FANTASY ART: GIORGIO FINAMORE

Postmodern Gothic | Arta lui GIORGIO FINAMORE

Cu rădăcini istorice detectabile pe parcursul ultimelor patru secole în asociere cu mai toate formele culturale de expresie, de la literatură și plastică la cinematografie și muzică, Fantasy Art-ul rămâne cel mai eclectic gen al artelor vizuale, în care un singur cuvânt-cheie funcționează ca liant imaginația, imaginația fără limite a creatorului care transcende timpi și spații, contexte și trenduri, indiferent că îi avem în vedere pe J.R.R. Tolkien, H.P. Lovecraft, Frank Herbert sau Neil Gaiman în scris, Yes, Kraftwerk, The Cure ori Marilyn Manson prin sunet, Hayao Miyazaki, Boris Rytsarev, Tim Burton sau James Cameron prin imagine mișcată. În această companie, pe nedrept percepută (frecvent) doar ca un gen ilustrativ ale ficțiunilor Fantasy, arta vizuală ‘fantastică’ reprezintă un sanctuar ospitalier pentru exercițiile de explorare imaginativă ale oricărei individualități pentru care existența-i cotidiană nu reprezintă nimic mai mult decât una dintre multiplele realități pe care le trăiește (sau le va descoperi) efectiv, dincolo de orice îi dictează în mod restrictiv rațiunea. Având predecesori precum Blake, Brueghel sau Bosch - încă de dinainte de estetica Suprarealismului sau a Realismului Magic -, Fantasy Art are în Pop culture-ul contemporan exponenți precum Boris Vallejo, Wojcieh Siudmak ori Bruce Pennington, a căror certă valoare și influență în mediul artistic au contribuit decisiv la erodarea până la dispariție ale frontierelor dintre diferitele subculturi Pop: Arta Biomecanică, Deviant Art, Gothic/Dark, Cyberpunk, Sci-Fi, Fantastique ș.a.m.d. Unul dintre aceștia este, incontestabil, și reputatul artist vizual italian GIORGIO FINAMORE, care va expune, în premieră în România, în cadrul

Equilibrium

Mind Cage

Festivalului Internațional de Film Fantastic de la Brașov (Dracula Film Festival, 12-16 octombrie), o selecție personală de lucrări, definite ca ‘Postmodern Gothic’. Pentru Giorgio Finamore (Biomechanical Circus, Inner Oz-Dorothy’s Nightmare, Movieman), tehnologia reprezintă punctul de contact între realitate și imaginație, artistul explorând complicata relație om-mașină din perspectiva controversatelor noastre interacțiuni cu multiversul digital și a unor posibile viitoruri... nu foarte ademenitoare.

Girgio, alăturarea celor doi termeni - ‘gotic’ şi ‘postmodern’ - în acelaşi concept, poate surprinde un consumator de artă: primul sugerează vechi sau atemporal, iar al doilea trimite la prezent și viitor...

După cum ai remarcat pe bună dreptate, punctul de sprijin al sensului se exprimă în opoziția, dar și în întrepătrunderea a două concepte, două stiluri și două epoci. Între trecut și viitor - sau prezent - eu am încercat mereu să declanșez o reacție imaginativă, plecând din punctul de vedere al omului ca individalitate, reflectând asupra societății, asupra schimbărilor lumii, înstrăinării mega-orașelor, industrializarea, teme dragi mișcării Expresioniste de acum un secol, dar actuale și astăzi, cu adevărat profund și înfricoșător de actuale, mai ales în această eră a răsturnărilor climatice, a frământărilor geopolitice și prin orice altceva, din păcate, mai trecem în ultimii ani. Zona în care locuiesc a fost și ea foarte importantă pentru mine. De cele mai multe ori, arta este foarte legată de originile personale, așa că, într-un fel de călătorie autobiografică, pot spune că orașul Veneția a jucat un rol esențial în munca mea. Locuiesc întrun oraș numit Mestre, modern și funcțional, foarte aproape de Veneția antică și atemporală, dar legat și de o zonă industrială, un pol chimic numit Marghera - traversând podul lung pentru a ajunge pe insula venețiană, treci prin această zonă, iar eu, de mic copil, am trăit mereu această trecere ca pe un întunecat coșmar tehno-industrial, pentru a ajunge la finalul călătoriei, în lumină onirică,

The Minotaur

de suflet, și decorațiuni venețiene. Pentru a rezuma, vis și coșmar, lumină și întuneric, gotic și modernitate, aceste dimensiuni ale dualității psihologice și această puternică contradicție arhitecturală mi-au influențat multă vreme punctul de vedere și arta, generând un efect tulburător, aș spune. Unheimlich freudian.

În spațiul artelor vizuale contemporane se vorbește despre o serie întreagă de forme specifice, de la Fantasy Art la Biomechanical Art. Unde se încadrează Postmodern Gothic-ul în acest peisaj artistic eclectic, atât ca viziune, cât și ca forme de expresie?

Nu știu cum să-l etichetez în mod absolut, să fac ca acest gen să intre într-o categorie. Cred că odată cu Goticul Postmodern m-am inspirat dintr-o mare nemărginită de referințe în istoria artei, cinematografiei, ilustrației, din tot ceea ce am apreciat mereu și care m-a interesat până la documentare, studiere și aprofundare. Suntem cu siguranță de partea artei Sci-Fi și a artei biomecanice în ceea ce privește întreaga platformă nervoasă a temelor, dar întotdeauna am încercat să merg pe drumul meu, incluzând și elemente și sugestii, de exemplu, derivate din Suprarealism - tema enigmei - sau din Baroc, prin supraîncărcare și interes pentru cele mai mici detalii. Cred că este un mare mozaic de referințe și conexiuni, toate indispensabile, toate necesare. [...]

Citiți interviul complet cu GIORGIO FINAMORE pe www.zilesinopti.ro