Zile și Nopți Sibiu | 1-15 Noiembrie 2024

- 15 noiembrie

Interviu MARIUS TURDEANU MARCIANA MOIȘ

Interviu LEVENTE SERFŐZŐ CULTURĂ MAGHIARĂ

TEATRU: INTERVIU CU ECHIPA ARTISTICĂ A SPECTACOLULUI ”NUNTA ÎNSÂNGERATĂ”

ARIA: LUNA REDUCERILOR LA ARIA CHESTIONAR DE #SIBIU: ALEXANDRA RUNCAN

Salut, Sibiu

Răzvan SĂDEAN

, redactor

Cei doi M din cauza cărora Sibiul rămâne atât de P

Nu este clickbait! Am omis să numesc cele trei cuvinte cheie tocmai pentru că cei mai mulți cititori, o spun studiile, nu mai citesc articole complete, ci doar titluri. Iar titlul e doar punctul de start al unui articol. Ce vreau să spun e că mulți dintre cititorii care nu trec de titluri chiar trăiesc cu impresia că au înțeles deja articolul și au o părere formată despre el, așa că nu mai merită să-l și citească. Așa se întâmplă că pe lângă articolul scris, rămas necitit, se mai nasc alte versiuni închipuite care, evident, nu au nicio legătură cu acesta. Cam tot așa se întâmplă și cu multe dintre evenimentele culturale din oraș. Mai toți știm despre ele că sunt ”cele mai mari din”, ”cele mai importante din”, ”primele din” și repetăm aceste formule, cu toate că-n multe cazuri nici măcar nu participăm propriu-zis la evenimente. Mi s-a întâmplat de ”n” ori să interacționez cu oameni care n-au fost niciodată la un anume festival, dar să spună zâmbind că știu despre el că e ”cel mai”. Asta mă face să mă întreb dacă mai există vreo legătură între festivalul viu, cel care se întâmplă la doi pași de acești oameni și festivalul pe care și-l

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 19 (440) | 01 - 15 noiembrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

proiectează prin prisma acestor cuvinte bine alese și plasate strategic în titluri de presă. Și dacă nu cumva actul cultural a devenit un fel de trompetă a instituțiilor organizatoare, a managerilor și a finanțatorilor. Rolul actului cultural nu ar trebui să fie acela de a stârni în noi un sentiment ”justificat” de mândrie locală care te face să privești de sus, dintr-un loc privilegiat. Actul cultural se întâmplă pentru a genera cunoaștere, bucurie pură, empatie, întâlnire, un sentiment de apartenență. Dar când cultura e trăită exclusiv prin prisma cuvintelor din titlurile de presă, toate acestea sunt înlocuite cu mândria, aproape niciodată justificată prin trăiri și experiențe proprii, ci prin formule gata servite și acceptate ca atare.

Mândria astfel ”justificată” în combinație cu neparticiparea la actul cultural duce la aceste concepții monstruoase conform căror ”marea cultură” s-a născut la Sibiu și tot ce se întâmplă aici e ”cel mai”. Din poziția de buric al lumii, nu mai avem de învățat nimic și de la nimeni. Din cauza acestei mentalități și a mândriei locale, Sibiul rămâne atât de provincial.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

din Sibiu

NOUA DACIA DUSTER

VERITABIL 4X4 MADE IN ROMANIA

Mo torizarea 4x4 este disponibil ă doar pe anumite niveluri de echipare. Emisii și consum în curs de omologare. Ma șina din imagine este cu titlu de prezentare. D et alii în re ț eaua Dacia și pe dacia.ro

Viața orașului...

Marile festivaluri au trecut, toamna e pe sfârșite, dar la Sibiu nu e loc de liniște. La mijlocul lunii se deschide Târgul de Crăciun, anul acesta într-o variantă extinsă, dar până atunci debutează noua stagiune simfonică la Filarmonică, Naționalul sibian prezintă spectacole noi, avem premiere și la cinema, iar evenimentele de tradiție ale orașului, cum e Festivalul ”Ioan Macrea”, ne animă în ultima lună de toamnă. Agenda completă pentru perioada 1-15 noiembrie o găsiți pe zilesinopti.ro/sibiu.

P rimeLe ConCerTe

Din noUA STAGiUne A FiLArmoniCii

Sub sloganul ”Muzica nu se oprește niciodată”, Filarmonica de Stat Sibiu a deschis noua stagiune simfonică 2024 - 2025 în ultima zi a lunii octombrie. Următorul concert simfonic programat joi, 7 noiembrie, la ora 19:00, îi aduce pe scenă pe pianista Eva Garet, finalistă a Concursului Național de Interpretare Instrumentală ”New Hope Grand Prix” Cluj-Napoca, și dirijorul Barnaby Palmer. În 14 noiembrie, de la ora 19:00, Filarmonica sibiană organizează un concert simfonic cu program Bach la care sunt invitați pe scenă alături de Orchestră tânărul violonist sibian Enea Trailović și violonistul și dirijorul Ettore Pelegrino. Biletele pentru primele concerte ale noii stagiuni au fost puse deja la vânzare, fiind disponibile atât la casierie, cât și pe platforma iabilet.ro.

eneSCU - JUPUiT De ViU FeSTiVALUL ioAn mACreA

Povestea tulburătoare și

captivantă despre creație și iubire și provocările legendarului compozitor George Enescu se dezvăluie la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”, în cadrul proiecției în premieră a filmului ”Enescu - Jupuit de viu”, în 13 noiembrie, de la ora 19:00.

ZiLeLe meDiCinei De UrGen ȚĂ

Evenimentul dedicat medicinei de urgență revine la Sibiu în perioada 7 - 10 noiembrie și se adresează medicilor, paramedicilor, asistenților, studenților și tuturor pasionaților de decizii luate la secundă, cu conferințe, cursuri și sesiuni de exerciții practice de simulare.

Generații de Juni ai Sibiului și artiști din țara întreagă se reunesc între 7 și 9 noiembrie la Sibiu, la Festivalul Național de Folclor ”Ioan Macrea”, un tezaur al cântecului și dansului popular românesc. Provocarea ediției cu numărul 26 a festivalului constă în valorificarea prin spectacole interdisciplinare a patrimoniului cultural românesc, inclus sub protecția UNESCO, dintre care organizatorii amintesc jocul fecioresc, cămașa cu altiță de pe Valea Hârtibaciului sau ritualul călușului.

Ce ne place și ce nu ne place

la viața de noapte a Sibiului

Nu e o noutate pentru nimeni faptul că Sibiul are opţiuni limitate când vine vorba de distracţii pe timp de noapte şi că orașul ăla dinamic și plin de evenimente din timpul zilei devine extrem de plictisitor după lăsarea serii. Opțiuni limitate înseamnă că indiferent de preferințe și interese, vei ajunge în aceleași locuri monotone. Hai să aflăm cât de mult (nu) îi place Sibiului să petreacă!

Ne place

 Ne place că există o lege care îi protejează pe cei care locuiesc în centru, însă e bizar cum forfota orașului amuțește complet după miezul nopții. E mai ușor să interzici, e mai greu să vii cu soluții.

 Ne place că avem câteva locuri în care se poate ieși totuși la dans. Spun ”locuri” pentru că e greu să-i spui vreunuia ”club”. Sunt de fapt baruri cu muzica dată atât de tare încât nu poți face altceva decât să dansezi.

 Ne place că avem concerte aproape în fiecare zi de weekend. Că le numim cluburi, baruri sau beciuri, măcar avem unde ieși să ascultăm un concert live. Clar, numele artiștilor sunt pe măsura localurilor.

 Ne place că de când nu se mai fumează înăuntru poți respira în cluburi. Bine, asta în cazul fericit în care pereții nu sunt plini de igrasie. Că sistemele de ventilație nici astăzi nu sunt peste tot ce trebuie.

Nu ne place

 Nu ne place că Sibiul, oraș care bifează cu succes căsuțe pentru ”primul din lume în care” și ”cel mai mare din lume” în atât de multe domenii, eșuează lamentabil atunci când vine vorba de viața de noapte.

 Nu ne place că vorbim despre multiculturalism și diversitate, dar toate localurile se încadrează în fix același tipar. Această uniformizare e întreruptă de barurile rock și clubul dedicat comunității LGBTQ+.

 Nu ne place că există petreceri concept care se plimbă prin toate marile orașe ale țării, Dirty Disco de exemplu, dar care ocolesc de fiecare dată Sibiul. Nu înțelegem de ce suntem atât de nefrecventabili.

 Nu ne place că avem dreptate în ceea ce privește lipsa vieții de noapte. În rubrica ”Chestionar de #Sibiu”, la întrebarea ”Ce-i lipsește Sibiului?”, răspunsul e același aproape mereu: ”Viața de noapte”.

CREAT PENTRU LUMEA REALĂ.

Ce aduce nou

Târgul de Crăciun în acest an?

Este al 17-lea sezon de iarnă în care centrul Sibiului devine un uriaș Târg de Crăciun ca-n povești. Dar ediția din acest, care se va desfășura între 15 noiembrie 2024 și 5 ianuarie 2025, va fi organizat într-o formulă nouă, care va oferi vizitatorilor experiențe captivante în mai multe spații din zona istorică a orașului. Așadar, Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet vor îmbrăca haine de sărbătoare. În rândurile care urmează vă prezentăm toate noutățile ediției!

Dacă ediția trecută s-a desfășurat sub sloganul

”Christmas Love Story”, în acest an, Târgul de Crăciun din Sibiu va avea loc sub conceptul

”Christmas Unboxed” și promite să fie o adevărată sărbătoare a descoperirii, mai ales pentru că în acest sezon propune un mix captivant de magie și experiențe noi.

Dacă până acum doar Piața Mare se transforma în tărâmul Crăciunului, în acest an, Târgul se extinde și în alte piețe pline de farmec și magie din centrul istoric al Sibiului.

Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet, cele mai populare piațete ale orașului, vor găzdui cea mai așteptată sărbătoare din calendar. Extinderea Târgului de Crăciun vine și ca un răspuns la așteptările multor vizitatori care în trecut s-au plâns de aglomerație. Căsuțele de lemn ale expozanților și artizanilor, peste 120 la număr, se vor regăsi tot în Piața Mare, sub bine-cunoscuta perdea de lumini. Prin obiectele și produse lor, aceștia vor îmbogăți atmosfera de Crăciun. Ca în fiecare

an, procesul de selecție e condus de principii stricte de calitate. Ediția din acest an include expozanți din 36 de județe ale României, dar și artizani internaționali din Italia, Ungaria și Israel, iar produsele oferite variază de la decorațiuni artizanale și cadouri unice, până la obiecte de îmbrăcăminte și accesorii. În ceea ce privește experiența gastronomică din cadrul târgului, sunt incluse o mulțime de opțiuni din partea producătorilor locali, de la prăjituri

artizanale și produse tradiționale afumate și maturate la o varietate de băuturi calde de sezon.

Tot în Piața Mare va fi amplasată Roata

Panoramică, o atracție pentru toate vârstele, îmbrăcată cu mii de lumini, dar care de data aceasta va oferi o perspectivă diferită asupra Târgului de Crăciun, fiind poziționată într-un alt colț al pieței, aproape de Turnul Sfatului. Un alt element extrem de așteptat de către vizitatori este patinoarul, care va avea și el o poziție ușor diferită față de cea din anii trecuți. Patinoarul

natural amenajat în centrul pieței va avea o suprafaţă de 600 metri pătraţi și o capacitate de 300 de persoane. Nu va lipsi nici Atelierul lui Moș Crăciun, o experiență adorată de mii de copii anual.

Noutatea ediției constă în extinderea Târgului de Crăciun în Piața Mică și Piața Huet. Piața Mică propune vizitatorilor o nouă aventură animată intitulată ”Santa’s Land”. Mai exact, aici se vor muta caruselul și trenulețul pentru copii, la care se adaugă experiențe virtuale cu sania virtuală a Moșului și o cabană spectaculoasă unde vizitatorii se pot odihni și încălzi. Pe fațadele frumoaselor clădiri din

Piața Mică vor fi proiectate animații colorate în spiritul sărbătorilor de iarnă, întinse pe mii de metri pătrați.

