Exclusiv CHEF PIIERRE GAGNAIRE FILM
Interviu ANDREI ȘI ANDREEA GROSU TEATRU
COVER: CUM SĂ TRĂIEȘTI FEERIA ÎNCEPUTULUI DE PRIMĂVARĂ LA SIBIU PREMIERĂ: BOB MARLEY: ONE LOVE
1 martie, 8 martie, de fapt întreaga lună martie e un lung festival al ipocriziei, în care tratăm femeile, fie ele mame, soții, iubite, rude, profesoare, prietene sau colege cu gesturi și cuvinte de complezență. Oferim mărțișoare și flori și facem urări care mimează dragostea, prețuirea și respectul. Apoi auzim o melodie-manifest care se rostogolește pe toate undele internetului, ”Macarena” de Erika Isac, și ne plesnesc măștile. Și înjurăm și demonizăm femeia pentru că nu ne plac nici cuvintele și nici imaginile cu care și-a ambalat mesajul - abuzurile cu care se confruntă femeile zi de zi într-o societate care s-a construit până de curând fără să țină cont de nevoile și experiențele lor. Dar sunt, de fapt, limbajul vulgar și imaginile nud cele care ne scandalizează cu adevărat? Sau este sexismul adânc îndesat în buzunare care iese, în cele din urmă, la lumină și se ia la trântă cu orice încercare de revoluție culturală și emancipare a femeii? Acum câțiva ani se vocifera la fel de agresiv și împotriva Irinei Rimes când a lansat melodia ”Nu știi tu să fii bărbat”, deși aceasta nu conține limbaj licențios.
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit nr. 03 (426) | 01-15 martie
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu /zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
Când actrița Viorica Vodă a vorbit la Gopo despre hărțuirea sexuală în cinema, unii s-au grăbit să-i pună la îndoială comportamentul. Scandalurile de hărțuire sexuală și abuz de putere izbucnite la UNATC și la Facultatea de Jurnalism din București surprinse în anchete ample și articole pertinente s-au rostogolit prea puțin în feed-ul pudibonzilor speriați de agresivitatea Erikăi. Aproape orice tentativă a femeilor de a denunța o experiență intimă care include abuz și violență fizică sau emoțională se întoarce împotriva lor: ”de ce a rămas acolo”, ”de ce nu a zis nimic”, ”de ce era îmbrăcată așa”, ”de ce a vorbit cu el”, ”sigur a făcut și ea ceva”. Blamarea victimei nu spune altceva decât: de ce vrea femeia să acceadă la mai mult? Dar dacă acea femeie e mama, sora, iubita sau prietena ta? În cazul în care ea se va regăsi, fără voia ei, într-o astfel de situație, vei fi la fel de grăbit să o acuzi? Când arunci cu bolovani în unele femei doar pentru că enunță adevăruri dureroase și greu de digerat ești capabil să iubești vreo femeie? Întreabă-te asta atunci când oferi următorul mărțișor sau buchet de flori cu zâmbetul larg pe față.
Publisher:
Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
nceputul de martie vine cu multe evenimente dedicate femeilor la Sibiu: concerte Holograf, Horia Brenciu, Direcția 5, Taxi sau Vița de Vie, spectacolele de teatru ”Femei”, ”Mamă” și ”Felii”, dar și seri speciale în majoritatea localurilor din oraș. Începutul de primăvară vine cu mult chef de ieșit în oraș, iar între 1 și 15 martie avem multe evenimente pentru care merită să ieși din casă. În cele ce urmează îți propunem câteva recomandări de neratat. Agenda completă pe zilesinopti.ro/sibiu.
Trei spectacole de văzut cu ochii închiși și cu inima deschisă propune Teatrul Național ”Radu Stanca” în zilele de 8 și 9 martie. ”Mamă”, povestea a două femei cărora li se oferă șansa de a-și împărtăși singurătățile și de a descoperi un motiv real pentru a iubi viața, e programat pe 8 martie, de la ora 19, la Sala Studio. La Sala Mare, în aceeași zi și de la aceeași oră, poate fi văzut ”Femei”, un spectacol ce orbitează în jurul unui singur mare personaj: femeia, alături de încarnările sale succesive care ne deschid porțile înspre micro-scenarii cotidiene subtil interconectate pentru a surprinde anatomia sufletului feminin. În 9 martie, de la ora 17, la Sala Mare, Ofelia Popii ne prezintă mai multe ”Felii” ale feminității, într-o poveste universală despre fragilitatea și forța femeii.
Se spune că percuția reprezintă bătăile inimii muzicii într-o orchestră simfonică. Copiii au ocazia să descopere multitudinea de instrumente de percuție clasice, să le încerce și chiar să-și confecționeze propriul instrument, în 8 martie, orele 10 și 11:30, la Filarmonică.
Primul și cel mai savuros show de stand up comedy muzical din România ajunge la Sibiu, pe 6 martie, de la ora 20, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”. 3 voci, 3 personaje, 3 tenori, 3 nebuni: Cezar Ouatu, Andrei Duțu și Mihai Raicea v-au pregătit o parodie muzicală unică.
În primele 7 zile ale lunii martie, la Palatul Brukenthal din Piața Mare poate fi admirată Biblia latina, Anton Koberger, tipărită la Nürnberg în 1478. Evenimentul face parte dintr-o serie mai amplă ce va prezenta publicului cărți vechi de peste 520 de ani. Biblioteca Muzeului Național Brukenthal cuprinde un număr de 422 de astfel de cărți, cunoscute sub termenul de incunabule. Incunabulele reprezintă comoara literară a primelor cărți tipărite la începuturile erei tiparului.
„Trebuie să trec neapărat întâi pe la Sibiu”
Această poveste începe cu ziua de dinaintea primirii premiului The Angel Award, la New York, chiar la începutul acestui an. Mă aflam în Perelman Performing Arts Center când m-am întâlnit cu Tim Robbins, un mare prieten al Festivalului de la Sibiu, unde va fi prezent și în ediția din acest an. Astfel, m-am gândit că ar fi important să facem un parteneriat strategic între România și Statele Unite, prin care Tim Robbins să poată să-și prezinte noul spectacol în mai multe spații de joc din mai multe țări: România, Polonia, Republica Moldova, Ungaria și Ucraina. El a fost foarte încântat și m-a întrebat de când am în minte acest proiect.
- Bănuiesc că ai lucrat câteva luni la el... - Nu, chiar acum l-am gândit. A fost atât de impresionat, încât a zis că a doua zi va fi prezent la ceremonie. A venit, într-adevăr, la evenimentul care a durat o oră. Vorbim de o ceremonie la care au participat reprezentanți din peste 700 de centre
și instituții membre ISPA, cea mai veche și importantă structură din artele spectacolului din lume. A fost pentru prima oară când un nonamerican sau o persoană din afara UK a luat un Angel Award, poate cel mai important premiu dedicat artelor spectacolului, acordat, de obicei, unei fundații, unei structuri foarte mari, ci nu unei persoane. Alicia Adams, cea care mi-a făcut laudatio, este președinta board-ului ISPA și vicepreședinta la Kennedy Center. Iar acest lucru nu poate decât să te onoreze. La final, s-a făcut o poză de grup cu toți cei șase care au luat premiu. Au fost aplauze puternice. În acea clipă, m-am trezit cu Tim Robbins pe scenă. A venit glonț la mine, m-a îmbrățișat, a oprit aplauzele și a zis:
- Am urcat pe scenă pentru că grație acestui domn merg în premieră absolută la Sibiu cu un spectacol scris și regizat de mine. Vreau să vă spun că am învățat de la Constantin un lucru: dacă vreau să am succes la Paris, la Londra sau la Berlin, trebuie să trec neapărat întâi pe la Sibiu.
14 martie, ora 19:00
WOYZECK
Regie & Dramaturgie: Hunor Horváth
Coregrafie & Regie: Edith Buttingsrud Pedersen
Sala Mare TNRS
B-dul Corneliu Coposu, nr. 2
15 martie, ora 19:00
DIE MEINEN
AI MEI
După: Maxim Gorki
Un spectacol de: Dumitru Acriș
Sala Mare TNRS
B-dul Corneliu Coposu, nr. 2
16 martie, ora 17:00
SOMMERNACHTSTRAUM
VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ
După: William Shakespeare
Regia: Florian von Hoermann
Sala Mare TNRS
B-dul Corneliu Coposu, nr. 2
17 martie, ora 15:00
DER RATTENFÄNGER VON HAMELN
LEGENDA DIN HAMELIN, O POSIBILĂ
ISTORIE A SAȘILOR
Regia: Andrei și Andreea Grosu
Sala Studio
Str. Emil Cioran, nr. 1A
17 martie, ora 19:00
DER GESAMTE MOLIÈRE (NAHEZU) (APROAPE) TOATE OPERELE LUI MOLIÈRE
De: Vincent Caire
Regia: Daniel Plier
Sala Studio
Str. Emil Cioran, nr. 1A
”Lumea trage cu ochiul pentru că pe gaura cheii se văd adevăruri”
Luna martie debutează la Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu cu o nouă premieră: comedia ”Scandal în culise”, regia Andreea și Andrei Grosu. În interviul de față am aflat de la cei doi regizori de câtă migală și de câtă matematică este nevoie în teatru pentru a stârni râsul spectatorilor, dar și de ce suntem atât de atrași să tragem cu ochiul pe gaura cheii, în culise.
În ultimul interviu pe care l-am realizat împreună, în urmă cu doi ani, spuneați că vă bate gândul unei locuințe în zonă. Cum a evoluat relația voastră cu Sibiul de atunci, mai ales că între timp ați mai colaborat cu TNRS pentru ”Mass” și ”Legenda din Hamelin, o posibila istorie a sașilor”?
