Zile și Nopți București | Ianuarie 2024 by Zile si Nopti

IanuarIe 2024

editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Niscaiva gânduri despre trenduri şi mode, la început de 2024 Ioan BIG, publisher A încerca să facem o proiecţie din perspectivă Pop culture asupra unui an care se anunţă complet impredictibil ar fi un demers hazardat, aşa că ne vom limita doar la unele gânduri legate de festivaluri. La nivel de public larg, acestea constituie vârful aisbergului în ceea ce priveşte comportamentul şi stilul de viaţă al consumatorilor de experienţe socio-culturale, iar peisajul lor, ultrapopulat în ultimii ani, ne confirmă într-o mare măsură alinierea la trendurile globale identificate de analişti, cel mai vizibil în fashion (WWD, Nylon, Special Events). Dacă 2022 a fost anul nostalgiei (dusă chiar în “Fauxstalgia”, sentimentul apartenenţei la o eră pe care consumatorii nu au trăit-o), firesc, dată fiind aspiraţia de revenire la lifestyleul nerestricţionat pre-pandemie, iar 2023 s-a desfăşurat sub auspiciile unei formidabile pofte de viaţă (sau “Life maximized”, cum a definit-o studiul The Checkout, realizat de compania fintech Klarna), se estimează că 2024 va reflecta o combinaţie a acestor dominante, cel puţin în design-ul interior şi look-ul individual, de la fringe sau culorile saturate la croiul mini şi sneakers. Poate cu o tuşă retro-futuristă, datorată popularităţii francizei Dune sau a apariţiei unei “new female action hero”, Anya Taylor-Joy, în cine-universul Mad Max, în condiţiile resurgenţei trendului “Fandom fashion”, alimentat de dive mileniale, precum Taylor Swift sau Margot Robbie, prin turneul The Eras şi, respectiv, filmul Barbie. Revenind la creşterea explozivă a industriei festivaliere ca trend definitoriu pentru Pop culture-ul autohton în 2023, indiferent că www.zilesinopti.ro

ne referim la muzică, cinema, arte vizuale sau performative, la literatură sau modă, e aproape o certitudine că aceasta nu se va menţine în continuare, deoarece se prefigurează ca nesustenabilă, în contextul neîncadrării ţării în ţinta de deficit şi a probabilei avalanşe de măsuri populiste fără acoperire. Pe de-o parte, puterea de cumpărare va continua să scadă, deci publicul va deveni tot mai selectiv şi exigent în privinţa experienţelor pentru care trebuie să plătească bilet, pe de altă parte, sponsorii vor fi mai rezervaţi în a se implica din cauza impredictibilităţii acţiunilor politice, care le-ar putea aduce intempestiv măriri de taxe sau diminuarea avantajelor în cazul sumelor direcţionate spre evenimente culturale şi, nu în ultimul rând, fondurile instituţiilor publice vor fi canalizate în mare parte, mai mult sau mai puţin explicit, spre acţiuni cu substrat electoral, deci să nu ne facem iluzii că bugete alocate în 2023 unor manifestări majore precum Festivalul Enescu sau expoziţii de calibrul Picasso, Dalí sau Brâncuşi ar putea fi alocate spre proiecte de o anvergură asemănătoare şi în noul an. Ca studiu de caz, va fi interesant de urmărit ce va urma în viaţa Timişoarei, deja ex-Capitală Culturală, şi cât au înţeles autorităţile să investească în embrionul de strategie evenimenţială creată acolo, ce are un real potenţial de extensie pe termen lung. Dincolo de asta, presupunem că decantarea ofertei festivaliere va duce în 2024 la o creştere a calităţii evenimentelor (pop) culturale, condiţie asociată cu profesionalismul şi cu rămânerea pe piaţă a organizatorilor ce conştientizează că trebuie să îşi trateze publicul cu o atenţie deferentă. Dar, despre asta, cu siguranţă vom mai avea ocazia să vorbim. Până atunci, Zile şi Nopţi vă urează un 2024 cât mai plin de experienţe memorabile! PAGINA 3

Ianuarie 2024

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 1 (567) - Ianuarie 2024 Tiraj: 30.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara. Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A PAGINA 4

Autori & contributori

IOAN BIG

PUBLISHER

ALIN GĂLĂȚESCU SENIOR EDITOR

GRUIA DRAGOMIR SENIOR EDITOR

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

ALEX MUȘAT REDACTOR

CLAUDIA ALDEA REDACTOR

DELIA MITRACHE REDACTOR

TEODORA BRATU REDACTOR

MĂDĂLINA LEFTER REDACTOR

IULIANA CIOCÎRLAN REDACTOR

Contributori Ioana Aldea Berti Barbera Alexandra Bujeniță Călin Dan Mădălina C. Diaconu Andrada Dincă Liviu Romanescu Cosmin Dragomir Monica Felea Ștefan Iancu Diana Parpalea Adriana Sohodoleanu Ioana Marghita Silvia Trașcă ianuarie 2024

zilesinopti.ro

Sumar

POP-UP STORIEs/ pag. 7 POP-UP STORiEs: În umbra viitorului: Societăți distopice în literatură �� 7 POVEŞTI DE SUCCES: Crime Scene Press �� 94

FILM/ pag. 11 De pe raftul de cărţi în cinematografe, în 2024 ��11 PREMIERE: PREMIERELE LUNII IANUARIE ��12 „Ape blestemate” ... 15 | „La Stejarul Bătrân”...17 | „Patru fiice”... 19 | „Klaus & Barroso” ... 21 | „Zile perfecte”...25 | „Familiar” ... 29 FILM ROMÂNESC: Interviu cu ADRIAN NICOLAE �� 22 Interviu cu IULIA LUMÂNARE �� 30 EXCLUSIV Interviu cu WIM WENDERS �� 26 POINT OF VIEW: „Anatomy of a Fall” �� 33 PREVIEW: Cele mai așteptate filme din 2024 �� 34

ARTĂ/ pag. 37 Magic of the North, Ultimele zile cu Munch �� 37 ARTE VIZUALE: IRIS VAN HERPEN: �� 38 ARTĂ SCENOGRAFICĂ: FDRAGOŞ BUHAGIAR �� 40 ARTĂ CONTEMPORANĂ: MNAC. 20 x 2 = 24 �� 42 PERFORMING ARTS: ANDREA GAVRILIU �� 44 BD: Anul 2023 în Benzi Desenate �� 46 ART EXPO: DAVID HOCKNEY �� 49 ARTIȘTI URBANI: OCU �� 50

MUZICĂ/ pag. 53 Regele, la 89 de ani �� 53 MUZICĂ NOUĂ: Ce ascultăm în luna ianuarie �� 55 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: KATIE MELUA �� 56 ALBUM: DOLLY PARTON �� 59 FESTIVAL: MASSIMO ZAMBONI �� 60 OMUL CU DISCURILE: Esbjörn Svensson �� 62

EAT&DRINK/ pag. 63 Instituția socială a localului (de cartier) �� 63 PE GUSTUL NOSTRU: Brânzăresele fără dubii �� 64 GURMAND: Știri dulci �� 65 TOP: 6 restaurante din țară cu burgeri buni �� 67 DRINK: Ce bem în 2024 �� 68 TOP: 6 locuri din țară unde bei o ciocolată caldă �� 69 MIXOLOGY: Începem anul cu un smoothie detox? �� 70

LIFESTYLE/ pag. 73 Anul 2024, Etapa I. Moda şi speranţele ei �� 73 AWARDs ianuarie: Parfumul lunii ... 74 | Spirits Award, ... 75 DESIGN: The Sense of Beauty (Diana Iordache) �� 76 FASHION: „COUTURE Made in RO”, în Villa de pe Lacul Como” �� 78 DESIGN & ARHITECTURĂ: Inovație în educație De-a Arhitectura �� 81 RECOMANDĂRI : Tipuri de siluetă și cum ne îmbrăcăm în funcție de acestea �� 86 FASHION EVENT: Colecția ERMANNO SCERVINO �� 89 VIDEO GAMES: Destinații digitale în 2024 �� 96

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

POP CULTURE MAGAZINE

POP-uP STOries

În umbra viitorului: Societăți distopice în literatură

eoarece noul an deschide un alt capitol în călătoria noastră prin timp, el devine un moment în care avem oportunitatea de a privi societatea în care trăim pentru a ne întreba unde ne aflăm și încotro ne îndreptăm. Totuși, în absența certitudinilor, universul Pop culture își croiește un drum fascinant în acest dialog prin intermediul societăților distopice, devenite declinări ale posibilelor aspecte întunecate legate de viitor și ale temerilor, provocărilor și criticilor adresate societății contemporane. Astfel, la început de 2024, literatura distopică poate reprezenta atât o sursă de stimulare a imaginației, cât și un instrument prin care ajungem să ne punem întrebări esențiale despre putere, control, libertate și natura umană.

În anul 1826, Mary Shelley a publicat romanul „Ultimul Om”, în care a explorat, prin ochii personajului Lionel Verney, o lume devastată de o pandemie (vag descrisă ca o formă de ciumă), care duce la prăbușirea societății și la dispariția aproape totală a omenirii. Chiar și la aproximativ două secole distanță, subiectul rămâne relevant datorită temelor precum izolarea, disperarea și pierderea civilizației www.zilesinopti.ro

(devenite elemente de bază în literatura distopică) și datorită conceptelor discutate, printre care se numără sensul vieții (naratorul, rămas ultimul om de pe Pământ, călătorește printr-o

lume pustiită, meditând asupra elementelor care au adus valoare existenței lui), pierderea umanității în fața dezastrelor și inevitabilitatea morții.

PAGINA 7

POP-UP STORiEs Alături de Mary Shelley, atunci când vorbim despre distopiile secolului XIX, nu putem uita de Samuel Butler, care a publicat, în 1872, romanul Erewhon (o anagramă a cuvântului „nowhere”), remarcabil pentru abordarea satirică a sistemelor sociale, realizată prin inversarea sau distorsionarea instituțiilor, valorilor și practicilor considerate „normale” în acel moment. Astfel, printr-o lume în care, de exemplu, boala este privită ca o infracțiune și este pedepsită sau închisoarea este asociată cu vindecarea și recuperarea, Butler îndeamnă cititorii să-și examineze propriile convingeri și să respingă comportamentele naturalizate și normele rezultate din procesele de învățare. Mai mult, cartea este printre primele care explorează puterea distructivă a tehnologiei, mașinăriile fiind, în lumea scriitorului, interzise. Motivul a fost continuat în anul 1909 de către E.M. Forster, care, în The Machine Stops, a dus această frică la un alt nivel, construind o realitate în care oamenii locuiesc sub pământ și sunt complet dependenți de o entitate tehnologizată care capătă, în viziunea lor, caracter divin. Locuitorii acestei lumi trăiesc izolați și interacționează între ei doar prin intermediul ecranelor, nuvela vorbind despre cum, într-o societate PAGINA 8

POP CULTURE MAGAZINE

bazată exclusiv pe tehnologie, pierderea abilităților umane și incapacitatea de a supraviețui fără dispozitive devin reale probleme. În anul 1932, scriitorul britanic Aldous Huxley a publicat unul dintre cele mai celebre romane din literatura distopică, „Minunata lume nouă”, discutând tema controlului statului asupra individului înșelat să creadă că trăiește într-o utopie a modernității și fericirii absolute. La 17 ani distanță, George Orwell publica „1984”, aducând în prim-plan un guvern violent, care încearcă să domine complet informațiile, gândirea și limbajului cetățenilor supravegheați constant, sintagma „Big Brother is watching you” fiind populară și în prezent. Deși ambele romane prezintă societăți captive, Huxley și-a imaginat o realitate în care oamenii, programați în laboratoare să trăiască conform dorințelor liderilor lor (fiecare având roluri prestabilite în cadrul sistemului), nu au capacitatea de a conștientiza lipsa libertății, devenind astfel sclavi care trăiesc în

iluzia confortului fără a-și depăși vreodată condiția. În „1984”, chiar dacă cei de la conducere reușesc, prin Ministerul Adevărului (știri, distracție, educație), Ministerul Păcii (război), Ministerul Iubirii (ordine și disciplină) și Ministerul Abundenței (economie), să dicteze viețile oamenilor („Cine controlează trecutul controlează viitorul, cine controlează prezentul controlează trecutul”), aceștia înțeleg și resimt absența libertății.

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

Dacă Winston, eroul lui Orwell, își notează amintirile în jurnalul său pentru a se reconecta cu trecutul (sentimentul alimentând ura pentru Partid), cei din „Minunata lume nouă” primesc exact ceea ce sunt condiționați să-si dorească, fiind imposibil să găsească motivația de a se revolta. Libertatea nu este o problemă socială în lumea lui Huxley, iar oamenii devin supuși celor care le asigură confortul. Chiar și propaganda funcționează diferit. Dacă în lumea lui Orwell aceasta alimentează frica prin intermediul războiului (despre care scriitorul spunea că „este o modalitate de a zdrobi în bucăți acele produse care ar putea fi folosite pentru a dăinui maselor confort și, în ultimă instanță, prea multă inteligență”), în universul lui Huxley, manipularea ia forma drogului SOMA, care menține starea de bine a oamenilor anesteziați prin divertisment (plăcerea devenind, aici, instrumentul de control). Cum dorința principală a societății este fericirea (în forma prescrisă de conducători), locuitorii sunt atât de fermecați de acest drog încât renunță la toate valorile umane esențiale (libertate, moralitate, religie, familie, cultură și iubire) pentru a o obține. Continuând ideea societăților captive, în 1953, Ray Bradbury a publicat romanul Fahrenheit 451 pentru a aborda subiecte precum cenzura, controlul informației și impactul tehnologiei asupra structurilor sociale. Pentru că numele volumului face referire la temperatura la care hârtia www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI

se aprinde și arde, acțiunea se petrece într-un viitor în care cărțile sunt interzise și distrugerea lor este obligatorie, guvernul încercând astfel să elimine gândirea critică pentru a controla mai eficient populația, această lume fiind dominată de televiziune și de divertismentul de masă (toate controlate de sistem). Alături de lucrările menționate mai sus, Anthony Burgess este un alt nume semnificativ în literatura distopică, romanul său, A Clockwork Orange (adaptat de Stanley Kubrick în 1971), explorând teme precum violența, liberul arbitru și coruperea morală într-o lume în care Alex, naratorul, este supus unui tratament experimental menit să-l vindece de comportamentul „violent”, ilustrând astfel confruntarea dintre libertatea individuală și controlul social. Nu putem uita nici de Cat’s Cradle, în care Kurt Vonnegut se folosește de o religie fictivă pentru a satiriza instituțiile religioase și de substanța Ice-Nine pentru a discuta responsabilitatea umană în fața

descoperirilor periculoase, de Stand on Zanzibar, opera lui John Brunner, care a construit o lume în care populația globală a crescut exponențial, iar resursele limitate reprezintă o problemă, The Handmaid’s Tale, unde Margaret Atwood a prezentat o realitate în care religia este utilizată ca instrument de control asupra populației, punând sub semnul întrebării libertatea individuală și rolul femeilor în societate (acestora le sunt negate elemente precum identitatea, numele și umanitatea) sau de The Children of Men, lumea lui P.D. James, aflată în pragul extincției. Navigând prin universurile alternative create de cei care ne prezintă diverse oglinzi ale realității, ne putem îndrepta atenția către câteva întrebări fundamentale: în ce măsură suntem pe punctul de a deveni personaje într-un roman distopic și, cel mai important, ce putem face pentru a schimba cursul poveștii? PAGINA 9

TEXT DE TEODORA BRATU

Film

POP CULTURE MAGAZINE ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

De pe raftul de cărţi în cinematografe, în 2024

artea e mai bună decât filmul? Opinia generală pare să fi ajuns la un punct comun, în care cărțile depășesc cu mult filmele, deși există totuși și o a treia categorie, care consideră că o comparație este inutilă. Stephen King spunea că cele două medii sunt ca merele și portocalele, ambele sunt fructe, dar au un gust complet diferit. 2024 pare să fie un an incitant, atât pentru pasionații de lectură, cât și pentru cinefili, căci se anunță o serie de ecranizări ale unor titluri bine cunoscute, cu distribuții pe măsură, iar asta înseamnă că avem tot anul să răspundem la întrebare. Iată la ce ne putem aștepta. După succesul din 2021, Dune revine în 2024 și parcurge cea de-a doua parte a seriei SF scrisă de Frank Herbert. Paul Atreides își continuă călătoria, împreună cu Chani și Fremen, pentru a pune la cale răzbunarea împotriva conspiratorilor care i-au distrus familia. Timothée Chalamet, Rebecca Ferguson și Zendaya revin pe marile ecrane pe 15 martie.

După ce soția sa este ucisă într-un atac terorist la Londra, Charles Heller, expert CIA în criptografie se confruntă cu indiferența șefilor săi. În urma unui șantaj, primește un antrenament special și pornește singur pe urma atacatorilor. The Amateur (8 noiembrie), regizat de James Hawes, bazat pe romanul lui Robert Littell, îi are în distribuție pe Rami Malek, Rachel Brosnahan și Caitríona Balfe.

Mickey17, regizat și coprodus de Bong Joonho, bazat pe romanul scris de Edward Ashton, urmărește povestea unui angajat de unică folosință trimis să colonizeze lumea de gheață Niflheim. După ce un corp moare, altul este regenerat cu majoritatea amintirilor intacte. Îi are în distribuție pe Robert Pattinson, Steven Yeun și Mark Ruﬀalo și va fi lansat de pe 29 martie.

Wicked, bazat pe Wicked: The Life and Times of the Wicked Witch of the West, de Gregory Maguire, și personajele lui Frank Baum, din The Wonderful Wizard of Oz, urmărește povestea în care o femeie cu pielea verde devine Vrăjitoarea cea rea a Vestului. Cynthia Erivo, Ariana Grande și Jonathan Bailey ajung pe marile ecrane în 29 noiembrie.

The Watchers, un roman gotic irlandez scris de A.M. Shine, ajunge adaptat ca film în cinematografe pe 7 iunie, în regia lui Ishana Shyamalan. Mina (Dakota Fanning) rămâne blocată într-o pădure impunătoare din vestul Irlandei. Însă în inima pădurii trăiesc creaturi misterioase, iar fiecare noapte devine o cursă pentru supraviețuire.

Cold Storage este un thriller regizat de Jonny Campbell și scris de David Koepp, bazat pe romanul lui Koepp din 2019. O ciupercă depozitată într-o instalație guvernamentală iese la iveală și face ravagii în lume. Deși data exactă nu a fost anunțată, știm câteva nume care fac parte din distribuție, precum Liam Neeson, Joe Keery și Lesley Manville.

www.zilesinopti.ro

PAGINA 11

Ianuarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Premierele lunii ianuarie Ape blestemate PREMIERA 5 IANUARIE

Crăiasa Zăpezii și mica prințesă PREMIERA 5 IANUARIE

Night Swim este bazat pe scurtmetrajul original al lui McGuire cu același nume, produs în urmă cu 10 ani [...] 2D

Filmul este o bijuterie animată captivantă și o poveste fermecătoare despre curaj, prietenie și forța puterii interioare. 2D Titlu original: SNOW QUEEN AND THE PRINCESS Regia: Andrey Korenkov, Aleksey Tsitsilin Cu: Svetlana Kuznetsova, Courtney Shaw, Irina Chumantyeva, Konstantin Panchenko Gen: Animație, Aventuri Durata: 75 de minute Distribuit de: Ro Image 2000 Premieră în România: 5 Ianuarie 2024

Titlu original: NIGHT SWIM Regia: Bryce McGuire Cu: Kerry Condon, Wyatt Russell, Amélie Hoeferle, Gavin Warren Gen: Horror, Thriller Durata: 116 minute Distribuit de: Ro Image 2000 Premieră în România: 5 Ianuarie 2024

La Stejarul Bătrân PREMIERA 5 IANUARIE

Pub-ul The Old Oak a rămas singurul spațiu public în care oamenii se mai pot întâlni să socializeze... [...] 2D

Patru fiice PREMIERA 12 IANUARIE

Four Daughters spune povestea Olfei, o femeie din Tunis, care a crescut patru fete: Ghofrane, Rahma, Eya și Tayssir. [...] 2D

Titlu original: THE OLD OAK Regia: Ken Loach Cu: Dave Turner, Ebla Mari, Trevor Fox, Claire Rodgerson Gen: Dramă Durata: 113 minute Distribuit de: Independența Film Premieră în România: 5 Ianuarie 2024

Titlu original: FOUR DAUGHTERS Regia: Kaouther Ben Hania Cu: Eya Chikhaoui, Tayssir Chikhaoui, Olfa Hamrouni, Nour Karoui Gen: Documentar Durata: 107 minute Distribuit de: Bad Unicorn Premieră în România: 12 Ianuarie 2024

Vânătoarea de vecini

Klaus & Barroso

Simon & familia se simt oprimați în apartamentul lor înghesuit, cu o cameră, din Paris, visează să aibă o casă liniștită...

„Filmul este în primul rând o comedie. Povestea este despre doi frați, unul mai descurcăreț, mai pus pe fapte mari”... [...]

PREMIERA 12 IANUARIE

Titlu original: OPEN SEASON/ CHASSE GARDÉE Regia: Frédéric Forestier Cu: Didier Bourdon, Hakim Jemili, Camille Lou, Thierry Lhermitte, Jean François Cayrey Gen: Comedie Durata: 101 minute Distribuit de: Ro Image 2000 Premieră în România: 12 Ianuarie 2024 PAGINA 12

PREMIERA 19 IANUARIE

Titlu original: KLAUS & BARROSO Regia: Bogdan Theodor Olteanu Cu: Cosmin „Micutzu” Nedelcu, Adrian Nicolae, Șerban Pavlu Gen: Comedie Distribuit de: Forum Film România Premieră în România: 19 Ianuarie 2024

www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2024

WWW.CIneMaP.rO

Superpietonii Zurli PREMIERA 19 IANUARIE

„Superpietonii Zurli” este un must see alături de cei mici, o aventură plină de veselie, emoție, dans și multe surprize!

Revista & Website Citește revista lunară distribuită gratuit în cinematografe. Intră acum pe site pentru cele mai noi știri din lumea cinmatograﬁcă: www.cinemap.ro

2D Titlu original: SUPERPIETONII ZURLI Regia: Cătălin Dascălu, Mirela Retegan Cu: Mirela Retegan, Vero Căliman, Răzvan Marina, Ionut Varodi, Eduard Zănoagă Gen: Familie Distribuit de: Ro Image 2000 Premieră în România: 19 Ianuarie 2024

Zile perfecte

Emisiune TV Urmărește emisiunea CINEMAP powered by Kiss FM, în ﬁecare săptămână, pe KISS TV

PREMIERA 26 IANUARIE

Perfect Days, ce va rula în cinematografele noastre începând din 26 ianuarie, reprezintă propunerea Japoniei la Oscar. [...]

Titlu original: PERFECT DAYS Regia: Wim Wenders Cu: Yumi Asô, Tokio Emoto, Tomokazu Miura, Arisa Nakano, Sayuri Ishikawa Gen: Dramă Durata: 123 de minute Distribuit de: Bad Unicorn Premieră în România: 26 Ianuarie 2024

Aplicație Descarcă aplicația mobilă disponibilă pentru telefoanele cu sistem de operare IOS sau Android

Familiar

PREMIERA 26 IANUARIE

Titlu original: FAMILIAR Regia: Călin Peter Netzer Cu: Emanuel Pârvu, Iulia Lumânare Gen: Dramă Durata: xx de minute Distribuit de: Parada Film Premieră în România: 26 Ianuarie 2024

www.zilesinopti.ro

Toate Premierele +Trailere Programe Cinema +Programe +Știri & More  WWW.CINEMAP.RO

 /  /  /  /cinemap.ro

Centrat pe un regizor de film care își investighează propria familie, forțând accesul la cel mai fragil moment din existența ei. [...]

PAGINA 13

PREMIERĂ

TEXT DE DELIA MITRACHE

„Night Swim”: Vedeta horror a lunii ianuarie

ight Swim / Ape blestemate, cel mai recent thriller horror produs de Blumhouse și cineastul-cult James Wan (The Conjuring, Saw, Annabelle, The Nun) este un film care promite să deschidă anul în forță pentru fanii genului horror. Regizat de Bryce McGuire, în debutul său regizoral de lungmetraj, filmul va avea premiera în cinematografele din România în data de 5 ianuarie. Night Swim este bazat pe scurtmetrajul original al lui McGuire cu același nume, produs în urmă cu 10 ani, precum și pe experiențele personale ale acestuia. Crescând în Florida, un stat înconjurat de ocean, cu multe lacuri și zone umede, McGuire a dezvoltat o relație viscerală față de forțele nevăzute și potențialul periculos al apei. Filmul îi are în rolurile principale pe Wyatt Russell, Kerry Condon, Amélie Hoeferle și Gavin Warren, drept o familie a cărei piscină din curtea din spate este bântuită. www.zilesinopti.ro

Night Swim prezintă asemănări izbitoare cu un episod terifiant dintr-un îndrăgit show pentru copii din anii ’90. Creatura sinistră din film amintește de The Corpse, din episodul The Tale of the Dead Man’s Float al serialului Are You Afraid of the Dark?, având caracteristici scheletice similare. De asemenea, ambele creaturi își utilizează părul nu doar ca o extensie a corpului, său, ci ca pe un instrument viu și maleabil, ce poate fi folosit drept o armă letală. În timp ce ambele povești

implică piscine abandonate și monștri însetați de sânge, Night Swim se distinge prin capacitatea adăugată a creaturii de a poseda oameni, făcând-o un antagonist mult mai puternic. Muzica filmului este compusă de Mark Korven, care a lucrat și la The Black Phone (2021), marca Blumhouse. McGuire a lăudat alegerea lui Korven, spunând că piesele din care este alcătuită coloana sonoră sunt prezente în toate playlisturile sale pe care le ascultă când scrie, incluzând melodii pop din anii ’80. Night Swim se anunță a fi o adăugare interesantă la genul horror, oferind o perspectivă nouă asupra unor teme clasice. Cu o abordare proaspătă și o atenție sporită la detalii, filmul lui Bryce McGuire ar putea oferi spectatorilor o experiență de vizionare care combină elemente familiare cu un stil distinct. Fără a face promisiuni grandioase, Night Swim pare să fie o propunere demnă de luat în considerare pentru acest început de an, oferind o poveste intrigantă și momente extrem de tensionate, pline de suspans.

PAGINA 15

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

„La Stejarul Bătrân”, o dramă socială marca Ken Loach

ub-ul The Old Oak a rămas singurul spațiu public în care oamenii se mai pot întâlni să socializeze într-o comunitate minieră engleză, cândva înfloritoare, care acum trece prin vremuri grele, după 30 de ani de declin. TJ Ballantyne (Dave Turner), proprietarul, ține cu dinții de The Old Oak, dar efortul lui este pus la încercare când cârciuma devine subiectul unei dispute teritoriale odată cu sosirea refugiaților sirieni aduși în sat. O prietenie neașteptată se înfiripă atunci când TJ întâlnește o tânără siriană cu un aparat de

Referitor la La Stejarul Bătrân / The Old Oak, care va fi lansat la noi pe 5 ianuarie, film ce pleacă de la realitatea decăderii regiunilor industriale din nord-estul Angliei și a modului în care localnicii i-au primit pe cei care fugeau de războiul atroce din Siria, Ken Loach, o voce a clasei muncitoare insulare, subliniază că nu se poate vorbi de personaje negative, indiferent de perspectiva din care ai privi. „Un sentiment de nedreptate poate împinge oamenii spre extreme, dar comportamentul www.zilesinopti.ro

fotografiat, Yara (Ebla Mari). Pot găsi cei doi o cale pentru ca aceste două comunități să se înțeleagă? Așa ia naștere o dramă profund emoționantă despre pierdere, frică și dificultatea de a găsi speranță, imaginată de reputatul tandem britanic Paul Laverty (scenariu) - Ken Loach (regie) și prezentată anul acesta la festivalul de film de la Cannes, unde a concurat pentru Palme d’Or, trofeu prestigios adjudecat deja de Loach în 2006 (The Wind That Shakes the Barley) și, respectiv, 2016, pentru I, Daniel Blake.

lor va fi întotdeauna motivat de o anume logică, pe care, dacă o ignorăm, sărăcește narațiunea. Acest cătun face parte dintr-o comunitate mai largă ce a supraviețuit prin rezistența opusă la exploatarea de către proprietarii de mine și, mai recent, la atacurile lui Margaret Thatcher, care au avut drept consecință închiderea minelor. Încurajarea individualismului, a ideii că societatea nu mai există și a cultului antreprenorului au produs bulversări în imaginarul colectiv, ce riscă să răstoarne vechile valori, iar asta afectează

modul în care au fost primite, mai bine sau mai rău, familiile siriene”. Ajuns la 88 de ani, cineastul declară că e ultimul său film, dar el a mai cochetat cu ideea de a se retrage, deci nu-l credem, însă The Old Oak trebuie privit, totuși, ca parte a unei trilogii aproximativ dedicate Angliei disperate de seria de guvernări Tory, alături de I, Daniel Blake și Sorry We Missed You, filme proiectate la rândul lor, la vremea lor, în cinematografele din România. PAGINA 17

TANIT FILMS SI THE PARTY FILM SALES PREZINTA

Patru fiice UN FILM DE

KAOUTHER BEN HANIA

muzica

cu HEND SABRI OLFA HAMROUNI EYA CHIKAHOUI TAYSSIR CHIKHAOUI NOUR KAROUI ICHRAQ MATAR MAJD MASTOURA produs de NADIM CHEIKHROUHA HABIB ATTIA THANASSIS KARATHANOS MARTIN HAMPEL producatori asociati MARTIN PIEPER MOHAMMED AL-TURKI ANTOINE KHALIFE KAMEL LAZAAR LASSAAD & RAFIK KILANI montaj JEAN-CHRISTOPHE HYM KAOUTHER BEN HANIA QUTAIBA BARHAMJI TANIT FILMS CINETELEFILMS TWENTY TWENTY VISION

CENTRE NATIONAL DU CINÉMA ET DE L'IMAGE ANIMÉE CNC (FRANCE) CENTRE NATIONAL DU CINÉMA ET DE L'IMAGE CNCI (TUNISIA) AIDE À LA COPRODUCTION FRANCO-TUNISIENNE MINISTÈRE TUNISIEN DES AFFAIRES CULTURELLES MEDIENBOARD BERLIN-BRANDENBURG SUNNYLAND FILM MEMBER OF A.R.T GROUP FONDS IMAGE DE LA FRANCOPHONIE OIF BERLINALE WORLD CINEMA FUND KAMEL LAZAAR FOUNDATION CAIRO FILM CONNECTION LA SACEM © 2023 - TANIT FILMS - CINETELEFILMS - TWENTY TWENTY VISION - RED SEA FILM FESTIVAL FOUNDATION - ZDF - JOUR2FETE

SCANEAZĂ PENTRU INFO & TRAILER

CREATION :

DIN 12 IANUARIE 2024 DOAR ÎN CINEMATOGRAFE

PREMIERĂ

TEXT DE MONICA FELEA

Patru fiice / Four Daughters

O experiență cinematografică intimă

inematografia independentă aduce în fiecare an în lumina reflectoarelor o serie de filme inedite, mici bijuterii care strălucesc tot mai mult pe parcursul trecerii timpului. Așa s-a întâmplat și cu Four Daughters, docudrama care câștiga în această primăvară premiul pentru Cel mai bun documentar la Cannes și care apare acum în pariurile pentru Oscar. Pentru Tunisia nu ar fi prima nominalizare de acest fel, aceeași regizoare, Kaouther Ben Hania, fiind nominalizată în 2021 pentru The Man Who Sold His Skin.

Four Daughters spune povestea Olfei, o femeie din Tunis, care a crescut patru fete: Ghofrane, Rahma, Eya și Tayssir. După ce Primăvara Arabă a dus la înlăturarea dictatorului tunisian în 2011, fundamentalismul islamic a crescut în țară. Fiicele mai mari ale Olfei – adolescentele Ghofrane și Rahma - au fost cuprinse de fervoarea religioasă și au dispărut în 2015. S-au alăturat ISIS în Libia și s-au căsătorit cu lideri militanți. Sau, cum spune Olfa, „le-a înghițit lupul”. Cazul a atras atenția în Tunisia și în alte părți ale lumii (nu în ultimul rând, datorită frumuseții fiicelor Olfei). „Olfa a dat www.zilesinopti.ro

interviuri la TV și radio pentru a spune povestea fiicelor ei. Am auzit un interviu și mi-am spus: ‚Vreau să fac un film despre asta>>”, își amintește Ben Hania. „Am contactat-o pe jurnalistă și mi-a dat numărul ei. A fost ca un impuls.”

