost prezentate în peste 70 de expoziţii şi festivaluri din întreaga lume, multe fiind recompensate cu distincţii prestigioase (Art Elite Signature Prize, Ideas Tap). Complementar activităţii ei de artist fotograf independent, atrasă fiind de performance-urile imersive şi de proiectele multidisciplinare, Maria Kjartans a co-fondat, cu 10 ani în urmă, Vinnslan, colectiv artistic islandez cu o intensă activitate, ce a avut în această primăvară, la Shakespeare Theater din Gdansk, premiera performance-ului interactiv Proximity. De la tema existenţei sociale din Proximity până la cea a izolării ca individualităţi în Fractures, Maria Kjartans captează inevitabil atenţia prin originalitatea abordării, cea din perspectiva relaţiei dintre sine şi mediul natural.

Maria, plecăm în dialog de la instalaţia Fractures, pe care publicul o va putea vedea în cadrul Photofest. Spunemi câteva cuvinte despre conceptul acestei lucrări. Într-un fel, conceptul este identitatea, fiindcă e vorba despre oameni care au fost diagnosticaţi cu probleme mentale şi cum îşi pierd aceştia identitatea, cum îşi pierd locul în această lume, chiar şi după ce ajung în perioada de recuperare. Aş spune deci că ideea de bază o reprezintă reflectarea acestei probleme cu ajutorul fracturilor din natură, de felul celor care există, de exemplu, într-un canion. Ne folosim de persoană şi de natură deopotrivă, ca să reflectăm ce se petrece în interiorul fiecăruia dintre noi toţi, în special a celor care se luptă cu probleme psihice, încercând să arătăm lumii sentimentul de a fi izolat şi marginalizat de societate.

Pari atrasă de teme disconfortabile. Dacă în Fractures te apleci asupra consecinţelor bolilor mintale, în Spiritual Landscapes, de exemplu, te lupţi cu propriile frici. Ce anume cauţi la un subiect ca să îţi doreşti să îl explorezi vizual?

Hmmm, cel mai probabil e vorba de o întrebare care stăruie în mine însămi şi are nevoie de un răspuns în afara mea. Întotdeauna apare ceva care îmi ridică semne de întrebare sau pe care vreau să-l dezvălui într-un anume fel... uite, nu m-am gândit la acest tip de

„Iubesc să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea”

MARIA KJARTANS Autoportret

Fractures

similitudine între lucrările mele, ceea ce e foarte interesant, dar ai dreptate... face sens. Pentru că eu provin dintr-o familie foarte înclinată spre spiritualitate, plus că sunt parte - dat fiind că aici m-am născut şi m-am format - a spaţiului spiritual islandez, unde natura, vremea şi energia sunt componente cu adevărat importante din fiinţa noastră. Credinţa asta vine din trecutul nostru, transmisă de la o generaţie la alta, pentru că de la bunicii şi de la străbunicii noştri am auzit poveşti

Fractures

realmente interesante despre energia pământului - care ne înconjoară - şi de lucruri pe care nu le vedem, dar, totuşi, sunt acolo. Iubesc ideea de a fi capabilă să fotografiez lucruri care sunt acolo, dar pe care nu le poţi vedea... cred că acesta e impulsul care mă determină să mă exprim vizual.

„Pentru mine, nimic nu este mai uimitor decât magia naturii”, spuneai cândva şi, într-adevăr, fotografiile tale susţin această fascinaţie. De ce eşti înclinată să cauţi magia în natură şi nu, de exemplu, în urban?

Am copilărit în Reykjavík, alături de ceilalţi cinci fraţi şi surori, şi n-am avut posibilitatea să călătoresc foarte mult, pentru că ai mei munceau din greu amândoi, dar pe la 14 ani, am avut noroc. Sora mea se vedea cu un tip ce deţinea un hotel foarte izolat, mult în afara oraşului, în peninsula Snæfellsenss. Închipuie-ţi că era la baza unui gheţar alburiu,

înconjurat de lavă neagră, cu o plajă albă... tărâmul basmelor cu elfi şi troli. Am lucrat acolo o bucată de vreme - ziua îngrijeam caii de închiriat, seara spălam vasele, iar dimineaţa schimbam aşternuturile în camere -, dar gândeşte-te ce impact uriaş a avut pentru o copiliţă aflată atunci între 14 şi 19 ani mediul acela în care am crescut... era magic! Pentru că eram doar o puştoaică, cei din hotel îmi spuneau poveşti cu vikingi din trecut, cu troli, dar şi cu fantome, iar eu îmi imaginam că natura e vie, deci, pentru mine, natura însemna şi suma de creaturi care îmi popula fantezia. Acesta e motivul fascinaţiei mele şi continui să cred că natura este magică. Eram trimisă de la hotel să fac rost de apă gazoasă şi o gaură în pământ mi-o oferea, pur şi simplu, săpai niţel, iar apa ţâşnea, pentru a fi apoi servită oaspeţilor hotelului. Asta e magia naturii! [...]

Citiți

foto © Gaby Motola

interviul complet cu MARIA KJARTANS pe www.zilesinopti.ro

III din FNT XXXIII

Înaintea Festivalului Național de Teatru (20-30 octombrie), ajuns la a 33-a ediție, vă propun trei spectacole care mi-au mers la suflet din selecția oficială.

Mass

Piesa „Băieții de zinc”, bazată pe romanul documentar al Svetlanei Aleksievici, cu o dramatizare și o adaptare scenică semnate Yuri Kordonsky, aduce o răvășitoare realitate, zugrăvită sumbru de perspectiva unor mame care și-au pierdut fiii în război. Înalta împlinire artistică e cea mai fidelă punere în scenă a grozăviilor războiului. Căci pornește de la fapte. Și cine putea fi mai potrivit să ne vorbească astăzi despre asta decât un mare regizor, născut și crescut la Odesa? Acesta extrage din literatura documentară a unei jurnaliste de teren laureată cu Nobel – ea însăși venită pe lume în Ucraina – arhetipul mamei care îi supraviețuiește celui căruia i-a dat viață. Piesa reputatului regizor Kordonsky, ale cărui montări au schimbat radical, de-a lungul timpului, scena românească, se inspiră din vocile-martor înregistrate de temerara jurnalistă bielorusă Svetlana Aleksievici în deceniul sumbru al războiului sovietic din Afganistan. Dar ce s-a întâmplat în Afganistan se întâmplă acum în Ucraina. Spectacolul lui Kordonsky ne pune față în față cu atrocitatea războiului și durerea celor care le-au dat viață băieților repatriați în sicrie de zinc.

BĂIEȚII DE ZINC. Dramatizare: Yuri Kordonsky, după romanul Soldații de zinc, de Svetlana Aleksievici. Regie: Yuri Kordonsky.

„Mass” e un spectacol sumbru, de o liniște împovărătoare în absența oricărui fundal sonor, cu excepția dialogurilor, dens până la interminabil, funciarmente dramatic date fiind circumstanțele întâlnirii celor patru. Poate să inspire însă. Și o și face. Grație unor dialoguri concepute să se petreacă în timp real; unei maniere inedite și convingătoare de storytelling, pusă în valoare de un cvartet de actori care evoluează într-un spațiu închis, claustrofobic până la sufocant (în film, e pivnița unei biserici), dar în jurul unei mese rotunde, spațiu al discuțiilor deschise; unei actrițe precum Ofelia Popii, despre care voi spune iarăși, chit că voi fi certat fiindcă nu sunt parcimonios cu superlativele într-o artă ce nu îngăduie ierarhii, că e cea mai valoroasă din teatrul românesc; unei direcțiuni artistice care mi-a lăsat impresia că le-a indicat în mod deliberat actorilor un registru auster, pentru a ne permite să ne concentrăm asupra poveștii, iar nu asupra personajelor – e o lectură personală a liniarității cu care sunt rostite replici din spectacol, de parcă s-a solicitat în mod expres să NU se joace. O crimă în masă îi condamnă pe viață, deopotrivă pe părinții ucigașului și pe

cei ai victimei, la viață. Dar ce viață mai poate fi aceea? Cu cine să ții e o întrebare pe care ți-o pui abia după ce parcurgi această alternare sofisticată de umbre și lumini care ilustrează convingător că albul nu e mereu alb și nici negrul nu rămâne negru. Iar răspunsul nu e deloc previzibil. „Mass” e o meditație despre pierdere, durere, furie, acceptare și împăcare ce m-a făcut să înțeleg mai bine lumea în care trăiesc, deși nu sunt american, iar politica deținerii armelor mi-e străină. Ce extrag din punerea în scenă a unui text american – nu mă dau în vânt după traducere! – de către doi exponenți remarcabili ai teatrului independent din România este un adevăr universal: poți merge înainte fără să ai toate răspunsurile

și explicațiile. Cred că asta și trebuie să facă omenirea: să nu uite ce s-a întâmplat, dar nici să nu o împiedice asta să meargă înainte.

MASS. Text: Fran Kranz.

Regie: Andrei și Andreea

Grosu. Scenografie: Vladimir

Turturică. O coproducție Teatrul

Național „Radu Stanca”, Sibiu și unteatru, București.

Seaside Stories

În loc de cronică la „Seaside Stories”, am scris așa pe Facebook: Servus, Radu, îți scriu din spațiul în care ne-am văzut în septembrie la Constanța. Era frumos în septembrie la Constanța (ha-ha!), e frumos și-n mai. Tocmai se difuzează cântecul pe care nu te saturi niciodată să-l asculți, „Smooth operator” de Sade, e muzică bună aici. Mi-s nomad teatral, am venit la mare ca să-ți văd „Seaside Stories”, aseară, într-o săliță de lângă barul în care sunt acum. Te urmăresc prin toată țara, cum am fost și la Craiova, pentru „Inimă și alte preparate din carne” și „Câine cu om. Câine fără om”. Urmează Iași, Târgu Mureș... Cum aș merge și-n secuime pentru „Floarea soarelui” – m-ai îmbolnăvit de galbenul de-acolo, aș descrie ce simt pentru acel spectacol cu ajutorul cuvântului velș „hiraeth”, îmi lipsește precum cântecul pe care nu-l voi auzi sau grădina în care n-am fost. Pentru universul sonor te deranjez de data asta. Mă bântuie bătaia vântului ăluia din deschiderea de la „Seaside Stories” cum mi s-a strecurat, vierme-n ureche, și iterația sonoră de la debutul spectacolului „Între noi totul e bine”. Acolo era un croncănit, bătea soarta la ușă, cam așa mi-a sunat, aici sunt țipetele unui pescăruș. Ascuțite, tânguitoare, curioase, comice, sfredelitoare. Mă văd nevoit să ți-o zic de la obraz, Theodor Șoptelea e cel mai bun pescăruș din istoria dramaturgiei românești, prin ținută, alură, energie cinetică și sonoritate (Călin Ciobotari a zis-o mai bine decât mine: „una dintre cele mai reușite compoziții non-umane”). Chestia e, Radu, că ție îți iese bine și când distribui oameni în roluri de oameni. „Seaside Stories” mă determină să fac o reverență.

SEASIDE STORIES. Texte: Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija. Regie, scenariu, univers sonor: Radu Afrim. Scenografie: Theodor Cristian Niculae. Producție: Teatrul de Stat Constanța

JEAN-GUY LECAT

nu e de mare ajutor unui artist”

Supranumit „Monsieur Space” de către legendarul regizor de teatru Peter Brook, cu care a colaborat timp de mai bine de 25 de ani la éâtre des Bou es du Nord, JEAN-GUY LECAT, o legendă vie a scenogra ei şi design-ului de spaţii performative, a fost în toamna aceasta unul dintre mentorii International Program in Scenography, atelier intensiv în care artişti emergenţi din mai multe ţări au realizat instalaţii multidisciplinare site-speci c în Castrul Roman de la Ovidiu, Constanţa, dintre care o parte vor expuse într-o formulă foto/video în cadrul festivalului DbutanT, de la Sfântu Gheorghe, între 16 şi 21 octombrie.

Filosofia dumneavoastră legată de design pleacă de la ideea că trebuie să înveţi până într-un punct, după care să faci, pur şi simplu, ceea ce simţi. Dacă ţi-l consumi studiindu-i pe alţii, nu-ţi va mai rămane timp să faci propriile lucrări. Unde se trage linia la un artist între a cerceta şi a crea, între studiul altora şi propriul design?

În peste 40 de ani de carieră, Jean-Guy Lecat are în portofoliu numeroase producţii semnate ca scenograf de teatru şi operă, în paralel cu transformarea sau crearea de spaţii scenice în peste 200 de teatre din întreaga lume, în calitate de consultant în arhitectură. Inspirat de tema programului de la Ovidiu, TIME SHIFT. Before | After, dialogul nostru cu celebrul designer a fost centrat nu pe dimensiunea care l-a consacrat profesional - spaţiul -, ci pe o alta, care ne este comună tuturor prin efectele produse de trecerea sa, indiferent că suntem debutanţi sau specialişti, spectatori sau artişti - timpul -, într-o pendulare subiectivă între prezentul şi trecutul artei, cu un clin d’oeil spre viitor.