Suntem foarte legați de Sibiu, ne simțim acasă de fiecare dată când revenim aici. N-am achiziționat încă o locuința în zona, dar
nu am exclus varianta în viitor. E unul din locurile noastre preferate. E un pachet tare potrivit cu liniște, frumusețe, oameni dragi și teatru. Cu Teatrul Național ”Radu Stanca” avem o relație construită în timp, bazată pe încredere, respect și bucurie. Aici avem plăcerea să descoperim și să redescoperim o echipă care ne inspiră și care ne provoacă la un lucru intens și bogat la fiecare întâlnire. E o relație de prietenie pe care o prețuim.
Cel mai recent spectacol pe care îl propuneți pe scena Naționalului sibian are la bază piesa care l-a consacrat pe dramaturgul britanic Michael Frayn, ”Scandal în culise”. Ce v-a făcut să optați pentru acest text?
Am descoperit că ne interesează comedia, rigoarea ei, voluptatea cu care vorbește despre oameni. Filonul tragic pe care îl poți atinge prin comedie e de multe ori mai valoros decât cel redat în situațiile dramatice. Ne-am dat voie să explorăm un gen atât de dificil cum este comedia și ne bucurăm că o facem. Vedem cu câtă seriozitate se construiește o lume menită să provoace râsete. De câtă migală și de câtă matematică e nevoie ca să iasă un moment. Râsul e o emoție pe care o vânăm cu mare sete, dar care funcționează diferit pentru noi toți. Textul lui Frayn este o mașinărie perfect acordată. S-a preocupat în cele mai mici detalii de construcția scenelor, de redarea atmosferei spectacolului de comedie nealterat. Subiectul actorului vulnerabil în timpul lucrului la un spectacol ne interesează foarte tare.
În ”Scandal în culise” avem teatru în teatru în teatru, de ajungi aproape să pierzi firul. Unde începe și unde se termină teatrul?
Voi o să vedeți spectacolul făcut de noi, în care un regizor și trupa lui de actori fac un spectacol pe care îl văd niște spectatori din oglinda sălii. Deci da, un univers construit din straturi de teatru pe care trebuie să le dăm la o parte până ajungem la om. Întotdeauna omul e centrul poveștii. Spectacolul deteriorării umane este mai important și mai emoționant decât deteriorarea mediului din care face parte omul.
Cât de provocator credeți că este pentru actorii sibieni să joace alți actori? De obicei actorii joacă altfel de personaje, cu altfel de vieți și biografii decât ale lor.
Construcția unui personaj este la fel de complexă de fiecare dată pentru actori. Procesul de lucru este același. Doar pare că e mai simplu pentru că pleacă din punctul comun al profesiei, dar e o păcăleală. Mai distractiv, da, dar mai ușor, nu.
”Scandal în culise” e la fel de actual în 2024, pe cât era și în ’82, când a avut loc premiera absolută. Cât de mult exploatați în montarea voastră apetența lumii contemporane pentru ”scandal” și trasul cu ochiul pe gaura cheii în ”culise”?
”Scandalul“ este de fapt un cuvânt substitut pentru viață. Spectacolul este despre viața din culise, despre virulența cu care se strică relațiile interumane și despre forța cu care mergem mai departe, chiar și atunci când nu mai vedem calea. Lumea trage cu ochiul pentru că pe gaura cheii se văd adevăruri, lucruri netrucate, iar oamenii nu mai au timp să se lase mințiți.
Toate montările voastre de la TNRS au avut priză la public. Ce le-ați transmite acum spectatorilor pentru a-i aduce în sala de teatru și la cea mai recentă premieră ”Scandal în culise”?
O să râdem împreună. Tare, gălăgios, așa cum trebuie să se audă un râs sănătos. Râsul ăsta al sălii întregi va construi un ecou care va răsuna în tot orașul. Scandalul nostru din culise va aduce multă bucurie.
Carl Heinrich Eder arhitectul sibian care a modelat ”fața” orașului
Despre viața arhitectului sibian Carl Heinrich Eder se cunosc puține detalii. A trăit în perioada 18591939, a studiat la Academia de Artă din Viena, unde a fost influențat de Theophil Hauser, autor al clădirii parlamentului vienez și un promotor al ”arhitecturii elenistice din perioada sa de înflorire”. Cu toate acestea e considerat unul dintre cei mai importanți arhitecți sibieni pentru clădirile pe care le-a construit, multe dintre ele fiind în prezent declarate monumente istorice.
După întoarcerea sa de la studii, a realizat prima lucrare în 1893, fiind vorba despre clădirea pentru expoziții situată pe Bd. Victoriei, dar care din păcate a dispărut, în locul ei fiind
ridicată Casa Armatei. În 1895, Eder a îmbogățit patrimoniul arhitectural al orașului cu două vile cu elemente neoclasice, vila Zimmermann și vila Schiel, ambele situate pe strada Constantin Noica, la numerele 8 și 9. În 1897 a proiectat clădirea Liceului de Artă de pe str. Alexandru Odobescu 2, fiind prima clădire din Sibiu prevăzută cu curte interioară acoperită cu sticlă și metal. Pe atunci, acolo a funcționat școala primară evanghelică de băieți.
Dintre lucrările sale se remarcă Reședința Mitropoliților de pe Bd. Victoriei 38, vila Stenzel de la intersecția bulevardului Victoriei cu str. Dr. Ion Rațiu, vila librarului Fritz Michaelis de la intersecția străzilor Dr. Ion Rațiu și Dealului, clădirea construită ca reședință personală la intersecția străzilor Șelarilor și Manejului, clădirea masivă cu elemente neogotice de pe strada Papiu Ilarian 16 cu fațade atât spre Papiu Ilarian, cât și spre Cetății, palatul Jauernig de pe Bd. Victoriei 2-4, care ocupă un front foarte lung la bulevard ritmat de două curți. Frumoasele clădiri lăsate moștenire de Eder, care păstrează încă patina istorică, contribuie la bogatul patrimoniu arhitectural al Sibiului. Pentru a înțelege cât de mare e influența arhitectului Eder asupra orașului, toate aceste clădiri merită admirate chiar și numai de la exterior.
Unul dintre cele mai așteptate momente ale anului este venirea primăverii. Cu toate că și în luna februarie am tot avut zile de primăvară, luna martie marchează un nou început: ziua se mărește, natura înverzește, soarele strălucește mai mult pe cer. Este cel mai bun moment pentru a pune pe pauză serialele și a redeveni activi, mai ales că în Sibiu avem multe locuri numai bune de explorat. Iată ce poți face în luna martie la Sibiu pentru a te bucura de o primăvară autentică!
Putem spune că primăvara începe în piață: dacă e plină piața de verdețuri și flori înseamnă că nu mai e niciun dubiu, a sosit! Primăvara are de toate, dar mai ales gust și miros. Pentru a ne încânta toate simțurile, o primă plimbare de primăvară o putem face prin piețele Sibiului: la Cibin, Rahovei sau piața volantă de lângă Sala Transilvania. Aici vom găsi diferite flori de primăvară, parfumate și viu colorate, perfecte pentru a aduce primăvara și în casele noastre:
ghiocei, lăcrămioare, violete, lalele, zambile, narcise sau brândușe. Tot în piețe vom găsi și alimente care aduc culoare, vitamine și energie în farfurie: spanac, urzici, ridichi, ceapă verde și salată verde.
Dacă primăvara a ajuns în piețe înseamnă că o întâlnim și în parcurile Sibiului. Și ce loc poate fi mai bun pentru a ne bucura de un nou început dacă nu Parcul Belvedere, care trăiește și el pentru
prima dată bucuria venirii primăverii. La înălțime, cu o infrastructură nou-nouță și vegetație tânără, o plimbare prin Parcul Belvedere se va simți la propriu ca un nou început. Bine, nici parcurile deja consacrate ale Sibiului nu sunt de ratat în această perioadă a anului, din centrul orașului unde ne putem relaxa în Parcul Cetății, Parcul Tineretului sau Parcul Astra până în Parcul Sub Arini și Pădurea Dumbrava din afara Sibiului.
Tot la prima primăvară se află și noua promenadă amenajată de-a lungul malurilor Cibinului, care poate fi luată la pas sau admirată de pe două roți. Aici ne așteaptă aproape 4 km de piste pentru biciclete, trotuare pentru pietoni, numeroase pontoane și zone de relaxare care ne readuc în contact cu râul orașului, căruia comunitatea i-a întors spatele pentru prea mulți ani. Vorbim despre un întreg ecosistem de-a lungul râului pe care îl putem explora sub soarele plăcut de primăvară. O ocazie de a ne plimba prin niște zone ale Sibiului pe care înainte nu le frecventam din motive lesne de
înțeles, nu erau prea prietenoase din niciun punct de vedere. Acum, aceste zone se vor însufleți pentru prima dată sub privirile noastre, așa că ar fi păcat să nu fim acolo și să ratăm acest minunat spectacol al naturii.
O altă noutate a sezonului o reprezintă Complexul sportiv de lângă Piața Obor, care va fi inaugurat în această primăvară, locul ideal pentru cei care vor să-și consume energia pe terenul de joc sub cerul liber. Pe terenurile recent amenajate se poate juca fotbal, handbal, tenis, baschet, volei, minifotbal, tenis de masă și cu piciorul. Mișcarea în aer liber aduce numai beneficii pentru corp și minte, așa că nu mai este nevoie de nicio altă invitație pentru a petrece câteva ore pe terenul de joc alături de prieteni sau familie. Profesionist sau amator, fiecare sibian pasionat de sport și mișcare va găsi aici ceva pe placul său.