Așa începe povestea Four Daughters. În apartamentul Olfei, unde regizoarea invită actrițe profesioniste să intre în familie și creează o experiență cinematografică unică, ridicând vălul de peste poveștile de viață ale Olfei și ale fiicelor ei. „La început m-am gândit: voi face un simplu documentar, de tipul <<musca pe perete>>, le voi filma pe Olfa și pe cele două fiice ale ei acasă, gândindu-se la celelalte două fiice”, spune Ben Hania, pentru Deadline. „Dar mi-am dat seama rapid - și de aceea proiectul a durat șase ani ca să prindă viață - că această abordare nu va oglindi dimensiunea multistratificată a poveștii”. Distribuind actrițe profesioniste în rolul fiicelor cele mai mari dispărute, Ghofrane și Rahma, alături de actrița egipteanotunisiană Hend Sabri, în rolul Olfei, regizoarea Kaouther Ben Hania reface momentele esențiale din viața familiei, în timp ce își spun povestea, surprinzând momente de bucurie, pierdere, violență și durere. Impregnată cu mărturisiri și reflecții de la Olfa și fiicele mai mici, Eya și Tayssir, Four Daughters pune la îndoială natura memoriei, greutatea traumei moștenite și legăturile mamă-fiică. O călătorie intimă despre speranță, rebeliune, violență, feminitate, familie și iubire, care va pune la îndoială însăși fundamentele societăților noastre. În cinematografe, din 12 ianuarie. PAGINA 19

PREMIERĂ

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

„Klaus & Barroso”, O comedie cu de toate

upă recent difuzatele Miami Beach 2, Bordea: Teoria Conspirației sau Tati parttime, este momentul să vedem şi o altfel de comedie, iar Klaus & Barroso, realizată de autorii Taximetriştilor (reuniţi acum sub titulatura de Grupa B), promite să aibă un haz cu totul aparte, mai ales când ştim că Micutzu se face frate cu Adrian Nicolae şi va fi gata să intre în acțiune din afecţiune pentru acesta... sub privirea atentă a regizorului Bogdan Theodor Olteanu (Taximetriști, Mia își ratează răzbunarea). În fapt, punerea în scenă a comediei a fost una colectivă, totul fiind decis în echipă, mai exact în cadrul Grupei B, pe care Bogdan a fondat-o împreună cu Adrian şi Cosmin. Revenind la Klaus & Barroso... „Filmul este în primul rând o comedie. Povestea este despre doi frați, unul mai descurcăreț, mai pus pe fapte mari, dar fără uneltele necesare de a le

www.zilesinopti.ro

îndeplini, așa că recurge mereu la artificii, la drumurile ușoare care, inevitabil, se complică. Unul mai conservator, cu rădăcini puternice, dar destul de ursuz și greu adaptabil, când vin peste el evenimente noi. Oare pe cine joc eu, pe cine joacă Adrian? Scopul Grupei B este simplu: să aducem lumea în cinema și să nu plece de acolo nerâsă”,”, a declarat Cosmin „Micutzu” Nedelcu. Povestea din Klaus & Barroso pleacă de la datoria lui Klaus (Adrian Nicolae), un barman combinator, care trebuie plătită urgent și care îl roagă pe fratele său, Barroso (Cosmin „Micutzu” Nedelcu), să îl ajute în organizarea unei petreceri a burlacilor fără știrea patronilor clubului în care lucrează. Invitații ce-l sărbătoresc pe mire (Carol Ionescu) sunt o adunătură colorată de corporatiști, fiecare cu frustrările și obsesiile lui, dintre

care iese în evidenţă Cătă (Alexandru Ion), colegul de birou și nașul mirelui, un ins lăudăros, pe alocuri mârlan și excesiv de protector cu mirele. Petrecerea clandestină merge din rău în mai rău, iar cei doi frați sunt presați să găsească soluții pentru fiecare personaj nou-apărut. Stripperița (Mădălina Craiu) angajată de Klaus se ceartă cu nașul și refuză să se mai dezbrace, patroana (Victoria Răileanu) apare subit în club și amenință că sună la poliție, vecinul de deasupra (Șerban Pavlu) se plânge de zgomot, iar apogeul este venirea unor mafioți puși pe răzbunare. Sunteţi curioși cum vor scăpa Klaus și Barroso din încurcătură? Rămâne să aflaţi răspunsul în sala de cinema, începând din 16 ianuarie. PAGINA 21

FILM ROMÂNESC

INTERVIU DE IOAN BIG

ADRIAN NICOLAE

despre „Klaus & Barroso”, prima comedie semnată de Grupa B

foto © Alex Gâlmeanu

Comedia Klaus & Barroso este, fără îndoială, unul dintre cele mai aşteptate filme care va avea premiera în ianuarie, iar asta nu doar pentru faptul că are o premisă ludică incitantă - barmanul combinator ce organizează cu fratele său, un bodyguard aprig, o petrecere a burlacilor neautorizată -, dar şi pentru că este produsă de echipa din spatele spumoasei comedii Taximetrişti, lansată cu mare succes în cinematografe cu exact un an în urmă. Aventura urbană a celor doi frați este imaginată de către Grupa B, trio creativ alcătuit din Adrian Nicolae, Cosmin ‘Micutzu’ Nedelcu şi Bogdan Theodor Olteanu, prieteni în viața reală, pentru care Klaus & Barroso reprezintă primul proiect scris şi regizat împreună sub această titulatură. Despre principiile şi viziunea noului colectiv, precum şi despre modul concret în care a funcționat în procesul materializării lui Klaus & Barroso, am stat de vorbă cu talentatul actor ADRIAN NICOLAE, de asemenea scenarist, dramaturg şi entertainer, tot mai prezent pe marile ecrane în ultimii ani, dacă ne gândim la Mia îşi ratează răzbunarea, Teambuilding, Teambuilding Taximetrişti sau Libertate, care, alături de ‘Micutzu’, lansează prin intermediul personajelor Klaus şi Barroso un cuplu comic ce ar putea avea viață lungă pe marile noastre ecrane. PAGINA 22

Despre Klaus & Barroso, Cosmin zice că “filmul este în primul rând o comedie” și se oprește aici. Spune-mi tu ce este... în al doilea și în al treilea rând. În al doilea rând, e un film despre prietenie/frăție, pentru că toată lumea are frați sau surori, biologici sau prin opțiune, şi atunci vorbește despre această relație de puternică afecțiune care trece deseori prin perioade de conflict. Cum se dovedește această legătură mai puternică decât intemperiile. În al treilea rând, e o premieră pentru o inițiativă de prietenie/frăție a noastră, a Grupei B, organizație pe care acum o lansăm - ăsta e primul film pe care îl facem în această structură - și care ne presupune pe Cosmin Nedelcu – ‘Micutzu’, Bogdan Theodor Olteanu și pe mine... dar, sigur, asta e o dimensiune personală a răspunsului la întrebare. În afară de faptul că tu şi ‘Micutzu’ sunteţi pe ecran Klaus şi Barroso, Grupa B co-produce filmul şi semnează colectiv scenariul și regia. Care este, pe scurt, povestea Grupei? Cosmin și cu mine ne știm de mult mai mulți ani decât ne place să recunoaștem, de pe vremea când se foloseau termeni ca „telefon celular”, „dă-mi și mie un beep”, chestii de genul ăsta, deci noi ne știm din 2005, iar la www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

Grupa B

facultate făceam parte amândoi din grupa B. Pe Bogdan l-am cunoscut mult mai târziu, acum vreo 6-7 ani, şi drept urmare, când s-a făcut brainstorming pentru alegerea numelui acestei organizații, am avut doi la unu pentru Grupa B. Spuneai la un moment dat că “prieteniile adevărate se formează depășind obstacole mari, iar să trăiești în România e o încercare continuă”. Ce încearcă Grupa B cu Klaus & Barroso? Cu toate filmele pe care ne propunem să le facem încercăm să oferim un tip de alternativă în acest val foarte fericit de filme populare românești, fie ele comedii sau nu, despre care eu cred că e încântător, mai ales după acele enorme discuții - sigur că mai virulente în bula noastră decât în piața publică - despre distanța uriașă, neacoperită, dintre creatorii de filme și public. Se fac filme de artă care sunt foarte bune și foarte gustate pe plan internațional la festivalurile de profil, dar nu există filme orientate către publicul român și ceea ce încercăm noi cu acest culoar pe care alergăm este să facem filme care să aibă niște teme mai suculente, pe alocuri altitudinare - cum am încercat în Taximetriști -, adică să oferim un soi de alternativă la comedie... o comedie alternativă care, în cazul ăsta [Klaus & Barroso], îmbracă straie non-vulgare, pentru că este un experiment al nostru, personal, de a vedea ce putem face cu un film în condițiile în care ne asumăm interdicția de a folosi înjurături. Dacă şi alte filme vor purta apoi hainele astea, rămâne de văzut. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Klaus și Barroso

„Vrem să continuăm să facem comedii populare netâmpite”, ai declarat referitor la intenţiile Grupei B, ca entitate creativă. Poţi fi un pic mai explicit? Păi, avem un soi de cod de reguli. Nu vrem să facem filme în care comedia vine din persiflarea unor categorii marginalizate, ținte ușoare, ținte prea bătătorite, adică nu vrem să fie filme sexiste, filme rasiste, filme cu easy shots de genul soacrei incredibil de antipatice și cei doi tineri îndrăgostiți care vor să-și consume noaptea nunții, iar soacra se tot bagă, în fine, nu vrem filme în care marele umor izbucnește din caricaturi ale unor persoane sau lucruri care nouă ni se par ușor lipsite de gust și mă bucur că, atunci când ne-am pus la masă să discutăm ce ne propunem cu Grupa B, am avut unanimitate în privinţa asta. [...] Klaus și Barroso

Citiţi interviul complet cu ADRIAN NICOLAE pe www.zilesinopti.ro PAGINA 23

KOJI YAKUSHO

KOJI YANAI prezintă o producție MASTER MIND în colaborare cu SPOON și WENDERS IMAGES

UN FiLM DE

din 26 ianuarie 2024 doar în cinematografe Cu KOJI YAKUSHO, TOKIO EMOTO, ARISA NAKANO, AOI YAMADA, YUMI ASO, SAYURI ISHIKAWA și TOMOKAZU MIURA cu participarea specială a MIN TANAKA director imagine FRANZ LUSTIG montaj TONI FROSCHHAMMER instalatii DONATA WENDERS montaj instalatii CLEMENTINE DECREMPS sunet si mixaj MATTHIAS LEMPERT director post-productie DOMINIK BOLLEN supervizor vfx KALLE MAX HOFMANN decor TOWAKO KUWAJIMA casting MASUNOBU MOTOKAWA regie KO TAKAHASHI costume DAISUKE IGA machiaj si coafura KATSUHIKO YUHMI producator executiv YUSUKE KOBAYASHI co-producatori REIKO KUNIEDA KEIKO TOMINAGA KOTA YABANA YASUSHI OKUWA producatori WIM WENDERS TAKUMA TAKASAKI producator executiv KOJI YAKUSHO produs de KOJI YANAI scris de WIM WENDERS TAKUMA TAKASAKI regizat de WIM WENDERS

SCANEAZĂ PENTRU INFO & TRAILER

WIM WENDERS

PREMIERĂ

„Perfect Days”,

foto © Master Mind Ltd

un tribut adus micilor bucurii ale vieții

nainte de a face referire la subiectul acestei drame de o sensibilitate şi o căldură cu totul aparte, trebuie spus că Perfect Days (Zile perfecte), ce va rula în cinematografele noastre începând din 26 ianuarie, reprezintă propunerea Japoniei la Oscar, în condiţiile în care filmul este realizat de către un european, care nu e vreun june în căutarea afirmării pe alte meleaguri sau un visător îndrăgostit de Ţara Soarelui Răsare, ci reputatul regizor german Wim Wenders, triplu nominalizat la Oscar (Buena Vista Social Club, Pina, The Salt of the Earth) şi câştigător de trofee la prestigioasele festivaluri de la Cannes, Berlin şi Locarno. De altfel, Perfect Days a fost recompensat la Cannes în 2023 cu Premiul Ecumenic (Wenders) şi Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, acordat lui Kôji Yakusho, unul dintre constant apreciaţii actori niponi din ultimele decenii, pe care vi-l amintiţi poate din 13 Assassins, al lui Takashi Miike, sau din Shall We Dance?, cel mai profitabil produs cinematografic asiatic de export din anii ’90. Revenind la Perfect Days, primim cu gentileţe o lecție despre cum fiecare zi din viața noastră poate fi perfectă - dacă vedem şi savurăm micile bucurii care ne înconjoară - din partea lui Hirayama (Kôji Yakusho), www.zilesinopti.ro

un om pe deplin mulțumit cu viața sa simplă de îngrijitor al toaletelor din Tokio. În afara rutinei sale cotidiene riguroase, Hirayama se bucură de pasiunea lui pentru muzică - are pe casetă audio inclusiv piesa lui

Lou Reed, Perfect Day - și literatură, şi îşi cântăreşte cuvintele cu atâta grijă, încât vorbeşte foarte puţin. Iubește copacii și, uneori, îi fotografiază cu un antic aparat cu film. O serie de întâmplări neașteptate, generate de fuga de-acasă a nepoatei sale, vor dezvălui însă treptat mai multe despre trecutul său şi vor naşte întrebări în mintea spectatorului despre rezervele lui în a îmbrăţişa modernitatea. Indiferent că descoperă jocul “X și 0” sau statutul material al surorii sale, meditativul Hirayama este portretizat cu o ambiguitate voită de către Kôji Yakusho, întrun mod extraordinar de nuanţat, el reuşind fără absolut niciun efort aparent să facă publicul să uite că asistă (aproape) la un one-man show, minunat filmat într-un oraş, Tokio, pe care Wim Wenders îl adoră. Cu toate că nu e pe toate gusturile, Perfect Days reprezintă, la propriu, un ‘kind reminder’ pentru a ne schimba perspectiva și a îmbrățișa frumusețea care ne înconjoară. Fiecare zi poate fi perfectă. Pentru fiecare dintre noi. foto © Master Mind Ltd

TEXT DE IOAN BIG

PAGINA 25

EXCLUSIV

INTRO & ADAPTARE DE IOAN BIG

Povestea unor „Zile perfecte”

n filmul Zile perfecte, ce va avea premiera pe 26 ianuarie, fiecare zi din viața noastră poate fi perfectă dacă vedem micile bucurii care ne înconjoară, ne arată Hirayama, un om pe deplin mulțumit cu viața lui de îngrijitor al toaletelor din Tokio. Subiectul acestei drame nipone ieşite din comun ne-ar putea lăsa poate indiferenţi, dacă nu am şti că este realizat de către reputatul regizor german WIM WENDERS, triplu nominalizat la Oscar, autor al unor filme deja clasice, precum Paris, Texas, Wings of Desire sau Buena Vista Social Club. Prin amabilitatea Bad Unicorn, distribuitorul lungmetrajului Perfect Days în România, am obţinut în exclusivitate un interviu în care cineastul oferă mai multe detalii despre ce l-a făcut să accepte provocarea, deşi era prins cu finalizarea documentarului său Anselm, dedicat artistului contemporan Anselm Kiefer, dar în special despre ataşamentul său pentru cultura urbană japoneză. [I.B.]

PAGINA 26

foto © Gerhard Kassner

Interviu cu cineastul WIM WENDERS

Pentru Perfect Days reveniţi în Japonia, după mai multe decenii. Cum s-a născut acest proiect şi care este povestea lui? Filmul s-a născut în urma unei scrisori pe care am primit-o anul trecut, pe neaşteptate, iar întrebarea era dacă m-ar interesa să fac o serie de scurtmetraje de ficţiune, patru sau cinci, cam de 15-20 de minute fiecare. Acestea ar fi trebuit să aibă ca punct comun un proiect social foarte apreciat şi urma să colaborez cu arhitecţi de renume, iar producătorii mă asigurau că aveam toată libertatea de a scrie scenariile eu însumi, plus că aveam acces la actori de prim rang. Îmi mai garantau şi libertatea totală de exprimare. Bineînţeles că proiectul mi s-a părut extrem de interesant, mai ales că îmi doream să mă întorc în Japonia de mulţi ani, aveam puseuri de nostalgie, îmi era foarte dor de Tokio. www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

Am citit mai departe propunerea producătorilor: subiectele filmelor erau legate de toaletele publice din Tokio, iar speranţa lor era să găsim un personaj cu ajutorul căruia să putem înţelege esenţa ospitalităţii japoneze, asta pentru că, în cultura lor, toaletele joacă un rol cu totul diferit decât cel pe care îl au în viziunea noastră, europeană, despre “salubritate”. Aşa şi este, pentru noi, toaletele nu sunt parte din cultura noastră, ba dimpotrivă, sunt o întrupare a absenţei ei. În Japonia, pe de altă parte, ele sunt mici sanctuare de pace şi demnitate. Fotografiile primite mi-au plăcut foarte mult, arătau adevărate bijuterii arhitecturale, erau mai degrabă temple ale salubrităţii decât simple toalete. Ideea de a asocia “arta” cu toaletele mi-a surâs şi m-a inspirat gândul de a le integra într-un context fictiv. Am considerat mereu că locurile sunt cumva mai bine protejate în ficţiune decât în documentare. Ce nu mi-a plăcut a fost însă ideea de a face o serie de scurtmetraje, pentru că nu mă reprezintă, din punct de vedere creativ, aşa că am propus ca în loc de a filma patru poveşti diferite, fiecare în patru zile, să folosim cele 17 zile de filmare pentru un lungmetraj, pentru că, până la urmă, un film de lung metraj e mai bun decât patru filmuleţe separate. Producătorilor le-a plăcut foarte mult ideea, dar întrebarea a fost dacă se poate face acest film. Bineînţeles că da, dacă mai reducem din locaţii şi rămânem la un singur personaj principal. Aveam însă nevoie să merg acolo şi să văd locurile cu ochii mei, pentru că eu, altfel, nu îmi pot imagina povestea, trebuie să ştiu eu însumi unde are ea loc. Asta se întâmpla pe când eu eram în mijlocul altor www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

filmări, aşa că prospecţia puteam s-o fac în luna mai şi apoi filmarea în sine putea fi realizată doar în octombrie, atunci când aveam o pauză în post-producţia filmului la care lucram atunci, Anselm, pe care deja îl montam. Am ajuns la Tokio în luna mai, am stat acolo 10 zile şi am avut astfel ocazia să întâlnesc actorul perfect pentru rolul pe care-l creionam deja, Kôji Yakusho. Îl văzusem deja în foarte multe filme şi îl admiram. Am vizitat toate locaţiile în Shibuya, un cartier pe care îl iubesc, iar toaletele erau de o frumuseţe dincolo de orice imaginaţie, dar nu despre ele avea să fie filmul meu. Nu puteam include toate aceste locuri întrun film decât dacă personajul principal era un îngrijitor special, unic, un personaj credibil, real. Povestea lui era cea care trebuia să conteze şi, pentru asta, existenţa lui trebuia să fie una specială, ca personajul lui să poată duce toată povestea, să dea însemnătate locurilor şi ideilor care sunt parte a vieţii şi culturii japoneze, cum ar fi ideea de “bine comun”, care este atât de înrădăcinată în spiritul japonez, respectul pentru oraş şi pentru semenii noştri, tot ceea ce face viaţa publică în Japonia atât de diferită de cea din lumea noastră occidentală. Cu siguranţă că nu aş fi putut scrie această poveste de unul singur, dar Takuma Takasaki a fost un partener minunat, un co-scenarist grozav. Am căutat împreună esenţa personajului nostru… Citiţi interviul complet cu WIM WENDERS pe www.zilesinopti.ro PAGINA 27

PREMIERĂ

TEXT DE SILVIA TRAȘCĂ

FAMILIAR,

o dramă despre emigrare, semnată de Călin Peter Netzer

FAMILIAR este al cincilea lungmetraj regizat de Călin Peter Netzer, cunoscut publicului mai ales pentru Poziția copilului (Ursul de Aur pentru cel mai bun lungmetraj, în 2013, la Berlinale) sau Ana, mon amour (Ursul de Argint la Berlin, în „Filmul este construit 2017, pentru ‘Contribuție cu minuțiozitatea unei artistică remarcabilă’). Filmul investigații detectivistice, în Familiar, care navighează care spectatorul este invitat să prin labirintul relațiilor fie el însuși investigatorul. umane, pătrunde Dragoș recreează și analizează mizanscena trecutului emoții și trăiește el însuși, în puternice prezent, un triunghi create de amoros similar cu sentimentul cel în care au fost emigării, implicați în trecut surprinzând părinții lui. Dragoș interacțiunea vrea să își ajute părinții complicată a Călin Peter Netzer să se împace cu acel trecut membrilor unei care nu i-a lăsat niciodată să familii, a avut premiera fie o familie fericită, dar nu mondială în cadrul celei vede că în procesul pe care l-a de-a 27-a ediții a Festivalului pornit vrând să vindece și să Tallinn Black Nights, iar pe reconcilieze, conservă, de fapt, marile ecrane din România conflictul”, spune Călin Peter va putea fi văzut din 26 Netzer. ianuarie.

AMILIAR, noul film semnat de Călin Peter Netzer, este centrat pe un regizor de film care își investighează propria familie, forțând accesul la cel mai fragil moment din existența ei. În rolurile principale joacă Emanuel Pârvu (Miracol, 5 minute) şi Iulia Lumânare (Proroca, Cărturan), distribuţia filmului fiind completată de actorii Ana Ciontea (Sieranevada), Adrian Titieni (Tata mută munţii), Victoria Moraru (Tigru) şi Vlad Ivanov (La Gomera). Dragoș Binder (Emanuel Pârvu) decide să facă un film despre emigrarea familiei sale în Germania în anii ’80. Acesta investighează emigrarea, care s-a realizat în condiții suspecte, cu ajutorul fostei sale iubite, Ilinca (Iulia Lumânare, co-autoare şi a scenariului, alături de Călin Peter Netzer). Colaborarea îi apropie pe cei doi, dar complică relația lui Dragoș cu logodnica lui. Pe măsură ce acesta se adâncește în trecutul familiei sale, secrete ies la iveală, ducând la dezvăluiri despre legături surprinzătoare cu Securitatea și relația lui Dragoș cu părinții lui se degradează treptat, în ciuda dorinței lui de a folosi acest film pentru a vindeca vechi răni. www.zilesinopti.ro

PAGINA 29

FILM ROMÂNESC

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Magda Constantin

IULIA LUMÂNARE

amiliar, titlul noului film semnat de Călin Peter Netzer, pune pe gânduri și obligă, într-o anume măsură, la o baleiere a lungmetrajelor sale anterioare. Între Maria, mama cu șapte copii de acum 20 de ani, și Ana (“mon amour”) nu sunt similitudini, așa cum nici tacticile de control parental nu sunt aceleași în Medalia de onoare și în Poziţia copilului, și atunci... ce-ar putea să ne fie familiar în povestea unui personaj, probabil nu întâmplător regizor de profesie, ce caută în prezent, cu obstinaţie, vindecarea familiei sale prin deslușirea adevărului despre trecut? E limpede că doar vizionarea filmului ne-ar putea da un răspuns, dar, dincolo de asta, cu siguranţă un aspect ne este, totuși, familiar: apetitul peren al lui Călin Peter Netzer pentru investigaţii (aproape clinice) de drame și traume emoţionale consumate în cerc intim. Pentru materializarea explorării psihologice din Familiar, parteneră de tandem creativ i-a fost, din nou, valoroasa actriţă IULIA LUMÂNARE (câștigătoare a Premiului Gopo în 2019 pentru rolul din Proroca), aici nu doar interpretă a colaboratoarei și fostei iubite a lui Dragoș, regizorul jucat de Emanuel Pârvu, dar și co-scenaristă, acting coach și director de casting, la fel ca şi în cazul precedentului film al lui Netzer, Ana, mon amour, din 2017. Am abordat-o pe Iulia Lumânare cu speranţa obţinerii unor indicii utile pentru a ne seta mai adecvat așteptările legate de Familiar, ce va avea premiera în cinematografe la finele lunii ianuarie. PAGINA 30

„Sunt dependentă de a-mi testa și explora limitele emoționale” Iulia, spune-mi, te rog, care este semnificația titlului, Familiar? Fiindcă acesta intrigă prin multitudinea de interpretări posibile. Chiar asta a fost ideea, să intrige, dar nu te intrigă la nivelul unei curiozități exterioare, ci e un soi de oglindă care ți se pune toată în față și apoi vine reacţia... ‘De unde știi tu ce-mi este mie familiar?’, adică titlul creează aproape un fel de respingere. Cum stabilești că “familiar” e asta? Da, cred că, pe undeva, am mizat inclusiv pe posibila sau probabila respingere pe care o poate crea acest titlu, în ciuda a ceea ce semnifică el. Căci ai putea crede că este menit să te facă să te apropii, www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

Citiţi interviul complet cu IULIA LUMÂNARE pe www.zilesinopti.ro

Familiar

Îndeplineşti mai multe roluri în producția filmului Familiar, deci reiterezi experiența de la prima colaborare cu regizorul Călin Peter Netzer, pentru Ana, mon amour. Ce te-a motivat să te implici din nou într-o asemenea măsură? Cred că tot în titlu stă răspunsul, familiar, căci nu e ca și când m-am dus unde știam că e simplu, plin de norișori și curcubeie și-s numai raze de soare. A fost greu și a fost cumplit pentru noi toți, nu mă gândesc doar la mine. A fost un proces dificil, care ne-a consumat pe toți, dar eu... de-aia m-am băgat. Răspunsul la întrebarea ta există chiar în foto © Magda Constantin

dar e clar că îți creează o distanță, un soi de warning sign, de red flag, care-ți spune: ‘Atenție, că pe unde o să ajungi n-o să-ți convină! Foarte probabil ai să respingi, noi știm asta!’. Adică e un soi de asumare a ceea ce am făcut şi, totodată, un soi de avertizare, cred eu, fiindcă e bine să îi spui celui care urmează să se angajeze la ce urmează să se angajeze și să vină semnând în alb. Dincolo de partea asta a mesajului mai e o poveste, este vorba de o chestiune care ține de psihicul omului și care spune că, în ciuda a ceea ce noi știm despre noi că am face, cum că am căuta fericirea, noi, de fapt, inconștient, căutăm ceea ce ne este familiar, chiar dacă, de cele mai multe ori, ceea ce ne este familiar ne face rău... și chiar și atunci când reușim să ne îndepărtăm de ce ne este familiar și să accesăm ceea ce ar putea să ne facă fericiți, vom reuși să facem fericirea aia parțial familiară, adică să o stricăm parțial, astfel încât să ne fie cunoscută și să putem exista așa cum știm, pentru că nu am putea face față doar noului. Avem nevoie în primul rând de ceea ce cunoaștem, iar cunoașterea a ceea ce e nou se face doar prin ceea ce eu deja cunosc, stabilesc ceea ce deja cunosc și abia după aia descopăr ce nu știu și văd dacă mi-e dușman sau nu… și așa mai departe. Sunt multe în spatele acestui titlu. [...]

POP CULTURE MAGAZINE

replicile din prima secvență din film, unde Dragoș o întreabă pe Ilinca: ‘Hai că iar mă enervezi, zi mai bine, te bagi?’ Și ea zice: ‘Dăăă!’. La care Dragoș îi spune: ‘Păi da, că tu te bagi în toate rahaturile!’. E un aspect al psihismului personal care mă determină să mă bag în toate situațiile de care oamenii, în mod organic, ar simți nevoia să se protejeze… eu nu sunt natura asta, am un soi de spirit de Ioana d’Arc, care s-a transformat în altceva. Sunt și dependentă de adrenalină, cred că aş putea să spun, dar nu de adrenalină la modul în care, nu știu, mă dau cu 400 la oră cu mașina pe autostradă, nu despre asta e vorba, ci de asumarea de riscuri emoționale și de a-mi testa și explora limitele emoționale și ce e dincolo de ele... de cele cunoscute, bineînțeles, că necunoscutul, vorba ceea, e nesfârșit. [...] PAGINA 31

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

„Anatomy of a Fall”: Și de Cannes, dar și de mall

entru cine facem filme? E o întrebare al cărui răspuns diferă major, în funcție de persoana care răspunde: elita, așa-ziși autori și cineaști multipremiați, ar spune că fac filme pentru un grup restrâns de oameni, pe niște subiecte mai nișate, care să fie selectate în festivaluri unde să fie lăudați, scopul lor nefiind acela de a se adresa unui public larg. Cu toate astea, când filmul lor intră în cinema și face 24 de spectatori în patru săptămâni (și ăia, oricum, rudele lor), aceștia critică nivelul intelectual al spectatorului, care n-a putut să înțeleagă ce minunăție a făcut el de fapt acolo. Tocmai din această cauză, la polul opus, au apărut filmele profund comerciale: pelicule de o calitate adeseori îndoielnică, cu un scenariu facil și accesibil pentru toată lumea, de cele mai multe ori centrate pe comedie, cu glume despre flatulență sau înjurături absolut gratuite, care fac sute de mii de spectatori în cinema, dar pe care elita nu le înghite și le tratează ca pe un simplu business. Cu toate astea, anul acesta, filmul care a fost onorat cu premiul cel mare de la Cannes (Palme d’Or-ul) s-a bucurat și de www.zilesinopti.ro

un public numeros în sălile de cinema. Cum se poate oare așa ceva? Regizoarea Justine Triet are răspunsul, care nu era chiar așa de complicat: un film de calitate suficient de interesant și accesibil pentru toată lumea. Anatomy of a Fall. Filmul spune povestea unei femei acuzate că și-a omorât soțul la vila lor de pe munte, iar martorul principal este băiatul lor orb, care este pus într-o situație delicată și se confruntă cu o puternică dilemă morală. O combinație între un courtroom drama și un

whodunnit-crime, reușita regizoarei Justine Triet este una incontestabilă. Scenariul este bine închegat, pornește de la o premisă simplă, des întâlnită, dar apoi crește progresiv și nu-și pierde deloc din ritm. Secvența de la tribunal, la care se revine de mai multe ori în film, este punctul central al acestuia și dovedește calitatea atât a regizoarei, dar și a actorilor, care joacă impecabil, cu tânărul Milo Machado Graner (Daniel) în frunte. Ce mi-a plăcut enorm a fost faptul că Justine Triet n-a vrut să arate niciodată că este mai deșteaptă decât noi, spectatorii. Ceea ce ea a realizat funcționează și pentru cei capabili să-i aprecieze craft-ul și meticulozitatea cu care a condus acest film (dovadă că a luat multe premii internaționale), dar și pentru cei care au venit special pentru a vedea un film entertaining cu o poveste interesantă. Într-un peisaj cinematografic mai mult decât incert și ușor haotic, astfel de filme sunt ca o gură de aer proaspăt, care-ți dau speranța că da, într-adevăr, se poate și altfel.

PAGINA 33

PREVIEW

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Cele mai așteptate filme din 2024

început de an, așa că fiecare dintre noi și-a făcut liste fizice sau mentale cu lucruri pe care le așteaptă de la 2024. În materie de filme, până în momentul de față, pentru mine astea ar fi producțiile pentru care aș cumpăra de pe acum biletele la cinema, în presale.

„Drive-away Dolls” - 23 februarie

N-ai cum să dai cu skip la un film de frații Coen, nici măcar atunci când e făcut doar de unul dintre ei. Așa că, până își vor reuni forțele, Ethan Coen face echipă în 2024 cu soția lui, Tricia Cooke, pentru „Drive-Away Dolls”, un on the road comedy presărat de absurd, violență și plin de actori minunați. Două prietene, interpretate de Margaret Qualley și Geraldine Viswanathan, se trezesc fără voia lor în mașina nepotrivită, cu încărcătura și mai nepotrivită. Astfel ajung să fie vânate în drumul spre Florida de tot felul de mafioți și interlopi americani. Pedro Pascal, Matt Damon, Bill Camp și Beanie Feldstein au roluri în acest film.

„Dune 2” - 15 martie

Prima parte a câștigat șase premii la cea de-a 94-a ediție a Premiilor Oscar și a fost nominalizat la alte patru categorii, inclusiv pentru Cel mai bun film. În partea a doua, nume mari, precum Florence Pugh, Léa Seydoux, Austin Butler și Christopher Walken, se alătură distribuției, în timp ce Villeneuve povestește a doua parte a romanului SF epic al lui Frank Herbert. Dune 2 e cu siguranță unul dintre cele mai așteptate și de neratat SF-uri din 2024. PAGINA 34

„Sleeping Dogs” - 21 martie

Deocamdată se vorbește destul de puțin la noi despre filmul „Sleeping Dogs”, cu Russell Crowe în rolul principal. Și e foarte curios că se întâmplă așa, din moment ce acesta reprezintă adaptarea unui roman scris de un român - „Cartea Oglinzilor”, de E.O. Chirovici, publicată în 2017. Povestea din film sună astfel: un fost detectiv de la Omucideri, Roy Freeman (Crowe), se tratează pentru boala Alzheimer, dar este forțat să redeschidă un caz mai vechi, care implică uciderea unui profesor universitar (Marton Csokas), atunci când un nou indiciu vine de la o femeie misterioasă (Karen Gillan).