Niciodată, eu nu m-am oprit din a învăţa. Niciodată. Pentru că vei arăta ceea ce tu creezi unor oameni care nu au vocabularul să-ţi înţeleagă lucrarea. Dacă vrei să fii plăcut de oameni, găseşte-ţi altceva de lucru, ia-ţi un job la o bancă, dar dacă vrei să fii artist, lucrează pentru tine însuţi, deoarece faci ceea ce faci datorită unui imbold care vine din interiorul tau. Asta te face artist. Poate vei avea succes

sau poate că nu, dar asta nu înseamnă că ceea ce faci e rău. Gândeşte-te că, în cea mai mare parte a vieţii sale, oamenii nu l-au înţeles pe Picasso... de vreo 50 de ani a avut nevoie middle class-ul să îl aprecieze. La fel s-a întâmplat şi cu Le Corbusier, fiindcă cei mai mulţi nu au vocabularul să înţeleagă noua arhitectură şi, drept urmare, o antipatizează. Turnul Eiffel este un bun exemplu: populaţia l-a

„Democrația

urât şi a fost salvat la începutul secolului doar pentru că a fost păstrat de armată pentru experimentele cu radioul lui Marconi [turnul trebuia demolat după 20 de ani, însă amplasarea inspirată de către Eiffel a unei antene radio în vârf, care şi-a dovedit utilitatea, a dus în 1910 la prelungirea menţinerii sale de către guvernn.r.]. Altfel, dacă se ţinea cont de părerea oamenilor din vremea aceea, turnul n-ar mai fi existat în prezent. Le-a trebuit acestora mai mult de două decenii ca să aprecieze frumuseţea acelui monument, de o altă factură decât cea a unei opere de artă. Ştii, e acea anecdotă faimoasă cu arhitectul care intră în biroul lui Eiffel şi îi zice că turnul ar fi mai frumos cu un arc la primul nivel, iar Eiffel, ca inginer, îi spune că nu e nevoie de el... asta e diferenţa între un arhitect şi un inginer. Dar, totuşi, l-au făcut, iar modul în care a fost construit a fost cu totul nou, foarte important pentru ca,

www.zilesinopti.ro

mai apoi, să învăţăm cum să realizăm construcţii din ce în ce mai uşoare, de felul celor ce au împânzit repede New York-ul. Deci trebuie să simţi că ceea ce creezi îţi este absolut necesar ţie, ca artist, şi nu doar să urmăreşti succesul. Mai există o problemă în ziua de azi... democraţia. Dacă vrei să faci lucruri de mare anvergură, ca Versailles sau Notre Dame, să zicem, o să apară un ecologist care se pune de-a curmezişul sau un partid de stânga ce va reclama că e prea scump. O democraţie nu poate sprijini artiştii, iar asta e o problemă serioasă. [...]

Dacă v-aţi putea întoarce în timp, aţi schimba ceva în acest proces de învăţare continuă?

Chiar dacă aş putea, nu aş schimba nici măcar cinci minute din viaţa mea. Indiferent de dificultăţile pe care le-am întâmpinat, întotdeauna am făcut cât de bine am putut sau m-am priceput eu. Probabil, în destule cazuri, s-ar fi putut şi mai bine decât am făcut, însă nu cu bagajul de cunoştinţe şi cu posibilităţile pe care le aveam în acel moment. Vezi tu, aproape toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţa mea, care mi-au întins profesional o mână de ajutor, îşi doreau să contribuie cu ceva la a face viitorul să arate diferit în artă. Pe vremea când eram tânăr, pe la 20 de ani, ei deja erau în deplinătatea forţelor şi mă gândesc la oameni pentru care am ajuns să lucrez, precum Peter Brook, JeanLouis Barrault sau Giorgio Strehler în Italia... ei bine, pe aceşti oameni, deşi eram prost plătit, eu îi ascultam ca pe nişte zei, fiindcă îmi dădeam seama că ce spuneau are sens şi că viitorul poate fi, într-adevăr, unul mai bun. [...]

Citiţi interviul complet cu JEAN-GUY LECAT pe www.zilesinopti.ro

O vizită la...

MINA / Muzeul Imersiv al Noilor Arte

De curând, Bucureștiul s-a îmbogățit cu un nou muzeu: MINA (Muzeul Imersiv al Noilor Arte). Acesta este un spațiu inovator și captivant, în care vizitatorii sunt invitați să exploreze experiențe artistice imersive uluitoare, la 360 de grade, transformând astfel arta într-un adevărat spectacol din care vizitatorii ajung să facă parte. Ne-au povestit mai multe despre acest nou muzeu doi dintre co-fondatorii MINA, Sorina Topceanu și Mădălina Ivașcu.

Care a fost inspirația sau motivul principal din spatele creării primului muzeu de artă imersivă din România?

MINA este un muzeu privat, creat de One Night Gallery și Le Petit. Am construit acest proiect având la bază experiența acumulată în șase ani de proiecte One Night Gallery și 10 ani de evenimente Le Petit. Acești ani ne-au permis să observăm cum a crescut interesul pentru new media art și la noi în țară, în linie cu trendul extern din Instanbul, Londra și Amsterdam. Toţi cei patru co-fondatori, Sorina Topceanu, Mădălina Ivașcu, Mihai Cojocaru și Andrei Nistor, avem o experiență profesională de peste 10 ani în industrii

creative, comunicare, arhitectură și tehnologii emergente sau drept, ceea ce ne-a creat cadrul ideal pentru a construi o comunitate de artiști și dezvoltatori. Împreună cu aceștia, am dezvoltat scena locală de new media art.

Ce tehnologii și mijloace inovatoare au fost utilizate pentru a aduce la viață operele de artă?

La intrare vă întâmpină MINA, un avatar cu inteligență artificială special pregătit pentru a oferi toate informațiile necesare celor interesați. MINA a fost dezvoltată pe baza celor mai eficiente și mai noi modele de rețele neurale. Pe lângă ChatGPT, au fost integrați mai mulți algoritmi de

INTREVIU DE GRUIA DRAGOMIR

inteligență artificială pentru fiecare componentă din pipeline-ul său, cum este și Audio2Face de la NVIDIA Studio, prin care chipul avatarului 3D se animă în timp real. Mișcarea pleoapelor, a buzelor, mimica îi permit să interacționeze cu publicul cât mai natural, prin faptul că este capabilă să audă întrebările, gândește răspunsurile și apoi le comunică. Experiența se desfășoară în timp real, iar utilizatorii pot purta o conversație cu un avatar umanoid futurist. MINA este realizată de Mihai Cojocaru și rec.on. Apoi, întregul conținut este dezvoltat pe computerele certificate GeForce RTX Studio echipate cu GPU-uri GeForce RTX 4090 și dezvoltate de către producătorul local, ITDirect. [...]

Cum ați selectat lucrările care sunt acum prezentate vizitatorilor?

Numărul de spații imersive în lume este din ce în ce mai mare, atât ale celor care prezintă artiști renumiți, precum Van Gogh, Klimt, Cezanne, Kandinsky sau Monet, cât și ale celor care expun proiecte create cu ajutorul inteligenței artificiale

și care creează o estetică formată din milioane de date, așa cum este cazul și cu artistul Refik

Anadol sau studioul Ouchhh, care a expus și în cadrul RADAR, sau artiști digitali care folosesc tehnologiile ca mediu de creație. Sunt proiecte care ne-au inspirat atât prin scenografie, producție

și spațiile în care sunt expuse, Lightroom

și Frameless (UK), TeamLab (JP), Fabrique de Lumieres și Next Museum în (HO), Ars Electronica (AS), ArtTech House (US) și Ateliers de Lumieres (FR). De asemenea, am creat în cadrul edițiilor de RADAR spații cu proiecții 360, cu proiecții realizate de studiouri și artiști români.

Pentru lansare am ales două spectacole deja extrem de populare în afară. Este vorba despre Gustav Klimt.The Immersive Show și

Lumea Subacvatică. O călătorie imersivă a apei. Primul este o producție multimedia care cuprinde 60 dintre lucrările pictorului simbolist, un arc în timp prin „Epoca de Aur”, inspirată de stilul Art Nouveau și simbolurile bizantine. Se vor regăsi în cadrul show-ului opere expuse în muzee din toată lumea, precum Doamna cu evantai, Sărutul și Doamna în Aur, fiecare piesă fiind meticulos transpusă într-o scenă scenă 360 de grade, într-un spațiu de 7 metri înălțime. Spectacolul audio-vizual este realizat de studioul

Aural Eye și producătorul muzical Alexei Țurcan. Cel de-al doilea spectacol imersiv expus la MINA, Lumea Subacvatică, este o incursiune educațională în biodiversitatea apei, marcată de conștientizarea modului în care putem contribui la o lume mai curată și la protejarea speciilor. Proiectul este realizat de studioul Collider Visuals & Pixels Reality și producătorul muzical Costav Ivanov.

Ce urmează pentru MINA?

Anul acesta plănuim următoarele spectacole din agenda muzeului și spectacolul de Crăciun. Pentru spațiul expozițional de new media art discutăm despre expozițiile pe care le vom găzdui, proiecte de immersive yoga, teatru imersiv, proiecții și festivaluri de film și animație și proiecte performative. Ne putem implica în colaborări internaționale și ne dorim să realizăm și rezidențe de creație. Totodată, din modul în care a fost gândit muzeul, vom putea pe viitor să oferim caracteristicile spațiului și artiștii să realizeze proiecțiile live de oriunde din lume. Am primit multe solicitări de a extinde conceptul MINA și în alte orașe și acest lucru este în plan pentru anii următori.

muzică

Turneul naţional al trupei BYRON, evenimentul live al toamnei

Pentru iubitorii de muzică rock, toamna aduce cu sine o nouă întâlnire directă și mult așteptată cu byron, trupa urmând să lanseze cel de-al optulea album, supranumit Efemeride. Materialul discografic, înregistrat în formula Dan Byron (voce, chitară și flaut), Dan Georgescu (chitară), Sergiu „6” Mitrofan (clape și pian), László Demeter (bas) și Andrei Ilie (tobe), va fi disponibil atât în format digital, pe platformele de streaming, cât și analog, pe vinil sau CD, dar merită, în primul rând, savurat live, între 5 octombrie și 25 noiembrie, în concertele din turneul național de promovare a acestuia. byron este un nume care răsună pe scena muzicală românească încă din 2006, și-a obișnuit publicul cu o simbioză între rock și influențe diverse, iar până a ajunge la Efemeride, trupa a presărat în urma sa șapte albume de studio și trei DVD-uri live. Băieții sunt experimentați în a interpreta muzică atât în fața a mii de spectatori, cât și în seturi intime, fără amplificare, pentru un număr mic de ascultători. De la concertul susținut la 100 de metri adâncime în Salina Turda până la concerte de improvizație (Impromptu), byron nu

www.zilesinopti.ro

s-a oprit de-a lungul anilor din a-și impresiona fanii. Cel mai recent album byron accesibil publicului, nouă, a fost lansat la sfârșitul lui 2019 și încapsulează, pe de o parte, realitatea emigranților, cât și pe cea a celor rămași acasă. Onest și emoționant, nouă este un album despre inconștientul colectiv surprins în mai multe aspecte ale sale.

Efemeride, în schimb,reprezintă o selecție de conversații pe care, de multe ori, evităm să le purtăm - o introspecție profundă în ascunzișurile propriei noastre ființe. În acest sens, Dan Byron, solistul trupei, afirmă că „Efemeride e un album conceput în vreo doi ani. El cuprinde stările și gândurile pe care le-am avut în timpul ăsta, anxietățile, fricile și filosofiile care m-au bântuit, mile de pași făcuți între aceiași pereți”. Pe parcursul celor 10 melodii, byron te conduce prin labirintul multilateral al gândurilor și emoțiilor de care nu poți fugi, abordând teme precum anxietatea și întrebările fundamentale ale existenței, creându-se astfel o experiență sonoră profundă și captivantă... de descoperit în concertele din cadrul turneului din această toamnă.

PAGINA 55

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

Ce ascultăm în octombrie

Acum că toamna își intră în drepturi, n-ar rău să descoperim muzică nouă, să o cumpărăm în format zic sau să o ascultăm pe platformele de streaming (spre nemulțumirea artiștilor, care nu își primesc drepturile de autor binemeritate).

Punk-ul, pop-ul, folk-ul și muzica techno sunt vedetele lunii, e că vorbim de artiști care abia au împlinit 20 de ani (așa cum este cazul Oliviei Rodrigo), e că ascultăm vedete cu succes imens la box o ce sau duo-uri house care ne duc cu gândul la petreceri sălbatice în apartamente înghesuite.

Olivia Rodrigo Guts

Olivia Rodrigo a fost adesea criticată, fie pentru inabilitatea sa de a transmite în mod autentic mesajul punk, fie pentru lipsa onestității artistice. Pe de altă parte, nimic nu este nou sub soare, căci așa cum Avril Lavigne domina pozele de profil ale adolescenților de pe Yahoo Messenger în 2005, așa reprezintă și Olivia un nou teen idol al tinerilor răzvrătiți. Plin de nerv și cu o estetică ce ne aduce aminte de revival-ul punk de la începutul anilor 2000, Guts reprezintă un album pe care fie îl adorăm, fie îl punem pe pauză după câteva piese, dar odată ce intrăm îl lumea sa plină de entuziasm și dramă, s-ar putea să ne trezim că fredonăm cântecele singuri prin casă.