Primăvara la oraș în prezent pare că nu mai are nimic în comun cu primăvara la sat din vremurile de demult. Dar la Sibiu încă putem descoperi și chiar lua parte la activitățile sezoniere de odinioară, în Muzeul ASTRA. An de an, aici obiceiurile vechi sunt readuse la viață, astfel încât să înlesnească relația om - natură: curățarea livezilor, pregătirea straturilor, plantarea semințelor, plivirea și udarea, dar și educarea în ceea ce privește compostul, polenizarea sau diverși dăunători ai plantelor. După muncă și răsplată, mai ales că în această perioadă a anului Muzeul ASTRA găzduiește numeroase târguri de țară de unde pot fi cumpărate sau gustate bunătăți de sezon. O zi petrecută în Muzeul ASTRA poate fi locul ideal în care să saluți venirea primăverii.
Să faci teatru german în România nu mai este o utopie, iar acest fapt e dovedit de cele două teatre sibiene. Atât Teatrul Național ”Radu Stanca”, cât și Teatrul Gong au secții germane cu repetoriu și producții proprii. Pentru că între 14-17 martie va avea loc Microstagiunea Secției Germane a TNRS, privim prin propriul nostru filtru ce ne place și ce nu ne place la teatrul german din Sibiu.
Ne place că Secția Germană a Naționalului sibian are propriul ”festival”, devenit deja tradiție în ultimii ani. Microstagiunea Secției Germane reunește în 2024 cinci spectacole de-a lungul a patru zile.
Ne place că repertoriul include și spectacole care vorbesc despre istoria sașilor din Transilvania, cum ar fi ”Legenda din Hamelin, o posibilă istorie a sașilor”, regizat de Andreea și Andrei Grosu.
Ne place că cele două secții colaborează uneori. Sunt spectacole în care se vorbește și în română și în germană și în care se regăsesc actori din ambele secții. Sunt memorabile ”Vorbiți tăcere” sau ”LIVE”.
Ne place că a Teatrul Gong zilele de joi sunt dedicate spectacolelor și atelierelor de creație în limba germană. Participarea la spectacole e deschisă tuturor, fiind prezentate cu supratitrare în lb. română.
Nu ne place că la astfel de evenimente precum Microstagiunea Secției Germane oficialitățile române nu sunt prea prezente. Preferă să vorbească despre relațiile româno-germane, nu să le și întrețină.
Nu ne place că unii sibieni consideră că spectacolele Secției Germane sunt dedicate doar vorbitorilor de germană. Această falsă idee se reflectă în numărul redus de spectatori la producțiile germane.
Nu ne place că se exersează mai des propuneri teatrale bilingve cu actori din cele două secții. Teatrul documentar ar funcționa de minune. Dar oare e pregătit cineva să-și asume astfel de riscuri?
Nu ne place că există diferențe vizibile între producțiile celor două secții. Secția Germană pare sora mai săracă. Scena e de multe ori goală, scenografia redusă la minim. Bugetul pare strâns cu cureaua.
Trimite textul ACTIV la 8844 și donează 2 euro lunar pentru ca o persoană cu dizabilități motorii să poată trăi activ și fără dureri, într-un scaun rulant recondiționat și adaptat nevoilor sale.
Înființarea Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, primul muzeu public din sud-estul Europei este meritul unuia dintre cei mai importanți sași transilvăneni - Samuel von Brukenthal (17211803). Gândit în spirit egalitarist, de impulsionare a științei, înțelepciunii, frumosului, cercetării, dezvoltării și progresului, programul său își propunea realizarea unui muzeu, a unei biblioteci și a unui colegiu, etape esențiale în fondarea unei viitoare universități. Brukenthal a contribuit la modernizarea orașului Sibiu. A sprijinit înființarea orfelinatelor, deschiderea școlilor, apariția primelor tipografii, a primelor jurnale și reviste și înființarea societății de muzică, lectură și științe. Brukenthal a inițiat cultivarea cartofului și trifoiului în Transilvania, a cultivat la Avrig ananași, portocali, lămâi și arbori de nucșoară.
Muzeul Național Brukenthal subliniază astăzi tradiția premierei și unicității. A devenit primul muzeu din România distins cu Premiu Europa Nostra și de asemenea este primul muzeu din România înregistrat și afirmat ca brand cultural. În anul 2019 Muzeul a găzduit și dineul de lucru la Summitul Uniunii Europene.
Astăzi, în Muzeul Național Brukenthal pot fi descoperite cea mai importantă colecție de pictura flamandă și olandeză în teritoriul cuprins dintre Viena și Sankt-Petersburg, Herbarul Baussner – cel mai vechi din Europa de Sud-Est și printre cele mai vechi din lume, cea mai veche colecție de ghipsuri și cea mai mare colecție de dinți de rechini fosili din România. De asemenea, Muzeul Național Brukenthal găzduiește muzeul farmaciei, muzeul cinegetic, muzeul de istorie și artă contemporană. Galeria de Artă Europeană are expuse piese unicat în România realizate de artiștii: Jan van Eyck, Memling, Tițian, Rubens, Antonello de Messina, Lorenzo Lotto, Bouts, Bruegel ș.a. Voi când l-ați vizitat ultima dată?
Cum am fugit în ta ilanda fără ca nici eu să știu.
Nici măcar eu nu am știut că o să plec în Tailanda pentru o lună. Toată luna ianuarie. Deși era un gând pe care îl am de câțiva ani de zile, mi-am găsit de fiecare dată scuze să nu mi-l îndeplinsc. Câteva întâmplări din viața mea au făcut ca sfârșitul de 2023 să îmi aducă dorința de a pleca. Mâine. Așa că în prima zi a anului, la prima oră a zilei, eram îmbarcat în avionul care mă ducea la câteva mii de kilometri depărtare de casă, fără vreun plan, fără să știu ce voi face acolo.
Cu rucsacul în spate în care am împachetat doar două perechi de pantaloni și câteva tricouri și bluze subțiri cu mânecă lungă, am pășit pe pământ tailandez, iar singurul lucru clar știut a fost acela că nu știu nimic din ce voi face. Principiul meu de călătorit a fost
simplu: îmi iau cazare pentru 4-5 zile, iar în ultima noapte înainte de check-out mă decid unde voi pleca în continuare. Așa am ajuns să cunosc oamenii din Singapore și Kuala Lumpur, iar Arabia Saudită, India și Dubai au fost bifate și ele.
Dar cel mai plăcut moment a fost atunci când am ajuns pe o insulă pustie, departe de turiști, pentru că așa am decis eu să îmi aleg destinația punând pur și simplu degetul pe hartă cu ochii închiși. Și a fost fenomenal. Am cunoscut localnicii, ba chiar am locuit în casa lor, iar femeia care-mi servea zilnic minunatele mâncăruri în “restaurantul” de pe marginea drumului îmi scrie și acum că îi este dor de mine.
O experiență pe care o recomand oricui. Iar pentru asta ai nevoie doar de... curajul de a nu-ți găsi scuze.
Ion Hartulari Darclee Picturi de Grigorescu
Camille Saint-Saëns Concertul nr. 1 în la minor pentru violoncel și orchestră
Se Serghei Prokofiev Simfonia nr. 7 în do diez minor
„Simt că suntem într-o continuă luptă cu timpul. Pandemia ne-a dat perspectiva asta nouă a timpului limitat, ceva la care nu ne gândeam înainte. O fi de la vârstă sau de la experiențele trăite în anii ăștia de muzică, dar am descoperit că ardem pe interior mai intens decât în prima tinerețe. Așa că am decis să folosim la maxim timpul acesta care ni s-a dat. După ce anul trecut am colindat țara în lung și în lat pentru fix 72 de concerte – ceea ce în mare înseamnă că am cântat odată la cinci zile, anul ăsta avem planuri și mai mari. Lansăm primăvara asta Fazele Lunii, albumul nostru electro-acustic, înregistrat live la Teatrul Național București. Asta e primul plan.
Fazele Lunii e un album în care ne întoarcem cumva la ceea ce a însemnat om la lună la început de tot. Scoatem straturile de rock și de energie și adăugăm mai mult lirism și mai multă emoție. Este un proiect despre noi, cei de acum. Despre cei ce am devenit în anii ăștia cinci. Este despre bunele și relele care ni s-au întâmplat, despre creșterile și descreșterile noastre ca oameni. Despre evoluția noastră ca muzicieni, cu nesfârșitele încercări, eșecuri și momente în care am vrut să ne oprim. Dar totodată este despre noi, cei care am tras de fiecare dată aer în piept și am mai băgat o fisă. Și încă una. Până la ultima din buzunar, cea care
Om la lună lansează oficial albumul Fazele Lunii cu un concert la București, la Palatul Bragadiru, pe 24 februarie, urmat apoi de un turneu în mai
chiar a pornit tonomatul cel vechi. Fazele Lunii sunt fazele noastre, ale tuturor. Sunt stările noastre în continuă creștere și descreștere, luminând calea sau stând ascunși în umbră. Iar cântecele om la lună de pe cele trei albume de până acum, cântate acum în forma aceasta electro-acusticăminimalistă, suntem noi pe drumul ăsta lung de o viață. Și timpul ăsta e al nostru.” - DORU PUŞCAŞU
multe orașe, printre care Iași, Cluj, Timișoara sau Brașov. Fazele Lunii conține 20 de piese, înregistrate live cu ocazia concertului de pe 16 iunie 2023, de la Teatrul Național București, și este un fel de „best of so far” - cu cele mai iubite cântece de pe cele trei albume om la lună, reorchestrate într-o formă electro-acustică. Este o reîntoarcere la originea minimalistă a proiectului de rough acoustic poetry, cu un plus considerabil de emoție
odată cu apariția violoncelului Flaminiei Nastai – invitatul permanent al trupei, dar aducând suplimentar și sunete electronice, drum machine și elemente noi de percuție. Albumul Fazele Lunii va fi disponibil atât în format digital - pe toate platformele de streaming, dar și în format fizic - dublu CD și dublu vinil, începând cu data de 23 februarie. De asemenea, fanii vor avea acces la întreg concertul de la Teatrul Național, filmat multicam.