„Civil War” - 26 aprilie

Orice film ar face Alex Garland, poți să fii sigur că merită văzut, pentru că te va lăsa cu niște gânduri, cu niște dileme. În aprilie se lansează „Civil War”, care oferă o viziune înfricoșătoare a ce s-ar putea întâmpla în America - un război civil care ar rupe cea mai puternică țară în două. În primul trailer ni se spune că 19 state au făcut secesiune, că armata americană și-a intensificat activitatea și se menționează ceva numit „Forțele vestice” din California și Texas, precum și „Alianța din Florida”. Ni se spune că președintele - interpretat de Nick Oﬀerman - a declarat că o revoltă în curs de desfășurare va fi tratată rapid. Iar Kirsten Dunst pare să conducă o echipă de jurnaliști care încearcă să intre în Casa Albă. E un film care va face valuri, mai ales că în 2024 sunt alegeri în State.

IanuarIe 2024

„Fall Guy” - 3 mai

David Leitch a devenit sinonim cu filmele de acțiune spectaculoase. Leitch, un fost cascador care a regizat anterior „John Wick”, „Atomic Blonde”, „Deadpool 2” și „Hobbs & Shaw”, se ocupă acum de o adaptare cinematografică a unei emisiuni TV din anii ’80 despre un cascador care se transformă în vânător de recompense. Ryan Gosling va juca rolul principal, alături de Emily Blunt, în ceea ce va fi cu siguranță și una dintre cele mai de succes comedii romantice din prima jumătate a lui 2024.

„Furiosa: a Mad Max Saga” - 24 mai

Anya Taylor-Joy va interpreta o versiune mai tânără a lui Imperator Furiosa, o adevărată războinică ce conduce camioane de război, în acest prequel al filmului „Mad Max: Fury Road”, unul dintre cele mai bune filme din ultimele decenii. George Miller va regiza, firește, încă o dată, iar Chris Hemsworth va fi co-protagonistul filmului, care spune povestea răpirii Furiosei și a ascensiunii ei în rândurile clanului lui Immortan Joe. Pe Anya Taylor-Joy o știi din producții extrem de apreciate și premiate, precum „The Witch”, „The Queen’s Gambit” sau „The Menu”.

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

„The Bikeriders” - 21 iunie

Scris și regizat de Jeﬀ Nichols, care a regizat filmul „Loving”, nominalizat la Globul de Aur în 2016, „The Bikeriders” promite să fie unul dintre filmele care va aduna multe premii în 2024. Distribuția filmului este însă cea care va atrage atenția publicului: Tom Hardy, Jodie Comer, Michael Shannon, Austin Butler, Norman Reedus și Boyd Holbrook. Filmul se concentrează pe o bandă fictivă de motocicliști, numită Vandals, în Midwest-ul american al anilor 1960. Kathy (Comer) și prietenul ei, Benny (Butler), se împrietenesc cu liderul Johnny (Hardy), pe măsură ce grupul de rebeli de contra-cultură se transformă într-o bandă din ce în ce mai periculoasă de infractori pe parcursul unui deceniu.

„Joker: Folie à Deux” - 4 octombrie

Regizorul Todd Phillips se va ocupa și de continuarea filmului de mare succes, care l-a făcut pe Joaquin Phoenix să câștige Oscarul pentru cel mai bun actor. În „Folie à Deux”, el va fi acompaniat de Lady Gaga, care o va interpreta pe Harley Quinn, interesul său amoros (e complicat), iar filmul va fi, se pare, un musical. Ideea ca Lady Gaga să interpreteze o versiune a lui Harley Quinn, chiar și cu o fracțiune din energia și pasiunea cu care a jucat în minunatul „House of Gucci”, sună foarte interesant. În plus, i se vor alătura Catherine Keener („Get Out”), Brendan Gleeson („The Banshees of Inisherin”), Harry Lawtey („Industry”) și Jacob Lofland („Maze Runner”). Filmul va avea loc în Arkham Asylum și promite să fie la fel de controversat ca și predecesorul său, dar pare a fi și genul de continuare care se va bucura de un succes impresionant. PAGINA 35

DALĺ

ARCUB

Ha n u l Ga b r o v e n i Ce n t r u l Is t o r i c

1 3 .1 2 . 2 0 2 3 -1 2 .0 5 . 2 0 2 4 10.00 - 20.00

170 de exponate litografii, grafică, gravuri, sculpturi, miniaturi din aur și diamante, experiență VR



Scanează pentru bilete

Bilete disponibile peentertix.ro și la casa de bilete ARCUB str. Gabroveni 50-53 Mai multe detalii pe universuldali.ro și arcub.ro PA R T E N E R I :

Photo Robert Descharnes© Descharnes & Descharnes sarl 2023©AIP Art Investment Partners

UNIVERSUL LUI S A LVA D O R

IanuarIe 2024

TEXT DE TEODORA BRATU

artă

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII ART EXPO/ PERFROMING ARTS/ARTIȘTI URBANI/ BENZI DESENATE WWW.ZILESINOPTI.RO/ARTA-CULTURA

Magic of the North,

Ultimele zile cu Munch

ând un stil devenea mult prea popular sau când devenea prea confortabil prefera să-și reinventeze abordarea. „Toate tiparele sunt destinate să fie abandonate”, a scris odată în jurnalul său. De-a lungul vieții sale a trecut cu îndrăzneală de la naturalism la impresionism și de la simbolism la propriul brand unic de expresionism. Edvard Munch a abandonat reprezentările lumii exterioare în favoarea unor picturi care valorificau fragilitatea și extremele experienței umane, escaladând de la iubire la pierdere și de la tandrețe la gelozie. Data de 23 ianuarie 2024 marchează 80 de ani de la moartea artistului, iar cu această ocazie amintim de expoziția Magic of the North, care spune povestea lui Edvard Munch și a Berlinului, ilustrată prin picturi, gravuri și fotografii. Va fi deschisă până la data de 22 ianuarie, la Berlinische Galerie, din Berlin.

La începutul secolului XX, capitala germană a devenit pasionată de tot ceea ce însemna nordic, acest loc considerat mistic. Pictorul norvegian Adelsteen Normann a fost cel care, după ce a văzut lucrările lui Edvard Munch expuse în Kristiania, a convins Asociația Artiștilor Berlinezi să-l invite pe pictor, conaționalul său în mare parte necunoscut, să organizeze o expoziție personală în oraș. Cu toate că era așteptată cu nerăbdare, atât asociația, cât și publicul au fost șocați de ceea ce era prezentat. Lucrările aparent brute și neterminate www.zilesinopti.ro

erau departe de orice viziune nordică a frumuseții, iar expoziția se închide după doar câteva zile. Amuzat de acest scandal, Munch se mută la Berlin, unde a continuat să trăiască și să lucreze până în 1908. „Munch Aﬀair”, așa cum presa a catalogat scandalul, este considerat începutul modernismului la Berlin. Cu aproximativ 65 de expoziții între 1892 și 1933, Berlinul s-a dovedit a fi unul dintre cele mai importante puncte europene din cariera lui Munch. Aici a găsit artiști, proprietari de galerii, intelectuali progresiști și colecționari care i-au promovat lucrările. Aici

a transformat gândirea convențională despre „magia Nordului”. În timpul dictaturii naziste din 1933, pictorul a fost inițial celebrat de politicienii din domeniul culturii drept „mare artist nordic”, pentru ca apoi să devină o victimă timpurie a campaniei defăimătoare împotriva artei „degenerate”. Expoziția cuprinde aproximativ 80 de lucrări ale lui Edvard Munch. Acestora li se alătură lucrările altor artiști, precum Walter Leistikow și Akseli GallenKallela, care și-au pus amprenta, la sfârșitul secolului al XIX-lea, asupra modului în care Berlinul și-a imaginat nordul și asupra lumii artei moderniste din oraș. PAGINA 37

ARTE VIZUALE

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

IRIS VAN HERPEN: Artă, tehnologie și inovație

ăscută și crescută în Wamel, un sat pitoresc din Țările de Jos, faimos pentru peisajele și casele tradiționale olandeze, Iris van Herpen și-a petrecut întreaga copilărie în mijlocul naturii. Alături de pasiunea pentru balet, care a contribuit la modelarea viziunii sale asupra corpului uman (devenit, prin modă, un mijloc de comunicare), legătura timpurie cu mediul înconjurător a influențat semnificativ abordarea ei în universul vestimentar. După ce a lucrat pentru Alexander McQueen și Claudy Jongstra, creatoarea a înființat Maison Iris van Herpen în Amsterdam, în 2007, creațiile sale fiind considerate în prezent opere de artă.

Până pe data de 28 aprilie 2024, în cadrul Musée des Arts Décoratifs, din Paris, expoziția Iris van Herpen: Sculpting the Senses celebrează inovațiile designerului, vorbind, prin intermediul unei selecții de peste o sută de piese haute couture, plasate alături de opere de artă contemporană semnate de artiști precum Philip Beesley, Collectif Mé sau Wim Delvoye, despre poziționarea corpului în spațiu, despre interacțiunea acestuia cu îmbrăcămintea și despre cum va evolua într-un viitor marcat de schimbări rapide. Ideologia lui Iris van Herpen este profund ancorată în inovație și în explorarea materialelor neconvenționale. Ea a devenit unul dintre primii designeri care au adoptat tehnologia de imprimare 3D în construcția pieselor vestimentare, când, în 2010, ca parte a Colecției Crystallization (inspirată de procesul cristalizării), a prezentat o rochie realizată în colaborare cu Daniel Widrig, anunțând astfel o nouă direcție în cariera ei: transformarea modei într-un limbaj interdisciplinar și o entitate dinamică, în care pot fi integrate elemente din artă, chimie, dans, fizică, arhitectură, biologie, design și tehnologie, contestând astfel definițiile clasice despre haute couture. PAGINA 38

Apa, elementele acvatice și originea vieții reprezintă motive recurente în designul creatoarei, ea fiind inspirată de versatilitatea, schimbarea continuă și forța naturii, evidențiate prin liniile fluide ce transformă materialele, odată cu tehnologia 3D, în expresii artistice. O altă temă de bază în creațiile sale este cea a scheletului, inaugurată prin faimoasa rochie Skeleton (2020), realizată în colaborare cu Isaie Bloch și inspirată de lucrările artistului japonez Heishiro Ishino. www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Un aspect important al ideologiei Maison van Herpen este angajamentul față de mișcarea slow fashion, care, într-un peisaj contemporan unde producția masivă și consumul excesiv reprezintă probleme majore, își propune să creeze un viitor în care inovația poate fi folosită pentru a modela societatea. Conștientă de provocările din prezent, în ultimii ani, creatoarea a adoptat metode de fabricație eco-responsabile, fiind una dintre vocile care susțin abordările sustenabile și valorizarea calității și modei durabile în detrimentul cantității și sistemului fast fashion, care ucide planeta. Punând sub semnul întrebării structurile lumii moderne și ilustrând concepte precum puritatea naturii, metamorfoza, hibridizarea, hipnoza și condiția sufletului, artista construiește un univers care transcende existența fizică prin profunzime și autenticitate, capturând nu forma lucrurilor, ci esența lor emoțională și spirituală: „Încerc să creez un spațiu suspendat între realitate și visare.” www.zilesinopti.ro

PAGINA 39

ARTĂ SCENOGRAFICĂ

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Andrei Gîndac

DRAGOȘ BUHAGIAR: „Baza meseriei de scenograf este comunicarea pe toate palierele”

ertrude (Teatrul Național București) și Amfitryon (Teatrul Naţional Cluj), ale lui Silviu Purcărete, Bal la Savoy (Opera Națională Română Timișoara) și Full Monty (Wonder Theatre), ale lui Răzvan Mazilu, și Elektra (Teatrul Maghiar de Stat Cluj), al lui Botond Nagy, sunt spectacolele ce au avut premiera în 2023, care poartă amprenta vizuală a remarcabilului scenograf DRAGOŞ BUHAGIAR. A trece mai departe în revistă producțiile memorabile ce jalonează începând cu anii ’90 cariera uneia dintre personalitățile contemporane definitorii pentru artele spectacolului din România ar fi superfluu, dată fiind reputația domniei sale în rândul publicului și breslei deopotrivă, care i-a transformat de-a lungul timpului numele într-un veritabil brand artistic. Dincolo de explorările biografice punctuale, ne-a interesat să aflăm mai multe despre parcursul dintre vocație și profesie în cazul său, dar și perspectiva lui Dragoș Buhagiar despre raportul dintre scenografie și celelalte arte, ținând cont că, din 2020, predă studenților de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu cursuri de istoria artei, de stiluri în decor și costume, alături de, evident, cele de scenografie.

PAGINA 40

Plecăm în dialog de la ceea ce aţi spus pe scena Galei UNITER de la Timișoara, referitor la expoziţia Brâncuși, și anume că fiecare scenograf ar trebui să fie familiarizat cu opera acestuia. Vă rog să-mi detaliaţi un pic opinia dumneavoastră. Pentru mine, tema asta e mai amplă deoarece, ca orice artist și om care, aşa cum se spune, “din întâmplare” și predau, mă preocupă aspectul ăsta. Normal, sunt preocupat de originile artei, iar acestea, din punctul meu de vedere, se află în paleolitic, undeva între 35.000 și 75.000 de ani, și mie mi se pare că acolo se localizează gena asta pe care ființa umană o deține, mă refer la capacitățile de exprimare prin sublimare a formei, prin discursul extrem de simplu, dar eficient cumva. [...] Pentru mine, sunt câțiva artiști care s-au manifestat la începutul secolului XX, pe care eu îi consider extrem de influențați de originile formelor, de originile mijloacelor de exprimare... pentru că ce facem noi, de fapt? Noi ne exprimăm. Sigur că în paleolitic nu putem vorbi de o formă conștientă de artă, ci vorbim de o formă de comunicare, dar arta spectacolului www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

să dirijezi, cum să spun?, cap-coadă. Avea legătură, dacă vreți, cu sistemul lor de înțelegere a lumii. După tot felul de studii antropologice, știu că în metodele lor de comunicare, ca să zic așa, era vorba de fluiditate, iar asta înseamnă că e o dezvoltare pe orizontală a ceva care, de fapt, are legătură cu arta spectacolului. Ce însemna la ei fluiditate? Că un om, un animal, un copac, toate aceste categorii, se pot schimba între ele. Este exact ce facem noi, ce fac actorii pe scenă. Printr-un gest, printr-un costum, un actor poate deveni credibil într-o formă diferită, poate deveni copac sau poate deveni un animal și este credibil, pentru că e în limbajul scenei, în adevărul scenei. [...] foto © Adi Bulboacă

Adresându-mă acum şi dascălului de istoria artei, nu doar scenografului, din perspectiva esențializarii formei pe care aţi adus-o în discuţie, unde îl plasaţi pe Brâncuși în raport cu, să zicem, Henry Moore sau cu Giacometti? Mie mi se pare că Brâncuși e mai profund, este mai aproape de sublimarea formei, adică el a interpretat mai puțin forma. [...] Apropo de Giacometti, acesta, după părerea mea, a fost foarte influențat de arta nuragică și de tot ce s-a întâmplat în Epoca bronzului în Sicilia. Dacă studiem miniatura din acea perioadă nuragică, o să observăm că Giacometti și-a asumat cultura aia aproape în totalitate, dar asta nu înseamnă că el nu e original, evident că nu asta vreau să spun. Brâncuși s-a dus însă mai departe, s-a dus într-o zonă care nici nu mai ține de conștient, aproape că aș spune că avea în genă ceva din ce avea şi omul primitiv, ceva pe care nu-l puteai controla, adică nu puteai

PAGINA 41

foto © Florin Biolan

Dragoș Buhagiar și Doina Lemny. curatoarea expoziției Brâncuși. Gala UNITER, Timișoara, 2023

Citiţi interviul complet cu DRAGOŞ BUHAGIAR pe www.zilesinopti.ro

înseamnă comunicare. Baza meseriei mele este comunicarea pe toate palierele. Ca scenograf, eu am evoluat lucrând și am învățat că baza meseriei mele - e un lucru care nu mi s-a predat în Academia de Artă, a trebuit să învăț repede, practic, acest lucru - este comunicarea cu toate palierele, cel artistic, al producătorului, zona de ateliere, adică e o comunicare pe care o dezvolți cu limbaje diferite, pentru că tu trebuie să-ți adaptezi limbajul în funcție de persoana cu care vorbești, pentru ca mesajul tău să ajungă unde trebuie și să fie înțeles. Iar Brâncuși, din punctul meu de vedere, este unul dintre acei artişti care a reușit asta... dincolo de compoziție și de finețea gestului, fiecare sculptură a lui Brâncuși are o poveste în care este inclusă şi piatra, materialul, dar şi mijloacele cu care el a lucrat sau gradul de finisare pe care l-a dat. Și atunci, sigur că un artist care reușește să se exprime atât de simplu, cu un efect atât de puternic asupra ochiului mă interesează, pentru că, de fapt, aici este ceva ce eu caut în scenografie. De foarte multe ori, un spațiu gol care se tot schimbă odată cu textul sau odată cu propunerile regizorului prin intervenția unor obiecte, dispariția lor... am observat că întotdeauna simplitatea a avut un impact mai mare asupra publicului.

POP CULTURE MAGAZINE

ARTĂ CONTEMPORANĂ

TEXT DE CĂLIN DAN

MNAC. 20 x 2 = 24

N fotografii © MNAC.ro & MNAC FB

e plac cifrele aniversare. Drept pentru care Muzeul Național de Artă Contemporană este sărbătorit întodeauna dublu: o dată pentru că a fost creat (în 2001) și încă o dată pentru că există într-un loc al său, acolo unde îl vizitează toată lumea – Palatul Parlamentului, acces prin Calea 13 Septembrie (din 2004). În 2021 am serbat două decenii de la apariție; în 2024, pe toată durata anului, vom organiza evenimente pentru aniversarea doi.

Întâi de toate – așa cum ne-am obișnuit, două sezoane expoziționale de excepție, care se vor lansa, cu petrecerea aferentă, pe 25 aprilie (ca de obicei, într-o joi), respectiv pe 29 octombrie, de data aceasta în mod excepțional o zi de marți – pentru a marca la milimetru cele două decenii de la deschiderea oficială a MNAC în noul său sediu. Am putea să anunțăm de acum expozițiile, dar nu o facem din principiu: vrem ca surpriza să rămână intactă până la momentul oportun – cu patru săptămâni înainte de vernisaje. Dar putem asigura cititorii că va fi, ca de obicei, un mix calculat cu grijă de genuri artistice, de generații, de personalități diverse și că toate categoriile de prieteni ai muzeului vor găsi ceva pe gustul lor. Apoi – activitățile editoriale. Editura MNAC pregătește pentru 2024 o serie de titluri de excepție. În primul rând, îndelung așteptatul catalog al colecției, ce pornește de la selecția și structura curatoriale, realizate în expoziția Văzând istoria 1947-2007, pe care Muzeul a PAGINA 42

prezentat-o în perioada 15 noiembrie 2018 – 26 septembrie 2021. Va fi o lucrare monumentală, în două volume, care va deveni, suntem siguri, un titlu de referință pentru toate cercetările viitoare în domeniul istoriei artei produse în România. Apoi, monografiile Ion Bitzan, Iulian Mereuță, Ion Grigorescu, trei artiști excepționali ai generației care s-a afirmat în deceniul de semi-libertate 19601970. Și, desigur, broșurile catalog ale expozițiilor realizate de MNAC în intervalul septembrie 2023 – octombrie 2024. Toate titlurile vor fi accesibile la Magazinul MNAC și la librăriile partenere ale lanțului Cărturești, dar și la celebra librărie „La două bufnițe”, din Timișoara. Și pentru că am menționat magazinul Muzeului, să nu uităm că orice vizită la MNAC trebuie să includă un popas în acest loc, aflat mereu în schimbare și oferind în permanență produse noi, întotdeauna legate de industriile creative și inspirate de artele vizuale din România. Un pas mai departe de magazin, Biblioteca MNAC www.zilesinopti.ro

ZILe ȘI nOPȚI

pune la dispoziția studenților și cercetătorilor, dar și a publicului general câteva mii de volume (albume, monografii, publicații), precum și un fond documentar referitor la artiști, evenimente și opere care au constituit tabloul istoric al artelor vizuale din ultimii 80 de ani. 2024 va fi anul inovațiilor. Vom lansa un târg al cărților de artă publicate în România, un târg de design autohton, vom boteza spațiile MNAC cu nume celebre ale artei de la noi, vom relua explorările crângului MNAC cu elevii școlilor din vecinătate, vom realiza un festival de teatru social și un festival de muzică electronică pe atât de populara terasă a Muzeului. Și cu asta ajungem la esența instituțională a Muzeului. Așa cum ar trebui să fie toate muzeele secolului XXI, MNAC este locul www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

unde copiii vin cu părinții lor să se joace de-a cultura, iar părinții vin cu copiii pentru că pot respira în voie alături de ei, în spațiile generoase ale expozițiilor. MNAC este locul unde adolescenții și tinerii vin câte doi sau în grupuri pentru a socializa în jurul (sau în mijlocul) artei contemporane. MNAC este locul unde vizitatorii Bucureștiului vin să înțeleagă mai bine orașul, istoria lui recentă și ambițiile lui de viitor. Toată lumea, cu mic cu mare, călătorește la MNAC deoarece s-a deprins să simtă că arta contemporană este un companion firesc, de zi cu zi, și că muzeul nostru, vechi de 20 + 3 ani, este aici tot timpul, pentru toată lumea. Călin DAN, Director General MNAC PAGINA 43

PERFORMING ARTS

INTERVIU DE IOAN BIG

Fiesta coregrafei ANDREA GAVRILIU

entru inventiva și originala coregrafă ANDREA GAVRILIU, anul 2024 se anunţă extrem de dinamic, cele mai noi spectacole ale sale, SF (Super Fragil), de la Teatrul Excelsior, Double Fiesta şi Palace Escape (aka Opturi Supranaturale), de la Teatrul Godot, și, respectiv, Cine l-a ucis pe tata?, montarea lui Andrei Măjeri de la Teatrul Metropolis din București, fiind accesibile publicului încă din ianuarie. Andrea Gavriliu, al cărei parcurs artistic este jalonat de producţii memorabile, indiferent că acestea au reprezentat creaţii proprii, precum Hotel PM, Singur printre mârlani, Cataclisma sau Outfitul şearpelui, ori au fost rodul colaborării cu regizori de calibrul lui Radu Afrim, Mihai Măniuţiu sau Andrei Şerban, pare a-și dori în ultima vreme să

se joace (la propriu) mai mult, mai luminos și mai liber în privinţa conceptelor de mișcare, reamintind de spiritul ludic al scânteietorului ei Zic Zac, mai ales că vine după o serie de proiecte sobre, precum Antigona, de Jean Anouilh, de la Teatrul Ivan Radoev din Plevna, sau Blind Spot, spectacol bazat pe motive din tragediile Oedip Rege, Antigona și Bachantele, de la Teatrul Naţional Sârb din Novi Sad. Referirea la debutul din 2013 nu este întâmplătoare, întrucât Andrea Gavriliu a creat Zic Zac pentru masteratul ei în cadrul UNATC, unde este acum lector, iar spectacolele sale recente au studenţi ca performeri, combinaţia dintre creativitatea reputatei coregrafe și energia tinerilor având ca rezultat o prospeţime reconfortantă, ce transformă aproape instantaneu spectatorul în participant la... fiesta.

foto © Cătălin Asanache

„Umorul atenuează gravitatea temelor pe care le propun uneori” Andrea, performance-ul de teatru fizic Double fiesta şi cabaretul Palace Escape ne arată mai pregnant latura ludică a artei tale. Reprezintă o tendinţă naturală de echilibrare a preocupării pentru teme ce pun pe gânduri, precum SF (Super Fragil)? Mi se pare că ironia și umorul, în general, atenuează gravitatea temelor pe care le propun uneori. Mereu mi-a plăcut să creez un context dureros, căruia, în secunda doi, să-i scot limba. Mi s-ar părea ridicol să mă bălăcesc constant într-o singură stare. Orice situație poate fi privită așa sau altfel. La SF (Super Fragil) m-am simțit minunat să mă scălâmbăi cot la cot cu tinerii performeri. Ne-a plăcut să fim puerili într-un mod isteric, dar să ne oprim uneori și să zicem: „Voi vă dați seama că noi suntem plătiți pentru asta?” PAGINA 44

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

O particularitate ale Fiestelor tale este aceea că sunt spectacole-experiență, de care spectatorul se lasă absorbit. Având în vedere şi Privitor, de la Teatrul Andrei Mureşanu, raportul cu publicul pare să te preocupe tot mai mult... Cred că am mai zis asta odată, de mult, întrun interviu, că merg pe deviza „Ce ție îți place altuia îi face.” Încerc să fac lucrurile pe scenă în așa fel încât să îmi placă în primul rând mie. Dacă eu mă emoționez atunci când mă uit cum evoluează performerii cu care lucrez, mă aștept ca asta să aibă un ecou și în „privitor”. Desigur, sunt conștientă că percepția mea este profund denaturată din cauza excesului de... creație, dar fac din ce în ce mai des acest exercițiu al detașării de propria muncă. Dacă vreun spectator îmi spune la final „Mi-aș fi dorit să fiu acolo cu ei!”, consider că mi-am atins scopul. Iar dacă asta presupune, din punct de vedere tehnic, să-l așez în același spațiu cu performerii, așa să fie atunci. Că voyeuri suntem destul în restul zilei. Double Fiesta este o recreere a spectacolului de Fiesta, pe care l-ai imaginat la Sofia, în 2022. Spune-mi câteva cuvinte despre nașterea conceptului original. Ideile îmi vin din te miri ce. Ideea pentru Fiesta a venit dintr-o piesă muzicală care nu are nici cea mai mică legătură nici cu conceptul spectacolului, nici măcar cu coloana sonoră. Mi-a generat, pur și simplu, imaginea unei mese lungi, îmbelșugate și a unor participanți la această cină simandicoasă, care – nu-i așa? – dansează. Ce altceva să facă?... Și ca orice idee care vine neinvitată, am pus-o www.zilesinopti.ro

Palace Escape, Foto: Dinu Lazăr

deoparte pentru momentul în care mi se va ivi ocazia s-o înfăptuiesc. [...] Mihai Dobre, compozitorul, și cu mine ne doream de ceva vreme să creăm o coloană sonoră „one shot”, adică o oră de ritm repetitiv pe care să se dezvolte, gradat, o stare. Să înceapă totul cu o matematică atent controlată și să se degradeze, cât mai fin cu putință, într-o transă colectivă. De ce ai simţit nevoia, prin Double Fiesta, de revenire asupra conceptului? Am fost destul de mândră de ce am reușit să realizez cu Fiesta. Adesea spun despre spectacol că este o „rețetă”. Coloana sonoră și coregrafia asigură structura precisă a dramaturgiei. Iar dacă la coregrafie se mai poate umbla, muzica îmi pare „rotundă” și n-aș schimba nimic la ea nici după a doua punere în scenă. Încă de la premiera de la Sofia am știut că aș reface lucrarea. Îmi doream, în cea mai mare măsură, să o refac cu un număr mai mare de performeri. Oportunitatea mi-am creat-o de una singură atunci când am câștigat postul de lector la UNATC și am știut că voi avea o gașcă mare de studenți talentați, care ar fi mai mult decât bucuroși să facă parte dintr-un asemenea spectacol. Ăsta e avantajul tinerilor la început de drum: nu trebuie „seduși” prea mult ca să se lase pe mâinile mele. [...] Citiţi interviul complet cu ANDREA GAVRILIU pe www.zilesinopti.ro PAGINA 45

foto © Cătălin Asanache

Double Fiesta

POP CULTURE MAGAZINE

B.D.

TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

Anul 2023 în Benzi Desenate 2023

poate fi considerat un an bogat în apariții editoriale dedicate benzilor desenate românești. Unul dintre cele mai importante volume apărute poate fi considerat albumul GOPO în 100 de pagini de bandă desenată (Ed. Grafic, coordonatori Anca Moscu și Lucian C. Oancea), publicat cu ocazia Centenarului Gopo. Născut la 1 mai 1923, la București, Gopo a activat în domeniul artistic încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost primul realizator de animație din lume premiat cu un Palme d’Or la Festivalul de la Cannes. Trofeul a fost adus în România pentru pelicula Scurtă istorie în anul 1957.

„Ați colecționat vreodată soare? Eu da! Am strâns fel de fel de sori: pictați, gravați sau ciopliți de om, după modelul strălucitor al soarelui de pe cer. Am găsit sori cu nas, cu ochi, cu gură, cu o coamă de flăcări în loc de păr, sori cu raze ondulate, sori cu săgeți, sori rotunzi, ovali. Odată am citit soare chiar sub un pătrat. Am desenat și eu un soare, dar altfel - așa cum nu l-am văzut niciodată. Era un soare foarte frumos; nu aşa urât și rotund ca cel de azi! (...) Desenând soarele acesta risipit, mi-am ales o fărâmă din el - planeta cea umedă. Și curând am desenat o altă fărâmă din planeta aceasta pe care am numit-o: omulețul.” Ion Popescu Gopo

Editura DPH a oferit iubitorilor celei de-a noua arte volumul Pilotul de pe Dunăre, un scenariu adaptat de Dodo Niță după Jules Verne, benzi desenate realizate de decanul de vârstă al BDPAGINA 46

ului românesc, maestrul Puiu Manu (95 ani). Publicat la imprintul GRAFIC al editurii ART, a apărut volumul de debut al artistului Valentin Ionescu, o adaptare după piesa lui Ioan Luca Caragiale Două loturi. Editura Pavcon a publicat volumul Exploratorii Timpului, realizat de arhitectul Radu Marian, care revine în lumea BD-urilor românești cu aventurile a două dintre cele mai simpatice personaje ale sale: Sorinel și Robidic!

Artistul Daniel Dănil publică două volume tot la editura Pavcon. Titanul, după un scenariu de Alex Ștefan, cu o acţiune ce are loc în 1952, la şase ani de la victoria Axei în cel de-al Doilea Război Mondial. www.zilesinopti.ro

ZILe ȘI nOPȚI

„Regatul României este condus de dictatura militară a mareșalului Ion Antonescu, care ține țara cu fermitate sub jugul alianței cu cel de-al Treilea Reich. În interiorul patriei proliferează însă o Rezistență care urmărește cu orice preț revenirea României la democrație. Pe plan extern, perspectiva unui război cu Ungaria planează amenințător peste orizontul vestic. În întunericul adus de <<Noua Ordine Europeană>>, Regatul României stă acum pe un butoi cu pulbere, gata să sară în aer în orice moment.” Al doilea volum este o revenire asupra unui album alb-negru publicat cu câțiva ani în urmă, reluat în 2023 în culoare și

oferit iubitorilor de istorie: Povești cu viteji. La editura Arthur apare Lumea magică a lui Puf!, benzi desenate de artistul Emanuel Pavel. „Emanuel Pavel reușește să creeze unul dintre cele mai simpatice personaje din banda desenată românească, un personaj memorabil, care merită să stea alături de Mihaela, Pin-Pin sau Miaunel şi Bălănel, care au fermecat copilăria atâtor generații. Acum este rândul lui Puf.” - Octav Ungureanu

Casa Radio continuă seria benzilor desenate însoțite de CD-uri și publică Povești după Ion Creangă și Muc cel Mic, realizate de Ionuț Popescu și Alexandru Ciubotariu. Editura www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Portocala Albastră publică Oac și Tac, un volum de benzi desenate dedicate celor mai mici cititori, realizat de artista Amandine Bănescu. La fel, pentru cei mici apare Zgripțuroiul din dulap și alte fabulații, de Luminița Alexandru și Alexandru Ciubotariu, publicat de editura Shelfie. Tot în seria aniversărilor și comemorărilor, 2023 a fost declarat anul Iuliu Maniu (150 de ani de la naștere - 8 ianuarie 1873 și 70 de ani de la moartea sa, în temnița Sighetului - 5 februarie 1953), evenimente marcate și de banda desenată românească prin publicarea romanului grafic interactiv, în limbile română și franceză, a volumului Momente din Istorie. Vol. III. Iuliu Maniu, benzi desenate de Mihai I. Grăjdeanu (Ed. Fundației Culturale Memoria), lansat la Bruxelles, Charleroi și Luxemburg. În acest context, au fost traduse în franceză și publicate romanele grafice interactive realizate de Mihai I. Grăjdeanu: Momente din istorie. Vol. II – Revolta anticomunistă de la Brașov. 15 noiembrie 1987 și Momente din istorie. Istoria comunismului în România. Începuturile.

Cu siguranță au mai fost și alte publicații BD realizate de autori români, albume și volume pe care sperăm să le abordăm în viitoare articole sau interviuri, dacă în aceste rânduri le-am omis. PAGINA 47

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

ART EXPO

DAVID HOCKNEY: Nuanțe din viața de zi cu zi

onsiderat astăzi unul dintre cei mai influenți artiști britanici ai secolului XX, David Hockney și-a început cariera la începutul anilor ’60, după ce în perioada petrecută la Royal College of Art din Londra (unde a fost expus unei varietăți de stiluri, intrând în contact cu artiști contemporani), a devenit fascinat de mișcarea Pop art, lucrările sale având ca elemente principale utilizarea culorilor intense și explorarea subiectelor din viața de zi cu zi.