Ed Sheeran Autumn

Variations

După ce ne-a obișnuit cu albume cu titluri matematice, Ed Sheeran revine cu cel de-al doilea proiect discografic din 2023. Inspirat de lucrarea simfonică Enigma Variations, a compozitorului britanic Edward Elgar, a compus 14

www.zilesinopti.ro

piese inspirate din viața personală a prietenilor săi, mai ales că toamna trecută l-a surprins pe artist contemplând la felul în care viețile apropiaților săi s-au schimbat dramatic. De altfel, Ed Sheeran ne-a demonstrat că un om cu o chitară poate umple stadioane, iar noul album ne arată faptul că onestitatea cantautorului încă poate domina gusturile publicului.

The Chemical Brothers For That Beautiful Feeling

Frații minune din Manchester, cei care au adus muzicile techno și house în urechile milioanelor de fani din întreaga lume, revin cu cel de-al zecelea material discografic. Chit că nu mai ne mai aflăm la mijlocul anilor ’90, dacă închidem ochii și ne deschidem suficient urechile, ajungem fie direct în mijlocul unui rave dintr-un apartament britanic, fie în mijlocul unei scene cu tente psihedelice din Trainspotting. Oricare ar fi scenariul ales, este clar că cei doi rămân în vârful fenomenului electro și nici nu dau semne că se vor opri curând.

ZOIA ALECU

Strălucirea

Cu jumătate de veac în urmă, în octombrie 1973, a debutat la Club A, în Bucureşti, una dintre cele mai valoroase cantautoare din cultura Pop(ulară) autohtonă, Zoia Alecu, a cărei longevitate creativă şi performativă continuă să o definească drept un reper esențial al muzicii româneşti contemporane. Lansată în anii ’70 pe un traseu artistic ce a purtat-o de atunci pe toate scenele din țară, în decursul căruia căutările au dus-o dinspre folk - dragostea ei perenă - spre rock (Sfinx) şi pop-rock (Stereo), dar şi în zona muzicii de teatru sau circ, ZOIA ALECU reprezintă un exemplu rarisim de creator de muzică şi versuri care îşi menține intactă vitalitatea şi strălucirea, inclusiv în raport cu publicul milenial. Dovada cea mai bună o constituie albumul de colecție The Best of the best of, pe care Zoia Alecu îl va lansa în cadrul unor concerte aniversare, precum cele din Ploieşti (20 octombrie, Filarmonica Paul Constantinescu) sau Bucureşti (17 noiembrie, Sala Dalles), alcătuit dintr-un CD cu cele mai bune piese de pe albumele ei de autor scoase post-2000 şi un al doilea cuprinzând înregistrări inedite, din anii ’73-’74, cu alte cuvinte un dublu album realmente must have. Revizitarea printr-un dialog a unor episoade relevante din 50 de ani de carieră - de la serata cu Doru Stănculescu în public sau cultul pentru Maria Tănase până la contractul cu circul lui Iosefini ori adaptarea în grupul Sfinx - ni s-a părut un mod potrivit de a marca această aniversare aparte din biografia unei legende vii a muzicii româneşti.

Dragostea dumneavoastră pentru poezie pare a se fi născut în copilărie, pe la 9 ani, înainte de cea pentru muzică. E interesant asta, pentru că, în folk, muzica şi poezia sunt în egală măsură importante, nu-i aşa?

Aș pune accent pe cuvânt mai degrabă, deoarece cuvintele, puse la un loc, alcătuiesc sunete... cuvintele, dacă te pricepi să le găsești și să le potrivești, îți deschid universul muzical. Pe de altă parte, muzica face cam același lucru, dacă îți sună în cap o melodie, aproape imediat găsești cuvintele potrivite. Asta... dacă ai aceste haruri, pentru că dacă nu le ai îngemănate e mai greu, e mai complicat. Știu o grămadă de poeți foarte mari, dar nu toţi sunt şi foarte buni textieri, pentru că forma pe care o are un text nu poate fi întrunită - de cele mai multe ori - de o poezie, oricât ar fi ea de maiestuoasă, de minunată și de extraordinară... fiindcă, totuși, îți trebuie puntea aceea care te aruncă

intactă a unei stele a muzicii, la 50 de ani de la debut

în refren or asta nu ai cum să o găsești în nicio poezie. Sigur, poţi să o adaptezi, dar atunci suferă muzica din punct de vedere compozițional, pentru că există totuși niște cutume cărora tu trebuie să te supui dacă vrei să faci ceva cu adevărat valoros... dacă nu, ok, se acceptă și așa, nu e o problemă. Am exemple nenumărate în acest sens, că o poezie poate da naştere unui mare hit - nu orice poezie, ci una valoroasă -, dar asta te obligă cumva să compui muzica pentru ea într-un anume fel. Fiindcă atunci când ai totul foarte bine măsurat și toate versurile egale, nu ai ce să faci... de unde să scoți un refren care să sune aparte, măcar ritmic? Sau poate că, melodic, poţi să faci un refren, dar ce să alegi să repeți dintr-o asemenea poezie adevărată? Asta e deosebirea între text și poezie. Altfel, în mintea mea, chiar și când eram copil, versurile aveau muzicalitatea lor. Erau ca într-un bloc de cristal în care muzicile, sunetele se învârteau cumva în jurul cuvintelor... formau cumva un tot unitar în sufletul și în mintea mea. La vârsta de 16 ani am compus mea prima piesă, a fost fie Orbii, fie Anotimpul nebunilor, nu mai ştiu precis,

peste

compoziții de-atunci, care nu mai există niciunde, nici

fiind compuse la distanță de timp foarte mică. Am reluat peste ani Orbii, am refăcut-o şi am pus-o chiar pe albumul Printre lupi [din 2012], însă n-am mai cântat Anotimpul nebunilor, ca și încă alte șase-șapte compoziții de-atunci, care nu mai există niciunde, nici măcar în CARDEX [arhiva naţională radio – n.r.]. [...]

Pentru că ați menționat Orbii, dumneavoastră compuneați într-un regim comunist opresiv, la 16 ani, versuri precum „Să văd că toți ne mințim,/ Să văd ce, urâtul lor?/ Aș orbi, dar ei nu vor”. Nu cred că orice adolescent era înclinat să scrie la începutul anilor ’70 asemenea versuri...

E adevărat! Am fost o rebelă, oricum. A contat fiecare întâmplare din viața mea, căci toate m-au făcut să scriu într-un anume fel, să capăt profunzimi în ceea ce-am scris, pentru că, da, am avut o maturizare

distrug imaginea

mea în ceea ce se întâmpla în jurul meu și ce anume

pentru a nu-mi știrbi din libertatea mea spirituală. Pe

foarte atent și, pe alocuri, destul de măsurat. [...]

înainte de vreme, din punct de vedere al gândirii și vederii în spațiu, ca să zic așa. Eram conștientă de faptul că prea mulți pași în afara cerculețului nu aveam voie să fac. Aș fi vrut să spun multe lucruri, dar nu mi se dădea voie și, clar, asta ar fi însemnat anihilarea mea ca om, nu ca artist. Că la 16 ani nu-ți pui problema că ‘Sunt un mare artist și trebuie să îmi păstrez numele, trebuie să am grijă ce naiba îmi iese pe gură ca să nu-mi distrug imaginea’, nu! La vremea aceea nu îmi păsa de imaginea mea, dar îmi păsa foarte mult de implicarea mea în ceea ce se întâmpla în jurul meu și ce anume aș fi putut eu să fac pentru a schimba un pic lucrurile, pentru a nu-mi știrbi din libertatea mea spirituală. Pe de altă parte însă, felul meu de a fi, deși rebel, era unul foarte atent și, pe alocuri, destul de măsurat. [...]

Citiţi interviul complet cu ZOIA ALECU pe www.zilesinopti.ro

STING, la 72 de ani

Ajungem adesea să ne îndesăm muzicienii favoriți într-un singur sertar al exprimării artistice: pentru mulți, Queen reprezintă sunetele artificiale ale sintetizatoarelor anilor ’80, Pink Floyd cântă numai despre profesori brutali și elevi traumatizați, iar Sting este artistul pe care îl auzim mai mereu pe radiourile de easy listening, interpretând Englishman in New York. Am face însă o mare greșeală încercând să îl catalogăm pe Sting drept un one hit wonder sau un compozitor care și-a făcut liniștit culcuș sub umbrela pop-ului optzecist, căci abilitatea sa de a se camufla sub influențele diverselor genuri l-a transformat într-unul dintre principalii cameleoni ai muzicii britanice.

cel mai recent material discografic, The Bridge (2021), ni-l prezintă pe Sting sub forma unui performer dornic de experimentare perpetuă, neînfricat în fața schimbărilor constante ale industriei muzicale.

cameleoni

Sting, 1979

Dacă The Police dădeau peste cap convențiile rockului, aducând publicului noile sonorități ale new wave-ului, primele albume solo ale lui Sting sunt puternic înfipte în estetica sonoră a anilor ’80. Pe de altă parte, în timp ce LP-ul Sacred Love (2003) aduce în prim plan influențe hip-hop și R&B (reprezentate și prin colaborările

cu Mary J. Blige), albumul The Last Ship (2013) îmbrățișează cântecele tradiționale irlandeze, Sting meditând la copilăria sa din orășelul britanic Wallsend, unde industria principală era cea a construcției de vapoare. În plus, colaborările sale cu muzicianul de reggae Shaggy și întoacerea sa către sonoritățile oldschool ale rock-ului pe

Născut în data de 2 octombrie 1951, Sting domină anii ’80, cântând până și faimoasa linie vocală a hit-ului Dire Straits, Money For Nothing (1985) - ,,I want my MTV!”. Așa cum era de așteptat, Sting nu numai că și-a primit MTVul, dar s-a aflat în topurile postului de televiziune pe tot parcursul deceniului, însoțit de sonoritatea setului de tobe popularizată de Phil Collins, de sintetizatoare omniprezente, dar și de videoclipuri ce s-au întipărit în mentalul colectiv. Ce-i drept, dacă ar fi să alegem un imn al anilor ’80, Englishman in New York ar putea câștiga detașat, mai ales că piesa ne plimbă prin pop, rock și jazz, cu o mică bucățică instrumentală în care tobele scrise cu ajutorul drum machine-urilor ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva ne-a sărit acul de pe vinyl către mijlocul altui cântec.

însoțit de sonoritatea setului de tobe

La 72 de ani, Sting rămâne unul dintre principalii mesageri ai explorărilor muzicale, fiind totodată unul dintre artiștii care au reușit să ridice pop-ul la rang de artă a sunetelor, fără însă a părăsi vreodată preferințele publicului larg.

QUADROPHENIA 50 de ani de aventură conceptuală

1973 a fost anul care ne-a oferit lansări discogra ce ce au schimbat felul în care ne raportăm la muzica rock: Pink Floyd au lansat e Dark Side Of e Moon, King Crimson au modi cat pentru totdeauna peisajul rock-ului progresiv cu Larks’ Tongues In Aspic, Mike Old eld ne-a demonstrat că muzica instrumentală poate să devină hit, compunând Tubular Bells, iar Queen și-au făcut debutul cu materialul discogra c ce le poartă numele. Ne putem imagina că vizitele în magazinele de vinyl-uri din acea perioadă nu erau foarte confortabile, mai ales că 1973 ne-a oferit și unul dintre materialele discogra ce conceptuale de căpătâi: Quadrophenia, al celor de la e Who.

Mânați de entuziasmul

chitaristului Pete Townshend pentru opere rock grandioase și având deja experiența creației Tommy, The Who spun povestea lui Jimmy, adolescentul rebel pierdut în lumea subterană a Marii Britanii, care încearcă să își găsească un rost și să își depășească dependențele de droguri. Înconjurat de experimentele muzicale inspirate din zona muzicii concrete, în care sunetele vieții de zi cu zi sunt captate și folosite în cadrul unor creații muzicale (în cazul de față: sunete de tren, valuri sau motociclete), Jimmy devine un fel de James Dean al lui Townshend, adolescentul răzvrătit dornic să se răzbune pe părinți, prieteni și societate. Cum experimentele cu sunetele pe bandă erau relativ noi la începutul anilor ’70, turneul de promovare a albumului s-a dovedit a fi unul

dezastruos, trupa încercând fără succes să îmbine sunetele de studio cu prestația live. În plus, personalitatea haotică a toboșarului Keith Moon, care ar fi trebuit să ofere fundația ritmică a întregului experiment, nu i-a ajutat deloc, deși Townshend a recunoscut ulterior că albumul prezintă ,,ultima mare prestație a lui Moon”. Rock-ul progresiv este adesea caracterizat drept plictisitor și plin de grandoare inutilă, însă la 50 de ani de la lansare, Quadrophenia încă

atât în topurile criticilor de specialitate, cât și în rândul ascultătorilor. Cele 81 de minute ar trebui, așadar, ascultate cap-coadă, în timp ce lăsăm povestea lui Jimmy să ni se desfășoare asemenea unui film: de altfel, regizorul Franc Roddam a și lansat pelicula cinematografică cu același nume în 1979, iar în 2005, musicalul Quadrophenia a avut premiera la Los Angeles. Considerat de Townshend drept cel mai ambițios material discografic al trupei, Quadrophenia înglobează nu numai esența trupei la începutul deceniului șaptezecist, ci și întreaga lume muzicală a lui 1973: zgomotoasă, experimentală și plină de dorință de descoperire a noilor peisaje sonore.

dezastruos, trupa încercând

rachael & Vilray

„I Love A Love Song!”