Traseul Târgului de Crăciun continuă în Piața Huet unde vizitatorii sunt invitați la o plimbare sub o instalație spectaculoasă cu copaci iluminați, o altă noutate a ediției cu numărul 17. Cu precădere seara, centrul orașului se va scălda într-o simfonie de lumini și culori, care vor alcătui un peisaj de poveste unic.

Ediția din acest an a Târgului de Crăciun din Sibiu va fi cea mai mare de până acum, impresionantă atât prin suprafața pe care se desfășoară, cât și prin varietatea de experiențe pe care o oferă. O adevărată bucurie pentru toți cei care iubesc sărbătoarea Crăciunului, cumpărăturile, distracția și adrenalina. Timp de aproape două luni de zile, cel mai frumos cadou de Crăciun va sta ”despachetat” în centrul Sibiului și va putea fi vizitat de luni până vineri, între orele 11:00 și 22:00, iar sâmbătă și duminică, între orele 10:00 și 22:00.

Interviu cu echipa artistică a ”Nuntaspectacoluluiînsângerată”

La Secția Germană a Teatrului Național ”Radu

Stanca” repetițiile sunt în toi pentru un nou proiect: "Nunta însângerată" de Federico Garcia Lorca, în regia lui Hunor von Horváth. Avanpremiera noului spectacol va avea loc joi, 28 noiembrie, ora 19:00, în timp ce premiera e programată pentru vineri, 29 noiembrie, ora 19:00. Distribuția noii producții include actori ai ambelor secții ale TNRS, iar din echipa artistică fac parte, printre alții, Hunor von Horváth - regizorul spectacolului, Andrei Dinescu - solistul trupei IMPEX și autorul muzicii originale a spectacolului, Adrian Sitaru - care semnează regia de film a spectacolului și Árpád Könczei - coregraf. Cu aceștia din urmă am stat de vorbă despre cum prinde contur cel mai nou spectacol din repertoriul Naționalului sibian.

Hunor, care e marea supriză a spectacolului pe care-l montezi la Secția Germană a Naționalului sibian față de montările văzute până acum cu acest text?

Hunor von Horváth: În universul ficțional condensat în textul piesei ”Nunta însângerată”, Lorca a adus în discuție un aspect care ne afectează pe toți: trebuie să ne împăcăm cu rădăcinile noastre. Intriga piesei ne pune într-o situație în care trebuie să ne explorăm și să ne punem

la îndoială propriile tradiții, obiceiurile locale și valorile europene și creștine. Această tensiune între vechi și nou e la fel de veche ca umanitatea însăși, dar în vremurile noastre e mai interesantă ca niciodată. Pentru că are directă legătură cu dimensiunea politică a conservatorismului și cu implicațiile tradițiilor, dar și cu neoliberalismul, cu dorința de libertate ideologică. Ce este corect și ce este adevărat? Această interacțiune și fricțiune între tradiție și modernitate produce surprize care ne bucură foarte mult în timpul repetițiilor. Lucrăm cu muzică populară și dansuri folclorice pe care nu vrem doar să le reproducem și să le ilustrăm. Explorăm adevărul acestor limbaje rurale pentru a provoca în public un dialog existențial între diferențele generaționale și sociale. Piesa originală este plasată în zona rurală a Andaluziei, unde se pregătește o nuntă similară celei de aici, din Transilvania. Mirele a muncit din greu timp de trei ani pentru a cultiva o vie și urmează să se căsătorească cu tânăra femeie pentru a se elibera din ghearele mamei sale. Dar o umbră planează deasupra logodnei lor: femeia

a avut o relație anterioară cu un alt bărbat. Leonardo, logodnicul ei de atunci, face parte din familia Félix, care i-a ucis pe tatăl și fratele mirelui. Fostul iubit, Leonardo, s-a recăsătorit și chiar are și copii, iar ucigașii au fost condamnați și își ispășesc pedeapsa în închisoare. Întrebarea care se pune este: sunt instituțiile căsătoriei și justiției penale suficiente pentru a salva această situație? Complotul devine și mai interesant în actul al doilea, când aflăm că foștii iubiți încă mai au sentimente unul pentru celălalt. Poate părea banal, dar ”a avea sentimente unul pentru celălalt” e miezul problemei. Pe de altă parte, limbajul lui Lorca este incredibil de bogat în descrierea iubirii și urii, și nu doar pentru personajele principale. Soția lui Leonardo e unul dintre personajele mele preferate din această dramă. Ea îi cântă un lung cântec de leagăn nou-născutului ei, în versurile căruia își exprimă toate suspiciunile și grijile care îi mișcă sufletul. În aceste pasaje, piesa e teatru muzical pur, inspirat de entuziasmul lui Lorca pentru flamenco și folclorul andaluz, pe care îl transferăm în patrimoniul nostru cultural din România. Sângele curge în actul al treilea. Moartea se petrece la sfârșit. Titlul lui Lorca rezumă astfel succint o situație care spulberă așteptările publicului conservator și provoacă surpriză: faptul că o intrigă care se îndreaptă spre căsătorie se termină cu moarte.

Munca la acest spectacol a coagulat o echipă de

profesioniști din diverse zone artistice. Cum speri să se reflecte aportul fiecărui artist în versiunea finală a spectacolului?

Hunor von Horváth: Avem nevoie de o echipă multidisciplinară care să cunoască tradițiile și folclorul românesc, dar și cele mai moderne forme europene de expresivitate tehnologică. Trebuie să studiem, să exersăm și să interiorizăm acest tip de muzică și dans din folclor. Avem o privire critică asupra materialelor, temelor și formelor pe care le folosim. Fiecare persoană și fiecare cultură este complexă și frumoasă în același timp. Pentru a înțelege aceste forme complexe și arhaice, trebuie să le abordăm cu respect, pentru a le înțelege miezul existențial. Simpla imitare a artei și tradițiilor populare falsifică într-o mare măsură caracterul lor original și le denaturează. Trebuie să evităm generalizările în teatru pentru a nu cădea în capcana opiniilor simpliste și, prin urmare, în cea a ideologiilor. Trebuie să căutăm și să găsim subiectivitatea umanului în această provocare pentru a o actualiza în contextul nostru contemporan. Pentru aceasta avem nevoie de specialiști care să protejeze și să iubească sunetul, forma și mesajul acestor expresii tradiționale ale pământului și ale grupurilor etnice. Pe de altă parte, ne vom ocupa de acest material folcloric și îl vom plasa în timpul și

Hunor von Horváth

contextul nostru. Prin urmare, avem nevoie și de specialiști pentru practicile estetice ale prezentului. De aceea avem în echipă coregrafi și muzicieni care cunosc și cultivă ambele dimensiuni. Combinăm vechiul cu noul fără să trădăm sau să simplificăm nimic. Vom contrapune aspectul rural și arhaic al unei comunități sătești, lucrând într-un mod foarte modern, folosind mai multe dispozitive multimedia, cum ar fi lumina, sunetul și video. Aducem împreună mijloace de expresie și limbaje formale vechi și noi, creând astfel o fricțiune care are un caracter dramatic, dar care se apropie și de realitatea noastră românească într-o manieră deopotrivă comică si eclectică. De exemplu, în cluburi techno foarte moderne, cu design de sunet, lumină și video, ascultăm (proto)manele care provin din cultura populară și dansăm pe ele cu pași care vin din tradițiile străbunicilor noștri.

Andrei, cât de interesant sună pentru un muzician de muzică lăutărească alăturarea pe care o propune noul proiect în care ești implicat la Sibiu: Lorca, etnia romă, muzică și teatru?

Andrei Dinescu: Crearea muzicii pentru teatru e un “fenomen” ce a apărut de câțiva ani în viața mea și este un mare cadou, având

norocul să colaborez cu regizori și artiști care sunt impresionant de pasionați de ceea ce fac și extrem de documentați, intelectuali veritabili, “cu greutate”, care deși sunt tineri, mulți cu vârste sub 40 de ani sau chiar sub 30, prin seriozitatea lor îmi amintesc de prietenii bunicilor mei. În sensul bun. Ambii erau profesori universitari specializați în literatură universală. Această “religie” - Umanismul - a supraviețuit se pare și există într-o formă contemporană de calitate și în Romania! Sunt extrem de recunoscător pentru că am multe de învățat din “lumea teatrului” de astăzi. Acum 15 ani când am fondat formația “Steaua de mare”, devenită apoi IMPEX, am avut de la început acest scop de a aduce împreună lumi muzicale diferite. Observând faptul că discriminarea culturii rome se manifestă mult prin această ură pe manele, adică muzica romă contemporană, unul dintre efecte fiind această “prăpastie” dintre muzicienii non-romi și lăutari, în sensul în care foarte rar aceștia colaborează în mod direct. Ce “surpriză” să aflăm că Federico Garcia Lorca, venind din lumea muzicii clasice, era interesat și el de muzica și cultura acestei

etnii! România are această istorie multi-etnică, fapt care merită conștientizat ca fiind un mare avantaj pentru noi toți, identitatea noastră poate fi una bogată, eclectică, dacă reușim să ne uităm cu măcar un pic de curiozitate în jurchiar în apropierea noastră!

Adrian, spuneai într-un interviu că nu ai îndrăznit să abordezi în teatru texte clasice. Faptul că Hunor von Horváth te-a cooptat în proiectul său care vizează un text clasic crezi că v-a modifica felul în care te raportezi la ele?

Adrian Sitaru: Nefiind regizorul spectacolului, nu contrazic ce am spus mai demult. Dar a lucra îndeaproape cu un alt regizor care este specializat pe teatru, cred că mă va ajuta enorm și-mi va modifica felul de a mă raporta în viitor la un eventual text clasic. Întrebarea vine într-un moment în care încă nu am apucat să lucrăm împreună la propriu pentru acest spectacol, de aceea nu m-aș hazarda să spun mai multe în acest moment.

Andrei Dinescu Adrian Sitaru

În spectacolele pe care le-ai

semnat până acum ai fost interesat mereu și de modul în care publicul urmărește un spectacol. Se va regăsi acest interes și în producția de la Sibiu?

Adrian Sitaru: Nu doar în spectacole, cred că este un deziderat și în filmele pe care le fac această încercare de a pune spectatorul în pielea personajelor. Prin urmare, cred că voi căuta asta în mod natural. Camera de filmare, împreună cu cel din spatele ei, poate că vor deveni un personaj extra-text care, cine știe, va descoperi alte personaje și povești, altfel invizibile pentru spectatorii din sală.

Domnule Könczei, vă întoarceți

la Naționalul sibian în calitate de coregraf după mai bine de 20 de ani de la ultima colaborare. Ce v-a convins să acceptați această propunere? Árpád Könczei: Așa este, revin la Teatrul Național ”Radu Stanca” după 21 de ani. În anul 2003 am participat ca coregraf la spectacolul ”Gândacii”, în regia lui Gábor Tompa. Prezenta invitație a fost făcută de Hunor von Horváth și am acceptat cu drag din două motive. În primul rând, până în prezent am fost co-creator de două ori, am compus muzică și coregrafie la ”Nunta însângerată”, deci acest subiect este interesant și fascinant pentru mine. În al doilea rând, îmi place Sibiul și îmi place direcția artistică a Teatrului Național ”Radu Stanca”!

Cât de bine sunt puse în valoare calitățile dvs. de coregraf și interesul pentru folclor în

viziunea regizorală propusă de Hunor von Horváth pentru ”Nunta însângerată”?