Este 1994, iar în cinematografe rulează Pulp Fiction, The Shawshank Redemption, The Lion King, Ace Ventura și Natural Born Killers. Melomanii intrați în magazinele de muzică pot cumpăra noi apariții discografice precum The Division Bell (Pink Floyd), Grace (Jeff Buckley), Definitely Maybe (Oasis), Vitalogy (Pearl Jam) sau MTV Unplugged in New York (Nirvana), în timp ce trio-ul Green Day, format din Billy Joe Armstrong, Mike Dirnt și Tre Cool, lansează Dookie, primul lor album promovat de o casă mare de discuri. Îmbibat în punk rock și skate punk, LP-ul va primi un Grammy pentru cel mai bun album alternativ și se va vinde în peste 20 de milioane de exemplare, transformând grupul într-unul dintre cele mai mari nume ale punk-ului american.
Desigur, răutăcioșii ar putea spune că toate piesele Green Day sună la fel, iar dacă ne gândim mai bine, am putea să găsim, totuși, un sâmbure de adevăr: noul single, The American Dream Is Killing Me, lansat anul trecut și extras de pe Saviors, materialul discografic scos pe piață în data de 19 ianuarie, ar putea la fel de bine să facă parte din albumele Dookie (1994), American
Idiot (2004) sau 21st Century Breakdown (2009). Sunt Green Day fideli unei estetici de care nu vor să se despartă? Cât de ,,punk” este o trupă punk cu succes global? Mai este cool să te răzvrătești când răzvrătirea aduce milioane de dolari în buzunarele caselor de discuri?
Una peste alta, Saviors, cel de-al 14-lea album al trupei, îi găsește pe cei trei plini de energie, gata să demonstreze încă o dată că punk-ul (fie el mult prea pus la punct) poate să vândă și, bineînțeles, să umple stadioane. De altfel, în această vară, Green Day vor ajunge cu turneul de promovare a albumului (în care vor cânta în întregime și albumele Dookie și American Idiot) în Marea Britanie, Spania, Franța, Italia, Germania, Elveția și Austria, avându-i ca opening acts pe The Smashing Pumpkins, Rancid, Nothing but Thieves și mulți alții.
2024 este, așadar, un an cu o mare însemnătate pentru trupă: se împlinesc 30 de ani de la lansarea marelui debut Dookie, 20 de ani de la apariția operei rock American Idiot și, bineînțeles, avem de-a face și cu un nou album. Fără să renunțe la comentariile politice, Green Day rămân pe poziții la aproape patru decenii de la înființare, chiar dacă cluburile înghesuite din underground s-au transformat în stadioane imense.
Dragostea mea nețărmurită față de Succession, serialul fenomen al celor de la HBO, nu poate fi transpusă în cuvinte. Am mai spus-o și-o să rămân la părerea că toate cele patru sezoane care au rulat din 2018 și până anul trecut sunt printre cele mai (dacă nu cumva cele mai) valoroase și de calitate minute de televiziune care au fost transmise pe micul ecran de la The Sopranos încoace. Dar nu despre asta e vorba. E vorba despre Jesse Armstrong, creatorul acestui serial.
Uitându-mă înapoi la cariera lui, Armstrong nu a rămas prea atașat vreunui proiect de televiziune mai mult de 5-6 episoade. A mai colaborat la Veep și Black Mirror, pentru care a scris câte un episod, și singurul serial la care a avut continuitate și pe care l-a și creat este Peep Show, o comedie britanică ce a rulat din 2003 până în 2015, despre doi colegi de apartament care nu au nimic în comun, dar ale căror vieți se lovesc mereu de tot felul de obstacole. Spre rușinea mea, nu știam prea multe despre acest serial, dar am înțeles că a fost un fenomen în Marea Britanie și că umorul de tip British e la el acasă.
De aici și până la a reuși să
convingă forurile superioare de la HBO că un serial despre o familie din Statele Unite care se ceartă în fiecare episod, e filmat aproape ca un mockumentary și în care limbajul aferent Wall Street-ului reprezintă cam 30% din dialogul per episod e cale lungă. Mai ales că Succession venea ca succesor direct al celui mai de succes serial din toate timpurile, Game of Thrones, deci miza era uriașă. Și iată că acum, cinci ani mai târziu, decizia de a da undă verde acestui serial s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune
din istoria televiziunii. Nu numai că Armstrong a câștigat Emmy-uri și Golden Globes-uri pe bandă rulantă, dar a demonstrat că un serial poate avea succes și dacă nu include dragoni, explozii, zombie sau alte elemente care să îți fure ochii. Atât timp cât e scris bine și știe ce butoane să apese astfel încât să-l facă pe spectator să se uite, e suficient.
O minte care a putut să producă o astfel de poveste nu poate decât să vină cu ceva și mai bun data viitoare. Fapt pentru care sper că cei de la HBO vor da încă o dată dovadă de înțelepciune și-l vor ține aproape pe Armstrong, în speranța că poate mai vine cu ceva nou și interesant. În orice caz, este cu siguranță unul dintre marii scenariști contemporani și cred că odată cu acest serial și-a pus cu adevărat amprenta în istoria televiziunii.
Madame Web este al patrulea capitol din universul Spider-Man de la Sony. Cu o versiune puternic modificată a personajului din benzile desenate, filmul ne-o prezintă pe Dakota Johnson într-o iterație a lui Madame Web mult mai tânără decât este ea cunoscută fanilor benzilor desenate Spider-Man. Aici, ea este un paramedic care dezvoltă abilități de clarvăzătoare ce-i permit să privească adânc într-o „lume a păianjenului”, iar asta o pune pe ea și pe un grup de alte câteva tinere femei pe un curs de coliziune cu pericolul.
Și răufăcătorul din acest film este o versiune modificată a lui Ezekiel Sims, care în benzile desenate este, de fapt, un aliat al lui Spider-Man. În mod ironic, el este văzut purtând un costum care nu se deosebește de o versiune neagră a celui purtat de SpiderMan. De asemenea, Sims le vânează pe Mattie Franklin, Julia Carpenter și Anya Corazon. Fiecare dintre ele a preluat la un moment dat mantia de Spider-Woman sau Spider-Girl în benzile desenate, Anya fiind cea mai recentă dintre ele. Această soartă este
chiar prevăzută în primul trailer al filmului, care oferă o privire asupra costumului final al fiecărei eroine. Astfel, e de așteptat ca aceste Spider-Women să aibă un destin asemănător cu cel din materialul sursă, chiar dacă Madame Web este schimbată semnificativ. De fapt, poate acesta este adevăratul scop al noului capitol din seria de filme din universul SpiderMan de la Sony, să
deschidă drumul pentru aceste versiuni feminine ale lui Spider-Man. Madame Web a fost mult timp o parte extrem de importantă din viața lui Peter Parker, în special într-un anumit serial de animație. Acum, ea e pe cale să țeasă o poveste diferită și misterioasă pe marele ecran. Există teorii care susțin că acțiunea din film este plasată la începutul anilor 2000 tocmai pentru a putea face din el un fel de prequel al lui Spider-Man. Acestea sugerează și faptul că actorul Adam Scott (al cărui rol încă nu a fost confirmat) ar urma să joace o versiune mai tânără a lui Ben Parker. Astfel, el și Madame Web vor încerca în cele din urmă să-l oprească pe Kaine (o clonă a lui Spider-Man din seria de benzi desenate Earth-616) pentru a împiedica nașterea lui Peter Parker. Dacă așa stau lucrurile, Madame Web va pune în sfârșit universul Spider-Man de la Sony cu un pas mai aproape de a avea propria versiune a celebrului supererou. Cu siguranță, „Madame Web” le va pune în centrul atenției pe Cassandra Webb însăși și pe noile versiuni feminine ale lui Spider-Man. Vom afla mai multe pe 14 februarie.
Cu exact şase decenii în urmă, în februarie
1964, single-ul Simmer Down, al necunoscutei trupe The Wailers, devenea #1 în topurile jamaicane şi deschidea calea spre succes fondatorilor acestora, printre care se număra şi tânărul Bob Marley, care devenise pasionat de muzică încă din anii de liceu.
În 2024, în luna în care artistul Rasta jamaican devenit un icon planetar şi-ar fi sărbătorit ziua de naştere, are premiera filmul biografic Bob Marley: One Love, ce aduce pentru prima dată pe marele ecran povestea unui spirit militant pentru care muzica a reprezentat în permanenţă un canal natural de exprimare a mesajelor sale spirituale şi socio-politice. Faptul că trailerul acestui Biopic menit a celebra viața și muzica unui om care a inspirat generații întregi are ca vârf dramatic tentativa de asasinare a sa din 1976, din ajunul concertului “Smile Jamaica”, sugerează că filmul îşi propune să ne redea mult mai mult decât amintirile unor piese care au făcut istorie în Pop culture şi să ne imerseze în contextul ce a determinat naşterea mixului său inimitabil de Reggae, Ska şi Rocksteady.
Mai mult, Bob Marley: One Love este al treilea film biografic consecutiv semnat de regizorul afro-
american Reinaldo Marcus Green, nominalizat şi premiat în carieră la festivaluri prestigioase, precum cel de la Cannes sau Sundance, după Joe Bell, drama părintelui (Mark Wahlberg) care devine activist anti-bullying în urma abuzurilor suferite de copilul său gay, şi, respectiv, King Richard, pentru care Will Smith a primit acum doi ani Oscarul pentru rolul tatălui vedetelor de tenis Venus şi Serena Williams, deci expertiza lui este incontestabilă în a transpune istorii şi personalităţi reale în poveşti destinate marilor ecrane.