Rachael & Vilray, un duet care a început să producă frumusețe muzicală după mulți ani de la prima întâlnire. Rachael Price este una dintre cele mai bune voci din muzica pop, fără îndoială, o puteți asculta pe albumele grupului

Lake Street Dive. Vilray Bolles este un autor

și chitarist din New York, cu o sensibilitate pentru jazz-ul clasic. Cei doi absorb tradiția predecesorilor, luând ce e mai bun din trecut cu intenția de a crea ceva nou. Al doilea album al lor, I Love A Love Song!, arată clar o evoluție în direcția șlefuirii pieselor și a relației de duet. Titlurile originale sunt îmbogățite cu orchestrații semnate de Jacob Zimmerman

par

piesele

bună

Nici

chitarist acompaniază

inginer de sunet precum Dan

Knobler

și cu o producție mult mai bună, în care spațiul folosit, microfoanele și toate detaliile acustice au fost perfect potrivite la intenția muzicală. Cei doi par a cânta împreună de zeci de ani, la fel par și piesele impecabil încadrate în stil, iar repertoriul provoacă o stare de relaxare, de bună dispoziție cu efect imediat. Nici nu putea fi altfel, când ai o voce precum Rachael Price, un chitarist care compune și acompaniază atât de elegant, un inginer de sunet precum Dan Knobler și muzicieni precum Joe LaBarbera și Larry Goldings.

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

eat&Drink

GURMAND

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST

WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

Ghid pentru cei care cer vin moca la evenimente

Zilnic primesc emailuri în care mi se cere cere vin. Știu, păcatul celebrității unui brand mare cu o podgorie generoasă în spate și cu nivel de notorietate foarte ridicat. La limită, este flatant, dar la rigoare, discuția este mai complexă, căci cererile sunt în 90% dintre cazuri de tipul: „Salut! Reprezint ONG-ul x, firma y, organizația studențească z, asociația profesională #, am x oameni invitați și îți pun logo pe invitație”.

Ca urmare, tot 90% dintre aceste aceste invitații „generoase” sunt refuzate, ca să nu zic ignorate. Nu doar din motive financiare (este interesant să vezi cum foarte mulți „parteneri” nu înțeleg că vinul pe care îl cer reprezintă rezultatul unei munci imense), cât mai ales din motive ce țin de asociere, de valoarea acesteia, de mesajul pe care l-ar putea transmite.

1. Organizatorul înțelege că un eveniment înseamnă un transfer de valori: vinul cerut are spațiul corect? Are momentul lui în eveniment? Invitații au timp să afle și ce anume degustă? Dacă răspunsul este da, șansele să fim parteneri cresc exponențial.

2. Pairing cu mâncare: vinul și mâncarea sunt ca un cuplu. Dacă se potrivesc, lucrul acesta se vede, dacă nu, se vede și mai tare. Astfel, dacă îmi dai detalii despre cum te gândești să-ți hrănești invitații, mă pot gândi la ce vinuri ți se potrivesc mai bine. Dar dacă le dai chipsuri, sunt convins că nu-ți trebuie vin. Sau nu vinul pe care îl reprezint.

3. Ce se întâmplă în evenimentul tău, cine sunt cei care vin să asiste? E important pentru mine, reprezentatntul vinului, să știu dacă avem valori comune sau nu. Nu-mi pot pune pe orice masă brandul la care muncesc sute și sute de oameni, chiar dacă masa aia aduce oameni cu bani.

4. Fă-mă să simt că îmi doresc să fiu la eventul tău. Fă-mă să mă simt ca un partner al tău, nu doar cineva care toarnă în pahare. Apropos, cel care face asta este de multe ori un reprezentant al mărcii cu studii de specialitate. Adică cineva care îți poate povesti valoarea vinului pe care îl servește. Tare, nu? Mai ales că ai cerut vin moca la evenimentul tău extraordinar.

Îmi place să văd vinurile noastre la evenimente. Îmi place să văd și vinurile altor competitori la evenimente. Ce nu-mi place deloc este doar să le văd turnate aiurea în pahare nepotrivite, de către oameni nepotriviți, care le lasă pe un colț de masă.

Vinul este o experiență. Una care face o conversație mai frumoasă, un eveniment mai bun și oamenii mai fericiți. Dă valoare vinului atunci când îl ceri la un eveniment!

Pe de altă parte, mergem cu plăcere la evenimentele în care:

Ștefan Chirițescu este Head of Strategy McCann Worldgroup Romania / Marketing Director Cramele Cotnari.

Două rețete de toamnă sănătoase și delicioase

Toamna este un anotimp potrivit pentru a bucura papilele gustative cu preparate delicioase. Aduce o varietate de fructe și legume, cum ar fi dovleacul, gutuile și nucile. Adăugându-le în diverse rețete, poți beneficia de proprietățile lor nutriționale și de efectele pozitive asupra sănătății. Iată două recomandări:

Salată de gutui cu nuci și brânză

Supă de dovleac cu nuci și scorțișoară

Această supă este perfectă pentru a te încălzi în zilele reci de toamnă. Are un gust dulceag și aromat.

Ingrediente: 1 dovleac mic (aproximativ 1 kg), 1 ceapă, 2 căței de usturoi, 4 căni cu supă de legume, ½ ceașcă de nuci, 1 linguriță de scorțișoară, 2 linguri cu ulei de măsline, sare și piper după gust.

Mod de preparare: Dovleacul se curăță de coajă și se taie cuburi. Ceapa, usturoiul și nucile se toacă. Într-o oală mare se încinge uleiul de măsline la foc mediu, apoi se adaugă ceapa și usturoiul, care se călesc aproximativ 5 minute. Se adaugă cuburile de dovleac în oală și se amestecă în mod regulat încă 5 minute. Se toarnă supa de legume peste dovleacul călit și se lasă să fiarbă la foc mediu timp de aproximativ 20-25 de minute sau până când dovleacul este moale. Se oprește focul și se pasează conținutul cu ajutorul unui blender, până când supa devine cremoasă și fără cocoloașe. Se pune supa la foc mic, se adaugă sarea, piperul și scorțișoara și se amestecă bine, pentru a se combina aromele, încă 10 minute. Se presară deasupra nucile tocate și se servește caldă.

Salata de gutui cu nuci și brânză este o opțiune potrivită pentru sezon. Gutuile adaugă o notă dulce și aromată salatei, nucile oferă consistență și o savoare bogată, iar brânza adaugă un element cremos și sărat. Ingrediente: 2 gutui mari, ½ ceașcă de nuci, ½ ceașcă de brânză, 2 linguri de miere, 2 linguri cu zeamă de lămâie, 1 lingură cu ulei de măsline, sare și piper după gust. Mod de preparare: Se mărunțesc nucile și se prăjesc într-o tigaie la foc mediu până când devin ușor aurii. După ce sunt prăjite, se lasă la răcit. Gutuile se curăță de coajă și se taie cubulețe. Într-un bol mare, se amestecă cubulețele de gutui cu mierea, zeama de lămâie și uleiul de măsline. Asigură-te că ecare bucățică de gutuie este bine acoperită cu acest amestec pentru a preveni oxidarea. Se adaugă nucile prăjite peste gutui și se amestecă ușor. Se fărâmițează brânza și se încorporează în amestecul de gutui și nuci. Se pune sare și piper după preferință, apoi salata se poate servi.

Bucureștean get-beget, trecut prin Dobrogea doar

Celebrul fel de mâncare armânesc a intrat în viața mea sub formă de borcan, oferit de Ștefania-Laura Abibula-Stroe, șefa Centrului Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada“. Auzisem, pe surse, că Laura Stroe a fost – și a rămas! – o vrednică promotoare a valorilor dobrogene și că datorită dumneaei acest fel de mâncare, ce nu lipsește de la nunțile machidonești, a intrat în meniurile restaurantelor din Dobrogea, dar și în cele din Capitală.

Documentarea mea, bazată pe golirea instant a borcanului conținând ardei prăjiți, roșii și brânză, a fost pe deplin satisfăcătoare. Aș mânca și acum piperchi țârgâsiti, chit că am intrat de-a binelea în toamnă, or, acest preparat simplu și savuros e specific verii. Și fie încerc o rețetă de pe Internet, fie ies în oraș. Căci, spre suprinderea mea, ipoteza potrivit căreia această mâncare dobrogeană ar fi ajuns și în București s-a verificat.

L-am sunat pe amicul Marius Tudosiei, de la Băcănia Veche, era prins într-un proiect mare implicând multe borcane de zacuscă, dar mi-a confirmat că a făcut și el piperchi de vreo două ori astă-vară – de prisos să mai spun că la Marius găsești mereu mâncare gustoasă, savuroasă, onestă, bazată pe dorința sa de a oferi bucate pe cinste, cu ingrediente ajunse în farfuriile noastre de consumatori pretențioși ca urmare a parteneriatelor sale cu numeroși producători locali.

După cum la fel de bine aș putea lua liftul corporației în care îmi desfășor optul productiv, scuze pentru limbajul de lemn, și să poposesc la

Biutiful Downtown, vecinii noștri, pentru o porție strașnică de piperchi din ardei gras cu roșii și brânză de oaie, un preparat atât de reușit, încât m-am lăudat nașei mele. Iar aceasta mi-a spus pe larg povestea pătrunderii în meniul acestui loc foarte cool, continuatorul spațiului de referință din Centrul Vechi, a unui preparat machidonesc deosebit de apreciat de comunitatea aromână, dar, iată, și de cea română.

Unii consideră aperitivul piperchi țârgâsiti – ce cunoaște felurite dezvoltări, se pun și ouă, unii adaugă și câțiva stropi de sirop de rodie –drept un soi de corespondent al shakshuka pe aceste meleaguri. M-aș bucura să capete și felul machidonesc notorietatea celui meridional, încetîncet, preparatele noastre câștigă în notorietate și în răspândire; pentru că e atât de special, dar și pentru că satisface exigențele unui număr tot mai sporit de oameni care jinduiesc la diversificarea ofertei ovo-lacto-vegetariene din Horeca de la noi. E tradițional, e local, are poveste și e gustos, știu mari producători care aveau mult mai puțin de atât când au dat drumul afacerii lor cu mâncare. Poftă bună, prieteni, luați o gustare sănătoasă, de vară, nu vă uitați că pică frunza!

O gustare de-astă vară

în vizită, habar n-am avut de piperchi țârgâsiti până spre sfârșitul verii

foto © Băcănia Veche

Despre câteva descoperiri gastronomice recente

Anul acesta a fost unul al plimbărilor mai ales prin străinătate, dar în zilele în care am rămas la București sau m-am plimbat prin țară am descoperit câteva locuri și povești culinare demne de menționat.

Bistro Romulus din București, de pe strada omonimă, este un local micuț și cochet cu un meniu scurt care îmbină bucătăria franțuzească și cea românească. În ceea ce privește preparatele autohtone, ele sunt ieșite din linia standardizată a locantelor cu specific tradițional, au accent transilvănean și sunt surprinzătoare: de la ciorba de căprioară la paprikașul cu somn până la deserturile cu mac. Oferta lor e completată de specialitățile zilei (eu am prins o tocană de burtă excepțională) și de meniul de brunch din weekenduri.

Corks Cozy Bar din Centrul Vechi al Capitalei este un wine bar micuț care excelează la capitolul degustări

și evenimente gourmet. Fie că e vorba de vinuri sau evenimente corelate cu industria de profil - spre exemplu, degustarea de pahare (în care înveți cât de mult poate schimba percepția forma paharului), fie că vorbim despre degustări de parizer (asta e chiar ideea mea), de parmezan, de uleiuri de măsline, de brânzeturi ori pălinci, aici e locul unde îți poți îmbogăți masiv cunoștințele gastronomice.

Leul de aur din Timișoara, din zona Bastionului. Am tot fost prin Timișoara în ultimul an, în special pentru faptul că orașul este Capitală Europeană a Culturii. Orașul e plin de pizza și burgeri, ba chiar nici pljeskavica (fie ea sârbească, fie bănățeană) bună nu găsești în prea multe locuri. Leul de aur este un restaurant cu specific bănățean, cu preparate specifice de o parte și de alta a graniței și cred că e singurul loc unde meniul este adaptat specificului zonei. Aplauzele merg către această inițiativă, iar criticile se duc către autorități, care au ignorat aproape complet componenta gastronomică, extrem de importantă în strategia de atragere a turiștilor.

Uleiul de măsline Elida este cel mai premiat ulei de măsline grecesc sub brand românesc. Da, deși nu cresc măslini în Oltenia, un craiovean comercializează sub brand românesc ulei de măsline din Grecia și a câștigat mai multe medalii la marile concursuri de pro l din lume.

Cătălin Adam antamează livezi, contractează

procesatori și plătește master-blenderi din Grecia, dar îmbuteliază și etichetează uleiul sub brandul autohton

Eliada și, prin urmare, nu doar că plătește taxe la noi, dar pune România pe harta uleiurilor de măsline bune și foarte bune.