Árpád Könczei: Hunor von Horváth a văzut spectacolul ”Lăutarii”, pe care l-am regizat și prezentat în anul 2013. Acesta e motivul pentru care acum s-a gândit la mine și m-a cooptat în echipă. Ca să împrospătez memoria celor care au văzut acel spectacol și ca să le ofer câteva idei celor care nu au avut ocazia să-l vadă, o să fac apel la rândurile scrise de Oana Stoica în Dilema Veche despre ”Lăutarii”: "Surpriza cea mai puternică a Festivalului Atelier a venit din partea spectacolului Lăutarii, regia şi coregrafia Árpád Könczei, o producţie a Ansamblului Profesionist de Dansuri Háromszék din Sfântu Gheorghe. În mod concret, este vorba despre perceperea folclorului ca o formă de artă fixată, de patrimoniu, fără elemente inovative sau valenţe contemporane. Lăutarii desfiinţează aceste preconcepţii. Coregrafia se supune unei regii care construieşte detaliat, cu mult umor, ironie şi autoironie, o sinteză de mental colectiv, nu una abstractă, ci vie, care are suculenţa unor caractere realiste. Starea de beţie, în continuă agravare, se materializează în pasaje alternative de euforie şi lentoare: competiţia coregrafică, muzicală, dar mai ales alcoolică, muzicanţii care cântă în timp ce dorm, sau senzaţia de dilatare a timpului, care încetineşte percepţia timpului. E o reinterpretare teatrală a tradiţiei, care valorizează un patrimoniu

Árpád Könczei

cultural, dovedindu-i contemporaneitatea la nivel performativ, chiar şi într-un peisaj spectacular hiperconceptualizat.” De asemenea și Iulia Popovici a scris la vremea aceea despre spectacol: ”De pildă, probabil că de bună-voie şi nesilită de condiţia de jurat, nu m-aş fi dus niciodată să văd un spectacol (Lăutarii/ A banda, în cazul dat) al Ansamblului de Dansuri Háromszék, fiindcă noi, intelectualii suntem educaţi social să dispreţuim arta populară tradiţională, iar Háromszék e, formal, un grup folcloric (deşi ştiam că Árpád Könczei e un coregraf foarte apreciat în comunitatea culturală de limbă maghiară). Şi aş fi ratat una dintre cele mai încântătoare experienţe posibile de spectator. Nu e puţin lucru ca într-un festival de teatru experimental, una dintre marile descoperiri să fie expresivitatea scenică şi potenţialul de comunicare ale recontextualizării unor forme artistice tradiţionale.” Prin urmare, Hunor mi-a cerut să descompunem folclorul, dansul tradițional, și văd o mare fantezie în asta. Așa că abia aștept întâlnirea cu actorii.

În numele studenților sibieni

Dragii noștri cititori și spectatori, într-o altă poveste apărută în paginile acestei publicații depănam o întâmplare frumoasă petrecută în urmă cu aproape 6 ani în China, țara despre care vorbim acum într-un alt context. Sunt 75 de ani pe care China democrată îi aniversează în 2024, prilej cu care i-am avut ca invitați în ediția FITS 31 pe cei de la Academia de Dans din Beijing, cu un spectacol excepțional – „Elogiu frumuseții”, de Yang Yang, în regia lui Hu Huaibei. Grație succesului pe care l-au avut și în ediția precedentă a Festivalului de la Sibiu, în acest an, ei au performat pe scena Centrului Cultural Ioan Besoiu, pentru ca toți spectatorii dornici să îi (re)vadă să aibă loc.

Ca urmare a acestui parteneriat, facilitat, în primul rând, de Universitatea „Lucian Blaga” din

Sibiu, în această toamnă doi profesori din Sibiu au mers în China pentru a participa la aniversarea acestei instituții, numărându-mă și eu printre invitați. Însă, dincolo de amploarea acestui eveniment, poate cel mai important moment a fost legat de Festivalul de la Shanghai, unde spectacolul creat de Teatrul Național „Radu Stanca”, împreună cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, special pentru tinerii actori care au terminat studiile Departamentului de Artă Teatrală, a fost prezentat.

Vorbim despre „Romeo și Julieta”, în regia lui

Andryi Zholdak, care a făcut parte din selecția oficială din acest an a festivalului chinezesc și care s-a jucat în sala care a găzduit, în 2018, spectacolul „Oidip” al lui Silviu Purcărete, recompensat cu distincția Cel mai bun spectacol străin, în urma unei selecții care au numărat nu mai puțin de 192 de producții teatrale. Iată, așadar, cum prin participarea la Shanghai a studenților noștri, unii dintre ei acum actori cu succes mare la public, este un semn a ceea ce înseamnă forța și personalitatea acestei comunități date de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, de Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, precum și de felul în care știm să cooperăm și să dăm șanse tinerilor noștri să aibă dialog cu tinerii de pretutindeni.

 07 și 08 noiembrie  19:00

 Sala Mare TNRS

Marius Turdeanu

În perioada septembrie - noiembrie, Asociația ESTE FILM organizează ateliere de actorie pentru elevii de liceu cu talentatul actor Marius Turdeanu, în cadrul proiectului ESTE Filmul de Miercuri 2024, cofinanțat de AFCN. Acesta ne-a povestit în interviul de față despre victoriile pe care își dorește să le obțină tinerii participanți în cadrul atelierelor.

Care sunt metodele prin care-ți propui să le captezi atenția adolescenților în timpul atelierului?

Încerc să nu vin cu o strategie prestabilită, ci doar deschis spre cei care au ales să călătorim 2 ore împreună. Fiecare grup are o altă dinamică, pornind de la fiecare individ în parte. Unii mai dornici să se arate, alții mai reținuți. Dar lucrurile nu trebuie luate prea în serios, adică ce trebuie să primeze e buna dispoziție. Se râde mult, pentru că ceea ce contează cu adevărat e joaca. Pofta de joacă e un reflex care se trezește foarte ușor și e cea mai bună formă de explorare, înțelegere și interacțiune.

Pentru că e posibil ca nu toți copiii să vrea să urmeze o meserie artistică, cum îi ajută aceste ateliere pe tinerii care nu vor fi actori?

Cred că e vorba mai ales de satisfacția de a explora și a te ”arunca” - aici apar descoperiri superbe. Toți conținem un adevăr frumos al nostru și doar

al nostru. În același timp toți avem rețineri și frici. Iar când faci cunoștință cu ele și cu ale altora îți dai seama, paradoxal, cât de asemănători suntem. În întâlnirile astea nu există noțiunea de a face ceva greșit. Există doar un monstruleț mic care trebuie adormit și pe care îl cheamă ”Frica de părerea celorlalți”. Și nici ideea de competiție nu intră în discuție, pentru că singurele victorii sunt alte tale cu tine.

Ce perspective noi le deschide trecerea de la stare pasivă de spectator la cea activă de ”actor”?

Am un moment preferat, când ne împărțim în grupuri de câte 2-3. Fiecare grup primește câte o temă, își regizează momentul și apoi îl prezintă. Ceilalți suntem spectatori. Se nasc momente minunate și apoi discuții savuroase, iar reprezentația se reia cu corecturile tuturor. Rezultatul e cu totul altul, aici e reglajul între ce se vede din perspectiva de spectator și din cea a cărui treabă e să existe în fața lui. Ține de puterea de a manipula și atunci intervin rigoarea și exercițiul, nu e necesar ca tu să trăiești intens o emoție și să crezi că e suficient pentru a o trimite mai departe.

Ce descoperiri ai făcut în ceea ce te privește prin prisma atelierelor și a tinerilor cu care ai lucrat? Probabil, și nu cred că mă amăgesc, reușesc să las ceva din mine în întâlnirile astea. Dar ceea ce primesc e adevărata descoperire. Primesc prospețime, energie, bucurie. Descopăr perspective noi asupra felului de a gândi una sau alta, primesc lecții importante. Primesc certitudinea că tinerii de azi au foarte multe de spus, au întrebări, căutări, dar și soluții surprinzătoare.

PMarciana Moiș

rimul atelier de Mindfulness prin film din România a fost organizat în cadrul

ESTE FILM Festival de anul acesta.

Acum, atelierele coordonate de Marciana Moiș, psiholog și profesor de mindfulness pentru copii, vor ajunge în mai multe școli sibiene în

cadrul proiectului ESTE Filmul de Miercuri 2024, cofinanțat de AFCN. Despre mindfulness prin film și beneficiile pe care le aduce copiilor, am stat de vorbă cu Marciana.

Cum ai ajuns să îmbini practica mindfulness cu cinematografia?

În cadrul ESTE FILM Festival coordonez secțiunea CinExplorez, în care explorăm filme europene dedicate copiilor și adolescenților. Filmul devine pentru ei un instrument de autocunoaștere prin proiecții urmate de discuții, cu accent pe experiența emoțională. Văzând modul în care filmul facilitează exprimarea emoțiilor și a gândurilor și conștientizând - în cadrul atelierelor de mindfulness - nevoia crescândă a copiilor de a avea instrumente care să-i ajute să navigheze situațiile dificile după pandemie, am decis să aduc împreună practica mindfulness cu cinematografia.

Cum se completează practica mindfulness cu experiența vizionării unui film?

Există asemănări între modul în care abordăm practica mindfulness și privitul unui film. Amândouă ne încurajează să fim atenți la povestea cuiva în momentul prezent, mai degrabă decât să ne concentrăm pe gânduri despre trecut sau viitor. Filmul poate îndepărta presiunea de a privi în interior, facilitândune, în același timp, examinarea emoțiilor și a gândurilor și a felului în care acestea ne determină acțiunile. Atunci când privim un film, vedem situațiile din perspective diferite, astfel ne putem dezvolta empatia și înțelegerea atât față de noi cât și față de ceilalți.

Ce beneficii ale practicii mindfulness pot explora copiii prin intermediul filmului?

Practica mindfulness îi echipează pe copii cu abilități și tehnici care le vor susține starea de bine și sănătatea mintală de-a lungul vieții, iar filmul e o modalitate subtilă de a explora starea de bine, este familiar și incluziv, o modalitate distractivă de a introduce practica mindfulness. Prin intermediul filmului, copiii sunt ajutați să exploreze beneficii ale practicii mindfulness, precum creșterea capacității de concentrare, îmbunătățirea auto-reglării emoționale și a abilităților interpersonale, printr-o serie de sesiuni tematice: personaje care trăiesc momente de liniște; conștientizarea senzorială și filmul; explorarea emoțiilor prin film; natura pe ecran.

Cum pot participa copiii la acest atelier? Ne dorim ca proiectul Mindfulness prin film@ ESTE FILM să aibă continuitate și să ajungă la câți mai mulți copii, de aceea el se va desfășura în școlile din Sibiu și în timpul anului, în afara ESTE FILM Festival.

Elemer Tordai

S-a născut la Mediaș în 1971, însă numele lui Elemer Tordai va rămâne veșnic legat de Sibiu și clubul sibian de baschet. A fost îndrumat spre baschet încă de la 14 ani, iar la 18 ani a venit la Sibiu după ce a fost remarcat de Mircea Vulc și Marian Cărăuș. În cei peste 20 de ani în care a jucat baschet, Tordai a devenit cel mai emblematic jucător care a ȋmbrăcat vreodată tricoul galben-albastru, respectat de colegi și aplaudat de miile de fani.

La doar 20 de ani, a făcut parte din Lotul României la Campionatul Mondial de la Edmonton din 1991, care a reușit cele mai mari performanțe obținute de vreo echipă națională de baschet a României. A fost o poveste frumoasă a unor

tineri care iubeau baschetul cu toată ființa lor, fiind dispuși să depună efortul necesar pentru a ajunge cât mai departe în acest domeniu. Așa s-a întâmplat în cazul lui Tordai care de-a lungul carierei sale a evoluat pentru echipe precum West Petrom Arad, Dinamo București, Gaz Metan Mediaș, Universitatea Cluj-Napoca, însă a devenit legendar la BC CSU Sibiu, unde a purtat numărul 9. Tordai a adus

Sibiului singurele titluri naționale din istoria clubului, cele din 1995 și 1999. În 1999 a fost desemnat cel mai bun jucător al campionatului și coșgheterul competiției interne. Jucătorul a avut 102 prezenţe şi la echipa naţională de baschet. Pe teren s-a impus prin constituția sa robustă, cladită în ani de antrenamente, iar aparițiile sale în Sala Transilvania erau de poveste, cu adevărat memorabile. În 2006, la doar 35 de ani a primit o veste cumplită, a fost diagnosticat cu cancer. A murit un an mai târziu, pe 1 iulie 2007, la 36 de ani. Începând cu 2008, clubul sibian de baschet i-a dedicat un turneu amical anual: ”Memorialul Elemer Tordai”. Tot de numele său și numărul purtat pe tricou se leagă și terenul de baschet 3×3 ”Elemer Tordai” de la Sala Transilvania.

NORTH SEA STRING QUARTET

Turneul de lansare a albumului "Splunge" în România

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ASTRA SIBIU

MARȚI, 12 NOIEMBRIE, ORELE 18:30

Interpretează

George Dumitriu (vioară/violă)

Pablo Rodríguez (vioară)

Yanna Pelser (violă)

Thomas van Geelen (violoncel)

Lansare carte POLICROMII - 30 de interviuri cu artiști vizuali români realizate de Sebstian

Intrare GRATUITĂ pe bază de înscriere: rezervari.ucimr@gmail.com

Suprarealismul, dincolo de granite - o expoziție de excepție cu prilejul centenarului suprarealist!

