EXCLUSIV

Thomas, scenariul lui Încă un rând a fost bazat de la bun început pe teoria lui Skårderud?

Nu îmi aduc aminte precis cum a apărut ideea asta, în tot cazul a fost demult, prin 2011. Pentru mine e normal ca ideile să stea să vegeteze o vreme până ajung să devină filme. Teoria lui Finn Skårderud a apărut când scrisesem deja cam jumătate din scenariu şi, desigur, a fost ca un adevărat cadou pentru noi. Cea mai importantă decizie a fost aceea de îi face pe protagonişti profesori. Ăsta a fost detaliul care a împins totul mai departe. E vorba de un experiment şi e vorba de nişte profesori, şi până am lămurit aspectul ăsta a durat ceva timp. La un moment dat Mads Mikkelsen ar fi trebuit să fie un controlor de trafic aerian care nu putea lua decizii, nu putea dirija avioanele, asta până se apucă de băut şi totul pare să se rezolve. În etapa aceea filmul era o comedioară, dar când personajele au devenit profesori, povestea a devenit dintr-odată reală.

De aceea presupun ca a avut importanţă şi ce materii predau profesorii - avem artă, sport, istorie, psihologie -, deci fiecare personaj este construit pe un mod specific de a ilustra iluzia îmbunătăţirii performanţei lor.

Exact. Fiecare profesor deschide o uşă într-o altă direcţie. Aveam nevoie de aceste deschideri. Aveam nevoie să vorbim de Churchill dar şi să vedem un meci de fotbal cu un antrenor beat pe margine. Mai este şi aspectul rolurilor scrise specific pentru actorii respectivi. De exemplu, în cazul profesorului de sport, Tommy, pur şi simplu m-am distrat gândindu-mă la actor în rolul acela deci şi inspiraţia îşi are rolul ei. Ideile sunt incontrolabile, ele vin către tine, nu le poţi planifica, nu iei ideile ci ele vin, e ca atunci când te îndrăgosteşti, nu poţi controla asta, şi despre toate astea este filmul meu, despre lucrurile pe care nu le poţi avea tot timpul sub control.

Pe ce anume ai pus accentul în dezvoltarea naraţiunii, pe studierea problemei – criza vârstei de mijloc – sau a potenţialei solutii, alcoolul, ca un soi de steroid pentru minte?

Cred că cele două sunt la fel de importante, nu consider că una e mai importantă decât cealaltă. Cred că dacă vrei să spui o poveste despre viaţă trebuie să atingi şi antiteza ei, trebuie să vorbeşti şi despre cum e atunci când viaţa se opreşte într-un fel. Ca să pot avea experienţa călătoriei prin viaţă a lui Mads Mikkelsen, a lui Martin şi a catharsis-ului pe care-l trăieşte, trebuie să încep prin a vedea cum e sentimentul opus. Aşa că nu pot cuantifica cele două lucruri, nu pot spune care e mai important. Cred că ele coexistă.

Citiţi interviul complet cu THOMAS VINTERBERG pe www.zilesinopti.ro

3 seriale feministe

Societatea românească este una profund misogină. Ăsta este adevărul. Nu trebuie decât să deschizi televizorul, să citești știrile sau, pur și simplu, să mergi pe stradă pentru a-ți da seama de acest lucru: să te naști femeie în România este în sine un act de curaj. Așa că, dacă tot e luna femeii, un pic de feminism nu o să strice nimănui, dimpotrivă, mai ales când vine sub forma unor seriale pe care orice bărbat ar trebui nu doar să le vadă, dar să le și înțeleagă.

„tHe HaNDMaiD'S taLe”

Serialul „The Handmaid's Tale” are deja 4 sezoane și un al cincilea în the making. Totul este bazat pe romanul feminist al lui Margaret Atwood, iar acțiunea are loc într-un viitor sau într-o realitate alternativă și distopică în care mare parte a femeilor sunt tratate groaznic și le se ia orice drept de a decide în legătură cu ce se întâmplă cu sau în corpurile lor. Mai simplu, sunt transformate exclusiv în servitoare ale bărbaților. Nu de puține ori totul pare extrem de familiar, mai ales având în vedere ce s-a întâmplat până acum în America lui Trump, ce se întâmplă în Polonia, unde avortul este interzis în majoritatea cazurilor și femeile au tot protestat împotriva acestor măsuri care le taie din drepturi - pentru a da doar două exemple. Practic, serialul ăsta ne arată în ce s-ar putea transforma societatea în care trăim dacă vom continua să le dăm putere (ultra)conservatorilor.

„MrS. aMeriCa”

Cu un titlu ca „Mrs. America”, probabil că te gândești că ar fi vorba de o mini-serie despre o femeie care luptă pentru drepturi egale între sexe în Statele Unite. Ei bine, nu-i chiar așa. Chiar dacă are un titlu foarte feminist, „Mrs. America” este despre o femeie care a luptat împotriva feminismului și pentru limitarea drepturilor egale. Sună absurd, dar e cât se poate de adevărat și parte din istorie. Cate Blanchett o interpretează pe Phyllis Schlafly, femeia care în anii ‘70 s-a opus vehement Amendamentelor Egalității de Șanse, care ar fi garantat drepturi egale tuturor americanilor, indiferent de sex. Dar în tot acest context și în toată această luptă istorică au apărut multe personaje importante care au contribuit enorm în ceea ce privește emanciparea femeilor. N-ai cum să te uiți la serialul ăsta și să nu sesizezi toate nedreptățile cu care se confruntă femeile de pretutindeni.

„GODLeSS”

Ce zici de un western, un gen care ne-a obișnuit să fie îmbibat până la refuz în testosteron, în care femeile sunt personajele principale, dar și cele care preiau multe dintre rolurile clasice destinate bărbaților în acest tip de filme? „Godless” e fix asta. După ce toți bărbații dintr-un orășel din Vest sunt omorâți, femeile se văd nevoite să se descurce pe cont propriu, să supraviețuiască și să meargă mai departe. Și se descurcă de minune, asta până apar din nou în peisaj bărbații, care nu pot accepta și înțelege emanciparea și „anarhia” care are loc aici.

(2017 – )

(2020) (2017)