6 restaurante unde poți mânca o ciorbă bună

Nu există o explicație anume, dar cum se lasă toamna peste plaiurile mioritice, românilor li se face brusc poftă de ciorbe. Meniurile restaurantelor reacționează și vin în întâmpinare cu oferte care să satisfacă aceste pofte. Iată, deci, 6 restaurante din țară unde poți mânca o ciorbă bună, nu doar toamna.

București

Băcănia Veche

 Dacia 25

 031.229.6672

La Băcănia Veche găsești tot timpul în meniu o ciorbă bună, indiferent de anotimp. Dar Marius Tudosiei a anunțat deja că pentru el, toamna stârnește pofta de ciorbă de fasole cu afumătură. Așa că știi unde să cauți când te lovește și pe tine dorința să mănânci așa ceva.

Brașov

Bistro de’l Arte

 Piața Enescu 11bis

 0720.535.566

Și la restaurantul Oanei Coantă există tot timpul în meniu ciorbe bune. Preferatele noastre sunt zama de șalate și zama de perișoare cu moare de varză și hrean. Să nu le treci cu vederea atunci când le găsești în meniul zilei!

Cluj Livada

 Clinicilor 14

 0722.111.115

Livada are o terasă superbă și un meniu cu preparate pe măsură. Bineînțeles, au și ciorbe în meniu. Așa că vei merge la fix atunci când ți se face poftă de o ciorbă rădăuțeană, de legume sau de văcuță.

Timișoara Suppa Bar

 Florimund Mercy 7

 0799.999.901

Așa cum îi spune și numele, Suppa Bar este un loc specializat în preparate care se sorb din lingură. Meniul variază de la zi la zi, dar vei găsi întotdeauna ciorbe, supe sau creme de legume interesante. Așadar, verifică oferta pe pagina lor de Facebook și mergi la țintă.

Iași Ciorbărie

 Palas 3E

 0725.246.722

Ciorbărie este un restaurant care are în meniu în proporție de 90% doar preparate lichide. Este un lucru bine știut de ieșeni că aici mergi pentru a te delecta cu supe și ciorbe de toate felurile atunci când ai poftă de așa ceva.

Constanța Popină

 Eminescu 29

 0730.042.244

Popină este un restaurant cu un meniu ce se vrea un manifest al gustului simplu, local și modest - autentic dobrogean. Zemurile sunt și ele la loc de cinste aici, așa că vei găsi specialități locale precum supă rusească sau goroshnita, o supă lipovenească cu fasole și afumătură, dar și borș de perișoare din somn, șalău și o atingere de afumătură de pește.

DE

GRELL BITES

Andreea Iosub, Iulian Iosub și Andrei

Ursărescu sunt fondatorii Grell Bites, primul brand românesc care a mizat pe gustările pe bază de greieri. Într-o societate atât de conservatoare precum cea din România, afacerea lor pare una nu doar inedită, dar și extrem de îndrăzneață. Cei trei ne-au povestit mai multe despre cum e să le propui românilor să mănânce greieri.

Cum a apărut Grell Bites? Cine sunt oamenii din spatele acestui business?

Grell Bites înseamnă trei prieteni buni: Andreea Iosub (29 ani) și Iulian Iosub (32 ani), Andrei Ursărescu (32 ani), care astăzi funcționează ca o echipă creativă. Afacerea a luat naștere în urma unei călătorii inițiatice în Asia. Iulian și Andreea, co-fondatorii Grell Bites, au locuit trei ani acolo, timp în care au explorat și lumea delicioasă a insectelor. După o documentare temeinică, am realizat că insectele vor fi mâncarea viitorului, așa că am vrut să aducem această sursă nutritivă și extrem de sănătoasă la noi acasă. Ne-au convins trei lucruri: gustul delicios, beneficiile multiple ale greierilor, precum și avantajele sustenabile. La întoarcerea în țară, Uniunea Europeană declarase oficial insectele ca aliment. Ne-am făcut curaj și

am profitat de context, prin urmare, am pornit Grell Bites, prima afacere românească cu gustări pe bază de insecte.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre. Am spune că toate au fost primite destul de prietenos, lucru care ne-a surprins și pe noi. Pe primul loc au fost batoanele proteice (Citric Crunch & Sea Shanty) – poate și pentru că e atât de ușor să iei unul cu tine la job sau la sală! În general, când te gândești la un baton proteic, îți vine în minte batonul ăla fad, cu care te chinuiai la dietă. Ale noastre au avantajul că sunt gustoase: au migdale, mandarine, ciocolată, sare de mare etc. Apoi au fost greierii învăluiți în ciocolată belgiană, care sunt realmente un deliciu, genul cu care păcălești pofta de dulce. Urmează chipsurile

POVEŞTI

SUCCES INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Primul business românesc cu gustări pe bază de greieri

la batoane proteice, chipsuri sănătoase, până la greieri învăluiți în ciocolată belgiană sau făină de greieri. Dar avem grijă ca totul să fie sănătos și slab din punct de vedere caloric. Și dăm o mare atenție și aromei. Trebuie să fie ceva bun, ce am mânca și noi non-stop! Și ar mai trebui să știe că greierii sunt la fel de sustenabili ca plantele, în termeni de amprentă de carbon, iar creșterea lor implică resurse minime. Noi credem că și acesta e un argument bun pentru a da o șansă produselor pe bază de greieri.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

sănătoase și slab calorice, unde avem arome mișto: de la chili la usturoi. Încet-încet a prins teren și făina proteică de greieri. Ne-a surprins să primim link-uri cu rețete făcute cu făina noastră proteică Flour Power. Cel mai controversat produs a fost, desigur, greierele autentic. Ne-a amuzat reacția unor copii, care au zis despre greieri că sunt ca niște pufarine crocante și sărate.

Ce ar trebui să știe românii despre produsele pe bază de greieri?

Că greierii nu sunt ceva de care să te temi. Noi îi sfătuim să încerce. Dacă lași prejudecata la o parte, ai toate șansele să te întâlnești cu niște produse care nu sunt atât de diferite de ce mănânci toată ziua. Toți poftim la chipsuri, la ciocolată, la batoane – dar cum ar fi să alegem și ceva sănătos, care nu ne îmbolnăvește/ îngrașă? În primul rând, vorbim de ingredientul-vedetă: proteina. 100 gr. de greieri conțin 60 gr. de proteină, e un aport mai mare decât cel pe care îl iei din carnea de pui sau de vită. Greierii aduc corpului și aminoacizi esențiali, vitamina B12 (de șapte ori mai mult decât în somon), calciu și fier, zinc, magneziu, care deseori lipsesc dintr-o dietă bazată exclusiv pe plante. Aducem produse pentru orice gust și nevoie: de

Cea mai mare provocare a fost lupta cu statul, cu toată hârțăgoria și birocrația aferente. Ne-a luat mult timp să batem drumuri prin instituții și să primim aprobări. Dar ne bucurăm că n-am renunțat. Și suntem recunoscători că am găsit și înțelegere în spatele unor uși la care am bătut și luni de zile. Alte obstacole au fost fluxul de știri negative, bullying-ul, opiniile luate de-a gata, acuzele că am face rău și că piața din România n-ar fi pregătită pentru „greieri”. Ne luptăm cu prejudecăți și cu schimbarea mentalitățilorcare, așa cum știi, consumă mult timp. De aceea, ne-am angajat să vorbim și despre partea asta educațională - beneficii nutriționale, misiune sustenabilă, de ce să consumăm greieri ș.a.m.d.

Ce planuri aveți pentru Grell Bites pentru restul anului?

mai mult decât în somon), calciu și

online, ne-am luat alături colaboratori.

Hai întâi să facem un recap pentru 2023. Ne-am terminat site-ul, ne-am pus la punct magazinul online, ne-am luat alături colaboratori. Am pătruns pe eMag și suntem prezenți și în aplicația bonapp.eco.

Vom aduce și câteva produse noi, tot super proteice. Încă ne gândim dacă

linia de produse. Se întrevede și un parteneriat cu o berărie artizanală,

Vom aduce și câteva produse noi, tot super proteice. Încă ne gândim dacă să mergem pe cookies proteice sau altceva, deci clar vom îmbogăți linia de produse. Se întrevede și un parteneriat cu o berărie artizanală, dar suntem încă în faza de negocieri. Avem multe planuri și idei de colaborări, credem că există mult potențial de explorat în zona asta!

potențial de explorat în zona asta!

Datorită TikTok-ului, dar și acelor perioade din an în care vremea

începe să se schimbe și simți nevoia să te încălzești cu ceva rece, Espresso Martini a revenit la modă în acest sezon. Numele acestui cocteil energizant și moleșitor în același timp nu are legătură cu Martini – e doar una dintre multele băuturi denumite astfel, deși nu conțin nici gin, nici vermut. Are alcool și cofeină, e întâlnirea Soarelui cu Luna pe buza aceluiași pahar cu picior.

Legenda spune – se non è vero, è molto ben trovato, dacă nu-i drept, e bine ticluit, vorba italienilor – că acest hibrid fluid ar fi apărut în anii ’80, la Londra, când o fată i-a cerut barmanului de la Fred's Club ceva care s-o și trezească, s-o și adoarmă. Un fel de ilustrare a perifericului îndemn neaoș „scoală de te culcă!”. Regretatul barman și publicist Dick Bradsell își amintea că prima dată a apelat la vodcă – toată lumea bea asta pe atunci, așa îmi amintesc și eu. Rețeta de bază, recomandată de experți și de mixologi cunoscuți, e simplă: 44 mililitri de vodcă, 30 de espresso fierbinte, 20 de lichior de cafea. Ingredientele se pun într-un shaker plin cu gheață, se amestecă, apoi se toarnă într-un pahar de martini (aha, de aici e denumirea!), se decorează cu boabe de cafea. Și, ați intuit, se tot bea. A nu se confunda cu Irish Coffee sau cu picăturile de rom sau de whisky scăpate în cana de cafea, pentru un plus de imaginație matinală.

Variațiunile pe tema ingredientelor și imboldul vremurilor, „Do It Yourself”, i-au adus acestui cocteil o mare popularitate și în rândurile TikTokerilor. Mai mult de atât, la începutul acestei toamne, Espresso Martini a devenit un trend și în materie de vestimentație. Asta se trage de la Hailey Rhode Bieber, fotomodel american de succes, fiică a unui Baldwin (Stephen) dintr-o familie care a bătut recordul de contracte de muncă în Cetatea Filmului, și soție a unui anume Justin Bieber. Ei bine, fata asta se machiază inspirându-se din universul gastronomic și din cel al spirtoaselor, așijderea – se îmbracă și se încalță. A fost suficient să poarte pe Instagram o rochiță inspirată de Espresso Martini, pentru ca acest amestec de senzații aparent ireconciliabile să facă din nou furori în paharele cu picior din America și de aiurea.

Am băut și eu un Espresso Martini toamna asta, la câteva zeci de minute de București, mai precis la Cafeneaua Nației din Ploiești, da, e chiar a lui Dragoș Pătraru. Paharul conținea vodcă și Kahlua, espresso, zahăr brun și a fost bun. Sincer, m-aș întoarce acolo (deși, ca bucureștean țâfnos, nu-mi imaginam că merge cineva din București la Ploiești altfel decât în tranzit). Au un meniu vegetarian pe cinste. Era cald, dar pe fereastră s-au văzut câteva frunze arămii, fix cât să mi se pară că e toamnă și să cer un Espresso Martini.

Regina toamnei dintr-un pahar cu picior

În acest sezon, Espresso Martini a redevenit o băutură la mare modă, inclusiv vestimentară!

foto © Marilena Baltzaki

6 baruri unde poți să bei un Negroni bun

Dacă ești în căutarea unui Negroni autentic și perfect echilibrat, acest articol este ghidul tău către locurile unde savurarea acestui clasic cocktail italian devine o adevărată bucurie pentru simțurile tale.

București Decadance

 Constantin Daniel 11

 0741.828.489

La Decadance, mâncarea e bună, dar cocktailurile sunt cu adevărat speciale. Iar mixologii de aici știu să prepare unul dintre cele mai bune Negroni din oraș. Terasa e încălzită și are un vibe foarte bun, chiar dacă se întinde pe un spațiu corporatist, la demisolul unei clădiri de birouri.

Brașov Cafe Central

 Apollonia Hircher 18

 0765.436.963

Unul dintre cele mai apreciate cocktailuri din lume a fost sărbătorit de-a lungul lunii septembrie la Cafe Central. Dar îl au în meniu pe tot parcursul anului, iar pe lângă clasicul Negroni, ești invitat să încerci și câteva dintre rețetele lor cu diverse variații ale acestui cocktail, cum ar fi Negroni cu vișinată (a.k.a. Negrescu).

Cluj Bardot

 Piața Muzeului 3

 0741.055.821

Bardot se recomandă a fi unul dintre whisky barurile cu cea mai bună ofertă din Europa. E un aspect care merită verificat prin multe degustări, dar să nu uiți că, în același timp, au și multe cocktailuri excelente, iar Negroni se numără printre ele.

 Lucian Blaga 3

 0771.260.898

Timișorenii susțin că acest cocktail bar este un „must visit” atunci când ești în Timișoara, pentru că oferă o experiență la superlativ, atât în ceea ce privește băutura, dar și atmosfera. Negroni este și aici la loc de cinste în meniu.