Peste 70 de lucrări din colecția Muzeului Național

Brukenthal și din colecțiile private ale av. George Șerban, Emilian Radu și Adrian Șocu din Paris semnate de: Picasso, Dali, Brauner, Chagall, Giacometti, Breton, Max Ernst, Magritte, Masson, Bellmer, Man Ray, Perahim, Michonze, Marcel Iancu, Maxy, Țuculescu, Hans Eder, Gherasim

Luca, Ferenc Incze ș.a. vor fi expuse la Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național

Brukenthal din Sibiu.

Anul 2024 marchează centenarul primului manifest suprarealist, care a văzut lumina tiparului în 1924 și a generat una dintre cele mai importante revoluții artistice ale secolului XX.

Muzeul Național Brukenthal organizează unica expoziție tematică din România dedicată suprarealismului și examinează parcursul și

actualitatea sa fără precedent prin prisma artiștilor străini și români.

În urmă cu o sută de ani, în Paris, un fost student la medicină devenit scriitor și-a propus să definească suprarealismul „odată pentru totdeauna”. În Manifestul suprarealismului,

André Breton făcea apel la un nou tip de artă și literatură, alimentat de inconștient, „dictarea gândirii liberă de orice control al rațiunii, scutită de preocupări estetice sau morale”.

Ceea ce îi unește pe toți acești artiști este îndemnul lui Breton de a trăi prin imaginație, „există această atenție la minunatul din viața de zi cu zi. Suprarealismul vrea să provoace, să șocheze, să arate aspectul minunat al vieții de zi cu zi care provine din conștiință sau din accesul la vise.”

Prețul unui bilet este de 30 lei și va putea fi achiziționat la casa de bilete a Muzeului și pe iabilet.ro.

Perioada de vizită 18 octombrie – 7 decembrie 2024.

Picasso la Sibiu

Întâlnește oamenii care au ”Îndrăznit!” să facă o schimbare

Sibiul are de aproape 20 de ani un festival care abordează an de an tema egalității de gen printr-o serie de dezbateri, ateliere, acțiuni civice și proiecții de film. Ajuns la cea de-a XIX-a ediție, Festivalul

Egalității de Gen, organizat de Asociația A.L.E.G., pune accent pe fragilitatea drepturilor femeilor câștigate cu greu abia în ultima sută de ani. Programul se desfășoară sub îndemnul ”Îndrăznește!”, iar în ultimele două zile ale festivalului vor avea loc mai multe evenimente. Vineri, 1 noiembrie sunt programate dezbateri pe teme precum accesul la avort în România și istoria activismului pentru acces la sănătate, discuție însoțită de proiecția filmului documentar ”Născuți la comandă. Decrețeii.” În ultima zi, sâmbătă, 2 noiembrie, de la ora 11:00, la Promenada Mall va avea loc o nouă ediție a Bibliotecii Vii, un eveniment în care cărțile sunt oameni, iar poveștile lor îi inspiră pe ceilalți să ”Îndrăznească!” să acționeze. Participanții vor avea ocazia să "împrumute" cărți vii și să afle despre provocările și realizările celor care au ”Îndrăznit!” să acționeze pentru drepturile lor și ale altora, care prin curajul lor au contribuit la schimbarea societății în bine. Mai multe detalii despre program și înscrieri pe site-ul aleg-romania.eu.

LEVENTE SERFŐZŐ

Vara la Zilele Hungarikum, toamna la Ars HUNGARICA și, mai nou, la Ars Sacra. Despre festivalurile organizate de Centrul Cultural Maghiar din Sibiu și despre ediția cu numărul 19 a Ars HUNGARICA (8-17 noiembrie), am stat de vorbă cu Levente Serfőző, directorul Centrului.

În prima lună de toamnă s-a încheiat cea de-a doua ediție a festivalului Ars Sacra, o inițiativă unică care se desfășoară în frumoasele biserici din Sibiu. Cum a fost receptat festivalul de public?

Trebuie să recunosc că sunt foarte plăcut surprins de felul în care Sibiul a reacționat la acest concept. Nici nu putem să-i spunem nou, pentru că e vorba, de fapt despre cele mai vechi valori ale culturii noastre, anume cele sacre.

Care sunt valorile pe care doriți să le transmiteți, mai ales că festivalul aduce pe aceeași hartă biserici de confesiuni diferite?

Ne-am propus într-o primă fază să readucem în atenția publicului cultura sacră și faptul că e leagănul culturii în general. Actul cultural s-a dezvoltat, s-a transformat, au apărut noi și noi moduri și forme de manifestare. Însă, unele dintre cele mai puternice valori pe care ne clădim educația, spiritul, trăirile profunde și în zilele noastre se regăsesc în arta sacră. Prin acest festival dorim să focusăm atenția sibienilor spre adevăr, bunătate și frumos.

Diferențele confesionale din punctul de vedere al valorilor culturale pe care clădim acest concept nu sunt deloc un impediment în organizare. Dimpotrivă, valorile sacre iudeo-creștine sunt practic leagănul civilizației noastre europene. Trebuie doar să avem grijă de rădăcinile proprii și să modernizăm actul cultural într-o simbioză și un echilibru ponderat vis-a-vis de tumultul și viteza debordantă prin care non-valoarea ne invadează viața. Cred, cu tărie că introspecția prin arta sacră poate fi refugiu, dar în același timp și soluție pentru a genera schimbări coerente, firești și în concordanță cu adevăratele valori umane.

Ars HUNGARICA stă să-nceapă. Cât de bine și-a găsit loc festivalul în agenda culturală a orașului?

Chiar dacă acest festival poate fi numit unul de nișă, festivalul culturii maghiare din Sibiu a devenit un brand regional. E acea platformă culturală care prezintă într-un concept destul de bine cristalizat valori ale culturii maghiare într-o armonie frumoasă cu așteptările comunității etnice locale. A devenit atractiv la

nivel internațional, primind anual foarte multe propuneri de evenimente culturale dintre care selecționăm, astfel încât să realizăm un concept atractiv pentru toate categoriile de vârstă și pentru gusturi culturale diverse. Ars HUNGARICA face parte din rețeaua festivalurilor maghiare consacrate din Transilvania și e cunoscut în tot Bazinul Carpatic, mulți artiști de peste hotare ne caută și sunt încântați dacă le oferim posibilitatea participării. Revenind la Sibiu sunt convins că am depășit multe dintre barierele care făceau din cultura maghiară una mai puțin agreată de publicul larg. Mai ales cele lingvistice. Dacă ar trebui să dau câteva exemple concrete, unele ramuri culturale prezentate în festival sunt vizitate într-o proporție de 50-50% de publicul maghiar și de cel care nu cunoaște limba. Muzica, arta, gastronomia sunt câteva dintre aceste exemple. Expozițiile noastre de artă plastică sau de fotografie, concertele de jazz, opereta sunt foarte bine primite. Pentru a păstra această regiune unică și deosebit de ofertantă din punct de vedere cultural suntem obligați să păstrăm, să transmitem urmașilor noștri și să dezvoltăm toate valorile moștenite, indiferent de limba vorbită sau de familia etnică de care aparținem. Noi ne-am asumat felia legată de cultura maghiară.

Această asumare vine și ca urmare a faptului că în Sibiu nu există o instituție de cultură maghiară?

În Sibiu nu avem o instituție culturală maghiară în adevăratul sens al cuvântului (muzeu, teatru, bibliotecă etc.), astfel încât noi, Asociația HIDCentrul Cultural Maghiar încercăm să umplem acest hiat. Menținem legături excelente cu toate instituțiile culturale din Sibiu și am creat parteneriate solide prin care reușim să oferim publicului larg evenimente și proiecte consolidate, valoroase și atractive. Publicul larg și turiștii nu trebuie să meargă la Cluj sau la Budapesta, pot savura multe dintre evenimentele noastre simțindu-se la fel de bine în Sibiu. De-a lungul celor aproape 20 de ani de existență și funcționare continuă am dezvoltat două festivaluri consacrate: Zilele Hungarikum vara, cu faimosul concurs de gătit și festivalul indoor Ars HUNGARICA. Prin nenumăratele proiecte comune și colaborări cu alte entități locale, naționale și de peste hotare am creat la Sibiu o mică bulă maghiară și țin să

mulțumesc tuturor instituțiilor locale care cunosc puterea cuvântului ”împreună”.

Ediția din acest an ajunge și la Ocna Sibiului. Ce impact cultural și social va avea această extindere?

Municipiul Sibiu a fost dintotdeauna un centru cu extensii către localitățile din proximitatea sa. Pentru noi, maghiarii din această regiune - Ocna Sibiului, Săcădate și chiar Boarta, Buia sunt localități de care trebuie să ne îngrijim atunci când vorbim despre politici sociale legate de această etnie. La Ocna Sibiului, în Salzburg trăiește o comunitate maghiară puternică și frumoasă, iar în ultimii ani legăturile noastre au devenit și mai solide datorită excelentei colaborări cu Parohia Reformată de acolo. E binecunoscut faptul că omul sfințește locul, astfel încât reușim să colaborăm excelent din punct de vedere cultural. Legătura ocnerilor cu Sibiul nu datează de câțiva ani, ci e istorică, astfel încât conviețuirea socio-economică trebuie consolidată și pe linie socio-culturală, iar acest festival exact asta oferă. Organizarea de evenimente culturale maghiare la Ocna Sibiului nu e o noutate și nu suntem pionieri în acest demers. Ceea ce reușim noi să aducem în plus e consecvența și calitatea puțin mai ridicată a evenimentelor culturale prezentate și oferite publicului.

Cât de curioși sunt oamenii când vine vorba despre festivaluri dedicate unor culturi diferite?

Omul e prin definiție curios și astfel se dezvoltă. Tot așa funcționează și interacțiunea cu fenomenul cultural. Auzi de un spectacol deosebit, un nume și automat vei fi interesat să vezi despre ce e vorba, vei dori să trăiești pe viu experiența împreună cu alți curioși. Ne atrage acest ”a fi curios” pentru că suntem permanent în dezvoltare, suntem prin definiție sociali. Asta ar trebui să ne călăuzească fiecare zi. Și ca să vă fac curioși voi dezvălui faptul că printre evenimentele programate anul acesta avem trei concerte susținute de trei dive ale muzicii maghiare. În afară de faptul că sunt foarte frumoase au voci de ți se ridică părul pe mâini. Și chiar nu glumesc.

P oP-UP STor i es

Burtonesque: Universul Tim Burton

Începând cu data de 25 octombrie, Design Museum din Londra ne invită să celebrăm forța creativă a cineastului Tim Burton, responsabil pentru unele dintre cele mai apreciate producții din ultimele decenii. Expoziția The World Of Tim Burton, care va putea fi vizitată până pe 21 aprilie 2025, îl prezintă pe artistul american dincolo de opera cinematografică, organizatorii dorindu-și să ilustreze întregul său univers, în care îl regăsim și ca grafician, pictor, fotograf și autor, alături de designeri care au adus la viață ideea de Burtonesque (un termen inventat pentru a descrie stilul său vizual inconfundabil). Având la bază 500 de obiecte din arhiva personală a lui Burton, precum desene, picturi, fotografii, schițe, instalații, sculpturi, elemente decorative și costume, expoziția oferă, la o lună distanță de succesul peliculei Beetlejuice Beetlejuice, o perspectivă unică asupra modului în care acesta a reușit să construiască, reinterpretând fricile și dorințele umane, o estetică aparte.

Crescând în Burbank, California, copilăria i-a fost marcată de o izolare specifică suburbiilor clasice americane, în care casele ordonate, grădinile îngrijite și figurile asemănătoare nu reprezentau reale surse de inspirație. Astfel, într-un spațiu monoton, care nu oferea o gamă largă de experiențe culturale sau sociale și în care oamenii erau încurajați să se încadreze într-un anumit tipar, Burton, marginalizat de locuitorii lumii în care trăia, s-a refugiat în filme, benzi desenate, mituri, legende, fabule și alte forme de cultură populară, cum ar fi sărbătorile (când totul era complet transformat

datorită ornamentelor festive). Primele sale schițe, care amintesc de caricaturiști și ilustratori precum Edward Gorey, Charles Addams, Don Martin și Theodor Geisel (Dr. Seuss), au avut și o altă componentă esențială: elemente preluate din filme și animații

japoneze cu kaijū (creaturi mitologice malefice), yōkai (spirite rele) sau yūrei (fantome).

