5 minute read
martie 2022 - "THIERRY MUGLER WORLD"� � �112
Foto © Alexandru Rosieanu și am ajuns într-un moment în care am simțit că stagnez și, cumva, trăiam o contradicție. Ai tot ce vrei, eşti super-populară, celebră, situația financiară îți poate oferi un trai pe care ți-l dorești, ai cumva cam tot ce spune societatea că trebuie să ai ca să fii fericită, doar că... eu nu eram fericită! Nu puteam să ignor acest lucru, pentru că durerea și insatisfacțiile deveniseră foarte mari și atunci când există o problemă, eu încerc să înțeleg de unde vine. Am încercat să aflu şi am înțeles de unde era problema, din faptul că eu - voi vorbi despre mine, nu şi despre alți oameni, deși este o tendință general valabilă pentru societatea noastră -, eu mă mințeam foarte mult că sunt fericită prin realizările mele, prin lucrurile pe care le am, prin situația materială, prin cine sunt, prin statutul meu. Pentru că asta se spune, dacă ajungi să ai anumite lucruri înseamnă că ești un om realizat, ești un om de succes, iar asta înseamnă că ești fericit. Pentru că, într-un fel sau altul, foarte mulți oameni asociază succesul cu fericirea, lucru cu care nu sunt absolut deloc de acord, în acest moment.
Căutând însă fericirea şi nu neapărat succesul, acţionând emoţional şi nu pragmatic, înseamnă că ţi-ai asumat niște mari riscuri făcând pași de iniţiere într-o zonă complet necunoscută...
Advertisement
Doamne, Dumnezeule! Păi, în momentul în care am plecat de acasă în India a fost ca și când m-am aruncat în gol, pentru că am plecat singură într-o țară în care nu cunoșteam pe nimeni și nu știam ce urma să se întâmple. Fiind Rac, sunt însă o persoană foarte emoțională, atentă la ceea ce îmi spune intuiția şi simțeam prin toți porii că eu trebuie să mă duc acolo pentru că acolo, voi afla răspunsurile. Și da, am aflat răspunsurile, am aflat că mă mințeam foarte tare, am aflat că m-am lăsat cumva dusă de val împreună cu toată lumea... că mergeam în aceeași direcție, fără să realizez că eu sunt, de fapt, diferită - la fel cum suntem fiecare dintre noi - și cu siguranță eu am lucruri care mă fac fericită într-un mod diferit decât îi fac pe ceilalți. Dorința mea a fost să înțeleg care este adevărul meu, pentru că fiecare dintre noi are un adevăr diferit. Una dintre promisiunile mele cele mai mari a fost să îmi găsesc adevărul și să mi-l trăiesc. Să nu mă mai mint sau să acopăr lucruri care nu îmi plac în viața mea. Și integrând tot ce
Andreea, numele unei celebrităţi transferat unui business nu îi garantează acestuia succesul, deci pot presupune că, şi în cazul tău, transformarea renumelui în brand-ul Andreea Raicu nu a fost instantanee. Care au fost circumstanţele în care s-a declanşat acest proces?
E foarte interesant ceea ce mă întrebi, pentru că mă duce cu gândul la o discuție pe care am avut-o cu o prietenă care e în marketing... nu ne auzisem de foarte mult timp și ea mi-a spus: „Planul tău de marketing și de comunicare a fost senzațional!” „La ce te referi?” „Cum ai transformat totul de la persoana publică și ai creat un business într-o zonă în care tu te-ai redescoperit.” Atunci i-am zis: „Îți mulțumesc foarte mult că de dinafară se vede așa, dar pot să-ți spun că nu am avut nici cel mai mic plan de marketing.” Pur și simplu, a fost o comunicare și o evoluție firească a cine sunt eu, care s-a translatat într-un business. Practic, ce s-a întâmplat? Eu sunt o persoană extrem de curioasă, îmi place să am foarte multe experiențe și, pe lângă asta, îmi place să înțeleg de ce se întâmplă anumite lucruri. Am făcut 20 de ani televiziune, în care am avut o carieră care a crescut o dată cu trecerea timpului și eu am crescut, la rândul meu,
am învățat în acea lună pe care am petrecut-o în India, am simțit cum viața mea se schimbă într-un mod incredibil. Am învățat să spun „Nu”, am învățat să pun limite, am învățat să am curajul să aleg ce e potrivit pentru mine, asumându-mi riscul de a-i supăra pe oameni. Am avut plăcuta surpriză să văd că unii oameni nu s-au supărat și au rămas în continuare prietenii mei, dar alții s-au supărat și au plecat. Am avut bucuria să văd că am o libertate, că viața îmi aparține și că eu decid ce e bine pentru mine, că viața este rezultatul alegerilor mele, nu ale alegerilor altora care decid pentru mine.
Cu ce alte învăţăminte ai rămas practic după această experienţă, care au continuat să îţi marcheze ulterior parcursul în viaţă?
Am învățat să nu îmi mai imaginez tot felul de povești și să trăiesc realitatea. Am învățat să trăiesc în prezent, am învățat să-mi iau timp pentru mine. Am învățat să îmi dau voie să greșesc... pentru că asta era o mare problemă pentru mine. Am învățat, pur și simplu, să mă cunosc și să mă port în consecință şi asta mi-a creat o viață diferită de cea pe care o aveam înainte. Am învățat să fac alegeri mult mai ușor, fără să mă mai gândesc la „ce o să se întâmple dacă” și „dacă nu o să se întâmple” și „cum o să fie” Am încetat să mai fac scenarii, să mai regret trecutul și să mă mai gândesc la ce se va întâmpla în viitor. Cumva, s-au produs foarte multe schimbări și am simțit nevoia să vorbesc despre ele, pentru că vedeam în jurul meu oameni care trăiau aceleași situații precum cele în care trăiam eu. Nu spun că luna pe care am petrecut-o în India, care a fost transformațională, înseamnă, în general, că atunci când ești conștient poți să schimbi imediat. Nu poți să schimbi imediat. Ai nevoie de lucru cu tine, de metode pe care să le integrezi în viața ta, dar eu - mai ales că întotdeauna am fost o persoană introspectă - dându-mi seama că am câștigat niște instrumente incredibile, care m-au făcut să trăiesc într-un mod diferit, am vrut ca și ceilalți oameni să afle despre ele. [...]