Acelaşi lucru se poate spune despre interpretul lui Bob Marley, fiindcă Kingsley Ben-Adir a fost Barack Obama în mini-seria TV The Comey Rule şi apoi Malcolm X în lungmetrajul One Night in Miami..., produs de Amazon, iar Lashana Lynch (Rita Marley), până să devină celebră pentru apariţiile din blockbusterele Marvel sau James Bond, s-a lansat cu drama inspirată din vieţile unor atlete britanice, Fast Girls, prezentată în premieră la Cannes, în 2012. Toate acestea, alături de faptul că BOB MARLEY: ONE LOVE, care se lansează în cinematografe pe 16 februarie, este produs în parteneriat cu membrii familiei Marley (inclusiv Rita şi Ziggy), fac din acest Biopic un must-see nu doar pentru iubitorii de Reggae, ci pentru toţi cinefilii care adoră muzica în sala de proiecţie.
Premiera în cinematografe a Biopicului Bob Marley: One Love poate redeschide apetitul amatorilor de Reggae nu doar pentru piesele iconicului jamaican, dar şi pentru o explorare a modului în care s-a format această personalitate unică, ale cărui crezuri au fost puternic modelate de context, indiferent că ne gândim la panafricanism, spiritualitatea Rasta sau la militantismul social.
Produs de familia lui Marley, acest film biografic se încadrează într-un demers amplu de revalorizare a patrimoniului artistului, ce a inclus expoziţia itinerantă Bob Marley One Love Experience din 2021/2022, controversată prin celebrarea succesului comercial în dauna prezentării circumstanţelor în care Marley a devenit o forţă creativă, spectacolul Get Up, Stand Up! The Bob Marley Musical, care şi-a încheiat seria de reprezentaţii în ianuarie 2024 şi pentru care actorul de teatru Arinzé Kene a fost nominalizat la premiul Laurence Olivier, precum şi serialul web Bob Marley: Legacy, produs de Universal Music, în care Rita şi Ziggy Marley prezintă constant materiale video inedite.
Vorbind de video, este interesant că, în pofida faptului că există deja destule filmări de concert şi documentare bune despre Marley realizate pre-2000, de la cântarea din Santa Barbara County Ball, din ‘79 (Bob Marley, 1981, r: Stefan Paul), la filmul Bob Marley and the Wailers: The
Bob Marley Story (1984, r: Jo Mendel), în noul mileniu, demersurile de documentare a vieţii sale complicate - job-ul la Chrysler, convertirea religioasă, tentativa de asasinat, lupta cu cancerul - s-au înmulţit, indicând o nuanţare a percepţiei asupra unei muzici cu impact global reconfirmat.
Pentru cei dornici de a baleia perspective mileniale asupra lui Marley, un Top 5 de filme documentare ar trebui să înceapă cu Rebel Music: The Bob Marley Story (2001), pentru care regizorul Jeremy Marre, un expert în World Music, a fost nominalizat la Grammy. Bob Marley: Freedom Road (2007) şi Bob Marley: The Making of a Legend (2011) ar trebui văzute în combo, întrucât fotografa şi cineasta Esther Anderson, interlocutor în primul documentar şi realizator al celui de-al doilea, a lucrat mult cu Island Records în anii ’60 şi, drept urmare, l-a cunoscut îndeaproape pe muzician în tinereţe, înainte ca acesta să devină o celebritate planetară.
Ar mai fi Bob Marley: Roots of the Man (2018), o abordare clinică a lui Finn White-Thompson asupra forţei mesajelor jamaicanului, însă, dacă vreţi să vă limitaţi doar la un singur documentar, recomandarea este Marley (2012, r: Kevin Macdonald), cea mai „curată” biografie din ultima vreme, nominalizată atât la Grammy, pentru OST, cât şi la BAFTA, pentru cel mai bun documentar... dar, mai întâi, de văzut este Bob Marley: One Love la cinema, din 16 februarie.
„Dragoste la foc mic”
Dragoste la foc mic este un savuros film de epocă cu subiect... culinar ce va face deliciul publicului larg prin emoţionanta poveste de dragoste dintre o bucătăreasă fără egal şi un celebru gourmet din secolul XIX, dar, mai mult decât atât, reprezintă surprinzătoarea propunere a Franţei - al comitetului condus de cineastul Olivier Assayas, mai exact - pentru premiile Oscar de anul acesta, mare favorită fiind, altfel, câştigătoarea Palme d’Or la Cannes, Anatomia unei prăbuşiri, aclamata dramă a lui Justine Triet. Tot la Cannes, Dragoste la foc mic i-a adus însă cineastului franco-vietnamez Tràn Anh Hùng (The Scent of Green Papaya, Norwegian Wood) premiul pentru regie, iar filmul a fost apreciat apoi în festivaluri prestigioase de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului.
Eugénie a lucrat ca chef pentru reputatul patron de restaurant Dodin Bouffant vreme de mai bine de două
decenii, timp în care practica gastronomiei și admirația reciprocă s-au transformat într-o relație romantică matură, iar aceasta dă naștere unor feluri de mâncare care îi surprind până și pe cei mai iluștri bucătari ai lumii. Lui Eugénie (Juliette Binoche) îi place însă celibatul și nu și-a dorit niciodată să se căsătorească cu Dodin (Benoît Magimel), în ciuda insistenţelor delicate ale celui din urmă. Suntem în Franţa anului 1885 şi pentru o femeie, păstrarea independenţei înseamnă enorm. De aceea, bărbatul decide să facă ceva ce nu a mai făcut niciodată până atunci... să gătească el, degustătorul rafinat, pentru ea, o artistă a bucătăriei.
Scenariul filmului Dragoste la foc mic este bazat pe popularul roman al lui Marcel Rouff, La Vie et la passion de Dodin-Bouffant, gourmet (The Passionate Epicure), din 1920,
iar povestea se consumă aproape în totalitate în bucătărie, lăsând prepararea felurilor de mâncare să contureze, fără a apela la multe dialoguri, portretele nuanţate ale protagoniştilor. Înţelegi personajele, ce anume îi motivează şi îi preocupă, prin intermediul felului în care îşi desfăşoară activitatea de care sunt realmente pasionaţi (unii cinefili îşi vor aminti, inevitabil, de Babette’s Feast, al lui Gabriel Axel, din 1987, după cartea lui Karen Blixen), mai ales că profunzimea sentimentelor care îi unesc pe cei doi face schimburile de cuvinte aproape inutile. Pregătirea mâncării devine limbajul iubirii, ceea ce face ideal acest film pentru a fi vizionat în Luna Îndrăgostiţilor. Dragoste la foc mic va avea premiera în România pe 23 februarie.
“Hùng a venit să mănânce la restaurantul meu pentru prima dată. Era o zi de iarnă și îmi amintesc că i-am servit versiunea mea de potau-feu care era atunci în meniu. După toate complimentele, Hung mi-a spus că vrea să facă un film bazat pe personajul Dodin-Bouffant. ‘Un film despre pot-au-feu’, a spus el. ‘Mă vei ajuta?’ Știam deja ce lucrase ca regizor de film - abordarea sa blândă, eleganța lui rară -, iar eu funcționez pe instinct, aşa că am spus cu entuziasm ‘Da!’.
A trecut timpul şi a sosit momentul să trecem la fapte. Nu evaluasem însă amploarea proiectului: erau tone de scene cu
Rafinata dramă culinară romantică Dragoste la foc mic, al cineastului Tràn Anh Hùng, care va avea premiera pe 23 februarie, este o memorabilă adăugire pe lista filmelor dedicate pasiunii pentru gătit, alături de titluri precum Babette’s Feast (Gabriel Axel), Like Water for Chocolate (Alfonso Arau) sau The Hundred-Foot Journey (Lasse Hallstrom), iar pofta pe care o stârnește vederea modului de preparare a mâncării este la fel de mare ca emoţia născută de povestea de dragoste dintre gourmet-ul Dodin Bouffant (Benoît Magimel) și chef-ul Eugénie (Juliette Binoche). Pentru ca o scenă precum cea de început, de aproape 40 de minute, ce arată pregătirea unei mese într-o bucătărie de ţară, să fie realmente pasionantă prin felul în care ne spune câte ceva despre fiecare personaj, era nevoie de un consultant de specialitate reputat, iar cel care a acceptat provocarea a fost Chef PIERRE GAGNAIRE, 14 stele Michelin, unul dintre pionierii conceptului de Fusion Cuisine. Prin amabilitatea Independenţa Film, care distribuie Dragoste la foc mic în România, am obţinut în exclusivitate câteva lămuriri chiar de la legendarul chef, a cărui viziune gastronomică s-a materializat în restaurantele deschise în întreaga lume, din Paris și Berlin până în Las Vegas, Riad
Tokio.
mâncare! Trei zile au fost necesare doar pentru a disipa îndoielile mele și a-mi consolida relația cu Hùng și echipa lui. Am gătit preparatele pe care le alesesem împreună cu Hùng - pot-au-feu, coaste de vițel, salată înăbuşită, celebrul desert cu pere -, iar echipa a filmat. Am fost în totalitate la dispoziția lor.
La fel ca toţi ceilalţi, am fost o parte integrantă a aventurii, din care au rezultat nişte legături puternice, ce s-au perpetuat ulterior, mai ales cu Juliette [Binoche] și Benoît [Magimel]. Nu aveau la dispoziţie mult timp pe parcursul pregătirilor, dar în scurtele momente de răgaz am lucrat și ne-am distrat împreună: amândoi au acordat o atenție deosebită mişcărilor şi gesturilor pe care le-am arătat. Michel Naves, care îmi este alături de mult timp, s-a ocupat de restul lucrurilor la locaţia de filmare.