În universul nipon, magia are o prezență subtilă și extrem de diversă, intersectânduse cu cultura horror, care îmbină atât trăsături din tradiția spirituală și religioasă a țării, cât și din cea artistică. Fenomenul are la bază temeri sociale (cum ar fi frica de singurătate, de alienare a omului modern și de tehnologizare), o estetică specială (include spații umede, întunecoase și izolate, alături de o atmosferă tensionată și imagini înfricoșătoare, care induc spectatorilor starea de neliniște și teroare) și pune în prim-plan mituri urbane (case bântuite, demoni, spirite torturate). Toate aceste emoții sunt construite și exprimate prin utilizarea suspansului psihologic, care exploatează anxietățile publicului, transformându-le în experiențe estetice intense. Alături de componenta japoneză, Tim Burton a fost inspirat și de expresionismul german. Dacă expresioniștii erau descriși de publicația Times, în 1910, ca „extrăgând din realitate o imagine mentală”, în cinematografie ne putem gândi la o lume distorsionată, care reflectă starea interioară a personajelor (prin manipularea luminii, imaginea dobândește o calitate de mister și adâncime), la subiectivitate (realitatea filtrată prin ochii protagonistului), la spații alternative, dezorganizate, și la eroi cu trăsături faciale exagerate, întâlnite și în teatrul tradițional nipon (unde regăsim costume elaborate, un

machiaj expresiv și gesturi stilizate).

În anul 1981, Tim Burton și-a început cariera ca grafician pentru Walt Disney Studios, unde a lucrat la proiecte precum The Fox and the Hound și The Black Cauldron. După finalizarea scurtmetrajului Frankenweenie (un omagiu adus peliculei Frankenstein din 1931), în 1984, motivând că viziunea lui nu se potrivește cu direcția artistică a studiourilor și că filmele sunt mult prea înfricoșătoare pentru cei mici, artistul a fost concediat, debutând în lumea cinematografiei un an mai târziu, cu Pee-wee’s Big Adventure, care ne oferă componente de bază ale stilului lui datorită protagonistului care sfidează convențiile sociale, umorului particular și temelor legate de copilărie (o perioadă deloc idealizată în imaginarul său, marcată de singurătate, frici și descoperirea identității). Cu toate acestea, primul succes comercial a avut loc în anul 1988, odată cu premiera Beetlejuice. Spunând povestea unui cuplu recent decedat, Barbara și Adam Maitland, care, neputând să își părăsească locuința, apelează la un spirit malefic pentru a-i face pe noii proprietari să plece, filmul a consolidat poziția lui Burton în industrie, devenind un reper pentru ceea ce numim astăzi Burtonesque. După ce a continuat cu Batman (1989), adăugând o dimensiune întunecată și matură benzilor desenate, anul 1990 a marcat lansarea peliculei Edward Scissorhands, cu Johnny Depp și Winona Ryder în rolurile principale. Printre cele mai cunoscute proiecte semnate de cineast se numără Ed Wood, Sleepy Hollow, Charlie and the Chocolate Factory, The Nightmare Before Christmas, Corpse Bride, Sweeney Todd, Alice In

Wonderland și Dark Shadows.

Pentru a păstra estetica specifică, în imaginarul Burtonesque există o serie de teme și elemente recurente. Printre acestea se numără decorurile preluate din expresionismul german (unde avem puncte de referință precum Nosferatu, Faust sau Metropolis), costumele extravagante realizate de Colleen Atwood, contrastul de culori, folosit de multe ori pentru a arăta înstrăinarea protagoniștilor față de locurile în care se află, personajele cu pomeți proeminenți, cearcăne și ochi supradimensionați, expresivi, asociați unei inocențe care respinge lumile întunecate și uneori macabre, apariția lui Jack Skellington în diverse forme și moartea romantică, integrată, în spiritul

Día de los Muertos, într-un mod natural, ca o

nouă etapă a existenței.

Prezentând într-o notă ironică aspecte ale societății contemporane, aflate în conflict cu elementele importante din universul creat (tema copilăriei, dorința personajelor de a aparține și de a fi iubite), Tim Burton se folosește de procesul de carnavalizare a crea spații temporare de eliberare care subminează și inversează valorile, normele și structurile sociale, transformând astfel ierarhiile și ridiculizând autoritatea. Eroii săi se luptă cu brutalitatea locurilor în care își duc existența, încercând să găsească un echilibru între valorile autentice și presiunile exterioare. În Charlie and

www.zilesinopti.ro

the Chocolate Factory, Charlie Bucket se confruntă cu o realitate nedreaptă și coruptă, în care personajele sunt obsedate de ideea consumului și bogățiilor materiale. Ele sunt reprezentate intenționat într-un mod grotesc pentru a sugera decăderea lumii în care trăiesc și pierderea de sine care vine odată cu aceasta. Un alt exemplu pentru procesul de carnavalizare este Edward Scissorhands, care se opune, prin identitatea lui, principiilor estetice și sociale, promovând importanța fondului, și nu a formei (fiind mult mai uman decât oamenii considerați „normali”).

Ilustrând perspective subversive asupra realității, Burton invită privitorii să respingă normele prestabilite și să rescrie modul în

care înțeleg ceea ce se întâmplă în jurul lor. Pătrunzând în universul fanteziei, viselor și carnavalului, unde convențiile sunt suspendate (temporar), estetica Burtonesque, care jonglează cu lumini, umbre, culori, forme, macabru și comic, ne demonstrează că frumusețea poate fi găsită și în cele mai întunecate colțuri ale imaginației noastre: „Am întâlnit cele mai

ȘFlorence Pugh și Andrew

Garfield în

„E timpul să iubești”, drama romantică perfectă pentru această

tiți alt anotimp mai bun pentru povești de dragoste decât toamna melancolică și plină de culoare?

Pe 18 octombrie, Florence Pugh (Midsommar, Little Women, Black Widow, Dune: Part 2) și Andrew Garfield (Spider-Man, The Social Network) vin pe marile ecrane pentru a spune o poveste de dragoste emoțională și plină de umor, care va rămâne mult timp cu fiecare spectator în parte. Regizorul britanic John Crowley, cunoscut pentru privirea sa caldă și delicată asupra dragostei pe care și-a arătat-o în „Brooklyn”, film nominalizat la trei premii Oscar, revine cu We Live in Time / E timpul să iubești, explorând o chimie care nu este doar instantanee, ci se și intensifică, Andrew Garfield și Florence Pugh creând un cuplu distinct contemporan - doi oameni independenți, fără idee cum să-și îmbine viața deja înghesuită și bine formată, plină de îndoieli, dar care sunt dispuși să

încerce. Relația lor pendulează între flirt și rezistență, până la compromis, la calitatea de părinte și sfidarea ceasului care ticăie împotriva lor, făcând să dureze cele mai bune momente. O poveste de dragoste amuzantă și captivantă în care Almut (Florence Pugh) își schimbă pentru totdeauna viața în urma unei întâlniri întâmplătoare cu Tobias (Andrew Garfield), proaspăt divorțat. După ce s-au îndrăgostit unul de altul, și-au construit o casă și și-au întemeiat o familie, se dezvăluie însă un adevăr dificil care poate schimba totul. Florence Pugh joacă rolul lui Almut, „o fată din Londra care încearcă doar să reușească”, după cum spune actrița. Almut nu se sfiește să aibă speranțe și ambiții, refuză să fie blocată și insistă să aibă spațiu pentru a se răzgândi. Toate acestea ar putea fi bariere de netrecut în calea unei relații de lungă durată, dar sentimentele ei pentru Tobias îi împing pe amândoi să găsească modalități de a-și integra în mod continuu lumile, chiar și atunci

când a ei cade brusc în dezordine. Rezistând în fața melancoliei, Florence Pugh, vedeta cunoscută pentru abilitățile sale cameleonice în filme, de la Lady Macbeth la Midsommar și Oppenheimer, îi aduce lui Almut bucuria de a trăi viața și un sentiment atât de efervescent, încât transcende circumstanțele ei.

ci a găsit o ușurință a atingerii, esențială pentru a face rolul să rezoneze.”

Tobias, în schimb, este un bărbat divorțat recent, plin de spirit, pasionat, dar categoric reticent, dedicat carierei sale corporatiste. De două ori nominalizat la Oscar, actorul

Andrew Garfield aduce rolului o interpretare fresh a masculinității într-o poveste de dragosteaceea a unui pretendent grijuliu, susținător, chiar dacă ușor dezorientat, unul căruia, în cele din urmă, îi aduce fericirea strălucirea partenerului. În ciuda faptului că îi cunoștea atât de bine abilitățile lui Garfield, cu care a mai lucrat în trecut, regizorul John Crowley a fost uimit de originalitatea performanței sale.

„Almut este un rol cu un set imens de obstacole emoționale”, notează Crowley. „Dar Florence se află într-un loc în cariera ei în care își dă cu adevărat un impuls în ceea ce privește controlul asupra darurilor pe care le deține. Este minunat de privit. Era absolut pregătită pentru un rol care, fără îndoială, este mai mare decât orice a jucat înainte. Ea nu numai că i-a oferit lui Almut o profunzime extraordinară,

interpret emoțional foarte sofisticat. Și a adus o bază esențială sensibilității lui Tobias. Este un actor care vine impecabil pregătit.”

În We Live in Time / E timpul să iubești, Almut și Tobias se ciocnesc unul de celălalt ca niște străini nedumeriți.

„Lucrul pe care Andrew l-a putut întruchipa atât de frumos și cred că mi s-a părut revigorant de explorat în Tobias, a fost interpretarea unui bărbat care este partenerul mai pasiv în pereche. Andrew este un

Un deceniu mai târziu, după ce și-au refăcut viața unul altuia, ar face orice pentru a rămâne mereu împreună. Dar nicio poveste de dragoste nu este cu adevărat simplă. Iar această poveste a unei căsnicii oglindește felul în care trăim cu adevărat dragostea: în crize și începuturi, în afara logicii liniare, în momente trecătoare, dar de neșters, care sunt superbe, amuzante, de mare anxietate, delirante, triste și revelatoare, uneori toate deodată.

Din 18 octombrie, We Live in Time / E timpul să iubești se vede în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

DIN 25 OCTOMBRIE DOAR LA CINEMA

„Noapte

de coșmar” la cinema

Nu cu mult timp înainte de la Halloween, la finalul lunii octombrie, în cinematografele din România va putea fi vizionat MadS / Noapte de coșmar, un horror complex și totodată clasic, căruia nu-i lipsesc elementele de groază, body horror, haos, adrenalină și suspans.

“MadS” vine la pachet cu tot ce trebuie pentru a te ține în scaunul de cinema la final de octombrie, într-o premieră day-and-date cu Statele Unite. Un one-shot halucinant care începe cu o mașină roșie clasică, ceva droguri noi și o pacientă evadată, apoi continuă în turbo-mode, într-o noapte după care nimic nu va mai fi la fel. 28 iulie 2023. Ora 21:12. Noaptea absolvirii. Un singur cadru.

Un adolescent își vizitează dealerul, încearcă un nou drog și apoi pleacă spre o petrecere. Pe drum, ia în mașină o femeie rănită. Tăcută, aceasta are un comportament bizar și începe să se dea cu capul de bord, sângerând letal. E totul doar un trip nereușit? Ori este altceva? Un singur lucru este sigur, e numai începutul acestei nopți.

„Pentru mine, „MadS” reprezintă explorarea unui coșmar în stare de veghe, o cufundare captivantă într-un univers în care granița dintre vis și realitate se estompează, lăsând personajele noastre, și publicul, într-o stare de confuzie și tensiune constantă. Alegerea fundamentală de a filma acest film într-un singur cadru provine din dorința de a face această călătorie halucinantă cât mai autentică. Urmărind îndeaproape pe Romain, Anaïs și Julia fără întrerupere, camera devine martor direct la această coborâre în iad, surprinzând fiecare clipă fără filtru sau scăpare”.