În anul 1964, artistul a decis să se mute în Los Angeles, unde, inspirat de stilul de viață relaxat caracteristic Californiei, a finalizat una dintre cele mai cunoscute picturi ale sale, A Bigger Splash (’67), în care a surprins un peisaj unde absența personajelor umane se află în contrast cu mișcarea apei, invitând privitorul să completeze povestea și să își imagineze cine ar putea întregi cadrul. În anii ’70, el a început să lucreze cu aparate foto Polaroid, realizând colaje care combinau diverse imagini pentru a crea compoziții cu fragmente din viața cotidiană. Hockney fotografia diferite părți ale unei scene (adesea din unghiuri diferite), iar apoi le asambla pentru a obține o ilustrație expresivă, jucându-se astfel cu perspectiva. Până pe 21 ianuarie, la National Portrait Gallery, din Londra, retrospectiva David Hockney: Drawing from Life, dedicată desenelor realizate de artist, introduce vizitatorii în universul său creativ prin intermediul unor portrete care www.zilesinopti.ro

au în prim-plan cinci persoane importante din existența lui: Laura Hockney (mama), Celia Birtwell, Gregory Evans, Maurice Payne și Hockney însuși. Expoziția propune o călătorie inedită prin intermediul unor lucrări din colecții publice și private din întreaga lume, reexaminând evoluția celor cinci personalități pe o perioadă de șase decenii. Alături de tablourile sale cunoscute, curatorii au pregătit și o selecție de peste treizeci de lucrări noi, printre care se numără desene în creion (realizate în Paris, în anii ’70), creații tip Polaroid, ilustrații aparținând perioadelor în care Hockney picta autoportrete în fiecare zi timp de săptămâni și portretul lui Harry Styles, pe care l-a creat în mai 2022. PAGINA 49

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

OCU

„Am crescut având convingerea că arta este o necesitate, și nu un lux”

CU este o artistă vizuală din Transilvania. Portofoliul ei dinamic cuprinde o varietate de medii, de la picturi murale de mari dimensiuni la pânze, ilustrații, instalații imersive, art directing etc. În viziunea ei, tehnica folosită în realizarea unei lucrări este o unealtă prin care aduce la lumină creativitatea și conceptele ce pulsează în interiorul ei. Pe lângă activitatea individuală, a fost implicată în organizarea de proiecte culturale, precum festivaluri de artă stradală în Cluj, ateliere de artă stradală în mai multe țări și diverse proiecte și concursuri pentru arta stradală.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscută și apreciată în România? Deși din exterior pare că am un stil bine definit, eu însămi nu simt că pot încadra creațiile mele într-o singură direcție. Am mai multe căi către care îmi vine natural să mă îndrept și simt că merg într-o direcție determinată de intuiție. Aleg să abordez arta ca pe un experiment, explorând unde mă poartă anumite senzații sau repetiții, într-un fel de autodescoperire prin artă. De mică am fost atrasă de lumea vizuală, chiar înainte de a ști să citesc bine. Așadar, exprimarea mea prin desen și artă vizuală a fost întotdeauna o formă naturală de comunicare pentru mine. Procesul creativ este pentru mine ca un mecanism de PAGINA 50

self-discovery, unde fiecare linie trasă și fiecare formă conturată mă aduce mai aproape de a înțelege cine sunt și ce încerc să transmit. Pentru a fi cunoscută și apreciată în România, cheia constă în faptul că ceea ce creezi pentru public, în special în street art, unde interacționezi cu un public larg, trebuie să vorbească și pentru tine. Chiar dacă la momentul respectiv nu pot explica logic fiecare decizie, dacă simt o conexiune emoțională puternică, mă las ghidată de acel sentiment. Aleg să mă bucur de proces și să descopăr în mod constant noi aspecte ale creativității mele. Consider că este esențial să faci ceea ce îți place și să asculți dictatul inimii tale. Prin implicare și încercarea de a-ți crea oportunități atunci când altele nu sunt disponibile, poți deveni cunoscut și apreciat. Astfel, cred că recunoașterea

vine atunci când faci arta cu pasiune și autenticitate, creând conexiuni profunde cu cei care privesc lucrările tale. Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general? Street art-ul a avut o influență semnificativă asupra felului în care percep arta și lumea, în general. Consider că puterea street art-ului este mult mai amplă datorită naturii sale de artă capabilă să comunice cu masele. Încă de mică, mi-a plăcut să transform mediul înconjurător întrun spațiu plăcut, un loc care să vorbească mai mult. Observând străzile satului în care am crescut și apoi navigând prin străzile orașului, le-am privit ca pe un living room colectiv pe care ar trebui să ne străduim să-l facem mai plăcut inimii, să ne hrănească www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

sufletele. De exemplu, în copilărie pictam pietre mări pe care le adunam de la râul din apropiere și le amplasam în curte sau pe stradă, colorândule în ideea de a îmbunătăți estetica locului. Așadar, am crescut având convingerea că arta este o necesitate, și nu un lux. Această necesitate subtilă este adesea ignorată într-o lume în care mulți luptă să supraviețuiască, dar este esențială pentru sănătatea noastră mentală și spirituală. Prin street art am intrat într-o relație profundă cu lumea din afara „bulei mele”. Fiecare interacțiune cu mediul mă inspiră și plantează semințe pentru noi idei și proiecte. Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România. Dacă ar trebui să evidențiez una, aceasta ar fi „Homo Galactic”, realizată chiar în Cluj. Această lucrare m-a surprins și pe mine, mai ales pentru că nu mă așteptam la un efect atât de puternic al iluziei optice create. De ceva

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

HOMO GALACTIC, collaboration Ocu _ Kero, Cluj 2020

timp mă pasiona să explorez și să înțeleg cum pot crea iluzii optice care să ofere impresia reală a mișcării. Am reușit să dezvolt o schiță și să pun în practică această tehnică. Am utilizat propriul model, un pattern pe care l-am integrat adesea în lucrările mele din ultimii ani, pentru a crea mișcarea. În plus, am adoptat forma minimalistă a unui humanoid, reprezentativă pentru Kero (cu care am colaborat pentru a da viață muralului). Lucrarea „Homo Galactic” transmite un mesaj profund despre interconectarea intensă dintre umanitate și univers, unde fiecare îl influențează pe celălalt în moduri semnificative. Suntem modelați de univers și, în același timp, avem capacitatea de a-l modela în schimb, creând astfel o relație dinamică și continuă între macrocosmos și microcosmos. Am dedicat

o perioadă considerabilă pentru a înțelege cum poate funcționa această iluzie optică, iar rezultatul final a depășit așteptările mele. Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale? Îmi doresc ca atunci când oamenii trec pe lângă una dintre lucrările mele să li se deschidă un portal către o dimensiune nouă, perfectă pentru privitor. Dacă simt chemarea, aceștia ar putea trece prin portal și să descopere o nouă dimensiune plină de surprize și posibilități. Sau poate chiar să intre întrun multivers fascinant, explorând variante diferite ale realității. În esență, aș vrea ca lucrările mele să transforme experiența de a privi arta într-o călătorie introspectivă către noi lumi și posibilități. PAGINA 51

TEXT DE ALEX MUŞAT

IANUARIE 2024

Muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Regele, la 89 de ani Este anul 1977, iar Elvis aproape că își încheie un deceniu de peripluri prin orașele Statelor Unite. „Publicul său este alcătuit din femei de vârsta a doua cu păr albastru”, spun cronicile, în timp ce bizareriile vieții de turneu sunt nelipsite: ședințe de spiritism cu membrii echipei, supradoze ocazionale, dar și escapade neînsoțite pe străzile unor orașe ce nu au visat vreodată că Regele le va călca pragul. Captiv în închisoarea Hollywoodului pe tot parcursul anilor ’60, Elvis și-a văzut domnia prăbușită în urma avalanșei hippie și a Invaziei Britanice și atât de mult și-a dorit să împiedice înaintarea muzicii de peste Ocean, încât în 1972 s-a urcat singur într-un avion și a dat buzna la Casa Albă peste președintele Nixon, rugându-l pe acesta să îl facă agent secret al F.B.I-ului. Planul era ca Elvis să se infiltreze în interiorul găștilor hippie care corupeau tineretul american, salvând noua generație de pericolele prezentate de John, Paul, George și Ringo. Desigur, Nixon nu a fost de acord, iar anii ’70 au continuat plini de concerte cu casa închisă, derulate prin sălile de sport, amfiteatrele, stadioanele și arenele Statelor Unite, cu un Elvis paranoic, purtând adesea un pistol într-una

din ghetele sale. Adolescenții s-ar fi înghesuit mai degrabă la concertele KISS, însă părinții lor își trăiau cea de-a doua tinerețe în acordurile baladelor country cântate de un artist pe care mainstream-ul îl cam uitase. Cu douăzeci de ani înainte, peisajul era însă cu totul altul. În 1956, apariția lui Elvis în cadrul show-ului de varietăți al lui Ed Sullivan dădea peste cap industria muzicală și influența o întreagă generație de viitori muzicieni. Într-o țară puternic segregată, a cânta muzică de origine afro-americană reprezenta un șoc imens, în timp ce mișcările sale erau considerate atât de vulgare, încât cei de la televiziune nu aveau voie să-l filmeze decât de la mijloc în sus. Interesantă abordare, dacă stăm să ne gândim la cât de puțin ne mai șochează industria muzicală acum. Astăzi, la 89 de ani de la naștere, Elvis ne zâmbește de pe magneți de frigider, căni, prosoape, perne și tricouri, în timp ce Graceland, locuința sa din Memphis, atrage milioane de vizitatori anual. Concursurile de imitatori fac furori, casele de discuri reîmpachetează constant înregistrări abandonate la momentul lansării, iar filmul din 2022 al regizorului Baz Luhrmann a deschis apetitul pentru imperiul Presley în rândul unei noi generații de adolescenți. La granița dintre brand atotprezent și artist autentic, Elvis continuă să fascineze generații întregi prin livrări vocale influente și o carismă de neegalat. PAGINA 53

www.zilesinopti.ro Elvis Presley

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna ianuarie

una aceasta ascultăm albume live și creații de studio ale artiștilor ce și-au lăsat amprenta în muzicile folk, rock și rock progresiv. Fie că alegem să le consumăm în formate fizice, fie că le dăm play online, LP-urile lunii merită ascultate cap-coadă, mai ales că două dintre acestea sunt înregistrări live – o abordare mai puțin întâlnită în peisajul lansărilor discografice ale momentului. Peter Gabriel – I/O

Bob Dylan – The Complete Budokan 1978 În vârstă de 82 de ani, Dylan își revizitează faimoasele concerte susținute în influenta sală de concerte Budokan, lansând 58 de piese înregistrate în timpul show-urilor susținute în zilele de 28 februarie și 1 martie 1978. Având în vedere faptul că 36 dintre aceste cântece nu au mai văzut lumina zilei până acum, noul pachet este la mare căutare în rândul fanilor lui Dylan, mai ales că acesta are obiceiul de a lansa în mod oficial bootleguri (înregistrări neoficiale, răspândite fie pe casete audio sau CD-uri, fie pe Internet). Departe de originile folk, The Complete Budokan 1978 ne prezintă un cantautor eclectic, interpretându-și creațiile cu arome de rock, într-o epocă în care cântecul de protest era „îngropat” de funk și disco. www.zilesinopti.ro

Un album a cărui creație a durat mai bine de 28 de ani, I/O reprezintă prima colecție de piese originale lansate de cantautorul britanic din 2002 încoace. Însoțit de o campanie de promovare cât se poate de originală, Gabriel lansând câte un single în fiecare zi cu lună plină a anului trecut, LP-ul ne plimbă prin art rock și art pop, oferindune o porție originală de muzică nouă, gata să fie ascultată cap-coadă, fără distrageri cotidiene. În plus, pe album își mai fac apariția și colaboratorii clasici ai lui Gabriel, printre care se numără basistul Tony Levin și percuționistul Manu Katché, așa că nu ne rămâne decât să îi dăm play și să ne scufundăm în cele 136 de minute de creații muzicale inedite.

Porcupine Tree – Closure/ Continuation.live Proaspăt reuniții giganți ai rockului progresiv revin cu un material discografic live, înregistrat în data de 7 noiembrie 2022, în sala de concerte Ziggo Dome, din Amsterdam. Fie că alegem pachetul cu 2 CD-uri și 2 discuri blu-ray, fie că alegem să ascultăm concertul pe 4 viniluri, un lucru este cert: Porcupine Tree rămân relevanți și cât se poate de originali. Asftel, se pare că decizia liderului Steven Wilson de a reuni trupa a fost una de bun augur, acesta petrecându-și ultimii ani concentrându-se pe cariera solo. Blackest Eyes, The Sound of Muzak, Anesthetize sau Trains sunt doar câteva dintre „hiturile” prezente pe album, însă ne putem bucura și de interpretările live ale cântecelor lansate pe LP-ul Closure/Continuation, în 2022. PAGINA 55

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

foto © Mariam Sitchinav

KATIE MELUA „Am realizat că trebuie să găsesc inspirație și în fericire, nu doar în tristețe”

oncertul de la Timişoara, susţinut în decembrie de către KATIE MELUA, în cadrul evenimentului de închidere a Capitalei Europene a Culturii, a oferit melomanilor o experienţă emoţională memorabilă, întrucât, dincolo de prezenţa ei în premieră în România, spectacolul a avut un implicit caracter aniversar, populara cantautoare britanică, născută în Georgia, sărbătorind 20 de ani de la debutul său jazzy, Call Oﬀ the Search, album al cărui imens succes avea să îi deschidă porţile în ascensiunea ultra-rapidă spre stardom cu Piece by Piece şi Pictures. O ‘adrenaline junkie’ hipersensibilă în tinereţe, deopotrivă în carieră şi în particular, KATIE MELUA

Katie, anul acesta vei împlini 40 de ani, o cifră rotundă, aşa că spunemi cum ţi s-a nuanţat perspectiva asupra vieţii, cu trecerea timpului. Dintotdeauna am fost o fire foarte optimistă şi am fost îndrăgostită de viaţă, dar această iubire s-a accentuat PAGINA 56

(n. 1984) ne arată prin albumele sale recente - mai ales Love & Money, din 2023, înregistrat când artista era însărcinată - o maturizare în cel mai frumos sens al cuvântului, fie şi dacă ne gândim doar la creşterea în profunzime şi complexitate a compoziţiilor sale, inspirate în mare parte, ca întotdeauna, de altfel, din propriile trăiri. Despre diferenţele dintre Katie Melua de-acum, o mamă iubitoare şi o femeie activă în plan umanitar, şi Katie Melua de acum câţiva ani, care susţinea concerte la 300 de metri sub nivelul mării şi apărea în Grindhouse-ul lui Tarantino şi Rodriguez, am avut şansa să aflu câte ceva în mod informal chiar de la celebra artistă, al cărei nume a fost dat ca omagiu unei varietăţi de lalea roz, dar şi unui... asteroid.

foarte mult de când am devenit mamă... m-am îmbibat cu ea, e ca un ocean, atât de mare încât n-o pot cuprinde. Maternitatea mi-a redimensionat perspectiva. Înainte, obişnuiam să mă îngrijorez din tot soiul de fleacuri, care, pe moment, nu mi se păreau deloc mici, dar pe care acum le privesc drept

ceea ce sunt în realitate, nişte chestii minore. Mă preocupa în detaliu absolut tot ce ţinea de cariera mea şi voiam ca totul să meargă strună în privinţa asta, dar, în clipa de faţă, ceea ce contează cel mai mult pentru mine este să cresc un băieţel fericit şi să fiu un cetăţean bun al acestei lumi. www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

noi mergeam să ne jucăm acolo, printre elicopterele și avioanele militare lăsate de sovietici, şi îmi amintesc că intram în acele avioane pline de praf și ne imaginam că putem călători în absolut oricare colţ din lumea asta. A fost ceva minunat pentru mine, copil fiind, pentru că simțeam, pur și simplu, că aş putea merge oriunde, când, de fapt, pentru mulți oameni era încă pe atunci extrem de dificil să părăsească țara [familia lui Katie Melua a emigrat în timpul Războiului Civil din Georgia, în 1993, la mai puţin de doi ani de la proclamarea independenţei de foto © Mariam Sitchinav

Un alt număr rotund este 30, sunt anii ce se împlinesc de când ai părăsit Georgia, împreună cu părinţii tăi. Păstrezi încă amintiri pregnante din copilărie? Desigur, atâtea! Una dintre ele m-a inspirat, de exemplu, să compun cântecul Plane Song de pe albumul In Winter [înregistrat de Katie Melua chiar în Georgia, în 2016, cu corul de femei din Gori - n.r.]. Bunica avea un aeroport abandonat lângă casa ei, iar

foto © Andreea Herzegh

Referindu-te la albumul The House, cu ani în urmă, spuneai: “mi-am dorit ca muzica mea să fie inspirată de viitor”. Ai vreun vis sau o dorinţă anume pentru 2024? Ce-mi doresc? Ca să nu vorbesc de oameni la modul general, mă voi referi strict la mine. Mi-aş dori, poate, să îmi dau seama ceea ce e bine de făcut, să merg mai departe în viaţă pe o cale care să mi se arate cu o mai mare limpezime şi să am energia potrivită de a păşi pe ea. Probabil că cea mai importantă dorinţă rămâne însă aceea de a ajunge la echilibru între munca mea şi familie... da, echilibrul este esenţial! Din punct de vedere al muzicii, dorinţa mea a rămas aceeaşi, de a face discuri care să se numere printre cele mai importante scoase vreodată de către generaţia mea. Habar n-am dacă am reuşit să fac un asemenea album până în clipa de faţă, dar sunt bucuroasă că am încă potenţialul de a o face - sunt convinsă de asta -, astfel încât continui să încerc și să lucrez la asta, alături de echipa mea.

POP CULTURE MAGAZINE

URSS - n.r.]. Îmi amintesc inclusiv de verile de la Marea Neagră, cu mine mâncând pofticioasă porumb fiert cu sare... da, am multe amintiri din timpul acela. Pentru că vorbim despre timp, trecerea sa îl face un prieten sau un dușman? Ooh, este o întrebare atât de bună! Cred că trebuie să-l consider ca pe un aliat, pentru că învăț extraordinar de multe pe măsură ce înaintez în vârstă. Îmi place experiența pe care o acumulez. Îmi place chiar şi cum mi s-a schimbat vocea. Îmi place cum, pe măsură ce mă dedic tot mai mult artei mele, cu atât devin mai bună. Una peste alta, mi se pare că sunt aceeaşi optimistă totală, deci trebuie să cred în continuare că timpul este de partea mea, nu împotriva mea. [...] Citiţi interviul complet cu KATIE MELUA pe www.zilesinopti.ro PAGINA 57

ALBUM

TEXT DE ALEX MUŞAT

n luna noiembrie a anului trecut, Dolly Parton lua melomanii prin surprindere cu lansarea celui de-al 49-lea album solo, solo o colecție de 141 de minute ce aduce un tribut muzicii rock. Desigur, atunci când ne gândim la Dolly, ne gândim mai degrabă la country, dar iată că dorința de aventură muzicală a artistei în vârstă de 78 de ani rămâne de neoprit. Let It Be, Every Breath You Take, Purple Rain sau (I Can’t Get No) Satisfaction primesc interpretări noi, în timp ce printre artiștii invitați pe LP se numără Sting, P!nk, Miley Cyrus, Debbie Harry, Mick Fleewtood, Elton John, Lynyrd Skynyrd, Rob Halford, Stevie Nicks, Peter Frampton, Ringo Starr și Paul McCartney.

DOLLY PARTON, de neoprit! foto dollyparton.com

Albume de acest tip s-au mai tot realizat, mulți artiști refugiindu-se în înregistrarea coverurilor, însă mai rar găsim o listă atât de impresionantă de legende adunate la un loc. Cât despre mini-reuniunea Beatles, se pare că Dolly Parton e cam singura persoană care îi poate contracta pe Paul și Ringo drept session musicians, versiunea sa a piesei Let It Be fiind, în ochii criticilor, unul dintre punctele forte ale LP-ului. Născută în data de 19 ianuarie 1946, Dolly Parton a lansat, în medie, un material discografic pe an, însă numărul LP-urilor lansate nici nu se apropie de numărul cântecelor compuse: peste 3000 de creații muzicale poartă semnătura lui Dolly, inclusiv hitul I Will Always Love You, făcut faimos pe tot globul de către Whitney Houston, în 1992. www.zilesinopti.ro

De altfel, Dolly ar putea să se ia la întrecere numai cu legendarul cantautor Willie Nelson, care a ajuns la imbatabilul număr de 100 de materiale discografice înregistrate. Desigur, countryul nu este o competiție, însă recordurile doborâte de Dolly

Parton ne demonstrează pasiunea sa față de reinventare și explorare muzicală continuă. În ceea ce privește Rockstar, albumul cu o durată de aproape trei ore, nu ne rămâne decât să îl achiziționăm în format fizic sau să-l ascultăm cap-coadă pe platformele de streaming, căci Dolly ne oferă un tour de force veritabil, proaspăt și plin de pasiune. De altfel, ar trebui să mulțumim și comisiei care a decis să o includă pe aceasta în Rock and Roll Hall of Fame, deoarece Dolly a dorit să demonstreze fanilor că merită o astfel de onoare, lansând un material discografic imens, gata să fie lăsat moștenire generațiilor dornice de descoperirea uneia dintre cele mai populare și autentice artiste americane ale secolului XX. PAGINA 59

FESTIVAL

INTERVIU DE IOAN BIG

MASSIMO ZAMBONI Parcursul unui muzician atipic, între CCCP și Dracula

PAGINA 60

foto © Andrea Dani

racula Film Festival a făcut deja o tradiţie din a propune cineconcerte susţinute de artişti ieşiţi din comun, iar unul dintre cei mai interesanţi invitaţi din 2023 a fost Massimo Zamboni (n. 1957), chitarist și compozitor italian, considerat unul dintre părinții PunkRock-ului italian, datorită trupei-cult pe care a fondat-o în 1982, CCCP – Fedeli alla Linea. Adoptarea simbolisticii de sorginte sovietică fusese promovată de Malcolm McLaren încă din anii ’70 pe scena Proto-Punk newyorkeză, dar ambivalenţa utilizării acesteia de către CCCP, între idealism (peste 75% dintre cetăţeni votau pe atunci Partidul Comunist Italian în Reggio Emilia, oraşul natal al lui Zamboni) şi ironie intelectuală (titlul albumului lor din 1987, „Socialism şi Barbarie”, este o parodie a sintagmei „socialism sau barbarie” din eseul activistei Rosa Luxembourg, Juniusbrochüre, din 1915), a rămas unică pe bătrânul continent. În anii ’90, CCCP s-a metamorfozat în CSI, formaţie a cărei muzică a ajuns pe primele locuri în topurile Pop italiene, pentru ca, din 2000, Massimo Zamboni să opteze pentru o carieră solo, în care originalele sale experimente muzicale, inclusiv în spaţiul artelor performative (în Dracula Film Festival, de exemplu, a propus publicului „Zamboni VS Dracula”, soundtrack live compus integral având ca inspiraţie clasicul film cu Bela Lugosi), au fost complementate de o intensă activitate scriitoricească, în 2023 publicând a zecea sa carte, Bestiario selvatico. Personalitate inclasificabilă a culturii Pop europene prin capacitatea de reinventare şi apetitul pentru istoriile şi mitologiile contemporane, MASSIMO ZAMBONI reprezintă una dintre piesele esenţiale în complexul puzzle al muzicii italiene din ultimele decenii.

Massimo, plecăm în dialog de la expoziţia deschisă iarna aceasta, o retrospectivă dedicată grupului CCCP, pentru că este interesant parcursul tău de la PunkRock la incursiunile creative în teatru şi film... deci cum a ajuns Punk-ul în biserică? La începutul anilor ’80 am fondat CCCP, iar mai târziu, împreună cu solistul vocal [Giovanni Lindo Ferretti], am format cea de-a doua trupă foarte importantă din cariera noastră, CSI [Consorzio Suonatori Indipendenti]. În urmă cu circa 23 de ani ne-am despărţit şi fiecare şi-a urmat propriul drum, având deja stiluri diferite de a face muzică, ba chiar şi de viaţă. www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

@ Dracula Film Festival

www.zilesinopti.ro

foto © D. Cuoghi

Am reluat legătura cu Giovanni în nişte circumstanţe curioase la lansarea unui film documentar dedicat concertului nostru susţinut în URSS în vremea lui Gorbaciov - şi atunci s-a născut ideea unei noi colaborări, la 40 de ani de la înfiinţarea CCCP. Eu mă gândisem la o expoziţie, ideea venindu-mi întrucât în Reggio Emilia, oraşul în care locuiesc, există o veche mănăstire benedictină cu multe încăperi, foarte potrivită pentru aşa ceva. Parterul a fost renovat complet, frescele sunt refăcute, dar etajul este parţial încă în ruină, deci combinaţia de intervenţii rafinate şi ruine decrepite, exact ca în viaţă... mi se părea perfectă. Am pregătit expoziţia timp de un an, iar rezultatul se dovedeşte a fi de un mare succes [expoziţia Felicitazioni! CCCP – Fedeli alla Linea 1984-2024 este deschisă până pe 11 februarie, în biserica

POP CULTURE MAGAZINE

CCCP. 1988

San Pietro din Reggio Emilia n.r.]. Am adus acolo elemente diverse, o bucată din Zidul Berlinului, o maşină Trabant, am montat inclusiv Cavalli di Frisia, baricade din cele folosite în războaie pentru a opri invaziile dinspre mare, am adus fotografii, înregistrări audio, plus că avem şi filmul pe care l-am făcut special pentru expoziţie. Datorită succesului neaşteptat de mare, am susţinut până la urmă şi mai multe concerte în zonă, la care a venit foarte multă lume. Rămânem ancoraţi în prezent, pentru că ai lansat, relativ recent, nu doar un album nou, dar şi o carte, ambele având legătură atât cu regiunea de care eşti ataşat încă de dinainte de CCCP, cât şi cu preocuparea ta perenă, ca artist, pentru comentariul social şi istoric. Da, în 2022 am lansat un album intitulat La Mia Patria Attuale, în care vorbesc despre tot ce înseamnă pentru mine ideea de patrie, de ţară natală. “Patrie” este un cuvânt pe care dintotdeauna mi-a venit destul de greu să-l folosesc, pentru că semnificaţia lui în limba italiană este diferită de ideea de loc în care te-ai născut. Noţiunea de ţară natală, de ţinut

din care te tragi, este ceva foarte adânc înrădăcinat în sufletele noastre, dar foarte diferit de ideile politice, iar patrie este un cuvânt care, în Italia zilelor noastre, se vede aruncat în eter oricând şi oricum, în funcţie de felurite interese. Vezi tot soiul de demagogi care spun despre ei la televizor că sunt patrioţi, că Italia e patria lor, fără să le pese de fapt de naţiunea lor, de popor... le pasă doar de ei înşişi şi de carierele lor politice. În Al Doilea Război Mondial, partizanii se autointitulau patrioţi pentru că luptau şi mureau pentru ţara lor, pentru ideea de patriotism, şi nu îmi vine să cred că acest cuvânt, care avea odinioară o semnificaţie atât de adâncă, de specială, a ajuns să fie acum golit de conţinut, că aproape nu mai înseamnă nimic. A devenit doar un cuvânt pe care-l auzi când şi când la televizor, rostit de politicieni sau când naţionala de fotbal a Italiei câştigă vreun trofeu şi, dintr-o dată, toată naţiunea devine una de... patrioţi. [...] Citiţi interviul complet cu MASSIMO ZAMBONI pe www.zilesinopti.ro PAGINA 61

OMUL CU DISCURILE esbjörn Svensson „HOME.S.”

ând lumea fizică pierde un artist, rămâne opera sub o formă pe care să o putem păstra, să ne bucurăm de ea pe termen nelimitat și să o transmitem mai departe. Totuși, există o speranță că artistul a mai lăsat ceva nepublicat prin vreun raft sau sertar, o înregistrare care să completeze colecția, să liniștească dorința de nelimitare a admiratorului entuziast. Albumele postume pot fi încropeli mercantile sau adevărate comori dezvelite la timpul potrivit. Din a doua categorie face parte meditația pianistică a maestrului tăcut care a creat fenomenul Esbjörn Svensson Trio, un grup deschizător de drumuri și de minți care a adus muzica improvizată în săli mari, combinând jazzul, melodicitatea, profunzimea clasică și intensitatea rock. Dispariția lui tragică a lăsat o discografie solidă, precum și câteva preluări

PAGINA 62

TEXT DE BERTI BARBERA

postume din concerte. În 2022 a apărut Home.S., un set inedit de piese înregistrate Home.S. la pian, acasă, cu puțin timp înainte de accidentul de scuba diving, descoperite de soția lui, Eva, care le-a arhivat sub forma literelor din alfabetul grec, pentru a aminti de pasiunea soțului ei pentru istorie și mitologie. Parte din ele par a fi scrise doar pentru propriile urechi, urmând a fi dezvoltate de trio, dar ansamblul e minunat, intim, animat de armonii, pedale, contrapunct și frazare. Publicarea acestui material bucură admiratorii și îi apropie pe cei mai nou veniți. Se simte influența lui Keith Jarrett, însă muzicalitatea, plutirea, capriciul emoțional și resursele melodice aparțin în totalitate lui Esbjörn Svensson. Suficient cât să ne bucurăm și să ne aducem aminte de unicitatea lui și de pierderea suferită de scena contemporană a muzicii alese.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

eat&Drink

ZILE ȘI NOPȚI ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

Instituția socială a localului (de cartier) „Hai să ieșim la un suc” este una dintre cele mai puternice invitații de a petrece timp cu cineva apropiat (desigur, „suc” este doar un termen). În spatele acestei invitații se ascund însă multe stări. Sucul poate fi: „trebuie să mă descarc după o zi grea la muncă”, „trebuie să-ți zic ceva important”, „trebuie să-ți dau o veste bună/proastă” sau „hai să vedem alți oameni și să vorbim banalități”. Această ultimă stare este puternic asociată cu barul/ cârciuma/localul de cartier. Acolo unde ieși cu prietenii buni, dar în același timp te duci pentru că știi audiența locului. Figurile familiare, barmanul care știe deja ce bei, găștile de la bloc.

Locul ăsta este, de fapt, un liant al relațiilor sociale. O cercetare făcută în timpul pandemiei arăta că oamenilor nu le lipsea doar întâlnirea cu prietenii, dar și această forfoteală a străinilorcunoscuți din baruri. Mai mult, o statistică din UK arată cum închiderea unor puburi de cartier era asociată cu creșterea infracționalității în comunitate. Cârciuma de cartier are acest rol extraordinar al sentimentului de apartenență și de comunitate, dar trăiește într-un mare pericol: ÎNSINGURAREA SOCIALĂ. www.zilesinopti.ro

Deşi digitalul ne-a schimbat viața în bine, a adus și acest pericol: iluzia conectării ne face deconectați, munca remote ne face mai comozi, când ieșim (și o facem mai rar) mergem la o cârciumă mai fancy. Și toate acestea nu fac decât să omoare lent, dar sigur, cârciuma din cartier. Care se închide. Care se închide și închide relațiile sociale. Relații sociale care înstrăinează comunitatea.

foto: cottonbro studio (pexels.com)

Cu alte cuvinte, cred că e o miză mare cu această cârciumă de cartier. Miza nu e doar să susținem o afacere locală (deși e importantă), miza e să avem grijă de această instituție social-comunitară care ne face viața mai plină de oameni, de vorbe, de zâmbete, de interacțiune. În loc să scrii un mesaj, mai bine ieși la un suc. La cârciuma din cartier. Și chiar dacă prietenul/ prietena se dă ocupată (alt flagel al lumii moderne), ieși oricum. Dintre toate figurile alea familiare de la locantă sigur una va intra în vorbă cu tine. Și, dacă ești deschis, o să fii surprins ce discuție bună poate să iasă.

Poate fi o dorință bună pentru 2024: ieși mai des la un suc. În cartier. PAGINA 63

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Brânzăresele fără dubii

e la finalul toamnei am participat la un eveniment organizat de Caiete de Rețete în piața Astra din Brașov unde am avut ocazia să stau de vorbă cu câțiva dintre producătorii care-și vând marfa la tarabe. Cel mai mult am discutat cu trei doamne din hala de lactate: trei brânzărese.

foto © fb.com/CaieteDeRetete

Era o discuție în șase persoane: doamnele, organizatorul și Lucian Dragomir – producător de legume bio, invitatul meu. Pe mine, discuțiile consensuale în grup mă plictisesc de moarte. În general, le accept doar tête-à-tête, dar deja când ne înmulțim la masă încerc să mă eschivez, fac tot felul de glume contextuale neavenite, doar pentru a mai rupe din monotonia acestui „a fi de acord”. Datul dreptății constituie doar parțial o consolidare a propriei teze. În grup nici interogarea nu funcționează cum trebuie. Răspunsurile sunt, de cele mai multe ori, previzibile, de paradă. Adevărul apare în intimitate. Bârfa sau informația pe surse așișderea. Nu te poți confesa, mai ales unui străin, cu martori. Mai ales cu cei pe care îi poți deranja și nici nu vrei să te expui oprobiului celorlalți. Acolo mimezi apartenența la gașcă fără loc de mici derapaje. Clamezi nemulțumirile colective chiar dacă ești doar parțial de acord cu ele.