Iași Oddity Copou

 Bld. Carol I

 0746.618.476

Cei de la Oddity nu se încurcă atunci când vine vorba de mixologie, știu să facă lucrurile ca la carte. În plus, atât de îndrăgit este cocktailul Negroni la aici, că i se organizează și seri dedicate. Deci, n-ai de ce să stai pe gânduri când vine vorba de unde bei cel mai bun Negroni în Iași!

Constanța Botanica

 Mircea cel Bătrân 129

 0736.077.136

Botanica este mai multe locuri într-unul: cafenea, florărie, grădină de vară, dar și cocktail bar. Treci neapărat pe aici când mai ești în Constanța, o să devină rapid locul tău preferat de ieșit la cafea și Negroni!

Timișoara Cabinet Fain Bar

Fiecare anotimp ne „surprinde” cu cocktailuri… veșnic la modă

Fie că suntem în toiul unei petreceri la un club, la un restaurant, skybar sau la o masă festivă, avem nevoie de acel plus de culoare și de gust răcoritor, iar cea mai bună soluție este un cocktail grandios, incitant, cu note dulci, amărui, fructate sau ușor picante. Hai să descoperim împreună cele mai bune și reprezentative cocktailuri - dar și istoria lor -, pentru a le degusta.

MARTINI

Istoria acestui cocktail foarte cunoscut datorită serialelor americane (exemplu: serialul cu adolescenți Gossip Girl: Intrigi la New York) a început în 1860, în San Francisco. Jerry Thomas, un barman celebru de la hotelul Occidental, creează rapid un amestec de gin cu vermut sec. Martini, aşa cum băutura e numită astăzi, era recunoscută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea datorită barului lui Thomas, unde tot publicul elitist american venea să-i încerce ,,poțiunea”. Tot legat de nume, martini vine mai degrabă de la muzicianul Aegidius Schwarzendorf, care și-a schimbat numele în Martini sau de la o armă, denumită Martini-Henry, folosită de armata britanică în timpul anilor 1870. Este un cocktail ușor, de seară, care poate fi băut la un „pool party”, la o întâlnire de afaceri și, de ce nu, la o petrecere cu tematică. Pentru o notă de gust plăcut, puteți să adăugați în el o măslină verde și o coajă de lămâie. Veți vedea că ambele se armonizează perfect cu ginul amar și vermutul dulce.

MOJITO

Acest aperitiv de origine cubaneză a luat naștere în secolul al XVI-lea. La începuturi, băutura era făcută cu un lichior numit Aguardiente, iar lămâia și zahărul erau adăugate pentru un plus de îndulcire. Când ne gândim la această băutură, datorită asemănării numelor, o putem asocia cu piesa verii anului 2015 în stil pop-latino, Mojito, a DJ-ului BigIce, sau cu celebrul magazin de haine Mohito. Astăzi, faimosul alcool poate fi consumat la o ieșire în club cu prietenii, pe o plajă tropicală din Spania sau America Latină sau la un restaurant cu specific cubanez. Pentru o aromă cât mai plăcută se pune zahăr brun sau alb pe marginea paharului, felii de limetă împreună cu sucul acestora și multe frunze de mentă parfumate.

TEQUILA SUNRISE

Tequila Sunrise este o băutură apărută în anii ‘20-‘30, în orașul Agua Caliente Tijuana, la granița dintre SUA și Mexic, dar se poate ca numele acestui tip de cocktail să se fi încetăţenit de la titlul filmului din anii ‘80 cu Mel Gibson, Michelle Pfeiffer și Kurt Russell. Tequila Sunrise este un cocktail tropical, viu colorat, iubit de majoritatea hispanicilor, dar și a europenilor. Se amestecă foarte ușor băutura pentru a separa culorile roșu și portocaliu. Dorim crearea acelui efect de „răsărit” pentru o poză cât mai instagramabilă. Se servește cu felii de portocală, semințe de rodie sau bucăți de cireașă, împreună cu gheața proaspăt zdrobită și poate fi savurat la un club, pe o plajă în vacanță sau la un apus de soare pe un skybar/ terasă din Centrul Vechi al Capitalei.

APEROL SPRITZ

Când intrăm în localuri vedem pe masă un alcool portocaliu hipnotizant. Ce îl face așa special? Finețea acestui tip de șpriț este dată de feliile de portocală, siropul special de Aperol sau lichiorul Amaretto combinat cu apa minerală și vinul spumant Prosecco. Este perfect să-l încerci la o întâlnire romantică chiar în orașul unde s-a remarcat pentru prima oară, și anume în Veneția, Italia, la începutul secolului XX. Aperolul a depășit granițele… chiar și pe Riviera franceză, terasele sau barurile pariziene sunt asaltate de turiști, și cât cuprinzi cu privirea, pe note de muzică estivală și fum de țigară, faimosul aperitiv își face simțită prezența. Poate chiar ei au fost creatorii uneia dintre rețetele de astăzi. Cu toate că a trecut prin multe transformări de gust și de ingrediente secrete, rețeta de astăzi ne bucură simțurile cu gustul său ușor amărui și slab alcoolizat, dar și cu aspectul elegant și rafinat, specific italienesc.

CUBA LIBRE

Acest faimos cocktail a dominat încă din anul 1900, iar numele său poartă o sintagmă simbolică, renumita „Cuba Liberă”, care duce gândul pasionaților de istorie la războiul hispano-american de la 1898. Când SUA a preluat controlul asupra Cubei și a ieșit învinsă din acest război, fiind independenți față de iberici, au sărbătorit împreună, iar unul dintre cubanezi a strigat Cuba Libre și așa a devenit celebră băutura astăzi. Combinația Coca-Cola, specifică americanilor, limetă verde și romul dulce spaniol a dus la deliciul acestui tip de băutură. Se poate servi într-o seară cu familia, la petreceri aniversare sau poate într-o vacanță la mama ei acasă, în Havana, Cuba.

Pe lângă cele menţionate, puteți alege o gamă largă de cocktailuri alcoolice (Piña Colada, Long Island Ice Tea, Sex on the Beach) sau non-alcoolice (Arizona Sunset, Ginger Peach, Virgin Mojito), după bunul plac, și le puteți încerca unde vă doriți. Un singur lucru este cert, și anume: că în orice perioadă a anului trebuie să vă desfătați simțurile olfactive și gustative prin (re)descoperirea cocktailurilor clasice!

De băut, ce mai bem exotic?

Uitându-mă puțin în pahare, constat că apar în peisaj băuturi noi sau doar necunoscute în cultura noastră alimentară și că vorbim prea puțin despre ele, în detrimentul mâncării, deși, parcă de la junimiști încoace, știm bine că mâncarea-i fudulie și băutura temelie.

Anul trecut, hălăduind prin mici orașe medievale franceze, m-am delectat cu hypocras și moretum (băuturi medievale pe bază de vin îndulcit condimentat), aperitif de noix, de păpădie, ratafia (lichior cu aromă de migdale); tot pe acolo m-am răcorit și cu limonade cu lavandă sau gențiană. Ar mai fi cascara, pulpa fructului de cafea, exploatată de cei de la Kofi Ti tot într-o limonadă și, desigur, yuzu, citric asiatic aromat, pe care la noi îl găsim la cei cu pui picant prăjit și un colonel în logo (dacă nu ați mai gustat yuzu până acum nu vă recomand să începeți cu acest mocktail).

Din seria băuturilor fermentate am băut cu plăcere mied (apă și miere lăsate să

își facă de cap sub supraveghere parentală); îl fabrică și la noi niște temerari în variante mai tradiționale (Mied Dacic) sau în stil IPA; eu îl prefer tradițional, ca și abatele de Marenne, însoțitorul lui Alecu Russet din Zodia Cancerului sadovenian.

Totuși, cred că două din cele mai neobișnuite băuturi sunt kefirul non-lactat și kombucha, ambele rezultatul unui proces de fermentare în care papă zaharuri și fac chef mare niște bacterii bune înhăitate cu ceva drojdii prietenoase.

Primul este un lichid obținut pe bază de boabe de chefir (bacterii și drojdii) fermentate cu apă chioară, apă de cocos sau

suc de fructe. Poate fi iubit, dar și urât (mai ales în ipostaza prea apropiată de zeama de varză murată). Kombucha este și mai specială, fiind un ceai fermentat obținut din scoby (cei de 40+ vă amintiți ciupercuța pe care o creșteați prin anii 2000? Ea e). Printre drojdiile responsabile cu fermentarea se află și simpaticele Saccharomyces cerevisiae, cele din bere, dar băuturile nu se aseamănă. O diferență ar fi faptul că o kombucha onestă rămâne vie - are probiotice bune, dar și nebune, dacă nu le tratezi cu răceală (ținută la temperatura camerei, din două una – ori ea, ori stomacul tău face poc și dă pe afară). Încă ceva s-ar putea să mire sau să pună distanță –există un iz de oțet, dezvoltat natural în procesul de fermentare. Pentru a contracara, de cele mai multe ori se adaugă o notă dominantă de fruct sau plantă - Tonic Blend Kombucha are fructe de pădure, mentă, ghimbir; e o metodă de a păstra probioticele și a face foarte plăcut consumul.

Nu închei însă fără a povesti despre shrub – un sirop obținut din fructe ținute în oțet o vreme, sucul obținut fiind fiert cu zahăr; siropul se lungește apoi cu apă minerală, după poftă. Nici shrub nu e ceva nou-nou, romanii beau posca (apă cu oțet), la fel și babilonienii mai înaintea lor, dar cu oțet de curmale. La noi avea un shrub bun anii trecuți Oana Coantă, în meniul Bistro de l’Arte Brașov.

Lifestyle OCTOMBRIE, luna dintre sezoane

Luna octombrie debutează cu un PARIS FASHION WEEK a at în plină desfăşurare, pentru sezonul ce urmează acum, primăvara-vara 2024. La noi este una dintre cele două, singurele!, luni pline ale sezonului scurt, de toamnă-iarnă: 15 septembrie - 5 decembrie. Asta, în lumea evenimentelor şi a show-urilor în principal de lifestyle.

Eu cred că, pe lângă noile obsesii ale românilor pentru premii de orice tip, acordate de aproape oricine, alături de şuşe populare, în care contează exclusiv numărul participanţilor, ori party-urile de firmă, mai ales în multinaţionale, avem, totuşi, şi o serie de evenimente de calitate autentică.

Se desprinde marea expoziţie BRÂNCUŞI, din cadrul programului TIMIŞOARA CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ 2023, un eveniment unic într-o viaţă de om, ba chiar istorică la nivel naţional. Avem apoi surprinzătoarea mare expoziţie PICASSO, la Muzeul de Artă Recentă/MARe din Bucureşti, alături de care se evidenţiază şi ediţia de toamnă a ART SAFARI, toate trei fiind, evident, în strânsă corelaţie cu arta.

În modă - una dintre arte, în viziunea mea - revine festivalul DIPLOMA Show, dedicat tinerilor designeri, aşa cum am avut eu „BEST NEW COMMERS” timp de 10 ani, la începutul acestui secol. După fascinantul „BRÂNCUŞI Vizionarul”, din ciclul Fashion Moments,

urmează show-ul lunii octombrie, „COCO / KARL / LOVE! – 120 de Ani de CHANEL”, în cadrul renumitelor evenimente „SOIREES DE LA MODE”, ajunse acum la ediţia a XXXIII-a. Se încearcă şi refacerea prezentării celor mai bune colecţii ale anului, în cadrul „OPERAFASHION”, în care GALA AVANPREMIERE 2023 ar fi găzduită chiar de marea scenă a Operei Române din Bucureşti.

Toate acestea se fac în încercarea de a stimula creativitatea şi aria sa de manifestare pentru designerii români, să îi sprijinim să nu fie îngropaţi doar în comenzi ori în probleme administrative sau, mai rău, să renunţe la pasiunea şi meseria lor reorientându-se, aşa cum a apărut un adevărat val în ultimii ani, foarte grei pentru domeniu. Eu cred că avem încă multe de spus prin creaţia vestimentară autohtonă şi în lifestyle-ul autentic. EU CRED ÎN MODA ROMÂNEASCĂ!

WWW.ZILESINOPTI.RO/LIFESTYLE

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/ OPINII FASHION, FASHION EVENTS DESIGN & ARHITECTURĂ, AWARDS

Parfumul lunii octombrie: PAPILIO, by Puredistance

„Îmbrăţişează-ţi adevărata ta natură!” este mesajul pe care PAPILIO, de la Puredistance, îl transmite. PAPILIO este cel mai recent parfum de damă, lansat în septembrie 2023, la Paris.

„Totul s-a născut atunci când, înconjurat de natură, priveam la uturii care dansau prin aer. Fluturii nu se nasc <<frumoși>>. Ei evoluează într-o metamorfoză foarte complexă. De la ou la omidă, apoi la crisalidă şi, în nal, ajung să e minunaţii uturi, iar ei se acceptă ca atare în ecare etapă a transformării lor. Fluturii nu primesc <<sfaturi bune>> de la părinţi, prieteni, in uenceri, medici esteticieni etc, ci pur şi simplu se acceptă aşa cum sunt pe tot parcursul vieţii lor şi, dacă acest lucru nu îţi convine şi te apropii prea mult de ei, zboară.