- David Moreau, regizor

Acest cadru unic devine astfel firul comun al unei experiențe senzoriale realiste, imersive. Prin această continuitate fără întreruperi, privitorul simte progresul personajelor printr-o psihoză care devine aproape fizică. Fiecare scenă, fiecare emoție, este trăită în timp real, fără nicio posibilitate de evadare, creând o cufundare de neegalat în această stare alterată de conștiință.

„MadS” caută astfel să surprindă cu intensitate și fidelitate această realitate alterată, unde singurul cadru devine mult mai mult decât o ispravă tehnică: devine instrumentul indispensabil pentru ancorarea spectatorului în acest trenfantomă, unde acest bad trip devine palpabil, real, copleșitor.

Și chiar este un bad trip? Ne spui tu... Din 25 octombrie, în cinematografe, distribuit de Bad Unicorn.

„Goodrich”

Michael Keaton, tată... pentru Mila Kunis

Cu premiera pe marile ecrane în doar câteva zile, Goodrich, în regia și scenariul lui Hallie MeyersShyer, cunoscută ca realizatoare pentru Home Again, Rom Com-ul cu Reese Whiterspoon, și îndrăgită ca actriţă în roluri în filme de comedie precum What Women Want, Father of the Bride sau The Parent Trap, se anunţă ca o comedie cu accente dramatice despre relațiile de familie, cu potentialul de a fi... terapeutică.

Acțiunea dramediei este plasată în Los Angeles-ul zilelor noastre în timpul sărbătorilor, avându-l în centrul poveștii pe Andy Goodrich, un dealer de artă a cărui viață o ia pe o rută prăpăstioasă și neprevăzută. Amintind de intriga din „Mr. Mom”, atunci când cea de-a doua sa soție îl părăsește pentru a se alătura unui program de dezintoxicare de 90 de zile, Goodrich se vede nevoit să-și

însușească rolul de tată pentru gemenii lor de 9 ani, poziție pentru care nu este deloc pregătit... lucru care se va putea observa cu amuzament în film.

În paralel, în timp ce soția sa îl amenință cu divorțul iar cariera sa începe să se prăbușească, Andy apelează la fiica sa din prima căsătorie, Grace, ajunsă deja o femeie matură și viitoare mamă, pentru a-i oferi sprijin. Astfel,

cei doi ne introduc într-o frumoasă și plină de căldură călătorie, în care Goodrich se transformă în părintele pe care Grace nu l-a avut niciodată, reieșind la suprafață sensibilitățile fiicei sale. Cum e să fii tată a două seturi de copii, aparţinând unor generaţii diferite? Veţi descoperi din film!

În ceea ce privește distribuția, proaspăt câștigător al Globurilor de Aur, Emmy, Critics Choice și SAG pentru serialul Dopesick, nominalizatul la Oscar Michael Keaton îl interpretează pe Andy (de fapt, Hallie Meyers-Shyer a conceput personajul cu gândul la celebrul actor), având-o ca fiică pe platourile de filmare pe Mila Kunis, iubită de fani pentru roluri în producții precum Luckiest Girl Alive, Bad Moms, Friends with Benefits. Alături de aceștia, se remarcă și Andie MacDowell (The Way Home), Carmen Ejogo (Your Honor), Kevin Pollak (A Few Good Men) și Laura Benanti (Life & Beth).

Prin urmare, filmul - un posibil candidat la Globurile de Aur, la secţiunea Musical/Comedie - urmărește evoluția relației emoționante tată-fiică, o explorare a legăturilor familiale într-o manieră comică și deloc clișeistică, pusă în scenă de Keaton și Kunis, făcând din Goodrich o producție ce nu poate fi ratată la cinematografe, din 25 octombrie.

„Shawn” în luna octombrie și Mendes în restul anului

De la megahit-ul Stiches din 2017, Shawn Mendes a devenit un superstar care ne încântă ochii și mai ales urechile de fiecare dată când apare în lumina reflectoarelor, iar faptul că cel mai nou album al său apare în această lună nu poate decât să ne inspire și, de ce nu, să ne facă să ascultăm câteva dintre melodiile sale mai vechi.

Să începem playlist-ul nostru cu una dintre melodiile lui Mendes ceva mai vechi, care posibil să nu fi ajuns la urechile tuturor. Astfel, The Weight, lansată în 2014 și prezentă pe albumul său de debut, Handwritten, este o melodie despre infidelitate și despre repararea unei relații cu un prieten din copilărie pe care un Shawn Mendes încă necunoscut publicului larg o cântă cu atât de multă pasiune.

În continuare, ne mutăm în anul 2016, când artistul lansează piesa Mercy, prezentă și pe al doilea album al artistului, Illuminate. Și de

inspirată de munca artistului Justin Timberlake, mai ales de melodia Justified și de unul dintre visele artistului în care acesta se pierduse în Japonia, iar apoi a început să cânte la pian în această țară. O melodie cunoscută de pe același album este In My Blood, în care artistul portretizează pentru prima dată lupta sa cu anxietatea provocată de propria faimă.

De pe albumul Wonder, vă recomand melodia cu același nume, care este despre dorința de a se îndrăgosti a artistului, dar

Transylvanian Grand Prix aduce la Sibiu elita dansului mondial

Sibiul găzduiește, între 1 și 3 noiembrie 2024, cea mai importantă competiție de dans sportiv din România - Transylvanian Grand Prix. Evenimentul va reuni peste 2.000 de dansatori din peste 42 de țări și se va desfășura în Sala Transilvania, pe o suprafață de competiție de 24x16 metri.

Competiția include categorii variate de vârstă, de la copii de 6 ani până la adulți, iar sportivii vor performa pe parcursul celor trei zile de concurs. Prima zi este dedicată sportivilor amatori și categoriilor E și D de experiență, în timp ce a doua zi va găzdui calificările pentru World Open și Campionatul European. Evenimentul se va încheia cu mult așteptatele finale, care vor avea loc duminică, 3 noiembrie.

Un moment inedit al competiției va avea loc sâmbătă, 2 noiembrie, începând cu ora 19:00, când sportivii vor dansa pe muzică live, interpretată de MIELLE BIBESCU DANCE

SPORT BIG BAND, oferind publicului un spectacol de neuitat.

Pe lângă sportivii din întreaga lume, evenimentul va aduce la Sibiu peste 60 de arbitri și oficiali internaționali, alături de 50 de arbitri și oficiali din România. Președintele Federației Române de Dans Sportiv, domnul Vasile Gliga, care este și vicepreședinte pe marketing al Federației Mondiale de Dans Sportiv, va fi prezent pentru a superviza competiția.

Programul începe pe 1 noiembrie, la ora 9:00, cu competițiile naționale pe clase valorice. Ziua de 2 noiembrie este dedicată Open-ului internațional,

care va include secțiunile de dans standard și latino, în ordinea categoriei de vârstă, iar duminică, 3 noiembrie, va avea loc Campionatul European de Senior I Standard.

Biletele pentru eveniment sunt disponibile pe kompostor.ro și la fața locului.

TRANSYLVANIAN GRAND PRIX

1-3 NOIEMBRIE 2024, SALA TRANSILVANIA, SIBIU, ROMÂNIA

CAMPIONAT MONDIAL DE DANS SPORTIV

GURMAND

La oase!

Măduva e un aliment străvechi, însă își găsește loc și-n preparatele șic de azi.

Gurmand cum mă știți, am tot soiul de pofte - ostoite doar când redescopăr savori vechi în mâncăruri noi. E momentul să abordez pofticios o temă care mi-a fermecat copilăria, mi-a împlinit adolescența și îmi mângâie maturitatea: măduva din farfurie.

Mă bucur să constat că a revenit la modă, ca aperitiv, în localuri cu ștaif, acest preparat pe care îl socot mai degrabă caracteristic vechii Europe centrale, expresie a bucătăriei germane sau maghiare clasice - îl făcea bunica mea pe linie maternă, din partea ungurească a familiei mele. În secolul al XVIII-lea, la mese simandicoase din Lumea Veche, se consuma elegant, cu o lingură specială. Dar nu era defel un aliment pentru cei bogați. Dimpotrivă, măduva era poreclită „foie gras-ul săracilor”, chiar și sărmanii care nu-și permiteau carne, ci doar oase putându-se bucura de măduva bogată în grăsimi și proteine, căreia un strop de sare (azi puteți pune de mare sau de Himalaya, cum vă lasă inima și bugetul) îi potența o aromă subtilă, cremoasă, de nuci, și îi conferea o surprinzătoare notă de dulceață.

De atâtea veacuri, măduva întinsă pe pâine reprezintă un deliciu datorită gusturilor formidabile pe care le dezvoltă vitaminele și mineralele, dar și grație contrastului texturilor: măduva e moale, pita trebuie să scârțâie între dinți. Preferabil, prăjită. Sigur, usturoiul nu trebuie să lipsească de la festin. Personal, fac parte dintr-o școală de gândire zămislită de o

schismă a degustătorilor de măduvă tartinabilă. Spre deosebire de foarte mulți, care taie cățeii în bucățele și le răspândesc pe măduvă, ceea ce nu poate fi greșit, mă mândresc cu faptul că aromele vor fi diferite dacă doar frec strașnic usturoiul despielițat de pâinea prăjită, atât de fierbinte că abia o pot ține în mână. Firește, și măduva trebuie să fie la fel de fierbinte, extrasă din oasele de vită care au fiert multă vreme în ceea ce va deveni o supă-medicament în sezoanele reci.

Măduva se află la loc de cinste într-un volum delicios al celebrului Chef german Wolfram Siebeck, „Kochbuch der verpönten Küche” („Cartea de bucate a bucătăriei disprețuite”). Și în meniul unor restaurante cu pretenții din toată lumea, din Berlin și New York până în Cape Town. E ingredient de seamă în italienescul „ossobuco” sau în franțuzescul „pot-au-feu”.  Datorită conținutului nutrițional, dar și pentru că se pretează la tot soiul de reinterpretări - de la măduvă de oase pe pâine prăjită cu cremă de brânză albastră și ceapă confiată până la o cinstită plăcintă englezească cu stridii.

Am mâncat odată la Sibiu un aperitiv (sățios, că intra multă pâine) cu măduvă. Oi fi eu pretențios și nu mă dau în vânt după oasele secționate, care seamănă astfel cu niște pide turcești, dar gustul, ah, gustul e nemaipomenit.

Magia Sărbatorilor de iarnă la Hotel

Ramada Sibiu! Say hello to Holidays.

SAY HELLO TO RED

Vă invităm să sărbătorim împreună, cu recunoștintă și voie bună, magia Sărbătorilor de iarnă, într-o atmosferă de sărbătoare și elegantă.

CINA DIN SEARA DE AJUN - 24.12.2024

Spectacol de colinde și moment artistic al invitatului special, Traian Stoită

Tarif: 275 lei/persoană

BRUNCH ÎN ZIUA DE CRĂCIUN - 25.12.2024

DJ și muzică live la tambal cu Romulus Cipariu

Tarif: 300 lei/persoană

PETRECEREA DE REVELION - 31.12.2024

Cină festivă, muzică live: Bosquito și The Humans

Tarif: 700 lei/persoană

BRUNCH DE ANUL NOU - 01.01.2025

Tematica: ”La vie est Belle”

Meniu special și moment artistic al invitatului special, Codrut Bistriteanul

Tarif: 275 lei/persoană

COCKTAIL PARTY - 01.01.2025

Meniu de cină, atmosfera va fi între ținută de DJ Cue și Codrut Bistriteanul

Tarif: 300 lei/persoană

*Toate tarifele includ TVA.

Str. Emil Cioran, nr. 2, Sibiu, Romania +40 751 519 341 / +40 269 235 505

sales@ramadasibiu.ro Rezervă-ți sejurul la RAMADASIBIU.RO ,, ,, , , , ,

Secretul celui mai bun vin fiert?

Gata! E noiembrie și oricât de mult ne alintă soarele pe timpul zilei, seara e rece și simțim nevoia să bem ceva cald. Întrebarea e ”Ce?”, răspunsul e ”Vin fiert”, asta știm deja cu toții, dar cum facem să bem cel mai bun vin fiert.

Îl preparăm acasă și ne procurăm câteva condimente care duc vinul fiert la superlativ.

La o sticlă de vin roșu avem nevoie de o portocală, coaja de la jumătate de lămâie, zahăr, un baton de scorțișoară, câteva cuișoare și nucșoară proaspăt rasă.

Secretul ar consta în prepararea în prealabil a

unui sirop din zahăr, scorțișoară și zeama de la o portocală, care se adaugă apoi peste vinul pus la fiert. Desigur, în tot acest proces e importantă și calitatea vinului. E de preferat să optezi pentru un vin de calitate dulce sau demidulce.

Chiar dacă adaugăm zahăr când fierbem vinul, armonizarea acidității cu dulceața nu se face atât de repede.

Și cum gustul nu e totul, e important să oferim atenție și aspectului. Putem pune în fiecare pahar cuișoare și felii de portocală și puțin praf de scorțișoară deasupra. Pentru extra gust merge și un praf de ciocolată neagră, nucă rasă sau sâmburi de rodie.

Lecțiile de șampanie

Kristof Ladislau știe pe de rost băutura elitelor, în calitate de consultant în industria luxului și de „bon viveur”.

Kristof Ladislau e românul cu poate cel mai bun job: Luxury Lifestyle Advisor, expert în consultanța din industria luxului. Îi sfătuiește pe oamenii cu bani și cu gusturi exclusiviste ce să bea și să mănânce, unde să călătorească și să se cazeze, să facă sport, să mediteze și să se îngrijească. Ca excelent cunoscător, el dezvoltă pe Instagram un proiect dedicat șampaniei zi de zi. L-am prins între două avioane și am vrut să aflu cum a început proiectul Champagne Every Day. „Nu mă plătește nicio firmă de șampanie. Nu vreau să lucrez cu nimeni special, vreau să am părerea mea pertinentă și să fiu total independent. Nu vreau să vorbesc de ceva pentru că sunt plătit să spun că e foarte bun și să nu fiu de aceeași părere. E și ăsta un lux, să-ți permiți asta! Am călătorit foarte mult - aveam un business de fashion, eram probabil 30-40 de weekenduri plecat din țară, și pe business, și pe pleasure - și am avut posibilitatea să intru în această zonă de good life, de vinuri bune și de șampanie. Am făcut școala de somelieri, cursuri de Wine and Spirit Education Trust nivelul 1, 2, 3 și prin 2011-2012 am redescoperit șampania, care este pentru mine cea mai versatilă băutură alcoolică. E foarte ușor să o asociezi cu aproape cu orice fel de mâncare. Are un nivel de calorii foarte scăzut, un pahar de șampanie are mult mai puține calorii decât un fresh de portocale. Și în afară de micul amănunt că poate să creeze aciditate, este chiar și mai sănătos decât un fresh de portocale”, spune expertul.

Învățăturile lui Kristof Ladislau

• „la o șampanie, perlajul e important, dar nu primordial, nu vreau să am neapărat bule, că atunci îmi iau un prosecco de doi euro și am bule. Pentru mine, ce e important la șampanie e nasul, unde recunoști complexitatea de arome, layer-ele primare, secundare, terțiare, (șampanii mai vechi) complexitatea gustului, postgustul, lungimea. Și niciodată nu am degustat șampanie în pahar Flute. Când bei orice vin, șampanie, partea olfactivă este foarte importantă, e 50% din ce ai în paharul respectiv, cel puțin! Și trebuie să o miroși. Iar eu am nasul mare și nu-mi intră ca lumea în Flute! Cu cât șampania este mai complexă, paharul trebuie să fie puțin mai mare, dar gura nu are voie să fie foarte largă, trebuie să fie mai închisă un pic”.

• „există case de șampanie unde poți să plătești și ai o degustare.

România cred că are una sau două vizite maximum pe an la anumite case de șampanie, nu poți să mergi oricând, oricât și oricum. Eu pot, făcândumi aceste contacte personale, cunoscând nu angajați, ci proprietari de case de șampanie”.

• „cel mai bun size pentru un vin sau o șampanie este Magnum. Pentru două persoane, când una dintre ele nu bea! Glumesc! Dar și vinul, și șampania în Magnum îmbătrânesc cel mai frumos și cel mai elegant!”.

Citiți articolul integral pe www.zilesinopti.ro

Nunții perfecte la Hilton Sibiu

Ai visat la această zi atât de mult, acum este momentul să lași specialiștii să te ajute să transformi visele în realitate.

Alege oferta completă ce include o sală elegantă, pachetul cu meniuri, cazare în noaptea nunții, mic dejun și access la The Spa Hilton Sibiu pentru miri, precum și cazare la prețuri preferențiale pentru oaspeți.

10% Discount pentru nunta ta, până la 1 martie 2025

Gustul care contează

Menționez des diversele roluri pe care le joacă

mâncarea la nivel internațional și însemnătatea bucatelor pentru oameni diferiți. Am amintit des de mișcări internaționale care mă încântă, cum ar fi Slow Food, despre tendințe din alte țări referitoare la sustenabilitate, produsele locale din țara noastră care au multe influențe ale etniilor care trăiesc aici și am povestit despre felul cu mâncarea schimbă lumea și rolul ei în echilibrul climatic. Ce vreau să subliniez acum este faptul că toate acestea sunt posibile fiindcă mâncarea are gust și doar apoi un mesaj în sine. Adică înainte să ascultam toate poveștile despre originea mâncării și să înțelegem cultura din spatele modului de producție sau preparare, noi simțim gustul. Acesta nu are nevoie de

traducere. De aceea mâncarea și funcționează așa de bine ca un ambasador în contexte de promovare sau mediator în momentele mai grele. Ea are pur și simplu gust și aceste este diferit pentru fiecare dintre noi. Gustul ne poate uni sau dezbina culinar însă el ne adună în ambele cazuri la masă. La masă ne strângem. Ăsta e de fapt cel mai mare avantaj al mâncării: creează această platformă de ascultare reciprocă. Acolo socializăm, aflăm povești și ne dăm șansa de a afla, învăța sau transmite mesaje unii altora. Pur și simplu comunicarea e facilitată și încurajată de acest moment destul de intim în care ne hrănim.

Sună simplu dar nu e chiar așa de ușor de realizat ;).

Gândiți-vă cât de greu este câteodată să aduni toată familia

la masă sau cât de greu e să începi un dialog cu oameni necunoscuți atunci când mănânci eu ei. De obicei reușim doar după ce începem să mâncăm, uniți în jurul mesei totul devine plăcut și dialogul merge bine. Partea cea mai bună este că în combinație cu mirosul, gustul creează amintiri.

Acestea ne vor înfrumuseța suplimentar experiența avută și vor descrie aceste momente de mică fericire într-un context senzorial îmbunătățit.

Nici nu vă imaginați toate aceste roluri ale mâncării, nu? Și eu le descopăr pe parcurs, împreună cu voi. Mâncarea chiar e instrumentul ideal să faci cam orice. Și are gust. Fără traducere ;).

Un malentendu culinar după altul

Umblând noi anul acesta ba prin sate și orașe, ba prin studii, cărți și cercetări, ne-am poticnit uneori în termeni, nu în farfurii. Aceasta ne-a făcut să navigăm prin dialoguri atent, ușor suspicios sau de-a dreptul amuzant uneori - ca atunci când, în comunitatea de bulgari din Izvoarele, Teleorman, am dat din brațe simulând zborul unei păsări pentru a verifica dacă porumbeii menționați de Bianca Vasile, gazda noastră, erau din cei vii și călători, nu sarmale. Căci da, porumbei se numesc sarmalele prin părțile locuite de slavi. Dar tot sarmalele se numesc găluște în alte părți de pe la noi, care găluște se referă, însă, și la diverse aluaturi ferme, din griș, pâine, făină și alte cele, fierte, dar nu neapărat, complet diferite de cele din ubicua supă de pui. În Mărginimea

Sibiului, gălușca pare a fi o mămăligă cu brânză, dar gâsca-n blid e cam același lucru sau pe acolo. Revenind la sarmale, în Banat li se zice sarme, dar și culcușe, rola e cuptor, iar borșul e mazăre; dar, stai, mazărea e păsulă, adică fasole și mnierea de prune e magiun. Sigur că pătură e aluat, pișcota e tort, iar scoverzile-s clătite. În Oltenia, racul e un ardei roșu, dar ciușcă zice-se că ar fi o ceva salată din gogonele coapte amestecate cu ceapă măruntă și ulei. În

Muntenia nu chemați poliția sau pe cei de la Protecția copilului dacă vi se oferă, ospitalier, un puțoi - e doar un păhărel mic de băutură, un țoi șalu o cinzeacă, adică 50 ml de tărie.

Dacă mai la nord se vorbește de moacă, atunci să știi că-s șanse mari să fie un pește asemănător cu ghiborțul sau guvidul (unii îi spun p*la ciobanului, alții Neogobius fluviatilis, dar nu am verificat veridicitatea informației; pe cei care se hlizesc îi informez că se găsește prin farfurii, doar în stare incipientă de dezvoltare, că pe urmă e toxic, și organul calului, Phallus impudicus, o ciupercă).

Gospodinele din Moldova când fac scrob nu apretează cămăși, ci pun omletă pe masă, iar pentru cele de peste Prut, o bătută nu e nici horă sau bătaie ruptă din rai, ci un șnițel. Cucurigii sunt floricele, rasolul e de fapt piftie, iar zarzăra caisă abricoasă. În Maramureș, perele sunt cartofi, dar asta sigur știți de la Mircea Groza, cel de la care avem fabuloasa carte „Zămuri - supe, zupe și năcreli”. Mai central, prin Rimetea, am găsit un ștrudel care, de fapt, este un aluat prăjit. Nu am o explicație pentru toate aceste omonime, dar luând cunoștință de existența lor, parcă nu mai am de ce să mă oțârăsc atunci când văd că gospodine moderne sau antreprenori „creativi” numesc pandișpanul cu fructe la tavă tartă și cozonaci niște brioșe umplute cu afine.

P.S. Îi mulțumesc pentru titlu lui Dragoș Vasile, cel cu care am dezbătut subiectul într-un microbuz ce ne ducea pe rute de biserici fortificate, peisaje culturale și gastronomie tradițională, parte din primul traseu de turism cultural, numit România Atractivă și susținut de fonduri PNRR.

Atacantul i an is Stoica se pregătește de ”Visul American”

Ianis Stoica a fost transferat definitiv de FC Hermannstadt în februarie 2024. Până în prezent Ianis Stoica a evoluat pentru FCSB, Dunărea Călărași, Petrolul, Metaloglobus, Slatina și Universitatea Cluj. Atacantul în vârstă de 21 de ani și-a demonstrat valoarea la FC Hermannstadt, dar și la naționala de tineret, în perioada de când este semnat cu clubul sibian:

a influențat 10 goluri (7 reușite și 3 pase decisive), a reușit 16 driblinguri în acest sezon de SuperLiga (locul 4 la acest capitol) și a înscris două goluri în meciul României U21 împotriva Elveției, care a dus la calificarea echipei la EURO 2025. Prestațiile foarte bune din acest an l-au adus în atenția americanilor de la Real Salt Lake, echipă care evoluează în Major League Soccer. Aceștia și-ar dori să-l transfere din această iarnă. Clubul sibian ar fi dispus să renunțe la serviciile lui Ianis Stoica în schimbul unei sume estimate între 1,3 și 1,5 milioane de euro, plus procente dintr-un viitor transfer. În această vară, Ianis a intrat și în vizorul echipei bulgare CSKA Sofia, însă oferta nu i-a trezit niciun interes și a decis să rămână la Sibiu. Până va începe să trăiască ”Visul American”, Ianis își va direcționa întreaga atenție pe fiecare meci de la FC Hermannstadt.

Luna Reducerilor la Aria

Noiembrie este luna în care Aria Sibiu și Aria Cisnădie îți aduc cele mai mari reduceri din întregul an! Este momentul ideal să faci un pas către o viață mai sănătoasă și echilibrată, profitând de oferte excepționale la abonamentele noastre pentru serviciile de sport, spa și aqua park.

Indiferent de obiectivele tale – fie că îți dorești să îți îmbunătățești condiția fizică, să elimini stresul zilnic prin sesiuni de relaxare în spa sau să te bucuri de ore de distracție și reîncărcare în aqua park – luna noiembrie îți aduce cele mai bune oferte din tot anul.

FRIDAY

FRIDAY

FRIDAY

FRIDAY

FRIDAY

FRIDAY

FRIDAY

FRIDAY

BLACK FRIDAY

O potecă spre Sfânta Ana

Despre proiectul care a participat la concursul de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024, câștigând Premiul Special „HUMAN +/- NATURE” ne povestește autorul, arhitectul KORODI Szabolcs:

Investiția face parte dintr-un program amplu de dezvoltare a infrastructurii de vizitare, denumit: Centru eco-turistic Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș. Printre poiectele care se execută în paralel cu reabilitarea potecii ecoturistice din Tinovul Mohoș se numără și construirea centrului ecoturistic, echiparea cu mobilier urban a traseelor turistice din rezervație, amenajarea de parcări ecologice, loc de joacă cu specific eco-turistic, toate în curs de execuție.

Beneficiarul lucrării, Asociația Pro Szent Anna, este o organizație non-guvernamentalã care are ca obiectiv principal promovarea

Lacului Sfânta Ana și a Tinovului Mohoș, preocupatã în identificarea, conștientizarea și rezolvarea problemelor microregiunii, respectiv formarea unei atitudini responsabile din partea comunitãții. Suprafața Tinovului Mohoș este strict protejată, conform planului de management al ariilor naturale protejate ROSCI0248 - Tinovul Mohoș - Lacul Sf. Ana,

DESIGN/ ARHITECTURĂ

al Rezervației Tinovul Mohoș, și este alcătuită din habitate de turbării și mlaștini, într-o formă naturală, în stare de conservare favorabilă. Aceste suprafețe adăpostesc cea mai mare parte din speciile de interes comunitar, pentru care a fost desemnat situl de importanță comunitară, între altele, o serie de planterare,relicteglaciare.Înaceste suprafețe se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția celor de cercetare, educație și ecoturism. Accesul pentru turiști este permis doar pe poteci special amenajate.

În locul unei poteci simpliste existente, din lemn de brad, proiectul și-a propus impunerea unui concept nou, integrat activității specific ecoturistice.

Traseul leagă patru puncte de referință, fiecare amenajat special, unic: zona de intrare, unde se adună turiștii și se face o prezentare generală a sitului, cele două lacuri vizitabile din tinov, și zona de ieșire, unde se trag concluziile în urma celor văzute.Întreeleexistătreisegmente de poteci, diferite în configurație, aspect, secțiune: prima o potecă mai amplă, cu balustradă pe o parte, a doua mai puțin lată și fără balustradă, a treia din pontoane mici. Toate sunt fragmentate geometric și se adaptează vegetației. De-a lungul traseului întâmpinăm perspective incitante, la fel și efecte de surpriză, generate de schimbările direcției traseului. Prin concepția ei, poteca se dizolvă treptat în tinov, în vegetație.

Pe malul celor două lacuri, «ochiuri de apă» prezentate vizitatorilor, dintre zecile din tinov, la prima s-a creat un ponton mai amplu, unde vizitatorii în grup mai mare se pot mișca mai liber.

La al doilea ponton, conceptul s-a axat pe ideea de liniște, contemplare, odihnă. Traseele și zonele amenajate mai ample sunt echipate pe alocuri cu panouri de informare și locuri de șezut. Materialul folosit la amenajări a fost exclusiv lemnul de stejar, care rezistă în timp în acest mediu. Prin soluțiile aplicate, persoanele cu handicap locomotor au acces până la lacul al doilea”.

Juriul concursului a considerat că acesta este unul dintre proiectele care se apropie cel mai mult de tematica bienalei, apreciind faptul că se substituie contextului, propunând o soluție neutră și reversibilă, care facilitează accesibilitatea și relația directă a utilizatorului cu un cadru natural excepțional. Proiectul, prin sobrietatea intervenției și reținerea formală, poate deveni un exemplu de bună practică și pentru alte zone naturale protejate.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Bienala Arhitectura.6, cu tema

Human+Nature, și-a început periplul prin cele opt orașe în care se va desfășura până la jumătatea lunii noiembrie.

Weekendul de deschidere a fost la Brașov, în 6-8 septembrie, unde timp de trei zile, publicul a fost invitat să participe la activități interdisciplinare, care au strâns experți și persoane interesate de subiectele dezbătute.

Au urmat vernisaje și ateliere la Sfântu

Gheorghe, Miercurea Ciuc și Gheorgheni, iar acum expozițiile se află la Odorheiu

Secuiesc, unde vor putea fi vizitate până pe data de 14 octombrie. De aici se vor muta la Sibiu, unde timp de o săptămână, între 15-23 octombrie, Bienala Arhitectura.6 va găzdui o serie de evenimente deschise gratuit publicului larg: vernisajele proiectelor concurs, vernisaj foto, expoziție de urbanism, conferințe și dezbateri, atelier dedicat copiilor, proiecții de filme documentare și seară de film UrbanEye.

De la Sibiu va continua la Târgu Mureș, unde între 24 și 1 noiembrie, vă invităm să participați la conferința Talks About Human Nature, la expoziții de arhitectură și fotografie, la ateliere dedicate copiilor și proiecții de film.

În noiembrie, Bienala Arhitectura.6 continuă vernisajele expozițiilor la Reghin și Râmnicu Vâlcea.

Bienala Arhitectura.6 este un proiect cultural inițiat în parteneriat de Ordinul Arhitecților din România Filiala BrașovCovasna-Harghita, OAR Filiala Sibiu-Vâlcea și OAR Filiala Mureș și susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.

Calendar și detalii pe site-ul evenimentului: www.arhitectura6.ro

Autor principal | Lead architect: arh. KORODI Szabolcs| VALLUM SRL Coautori | Co-authors: arh. BIRÓ Katalin| VALLUM SRL

Horoscop

În cazul în care ești implicat într-o relație neoficializată sau abia începută, este posibil să constați că persoana iubită își dorește mai multă seriozitate din partea ta și o relație solidă, pe termen lung, în timp ce tu ai chef de distracție și plăceri de moment, ceea ce riscă să genereze conflicte.

Unii Tauri au posibilitatea să își consolideze relația de cuplu dacă îi dovedesc perechii de viață că le sunt alături în cazul în care aceasta trece printr-o perioadă mai tulbure din punct de vedere emoțional.

Dacă ești într-o relație sentimentală este ideal pentru să evaluezi viitorul cuplului și să discuți despre planuri comune, inclusiv despre posibilitatea de a locui împreună sau de a oficializa relația. Dacă relația este solidă această perioadă favorizează luarea unor decizii importante.

Ești predispus către stări melancolice, mai puțin comunicativ și nu tocmai dornic să începi o relație amoroasă ori să consolidezi una începută recent. Indiferent de tipul de relație, este recomandat să îți înfrânezi, pe cât posibil, tendința de a te impune.

Este posibil să simți o atracție bruscă față de cineva din cercul de prieteni sau să faci cunoștință cu o persoană deosebită, care te farmecă imediat, prin intermediul unor activități sociale. Există, un risc de tensiuni dacă ești deja implicat într-o relație sentimentală.

Pentru a rezolva eventualele probleme sentimentale, este necesar să cauți soluții originale și să adopți o logică diferită de cea cu care te-ai obișnuit. Dacă dorești să începi o relație, ieși din cercurile tale și să acordă mai mută atenție persoanelor care par să fie foarte diferite.

Îți explorezi profunzimile sufletului și zonele care adesea rămân în umbră, să te deschizi către perechea ta și să îți exprimi cu mult mai mult curaj emoțiile. Latura jucăușă, te ajută în demersurile romantice și îți inspiră mai multă încredere în puterea ta de seducție.

Nu este exclus să apară conflicte între prietenii tăi și persoana iubită, care îți reproșează că nu îi acorzi suficientă atenție din cauză că preferi să ieși cu amicii. Reevaluezi prioritățile relaționale și, dacă este cazul, te străduiești să îți schimbi atitudinea.

Chiar dacă ai un program încărcat și nu ai timp să te gândești la dragoste, este posibil să fii abordat de o persoană interesată de tine, iar eastrolog. ro îți recomandă să nu te eschivezi, pentru că sunt șanse să te alegi cu o relație interesantă.

Nu este exclus ca unele Fecioare să constate că sentimentele pe care se bazează relația lor nu mai sunt la fel de intense, că nu mai au foarte multe în comun, că bucuria de a fi împreună este tot mai rară. Revi asupra unor decizii mai vechi, indiferent dacă este vorba despre împăcare, sau despre separare.

Eventualele flirturi sau aventuri sentimentale pot fi prilejuite mai ales de activități legate de studii, călătorii sau explorări spirituale. Ești inspirat să îți lărgești orizontul și să dobândești o perspectivă nouă asupra iubirii.

Este posibil ca armonia vieții în doi să fie tulburată de o mutare sau de necesitatea de a revizui anumite planuri comune de viitor. Unii Pești au tendința de a se situa în opoziție cu perechea de viață, ceea ce riscă să tensioneze relația, așa că este recomanată să fie cât mai flexibili și să dea dovada de răbdare.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

Alexandra Runcan

Alexandra locuiește în Sibiu din 2010. A studiat aici, iar în prezent face parte din echipa Muzeului Național Brukenthal. E pasionată de orice formă de exprimare vizuală, iar ca plăceri (ne)vinovate are muzica și poezia contemporană, cafeaua și diminețile de vară în Piața Mare.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Sibiul, în ciuda unui aer conservator, acomodează destul de armonios medii sociale diferite. E un oraș sigur pentru familii și în același timp un ”teatru de acțiune” efervescent și potrivit pentru o mică boemă.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN

SIBIU Piața Mare în diminețile de septembrie când adie o briză mai ceva ca pe litoral. Imediat ce se potolește briza, muzee precum Palatul Brukenthal și Muzeul de Istorie a Farmaciei sunt clar destinații cu atmosferă și magie proprie. După-masă ar fi Muzeul Astra.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Asociam

Sibiul, încă dinainte să locuiesc aici, cu FITS. Însă, de câțiva ani aștept cu entuziasm Astra Film Festival și mă bucur enorm să văd cum crește festivalul de poezie contemporană Z9.

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Oamenii! Există un soi de mental constructiv și colaborativ pe care am bucuria să-l întâlnesc tot mai des, cel puțin în mediile creative și culturale.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Categoric

Hencklesch (Hencleș) săsesc de la târgul Vinerea Verde din Piața Huet.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI

La târgul Vinerea Verde, când vine Alina Maior cu tarte, în special tarta cu cartofi și curry.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE SIBIULUI

Vara orașul capătă o energie splendidă adusă de turiștii setați pe vacanță și relaxare. Chiar dacă uneori asta presupune ca tu și problemele tale să vă strecurați printre sandale și rucsaci, are și beneficii: adesea iau și eu o pauză și îmi orientez privirea spre orice le atrage lor atenția. În restul anului, zâmbesc ușor sadic când la ora 19 orașul e pustiu, de abia dacă își mai plimbă oamenii câinii și totul e de o lentoare molipsitoare, terapeutică chiar.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT

ORAȘUL Terasa Cafe Wien, cea cu vedere spre Liceul de Artă și fosta zonă industrială Independența. Panorama asta e definiția vizuală a motivului pentru care Sibiu a devenit acasă. Peisajul industrial e parte din identitatea mea, fiind născută în Valea Jiului, iar monumentele istorice printre care Casa Altemberger, cu turnul de poartă, clădirea Liceului de Artă, precum și fragmentele zidului de apărare de la Pasajul Scărilor și strada Centumvirilor, toate definesc motivul pentru care am ales să studiez Conservarea și Restaurarea Patrimoniului la Sibiu.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE REVITALIZATE

Fosta zonă industrială Independența are un potențial fantastic. Am totuși un sentiment bun că măcar o parte din aceasta va fi redată comunității și va găzdui măcar spații de agrement dacă nu hub-uri culturale.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A

SIBIULUI La Sibiu am învățat ce înseamnă cu adevărat ”your vibe atracts your tribe” și clar asta e formula. Orice pasiuni ai avea, oricât de sociabil sau retras ai fi, Sibiu îți va oferi în cele din urmă un ”pătrățel” așa cum vrei tu, să faci tu ce știi mai bine cu el.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE

Mai mult spațiu verde. Nu trebuie să fie de amploarea parcului Sub Arini, dar mici enclave verzi ar fi minunate. Chiar și câteva proiecte smart care să revitalizeze parcul Astra ar aduce un mare plus, dacă ar acomoda rațiunile secolului acesta. Arbori, bănci și fântâni care curg mai mult pe lângă - toate acestea au deja un aer stătut și inspiră orice, doar relaxare nu.