PAGINA 64

În acest context, am hotărât că e cazul să bag, senin, bățul prin gard: „Doamnelor, care dintre voi face cea mai bună brânză?”. Răspunsul, prompt, a căzut ca barosul lui Thor: niciuna dintre ele nu gustase din produsele celorlalte, ba mai mult, niciuna nu gustase, vreodată, altă brânză. „Păi, nu fac eu destulă, ce? nu-mi ajunge a mea?”, îmi răspunde una dintre doamne, după ce insistasem și întrebasem dacă nu a gustat nici măcar vreun alt tip de brânză de la supermarket. Cea mai tânără dintre interlocutoare bătea în 50 de ani și are 40 de vaci. Am întrebat-o dacă nu a încercat vreodată să matureze și mi-a zis că nu are rost, că oricum o vinde pe cea proaspătă imediat. Bun, deci aflu că validarea calității se subînțelege din faptul că nu rămâne cu marfă nemăritată. Ba mai mult, gustul tău coincide cu cel al cumpărătorului. Clientul probabil că a gustat și de la concurență și a ales produsul tău, așa cum alții au ales brânza de la taraba vecină. Cât timp nu rămâi cu marfa nevândută e bine și consider că și faptul că te pricepi să faci unul, două tipuri de brânză bine e destul. Îți stăpânești nișa. Însă nu pot concepe lipsa curiozității. Și, chiar dacă știi că nu o să schimbi niciodată nimic, tot ar trebui să încerci, cine știe, poate îți place. Dacă faci doar brânză proaspătă și caș poate o să te lingi pe degete după o felie de cașcaval. E ca și cum refuzi să folosești focul pentru a te încălzi doar pentru că te-ai obișnuit să dormi în frig. www.zilesinopti.ro

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Știri dulci 20 de ani de presă sunt printre ingredientele unor savuroase produse de cofetărie sau de patiserie făcute acum, cu trudă și pricepere, de o antreprenoare exjurnalistă Dulciuri care se topesc în gură, delicioase produse de patiserie și de cofetărie care au fost cumpărate pentru masa festivă de a doua zi, dar se cer șterpelite din frigider în toiul nopții de dinainte, au o nouă adresă: Ramuri Tei nr. 8, București. Cofetăria se numește Sweet O’Clock și a fost deschisă de Raluca Moisă, după o carieră onestă în care a trecut pe răboj două decenii de jurnalism. Raluca nu se pretinde cofetar sau patiser, deși a luat cursuri de specialitate, ci doar o antreprenoare la început de drum, în pofida faptului că prepararea dulciurilor, de la torturi la cozonaci, nu-i e străină de multă vreme. Ca mulți alți colegi din presă, m-am numărat printre cei care n-au ratat lansarea, știind ce minuni face Raluca atunci când își pune șorțul. Comit o indiscreție – anul trecut m-a vizitat la redacție și nu a venit cu mâna goală, ci cu ceea ce aveam să decretez acasă, după degustare, că fusese cel mai bun cozonac pe care-l mâncasem vreodată. Așa că, alături de jurnaliști sau oameni de comunicare, precum Paul Bădescu, Elena „Leni” Stoichiță, www.zilesinopti.ro

GURMAND Mihaela Manole, Petrișor Obae, Ana Maria Jităriță, Florina Tecuceanu, Bogdan Ciubuc, Iulia Roșu sau Camelia Cavadia, am ajuns pe străduța ce se intersectează cu Barbu Văcărescu, pentru o seară de bucurii culinare. Când guști ceva preparat la Sweet O’Clock, faci ochii mari, datorită surprizei provocate de rafinamentul gustului, apoi îi închizi de plăcere, pentru a savura intim gustul intens. Prin miile de ore petrecute lângă cuptor, nu mai puține decât cele rezervate documentării ca jurnalistă, Raluca a căpătat darul de a face ca preparate sofisticate să pară simplu de făcut. Le înșirui cu plăcere: chouquettes - bombițe pline de savoare, cu cremă fină de păstaie de vanilie de Bourbon, cornulețe fragede cu nucă, pudrate cu zahăr, sărățele cu cașcaval și susan, mini noix grillée - blat dens de brownie, ciocolată delicată cu lapte, nucă din abundență, rumenită și ușor caramelizată, mini tarte cu cremă de vanilie de Bourbon și fructe, mini tarte cu un custard cremos de lămâie și topping de bezea, echilibrul perfect de crocant-cremos-dulce-acrișor, salam de biscuiți cu fistic sărat, COOLivă cu portocală confiată, rom, vanilie, topping de biscuiți digestivi și zahăr brun, toate din ingrediente naturale, premium. Deși poate părea o complezență, când gust ceva de la Sweet O’Clock îmi zboară gândul la perele poșate „Belle-Hélène”, la „baba au rhum” sau la sufleul de mere cu înghețată de caramel și cu cidru făcute de Christelle Brua, prima femeie care a primit titlul de cel mai bun șef patiser din lume, în 2018. N-o luați ca pe o figură de stil forțată. Pur și simplu, preparatele Ralucăi te obligă să le compari cu cele mai bune pe care le-ai testat, ale marilor cofetari și patiseri, dacă nu chiar ale bunicii. PAGINA 65

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 restaurante din țară cu burgeri buni Burgerii nu sunt neapărat fast food, doar atunci când chiar sunt făcuți pe repede înainte și cu ingrediente de o calitate îndoielnică. Altfel, un burger gourmet, consistent, gustos și cu ingrediente premium este nu doar un adevărat ospăț, dar și o masă sănătoasă. Iată șase locuri din țară care fac burgerii cum trebuie și extrem de apetisanți.

București

Burgerz

 Covaci 4  0755.097.257 Iată un loc nou cu burgeri excelenți ce abia și-a deschis porțile în București. Ai de ales dintre: cheeseburger, bacon cheeseburger, hamburger, Le Chef (cu brie), Onion Hero (cu ceapă caramelizată și onion rings) și mulți alții. Brașov

Next Door

 George Enescu 11 bis  0733.077.317 La Next Door, care e chiar next door de Bistro de l’Arte (un alt loc care are în meniu un burger excelent), găsești în meniu șapte feluri de burgeri deosebiți, preparați cu carne de vită Black Angus, piept de pui sau halloumi (varianta pentru vegetarieni). Cluj

Bruto

 Record Park Onisifor Ghibu 20  0748.770.272 Bruto este un loc foarte apreciat de clujeni, atât pentru mâncare, cât și pentru evenimentele care au loc aici. Meniul este unul internațional, iar burgerul nu lipsește din el. Deci, treci pe aici atunci când te lovește pofta de burgeri, dar și când ai chef de un concert live și socializare. www.zilesinopti.ro

Timișoara

Bun Burger

 Constanța 2  0725.464.888 Cei de la Bun Burger sunt lăudați că ar face cei mai buni burgeri din Timișoara, cum sugerează și numele. Mai mult, cică ar avea și cel mai bun burger vegetarian, intitulat Piparcă. Până și chiflele și le fac singuri, deci e clar că avem de-a face cu niște oameni dedicați. Iași

Carul cu Burgeri

 Fulger 9  0332.402.234 În Iași există acest loc care se numește Carul cu Burgeri și care face niște monstruozități de burger, în sensul bun. De exemplu, au în meniu Champions Burger și Uppercut Burger, care sunt atât de mari, că nu poți să iei din ei o îmbucătură. Constanța

Burgheria Tomis

 Bdul Tomis 107  0731.001.003 Burgerii de la Burgheria Tomis arată într-un mare fel și sunt foarte apreciați de către constănțeni, food porn de-a dreptul. Nu degeaba terasa (încălzită) de aici este mai tot timpul plină. E bine de știut și faptul că pentru cei mai greu de săturat există și o versiune King Kong. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 67

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Ce bem în 2024

Anul acesta vom bea licori de origine asiatică, dar și cocteiluri pe bază de cafea, cocteiluri vegane ori vinuri în culori tari

endințele pieței de băuturi alcoolice din 2024 indică o continuare a curentelor din ultimii ani, cu accent pe explorarea unor produse orientale, exploatarea unor componente mai proaspăt introduse în mixere, cum sunt cafeaua sau ceaiul, diversificarea cromatică a vinului. Să ne turnăm încetișor. Începem cu influențele asiatice, care ne vor aduce în pahare ghimbir, iarbă de limon sau, pur și simplu, forma de artă de a extrage din orez simplu o licoare pe nume sake. Dorul de sake se ostoiește cu audiția „Baladei lui Shogun”, a neuitatului Gyuri Pascu: „Frunză verde de alun/ Auzit-ați de-un Shogun/ Îmbrăcat în kimono/ Chinuit PAGINA 68

de libido...” Ne pregătim să degustăm și în Europa cea mai vândută băutură alcoolică din lume – pariez că nu știați, nici eu n-aveam habar, că e așanumita vodcă din Coreea de Sud, populara Soju. Continuăm cu marea vedetă a cocteilurilor din ultimii ani. În 2022, când Espresso Marini a detronat Manhattan din topul celor mai vândute cocteiluri, ne-am frecat la ochi și ne-am dezmeticit într-o lume nouă. În 2023, ingredientul numit cafea s-a strecurat în cel puțin 46 de rețete de cocteil din măcar 26 de baruri de Top 50 din America de Nord. Orice mixolog pe care-l întrebați va ști să vă spună ce minuni pot deriva din lichiorul de cafea sau chiar din cafeaua

simplă, caldă sau rece. Dacă iei un prea-cinstit Black Russian, pe care oricine e treaz îl face cu părți egale de vodcă și de lichior de cafea, prin simpla adăugare a unei lingurițe de frișcă devine White Russian fără să-și piardă nota puternică de produs care, turnat în ceașcă, ne limpezește diminețile. Pui Horchata din America Latină, adică din orez, nu din alune tigrate, ca în Spania, iese White Mexican. Torni rom, în loc de vodcă, te-ai ales cu un White Cuban. Și, până la urmă, ce bei? Cafea cu un strop de altceva! E ca la rețeta originală de Irish Coﬀee, ideală pe vreme rece – whiskey irlandez, cafea fierbinte, zahăr. Dar oare e greșit să punem spirtoase de pe alte meleaguri? Aflăm în 2024! Viitoarea mea favorită e Cold Brew Negroni. După ce bei, cum am apucat eu în 2018, un Grand Negroni, în cel mai vechi bar de Campari din lume, de la Galleria Vittorio Emanuele din Milano, e greu de conceput că vei gusta ceva mai acătării. Dar ia încercați să combinați gin, vermut dulce și Campari cu cafea rece! Tot în 2024 vom fi gata să salvăm planeta turnându-ne firește, responsabil - pe gâtlej cocteiluri tot mai vegane, care nu conțin lapte sau frișcă de origine animală, ci alternative bazate pe plante. Nu uităm de spectrul vinului, care se îmbogățește cromatic. Ne-au intrat deja pe sub piele vinul roz, portocaliu, arămiu, roșu deschis, e timpul să ciocnim pahare cu conținut vibrant, fuchsia aprins, datorită co-fermenților care vor lărgi paleta coloristică din pahare. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 locuri din țară unde bei o ciocolată caldă Odată cu zilele reci și serile lungi de iarnă, nimic nu merge mai bine ca o ceașcă caldă și densă de ciocolată caldă. Această băutură devine un prilej de bucurie nu doar pentru cei mici, ci pentru toți cei care vor să-și facă zilele înzăpezite mai frumoase.

București

Boiler x Guido

 Calea Victoriei 143  0336.228.041 Boiler x Guido este o cafenea de specialitate care are și opțiuni pentru brunch, dar la care te poți opri și pentru o cană de ciocolată caldă foarte bună. Fiind pe Calea Victoriei, e locul perfect pentru a face un popas după o plimbare prin parcul Kiseleﬀ sau după ce ai străbătut artera de la Palatul CEC spre Palatul Victoria. Brașov

Sufra coffee and more

 Poarta Șchei 10  0787.811.802 Sufra e o cafenea nou deschisă în Brașov. Are un spațiu generos și primitor, iar pe lângă cafeaua de specialitate, aici găsești și o ciocolată caldă delicioasă, servită cu marshmallows. Merge de minune și cu o bucată de turtă dulce artizanală lângă (o găsești în meniu). Cluj

Meron

 Napoca 3 În Cluj găsești o ciocolată caldă foarte bună la Meron. Este vorba de ciocolată caldă de specialitate dintr-o singură plantație de cacao de origine, cultivată cu grijă, culeasă și prelucrată. Este 100% naturală, din Columbia, neapărat de încercat. www.zilesinopti.ro

Timișoara

Coffeerize Botanic

 Mărășești 14  0742.111.448 Așa cum îi spune și numele, Coﬀeerize Botanic e o cafenea plină de plante și reunește diverse tipuri de cafea de specialitate din jurul lumii. În plus, aici mai găsești și alte lucruri bune: băuturi artizanale, opțiuni bune de brunch, dar și o ciocolată caldă perfectă pentru o zi rece de iarnă. Iași

FIKA

 Piața Unirii 7, bloc B4  0734.524.274 În afară de o cafea bună de specialitate, la FIKA găsești și tot ce trebuie pentru un mic dejun consistent. De fapt, numele locului spune tot, deoarece în suedeză, FIKA înseamnă un stil de viață, un ritual social. Înseamnă „a lua o pauză”, în care, bineînțeles, poți savura și o cană de ciocolată caldă, pe care o au în meniu. Constanța

Haute Cup

 Bd. Tomis 67  0727.123.381 Haute Cup - Coﬀee Addicts este o altă cafenea unde constănțenii obișnuiesc să-și bea cafeaua de specialitate. Locul aparține unor oameni foarte pasionați de cafea și „greu de mulțumit”, după cum se descriu singuri. În meniu, la loc de cinste iarna, vei găsi și ciocolata caldă. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 69

foto: Polina Tankilevitch (pexels.com)

MIXOLOGY

Începem anul cu un smoothie detox? Pentru aceia dintre noi care și-au propus ca în 2024 să meargă mai des la sală sau să mănânce mai sănătos, vin cu o serie de smoothie-uri special concepute pentru detoxifiere. de lămâie. Pentru a da și mai tare aspectul Sunt convinsă că smoothie și detoxifiere vă renumitului cocktail, putem adăuga niste sirop duc cu gândul la o băutură verde, motiv pentru de grenadine acestui smoothie. care încep cu un smoothie cu spanac. Pe Cu siguranță v-au mai rămas portocale de la lângă ingredientul-vedetă, mai avem nevoie sărbători, astfel că, pentru a nu face risipă, de banane, mere și lămâi. După ce le dăm prin vă propun un smoothie cu portocale. Avem blender, ne putem îndulci băutura plină de nevoie de morcovi, semințe de in, ghimbir, suc antioxidanți cu sirop de agave sau de arțar, iar de lămâie, banane și sirop de arțar. Cei pentru un plus de revigorare putem care preferă băuturile mai reci pot adăuga acestui mix și mentă. adăuga gheață mărunțită, în locul Celor cărora încă le lipsește vara, apei, iar cei cărora le-au rămas le propun un smoothie cu și mandarine, cu siguranță că papaya, mango și ananas. Pe le pot adăuga la acest mix. lângă aceste fructe tropicale Iubitorilor de ceai le-am adăugăm lapte de cocos, fulgi pregătit un smoothie cu ceai de cocos și curmale medjol. verde și pepene roșu. Pe lângă Pentru un plus de beneficii, cele două ingrediente avem putem adăuga și ghimbir ras, și Smoothie nevoie de: miere, suc de lămâie, turmeric, iar pentru cei ce nu vor cu spanac apă și, opțional, suc de merișoare sau un smoothie foarte cremos, se poate cireșe confiate. Întrucât ingredientul principal adăuga și apă. Pentru amatorii de Tequilla Sunrise am pregătit este ceaiul verde, acest smoothie se poate consuma atât cald, cât și rece. un smoothie cu un nume asemănător. Pentru a prepara Sunrise Detox avem nevoie de banane, Pentru cei ce preferă matcha, am pregătit un smoothie special. Pentru preparare este mango, căpșuni, ananas, apă de cocos și suc

PAGINA 70

foto: Lisa Fotios (pexels.com)

www.zilesinopti.ro

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

POP CULTURE MAGAZINE

gheață. Pentru un plus de aromă putem adăuga nevoie de kale, banane, lapte de cocos și miere. și caramel. La acest mix puteți adăuga și kiwi, rodie sau Cei care credeați că smoothie-urile sunt doar ananas. Pentru a avea o diversitate și mai mare cu fructe, vă înșelați amarnic, întrucât în a culorilor, propun în continuare un smoothie continuare am ales un smoothie cu ciocolată. cu afine. Pentru preparare avem nevoie de Pentru preparare avem nevoie de avocado, banane, pudră acai, spanac, semințe de cânepă pudră proteică, lapte de migdale cu și semințe de rodie. Opțional, pentru aromă de vanilie, banane, spanac, ornare, puteți adăuga și semințe de pudră de cacao, miere sau sirop chia. de agave, ciocolată neagră și Dacă preferați un smoothie fulgi de cocos. Întrucât conține mai acrișor, vă propun unul cu pudră proteică, acesta este un merișoare. Pentru preparare smoothie perfect pentru cei avem nevoie de suc de rodie, care merg la sală. portocale, semințe de chia, Și pentru că pentru anul acesta, scorțișoară și piersici. În cazul culoarea desemnată este Peach în care băutura este prea acră, Fuzz, nu puteam rata un smoothie Smoothie cu puteți oricând adăuga miere sau portocale care are exact această culoare. Pentru sirop de agave, pentru a o îndulci. preparare avem nevoie de grapefruit, Pentru aceia dintre voi care caută să ananas congelat, iaurt grecesc, ulei de cocos și înlocuiască apa din smoothie cu ceva mai ghimbir proaspăt. Cei mai mulți recomandă inedit, am pregătit Golden Smoothie. Acesta ca acest smoothie să fie consumat alături de se prepară cu banane, iaurt grecesc cu miere, granola. morcovi, ananas, suc de portocale și lapte sau apă de cocos. Opțional, se pot adăuga și Cu atâtea rețete de smoothie-uri nici că ne semințe de chia sau de in. mai trebuie alte băuturi o perioadă, mai ales că Dacă printre voi se află iubitori de unt de promisiunea pentru acest an este să mâncăm arahide, cu siguranță veți vrea să încercați mai sănătos. următorul smoothie. Avem nevoie de unt de arahide, iaurt grecesc, banane, miere, lapte și foto: Roman Odintsov (pexels.com)

www.zilesinopti.ro

foto: Taryn Elliott (pexels.com)

PAGINA 71

TEXT DE ALIN GĂLĂȚESCU

Lifestyle

POP CULTURE MAGAZINE ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/ OPINII FASHION, FASHION EVENTS DESIGN & ARHITECTURĂ, AWARDS WWW.ZILESINOPTI.RO/LIFESTYLE

Anul 2024, Etapa I. Moda şi speranţele ei

ntotdeauna la începutul unui nou an facem prognozele asupra acestuia în două etape: ianuarieiulie şi iulie-decembrie. Pe această structură, 2024 se anunţă deja un an foarte interesant. Dincolo de nenumăratele plimbări la vot - Preşedinte / Parlament / Europene / Locale -, viaţa culturală şi de lifestyle încearcă să reziste. Cu greu o să se poată apropia, totuşi, de 2023, cu a sa Timişoara - Capitală Europeană a Culturii, cu expoziţiile Picasso / Brâncuşi / Dalí, dar o să încercăm, cel puţin în lumea modei, să ţinem stindardul sus, mai intens chiar decât în 2023.

Începem puternic, la mijlocul lui ianuarie, cu Gala Caritabilă susţinută de lumea modei „PINK BALOON”, pentru învingătoarele din lupta parşivă cu cancerul. La finalul lunii, pe 30 ianuarie, este aşteptat showul complex de stilism „MODĂ vs. SPIRITUALITATE – Mircea ELIADE”, sau noi explorări de stilism multicultural în fashion-ul actual, de la Muzeul Ţăranului Român, Sala „Tancred Bănăţeanu”. Februarie ne aduce un show inedit. „MODĂ vs PICTURĂ: Universul lui DALÍ”, în cadrul suberbei expoziţii cu acelaşi nume de la ARCUB, deschisă până în luna aprilie. Exotismul, oniricul, explorările arty, toate or să dialogheze cu programe vizuale unice, inspirate integral de marele Dalí. Martie o să marcheze aniversarea a 90 de ani de viaţă ai marelui designer italian GIORGIO ARMANI, ceea ce o să prilejuiască realizarea www.zilesinopti.ro

unei noi ediţii – a 34-a – a SOIREES DE LA MODE. Gazda va fi Opera Naţională Bucureşti, pe muzica interpretată de maeştrii acesteia. Aprilie poate să strălucească prin prezentarea unei noi colecţii a unui mare designer internaţional, pentru Toamna-Iarna 2024-2025, direct de pe scenele de la Milano sau Paris Fashion Week. Această formulă de două mari show-uri internaţionale pe an ar aduce România mult mai aproape de sistemul mondial al fashion-ului autentic! Iunie iese în evidenţă, ca în fiecare an, prin evenimentul de LifeStyle nr. 1 din România, Gala VIVA, şi, foarte probabil, o nouă ediţie – a 24-a – a Galei AVANPREMIERE, chiar pe scena mare a Operei Române. Anul 2024 are deja, iată, o structură de evenimente de înaltă clasă. Surprize pozitive pot să apară însă oricând! Mă înclin! PAGINA 73

AWARDS

TEXTE DE ALIN GĂLĂŢESCU

Parfumul lunii ianuarie:

„ARABESQUE”, by ORMONDE JAYNE,

prin ELYSEE Perfumery

enumita casă de parfumuri ORMOND JAYNE din Londra îşi continuă călătoria iniţiatică în spaţiul aromelor şi cel spiritual specific Orientului Mijlociu, din colecţia „Celor 4 Colţuri ale Lumii” dăruindu-ne în 2023 o nouă poveste olfactivă: „ARABESQUE”.

Note de bază: Lemn de Agar – Oud / Muşchi / Mosc / Paciuli

Parfumul este o combinaţie sofisticată şi surprinzător de echilibrată între notele fructate, florale şi cele de lemn, lucru extrem de rar, mai ales în gama parfumurilor unisex din care face parte. Totul pe fondul universului misterios şi aparte al Orientului Mijlociu... un real ARABESQUE de trăiri intense şi incitante, luxuriante şi neobişnuite.

Note de mijloc: Trandafir / Iasomie

Note de vârf: Şofran / Coacăze negre / Bergamotă / Piper negru PAGINA 74

AWARDS

IanuarIe 2024

Spirits Award, ianuarie:

HERNÖ Old Tom

Gin

ERNÖ este unul dintre cele mai renumite şi premiate ginuri din ultimele decenii. El a luat naştere pe coastele liniştite, solitare, meditative şi pline de arome specifice ale Suediei, în 2011. A fost obţinut după peste un deceniu de cercetări în toate marile distilerii de gin ale lumii, începute din 1999, într-o fermă de secol XIX transformată într-o modernă distilerie. Totul condus de o certitudine, devenită motto al mărcii: „Lasă-te condus de un vis autentic şi totul o să devină posibil”! HERNÖ a fost primul mare gin conceput pe sistemul englez – „Old Tom Gin” – din Suedia. Geneza lui a fost susţinută, inedit, şi de o distilerie experimentală din Australia, „FOUR PILLAR”, la rândul ei, mare creatoare de ginuri speciale, unul dintre acestea fiind premiat şi de noi, în Zile şi Nopţi, în 2022!

Sunt utilizate opt ingrediente naturale: ienupăr / coriandru / vanilie / piper negru / coajă proaspătă de lămâie / scorţişoară / creţuşcă / merişoare de munte, specifice Suediei. Procedeul de distilare este inedit: mai întâi ienupărul cu coriandrul, timp de 16 ore, după care se adaugă celelalte şase plante, însoţite de zahăr organic, pentru a se obţine în final o dulceaţă şi o aromă surprinzătoare, unică. Rezultă un gin discret, soft, floral şi aromat, rafinat şi aspru - specific nordic - dar cu o infuzie surprinzătoare de vanilie, piper negru şi merişoare de munte, care îl fac irezistibil şi, prin urmare, multi-premiat la categoria Dry Gin. www.zilesinopti.ro

PAGINA 75

DESIGN

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Povestea unei galerii online de bijuterie contemporană:

he Sense of Beauty a luat naștere din visul îndelungat al Dianei Iordache, o călătorie în antreprenoriat ce a fost inspirată de un simț estetic înnăscut și de o pasiune deosebită pentru bijuterii. Această chemare a fost ca un elefant într-o cameră, o prezență care a crescut în tăcere, neobservată de-a lungul anilor, până când proiectul a prins contur. Chiar dacă nu dispune de un spațiu fizic, The Sense of Beauty reprezintă o galerie de bijuterii de autor, cu o colecție curatorială de bijuterii atemporale ce a prins viață în Olanda. Funcționând în mod similar cu o galerie de artă, acest proiect adună artiști din diverse colțuri ale lumii, celebrând legătura subtilă dintre femeie și colecția ei de bijuterii.

Dolly Boucoyannis

Theodora D. Flamenco bracelet

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, cum ai ajuns să ai o pasiune către bijuteria contemporană și ce a fost înainte de galerie... Acum vreo 10 ani, când eram Director de Marketing pentru L’Oréal Grecia, iar blogging-ul devenea din ce în ce mai popular, un mediu pe care trebuia să-l iau în considerare în activitățile de promovare, o bloggeriță a venit cu ideea să-mi fac un blog. Și pentru că, sincer, mă simțeam puțin depășită de noile forme de comunicare din lumea digitală, am PAGINA 76

foto © Dimitris Maofis

The Sense of Beauty

Raluca Buzura Last rays Brooch

luat propunerea ei în serios. Întrebarea următoare a fost: despre ce să scriu? Care este expertiza mea? La ce mă pricep eu cel mai bine? A fost un moment de introspecție care m-a făcut să înțeleg că știu să fac multe, dar că nu am nici o expertiză în particular, însă mă pricep sigur la un lucru: să observ lucrurile frumoase și oamenii talentați care le fac. Așa s-a născut The Sense of Beauty. Mi-am dat seama că în domeniul frumosului am activat toată viața. Am fost model, am lucrat la o revistă de modă ca stilist, apoi în industria beauty, timp de

20 de ani. Totul întâmplător sau poate că nu. Poate că „„the elefant was always in the room”. Poate că m-am născut cu un simț estetic, pentru că de la părinți nu am primit o astfel de educație. Nu prea sunt femei cochete în familia mea, ci mai degrabă, gospodine desăvârșite. Inițial, a fost un blog și apoi nu a mai fost nimic, până când a venit timpul să devină altceva. Acum doi ani, când a venit momentul să ies din viața corporatistă, am avut un alt moment de introspecție, în care încercam să aflu cu ce aș vrea să www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2024

POP CULTURE MAGAZINE

foto © Dimitris Maofis

De unde a venit ideea deschiderea unei galerii online de bijuterie contemporană? M-am mutat în Olanda, din motive personale, în

Raluca Buzura The other half Earrings www.zilesinopti.ro

a început doar online. Îmi timpul pandemiei. A fost o făcusem cercetările înainte decizie importantă și greu de de începerea Covidului luat, pentru că efectiv mi-a și aveam deja o idee clară schimbat total viața. Ideea despre rezultatul dorit, iar antreprenoriatului s-a instalat toți anii în care practic treptat în mine chiar înainte am observat de a pleca. În urmă cu și cumpărat mai bine de 10 ani, de la artiști mi-am imaginat o independenți platformă care să se au fost ca un adreseze designerilor antrenament independenți, pentru mine. doar că atunci nu Deși mă aventuram am avut curajul și nici Theodora D. Andromeda ring într-un domeniu în resursele să fac pasul. care nu aveam experiență, De fapt, The Sense of Beauty simțeam că deja îl cunosc. este un vis vechi al meu, care a Evident că era o iluzie, dar devenit realitate acum un an și o iluzie care mi-a dat curaj. s-a materializat printr-o galerie Am început să lucrez cu de bijuterii de autor, oferind o artiștii pe care îi cunoșteam colecție curatorială de bijuterii deja încă din anii în care atemporale. Funcționează lucram în corporație. Și, în similar cu o galerie de artă plus, înainte de pandemie, cu artişti din întreaga lume, apucasem să particip la un onorând legătura dintre femeie târg de bijuterie în Atena, de și garderoba ei de bijuterii, prin unde am selectat câțiva artiști viziunea și creativitatea lor. cu care lucrez și astăzi. Care au fost primele bijuterii Cum alegi designerii care pe care le-ai curatoriat? expun în galeria online The Am început galeria în plină Sense of Beauty? pandemie și în lockdown. Alegerile mele reflectă Acesta este motivul pentru care oarecum un gust personal, dar nu numai. Mă străduiesc să selectez piese care transmit puternic designul, introduc ceva nou sau sunt atemporale. Mulți dintre designerii cu care colaborez și-au câștigat un loc în muzee sau au primit recunoaștere internațională prin diverse publicații. [...] foto © Andra Stefan @amsterdamming

mă ocup în următorii 20 de ani. Și am mai descoperit un elefant în cameră: bijuteriile. Mi-am dat seama că dacă este ceva care m-a pasionat și motivat toată viața au fost chiar bijuteriile. Am realizat că atunci când intru într-un magazin mă duc țintit la raionul de bijuterii. Este primul lucru care mă interesează. Când intru într-un muzeu, încep prin a vedea ce bijuterii se vând la magazinul muzeului. Așa am ajuns să cunosc și cine le face, numele artiștilor. Deși nu eram în domeniu, ajunsesem să-i știu aproape pe toți, ba chiar să le recunosc creațiile purtate de oameni. Purtam și cumpăram bijuterii făcute de artiști din toate orașele sau țările în care ajungeam. Erau suvenirurile mele. Era extrem de evidentă pasiunea mea exact așa cum am descris-o: ca un elefant într-o cameră, pe care nu l-am observat ani de zile.

Citiţi interviul complet cu DIANA IORDACHE pe www.zilesinopti.ro PAGINA 77

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

PAGINA 78

„COUTURE Made in RO”, în Villa de pe Lacul Como

este renumit pentru VILLA, acele palate speciale care dau spre lac, unice, de secol XV-XVIII. Am ales o astfel de Villa pentru ilustrarea talentului creatorilor români autentici, un real Couture Made in RO. Aici avem rezultatul explorării noastre. Creații: Natalia Vasiliev Couture / Foto: Cristian Floriganță / Art Director: Alin Gălățescu

PAGINA 79

Lacul COMO

PAGINA 80

DESIGN/ ARHITECTURĂ

TEXT DE IOANA ALDEA

Inovație în educație

De-a Arhitectura

na d intre p re oc u p ăr i l e p r i n c i p al e ale soc ietăți i es te as i gurare a u n u i cadru arm on i os de dez vol tare a generațiilor vi i toare . Pr i nc i p i i p re c u m dezvoltarea d ura b i l ă ș i dez vol tare a u n or te hnologii inova toare în toate dome n i i l e s u nt sub i ecte la ordinea z i l e i . A l ătu r i de aces te a, o se rie d e iniția tive l a n i ve l e u rop e an vi n în susținerea efor tu r i l or de a canal i za dezvoltarea soc ietăți i în ace as tă di re cț i e .

www.zilesinopti.ro

o lu l co m u n i tă ț i lo r ș i m i cro co m u n i tă ț i lo r î n d ezvo lta re a s p a ț i i lo r p e ca re le fo los es c es te fo a r te i m p o r ta nt . P ro i e cte le ca re s e b a ze a ză p e s ch i m b ă r i m i ci cu i m p a ct m a re p a r a f i u n a d i ntre ch e i le s p re s u cces u l i n i ț i a t i ve lo r la a ces t n i ve l.