Astfel a apărut conceptul Papilio ( uture, în latină) ca noul parfum de la Puredistance, care să vină cu un mesaj frumos. Apoi a fost creat un superb parfum care face dreptate uturilor şi frumuseţii lor şi care te transpune în lumea lor magică, cu 1001 de culori. Un parfum care umple atmosfera cu arome superbe şi care evocă emoţii pline de viaţă: dragoste, speranţă, optimism, pură bucurie… În ziua de azi, avem atâta nevoie de toate acestea!

PAPILIO transmite subtil mesaje esenţiale: luminează-ţi viaţa, simte-te frumoasă şi, mai ales, îmbrăţisează-ţi adevărata ta natură!”.

În ziua de azi, cei mai mulţi dintre oameni nu mai îndrăznesc să îşi trăiască propria viaţă. Le permit altora să le dicteze ce să facă în ceea ce priveşte sexualitatea lor, studiile, profesia, hainele, aspectul etc, iar în nal cum ajung să se simtă?! Să încerci să i ceva ce nu eşti te poate costa foarte mult. Te va seca de energie, bani, stimă de sine şi de fericirea ta interioară. Deci tot ceea ce contează cu adevărat!

NOTE

Note de vârf: bergamotă

Note de mijloc: magnolie, neroli, morcov, orris, lăcrămioară, hedione, heliotrope

Note de bază: lemn de cedru, vetiver, amyris, ambroxan, opoponax, benzoin, vanilie, piersică, ambrette cu note de piele, caşmir, mosc.

Spirits Award, octombrie:

„FIFTY POUNDS”

Ginul lunii octombrie este renumitul FIFTY POUNDS

Dry Gin London, unul dintre cele mai soft/ fine ginuri din lume, creat în mod excepţional după metodele iniţiale, originale, de prelucrare în infuzii în cantităţi mici, repetate, triplu-filtrate, cu 43,5% alcool, ca în primele distilerii britanice, în clasica Thames Distillers din Londra.

Numele provine din renumita „taxă a ginului”, din 1736, prin care se plăteau impozite suplimentare de 50 de lire (fifty pounds) de către comercianţi şi producători, într-o încercare nereuşită de prohibiţie asupra ginului. Inclusiv ambalajul este de inspiraţie georgiană veche.

Reţeta clasică a FIFTY POUNDS Dry Gin, adusă însă în modernitate, satisface gustul iubitorilor ginului fundamental şi, simultan, a unei numeroase varietăţi de cocktailuri, de la vestitul Negroni la Gin Tonic, de la cel cu rubarbă la Punch-ul cald.

Descoperim în acesta o aromă fină vegetală, dublată de una de biscuit cu nucă, salvie, coajă de lămâie, ienupăr şi violete de Parma. Gustul dulceag şi catifelat excelează în nuanţe de salvie, ienupăr, lime, coriandru, angelica şi lavandă.

Regăsirea direcţiilor ginului clasic, fundamental britanic, reinterpretat, reprezintă una dintre cele mai inspirate soluţii ale momentului pentru adevăraţii degustători ai ginului de valoare.

DESIGN

ACHINOAM CINA, la Romanian Jewelry Week 4.0

Designer de bijuterie polivalent, care jonglează între machiaj pentru mirese și design de bijuterie pentru inelele de logodnă, ACHINOAM CINA creează piese de autor pentru performance-uri coregrafice de dans modern și este profesoară în argint în departamentul de design de bijuterii de la Shenkar College (Israel).

La Romanian Jewelry Week 4.0 (4-8 octombrie, Bucureşti), Achinoam participă în cadrul colectivei Global Design Graduate Show Award - în colaborare cu Gucci - cu colecția Seeds, o cercetare morfologică despre legătura dintre artă și design, emoție și intelect, combinând o varietate de materiale - inclusiv argint pur, bumbac, in și semințe încolțite.

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Spune-ne despre tine, care este legătura dintre a fi make-up artist și, de asemenea, un designer de bijuterie?

De când eram copilă, întotdeauna am creat ceva și am atins materialele - îmi plăcea să sculptez, să cos și să pictez. Înainte de a veni să studiez la Colegiul Shenkar, lucram pentru a mă întreține și căutam o altă direcție de creație care ar fi putut deveni o carieră în viitor. M-am gândit să studiez machiajul cu efecte speciale, așa cum este folosit în televiziune și teatru. Pentru a învăța asta, trebuie să înveți noțiunile de bază la cursurile de machiaj de frumusețe și modă. De acolo, mi-am dat seama că efectele speciale s-ar putea să nu fie pentru mine, dar lumea frumuseții nu este atât de intimidantă pe cât credeam și, de fapt, chiar mă atrage. Aveam deja echipamentul de bază, iar din când în când mai machiam un prieten. Ulterior am învățat să lucrez și cu părul datorită cererii clienților. Puțin câte puțin a crescut, din gură în gură, în paralel cu un alt loc de muncă, și în paralel cu studiile mele de patru ani la Shenkar. [...]

foto © Maya Shochat

foto © Efi Yosefi

Ce ar trebui să știe un designer la început de drum?

Eu însămi sunt încă la începutul călătoriei mele ca designer de bijuterie. Dar simt că am câștigat câteva mile ca artist de machiaj, așa că știu deja ceva despre munca independentă. Este nevoie de câțiva ani pentru a stabiliza o afacere, trebuie să investești foarte mult la început, iar rezultatele nu apar imediat. Cea mai grea parte este să înveți să te prețuiești pe tine însuți, iar asta este esențial ca freelancer. Cei mai buni clienți care vin la mine sunt cei care vin prin recomandări de la rude. Este un clișeu - dar greșelile sunt cel mai bun mod de a învăța, așa că nu fi atât de supărat pe tine, pentru că pur și simplu nu poți ști totul. Ar trebui să fii mereu în mișcare și să ai încredere în drumul tău. [...]

Cum alegi conceptele colecțiilor tale?

Știu despre mine că lucrez cel mai bine și mă distrez cel mai mult atunci când vine vorba de un proces care necesită o cercetare amănunțită, îmi place să ajung în detaliul lucrurilor, pentru ca totul să funcționeze armonios. În cadrul proiectului cu dansatorul și coregraful Reches

Itzhaki a trebuit literalmente să vin cu idei pentru mișcările dansului său, astfel încât să am o bază pentru a lucra cu el. În același timp, să mă gândesc la funcționalitatea bijuteriilor și la mediul în care ar trebui să funcționeze - în acest caz, scena. [...]

Ce ne poți spune despre colecția de la ROJW

4.0? De unde a venit ideea?

Colectarea de semințe a venit mână în mână

cu un proces emoțional pe parcursul anului în care am descoperit mai multe despre logica formală care există în natură și în corpurile noastre. Cercetarea pe care o făceam a început în interiorul meu - și a continuat în afara mea. A fost căsătoria dintre artă și design. Emoție și intelect. Am combinat o varietate de materiale - inclusiv argint pur, bumbac, in și semințe încolțite, toate centrate în jurul unei singure forme - forma ovală ascuțită. A apărut la începutul proiectului, când aveam de-a face cu o problemă traumatizantă pentru mine și am vrut să exprim durerea prin material. Aici a intervenit designul - mi-am dat seama că servește o funcție în natură - fie că este sub forma frunzei ale cărei capete ascuțite, pe de o parte, permit fluidelor să curgă de la rădăcini la frunză - la suprafața mare, să fotosintetizeze și pe de altă parte, cu un capăt ascuțit care știe să coboare prin ea roua colectată. În ochiul uman - forma este de fapt un rezultat al pielii care protejează globul ocular. [...]

Cum vezi viitorul bijuteriei?

Care sunt tendințele în bijuteria internațională contemporană?

În opinia mea, ceea ce fac bijuteriile contemporane speciale reprezintă combinația perfectă dintre artă, design și măiestrie. Deoarece bijuteriile sunt de obicei asociate cu amintiri și identitate, este despre emoții și experiențe personale - aici intervine arta. În același timp, ele ar trebui să țină cont de corpul pe care sunt purtate, să fie purtate și funcționale și să încorporeze multe componente ale materialului și formei - aici intervine designul. Combinația dintre cele două, în opinia mea, face cel mai autentic domeniu de design, unde emoția se întâlnește cu intelectul. Sper și cred că acest lucru va continua, se va extinde și va atinge din ce în ce mai mulți oameni din lume și va deveni mai puternic, pentru că are un loc echitabil în lume, apropiind inimile și creând o înțelegere că suntem cu toții ființe umane din același material, suferim aceleași dureri și ne bucurăm de aceleași plăceri.

Citiţi interviul complet cu ACHINOAM CINA pe www.zilesinopti.ro

foto © Orianna Bohbot foto © Maya Shochat

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„MODA vs. SCULPTURA”

Una dintre temele care mi se par cele mai interesante creativ este relaţia pe care o are MODA cu celelalte ARTE, acestea fiind într-o profundă conexiune, interdependenţă, empatie şi sincronism.

Pentru editorialul Arty din octombrie am ales relaţia cu totul aparte dintre fashion şi sculptură, asta tocmai pentru că ne aflăm în plin AN BRÂNCUŞI şi este deschisă în România, la Timişoara, cea mai mare expoziţie a Maestrului sculpturii mondiale - unic şi irepetabil.

Din aceste motive am ales ca loc de interacţiune optimă atelierele marelui sculptor contemporan IOAN BOLBOREA vs. creaţiile vestimentare ale designerilor ALEHA TONCEA şi ANTONIA NAE, model fiind tânăra şi încântătoarea DIANA MIHAI. Fotograf – tot un nume nou – uber-talentatul RĂZVAN SANDU.

Iată acest DIALOG special…

Comoara dintre izvoare Fontana Borsec

Arhitectura balneară este un program de arhitectură complex, cu o influență majoră în obiceiurile de igienă și petrecere a timpului liber al oamenilor din toate păturile sociale. În România, acest tip de arhitectură a cunoscut o dezvoltare deosebită începând cu secolul XIX până la jumătatea secolului XX, când interesul pentru tratamentele naturale cu ajutorul resurselor de apă termală, minerală, nămol a crescut în rândul burgheziei europene. Clădiri cu o arhitectură care concura cu cele din stațiunile luxoase ale Europei, mobilier stradal dus la rang de operă de artă compuneau imaginea de carte

poștală a stațiunilor balneo-climaterice presărate pe întreg teritoriul țării. La începutul secolului XX-lea au apărut reglementări în ceea ce privește exploatarea stațiunilor balneare păstrând gratuitatea pentru crenoterapie și băile pentru săraci.

„Pădurile au fost primele temple ale lui Dumnezeu și în păduri oamenii au avut prima lor idee despre arhitectură.”

James C. Snyder

DESIGN/ ARHITECTURĂ

În plină dezvoltare a stațiunilor balneare, care a pus amprenta pe dezvoltarea arhitecturii specifice, au apărut și funcțiunile conexe, care serveau mai mult petrecerii plăcute a timpului liber. Între momentele dedicate exclusiv tratamentului, stațiunile puneau la dispoziție pavilioane pentru muzică, săli de spectacole, poligoane de tragere sau chiar hipodromuri. Începând din a doua jumătate a secolului XIX, interesul pentru băi care să fie accesibile tot anul a crescut semnificativ, odată cu dezvoltarea industrială. În perioada postbelică,

interesul pentru turismul balnear a crescut, fiind considerat important pentru politica socială a noului stat socialist. Astfel, stațiunile au cunoscut o dezvoltare impresionantă, cu o creștere extrem de puternică a fondului construit. Din păcate, în ultimii 30 de ani, din cauza privatizărilor necontrolate, din care au rezultat situații juridice incerte, fondul existent balnear este la limita supraviețuirii. Puținele exemple de clădiri sau ansambluri restaurate sau cel puțin conservate corect rămân excepția care confirmă regula.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Din fericire, în ultima perioadă, interesul pentru acest program de arhitectură a revenit și a generat o serie de construcții noi, moderne, care completează fondul construit existent. Un astfel de exemplu îl întâlnim în stațiunea Borsec, una dintre cele mai vechi stațiuni balneoclimaterice din țară. Apa minerală pe care o cunoaștem atât de bine a fost prima apă îmbuteliată în Europa, pe o linie tehnologizată începând cu anul 1806. Odată cu construirea fabricii a început și dezvoltarea localității, care la jumătatea secolului XX a devenit oficial stațiune balneoclimaterică. Amplasată întrun peisaj de vis, între păduri impresionante, stațiunea se laudă cu un traseu amenajat de promenadă, dar și cu o pârtie de ski și dotări aferente.

În apropierea centrului istoric al stațiunii, în partea vestică a acesteia se află una dintre cele mai moderne investiții din zonă dedicate tratamentului și relaxării. Amplasată pe un teren generos, cu o perspectivă deschisă către stațiune, centrul balnear are o suprafață de aproape 3000mp și adăpostește un centru spa și o bază de tratament. Capacitatea totală a ansamblului este de cca. 1.000 de persoane pe zi în sezonul cald și 700 de persoane în restul anului.

Oferta extrem de diversificată a centrului face destul de dificilă alegerea spațiului cu care să începem vizita virtuală. Fontana Borsec este conceput ca un spațiu holistic dedicat stării de bine, atât în interior, cât și în

DESIGN/ ARHITECTURĂ

exterior. În special pentru sezonul rece, piscinele interioare cu apă normală oferă alternative de relaxare atât pentru adulți, cât și pentru copii. Pentru sezonul cald, piscinele exterioare și terasa sunt special amplasate pentru a beneficia atât de razele soarelui, cât și de intimitate.

Întreg ansamblul este caracterizat de delimitarea finisajelor pe registre cromatice. Astfel, nivelul acoperișului este definit prin culoarea caldă a lemnului natur și textura caroiajului de grinzi principale și scundare. Elementele verticale de închidere sunt pereții, în care sunt suprafețe generoase vitrate. Tâmplăria gri și riflajele din lemn fac tranziția între planul învelitorii și cel al pardoselii. Pardoseala este rece, placată cu piatră naturală sau gresie de culoare gri, neutră.

Baia sacrală este un spațiu special atât ca și gabarit și formă, cât și datorită finisajului special, texturat al pereților. Acest spațiu este un ansamblu de bazine amplasate în alveole finisate cu piatră de râu dispuse perimetral piscinei pentru relaxare. Imaginea este impresionantă, iar spațiul are o acustică specială.

Un alt spațiu deosebit al ansamblului este baia Ó-Sáros, sau Baia cea veche cu nămol, amplasată într-o construcție ce imită vechea arhitectură a băii din secolul XIX. Aceasta dispune de bazine cu apă minerală caldă și cu apă minerală rece, saună, cameră de sare și sală de masaj.

Toamna se numără trendurile… sau

culorile?

„Avenit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”. Până să-mi acopăr inima cu umbra, cu ce mă îmbrac? Fiecare anotimp vine cu setul său de reguli: o nouă rutină, noi trăiri, emoții, ritmul circadian confuz de schimbările soarelui, alte trenduri, alte culori, dar cu toate astea, sunetul de greieri la întrebarea „Eu cu ce mă îmbrac?” rămâne același. Că tot veni vorba de îmbrăcat, ce haine purtăm toamna asta? Și ce culori alegem? Verde-n ton cu primăvara? Poate galben? Portocaliu? Sau poate puțin din fiecare.

Mai marii fashionului, (poate) cei care văd ața pe care credeai că nimeni n-o să o observe, spun că tendința cromatică pentru sezonul rece al acestui an este una novatoare, cu nuanțe cât mai diverse, un vals de la roșu la gri, combinat cu galben, maro și chiar roz. Acum, fie că ești puternic ancorată în ce mai e nou prin revistele de fashion, fie că trendurile îți par complet irelevante, culorile sunt ceva de care ai parte constant, sesizabil sau din contră - culori pe care le-ai purta non-stop sau pe care nici măcar nu vrei să ți le imaginezi în contact cu pielea ta.

Influența pe care culorile o au asupra noastră este mai mult decât un simplu raționament

despre gust, este un amestec între psihologie si cultură, fiecare ton modelându-ne psihologic, simbolic si emoțional. În cartea sa, Pshihologia culorilor, Karen Haller valorifică existența culorilor - ce semnifică fiecare, cum ne influențează - de ce movul este bun pentru a medita, dar în exces ne face să ne pierdem în gânduri, cum albastrul stimulează intelectul, iar roșul crește pulsul. Demontează mituri și ne oferă o perspectivă nouă referitoare la un subiect, care poate nu ne stârnește prea mult curiozitatea. Grație ei, asta ne propunem să facem și noi acum, să disecăm culorile etalon din sfera de beauty și fashion sezonul acesta.

Viața e roz și roz este lumea toată

Se pare că toamna asta mergem pe principiul la vie en rose, căci se poartă roz. Acum, tindem să pasăm această culoare în sfera feminină, făcând o scindare între ce ar trebui să poarte o fată și un băiat, clișeul clasic: roz pentru fete, iar albastrul rezervat băieților. Însă, în trecut, era invers: băieții purtau roz, iar fetele rămâneau cu albastrul. Poate de acum ar trebui să învățăm să nu mai aruncăm ocheade când un băiat alege să se îmbrace roz – în altă epocă, ar fi fost admirat.

Miley Cyrus was right:

„Pink isn’t just a color. It’s an attitude, too.”

„Viitorul fie va fi verde, fie nu va fi deloc”, spunea

Bob Brown

Toamna din industrie arată la fel de verde ca primăvara: se poartă verdele gălbui, expansiv, proaspăt, pe care îl asociem cu începuturi noi, cu speranță, noroc, sănătate, fiind un perfect echilbru între minte, corp și suflet. Pentru Shakespeare, însă, verdele era culoarea geloziei, valorificându-și această credință și în câteva dintre operele sale. Astfel, verdele se situează la poli opuși ai gustului fiecăruia, fiind la fel de controversat ca Romeo și Julieta – doar Shakespeare știe cu adevărat unde și-a infiltrat nuanțele de verde.

Roșu ca focul să-i surâdă norocul

Vorbim despre un roșu cât mai aprins, mai sexy, un roșu senzual, care în cultura noastră creează entuziasm, denotă putere. Pentru asiatici înseamnă noroc, viață îndelungată, iar cei din Orientul Mijlociu îl asociază cu războiul. Pe lângă diferențele culturale, culoarea oferă și o serie de influențe psihologice: dă senzația că timpul trece mai repede, crește ritmul cardiac, accelerând pulsul, făcându-ne să ne aprindem la fel de puternic ca el. Purtat cu măsură, makes you look even powerful than you are.

Roialitatea se scria cu nuanțe mov Movul, culoarea preferată a conducătorilor de pe vremuri, simbol al bogăției, al mândriei și al extravaganței, ocupă și în prezent un loc de vârf în preferințele cromatice. Purpura obișnuia să fie obținută greu, dintr-o sursă neașteptată: melci (de Murex, nu oricare). În prezent, această culoare ajută la contemplare. Deși ne sporește nivelul de înțelepciune, prea mult mov ne poate face să picăm în extrema overthinking. Este o culoare rară în natură, de aceea seste considerată a avea sensuri sacre.

O mare de albastru la orizont Albastrul, laitmotivul anului 2020, revine spectaculos în luminile publicațiilor de modă – albastru ca hortensiile sau cel acvatic, desprins din cadrele plajelor din Grecia. Albastrul, în esență liniștitor, ne stimulează intelectul, ne ancorează în realitate, ne provoacă să ne deschidem către alte perspective. Ne face poate mai conștienți de propriile gânduri, mai încrezători, afectându-ne, surprinzător, mai mult decât o poate face roșul. But don’t worry about it, a touch of blue won’t make you feel blue

Trendurile diferă în fiecare anotimp, culorile rămân. Data viitoare când îți alegi rochia în culoarea care știi că îți place cel mai mult sau tricoul în nuanța care crezi că îți vine cel mai bine, gândește-te că nu e doar o alegere ce ține doar de estetică, ci are substrat psihologic: ce înseamnă de fapt acea culoare pentru tine? Poate că nimic sau mai mult decât te-ai fi așteptat. În definitiv, există un motiv pentru care nu vedem lumea în alb și negru.

Evenimentul de Fashion al toamnei:

„BRÂNCUŞ I V izionarul”

La finalul lunii septembrie a avut loc o nouă ediţie din seria de show-uri FASHION Moments, de această dată cu tema „BRÂNCUŞI Vizionarul”. În „Anul Brâncuşi”, determinat direct de Timişoara Capitală Culturală Europeană, şi ca preambul al marii expoziţii dedicate marelui sculptor, unică în istoria României, deschisă în oraşul de pe Bega, BRÂNCUŞI a fost omagiat şi de lumea modei româneşti prin acest show arty, de stilism special.

În el au fost urmărite - şi se regăsesc în look-urile prezentate - patru dintre direcţiile de definire a creaţiei şi personalităţii celui mai mare sculptor al lumii moderne. Acestea sunt:

• Dragostea lui pentru lumea ancestral românească, faţă de lumea satului şi iconografiile, plastica şi tradiţiile ei speciale.

• Iubirea şi atenţia unică pe care le acorda materialelor din care îşi crea operele, fie că era lemn, „legătura directă a omului cu glia”, fie piatră/ marmură sau metal – argint/ aur/ cupru. Aceste materiale au fost tratate special în spectacol.

• Esenţializarea şi simbolismul duse la extrem – forţa principală şi originalitatea absolută a ceea ce a creat.

• Relaţia specială cu muzele sale, el fiind extrem de iubit şi apreciat în sferele cele mai înalte ale elitei pariziene, fie cea culturală, fie cea aristocratică. Această relaţie specială a dus la naşterea unora dintre cele mai renumite opere ale maestrului: „Prinţesa X”, „Muza Adormită”, „Miracle”, „Domnişoara Pogany”, „Eileen Lane”, „Negresa Blondă”.

Text de ALIN GĂLĂŢESCU | Foto de REMUS NICOLAESCU

Tot show-ul a pornit de la ideile de ETERIC şi de ATEMPORAL, stări fundamentale în care l-am simţit reflectat pe Marele Maestru al Esenţelor! De aceea am ales harpa ca singura muzică LIVE a evenimentului, măiastru folosită de super talentata Daria Batschi-Beleca. Atmosfera a fost una cu adevărat magică. La aceasta a contribuit şi alegerea sălii Atelier din cadrul ansamblului Hotelului CARO, o clădire asemenea unei Case a Comunităţii, o catedrală spiritualizată derivând din renumita călătorie iniţiatică a lui BRÂNCUŞI, timp de doi ani, spre Parisul vieţii sale. O cucerire de teritorii noi, esenţiale.

Evenimentul a avut la bază creaţiile unora dintre cei mai creativi designeri români ai momentului, inspiraţi de Maestru, care au în viziunile lor referinţe la acesta, reformulate stilistic pentru racordul perfect la temă. Au fost 60 de look-uri, 30 de modele de toate vârstele, într-o sală arhiplină, cu peste 300 de persoane în public.

Designeri: Aleha Toncea / Alexandra

Calafeţeanu / Alessi Stoica / Antonia Nae /

Cristina Lazăr / Ie Clothing / Iza Van Dee / Raluca Soare. Accesorii: Atelier Danessa / Iulia

Gorneanu / Musette. Pălării: DeCorina Hats.

Make-up: Echipa Laura Perian. Hair: Echipa

Erika Gonczi. Locaţie: Hotel CARO, Sala Atelier.

Parteneri: SERVE / NAZZURO Aqua / Artesana

/ MRA Agency / Hotel CARO Bucureşti.

Fashion Moments este un eveniment marca

Avanpremiere / Alin Gălăţescu.

Azzedine Alaïa: Couturier Collectionneur

Considerat o figură de referință care a redefinit conceptul de eleganță, designerul tunisian Azzedine Alaïa a reușit să cucerească industria modei prin creațiile sale inovatoare, moștenirea fiindu-i marcată de o puternică pasiune pentru frumusețe și perfecțiune. După ce a descoperit în copilărie revista Vogue și a studiat la École des Beaux-Arts din Tunisia, în 1957, când avea doar 17 ani, s-a mutat la Paris, devenind croitor pentru cele mai prestigioase case de modă ale vremii, printre care se numără Christian Dior, Guy Laroche și Thierry Mugler. În anii ’70, și-a deschis primul atelier în apartamentul său de pe Rue de Bellechasse, în care a creat, punând accent pe sculptarea siluetelor feminine (obișnuia să așeze materialul pe modele și să realizeze tăieturile în jurul lor) și pe folosirea materialelor de înaltă calitate, ținutele clientelor, precum Marie-Hélène de Rothschild, Louise de Vilmorin și Greta Garbo.

În 1980, Alaïa a făcut tranziția către spații mai mari din Paris, iar până în 1988 a deschis boutique-uri în Beverly Hills și New York,

căpătând, în presă, denumirea de King of Cling. Alături de cariera sa remarcabilă în sfera haute couture, designerul a fost pasionat de artă și obiecte valoroase, colecția sa personală incluzând atât tablouri semnate de Schnabel, Basquiat și Bourgeois, cât și mobilier, și piese vestimentare.

Pornind de la acest aspect al vieții lui, până pe 21 ianuarie, la Palais Galliera, din Paris, sunt dezvăluite, pentru prima dată, 140 de articole din arhiva creatorului, într-o expoziție intitulată Azzedine Alaïa: Couturier Collectionneur. Începând cu momentul în care Cristóbal Balenciaga și-a închis casa de modă, în 1968, inspirat de schimbările aduse de maestrul spaniol, pasiunea pentru istoria modei l-a făcut pe Alaïa să acumuleze peste 20.000 de piese (ascunse în timpul vieții, fără a fi prezentate în Franța sau în alte locuri din lume), care documentează arta celor pe care i-a considerat adevărate iconuri.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la creațiile designerilor contemporani lui (a încetat din viață în anul 2017), fiecare obiect poartă vizitatorii prin evoluția industriei modei alături de nume precum Jean Paul Gaultier, Comme des Garçons, Alexander McQueen, Thierry Mugler, Yohji Yamamoto, Jean Patou, Paul Poiret, Gabrielle Chanel, Elsa Schiaparelli și Christian Dior.

Ca o extensie a expoziției, la Salle Matisse pot fi admirate și trei costume de scenă create de Henri Matisse pentru Ballets Russes, în 1919, ele amintind de modul în care Azzedine Alaïa privea fuziunea dintre vestimentație și artă: „Omul nu este o mașinărie. Mai ales când vine vorba de creație.”

Azzedine Alaïa Foundation