Am iubit întotdeauna cinema-ul. Pot aprecia mișcările camerei şi descifrez în ele subtilități, aşa cum cineva savurează un vin bun. Îmi petrec mult timp liber în cinematografe, singurul loc în care eu simt că un film poate fi apreciat cu adevărat.
Sunt gastronomia și cinema-ul conectate în viața mea de zi cu zi? Nu mă pot abţine să nu văd o conexiune între ele. Ritmurile lor sunt diferite şi la fel de anarhic poate fi cel dintr-un restaurant, pe cât haotic poate fi în cinematografie, dar în ambele discipline, munca în echipă este vitală. Ce ar putea face un regizor fără un director de imagine, fără asistenţi de platou și fără producători? La fel, ce aș putea face eu fără colaboratori, fără sous-chefi... plus că ambele implică aceeași noţiune, cea de regie a tot ce se întâmplă.
Pentru că gastronomiaașa cum arată atât de bine Tràn Anh Hùng în filmul său - este asemănătoare cu spectacolul. Prin modul său de iluminare, designul interior și distribuția sa de personaje, la fiecare servire, sala de mese a restaurantului devine un mic teatru, în care fiecare persoană are un rol de jucat în spectacol. Calitatea unei mese rezidă în mai mult decât în dish-ul pe care îl așezi în fața oaspetelui, succesul său depinde de ingrediente la fel de subtile precum cele dintr-un film.
La fel ca și muzica bună, pictura bună, cinemaul bun sau literatura bună, te înalță spiritual.
Asta face din gastronomie o artă? O artă majoră? Adesea, eu cred asta. Și dacă ajung să cred asta, are legătură cu cuvintele. Îmi place vocabularul aplicat gastronomiei, dar în afară de câteva lucrări mai timpurii, abia în anii ’80 cei doi bărbați, Christian Millau și Henri Gault, au început cu adevărat să-i aplice cuvinte potrivite.
Uitați-vă la reacțiile emoționale ale prietenilor lui Dodin la masa pe care Eugénie le-a pregătit-o - reacțiile lor la acel vol-au-vent uimitor din punct de vedere vizual (felul meu preferat din film) și bucuria pe care acestea o aduc bucătarului. Puterea gastronomiei este aceea că unește oamenii, creează legături, inspiră emoții.
FEU [titlul iniţial al filmului – n.r.], Tràn Anh Hùng a fost întratât de amabil - și de ghiduş - încât să-mi ofere chiar şi un rol. M-a rugat să joc rolul ofițerului culinar al Prințului Eurasiei. A fost distractiv, dar cu siguranță voi primi multe glume din partea colegilor mei de breaslă, având în vedere cât de lungi și pedante erau meniurile mele.
A fost foarte, foarte distractiv, dar asta nu este viața mea. Îmi iubesc prea mult viața adevărată pentru asta... o viață à la Dodin, cu respect pentru trecerea anotimpurilor, cu posibilitatea de a face uneori un pas în spate pentru a avea timp de gândire. Filmul lui Hùng este un imn pentru acea filosofie.”
Horror-ul Baghead, regizat de către talentatul tânăr cineast Alberto Corredor, în baza propriului scurtmetraj, premiat la Sitges în 2017, este un thriller psihologic ce promite să ofere o experiență captivantă, prin faptul că dezvoltă unul dintre cele mai populare subiecte ale filmelor de groază, care datează încă din anii 1600, ideea de a comunica cu morții, prezentă în toate regiunile, culturile și religiile lumii de secole şi, drept urmare, frecvent folosită ca fundaţie pentru varii povești în Pop culture.
fi în stare să comunice cu morții pentru a căuta răspunsuri la întrebările pe care defuncții leau lăsat fără răspuns în timpul vieții. Dacă ești un fan horror, știi prea bine că orice încercare de a comunica cu cei de dincolo nu iese întotdeauna bine pentru persoana care iniţiază o astfel de conversație.
Corredor a declarat că s-a lăsat inspirat de-a lungul carierei sale de celebrul regizor obsedat de monștri, mexicanul Guillermo Del Toro, autorul lui Pan’s Labyrinth, Hellboy şi The Shape of Water, iar Baghead, scris de Bryce McGuire și Christina Pamies, se constituie într-o inedită speculaţie despre „ce se află dincolo”, mergând până la ideea că cineva ar putea
Baghead urmărește, aparent, un bărbat îndurerat care decide să încerce să desluşească asemenea întrebări rămase fără răspuns, în urma morții subite și tragice a soţiei sale. Dezamăgit, acesta caută ajutorul unei entităţi capabile să își schimbe forma, cunoscută sub numele de Bagheaddescoperită de o tânără în subsolul unui vechi pub, pe care l-a moştenit de la tatăl de care se înstrăinase -, pentru a încerca să comunice cu lumea de dincolo. Când nu este vorba de a salva o viață sau de a schimba trecutul... cât de departe ai fi dispus să mergi pentru a căuta răspunsuri
care, în cele din urmă, nu vor schimba rezultatul evenimentelor anterioare?
Fiindcă preţul cerut de Baghead te poate face să regreţi amarnic.
Construit cu măiestrie pentru a sfida granițele tradiționale ale genului, cu o distribuţie strălucitoareFreya Allan (The Witcher), Jeremy Irvine (Treadstone), Peter Mullan (LOTR: The Rings of Power), Saffron Burrows (Mozart in the Jungle) - acest Ghost Story urmărește o poveste complexă, amestecând elemente de suspans, horror și dramă psihologică, care va furniza aproape cu siguranţă o experiență imersivă și provocatoare. Baghead ajunge în cinematografe pe 23 februarie, invitând publicul să se îmbarce într-o călătorie cinematografică ce depășește banalul cotidian și pătrunde în supranatural.
Am înființat editura GastroArt, specializată în valorificarea patrimoniului gastronomic prin 2018, după ce realizasem cât de greu e să ai acces la cărțile vechi de bucate atât de necesare cercetării istoriei culinare de la noi. După ce am republicat vreo zece titluri vechi și foarte vechi, unele chiar în premieră, am schimbat nițel macazul, ba chiar și formatul, și deja sunt la a V-a carte contemporană publicată. GastroArt nu este o editură mică, ci foarte mică, dacă ne raportăm la numărul de titluri publicate, dar a devenit destul de vizibilă. Este mai mult ambiție decât business și nici nu am planuri de extindere, pentru că ar însemna bătăi de cap suplimentare dintr-o extensie de brand cu scop nepecuniar și timp luat de la alte proiecte la care țin mai mult. În fine.
În 2023 am tipărit trei titluri și fără să existe un concept predefinit, faptele s-au aranjat în așa fel încât pare că există coerență. La finalul verii a apărut Zămuri, supe, zupe și năcreli – rețete ardelenești din bătrâni, de Mircea Groza. Suntem la al doilea tiraj și ne mândrim cu un premiu internațional foarte important: Cea mai bună carte de gastronomie est-europeană la Gourmand World Cookbook Award, după ce volumul fusese nominalizat la două categorii. Speram ca informația să aibă o mai mare acoperire media, dar tot uit că nici cărțile și nici veștile bune nu fac nici rating și nici prea multe vizualizări. Zămurile lui Mircea Groza sunt o selecție de 182 de rețete de felul întâi, din cele peste 400 culese de autor în cei peste 40 de ani de când bate la pas satele sălăjene în căutarea specificului gastronomic local. Sunt rețete din bătrâni,
și cum mulți dintre informatori nu mai trăiesc, cartea aceasta a reușit să salveze de la moarte și uitare și multe zămuri pe cale de dispariție. Spoiler: pregătim un nou volum dedicat topalelor, tocanelor și încingalelor.
Următorul volum editat îmi aparține. Colecționarul de Sarmale este o antologie de texte gastronomice publicate de subsemnatul în diferite media în ultimii șapte ani. Nu insist. Spoiler: pregătesc alte două cărți.
În ultima zi lucrătoare de dinainte de Crăciun am reușit să fac pe Moșu’ și i-am dus Adrianei Sohodoleanu volumul Ce e nou în Noua Gastronomie
Românească. Este o lucrare de doctorat în sociologie, care analizează (de multe ori empiric) modernizarea bucătăriei românești. Este o carte care teoretizează prezentul și trecutul recent, unică și extrem de importantă pentru discuția referitoare la identitatea gastronomică românească. Cred că de la cartea lui Ioan Claudian, din 1939, Alimentația poporului român în cadrul antropogeografiei și istoriei economice, noi nu am mai beneficiat de un studiu de asemenea calibru.
Acum doi ani și ceva se lansa un program tematic de încurajare a mișcării și a ecoturismului în județul Sibiu, Anii Drumeției. Acest program are un aport semnificativ la inițierea celor dornici să se miște în natură și a avut un succes deosebit la publicul sibian, fiind un program de referință deja în România. Un mod ideal de a conecta drumeții cu comunitățile locale este consumul de produse locale, prin gust și poveștile celor care produc specialitățile noastre. În acest context mi-am luat timp să mă gândesc cum ne raportăm cu gastronomia la acest îndemn de mișcare în natură?
Caracteristicile teritoriului ne-au ajutat în trecut să fim în permanentă activitate afară, outdoor în termenii prezentului.
Fie că ne gândim la păstoritul pendular sau la transhumanță, fie că ne referim la ciurda de bivoli sau vite, toate ocupațiile locale practicate au în comun dinamismul și elasticitatea. Această dinamică era însă una lentă, adaptată specificului local. Astăzi modul de viață se schimbă în mod accelerat și suntem martorii unor noi tipuri de mișcare: facem drumeții pe foste poteci ale ciobanilor, ne cățărăm pe stânci până nu de mult inaccesibile, alergăm pe munți acolo unde peisajul și nu funcționalitatea lui ne atrage, pedalăm prin zone de pășune și fâneață colinară, facem iarna trasee de schi de tură prin păduri și zone alpine la lumina lunii, facem echitație în loc să urcăm cu caii la munte la pădure sau ne folosim de apă ca un loc de divertisment.
Conectarea cu teritoriul se realizează totodată și prin intrarea în contact direct cu membrii comunității locale, de exemplu prin mâncare. Experiența unei vizite la o gazdă locală, interacțiunea cu oamenii locului este cea care ne ajută să înțelegem multe aspecte: de ex. de ce peisajul arată într-un anumit fel? De ce gusturile au un anumit specific?
Consider că producătorii și operatorii locali s-au adaptat bine noilor cerințe culinare. Au apărut multe puncte gastronomice locale iar pachetele de picnic au apărut și ele în oferta operatorilor din turism. Mâncând afară pe păturică simțim gustul altfel, ne bucurăm de sezonalitatea mâncării și cunoaștem mai adânc ritmul naturii prin prezența noastră în mijlocul ei.
Bolurile cu ingrediente sănătoase, fresh și sățioase, de inspirație hawaiiană, câștigă teren în toată lumea
Bolurile Poke, disponibile și la noi prin intermediul serviciilor de livrare la domiciliu precum, și offline, în restaurante, sunt o sinteză culinară a vremurilor pe care le trăim. Combinațiile delicioase sunt inspirate de departe, au exact cantitatea de exotism care să ațâțe curiozitatea, dar se bazează pe ingrediente proaspete, foarte atent selecționate. Au rețete predefinite, preferatele fiind însă cele personalizate, căci poți umple un bol Poke fix cum vrei și cu ce vrei.
Poke e un fel de mâncare apărut din spuma valurilor hawaiiene. În graiurile polineziene, folosite și în Hawaii, înseamnă „bucată”, „ceva tăiat”, n-au de-a face cu vorba englezească tălmăcită prin „ciupitură”, deci se pronunță cam cum se citește pe românește. La origini, se tăia în cubulețe orice tip de carne, însă cele mai apreciate erau bucățelele de pește crud marinat, îndeobște în ulei de susan sau în sos de soia. Azi sunt puse într-un soi de salată cu de toate, de la un pat de orez la alge, roșii, castraveți, edamame, avocado, totul garnisit cu sosuri care să facă diferența. Se pot face similitudini cu sushi, însă exportarea combinațiilor de tip Poke de pe malurile Hawaii-ului pe unele asiatice nu i-a alterat puternicul caracter original, chit că s-a îmbogățit cu contribuții locale coreene și japoneze, precum kimchi sau wasabi. Fuziunea bucătăriilor hawaiiană și latino face ca azi, Poke să fie inclus și în tacos, după modelul ceviche.
Expansiunea Poke a început în primul deceniu al secolului XXI și a avut un punct determinat în momentul în care a ajuns pe Coasta de Vest a Americii, unde a devenit mâncarea preferată a surferilor: Poke e ceva ușor, dar sățios, te hrănește la propriu cu texturi și gusturi diferite, care fac casă bună în același bol, însă și vizual, prin cromatica apetisantă a ingredientelor.
De pe Coasta de Vest vine și stilul în care sunt decorate restaurantele cu acest specific. De acolo au pătruns și-n Europa, după ce doi tineri, desigur, antreprenori, au deschis un prim restaurant Poke House la Milano, pentru a se extinde apoi în restul Italiei, în Spania, România, Portugalia, Franța, Marea Britanie – toate astea, doar pentru că o italiancă pe nume Vittoria, aflată la studii, a remarcat ce mâncau surferii din California după o zi de luptă cu valurile, apoi, revenită pe meleaguri lombarde, i-a mărturisit asta compatriotului său Matteo, pe atunci Country Manager al Glovo în Italia.
Am descoperit bolurile Poke (mai am un pic până să dobândesc unul reutilizabil) spre finalul anului trecut și conținutul lor a devenit unul dintre felurile mele preferate de mâncare. Îmi place ideea de a-mi alege tipul, baza, sosul, proteina, ingredientele, ceva crocant. Favoritul meu e un bol cu quinoa, creveți, mango, avocado, castraveți, alge, maioneză. Îl consum fie la mall, fie acasă, unde-l aduce curierul. Și mănânc din acest Poke până aproape fac poc!
Finanțări de peste 14 milioane lei pentru sportul sibian în 2024
Evenimentele și activitățile sportive, dar și cluburile sportive de drept public vor beneficia în 2024 de finanțări nerambursabile în valoare de peste 14 milioane lei prin cele două agende sportive susținute de Primăria Sibiu și Consiliul Județean Sibiu. Primăria Municipiului Sibiu alocă prin Agenda Sportivă
12 milioane lei, la care se adaugă 500.000 lei pentru cluburile
sportive de drept public. Anul trecut cele mai mari punctaje și finanțări le-au obținut cluburile FC Hermannstadt, BC CSU Sibiu și evenimente precum Sibiu Open, Transylvanian Grand Prix, Raliul Sibiului, Maratonul Internațional Sibiu, Binder Lake Triatlon, Turul Ciclist al Sibiului și Cupa de vară Smart Chess Sibiu. 1,5 milioane lei e suma pe care o alocă Consiliul Județean Sibiu pentru agenda sportivă a județului. În 2023 au fost finanțate proiecte sportive organizate de Clubul Sportiv Universitar Sibiu, Clubul Sportiv Școlar Sibiu, Clubul Sportiv Municipal Mediaș și Clubul Sportiv Municipal Sibiu. În ultimii ani, la Sibiu s-au făcut investiții uriașe în infrastructura sportivă, de la Stadionul Municipal Sibiu și Complexul de agrement Lacul lui Binder, la Complexul sportiv de lângă Piața Obor, care a fost finalizat și urmează să fie inaugurat în curând.
Știai că Aria Sibiu se mândrește cu titlul de cel mai mare aqua park din Transilvania? Cu o varietate de tobogane, piscine și atracții pentru toate vârstele, este destinația perfectă pentru întreaga familie și prieteni în căutarea unei experiențe unice.
Pe lângă plăcerea în apă, Aria Sibiu îți aduce multă distracție și o atmosferă vibrantă, înviorată de râsetele copiilor și entuziasmul iubitorilor de distracție. Este un loc unde fiecare moment devine o aventură, iar fiecare zâmbet contribuie la farmecul complexului.
Așadar, dacă ești în căutarea unei doze de adrenalină pe toboganele rapide sau pur și simplu vrei să te relaxezi în piscinele noastre, Aria Sibiu are ceva special pentru fiecare vizitator. Atmosfera este mereu plină de viață, transformând fiecare moment într-o experiență de neuitat oferindu-ți o varietate de activități care să-ți satisfacă dorința de distracție.
Printre atracțiile sale spectaculoase se numără toboganele în spirală pentru cei curajoși, piscinele relaxante pentru cei dornici de liniște și chiar și zone de joacă pentru cei mai mici membri ai familiei. Aria Sibiu devine astfel locul perfect pentru o zi de relaxare sau un weekend plin de voie bună.
Te așteptăm în acest univers acvatic împreună cu prietenii sau familia ta pentru a te bucura de cea mai tare experiență în Aqua Park-ul nostru! Descoperă senzații noi și creează amintiri de neuitat la Aria Sibiu, unde distracția și relaxarea se întâlnesc într-un mod unic.
Istoria modernă a arhitecturii în România, începând cu prima parte a secolului al XIX-lea, este influențată de procesele de modernizare urbană demarate de administrațiile locale. Principalele instrumente ale acestora sunt de ordin legislativ, reglementări urbanistice și arhitecturale și planuri de sistematizare pentru orașe și localități. În acest climat de schimbare și evoluție s-au remarcat o serie de arhitecți care au lăsat în patrimoniul național o serie întreagă de edificii valoroase. Nume ca Ion Mincu, Ion D. Berindey, Virginia Andreescu Hăreț, Grigore Cerchez, Horia Creangă și mulți alții au creionat siluetele orașelor și ale stațiunilor turistice din perioada antebelică și interbelică.
„Îmi place să cred că arhitectura conectează prezentul cu trecutul și tangibilul cu intangibilul.”
Richard Meier
Unul dintre reprezentanții arhitecturii acestei perioade este Toma T. Socolescu. Acesta și-a desfășurat activitatea în județul Prahova, unde a contribuit la dezvoltarea culturală, artistică și arhitecturală al acestuia. A fost unul dintre reprezentanții stilului arhitectural național românesc și un entuziast promotor al acestuia, fiind în mod special inspirat de stilul brâncovenesc, denumit și „stilul neobrâncovenesc” sau „stilul neo-românesc”.
Toma T. Socolescu a marcat arhitectura românească modernă remarcându-se prin realizarea unor clădiri deosebite, crearea unor fundații culturale, precum și redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii românești și evoluției ei. În anul 1925 începe construcția unei bijuterii de arhitectură dedicată soției lui, Florica Socolescu. Vila este poziționată în cartierul Cumpătu din Sinaia și oferă cea mai bună priveliște din oraș asupra Munților Bucegi. Se află la câțiva pași, pe aceeași stradă, de Casa Memorială a lui George Enescu, în timp ce Rezervația Naturală Ariniș este la doar trei minute distanță. Vila a fost folosită de către familia Socolescu în perioada interbelică. În perioada comunistă, nedorind să se afilieze Partidului Comunist, familia arhitectului a fost persecutată de securitate, iar bunurile i-au fost confiscate. Trecută prin mai multe etape de modificări până în anul 1989, imobilul a pierdut o serie de elemente originale de decor specific stilului. După perioada comunistă, imobilul a trecut prin două perioade de renovare, una în 2009-2010, făcută de proprietarii de la care a fost cumpărată vila, iar alta în 2019. Ambele procese de renovare au fost minuțioase, dar primul dintre ele, cel care a durat doi ani, a fost complex, deoarece nu s-a dorit niciun compromis în ce privește arhitectura sau designul interior al vilei. Toate materialele și accesoriile au provenit din România, s-a lucrat cu meșteri locali, iar obiectele din casă au fost luate de la târguri de antichități. Ușile interioare au fost refăcute, fiind găsite în curtea vilei, într-o stare deplorabilă. Renovarea a vizat restaurarea elementelor originale ale casei, precum scara interioară, frumusețea originală a
terasei exterioare, înconjurată de coloane sculptate, deși fusese transformată într-o bucătărie de vară cu pereți din tâmplărie PVC. Elementele care nu au putut fi restaurate au fost puse în valoare diferit, reinventate, dar nu fără a le onora frumusețea de demult. De exemplu, poarta originală din lemn a casei a fost restaurată și reinterpretată ca tăblie a patului din dormitorul brâncovenesc. În efortul de a conserva nu doar obiectul de arhitectură, cât și spiritul unei epoci, restaurarea a vizat întreaga proprietate. Includerea în circuitul turistic este o invitație la o călătorie în perioada interbelică și experimentarea arhitecturii la cele mai înalte standarde. Vila are trei dormitoare generoase și o mansardă reproiectată, care este acum perfectă ca spațiu de dormit și de joacă pentru copii, două camere de zi, o zonă de luat masa, cu șemineu, o bucătărie complet echipată, cinci băi și o saună. În mod ideal, vila poate găzdui până la șase adulți și patru copii.
Cum ar fi să ai la îndemână cele mai avansate și eficiente tehnologii de epilare definitivă, remodelare și rejuvenare? Să schimbi perspectiva: din admiratoare a frumuseții în sursa frumuseții și a încrederii în sine?
De câte ori nu ți-ai dorit să scapi odată pentru totdeauna de părul nedorit de pe corp, de vergeturile inestetice, să ai mai mult volum în buze fără să apelezi la injecții sau să încetinești semnele de îmbătrânire de pe fața ta?
Acum ai posibilitatea să-ți transformi percepția asupra propriei tale imagini! EpiSculpt Beauty, cel mai nou salon de înfrumusețare situat pe str. Doamna Stanca 5F din Șelimbăr, oferă servicii premium folosind aparate de ultimă generație, cele mai avansate de pe piața de beauty din Sibiu în acest moment, care te vor ajuta să-ți redefinești frumusețea.
Fă cunoștință cu Primelase, noul aparat de estetică medicală laser multi-tratament, care transformă epilarea definitivă cu laser într-un proces sigur și deloc dureros. Tehnologia avansată a aparatului permite ca acesta să poată fi utilizat pentru a trata diferite tipuri de piele, culoare și grosime a firului de păr. Ce face Primelase să se situeze deasupra tuturor celorlalte aparate de epilare laser de pe piață e tehnologia de pulsuri scurte cu energie înaltă,
ce permite un control fără precedent asupra tratamentului și obținerea rezultatelor dorite într-un timp mai scurt.
Salonul EpiSculpt Beauty are în dotare și aparatul Viora, care face minuni în:
• rejuvenarea facială: stimulează producția de colagen și elastină, reduce liniile fine și ridurile, îmbunătățește textura și elasticitatea pielii,
• remodelarea corporală: reduce depozitele de grăsime, îmbunătățește aspectul celulitei și tonifierea pielii,
• tratamentul vergeturilor: stimulează sinteza de colagen și elastină, contribuie la reducerea semnificativă a vizibilității acestora,
• tratamentul anti-îmbătrânire: încetinește semnele de îmbătrânire, oferă pielii un aspect mai tânăr și mai proaspăt,
• rejuvenarea și revolumizarea buzelor: stimulează producția de colagen și îmbunătățește circulația în zona buzelor, oferă un aspect tânăr și voluminos buzelor, într-un mod non-invaziv și confortabil.
Puteți afla mai multe detalii pe www. episculpt-beauty.ro sau la numărul de telefon 0757.758.837.
În martie ai face bine să adopți o atitudine mai relaxată în ceea ce privește viața sentimentală și relațională. Parcurgi o perioadă foarte bună pentru a medita la relațiile tale amoroase și pentru a-ți analiza viața sentimentală în general.
Pot avea loc schimbări bruște în ceea ce privește planurile de viitor în viața sentimentală. Unii Raci au parte de atracții neașteptate, dar în relațiile marcate de probleme vechi și grave este posibil să se ajungă la rupturi.
Cea mai bună cale de rezolvare a eventualelor probleme relaționale este dialogul sincer, făcând uz de diplomația. Teama sau gelozia riscă să te împingă către reacții nepotrivite, care îți pot deteriora relația sentimentală, indiferent dacă este oficializată sau nu.
Dacă ești deja parte a unei relații sentimentale, ai posibilitatea să abordezi într-un mod mai relaxat sau mai diplomat anumite subiecte de cuplu relativ delicate ori dificile.
Urmează evenimente ori situații care îți creează în același timp plăcere și disconfort și te obligă să te implici, să abandonezi anumite tipare comportamentale care nu te avantajează din punct de vedere relațional. Nu este exclus să se ajungă la rupturi bruște.
Este posibil să te confrunți cu frământări sufletești în legătură cu trecutul tău sentimental.
Unii Gemeni își dau seama că modul lor de a gândi a condus la destrămarea unei relații vechi și ajung la concluzia că este vremea să își schimbe atitudinea și concepțiile.
Unii dintre Leii care sunt implicați în relații la distanță se confruntă cu situații neașteptate și interesante. De asemenea, este posibil ca unii Lei celibatari să se îndrăgostească subit de o persoană foarte diferită de ei, care are concepții de viață sau obiceiuri diferite.
Într-un mod neașteptat și cu o intensitate care se poate dovedi chiar distructivă. Oricât de mari ar fi frustrările acumulate, este în interesul tău să te gândești la viitor, la ceea ce îți dorești cu adevărat. Dacă vrei ca relația ta de cuplu să nu se încheie brusc, ai face bine să te temperezi.
Cei mai mulți Vărsători au tendința să fie cam agitați, mai irascibili sau mai vulcanici decât de obicei, ceea ce riscă să destabilizeze relații importante din viața lor, inclusiv căsnicia și viața de familie. Alege o cale mai diplomată, mai puțin distructivă.
Dacă în ultima vreme ai cam neglijat relația de cuplu, în luna martie ai posibilitatea să recuperezi la acest capitol, acordând mai multă atenție dorințelor și sentimentelor persoanei pe care o iubești. Nu este deloc recomandabil să te eschivezi.
S-ar putea să faci cunoștință cu o persoană cu care poți construi o relație pe termen lung sau îți poți consolida relația vorbind deschis despre sentimentele tale. Nu este exclus ca perechea de viață să te surprindă cu o declarație, să dea dovadă de romantism și să încerce să te recucerească.
Posibil să aibă loc discuții în contradictoriu cu partenerul de viață pe subiecte vechi și delicate, dar nu prea sunt șanse să rezolvi ceva, ci doar să tensionezi atmosfera. Cel mai înțelept ar fi să te străduiești să te împaci cu anumite aspecte ale relației tale amoroase.
iana e creator de corpuri de iluminat: www. diabugadesign.ro. E fascinată de procesul creație și caută mereu modalități de exprimare prin care să își lase amprenta. Consideră lumina foarte importantă într-un spațiu deoarece are forța de a influența percepția asupra spațiului și capacitatea de a modifica dispoziția unei persoane. A ales să se joace cu spațiul și lumina, să descopere noi forme de exprimare și metode de a da spațiului un aer unic și o personalitate puternică.
CE
SIBIU Mereu am văzut Sibiul ca pe un oraș care îmbrățișează cultura și creativul. M-am mutat recent aici din dorința de a crea spațiu pentru ceva foarte important pentru mine, creativitatea.
TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Centrul vechi e prima variantă unde mă regăsesc cel mai des, e boem și mă inspiră. Parcurile din Sibiu, Sub Arini sau Astra de exemplu, sunt impresionante, iar acesta a fost un aspect pe care l-am luat în considerare când ne-am mutat aici.
UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI
SIBIUL Cele mai reprezentative mi se par Astra Film Festival, TIFF Sibiu și Festivalul Internațional de Teatru.
ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Străzile boeme, casele cu ochi, localurile unde poți savura muzică interpretată live de trupe locale, parcurile mari în care te poți reîncărca ascultând păsările, munții, impunători și frumoși, care se fac văzuți din aproape orice zonă a Sibiului.
UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Ciorba de văcuță și papanașii cu dulceață.
CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI Încă suntem în perioada în care vrem să testăm mereu ceva nou. Dintre toate încercate până acum recomand Plai, Pasaj și Ribs & Beer.
CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE
SIBIULUI De cele mai multe ori oamenii și frumusețea orașului.
UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL Dealul Gușteriței.
SPAȚII
REVITALIZATE Legat de spații încă nu mă pot pronunța, dar aș pune degetul pe pistele de biciclete din oraș. Asta ca să fie perfectă comunicarea cu cele din parcuri.
FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI Calm și boem.
SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Mai multă viață de noapte și mai multe destinații de zbor.
Hilton Sibiu este locația ideală pentru nunta ta!
Cu săli de evenimente elegante, meniuri rafinate și servicii de înaltă calitate îți garantăm experiența unei petreceri de vis.
În plus poți obține și o reducere de 10% din partea noastră dacă programezi marele eveniment până la 1 mai 2024.
Nu mai sta pe gânduri, rezervă chiar azi și bucură-te de o nuntă de vis la Hilton Sibiu!
Pentru detalii și programări te rugăm să ne contactezi la telefon 0723537174 sau pe email la events.sibiu@hilton.com