PAGINA 81

Ianuarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

d u ca ț i a ș i î n s p e ci a l e d u ca ț i a t i m p u r i e jo a că u n ro l cr u ci a l î n i m a g i n e a p e ca re o va a ve a s o ci eta te a î n m o m e nt u l în ca re co p i i i d e a s tă zi vo r a ju n g e ad u lț i . A ș a d a r, p e ntr u ca p r i n ci p i i le ș i d e ci zi i le d e m â i n e s ă f i e co re cte tre b u i e s ă a cț i o n ă m a s tă zi . Ș i cu m felu l î n ca re a lte ră m m e d i u l n a t u ra l p ri n i nte r ve nț i i le d e o r i ce n a t u ră n e i nf lu e nțe a ză î n m o d d i re ct ca li ta te a vieț i i , e d u ca ț i a d e m e d i u co n s tr u i t a în ce p u t s ă f i e d i n ce î n ce m a i m u lt i m p le m e nta tă î n cu r i cu la m u lto r ță r i e u ro p e n e .

n a d i ntre i n i ț i a t i ve le ca re s - a d ove d i t u n s u cces î n d o m e n i u l e d u ca ț i e i es te ce a ca re a d u s la a p a r i ț i a ce le i ma i a ct i ve a s o ci a ț i i î n ca re a r h i te cț i i ș i n u n u m a i î m p ă r tă ș es c cu n oș t i nțe le, va lo r i le ș i p a s i u n e a - A s o ci a ţi a D e - a A rh i te ct u ra .

s o ci a ţ i a D e - a A r h i te ct u ra es te o co m u n i ta te d e p rofes i o n i ș t i a i m e d i u lu i co n s tr u i t ş i p rofes o r i ca re mo d e le a ză u n v i i to r m a i b u n , p r i n e d u ca ț i e d e a r h i te ct u ră ș i m e d i u co n s tr u i t (B u i lt E nv i ro n m e nt E d u ca t i o n – B E E ), p e ntr u co p i i , t i n e r i ș i a d u lț i . Pro g ra m e le p ro m ove a ză cre a t i v i ta te a ș i i n ova ț i a ș i î i a ju tă p e co p i i s ă s e p re g ă te a s că p e ntr u lu m e a re a lă .

i n 2 01 3 , A s o ci a ț i a a a ju n s la p es te 3 0 . 0 0 0 d e e lev i d i n Ro m â n i a , p r i n i nte r m e d i u l a p es te 1 0 0 0 d e p rofes o r i ș i 1 0 0 0 d e a r h i te cț i vo lu nta r i . Pro g ra m e le e d u ca ţi o n a le s e desfă ş o a ră cu p re că d e re î n ş co li , s u b fo r m a cu rs u r i lo r o pţi o n a le, d a r şi î n m u ze e, ş i î n ca d r u l eve n i m e nte lo r d e ar h i te ct u ră şi d es i g n .

PAGINA 82

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

n de a n, vol untar i di n toate colțurile țăr i i al e g s ă-ș i de di ce timpul și e ne rgi a p e ntr u a sprijini și e duca ge n e raț i i l e v i i toare despre ar hi te ct u ră ș i m e di u co ns truit. Ei nu su nt s up e re roi , c i oam e n i o b i șnuiți, c u jobur i , fami l i i ș i p rovocăr i p ro prii. În c iud a a ces tor l uc r u r i , s u nt mi ci minuni mome nte l e în care aceș t i a al e g să se implice ș i s ă ofe re di n ti mp u l și cunoștințele lor p e ntr u a i nfl u e nța p ozi t iv viețile cop i i l or ș i t i n e r i l or.

“

Voluntariatul este o expresi e profundă a co nvi nge ri i no astre comune că e ducaț i a este c he i a transformăr i i so c i al e și că f i ecare mic ges t de învățare po ate să d i s emințe care vo r c rește în vi i to r. Vol untarii noș tri sunt m e nto ri , m o de l e și g hiz i, dar mai p resus de to ate, su nt adevărați î nsoț i to ri în căl ăto ri a cop iilor ș i a tine ri l o r noștri către un v i i tor mai bun.” – ar h Mon i ca Pop es c u

www.zilesinopti.ro

PAGINA 83

Ianuarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

“

Me d i u l n os tr u co n s tr u i t es te s e m n i f i ca t i v : n u n u m a i că n e s t i m u l e a ză s i mț u r i l e ș i n e d i r i j e a ză co m p o r ta m e nt u l , da r tra n s m i te m es a j e co m p l exe des p re ci n e s u nte m î n s o ci eta te, pa r t i ci p â n d a s t fe l l a fo r m a re a i d e nt i tă ț i i n o a s tre . Ce rcetă r i l e dove d es c că a ces te m es a j e s u nt de co d i f i ca te d e e l ev i ( d e că tre to a tă l u m e a ) î n g ra d e d i fe r i te . Pentr u a d a câ teva exe m p l e : o șco a l ă m o d e r n ă , fr u m o a s ă , cu ra tă și b i n e o rg a n i za tă p o a te s u g e ra că e d u ca ț i a es te i m p o r ta ntă . Un n o u pr i n ci p i u d e o rg a n i za re a s p a ț i u l u i șco l i i s a u u n n o u d es i g n a l s ă l i i d e c la s ă tra n s m i te m es a j u l că e d u ca ț i a se s ch i m b ă , că ex i s tă s p a ț i u p e ntr u i d e i n o i ș i că n evo i l e n o i l o r g e n e ra ț i i su nt l u a te î n co n s i d e ra re . Ca l i ta te a c u r ț i l o r ș co l a re ș i t i m p u l p etre cu t î n ae r l i b e r î n t i m p u l ș co l i i s p u n e ceva des p re u n s t i l d e v i a ță s ă n ă tos . ” ar h . K r i szt i n a S o m o g y i

n p o r tofo li u l a s o ci a ț i e i s u nt p ro i e cte cro i te p e n evo i le co p i i lo r d e to a te vâ rs te le . P ro g ra m e le ca re s e d esfă ș o a ră î n ș co li - D e - a ar h i te ct u ra M i n i , D e - a a r h i te ct u ra în o ra ș u l m e u ș i My S ch o o l Ca n B e C o o l (d e n u m i t „D e - a a r h i te ct u ra în ș co a la m e a ” î n p e r i o a d a 2 01 5 2 0 2 1 ) s u nt s tr u ct u ra te î n f u n cț i e d e c u r r i cu la ș co la ră ș i n evo i le vâ rs te i p e ntr u ca re s u nt co n ce p u te . Aces te a s u nt co m p leta te d e a te li e re le ca re s e d esfă ș o a ră î n ca d r u l clu b u r i lo r D e - a A r h i te ct u ra ș i a eve n i m e nte lo r în ca re a s o ci a ț i a es te i nv i ta tă . O d a tă c u p rovo că r i le p a n d e m i e i a u a p ă r u t ș i „P rovo că r i le D e - a A r h i te ct u ra ”, p r i n D e a A r h i te ct u ra Aca s a Ch a lle n g e, o s e r i e d e m a te r i a le v i d e o ca re i nv i tă co p i i i s ă re a li zeze d i fe r i te m i ci p ro i e cte a ca s ă . PAGINA 84

www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

„

Educa ţ ia de me di u co nstrui t î i î nvaţă pe co pi i să apre c i eze impor tanţa par t i c i pări i active î n co m uni tate a l o r, îi st i mule ază s ă gânde ască în mo d i novator şi s ă î şi dezvo l te abi l i tăţ i d e rezolvare a pro bl e me l o r, îi i nspi ră să aprecieze impo r tanţa unui m e di u u rb an s us te nabil ş i să devi nă mai con ştie nţi de rolu l l o r în cal i tate d e utilizatori ai o ra ş e l o r în care tră i es c . De ace e a ave m nevo i e de echi pe de î ndrum ăto ri de di cate, for mate din arhite cţ i ş i profeso ri , p entru a-i ghida pe ce i mi c i în a ceas tă călătorie de desco pe ri re ş i învă ţare, oferindu - l e i nstrum e nte l e n eces are pentru a deve ni cetăţe ni i nforma ţi, res pon sabi l i ş i i mpl i caţi în d ezvoltare a şi prote j are a comunită ţ ii lor.” - ar h . M i n a S ava, me mbru fondator şi p reş e di nte al Aso ciației De- a Ar h i te ct u ra. www.zilesinopti.ro

Foto g ra f i i re a li za te î n ca d r u l a ct i v i tă ț i lo r d esfă ș u ra te d e As o ci a ț i a D e - a A r h i te ct u ra PAGINA 85

RECOMANDĂRI

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

Tipuri de siluetă și cum ne îmbrăcăm în funcție de acestea

În natură există patru siluete de bază: clepsidră, măr, pară și rectangular (sau atletică).

legerea pieselor vestimentare are la bază un raționament simplu – ne place sau nu ne place. Cu toate acestea, există momente în care, oricât de frumoasă ar fi o piesă, oricât de calitativ și plăcut ar fi materialul din care este concepută sau cât de impecabil sunt lucrate detaliile, nu ne vine bine. Și de aici derivă stoluri de probleme, de gânduri și anxietăți referitoare la felul în care arătăm: „Dacă arătam în felul X, sigur îmi venea bine!”. Hainele sunt croite în funcție de tipurile de siluetă, astfel că dacă tu ai o siluetă de tip măr, iar bluza pe care ți-o dorești atât de mult este confecționată pentru alt tip de siluetă, este normal să nu se așeze așa cum ți-ai dori. Într-adevăr, este mai ușor să ne găsim nod în papură, dar ce ar fi ca data viitoare când o haină nu ne vine bine să analizăm ceva mai bine croiala, în loc să fim atât de dure cu noi. PAGINA 86

Cum ne determinăm tipul de siluetă Pentru a afla ce tip de siluetă ai, e nevoie doar de câteva măsurători – nimic complicat, fără calcule matematice sau bătăi de cap. Așadar, poziționează-te în fața unei oglinzi, fără haine, de preferat, și măsoară următoarele puncte cheie: umerii, bustul, talia și șoldurile. Este de menționat, însă, că pot exista combinații între tipurile de siluetă, dar întotdeauna unul va fi cel dominant.

ZILe ȘI nOPȚI

IanuarIe 2024

Tipuri de siluetă Silueta de tip clepsidră Clepsidra se consideră a fi forma ideală, cea mai echilibrată, dezirabilă, spre care țintește majoritatea. În cazul clepsidrei, bustul și șoldurile sunt egale sau există o diferență foarte mică între ele, de maxim 4 cm, iar talia este îngustă, bine definită.

Silueta de tip pară În opoziție cu silueta de tip măr, para are bustul mic și umerii înguști, talia bine definită, șolduri, coapse și posterior – pline. În cazul acesteia, greutatea tinde să se depună în partea inferioară a corpului.

Silueta de tip măr

Silueta rectangulară sau atletică

În cazul siluetei de tip măr, bustul și umerii sunt de dimensiuni medii sau mari, talia este puțin definită, șoldurile înguste, iar picioarele sunt frumoase și zvelte. În cazul acestui tip de siluetă, greutatea se depune în partea de sus a corpului.

În ceea ce privește silueta rectangulară, vorbim despre un bust mic sau mediu, talie nedefinită, șolduri drepte și aliniate cu umerii. De regulă, acest tip de siluetă prezintă un procent mic de grăsime pe corp.

Cum ne îmbrăcăm silueta Clepsidră

Pară

Ca și direcții cheie, sunt de preferat accentuarea formelor naturale, a taliei, în timp ce proporțiile șoldurilor și ale bustului rămân echilibrate. Ți se potrivesc bluzele cu decolteu în V, hainele cu talia bine marcată, rochiile și fustele petrecute, fustele creion sau circulare, croielile ajustate pe corp, pantalonii drepți sau de tip boot cut și curelele care îți accentuează talia. În schimb, este recomandat să stai departe de gulere înalte, pliseuri, volane sau pantaloni cu talie joasă.

Direcțiile favorabile pentru silueta de tip pară urmăresc accentuarea taliei și a brațelor, adăugarea de volum în partea de sus pentru a balansa silueta. Te avantajează taliile înalte, topurile cu detalii, volane și pliseuri, bijuteriile care atrag atenția în zona gâtului, rochiile cambrate pe talie, fuste circulare de tip cloș sau în formă de A. Mai puțin avantajoase sunt taliile și gulerele căzute, pantalonii strâmți, fustele scurte, topurile largi sau cu formă nedefinită.

Măr

Rectangulară sau atletică

Pentru măr, direcțiile cheie vizează atragerea atenției asupra picioarelor, alungirea siluetei, crearea iluziei unei talii. Îți vin mănușă decolteurile generoase, preferabil în V, rochiile croite în formă de A, până la genunchi, jachetele bine structurate, rochiile petrecute, ușor evazate, talpa ortopedică. Printre piesele mai puțin avantajoase se numără: pantalonii sau fustele cu talie înaltă, orice atrage atenția în jurul taliei, topurile scurte, bluzele cu gât înalt sau gențile de umăr.

Pentru silueta rectangulară, direcția esențială urmărește crearea iluziei unei talii bine marcate și accenturea membrelor. Te flatează decolteurile rotunde și umerii goi, pantalonii skinny, fustele creion, jachetele ce se termină la nivelul șoldurilor, materiale feminine, precum dantelă sau mătase. Mai puțin flatante sunt topurile scurte, decolteurile pătrățoase, hainele masculine, rochiile sau fustele drepte, topurile largi, fără formă.

Cunoașterea siluetei este, deci, esențială în alegerea pieselor care ne flatează și ne fac să ne simțim bine în corpul nostru. Ca în orice domeniu, însă, este normal să existe și excepții de la regulă, atunci când cumpărăm piese nu chiar atât de avantajoase, dar totuși pe placul nostru. Important este ca balanța să încline spre cele potrivite nouă, căci life is not perfect but our outfits can be. www.zilesinopti.ro

PAGINA 87

EVENIMENT

POP CULTURE MAGAZINE

SPECTACOLUL CUNOAȘTERII, CU PROFESSOR BRIAN COX ÎN BUCUREȘTI

HORIZONS – A 21ST CENTURY SPACE ODYSSEY

rian Cox este un nume de referință în lumea științei contemporane, un fizician în domeniul particulelor și profesor la Universitatea din Manchester, cunoscut pe plan global pentru capacitatea sa de a transforma conceptele complexe de fizică și astronomie în narative captivante și accesibile. Fost muzician, Brian Cox a fost membru al trupelor Dare și D:Ream, în anii ’90, înainte de a se dedica științei complet. Tranziția sa de la muzică la fizica particulelor este o poveste despre pasiune și curiozitate nemărginită.

În prezent, Brian Cox este unul dintre cei mai apreciați comunicatori de știință, cunoscut pentru serialele sale documentare produse de BBC, precum „Wonders of the Solar System” și „Wonders of the Universe”. Abilitățile sale de a prezenta știința într-un mod atractiv și înțeles de toți i-au adus recunoașteri internaționale și o serie de premii prestigioase. În 2024, pasionații de știință din România vor avea ocazia de a-l întâlni pe Brian Cox în cadrul show-ului său, „Horizons: A 21st Century Space Odyssey”. Acest eveniment, găzduit la Sala Palatului din București, promite să fie o experiență de neuitat pentru iubitorii de știință și astronomie, dar nu numai. „Horizons: A 21st Century Space Odyssey” este un spectacol vizual și educațional, un tur de forță al cunoașterii și al descoperirilor științifice. Cox va ghida publicul într-o călătorie captivantă prin Cosmos, explorând originile universului, galaxii îndepărtate, găuri negre și posibilitatea vieții pe alte planete. Show-ul va utiliza tehnologie de ecran de ultimă generație pentru a aduce la viață imaginile spectaculoase ale spațiului cosmic. Prof. Brian Cox va împărtăși nu doar cunoștințe, dar și PAGINA 88

pasiunea sa pentru misterele universului, punând întrebări provocatoare despre natura spațiului și timpului, originea vieții și semnificația acesteia în imensitatea cosmosului. „Horizons: A 21st Century Space Odyssey” nu este doar un eveniment științific, ci o aventură intelectuală și senzorială, o ocazie de a privi universul prin ochii unui fizician de renume mondial. Acest eveniment va fi, cu siguranță, un moment memorabil în peisajul cultural și educațional românesc, oferind publicului o fereastră spre frumusețea și misterul universului. Este o oportunitate rară de a vedea un maestru al comunicării științifice în acțiune, de a învăța și de a fi inspirat. „Horizons: A 21st Century Space Odyssey” promite să fie o experiență ce va rămâne în memoria tuturor celor prezenți, o călătorie fascinantă în inima științei și a explorării spațiale. Biletele sunt disponibile în format electronic, pe www.iabilet.ro, și în format fizic, în magazinele Flanco, Muzica, IQ BOX și pe terminalele Selfpay. Prețul biletelor începe de la 157,5 lei, iar 50% dintre bilete, inclusiv categoria VIP, sunt SOLD OUT. www.zilesinopti.ro

FASHION EVENT

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Prezentarea colecției

ERMANNO SCERVINO

el mai important eveniment de modă al anului în România a avut loc pe 7 decembrie 2023, când binecunoscutul brand italian Ermanno Scervino a prezentat colecția sa de PrimăvarăVară 2024, în prezența lui Toni Scervino, unul dintre cei doi fondatori ai mărcii. Cu această ocazie, boutique-ul Ermanno Scervino din România, situat în galeria The Grand Avenue, de la parterul hotelului JW Marriott Bucharest Grand Hotel, a celebrat 12 ani de prezență în țara noastră.

PAGINA 89

inutele prezentate publicului din România fac parte din colecția Primăvară-Vară 2024, intitulată „One of a Kind”, dezvăluită, în premieră, în timpul Milan Fashion Week. În esență, colecția este un omagiu adus artei și a măiestriei. Fiecare piesă emană pasiunea incontestabilă a mărcii pentru a crea articole de îmbrăcăminte care amplifică delicatețea celor care le poartă. Ermanno Scervino valorifică frumusețea femeii, învăluind-o în broderii rafinate și țesături prețioase, creând siluete atrăgătoare, care reflectă dragostea pentru feminitatea grațioasă și cultul pentru măiestria artizanală.

„

A fost o onoare să prezentăm colecția noastră de vară aici, la București. Prin aceasta, am dorit să transmitem pasiunea pe care o adăugăm fiecărei creații care poartă semnătura Ermanno Scervino, o adevărată expresie a frumuseții și a conceptului Made in Italy” - Toni Scervino, co-fondator Ermanno Scervino

PAGINA 90

how-ul Ermanno Scervino de la București a fost un succes, îndeplinind toate normele de valoare organizatorică și estetică specifice marilor evenimente din lumea internațională a modei. Defilarea ținutelor a fost precedată de un clip video cu un interviu realizat de Alin Gălățescu, amfitrionul serii, la Florența, împreună cu Ermanno Daelli, celălalt fondator al mărcii italiene.

E A

venimentul de modă a fost urmat de o recepție organizată în boutique-ul Ermanno Scervino, acolo unde invitații - clienți ai mărcii, jurnaliști, stiliști și persoane publice - s-au bucurat de prezenta lui Toni Scervino, cu care au discutat despre noile creații ale casei de modă și despre tendințele sezonului următor.

lături de modele consacrate care au defilat pe podium s-au aflat și câteva persoane publice, care au impresionat audiența prin prezența lor. Printre acestea s-au numărat Ioana Casetti (80 de ani), Carmina Cotfas (fostă Miss România), Laura Dragomir (Ambasador „Brâncoveanu”), Ana Maria Pop (persoană publică), Diana Drăgotescu (Euro News Tv), Loredana Salanță (fostă Miss România), Corina Sucarov (DJ aka +SHE+) sau top modelele Dana Săvuică şi Lili Stan.

PAGINA 91

n public, în calitate de invitați, s-au aflat Maria Andrei, Cristian Brancu, Oana Turcu, Alexandra Calafeteanu, Gina Chirilă, Cristina Cioran, Alina Aliman, Aleha Toncea, Cera Mihăilescu, Antonia Nae, Octavia Geamănu, Adina Halas, Andreea Marin, Carmen Negoiță, Simona Pătruleasa, Alina Sorescu și Simona Țăranu.

PAGINA 92

xclusivistul brand Ermanno Scervino este prezent în România, în sistem franciză, din decembrie 2011 și, începând cu toamna acestui an, magazinul prin care operează în țara noastră a intrat în portofoliul grupului de companii Terminal of Fashion, care deține mai multe francize internaționale, prin intermediul unor boutiqueuri monobrand sau multibrand din cadrul galeriei The Grand Avenue, precum și platforma de luxury shopping toff.ro, pe care a fost difuzată, în regim de streaming live, întreaga prezentare de modă din seara evenimentului.

PAGINA 93

rmanno Scervino este o casă de modă italiană recunoscută pentru îmbinarea armonioasă a elementelor romantice și feminine cu o notă de senzualitate aparte. Ea a fost fondată de antreprenorul Toni Scervino și designerul Ermanno Daelli în anul 2000. Creațiile sale au încântat numeroase celebrități și pasionate de modă, printre care Nicole Kidman, Kylie Minogue, Regina Rania a Iordaniei, Mădălina Ghenea, Amal Clooney, Olivia Palermo, Anna Dello Russo sau Georgina Rodriguez.

POVEȘTI DE SUCCES

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

CRIME SCENE PRESS Singura editură din România cu un program dedicat în exclusivitate literaturii mystery & thriller

rime Scene Press a fost fondată în anul 2014, ca o editură independentă, de către Alexandru Arion, care este și directorul ei, dar și nepotul scriitorului George Arion. De la 3-4 titluri anual, la început, a ajuns ca în 2023 să aibă un plan editorial de aproximativ 30 de apariții. A fost și încă este singura editură din România care publică exclusiv literatură mystery & thriller. Printr-o selecție riguroasă a titlurilor, girată de către George Arion, cel mai cunoscut scriitor de suspans din România, editura urmărește promovarea genului în rândul cititorilor. La întrebări ne-a răspuns Alexandru Arion.

Cum a luat naștere ideea de a înființa CRIME SCENE PRESS, prima editură din România dedicată exclusiv literaturii mystery & thriller? Back in the days, am publicat o serie de cărți polițiste pe care le ofeream gratuit, împreună cu revista Flacăra. Erau niște cărți în format pocket, numerotate, inspirate din celebra serie noire de la Gallimard, doar că ne încadram și noi în trendul presei scrise din acel moment și ofeream împreună cu revista un volum care să vină în întâmpinarea dorinței PAGINA 94

publicului de a avea acces la opere de ficțiune la un preț cât de cât acceptabil. Așa au apărut, printre altele, câteva volume de referință pentru literatura de gen, cum ar fi „Masca morții roșii”, de Edgar Allan Poe, „Crima lordului Saville”, de Oscar Wilde, „Atac în bibliotecă”, de George Arion, sau „Negru de corb”, de Ann Cleeves, ca să enumăr doar câteva. Am editat, de asemenea, și câteva volume destinate vânzării în librării, lucru care ne-a condus, natural, la fondarea unei edituri de sine stătătoare, care să publice literatură

alexandru arion

Ianuarie 2024

mystery & thriller. Aici a contat și o idee pe care am avut-o atunci – și care mi s-a confirmat apoi –, și anume că nișarea pe un anumit gen literar a unui imprint este benefică, mai ales atunci când încerci să impui pe o piață dominată de câteva edituri mari, generaliste, un nou brand. În special, atunci când discutăm despre genul fiction, fie că e vorba despre crime & thriller, fie că e vorba despre science fiction, fantasy etc., se poate observa această aproape necesitate de a crea imprinturi dedicate, inclusiv atunci când ne raportăm la editurile mari din piețele foarte mari din afară. Probabil că peste tot în lume publicul caută un soi de garanție a valorii volumelor publicate și o delimitare clară a genului, iar lucrurile acestea ți le poate oferi numai un brand dedicat și testat. De ce ați ales să vă concentrați exclusiv pe genurile mystery & thriller? Ce vă motivează în promovarea acestui gen literar în peisajul editorial românesc? Din pasiunea pentru gen, din experiența pe care am avut-o anterior, dar și din oportunitatea pe care am văzut-o atunci pe piață. Pe atunci nu erau decât două edituri mari care publicau în mod constant mystery & thriller, iar alte titluri apăreau sporadic, în tot felul de locuri unde nu te așteptai. În plus, erau mulți autori mari nepublicați în România sau a căror publicare fusese abandonată, iar cititorii de la noi aveau dreptul să aibă acces la acele cărți. În ciuda părerii generale a multor critici literari, care plasează genul la marginea literaturii, ba chiar www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Alexandru și George Arion

dincolo de aceasta, eu cred că existența acestor titluri în peisajul literar al unei țări este extrem de importantă. Să nu uităm că pe piețele mari de carte din lume, Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania etc., literatura mystery & thriller este una dintre cele mai importante și mai bine vândute. Literatura este scrisă în primul rând pentru a fi citită de oamenii obișnuiți și nu de exegeza literară. Faptul că romanele acestea sunt accesibile, că te țin cu sufletul la gură, nu înseamnă că au o valoare literară mai mică decât a celor din mainstream. Ba din contră. Cred că aceste cărți sunt o poartă către orice fel de literatură, care te obișnuiesc cu plăcerea lecturii și aduc din ce în ce mai mult în prim-plan problemele societății actuale, așa cum o făcea odată romanul social. Ce provocări ați întâmpinat în demersul de a lansa o editură cu un profil atât de nișat? Prima a fost crearea și impunerea pe piața editorială a unui brand nou și foarte nișat, într-o vreme în care imprinturile de nișă aproape că nici nu existau. Chiar și acum, lucrul acesta intrigă. A doua a fost câștigarea încrederii agenților literari și a editurilor străine pentru a putea avea acces la titluri din ce în ce mai bune și la autori

din ce în ce mai mari. Care este cel mai bine vândut titlu CRIME SCENE PRESS semnat de un autor străin? Richard Osman – „Clubul Crimelor de Joi”. Dar de un român? George Arion – „Atac în bibliotecă”. Cum reacționează cititorii români la acest gen literar și cum ați observat evoluția interesului pentru mystery & thriller în peisajul cultural românesc? În mod cert este un gen literar care are priză la publicul din România, dovada fiind faptul că tot mai multe edituri publică titluri mystery & thriller. Și la Crime Scene Press vânzările au crescut de la an la an. Există bloguri de carte care se ocupă de recenziile de gen, ba chiar și o parte dintre criticii literari au început să fie interesați de această literatură, atunci când este bună. Cu toate astea, mi-aș dori să existe mai mulți scriitori români care să abordeze genul și să o facă la modul profesionist. Visez la un festival de carte mystery & thriller, poate pe modelul Quai du polar de la Lyon. PAGINA 95

VIDEO GAMES

TEXT DE TEODORA BRATU

Destinații digitale în 2024

u Starfield, Baldur’s Gate 3, Hogwarts Legacy, Alan Wake 2 sau Spider-Man 2, 2023 ar putea rămâne pentru mulți unul dintre cei mai buni ani din istoria jocurilor şi, cu toate că cel mai așteptat joc, Grand Theft Auto VI, nu va fi lansat cel puțin până în 2025, există mai mult decât suficiente motive de entuziasm pentru 2024. Numeroase titluri au fost deja anunțate, așa că hai să aruncăm o privire.

După 13 ani de absență, Ubisoft revitalizează seria Prince of Persia cu The Lost Crown, pe 18 ianuarie. Întorcându-se la rădăcinile seriei, jocul oferă o aventură side-scrolling vibrantă și energică, cu o nouă poveste și un nou erou, marcând un contrast față de evoluția anterioară către experiențele 3D elaborate. Cu toate că franciza Suicide Squad a avut un parcurs tumultos la box oﬃce, echipa se pregătește acum pentru lansarea propriului joc video pe 2 februarie, parte din seria Batman: Arkham. Suicide Squad: Kill the Justice League va aduce echipa lui James Gunn într-un joc care permite jucătorilor să controleze diverse personaje, în funcție de niveluri și cerințele misiunilor. Începând cu 16 februarie, Nintendo aduce aminte de rivalitatea dintre Mario și Donkey Kong într-un remake - Mario vs. Donkey Kong. Povestea clasică rămâne neschimbată, Mario îl urmărește pe Kong pentru a recupera artefactele furate, dar acum într-o nouă grafică și cu un mod cooperativ. Seria Final Fantasy se bucură de popularitate în rândul gamerilor. Primele trei jocuri din 1997 sunt acum refăcute de Square Enix. Final Fantasy VII Rebirth, al doilea din trilogia de remake-uri, va PAGINA 96

fi lansat pe 29 februarie, continuând povestea lui Cloud Strife și a echipei sale în lupta împotriva corporației Shinra. Alone in the Dark este adaptarea jocului din 1992 și al șaptelea episod din seria cu același nume. Lansat pe 20 martie, acest joc survival horror îi plasează pe Emily și detectivul Edward Carnby într-o investigație la Derceto Manor, un azil pentru cei cu probleme mintale, în căutarea lui Jeremy, unchiul lui Emily. Descris ca având elemente similare cu jocurile Assassin’s Creed și Sekiro, Rise of the Ronin (22 martie) este cel mai nou joc care se desfășoară în Japonia feudală. Plasat în perioada Edo, la sfârșitul secolului al XIX-lea, se concentrează pe războiul Boshin dintre Shogunatul Tokugawa și grupurile care se opuneau guvernului.

Suicide Squad: Kill the Justice League

Final Fantasy VII Rebirth

Rise of the Ronin

Anul trecut a fost lansat jocul Star Wars Jedi: Survivor, care a avut succes în rândul fanilor și al criticilor. În 2024, fanii SW pot aștepta cu nerăbdare următorul joc, care va fi plasat într-un univers la fel de îndepărtat. Star Wars Outlaws, cu o poveste plasată între episoadele 5 și 6, îi urmărește pe Kay Vess și Nix, doi hoți contrabandiști care iau ceea ce au nevoie pentru a supraviețui. www.zilesinopti.ro

IanuarIe 2024

POP CULTURE MAGAZINE

BucureŞTI aLIVe

PERFORMING ARTS  CLIN D’OEIL: STEFANO POPA  PREMIERE @TNB  TEATRU | Trei piese sobre de urmărit la început de an + Spectacole de teatru de văzut în ianuarie + Teatrelli în 2024  ART EXPO  Jurnal de bucureștean  Pentru cei mici + Musical @ OCC  Sunetele orașului  BISCUIT.RO  HoReCa  La șosea  POVEȘTI DIN BUCUREȘTI  D’ALE ORAŞULUI  FitBucurEști  Unde ieșim

CLIn D’OeIL

STeFanO PODa: „Orb, Oedip vede mai multe decât înainte” Pag. 104

Premieră „Oedipe” la ONB

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 99

IanuarIe 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, București! Artă, filme & muzică 3 x 3 recomandări Ioan BIG, publisher Cu o senzaţie de prea plin după mesele de sărbători şi urechile ţiuind încă de la bubuiturile petardelor şi vibraţiile boxelor de la petreceri, o lăsăm mai moale zilele acestea cu recomandările de going out pentru revelaţii culinare sau antren ritmat şi avem doar câteva sugestii de experienţe (pop) culturale care, prin caracterul inedit, ne-ar putea nuanţa starea de spirit la început de an nou. Primele sunt expoziţii, fiindcă avem în Capitală trei must-see-uri: Picasso, Dalí şi Brauner! Este o şansă, probabil irepetabilă, să putem vedea lucrările acestor maeştri moderni - unele greu accesibile altfel, provenind din colecţii private sau muzee din afara ariei noastre de acoperire - în aceeaşi fereastră de timp, în locuri aflate la doar puţine staţii distanţă de casă, mai ales că ultima zi de vizitare pentru Efectul Picasso de la MARe, organizat în parteneriat cu Muzeul Naţional Picasso din Paris, este 22 ianuarie. Universul lui Salvador Dalí, de la Hanul Gabroveni (ARCUB), mai stă până-n primăvară, dar poate acum, fiind încă în dispoziţie de vacanţă, pot fi dedicate câteva clipe liniştite bijuteriilor sau sculpturilor efervescentului artist. Nu în ultimul rând, prin intermediul expoziţieiexperienţă Victor Brauner. Între oniric şi ocult de la MNAR, merită (re)descoperit unul dintre cei mai importanţi avangardişti români, pentru a cărui retrospectivă destui bucureşteni au bătut drumul la Timişoara anul trecut. Să zicem că, totuşi, arta nu vă atrage excesiv, aşa că, din muzeu, ne îndreptăm spre mall. Unde ne putem reseta rapid, lăsându-ne absorbiţi de poveştile de pe marile ecrane. Recomandarea noastră e un trio de filme româneşti cu premiera în ianuarie: o comedie lejeră, Tati part-time, în care Alex Bogdan trebuie să aibă grijă de fetiţa www.zilesinopti.ro

lui Măruţă, Eva, în rolul unui avocat căruia fina de 8 ani îi strică planurile de ascensiune în carieră, urmată de o altă producţie menită a stârni râsul, dar într-un fel aparte, Klaus & Barroso, cu Adrian Nicolae şi Micutzu organizatori de petrecere de burlaci, pentru ca, apoi, să avem parte de Familiar, noul film al lui Călin Peter Netzer (Poziţia copilului), o dramă contemporană născută din tare familiale, nu neapărat şi... familiare. În privinţa muzicii, tot trei sunt experienţele pe care vi le propunem, premiere de factură diferită, ce merită fiecare urmărite, în funcţie de propriile gusturi. Mai întâi avem parte de viziunea apreciatului Gelu Colceag asupra satirei lui Brecht, Opera de trei parale, la TNB, cu Marius Manole în rolul lui Mackie Şiş... va fi interesant de pus în balanţă cu montarea lui Răzvan Mazilu, de la Excelsior, care se joacă, la rândul său, luna aceasta. Cabaretul Te iubesc, te vreau, dar te schimbi!, de la Teatrul de Operetă şi Musical, ce urmăreşte dragostea în toate fazele sale, de la dating la parenting, se încadrează în registrul light, spre deosebire de premiera de la ONB programată chiar de ziua lui Mozart, Clemenţa lui Titus, opera “politică” ce ar fi trebuit să fie compusă iniţial nu de Amadeus, ci de Salieri, care suscită interesul melomanilor inclusiv prin faptul că va fi transpusă scenic de către reputatul regizor Tompa Gábor. Dincolo însă de aceste semnalări, peisajul performativ bucureştean se anunţă foarte încărcat încă din ianuarie, astfel încât va trebui să vă updataţi constant agenda de going out. Bineînţeles, cu sprijinul Zile şi Nopţi. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 101

PERFORMING ARTS

TEXT DE DANIEL JINGA

Anul Puccini la Opera Națională București

entru Opera Națională București, anul se deschide en fanfare, cu premiera spectacolului Oedipe, de George Enescu, însă noutatea majoră constă în adaptarea programului său la Anul Puccini, întrucât, în 2024, toate marile opere ale lumii comemorează 100 de ani de la moartea marelui compozitor italian. De aceea, în acest context aniversar, spectatorii ONB vor putea admira premierele operelor La bohème, Manon Lescaut și Madama Butterfly, de Giacomo Puccini. Vă promit că voi reveni cu toate detaliile necesare în cel mai scurt timp. Mă grăbesc să mai anunț o noutate excepțională în contextul Anului Puccini. În cadrul ediției a III-a din Bucharest Opera Festival, cele mai importante teatre lirice din România și câteva din străinătate, care urmează să fie invitate să susțină spectacole pe scena operei bucureștene, în perioada 7-16 iunie 2024, vor prezenta publicului un repertoriu preponderent, dacă nu chiar exclusiv, Puccini. În acest fel, Opera Națională București se aliniază marilor teatre lirice din lume pentru omagierea, în 2024, a inegalabilului compozitor italian. La fel ca în edițiile precedente, obiectivul fundamental al Bucharest Opera Festival a rămas neschimbat: includerea Bucureștiului în circuitul marilor orașe europene organizatoare de festivaluri internaționale de operă. De asemenea, Bucharest Opera Festival se dorește a fi un excelent promotor al turismului cultural și urmărește consolidarea unei platforme de prezentare a celor mai valoroase companii de operă și balet din țară, dar nu numai, în context internațional, care să încurajeze schimburile culturale și să promoveze proiectele muzicale și culturale ale acestora. Vă mărturisesc că sunt extrem de încântat de amploarea pe care a dobândit-o, într-un timp foarte scurt, Bucharest Opera Festival. Este www.zilesinopti.ro

Giacomo Puccini 1858 - 1924 chiar o performanță deosebită. De pildă, în 2023, în cadrul ediției a II-a, publicul s-a bucurat de o remarcabilă desfășurare de forțe, care a inclus 9 spectacole de operă, operetă, balet și musical, programate în 9 seri consecutive, aducând în prim-plan 9 orchestre, coruri mixte, companii de balet, zeci de soliști și dirijori de top ai scenei muzicale actuale, în total aproape 1.500 muzicieni, balerini, personal artistic și tehnic prezenți pe scenă, în fosă și în culise, pentru un regal artistic unic. Ambiția mea pentru viitor este să fac din Bucharest Opera Festival al doilea eveniment de muzică cultă cu rezonanță internațională din România, după Festivalul George Enescu. Desigur, fiecare dintre cele două festivaluri internaționale bucureștene are specificitatea proprie: unul este dedicat muzicii de operă, celălalt muzicii simfonice. Daniel Jinga, directorul general al ONB

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 103

CLIN D’OEIL

STEFANO PODA:

„În Oedipe, muzica dezvăluie cele mai profunde simţăminte, fără însă a le descrie” În regia, scenografia și coregrafia lui Stefano Poda, pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, la Opera Naţională Bucureşti va avea premiera noua producție a capodoperei lui George Enescu, Oedipe. Dată fiind complexitatea lucrării - muzical şi narativ deopotrivă -, pentru transpunerea acesteia în scenă se impunea un autor total, care să propună o viziune unică asupra declinării coerente a operei în absolut toate componentele ce o definesc şi o susţin vizual, iar STEFANO PODA, multipremiat creator şi designer a peste 100 de producţii de o anvergură impresionantă, al cărui crez profesional îl reprezintă unitatea conceptuală şi estetică, pare a fi alegerea potrivită. Extrem de eclectic în alegerea provocărilor creative pe care şi le asumă, fie şi dacă ne limităm la jaloane relativ recente (Nabucco la Teatro Colón, din Buenos Aires, Ariane et Barbe Bleue la Opera din Toulouse, Tosca la Bolshoi, la Moscova, Eduardo e Cristina în Rossini Opera Festival 2023), Stefano Poda ne-a oferit câteva detalii despre cum şi cât de profund i-a “vorbit” compoziţia lui George Enescu şi despre modul în care a conceput spectacolul de la ONB. 104 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

INTERVIU DE IOAN BIG

Stefano, 2023 a fost un an extraordinar pentru tine, ca artist. După Aida, la Verona, şi La Juive, la Torino, a urmat Oedipe, opere cu un mare potenţial de spectaculozitate, dacă ne gândim la poarta Tebei sau la Consiliul de la Constance. Care a fost marea provocare ridicată de montarea Oedipe? Într-adevăr, anul a fost plin de experienţe nemaipomenite, cu titluri uriaşe... Aida este o paradigmă, Juive e prototipul grand-opéra, iar acum am de-a face cu o altă operă gigantică, Oedipe, cel mai puternic descendent al vechilor tradiţii. Provocarea principală în cazul lui Oedipe, din punctul meu de vedere, este aceea de a conferi spectacolului întreaga forţă pe care o emană o asemenea muzică epică. Urechile spectatorilor vor fi pline de sunete, pline de emoţii, pline de vibraţii şi atunci este sarcina mea să le ofer aceeaşi intensitate şi în ceea ce le văd ochii, printr-o componentă vizuală de o consistenţă aparte. Povestea din libret se duce dincolo de Oedip Rege, spre Oedip la Colonos, acoperind mult din piesele tebane ale lui Sofocle. Cum ai abordat-o pentru a defini conceptul vizual? În ceea ce priveşte tragedia greacă, întotdeauna am fost curios cum a fost aceasta exprimată artistic... avem numeroase descrieri vizuale, inclusiv unele pe ceramică, însă nimeni nu mai poate reda sunetele sale, nici măcar într-o formă aproximativă. A fost un mix între stilul declamator, cântatul monodic, cel coral şi compoziţia instrumentală... şi totul era cuplat cu coregrafie. Este prea misterios pentru a putea fi reconstruit şi de asta m-am hotărat să fac, la rândul meu, o propunere la fel de enigmatică: publicul va avea în faţă o scenă arhetipală, plină de simboluri străvechi. Zidurile sunt formate din ochi de piatră, anticipând orbirea lui Oedip, iar pe jos este nisip, ca rezultat al unei clepsidre sparte, deci nu se foloseşte vreo soluţie practică, de beton... totul va fi deschis şi misterios, www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

îndepărtat de lumea noastră, de realitatea vieţii noastre de zi cu zi. Va fi ca un salt realizat într-o maşinărie a timpului. Cred că acesta e modul cel mai potrivit în care pot omagia o astfel de saga străveche şi unică.

Lucrând în numeroase locaţii şi cu felurite ansambluri, a fost nevoie de fiecare dată să te adaptezi la specificul contextului în care ai evoluat ca regizor, set designer şi coregraf. Care au fost particularităţile procesului de punere în scenă a lui Oedipe la ONB? Încă de la prima mea repetiţie cu Oedipe la Opera Naţională din Bucureşti, mi-am dat seama că toată lumea cunoaşte această lucrare ca pe un titlu de repertoriu. Este ca un bun “al casei”, să zic aşa, o valoare împărtăşită. Am fost uimit, deoarece în restul Europei, nimeni nu ar cunoaşte atât de detaliat şi de profund o asemenea compoziţie, care nu este deloc uşoară. Corul, soliştii, chiar şi balerinii de aici, toţi erau familiarizaţi cu ea şi, prin urmare, m-am simţit pe deplin liber să re-creez absolut totul într-un mod nou, fără a mai consuma timp cu o primă fază de acomodare. Este extrem de important, inclusiv în procesul creativ, să existe un punct de plecare comun! [...]

Citiţi interviul complet cu STEFANO PODA pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 105

Schiţele de costume indică o combinaţie de simboluri antice şi elemente futuristice, sugerând că vei miza pe atemporalitatea călătoriei lui Oedip. Ce te-a atras mai mult în dezvoltarea concepţiei scenografice, studiul naturii umane sau al interacțiunilor socio-politice? Întotdeauna plec de la muzică: în activitatea mea, muzica funcţionează ca o maşină a adevărului. În Oedipe, aceasta dezvăluie cele mai profunde simţăminte ale personajelor, fără însă a le descrie, aşa cum se întâmplă de obicei în operele tradiţionale... evoluează într-un mod fragmentat, pe o direcţie iraţională: e ca un raţionament subconştient, o rătăcire psihologică. În acest fel, psihicul uman se relevă ca un secret, ca o descoperire psihanalitică. Analiza lui Freud centrată pe mitul lui Oedip ca paradigmă a existenţei noastre, de la copilărie la maturitate, a devenit o temă majoră de interes pentru Enescu, ce a transformat-o într-o operă de artă, care se dovedeşte în continuare a fi mult mai adevărată decât orice lucrare ştiinţifică, deoarece încorporează un adevăr mult mai profund: inspiraţia.

PREMIERĂ

RECOMANDARE DE IOAN BIG

Chris Simion-Mercurian o readuce pe NORA la TNB

pectacolul Nora, de Henrik Ibsen, în adaptarea și regia semnate de Chris Simion-Mercurian, va avea premiera oficială în data de 25 ianuarie. Piesa lui Ibsen revine astfel la Naționalul bucureștean după 60 de ani, în spectacolul din anul 1963 - regizat de Ion Cojar - rolul titular fiind deținut, alternativ, de Valeria Gagealov și de Marcela Rusu. Noua producție o are pe Irina Movilă în rolul Norei, secondată de Ioan Andrei Ionescu (Torvald Helmer), Șerban Pavlu (Avocatul Krogstad), Amalia Ciolan (Christine Linde) şi Mihai Munteniță (Doctorul Rank).

Chris Simion–Mercurian, regizoarea spectacolului, mărturisește: „M-am întors în sala unde am debutat, Sala Atelier a Teatrului Național București. Au trecut 20 de ani ca o respirație. Sunt emoționată. De această dată, întâlnirea este pe un text major al unui clasic pe care-l montez în premieră: Nora. Deși este scris acum aproape 150 de ani, își păstrează forța unui manifest, iar Henrik Ibsen rămâne de departe un dramaturg modern și necesar. Nora nu este doar o poveste despre o relație de dragoste abuzivă, ci este o demonstrație axiomatică a faptului că omul are nevoie de minciună pentru a trăi. Până când? Care e limita? Cine o stabilește? Societatea? Prejudecățile? Nevoia de adevăr a sinelui? În spatele a tot ceea ce a scris Ibsen există o îndrumare sau o încurajare de a fi mai bun și de a deveni conștient de propria-ți identitate, ca individ. Omul are puterea de a hotărî pentru sine și este responsabil pentru tot ce se întâmplă în viața sa. Omul este mai presus de societate și are libertatea să lupte pentru salvarea sa. Nora este un text iconic, care mi-a permis construcția unui univers extrem de fragil, special, vulnerabil, actual”. www.zilesinopti.ro

Una dintre cele mai active și apreciate artiste din generația sa, un spirit explorator care s-a impus în cultura contemporană prin curaj, forță, pasiune și moralitate, Chris Simion-Mercurian a absolvit UNATC, secția teatrologie și regie teatru. A publicat zece cărți, printre care Ce ne spunem când nu ne vorbim, Care dintre noi, În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la Mine, Imperativele adolescenței și mai recentul Dicționar de optimisme şi a regizat peste 40 de spectacole de teatru, precum Oscar și tanti Roz, Domnul Ibrahim și Florile Coranului, Copilul lui Noe, Maitreyi, Scaunele, Dragostea durează 3 ani, Cu ce vă servesc? sau Mecanica inimii. A inițiat Festivalul de teatru independent UNDERCLOUD, ajuns la cea de-a XVI-a ediție, a demarat proiectul Grivița 53, de construire a primului teatru privat de la zero, și este activă în susținerea femeilor care trec printr-un diagnostic oncologic, alături de Asociația R.O.Z. Spectacolul Nora este o coproducție Teatrul Național „I.L. Caragiale” Asociația Culturală „Grivița 53”. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 107

TEATRU

RECOMANDĂRI DE IULIANA CIOCÎRLAN

Trei piese sobre de urmărit la început de an

u trecut sărbătorile, am aflat care este culoarea anului 2024 (Peach Fuzz, pentru curioși), aşa că e timpul să ne gândim la activităţi ceva mai serioase, dar la fel de relaxante. Pentru cei care și-au propus ca în noul an să aibă mai multe ieșiri la teatru, vin cu trei recomandari de piese care doar ce au avut premiera luna trecută.

LOVERBOY. în vreme de război

Doamna Noastră de pe Strada 121

O co-producție Incipient & Unteatru, spectacolul propune o explorare captivantă a iubirii, a pierderii și a puterii conexiunii umane. Acțiunea se desfășoară în jurul morții bruște a surorii Rose, o călugăriță iubită de la o școală catolică locală. Pe măsură ce foștii ei studenți și prieteni se adună pentru a-și aduce omagiile, răni vechi și probleme nerezolvate ies la suprafață. Intriga? Cineva a furat cadavrul. Regia și adaptarea textului lui Stephen Adly Guirgis îi aparțin Mihaelei Sîrbu, iar din distribuție fac parte actori precum Dana Rogoz, Richard Bovnoczki și Codrin Boldea.

Producție a Teatrului Apropo realizată în cadrul programului cultural multianual Culori de Piper-A, piesa este un one-woman-show, excelent interpretat de Marina Fluerașu, în regia Casandrei Topologeanu, inspirat din mărturiile victimelor traficului de ființe umane, racolate prin metoda „Loverboy”. Pentru cei care ezită să-l vadă, mai trebuie amintit că acțiunea piesei invită, cu umor, la o analiză a unui viitor în care ura, puterea și războiul tind să devină acceptate ca normalitate. Spectacolul vorbește despre lipsa ocrotirii propriului ecosistem, lipsa educației și a protecției sociale, în contextul declanșării războiului din Ucraina.

Cine l-a ucis pe tata?

În regia lui Andrei Măjeri, este o piesă ce urmărește relația fragilă dintre un fiu și un tată, pe un fundal politic și social dominat de incertitudine, precaritate și criză. În această adaptare a romanului lui Édouard Louis de la Teatrul Metropolis, Eddy Moacăfrumoasă glisează continuu între încercarea de a-și defini identitatea, în lipsa unor modele familiale decisive, între reflecții de natură filosofică, politică și îmbrățișarea nesilită a violenței celorlalți, dar și a tăcerilor asurzitoare ale familiei. Din distribuție fac parte Adelin Tudorache, Alex Iezdimir, Eduard Chimac, Hunor Varga, Iustin Danalache și Vlad Ionuț Popescu.

Acum, că avem toate informațiile necesare, nu ne rămâne decât să mergem să facem rezervări la una dintre aceste piese sau, de ce nu, la toate trei, pentru că, pe lângă faptul că doar ce s-au lansat, acestea abordează și teme serioase de gândire din viața tinerilor adulți. 108 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

TEATRU

RECOMANDĂRI DE DELIA MITRACHE

De la tragedie la comedie. Spectacole de teatru de văzut în ianuarie

a început de an nou, avem la dispoziție producții teatrale ce propun o mare varietate de stiluri și abordări, de la adaptări moderne ale clasicelor la piese care abordează teme sociale și culturale actuale, oferind astfel publicului spectator ocazia de a începe anul cu experiențe teatrale diverse și potențial provocatoare. Iată câteva spectacole încă fresh, lansate la sfârșitul anului 2023, pe care dacă nu ai ajuns să le vezi, mai ai încă ocazia în perioada imediat următoare:

Oedip - Teatrul Bulandra Această reinterpretare modernă a tragediei grecești clasice Oedip, realizată de Robert Icke, după Sofocle, în regia lui Andrei Șerban, oferă o perspectivă contemporană asupra unor teme filosofice universale. Prezentând personajul Oedip drept un politician în așteptarea rezultatelor electorale, piesa conectează mitul antic în jurul dilemelor moderne, cum ar fi responsabilitatea și etica în leadership. Spectacolul îmbină intrigile politice cu dramele personale, punând accent pe complexitatea morală și emoțională a personajelor. Vlad Zamfirescu (Oedip), Cerasela Iosifescu (Iocasta), Andi Vasluianu (Creon) și Manuela Ciucur (Merope) sunt cei care dau viață personajelor principale. D’ale carnavalului - Centrul Cultural Lumina Spectacolul D’ale carnavalului, regizat de Matei Lucaci-Grünberg, este o explorare teatrală curajoasă despre libertatea de expresie în artă. Prin traversarea a cinci epoci istorice, piesa evidențiază modul în care contextul social și politic influențează interpretarea artei. Această producție unică abordează istoria cenzurii textului lui Caragiale, de la premiera din 1885 la un prezent imaginat, explorând impactul social și politic al piesei. Distribuția, ce include actori precum Alexandru Pavel și Ana Crețu, aduce la viață o varietate de personaje ce au un singur scop: să ne facă să reflectăm asupra rolului teatrului în societate. Această adaptare oferă o combinație reușită de momente de umor și dramatism, invitând publicul să reconsidere importanța artistică și impactul cenzurii asupra libertății de expresie. Ivona, Principesa Burgundiei - Teatrul Nottara Ivona, Principesa Burgundiei devine un catalizator pentru examinarea relațiilor interumane și a individului în raport cu societatea, punând în lumină dificultățile de adaptare și consecințele alegerilor personale într-o societate adesea contradictorie. Regizorii Andreea și Andrei Grosu mizează pe actualitatea unui text legendar scris de celebrul Witold Gombrowicz. Din distribuție fac parte: Șerban Gomoi, Dan Bordeianu, Raluca Gheorghiu Culda, Adrian Nicolae, Ion Grosu, Isabela Neamțu, Crenguța Hariton, Mihaela Subțirică, Vlad Bălan, Florina Gleznea. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 109

TEATRU

TEXT DE LIVIU ROMANESCU

Teatrelli, în 2024

În 2024, Teatrelli continuă să încurajeze spiritul explorator și curiozitatea artistică, având în focus o temă definitorie: identitatea.

nul se va deschide cu întoarcerea în București a spectacolului zeițe de categoria B, de Alexandra Felseghi, după o idee și în regia lui Andrei Măjeri, o chestionare a graniței dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul este co-produs de CREART / Teatrelli, Teatrul Național Lucian Blaga Cluj-Napoca, Teatrul Regina Maria Oradea și Teatrul Mihai Eminescu Botoșani. Pornind de la romanul lui Edouard Louis, Luptele și metamorfozele unei femei, Eugen Jebealeanu deschide, în premieră națională, alături de o echipă de tineri creatori (scenograful Theodor Cristian Niculae și actorii Măriuca Bosnea și Serban Ghilvaci), un dialog despre lupta pentru câștigarea identității în relațiile care ne consumă. Două proiecte începute în 2023, din seria producțiilor work-in-progress, vor fi finalizate în 2024: cerul (hartă către casă), în regia lui Irisz Kovacs, pe texte de Doru Vatavului, pornind de la picturile lui Șerban Savu din albumul Drifting, un spectacol despre identitatea non-eroului din spațiul românesc post-comunist; Viață Bună, de Daniel Brooks, montare în premieră națională a autorului canadian, în regia lui Theodor-Cristian

www.zilesinopti.ro

Popescu, o poveste despre identități pierdute în cuplu, despre emoție și rațiune. Regizorul Matei Lucaci-Grunberg pune în scenă comedia Nunta lui Decebal, pe un text creat alături de Eduard Buhac, un spectacol video-performativ despre identități care se transformă în afara granițelor țării, într-o diasporă care se luptă să-și păstreze rădăcinile afective în România. Teatrelli continuă direcția de cercetare și dezbatere, în dorința coagulării unei comunități artistice centrate pe nevoi și pe creștere. În cadrul laboratoarelor de lucru, continuând seria producțiilor work-in-progress, regizorii Elena Morar, Dragoș Mușoiu și Gabriel Sandu explorează identitatea în contexte care evidențiază teritoriul extremelor: performanță, dependență, sexualitate. Seria de întâlniri Anotimpurile dialogului despre teatru cu Octavian Saiu va aduce noi invitați de talie internațională, iar contexte de întâlnire a creatorilor români vor fi susținute periodic în cadrul sesiunilor Teatrelli Artist Talks. Continuăm în 2024 misiunea de a încuraja spiritul interdisciplinar, prin crearea de spectacole de teatru și performance-uri inovatoare, invitând publicul să descopere noi modalități de a experimenta teatrul. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 111

ART EXPO

RECOMANDARE DE IOAN BIG

„Pizza Boy”, expoziție de Shinji Murakami Atelier 35, în colaborare cu Catinca Tabacaru Gallery, prezintă Pizza Boy, prima expoziție personală a artistului japonez Shinji Murakami la București, în care acesta se folosește de tehnologia AR pentru a explora fenomenul cultural al gamingului din anii ‘80. Murakami valorifică nostalgia, adoptând estetica de 8 biți a Atari 2600, prima consolă de jocuri video portabilă, care a câștigat popularitate la nivel mondial în anul 1977, și creându-și propriul joc video în 2022: Pizza Boy. Vizitatorii expoziției vor avea ocazia să joace jocul video realizat de artist - o lume

112 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

digitală marcată de zgârie-nori, felii de pizza, covrigei și taxiuri. Pătrunzând în peisajul virtual retro, jucătorii se transpun în avatarul pe bicicletă care livrează pizza pe străzile orașului New York. Trei vieți, game over, restart. În interiorul spațiului de pe

strada Şelari 13 al Atelier 35, noua serie de picturi a artistului funcționează ca un marker AR prin care spectatorii pot accesa lumea virtuală vibrantă propusă de Murakami de pe propriile smartphone-uri; panourile LED emulează desenele sprites ce descriu comenzile de acțiune posibile pentru Pizza Boy: Direcție, Mișcare, Invincibil și Rotire. Privitorul se transformă în jucător. Jocul video devine mediul artistic în sine. Iar spațiul ne transportă înapoi într-un timp când expansiunea lumii digitale depindea de limitele propriei imaginații. Expoziţia Pizza Boy este deschisă până pe 31 ianuarie.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

JURNAL DE BUCUREȘTEAN

„Tango”, un pas înainte și doi laterali Regizorul Tompa Gábor scrutează prezentul cu un caleidoscop din trecut, dezvăluind un dans imposibil de executat din cauza antonimiei partenerilor „Această piesă este grotescă, ridicolă, uneori chiar haioasă și sumbră în același timp. Adică întocmai ca în lumea de azi, unde nu mai putem despărți situația comică de cea tragică, iar totul depinde doar de perspectiva din care privim lucrurile”, a observat regizorul Tompa Gábor, înainte de punerea în scenă a spectacolului „Tango”, de Sławomir Mroźek, prima sa colaborare cu Teatrul Național din București și textul pe care și-a dat lucrarea de diplomă, în urmă cu peste patru decenii. Rămân la convingerea după ce primele impresii de după premieră, majoritar pozitive, s-au sedimentat că „Tango” e foarte greu de montat când dispare contextul în care a văzut lumina tiparului acest manifest polonez al teatrului absurd. Existența umană părea că mai cunoaște doar două lumi, cea liberă și cea de după Cortina de Fier, cu toate implicațiile aferente, or, post-comunismul și criptomarxismul au amestecat foarte tare lucrurile. Asta nu înseamnă că nu se pot întrezări similitudini frapante cu realitatea politică la decenii bune de la publicarea textului-manifest al teatrului suprarealist din veacul XX. Am văzut o montare - alt teatru, altă viziune - în care, atunci când bruta de Edek preia puterea, după moartea lui Artur, parcă i-am avut în fața ochilor pe dentistul turkmen Berdîmuhamedov suindu-se pe tronul dictatorului răposat Niiazov și pe șoferul venezuelean Maduro dănțuind după ce a dat ortul popii ridicolul revoluționar bolivarian Hugo Chavez. www.zilesinopti.ro

După modesta mea părere, așa cum am găsit imediat după premieră, sunt executați corect pașii de tango mroźekian în transformarea unor teme vechi în dezbateri actuale și, de fapt, perene, cum ar fi ideologizarea discursului și a culturii, lipsa dialogului între generații, imposibilitatea înțelegerii reciproce. Aidoma, în ambianța absurdă creată de Tompa Gábor cu ajutorul altor vârfuri ale teatrului românesc rafinate în SUA, scenograful Andrei Both și Angela Balogh Călin, cea care a conceput costumele. Tot un pas înainte îmi pare distribuția, în care nu dezamăgesc consacrații Rodica Negrea, Mihai Constantin, George Ivașcu, Emilian Oprea, Emilia Popescu. Tinerii Matei Constantin și, mai ales, Cătălina Mihai sunt niște promisiuni artistice. Dar dacă spectatorii n-au putut percepe corect pașii nepotriviți comiși în prima reprezentație? Poate că Matei Constantin pare inexpresiv tocmai pentru că a fost distribuit în antiteză cu tatăl său din realitate. E posibil ca evidentul dezechilbru dintre cele două părți ale spectacolului să fi fost deliberat, tocmai pentru a sublinia ireconciliabilele antonimii dintre generații și lumi. Am văzut cândva o reprezentație a „Tango”ului jucată într-o piață cracoviană. La final, pe „La Cumparcita”, publicul însoțea mișcările actorilor Andrzej Kozak și Juliusz Chrząstowski cu aplauze ritmate. În tot cazul, lumea se distra pe seama absurdului. Noi pare că am uitat să o facem, ne luăm prea în serios. Chestie de perspectivă, vorba lui Tompa Gábor. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 113

PENTRU CEI MICI

TEXT DE DIANA PARPALEA

Tic Pitic - Zilele Small Size #10. Ediție Aniversară

n perioada 26-28 ianuarie, Teatrul Ion Creangă organizează cea de-a X-a ediție a evenimentului „TIC PITIC - Zilele Small size”. Spectacole invitate din străinătate, din țară, dar și din repertoriul TIC, ateliere educative și senzoriale vor avea loc sub forma unui mic festival dedicat celor mai mici - de la 6 luni la 6 ani. În premieră pentru acest eveniment, vor avea loc activități atât la Sala Mică (strada Biserica Amzei 2123), cât și la Sala Mare (strada Piața Amzei 13).

Teatrul Ion Creangă este primul producător de spectacole pentru bebeluși și copii de vârstă mică (sub 3 ani) în rândul instituțiilor publice de cultură din țară. De asemenea, este membru al rețelei internaționale Small size, în cadrul căreia se organizează acest eveniment. Peste 20 de orașe din Europa dedică ultimul weekend al lunii ianuarie celor mici, sub sloganul - „Timp și spațiu pentru cei mici”. În acest an există și o temă sub egida căreia toate activitățile din cadrul „Small size days” / „Zilele Small size” se vor desfășura - „Tree stories”. Însă, termenul din limba engleză se poate traduce atât cu înțelesul de cifra „trei”, cât și prin înțelesul substantivului „copac”. Mai mult, fiind o ediție aniversară pentru Teatrul Ion Creangă, două companii de teatru de peste granițe vor susține două spectacole unice pentru cei mai mici spectatori - Escena Miriňaque, din Spania, și Teatrul Flores Teatro 114 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Danza, din Mexic. Cel din urmă va veni cu un spectacol în premieră în Europa, jucat într-o sală de spectacole. De asemenea, Fernando Leija Flores, protagonistul acestei reprezentații, va susține și un workshop dedicat copiilor între 2 și 6 ani. Din program nu lipsesc nici atelierele specifice celor mici, fiind atât unele senzoriale, cât și de dans, susținute de actorii Teatrului Ion Creangă, precum și ateliere interactive, bricolaj sau teatru, susținute în parteneriat cu Editura Katartis. Va fi un weekend plin de povești și curiozitate. Programul evenimentului „TIC PITIC - Zilele Small size” va fi publicat în curând pe site-ul Teatrului Ion Creangă - www.teatrulioncreanga.ro. Urmăriține și pe platformele de social media (Facebook și Instagram) ale Teatrului pentru mai multe informații.

www.zilesinopti.ro

MUSICAL

TEXT DE IOANA MARGHITA

5 motive pentru care vei iubi Sunetul muzicii la Opera Comică pentru Copii Adevărat hit al scenei mondiale de spectacol, musicalul Sunetul muzicii farmecă publicul la fel de convingător încă de la premiera sa, din 1959. Filmul binecunoscut cu acelaşi titlu, din 1965, în care strălucesc Julie Andrews şi Christopher Plummer, nu a făcut decât să confirme şi să amplifice acest succes fără vârstă. Mulţi s-au întrebat care este secretul unei astfel de reuşite de box office. Să fie muzica memorabilă? Să fie povestea? Sau faptul că are la bază o îmtâmplare adevărată? Poate toate împreună? Iată cinci dintre motivele pentru care vei iubi acest musical, după ce îl vei vedea cel puțin o dată:

Ne reaminteşte de puterea magică a muzicii de a transforma vieţi. Muzica este aproape un personaj în sine în acest spectacol. Este cea care uneşte membrii familiei von Trapp, cea care le deschide inimile, care îmblânzeşte, uneşte şi dă curaj.

Echilibrul ideal între accesibilitate şi înalta calitate estetică. Principalele sale cântece creează dependenţă şi le vei fredona fără să vrei, zile la rând. Puţine spectacole de succes se bucură de un astfel de playlist atât de atractiv pentru marele public. Frumuseţea şi accesibilitatea melodiilor compuse de Richard Rodgers s-au împletit perfect cu textul inspirat al lui Oscar Hammerstein II, rezultatul însemnând ceea ce în prezent numim, simplu, capodoperă.

Are o poveste pe care nu o vei uita. Este spectaculoasă şi, în acelaşi timp, emoţionantă, te ţine în priză şi are finalul fericit la care visăm cu toţii. Istoria acestei familii cu mulţi copii, fără mamă şi cu un tată sever, inaccesibil, pe care Maria, ultima lor guvernantă, îi cucereşte cu căldură, şarm şi inventivitate, este cu atât mai convingătoare cu cât ştim că familia von Trapp şi Maria Rainer chiar au existat în realitate.

Una dintre lecţiile musicalului Sunetul muzicii este aceea că, în mijlocul furtunii, iubirea şi muzica reprezintă soluţiile salvatoare, ancorele care induc sentimentele de solidaritate şi unitate ale familiei.

Încă de la mijlocul secolului al XX-lea, Sunetul muzicii oferea un exemplu de parenting eficient. În contrast cu stilul autoritar şi evitant al căpitanului von Trapp, metodele de educaţie ale Mariei reprezintă o gură de aer proaspăt, o lecţie pentru orice părinte, mai ales pentru cel de azi. Maria îi ajută pe fiecare dintre cei şapte copii să îşi găsească vocea personală (inclusiv pe cea muzicală), încurajându-le creativitatea, gândirea liberă şi exprimarea deschisă a sentimentelor.

Din 13 ianuarie, musicalul Sunetul muzicii revine pe scena Operei Comice pentru Copii, în regia lui Răzvan Mazilu – o producţie cu accente contemporane, în care universul copilăriei este creionat cu delicateţe, în tuşe pastelate, fragile, dar şi pline de forţă şi încredere. O montare magică pentru un spectacol de poveste, devenit deja reper clasic al genului. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 115

SUNETELE ORAŞULUI

TEXT DE IOAN BIG

MARCIAN PETRESCU O haltă la The Pub, în drum spre European Blues Challenge

otat drept cel mai bun cântăreț la muzicuță din Blues-ul românesc, Marcian Petrescu a fost desemnat recent de către Fundația Bluesylvania să reprezinte România, alături de formația sa, în cadrul European Blues Challenge, cel mai prestigios concurs dedicat muzicienilor de Blues din Europa, a cărui ediție din 2024 va avea loc în localitatea Braga, din Portugalia, în intervalul 4-6 aprilie. Desemnarea lui Marcian Petrescu la EBC2024 reprezintă încă o confirmare a valorii sale ca muzician dedicat total promovării muzicuței pe scena românească de Blues, atât prin cele cinci albume lansate până în prezent, cel mai recent fiind MAI MULT DECÂT BLUES, apărut anul trecut, cât și prin concertele de club și, mai

ales, de festival, unde a cântat alături de nume rezonante din Blues-ul american: Sugar Blue, Charlie Musselwhite, Rick Estrin, Billy Branch, Kenny Neal, primii trei muzicieni amintiți apărând ca invitați pe patru dintre albumele lansate de el până în prezent.

Ca o avanpremieră la acest mare eveniment al Blues-ului european, Marcian și formația sa vor susține un concert special în seara de sâmbătă, 3 februarie, la The Pub Universității. Sub titulatura MARCIAN PETRESCU BluesHarp BAND, publicul va avea ocazia să facă cunoștință cu membrii formației alături de care Marcian se va prezenta la EBC2024, împreună cu el urmând să urce pe scenă Mihai

Alexandru Tacoi (chitară), Matei Pușcaru (bas) și Sabin Dobranici (baterie). Li se va alătura colaboratorul lor cvasipermanent, claviaturistul Vlad Briciu. La The Pub urmează să auziţi, pe lângă melodii deja consacrate în programul lor curent, o serie de piese nou intrate în repertoriu, multe dintre ele în primă audiție, neabordate până acum de vreo formație de gen din România și care își vor găsi locul și în playlist-ul pe care-l pregătesc pentru concertele ce vor urma pe parcursul acestui an. Show-ul se anunță mai mult decât exploziv, diversitatea pieselor pregătite garantând că publicul va avea parte de o experiență muzicală de cel mai înalt nivel, deci iată doar câteva dintre ingredientele unui concert-eveniment de Blues pe care nu trebuie să-l ratați, mai ales că Marcian Petrescu și colegii lui se pregătesc cu real entuziasm să ne reprezinte la prestigiosul European Blues Challenge.

116 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

RECOMANDĂRI DE DELIA MITRACHE

POP CULTURE MAGAZINE

Spectacole la Sala Palatului:

o reîntâlnire cu muzica ce a definit generații

ala Palatului va fi gazda unor spectacole muzicale de excepție în acest început de an. De la interpretări simfonice maiestuoase la balade rock clasice, aceste evenimente reprezintă oportunități unice de a experimenta live muzica ce a modelat peisajul Pop mondial, o reîntâlnire cu artiști legendari și melodii care au încântat generații întregi. În continuare, iată câteva highlight-uri: Lords of the Sound Pe 6 ianuarie avem parte de un adevărat eveniment muzical: concertul Music of Hans Zimmer, prezentat de orchestra simfonică modernă Lords of the Sound. Spectacolul nu se va limita doar la interpretarea muzicală de excepție, ci va include producții teatrale și efecte speciale spectaculoase. Publicul va avea astfel ocazia de a trăi o experiență audio-vizuală completă, într-un omagiu adus muzicii unuia dintre cei mai mari compozitori de coloane sonore de film din lume.

Bonnie Tyler Pe 28 februarie sărbătorim alături de Bonnie Tyler 40 de ani de la lansarea legendarului său hit Total Eclipse of the Heart. Concertul este o celebrare a unei cariere muzicale impresionante. Total Eclipse of the Heart este un hit global, cu peste șase milioane de exemplare vândute și recunoscut cu certificatul de aur în SUA de către Recording Industry Association of America (RIAA). Bonnie Tyler, cunoscută pentru vocea sa distinctivă și plină de emoție, a primit titlul de Membru al Ordinului Imperiului Britanic, ca recunoaștere a contribuției sale la industria muzicală.

Alphaville Pe 11 februarie 2024, fanii muzicii synth-pop/rock vor avea ocazia de a se bucura de un concert marca Alphaville. Trupa germană, cunoscută în special pentru succesul său internațional cu hituri precum Big in Japan și Forever Young Young, va aduce pe scenă un repertoriu bogat care, cu siguranță, va trezi un val de nostalgie cu fascinantele lor balade și melodii synthpop ce au marcat publicul de-a lungul a aproape patru decenii.

Piaf! The Show Spectacolul, programat pentru 3 martie 2024, este o călătorie muzicală și vizuală prin viața și cariera lui Édith Piaf. Interpretarea este asigurată de talentata Nathalie Lermitte, o artistă recunoscută pentru abilitatea sa de a capta esența și pasiunea lui Piaf. Alain Delon, celebrul actor, a lăudat-o pe Nathalie Lermitte pentru capacitatea sa de a nu doar imita, ci de a deveni Piaf pe scenă. Piaf! The Show a avut peste 600 de reprezentații, în peste 50 de țări, fiind considerat cel mai mare succes francofon din lume și o realizare impresionantă în promovarea patrimoniului muzical francez și a culturii francofone. Nathalie Lermitte

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 117

BISCUIT.RO

TEXT DE ADRIANA SOHODOLEANU

Cât, ce și de ce mâncăm? Este noapte, trecut de ora 10 și încă nu ai ajuns la friptură. Ești plin, obosit și lipsit de interes - ai avut deja carne în meniu în toate formele, texturile și asocierile - organe fine (foie gras), organe texturate (limbă), mușchi (piept de rață), cu pâine, cu polenta, cu piure de cartofi, cu trufe. Când ajunge la masă mușchiul de vită, pe la 11 pm, te întrebi dacă are rost să stai până se dă tortul, gând la care pufnești ușor, amintindu-ți că nu ești la nuntă; este doar o cină organizată de o companie pentru un grup. O regulă mai veche a industriei spune că, adunate, felurile de mâncare de la o masă trebuie să aibă circa 500 grame. Atât e recomandat să mâncăm la o masă ca să ne fie bine (vezi gramajul fiecarui preparat în meniurile old school). Logic, deci, ca un număr mai mare de feluri să fie dimensionate ca pentru tasting, nu porție întregă, încât împreună să adune nu mult peste 500 grame. Nu e zgârcenie, e nutriție și grijă ca masa să producă plăcere, nu balonare. Un alt aspect important este componența meniului, mai exact varietatea preparatelor. Am devenit mai atentă în ultima vreme la modul în care sunt construite meniurile de eveniment – mult prea des un line up neinspirat și cu digestie grea, al cărui rol este să spună ceva despre bucătar, restaurant sau cel care plătește evenimentul. Mâncarea este un mediu discursiv. Uneori, bucătarul face o declarație cu privire la ce știe să facă, unde (crede că) a ajuns cu tehnica și/ sau creativitatea. Alteori, poate fi intenția organizatorului evenimentului de a se situa social ca având buget și connoisseurship. Am trecut cu toții prin meniuri care epatează, cu mâncare în exces și ingrediente scumpe – www.zilesinopti.ro

trufe, foie gras, vită, foiță de aur. Doar că lumea a evoluat și de ani buni, sofisticarea culinară se vede în farfurii în care strălucesc (natural, fără foiță) ingrediente simple, ridicate la rang de artă de mari chefs. S-a întâmplat să înțeleg acest lucru în 2014, la Paris, la Gayá, restaurantul cu o stea Michelin al lui Pierre Gagnaire, unde stăteam singură la masă și încercam să înțeleg ce mi se pune în față. Granita de țelină la entree și pește poșat pe un pat de varză. Țelină? Varză?! Unde sunt legumele nobile, unde-i sparanghelul, unde-s zbârciogii sau trufele de Alba? Să fi fost măcar o varză de Bruxelles, nu un chou ordinar ce a ținut în viață țăranii mai tot Evul Mediu. Se schimba atunci paradigma, se trecea la o bucătărie bazată pe tehnică și creativitate, nu pe raritatea și/ sau valoarea ingredientului. Să nu ne fie nici nouă frică sau rușine de materia primă banală; să ne uităm la cum e preparată și asociată, să ne bucurăm de inovație și să fim atenți la cum ne servește interesele. Să judecăm meniul nu după cost, ci adecvare – nu vrem gazpacho iarna și nici cartofi după mămăligă vara, sosuri grele la miezul nopții sau carne după carne, panseluțe și cremă de balsamic peste toate. PAGINA 119

HORECA

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri din Bucureşti cu comfort food

ocurile cu comfort food sunt adevărate „sanctuare gastronomice” la care apelăm constant pentru a ne face ziua mai bună. Unii le mai numesc „locuri pentru terapie gastronomică”, fiind cunoscut faptul că acest tip de mâncare e recomandat atunci când ai zile mai puțin însorite. Iată, așadar, câteva recomandări în acest sens:

Balls.  Regina Elisabeta 26  031.229.6682 Templul chifteluțelor s-a deschis prin 2019 și a devenit rapid unul dintre locurile cool din oraș. Ala Dumitrache a avut ideea acestui loc și tot ea este cea care gătește aici. Mi-a povestit cu o altă ocazie că Balls. a apărut din dorința ei de a crea un produs cu care, într-o formă sau alta, poate empatiza oricine. Pickles  Vasile Lascăr 21 Alexandra Blaș, proprietara și cea care și gătește aici aproape zilnic, a ales să mizeze pe un meniu în care murăturile prăjite sunt vedeta. Dar aici se pregătesc multe alte lucruri delicioase, pe care nu prea le găsești prin alte locuri, cum ar fi genialul sandviș cu calamar sau „coastele” de porumb cu ketchup de caise. Smokăreală  Mendeleev 33  0741.237.216 Atunci când cauți un barbeque deosebit, unul dintre cele mai bune brisket-uri din oraș sau coaste cum numai americanii știu să facă, ar fi bine să treci pe la www.zilesinopti.ro

Smokăreală. Început inițial ca un food truck, în 2021, el s-a transformat și în restaurant, iar acum face valuri printre „carnivorii” din oraș. The Corndog Caravan  Jean Louis Calderon 49 Nu știu un alt loc în București unde poți să comanzi un corndog, specialitatea americană pe care o vezi în majoritatea filmelor în care se sărbătorește 4th of July. Dar nici vreun alt loc în oraș unde să poți încerca o ciocolată Mars deep fried. Un american s-a mutat în curtea celor de la Hop Hooligans și face aceste lucruri senzaționale, plus burgeri buni și alte nebunii cu specific USA. Circus Döner  Bulevardul Lacul Tei 65  0726.867.580 Ar fi total nedrept să nu menționăm și un loc de unde să-ți iei un doner. George Saghin, proprietarul Circus Döner, spunea că a deschis acest local pentru că dönerul/ shaorma/ kebapul e comfort food-ul suprem al bucureștenilor. Preparatul vedetă al locului este kokorec-ul (intestine de oaie condimentate și rotisate). ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 121

LA ŞOSEA

TEXT DE MĂDĂLINA LEFTER

Bucătărie românească reintrepretată

e parcursul anilor, bucătăria românească a suferit o evoluție amplă, marcându-se notabil tranziția de la tradițional la contemporan. Schimbările sociale, influențele culturale și accesul la ingrediente diverse au contribuit la o interesantă (re)descoperire și reinventare a clasicelor gusturi autentic românești. În timp ce rădăcinile tradiționale persistă, am asistat la o adaptare ingenioasă a rețetelor clasice pentru a satisface noile tendințe și preferințe gastronomice. Bucătăria românească reinterpretată își găsește inspirația într-o paletă diversă de influențe, de la gastronomia balcanică până la cele mai recente tendințe culinare internaționale. Noile generații de chefi au adus un suflu proaspăt, reinventând preparate tradiționale prin tehnici moderne și prezentări outstanding. outstanding Astfel, mâncărurile românești au reușit să capete de-a lungul timpului o dimensiune contemporană, păstrând totuși autenticitatea și identitatea locală. Lucru care se poate observa și prin restaurantele din București.

RESTAURANT MAHALA

CALEA RAHOVEI NR. 147-153 Mahala este un restaurant deja consacrat al Capitalei, fiind un mix interesant între trecut și prezent, lucru care poate fi remarcat cu ușurință încă de la intrare - întregul design este conturat prin reinterpretarea diverselor simboluri și embleme românești. În ceea ce privește meniul… Mahala nu dezamăgește nici când vine vorba de mâncare, bucătarul Petre Sorin Cucu reinventând preparate clasice într-un mod creativ, unic și extrem de gustos! De la flori de dovlecel umplute cu urdă, la creveți cu usturoi sau ou cu trufe, meniul este unul ofertant și fără doar și poate merită descoperit.

RESTAURANT NOUA

STRADA POPA NAN 7 NOUA este un loc îndrăgit de iubitorii de mâncare bună, o vizită la ei fiind considerată o experiență culinară unică. Întrucât servesc doar meniuri de degustare, care se schimbă constant, nu trebuie să stai foarte mult pe gânduri și să faci o rezervare la NOUA, pentru că nu vei regreta. Aflat într-o casă veche a Bucureștiului, învăluită într-o atmosferă nostalgică, restaurantul impresionează printr-un interior minimalist, cu nuanțe reci, dar cu o atenție deosebită la detalii și elemente decorative, care completează perfect mâncarea inovativă. Persoana din spatele restaurantului și chiar a meniului unitar și atent conceput este Alex Petricean, un cunoscut bucătar chef desemnat de Ghidul Gault & Millau Bucătarul Anului în 2018. 122 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

BUCĂTĂRIA LOCAL COMFORT FOOD

STRADA ION SLĂTINEANU 30 Bucătăria Local Food poate fi „ușor confundată” cu bucătăria mamei unde totul e mai bun decât e acasă; încă nu știm dacă este de la atmosfera cozy și familiară din micuțul bistro sau de la preparatele care-ți lasă gura apă - cartofi prăjiți cu brânză, ou adevărat și cârnați de Pleșcoi, parizer de mânzat în chiflă japoneză sau chiar pate de casă. Decorul este unul simplu, minimalist, cu accente de culoare care înviorează plăcut spațiul, în timp ce meniul este un fusion dintre tradițional și modern, dar deloc pretențios, fiind fix ce trebuie să fie. Singurul minus? E posibil să nu găsești locuri disponibile în weekend.

SORO.LUME

STRADA FLUIERULUI 33 Deschis relativ recent, chiar în plină pandemie, într-o casă cu origini vechi din zona Mătăsari, Soro.lume este un restaurant care impresionează prin meniul scurt neoromânesc, atent creat de chef Mihai Iosif Toader, considerat unul dintre cei mai iscusiți bucătari ai noii generații. La Soro.lume vei fi întotdeauna bine primit într-un mediu elegant, completat de o atmosferă caldă și personal serviabil, deschis la curiozități și cu siguranță vei pleca de acolo sătul și dornic de reîntoarcere pentru a descoperi toate preparatele sincronizate la sezon. Aici, povestește chef-ul, se folosește foc deschis, mâncarea este pregătită în ogeac oltenesc, au zonă de grătar, iar totul este proaspăt. Ți-am făcut poftă, așa-i? ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 123

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Pamela Café Bar,

Cel mai cool cocktail bar de cartier din București

Pamela Café Bar s-a deschis pe 19 octombrie 2023, după ce trei parteneri au investit în acest nou cocktail bar 60.000 de euro. Este cu siguranță unul dintre cele mai originale și cu personalitate din oraș, având în vedere că mizează pe un design socialist modernist și pe nostalgia est-europeană. Se află pe Dimitrie Cantemir, la numărul 6, și împarte clădirea cu o spălătorie Nufărul. Diana Anghel, unul dintre cei trei parteneri, ne-a povestit mai multe. Cum a apărut Pamela Cafe Bar? Am început să lucrăm la acest proiect la începutul anului 2023, atunci când am și găsit spațiul din clădirea pe care o împărțim cu Nufărul. Noi mai deținem trei baruri în București și toate se află în spații cu foarte multă personalitate, cumva ne-am nișat în zona aceasta. De asemenea, precum celelalte locuri, și Pamela este o manifestare a intereselor și personalității noastre. Pe de o parte, în zona de design și atmosferă, Pamela este în esență o reminiscență a barului vechi de cartier, dar care răspunde nevoilor moderne, atât în plan estetic, cât și ca meniu. Cine sunt oamenii din spatele acestui local? În spatele Pamela se află trei parteneri, cu background-uri total diferite și complementare: eu, Diana Anghel, cu background în Fine Art PAGINA 124

Photography și Creative Direction, pasionată de artă contemporană; Alexandru Ciomartan, barman cu peste 20 de ani de experiență și interesat de Herbal Medicine, construcția aromelor și implicațiile geopolitce în obiceiurile de consum; și Filip Purnavel, care are acest background total aparte — filozofie și agricultură și un interes masiv în political and cultural theory. Mai avem patru proiecte în domeniul HORECA — FIX, un cocktail bar care are ca focus explorarea ingredientelor nostalgice est-europene (precum leușteanul, polenul, semințele prăjite etc.); Artichoke Social House, un bar în care organizăm regulat expoziții de fotografie al căror subiect au tot acest spațiu est-european; și OBOR AMOR, a hangout place pentru cei care cred că mersul la piață e super și care se află în Hala Veche din Piața Obor. www.zilesinopti.ro

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre produsele, preparatele voastre, designul sau specificul localului. Am vrut să integrăm elemente de nostalgie vizuală — lambriul, faianța de pe bar albă, simplă, care amintește de laboratorul de chimie, text în chineză, pe care nu îl înțelege nimeni, referință la calendarele cu imagini și texte chinezești găsite în magazinele de cartier, așa cum ni le aducem aminte de când eram mici etc., dar și un meniu de cocktailuri, care are drept vedetă acest distilat de fructe local numit rachiu / horincă și pe care îl considerăm prea puțin reprezentat în HORECA. Pe lângă cocktailurile pe bază de rachiu, celebrăm și vinul, așadar, avem produse construite și alese în jurul acestuia — Vermouth Spritz, Sherry Fino, vinuri naturale, șampanie și vin spumant românesc. I-am spus Pamela fiindcă era un nume super popular în sitcomuri americane atunci când eram mici, deci are acest element de nostalgie și reprezintă de fapt o stare de spirit — slightly loose, slightly ostentatious, slightly impulsive, yet playful and creative. Cum a decurs amenajarea acestui local, ați colaborat cu cineva anume? Pamela își are inspirația în designul socialist modernist, în detaliile estetice inexplicabile și surprinzătoare din estul Europei, care au o stângăcie cuceritoare, din punctul nostru de vedere, dar și în direcțiile designului minimalist contemporan. Am lucrat cu mai multe echipe www.zilesinopti.ro

POVEȘTI DIN BUCUREȘTI pentru realizarea acestei viziuni. Cu Atelier Vast am lucrat pe zona de amenajare și realizare mobilier. Andrei Giurgiu de la Vast a înțeles foarte bine ce ne doream și am fost super încântați cu propunerile de design și rezultatul lucrării. Pe zona de interior design, curățare piese vintage și realizare obiecte custom am lucrat cu Vitrină Gallery și Alina Tarba, iar colaborarea a fost spotless, pur și simplu. Pentru brand identity am lucrat cu Acme Industries, unde deja avem un istoric grozav al colaborării și la alte proiecte. Ca elemente de design care ies în evidență, am menționa lambriul de lemn, barul îmbrăcat în inox și faianță albă, simplă, despre care vorbeam mai sus, corpurile de iluminat, suporturile de lumânări, oglinda cu inscripția în chineză și Diana Ross dansând și, nu în ultimul rând, fototapetul. Ce planuri aveți pentru Pamela Cafe Bar pentru 2024? Momentan, focusul nostru principal este în jurul produselor, așadar, comunitatea care se va strânge în jurul nostru va avea la bază curiozitatea și interesul pentru băuturi gourmet. Planurile de viitor sunt momentan work in progress and we don’t want to jynx it, așa că vom vorbi despre ele la momentul potrivit. Pe lângă cele patru localuri, am lansat anul trecut C-SIDE TONIC, un produs care se află la intersecția dintre o apă tonică și o sodă, tot inspirat din plantele aflate în memoria afectivă locală, și anume pelinul. Pe lângă acest ingredient important, C-SIDE e făcut numai din extracte naturale din plante, inclusiv cu fresh de lămâie, detaliu care se găsește foarte rar în genul acesta de produs. C-SIDE TONIC e amazing și ca băutură în sine, dar și că mixer în alte băuturi, așadar, e folosit în baruri și coffee shopuri în produse precum cold brew tonic, în rum & tonic, gin & tonic and more. PAGINA 125

Ianuarie 2024

D’ALE ORAŞULUI

espre universul ÎntreVecini am povestit mai întâi cu IRIS URSEA (Community Lead), care lucrează îndeaproape cu comunitățile, ajutându-le să se formeze cât mai sănătos și natural.

ÎntreVecini

INTERVIU DE MĂDĂLINA LEFTER

foto © DIUD

Cum pot deveni vecinii de bloc o comunitate?

ntreVecini cultivă spiritul comunitar la bloc și pariază pe puterea colectivității, creând comunități urbane într-o Românie în care să-ți cunoști vecinii va deveni o normalitate și o realitate ușor de crezut. Aventura începe cu un kit de panouri fotovoltaice montate pe bloc și susținere financiară pentru a desfășura activități comunitare în jurul sustenabilității, stabilite în funcție de nevoile fiecărei comunități în parte. ÎntreVecini este un ONG care ajută asociațiile de proprietari să devină prosumatori, și anume mici producători de energie electrică, fiind parte astfel la reducerea costului consumului comun de energie. În același timp, organizația susține însă tranziția comunității de la una sprijinită în cadrul proiectului la una independentă, omogenă și care face alegeri conștiente pentru planetă. PAGINA 126

Iris, înainte de toate, vrem să știm cum ați ajuns să creați comunități sustenabile la bloc. Ideea de comunități sustenabile la bloc a venit destul de organic. Pe de o parte, văzând în jurul nostru cum oamenii devin tot mai singuri și izolați și cum spiritul de comunitate se pierde. Fiecare e pentru el și crede că îi e bine - și îi e, până la un anumit punct. Însă, peste acest punct de bine individual, o comunitate are rolul de a ne ajuta să ne fie bine și împreună. Acest împreună l-am pierdut, iar noi vrem să-l aducem înapoi. Partea de sustenabilitate este un aspect foarte important, pentru că nu e doar despre noi, ci și despre mediul în care trăim. Trebuie să ne fie bine împreună, într-un mod care deteriorează cât mai puțin resursele naturale. ÎntreVecini ajută la crearea de comunități sustenabile, dar ce înseamnă, practic, o astfel de comunitate? www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

Sustenabilitatea are mai multe fațete la ÎntreVecini. Pe de o parte, are legătură cu relația noastră cu mediul înconjurător, iar, pe de altă parte, are legătură cu relația dintre oameni. Cât de mult reușim să întărim fibra socială din comunitățile noastre, astfel încât, atunci când comunitatea iese de sub finanțarea și mentoratul ÎntreVecini, relațiile și proiectele să continue și să crească în comunități, după finanțarea și intervenția noastră. [...] Ce sfaturi ai avea pentru persoanele care își doresc să-și aducă vecinii mai aproape pentru a face lucruri împreună? În primul rând, să se înarmeze cu răbdare și cu iubire de oameni. Procesul nu e unul liniar. Ai nevoie de viziune și plan, însă trebuie să fii pregătit să-l ajustezi constant, în funcție de nevoile și răspunsul comunității. E nevoie și de iubire și empatie, pentru că doar cu iubire poți asculta nevoile celorlalți și-ți poți accepta colegii-vecini de comunitate, cu toate particularitățile lor. Cum ar arăta un bloc în care oamenii se comportă ca ÎntreVecini? Un bloc ÎntreVecini e un bloc unde fiecare persoană se gândește la el ca la membrul unei comunități. Unde vecinii se întreabă des „ce pot face eu pentru ceilalți?”. Unde oamenii nu doar că se salută, dar se și cunosc. Un bloc unde ai măcar un om căruia să-i ceri ajutorul fără să-ți fie teamă și care te-ar ajuta necondiționat. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

nespre continuare, universul ne-a ÎntreVecini introdus am povestit pe scurt mai în întâi inima cu IRIScomunităților URSEA (Community ANA Lead), CHIOVEANU care lucrează (Community îndeaproape Catalyst & Amplifier), cu comunitățile, care ajutându-le le ajută să ducă să selaformeze bun sfârșit cât mai activitățile sănătosșișidemersurile, natural. oferindu-le sprijinul necesar.

Regăsim schimbări observabile în comunitățile cu care lucrezi de la o lună la alta? Și, mai important, ce schimbare este considerată „un succes”? Cu siguranță! Ne putem uita la numărul de oameni implicați în activitățile din comunitate, felul în care relațiile dintre ei se dezvoltă, ideile pe care aceștia încep să le propună, curiozitățile care iau naștere în timpul procesului de construire a unei comunități și multe altele. Cât despre schimbare ca succes, am putea spune că orice pas în față este un pretext pentru celebrare. Povestește-mi puțin despre momentul tău preferat dintr-o comunitate. Mi-e foarte greu să aleg un singur moment preferat, așa că voi rezuma o seară drăguță, petrecută în grădina Comunității Apusului din Sectorul 6, mai exact, când am vizitat-o pentru prima dată

după încheierea proiectului. Fiind mai mult o întâlnire ad-hoc, nu am reușit să-i cunosc decât de Nadia și pe Aurel, președintele asociației de proprietari. Alături de Nadia am povestit și am băut ceai de busuioc făcut de ea, chiar la masa din lemn pe care vecinii din comunitate au așezat-o în grădina blocului. [...] În tot timpul acesta, Aurel era în apartamentul Nadiei, unde repara caloriferul, care doar ce făcuse o boacănă în ziua respectivă. După seara aceea, aș putea spune că oamenii, știind că au vecini pe care se pot baza la nevoie, ar fi ceva mai liniștiți în cazul în care vreun calorifer s-ar trezi să inunde jumătate din podea. Așa cum părea și Nadia. Atunci am prins și mai mult curaj pentru ce urma să se întâmple în restul comunităților alese în București. Ce urmează pentru ÎntreVecini? Momentan, aș putea spune că dacă ar fi să judecăm după mersul lucrurilor de până acum, pentru ÎntreVecini se arată multe lucruri frumoase. Pe unele am început să le pregătim noi deja, dar le mai lăsăm puțin la copt până să le servim împreună cu vecinii noștri. Iar pe de altă parte, ne lăsăm și noi surprinși, alături de cei care urmăresc alături de noi evoluția comunităților care s-au încumentat să ia parte la această frumoasă provocare. [...] PAGINA 127

FitBucurEști

PATRICIA GRIGORESCU,

instructor de yoga

„Puțină lume își dă seama cât de personală poate fi o clasă de yoga” Patricia Grigorescu are 35 de ani, a absolvit cursul Yoga Teacher Training 200h cu Bend it Like Buddha, în Portugalia, în 2017. Între 2018 2020 a colaborat cu Akasha Retreat - a asistat și la Teacher trainingul lor în Yin Yoga, apoi a predat în cadrul retreaturilor lor. A lucrat ca scenograf, după ce a absolvit studiile de film în Franța și a continuat să lucreze în Anglia (a fost opt ani plecată din țară). În paralel studiază psihologia și e în formare ca Mental Health Coordinator pentru industriile creative. Anul trecut a deschis un spațiu colaborativ pentru practici „de bine” - Om Collective Studio - unde au loc sesiuni de masaj, clase de yoga, Pilates, sound healing etc. De asemenea, face bijuterii sub pseudonimul de @Peștele.Om, iar cei interesați o pot găsi la Om Collective Studio și la Kaya Holistic. 128 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi instructor de yoga? Totul a venit oarecum organic, într-un moment în care simțeam că ceea ce făceam era în contradicție atât cu valorile în care cred, cât și cu stilul de viață pe care îmi doream să îl construiesc pentru mine. Lucram într-un domeniu destul de incitant, cel al filmului, însă îmi era greu să îmi găsesc motivația și echilibrul. Eram în căutarea unei direcții care să fie aliniată cu ceea ce consider eu important - a aduce un plus de bine, cât de mic, prin lucrurile cărora ne dedicăm timpul - și care să îmi aducă beneficii în adevăratul sens al cuvântului fiecare clasă de yoga predată este o clasă de care beneficiez și eu, atât fizic, cât și mental, intrând în zona de flow și exersându-mi capacitatea de a conține un grup de oameni. Am crescut într-un mediu competitiv, practicând karting competițional de la 6 ani și continuând pentru o scurtă perioadă de timp cu raliurile. Un mediu foarte individualist, în care scopul este depășirea, uneori forțată, a propriilor limite. Am început cu Ashtanga Yoga, pe care o practicam cu sudoare și durere, dar pe care nu o înțelegeam pe deplin. Instructorul îmi repeta constant „yoga nu este o competiție” și mi-a luat destul de mult timp să descopăr plăcerea de a mă preda propriului corp, de a-mi observa respirația, mișcările, echilibrul. Am început să predau într-un Retreat Center în țară și, treptat, să fac tranziția către o altă etapă din viață. Asta se întâmpla acum șapte ani, iar în prezent țin clase de Yin Yoga în studioul colectiv pe care l-am deschis anul trecut, Om Collective Studio, și de Yoga for Jiu Jitsu în cadrul Kaya Holistic, în timp ce îmi termin studiile în psihologie. Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de instructor de yoga. Cred că puțină lume își dă seama cât de personală poate fi o clasă de yoga și cât de mult poate varia de la un instructor la altul. Spre deosebire de alte practici fizice, aici, provocarea www.zilesinopti.ro

Ianuarie 2024

este să poți veni cu propria personalitate și să reușești să transmiți o poveste. Chit că uneori este prin intermediul muzicii, al umorului, al pildelor spirituale, toate implică un grad ridicat de vulnerabilitate din partea celui ce susține clasa. Care este cea mai importantă calitate pe care un instructor de yoga trebuie să o aibă? Cred că cel mai important este să ne îndepărtăm de imaginea idealizată a yoghinului și să reușim să rămânem autentici. Să încercăm să vorbim despre ceea ce a fost deja înțeles și integrat și să știm când să lăsăm spațiu fiecăruia să-și asculte propriul corp și propriile trăiri, fără să exagerăm cu instrucțiuni cu privire la ce ar trebui să vizualizăm sau să simțim. Yoga este foarte personală, este însuși procesul prin care încercăm să creăm o punte în interiorul nostru între minte/spirit și corp, și cred că este important să creăm mediul în care oamenii să se simtă în siguranță să se lase să fie fix așa cum sunt. Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare? Cred că foarte mulți plasează sportul în categoria de lucruri pe care „trebuie” să le faci ca să ai o viață sănătoasă sau ca să arăți într-un anumit fel. Deja de aici apare presiunea și în loc să fie www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

o activitate plăcută, naturală, ajunge să fie plasată undeva la coada listei cu lucruri de făcut. Sportul este joacă, iar mișcarea poate avea nenumărate forme ce pot fi integrate în viața de zi cu zi. Poate nu putem dedica într-o săptămână câte trei ore unei activități intense sportive, dar ne putem lua 10 minute dimineața în care să ne dezmorțim corpul. Orice moment în care ne lăsăm conectați cu propriul corp este benefic și absolut suficient. Mai puțină presiune și mai multă joacă, aș spune. Pe lângă asta, aș adăuga teama de a încerca lucruri noi și presiunea pe care avem tendința de a ne-o pune când ne apucăm de o activitate nouă. În București, cel puțin, sunt o grămadă de lucruri de încercat și unde mai pui că la multe se adaugă factorul social, atât de important! Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job? Sunt în primul rând recunoscătoare pentru că ajunge să fie și o practică personală, în care îmi exersez răbdarea față de mine însămi, față de propria creștere. Pot spune că mi-a ajutat mult capacitatea de deschidere, mai ales când am realizat cât de molipsitoare poate fi. Am o mare satisfacție când oamenii rezonează cu atmosfera creată de mine, mai ales la Yin Yoga. ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 129

MUZEE

MARe Muzeul de Artă Recentă Bulevardul Primăverii nr. 15 Deschis zilnic între: 11:00 și 19:00. Marți, închis. Mai multe informații pe mare.ro MNAC - Muzeul Naţional de Artă Contemporană Palatul Parlamentului, Str. Izvor 2-4, aripa E4. Intrarea se face prin Calea 13 Septembrie, poarta B3. Program de vizitare muzeu: miercuri – duminică: 11:00 - 18:00 (ultimul acces, ora 17:30). Mai multe informații pe mnac.ro MNAR - Muzeul Național de Artă al României Calea Victoriei 49-53 Program de vizitare muzeu: miercuri - duminică: 10:00 - 18:00. Mai multe informații pe mnar.arts.ro

SPAȚII CULTURALE:

GALERII DE ARTĂ:

2/3 galeria str. Franceză, nr. 4 ARCUB Strada Lipscani nr. 84 - 90 www.arcub.ro

Catinca Tabacaru Gallery Calea Giulești, 14, Etajul 3, București Galeria Senso Calea Victoriei 12C Elite Art Gallery Piața Națiunilor Unite, nr. 3-5, bl. B2, parter Program: L - V: 11:00 - 19:00

Assamblage Institutul de Artă și Design Str. Dimitrie Racoviță nr. 18 www.assamblage.ro

Kulterra Gallery Știrbei Vodă nr. 104-106 Program: L - V: 12:00 - 18:00, S - D: 12.00 - 16.00

Fundația Calea Victoriei Bd. Dacia nr. 78 Discuții despre antropologie, istorie, muzică, pictură, astronomie, filozofie, teatru sau mistică. Program: luni - vineri: 10:00 - 17:30 www.fundatiacaleavictoriei.ro Scemtovici & Benowitz Gallery Str. Jean-Louis Calderon, nr. 34 0734364886 sbgallery.art

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 1 Muzeul adăpostește peste 2.000.000 de exponate. Program de vizitare: marți – vineri: 10:00 – 18:00 (ultimul acces, ora 17:00), sâmbătă – duminică: 10:00 – 19:00 (ultimul acces, ora 18:00) Mai multe informații pe antipa.ro 130 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Teatrul Arte dell’Anima Str. Făinari nr. 17D Conceptul Arte dell’Anima s-a născut din dorința de a dezvolta, încuraja și promova mijloacele artistice ce fac posibilă descoperirea sufletului uman. www.artedellanima.ro

URBAN HUB Din drag de București Piața Romană, nr 2, Telefon: 0743 669 485 www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro