TRAVEL
5 orașe de vizitat primăvara
facebook.com/zilesinoptiSibiu
INTERVIU
ANDA CORNĂCEL
FLORI PE SCĂRI
COVER: CELE MAI BUNE PREPARATE DE PAȘTI CARE POT FI SAVURATE LA SIBIU
ALBUM: FANTOMELE...VIITORULUI DEPECHE MODE - UN NOU SINGEL, NOU ALBUM
PERFORMING ARTS: CORUL MADRIGAL PREMIERĂ: SCREAM VI
DESIGN / ARHITECTURĂ: CONTRASTE ÎN ARMONIE / VILA NURA
Ne-am obișnuit să tot repetăm vorba asta ”Sibiul e un oraș al culturii” fără să-i mai înțelegem sensul, adâncimea, fără să o mai scuturăm din când în când să observăm ce a mai rămas din ea. Promovarea agresivă a evenimentelor, noianul de informații care vine spre noi din toate direcțiile și scrollatul fără discernământ pe rețelele sociale ne induc senzația că ”am văzut, am înțeles despre ce e vorba” chiar și atunci când în realitate noi nu participăm la actul cultural. Suntem spectatori fără să mai fim însă parte din public, fizic. Ori cultura e o întâlnire și sub nicio formă nu poate fi asimilată după ureche. Ea se trăiește pe viu, nemijlocit, nu e o concluzie a unor vorbe, idei culese de ici, de colo. Și sunt tot mai mulți cei care ridică în slăvi cultura sibiană, fără a o mai întâlni, fără a mai ști ce se întâmplă cu ea, ce nevoi și lipsuri mai are, în ce direcție o apucă, dacă mai e relevantă sau dacă se mai adresează cuiva.
Vorbim despre ”Sibiu, oraș al culturii” și uităm cât de ciobită e vorba asta. Omitem că Sibiul nu are un cinematograf de artă, un centru dedicat
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit
nr. 05 (406) | 01 - 15 aprilie
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu
/zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro.
Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
artei contemporane și, poate cel mai important, un public activ și interesat să consume și altceva în afară de festivaluri cu sunetul dat la maxim, spectacole de teatru și filme blockbuster. Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri, în culisele Sibiului ”cel cultural” se vorbește despre o posibilă expoziție-manifest care să aducă arta contemporană și artiștii sibieni sub radarul autorităților, oamenilor cu resurse financiare care pot da o mână de ajutor, publicului - neinteresat sau poate doar amorțit. Pentru artiștii și curatorii implicați este acum sau niciodată. Chiar dacă sunt invizibili la ei acasă, nebăgați în seamă, toți sunt implicați în proiecte și expoziții naționale și internaționale. Este poate o ultimă coagulare a forțelor după multe încercări eșuate sau incerte care s-au întâmplat din 2010 încoace, vezi tragerea pe linie moartă a Galeriei de Artă Contemporană, Studio Bruck, grupul Nostru, No’ Hai sau mai recenta Platformă de arte vizuale - PAV. E poate și dorința de a nu pierde pariul cum că în Sibiu nu există public și interes pentru arta contemporană. Mai ales că știți cum se spune: ”public puțin, cultură mică”.
Publisher:
Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
Chiar dacă ne aflăm la câteva zile distanță de cea mai importantă sărbătoare din calendar, asta nu exclude ieșirile în oraș. Și sunt câteva motive pentru care merită să ieșiți din case în perioada 1 - 15 aprilie, de la deja tradiționalul Târg de Paști din Piața Mare la concerte dedicate acestei sărbători, de la lansări de albume la spectacole de balet. Vă propunem patru evenimente care să vă încânte la început de aprilie, iar dacă poftiți mai mult avem numeroase recomandări pe zilesinopti.ro/sibiu.
Piața Mare prinde din nou culoare în timpul Sărbătorilor Pascale! Ediția 2023 a Târgului de Paști va avea loc în perioada 7 - 18 aprilie și reunește 45 de expozanți din țară, pregătiţi cu produse diverse, de la dulciuri și jucării la articole de artizanat, de la ouă vopsite manual la cozonac cu nucă și stafide și pască tradițională, de la obiecte de ceramică la suveniruri tematice de Paști. Atracția din acest an o va reprezenta o terasă de relaxare amenajată pe o suprafață generoasă de iarbă verde, cu mese și locuri de petrecut timpul liber. Totodată, din mijlocul târgului amenajat sub forma unui gigant ou de Paști nu vor lipsi trenulețul pe șine și caruselul pentru copii, dar nici trenulețul turistic care-i va purta pe vizitatori prin superba zonă medievală a Sibiului.
În zilele de 5, 9 și 11 aprilie, Filarmonica sibiană organizează o serie de concerte dedicate Sărbătorii Pascale, la sediu, dar și la Catredala Mitropolitană Sibiu. Printre invitați: corurile "Euphonia", ”Timotei Popovici” și ”Șaguniana”, dirijorul Ciprian Marinescu și pianistul Ștefan Lovin.
Teatrul de Balet Sibiu prezintă pe 3, 4 și 5 aprilie 2023, de la orele 11 și 13, la matineu, spectacolul de dans spaniol ”În numele bucuriei”, coregrafia Angel Martinez Sanchez. Peste
2.000 de bilete au fost cumpărate deja de elevii școlilor și liceelor din Sibiu.
Una dintre cele mai talentate tinere artiste din peisajul muzical românesc, Dora Gaitanovici, vine la Sibiu în Imperium Pub, joi, 13 aprilie, unde de la ora 20 își va lansa albumul de debut ”Descântec”. Materialul discografic prezintă o colecție de nouă piese inspirate din poveștile mitice și din folclor, printre care se numără piese despre personaje din povești și legende românești: ”Ana”, ”Manole”, ”Miorița”, ”Cosânzeana” sau ”Făt-Frumos”. Preț bilet: 30/70 lei.
Deși a fost un pictor prolific şi o personalitate marcantă a vieţii culturale ardelene de la începutul secolului al XX-lea, numele lui Octavian Smigelschi v-ar putea suna cunoscut dacă ați vizitat Muzeul Național Brukenthal și ați remarcat una dintre puținele sale picturi expuse, deși muzeul deține peste 300 dintre lucrările artistului în colecție, sau dacă ați intrat în Catedrala Mitropolitană din Sibiu și privirea v-a fost atrasă de pictura de pe iconostas sau cupolă, opera sa.
Octavian s-a născut în 1866 la Ludoșul-Mare, a urmat cursurile Liceului Maghiar de Stat din Sibiu, a studiat pictura cu Carl Dörschlag, iar mai apoi a urmat cursurile Şcolii de profesori de desen de la Budapesta. A fost bursier al Statului
maghiar la Roma și a călătorit în vederea perfecţionării la Viena, München, Veneţia, Florenţa și Ravenna. Opera lui Smigelschi este vastă și diversă: pictură simbolistă, portrete sau piesaje. Însă, lucrările care l-au făcut cu adevărat cunoscut sunt proiectele religioase de mari dimensiuni elaborate pentru numeroase biserici și catedrale transilvănene. A fost ales pentru pictarea noii catedrale mitropolitane din Sibiu în urma unui concurs publicat într-un
ziar, la care s-au înscris 15 pictori români, germani și maghiari. În juriu s-a aflat însuși reputatul arhitect Ioan Mincu. Octavian a fost selectat pe lista scurtă, iar pentru a fi ales câștigătorul, artiștii au realizat o lucrare de probă în catedrală. În catedrala din Sibiu, Smigelschi a pictat în frescă doar figura centrală a lui Iisus din cupolă și cei patru evangheliști din pandantivi, precum și icoanele de pe iconostas.
Neșansa lui a fost să moară tânăr, iar peste opera sa să treacă două războaie mondiale şi o perioadă, mult prea lungă, de comunism. În plus, a trăit într-o perioadă istorică tulbure, a fost cetăţean al Imperiului Austro-Ungar, dar nu și al României Mari, iar opera sa a dispărut de pe scena culturală românească după 1948, odată cu scoaterea în ilegalitate a ritului greco-catolic.
Fiecare sărbătoare importantă din calendar are meniul ei. De Paști, la noi se pregătesc câteva feluri de mâncare pe care le cunoaște toată lumea: cozonaci, ouă vopsite, pască, drob și friptură de miel. Și chiar dacă ele se regăsesc sub o formă sau alta pe fiecare masă, la Sibiu pot fi gustate și în inima orașului, în Piața Mare, unde în perioada 7 - 18 aprilie se desfășoară Târgul de Paști. Iată cele mai bune preparate pe care le puteți gusta direct de la expozanții veniți din toată țara.
Cum spuneam, fiecare sărbătoare are gustul ei, iar Paștele nu face excepție! În gastronomia locală specifică Sărbătorilor Pascale unul dintre elementele centrale îl ocupă oul, care se fierbe, se vopsește și se consumă, dar nu înainte de a respecta obiceiul ciocnirii. Printre felurile principale de mâncare regăsim ciorba și friptura de miel, drobul, sarmalele în frunze de varză cu mămăligă, salata de boeuf. Nu ne putem imagina masa de Paști fără deserturi, iar cele
mai populare sunt cozonacii cu umplutură de nucă și pasca cu brânză dulce. Și chiar dacă se spune că cel mai bun gust este gustul de acasă, dacă faceți un tur gastronomic prin Târgul de Paști din Piața Mare și gustați din preparatele comercializate de expozanți o să aflați că nicio vorbă din popor nu e intangibilă. De aceea, am făcut o listă cu cele mai bune preparate tradiționale de Paști pe care le puteți savura în Piața Mare, în perioada târgului.
Desertul este cea mai așteptată parte a mesei. Așa că la târg veți găsi o varietate de deserturi, de la acadele în toate culorile și formele, turtă dulce, ciocolată de casă, migdale caramelizate, prăjituri de casă și halva, la pască cu brânză și cozonaci cu umplutură pentru toate gusturile. Nu aveți cum să ratați căsuțele cu dulciuri pentru că sunt cele mai numeroase, iar în fața lor veți vedea aliniați cei mai mulți vizitatori, adevărați gurmanzi sau simpli curioși. Fiind totuși un târg de Paști, la cea mai mare căutare sunt cozonacii. Aduși din toată țara, preparați după rețete tradiționale, pufoși și umpluți fie cu nucă, mac, stafide, rahat sau cacao, cozonacii se vor regăsi pe mai toate tarabele. La fel de căutată este și pasca cu brânză pe care o puteți găsi în mai multe variante, de la cea clasică până la cea cu ingrediente aromate, precum coajă de lămâie, vanilie și zahăr vanilat.
Chiar dacă oul roșu e simbolul Sărbătorilor Pascale, piesa de rezistență a mesei festive o reprezintă carnea. Cele mai multe preparate specifice acestei sărbători au un numitor comun: carnea. Aproape de pe nicio masă nu lipsesc friptura și ciorba de miel, ciorba de perișoare, sarmalele, drobul, salata de boeuf, chiftelele sau micii. Expozanți din întreaga țară vor aduce la Sibiu spre cumpărare și degustare produse proaspete din carne. La o simplă privire prin Târgul de Paști veți observa că printre cele mai vândute produse se numără cârnații de diferite tipuri, slănina, kaiserul afumat, mezelurile, jumările, untura de porc, pastrama și costița de porc afumată. Pe cât de bogată e oferta de carne, pe atât de multe sunt și rețetele din toate colțurile gastronomiei în care o puteți include.
Unele dintre cele mai sănătoase garnituri pentru fripturi și carne sunt murăturile: castraveți murați, gogonele, gogoșari murați, ardei umpluți cu varză, conopidă murată, varză murată, ciuperci marinate, ardei iuți sau murături combinate. Dacă pe cele din cămară le-ați consumat deja, le găsiți la târg. Căsuțele care vând murături sunt ușor de identificat pentru că sunt doldora de borcane cu legume colorate în oțet. La unele căsuțe veți găsi borcanele cu murături asociate cu carne, la altele cu brânzeturi. Brânzeturile își au și ele locul asigurat pe masa de Paști, astfel încât nu trebuie să vă mire numărul mare de sortimente comercializate. Brânzeturile se regăsesc în pască, pe platourile cu aperitive reci sau topite în mămăligă.
Efain să trăiești într-un oraș cu aeroport. Poți avea toată lumea la un zbor distanță. E frustrant să ai aeroport, dar să nu ai prea multe destinații. Lumea, dintr-o dată, pare mai departe. Cam așa e la Sibiu. În ultimii ani, aeroportul a avut suișuri și coborâșuri, ba pandemia, ba companii care au venit și au plecat cu viteza... avionului. Iată care mai e situația aeroportului, cu bune și cu rele!
Ne place că aeroportul sibian a intrat într-un amplu proces de extindere și modernizare: va avea o suprafață aproape dublă, sisteme automate de check-in, un drum nou de acces și parcare extinsă.
Ne place că a fost reintrodusă cursa spre București. Sunt cinci zboruri pe săptămână, din care patru în zilele de miercuri și vineri. Practic, se poate pleca de dimineață din Sibiu și se poate reveni pe seară.
Ne place că pentru anul 2023 au fost anunțate deja curse charter spre destinații de vacanță populare, precum Antalya - Turcia, Hurghada - Egipt, Monastir - Tunisia, Creta Heraklion și Skiathos - Grecia.
Ne place că la terminal se ajunge foarte ușor din oraș. Dacă stai în Ștrand sau Turnișor și călătorești doar cu un ghiozdan drumul se poate face chiar și la pas, fiind trotuar din oraș până la aeroport.
Nu ne place că în ultimul an numărul și varietatea destinațiilor a avut de suferit după dispariția Blue Air, retragerea Ryanair și împuținarea rutelor Wizz Air, singura companie cu bază, încă, pe aeroport.
Nu ne place că au rămas mai puțin de 10 destinații spre care se zboară regulat. Să mai adăgăm că mai bine de jumătate sunt spre Germania? Cine vrea mai multe opțiuni, tot la București sau Cluj ajunge.
Nu ne place că perspectivele sunt tot sumbre. În ciuda modernizării și extinderii, aeroportul riscă să rămână o variantă doar pentru chartere, mai ales că în curând va fi deschis și aeroportul din Brașov.
Nu ne place că în ultimele veri au fost introduse zboruri interne spre litoralul românesc din diferite orașe ale țării. Sibiul nu s-a numărat printre ele. Ce alegi: 6 ore până la Mamaia sau 2 până în Creta?
Vertigo. Miracolul întâlnirii la Sibiu
Povestea începe în 2017, când, după 9 ani de negocieri, Baryshnikov a acceptat să vină la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. A impus prin agenții săi un contract foarte drastic: urma să stea 3 nopți și 4 zile în care avea să susțină două reprezentații ale spectacolului Brodsky – o capodoperă ce s-a bucurat de un succes deosebit. În timpul sejurului, a cunoscut compania de dans israeliană Vertigo, condusă de Noa Wertheim. S-a îndrăgostit de munca lor și i-a invitat la centrul lui din New York. Grație faptului că Vertigo a jucat în cadrul FITS, membrii companiei au avut, așadar, șansa ca în 2019 să joace în SUA și să fie nominalizați pentru cel mai bun spectacol străin din acel an.
După cum spuneam, Vertigo își are sediul în Israel, iar membrii săi locuiesc într-un kibbutz unde au niște condiții de muncă excepționale. De activitatea sa se leagă numele
unor spectacole coregrafice incredibile, pe care publicul FITS a avut ocazia să le admire de-a lungul timpului. Vertigo a fost prezent în programul festivalului de șase ori. Cea de-a șaptea lor vizită se va petrece în acest an, unde, în cadrul FITS, vor celebra 30 de ani de existență.
Aceeași frumoasă vârstă pe care, de altfel, și festivalul nostru o va aniversa în această vară. Suntem încântați să-i găzduim din nou pe Noa Wertheim și membrii companiei sale care vor juca spectacolul MAKOM, creat special pentru a celebra nu doar 30 de ani de existență Vertigo și FITS, ci și 75 de ani de existență a statului Israel și tot atâția ani de relații diplomatice româno-israeliene.
Dragi prieteni, iată cum întâlnirea dintre Baryshnikov și Noa Wertheim a născut vizibilitatea extraordinară a companiei Vertigo în SUA, precum și această cooperare minunată pentru ediția 30 a FITS, cu tema MIRACOL, la care vă așteptăm cu brațele și sufletele deschise!
1 APRILIE 17:00
DE: NEIL LABUTE REGIA: CRISTIAN JUNCU TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
1 APRILIE 17:00
DE: LOT VEKEMANS REGIA: HUNOR HORVÁTH CENTRUL CULTURAL HABITUS - PIAȚA MICĂ, NR. 4
2 APRILIE 17:00
DE: MARC CAMOLETTI REGIA: ȘERBAN PUIU TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
2 APRILIE 17:00
DE: LOT VEKEMANS REGIA: HUNOR HORVÁTH CENTRUL CULTURAL HABITUS - PIAȚA MICĂ, NR. 4
6 APRILIE 19:00
MESAJE SPRE UNIVERS
DE: WOLFRAM LOTZ REGIA: JOSEF MARIA KRASANOVSKY
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
7 APRILIE 19:00
FELII
DE: LIA BUGNAR
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
8 APRILIE 17:00
ECHILIBRU FRAGIL
DE: EDWARD ALBEE REGIA: MARIANA CĂMĂRĂȘAN
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
9 APRILIE 17:00
DE: NEIL SIMON REGIA: ȘERBAN PUIU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
10 APRILIE 19:00
DE: EDWARD ALBEE REGIA: ANDREI & ANDREEA GROSU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
13 APRILIE 19:00
LIVE
DE: THOMAS PERLE REGIA: BOBI PRICOP
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
20 APRILIE 19:00
DE: DAVE FREEMAN REGIA: ȘERBAN PUIU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
21 APRILIE 19:00
DE: GEORGES FEYDEAU REGIA: ȘERBAN PUIU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
22 APRILIE 17:00
DE: GEORGES FEYDEAU REGIA: ȘERBAN PUIU
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
23 APRILIE 17:00
DE: A.P. CEHOV REGIA: DUMITRU ACRIȘ
TNRS – SALA MARE - BL. CORNELIU COPOSU, NR. 2
23 APRILIE 17:00
SORĂ-SA
DE: LOT VEKEMANS REGIA: HUNOR HORVÁTH CENTRUL CULTURAL HABITUS - PIAȚA MICĂ, NR. 4
25 APRILIE 19:00
MAMĂ
DE: MARTA BARCELÓ REGIA: MARIANA CĂMĂRĂȘAN
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
27 APRILIE 19:00
ZEUL CARNAGIULUI
DE: YASMINA REZA REGIA: BOGDAN SĂRĂTEAN
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
SPECTACOL PREZENTAT ÎN LIMBA GERMANĂ, CU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
28 APRILIE 19:00
DE: DAVID MAMET REGIA: BOGDAN SĂRĂTEAN SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
29 APRILIE 17:00
DE: DAN LUNGU REGIA: MARIANA MIHU – PLIER
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
30 APRILIE 17:00
DE: TATIANA ȚÎBULEAC REGIA: MARIANA MIHU – PLIER
SALA STUDIO - STR. EMIL CIORAN, NR. 1A
“Salut, Tudor. Recomanzi ceva anume de vizitat în Sibiu unor elevi viitori studenți la arhitectură?” Și m-am blocat.
Ce aș putea să recomand unor viitori arhitecți? Centru de afaceri cu clădiri înalte, de sticlă, și spații publice bine gândite pentru corporatiști? Nu avem. Zonă sportivă ce integrează terenuri de antrenament și un stadion principal ce are legătură directă cu sala polivalentă și parcările subterane? Nu avem. Un cartier rezidențial cu blocuri gândite astfel încât să ofere locuitorilor intimitate dar și spații publice aerisite, fără mașini ce ocupă 70% din suprafață? Nu avem. Sau un cartier de case construite în jurul unei piațete principale unde vecinii se întâlnesc la
o cafea și povești? Nu avem. Un bulevard cu trotuare largi și bogate în spații de relaxare, zone verzi și puncte de interes, echitabil împărțit pentru toți utilizatorii, fie ei pietoni, bicicliști ori șoferi? Nu avem.
Bine, bine - dacă nu avem arhitectură contemporană de recomandat unor viitori arhitecți pentru a se inspira, aș putea mai bine să-i trimit să viziteze clădirile istorice bine restaurate din Sibiu. Baia Populară ori clădirea de 2,2 milioane de euro de pe strada dr. Ion Rațiu. Dar pentru a le vedea, trebuie să treacă pe lângă tristele clădiri lăsate să se prăbușească de pe str. Andrei Șaguna. Ori pe lângă Palatul de Justiție, fosta reședință a mitropoliților și, în definitiv, toate clădirile de pe Bdul. Victoriei de care pare că lumea a uitat.
Așa că, mai bine nu mai recomand nimic.
Cred că e important să știm când un artist ca Buddy Guy lansează un album nou. Asemenea nume, cu asemenea moștenire, are multe titluri de referință pe o întindere cuprinzătoare, de aceea, noile apariții pot fi rare și prețioase. Cu cât mai rare, cu atât mai prețioase. La 86 de ani, Buddy Guy a înregistrat albumul cu numărul 34. Iar ăsta chiar e semn bun și motiv de celebrare, mai ales că discul este excepțional și cu un titlu care spune totul: „The Blues Don’t Lie”. Dacă mai era nevoie, Buddy Guy ne arată cum e să rămâi campion de categorie grea, să mergi pe drumuri toată viața și să dai viață unor piese memorabile timp de aproape șapte decenii. Veți asculta cu mare plăcere acest disc, care nu e doar unul dintre cele mai bune ale lui 2022, ci și un vârf în discografia lui Buddy Guy.
Nu prea poți avea mai bun decât atât. Vocea, chitara, prezența, trupa, câte ceva pentru fiecare dintre noi. Nu mai zic de lista de invitați: Mavis Staples, Elvis Costello, James Taylor, Jason Isbell sau Bobby Rush. Într-o carieră plină cu albume bune, „The Blues Don’t Lie” e undeva acolo, printre primele. O veste fantastică pentru noi, un tur de forță pentru Blues!
coregrafia: Angel Martinez Sanchez
3, 4, 5 aprilie, ora 11:00 și 13:00|matineu de balet pentru copii
coregrafia: Sandra Mavhima
premieră de dans contemporan | 22 aprilie
TANGO
coregrafia: Amalia Mândruțiu
27 mai|premieră
coregrafia: Marcello Algeri
31 mai, ora 19:00
Programul pe larg și bilete: www.sibiuballet.ro
YEARS ANIVERSARY 2008 - 2023
Rămâi tânăr.
La Teatrul de Balet Sibiu.
În 2014, fanii cantautoarei Kate Bush aveau să se bucure de unul dintre cele mai improbabile evenimente ale culturii pop: revenirea pe scenă a artistei, după o pauză de 35 de ani. Dacă stăm să ne gândim la importanța turneelor în păstrarea artiștilor în memoria colectivă, dispariția lui Kate ar fi trebuit să o elimine complet din preferințele publicului, însă deceniile în care artista s-a concentrat pe lucrul în studio nu numai că nu i-au afectat notorietatea, dar au învăluit-o într-un mister ce a fascinat fanii, criticii și muzicienii.
De altfel, Kate Bush a reprezentat mereu o prezență atipică în peisajul art-pop, mai ales dacă luăm în considerare succesul singleului Wuthering Heights, piesă care a dominat topurile din Marea Britanie, în 1978. Însoțită de o independență creativă ce i-a marcat constant călătoria în compoziție și interpretare, Bush s-a transformat încet, încet într-un muzician care a abandonat potențialul faimei, în favoarea experimentării neîngrădite cu arta sunetelor pop. Influență masivă pentru artiste precum Alanis Morissette, Sinead O’Connor, Ellie Goulding, Katie Melua, Lily Allen, sau Fiona Apple, Bush și-a compus muzica departe de preferințele mainstream publicului, reușind însă performanța de a-și păstra creațiile proaspete și molipsitoare, chiar dacă armoniile complexe și liniile melodice curajoase i-au îndepărtat
constant creațiile de noțiunea universal acceptată de pop music.
Într-o eră a redescoperirii trecutului, misterul Kate Bush a început să îi fascineze și pe adolescenți, după ce piesa Running Up That Hill a fost folosită în cel de-al patrulea sezon al serialului Stranger Things. Atracția față de estetica optzecistă a unui serial care omagiază adesea creațiile SF ale regizorului Steven Spielberg pare că s-a extins și în zona muzicii pop, beat-urile automatizate ale pop-ului anilor ’80 devenind irezistibile până și pentru generația TikTok. Astfel, îmbrățișându-și noul rol de creatoare de coloane sonore pentru platforme de social media, Kate Bush ne demonstrează ceea ce bănuiam de mult: că unii artiști se nasc prea devreme, iar unele piese devin hit-uri… prea târziu.
Într-un an în care aniversăm 45 de ani de la apariția albumului de debut, The Kick Inside, redescoperim una dintre cele mai prolifice și influente creatoare ale muzicii britanice, figură marcantă pentru universul feminin al cantautoarelor pop și neînfricată exploratoare a artei sunetelor.
,,Kate își stabilește propria lume
și îi rămâne fidelă”, remarca muzicianul Russell Mael. Într-o lume a pop-ului hiper-produs, Kate Bush încă ne împărtășește propriul univers muzical, plin de creativitate și aventuri sonore.
După o pauză de șase ani, Depeche Mode revine în actualitate cu un nou single ce precede cel de-al cinsprezecelea album al trupei, Memento Mori. Intitulată Ghosts
Again, piesa are șanse să intre în lista scurtă a pieselor memorabile ale formației, grație unei abordări synthpop clasice și a unui ambalaj comercial apetisant.
După ce în mai anul trecut, vestea trecerii în neființă, la doar 60 de ani, a lui Andrew Fletcher, membru fondator al trupei, a lovit ca un trăznet, Martin Gore și Dave Gahan au hotărât să ducă la bun sfărșit un nou album, aflat în lucru de ceva vreme. În premieră în formulă de duo, dar având alături multe perechi de urechi fine și mâini dibace, au produs un nou material, intitulat Memento Mori, ce urmează a fi lansat pe 24 martie. Inspirat de peripețiile recente ale Doamnei cu coasa, atât prin familia DM, cât și prin lume, în general, este de așteptat ca albumul să conțină o doză consistentă de umor negru.
Din punctul de vedere al producției muzicale, este de așteptat ca el să se înscrie în discutabila linie electro a ultimelor trei materiale discografice ale trupei (Spirit, Delta Machine și Sounds of the Universe).
De altfel, asta ne arată și single-ul în discuție, Ghosts Again, care e o piesă simplă, dar catchy, cu versuri ce îmbie la nostalgie. Pare că Depeche Mode se uită în urmă, fie în căutarea inspirației, fie doar pentru a rememora momente plăcute și a le da o nouă formă, un sens mai larg, care să cuprindă și perspectiva unui final așteptat. Și fiindcă veni
vorba, nu ar fi deloc o surpriză ca Memento Mori să fie ultimul album Depeche Mode.
Revenind la single, trebuie spus că e o melodie scufundată într-un ocean electronic aparent nemărginit, procesat la infinit, dar cu un ritm sintetic de calitate. Începe, curge, te poartă pe val, te răsucește, te dansează, iar apoi te lasă un pic amețit și posibil nedumerit de ce s-a întâmplat.
Cu siguranță, iubitorilor muzicii exclusiv electronice le vor plăcea plonjoanele dintre strofe și poate chiar și finalul abrupt. Live, cu tobe și chitară, va fi însă și mai și. Acum, gurile rele pot critica nițel producția, de la plasarea vocilor poate un pic prea în față și de la pierderea ocazională a consistenței liniei de bas, dar cum spuneam, valurile piesei duc până la urmă spre un țărm predictibil, eminamente pop, vandabil, deci e o bună ancoră comercială.
Și fiindcă tot veni vorba de promovare, Ghosts
Again a beneficiat de un videoclip marca Anton Corbjin: alb-negru, format 4:3, plin de simboluri: fantome, locuri de veci, că, deh, Ghosts Again, Memento Mori și o partidă de șah cu moartea –cadre inspirate din filmul The Seventh Seal, al lui Ingmar Bergman.
și de foștii săi colegi de trupă. Parcă hrănindu-se mereu cu polemici, după scrisori deschise adresate Olenei Zelenska sau lui Vladimir Putin, dar mai ales, după controversata intervenție de la ONU, la invitația Rusiei, fostul membru Pink Floyd a fost atacat din toate părțile.
Roger Waters, co-fondator al legendarului grup Pink Floyd, pare de neoprit și la aproape 80 de ani. După cei doi ani de pandemie și un album cu piese acustice născut în aceeași perioadă, Roger Waters a repornit în ceea ce el numește turneul de adio, This is Not A Drill.
Dacă ar fi să analizăm conceptul This is Not a Drill în comparație cu The Wall sau Us & Them (ultimele sale două turnee), observăm că muzica nu mai ocupă același loc ca înainte. Pe ici, pe colo, se simte un iz de... nostalgie a vremurilor de mult apuse. Dar politica primează. Waters a decis să-și înceapă fiecare concert din noul turneu printr-un anunț ce pare desprins din emisiunile TV
de pe vremuri: „Dacă faceți parte din acea categorie a fanilor care iubesc muzica Pink Floyd, dar nu suportă politica lui Waters, then f*ck off to the bar”. Ba chiar, în timpul pandemiei, muzicianul a compus o nouă piesă, intitulată, sugestiv sau nu, The Bar.
Cu toții știm că Roger Waters nu a ezitat vreodată în a-și exprima ideile și opiniile politice, ajungând în cele din urmă să fie tras la răspundere, nu doar de liderii ucraineni, ci
În primăvara anului trecut, David Gilmour și Nick Mason, alături de Guy Pratt și Nitin Sawhney, s-au reunit sub titulatura Pink Floyd, lansând un cântec în care-și declară deschis susținerea față de poporul ucrainean, în cadrul proiectului fiind cooptat și muzicianul Andriy Khlyvnyuk. Acum, după aproape un an în care Roger Waters nu s-a dezis, intervenind cu tot felul de comentarii și opinii politice, soții Gilmour au reacționat, acuzându-l pe Waters de antisemitism, putinism și megalomanie.
The Dark side of The Loon?!
Răspunsul a venit imediat, parcă mai acid ca niciodată. Într-un interviu pentru The Telegraph, Roger Waters pare c-a uitat complet de contribuția adusă de către colegii săi albumelor Pink Floyd din perioada de glorie. Acesta îi numește „incapabili, neinspirați și fazi”, declarând totodată că va lansa curând o nouă versiune a albumului The Dark Side of The Moon, aflat anul acesta la semi-centenar.
Coincidență?! Nici vorbă!
Potrivit spuselor artistului, albumul va fi lansat în luna mai a acestui an. Până atunci, însă, Roger Waters revine în Europa cu This is Not a Drill, începând din 17 martie, dar turneul nu va ajunge, de această dată, în România.
Istoria muzicii Rock marchează anul acesta 50 de ani de la lansarea lui The Dark Side of the Moon, fără doar și poate, un etalon al rock-ului, fie că e el clasic sau progresiv. Înregistrat în 1972, la prestigiosul Abbey Road, spațiul sacru al Beatleșilor (și nu numai), albumul avea să vadă lumina zilei un an mai târziu, fiind lansat la 1 martie 1973, sub atenta
îndrumare (de la butoane) a genialului Alan Parsons, pe atunci simplu sunetist. Ba
chiar, Paul McCartney era cât pe ce să ajungă contribuitor al albumului-fenomen, el aflându-se în acea perioadă
în producție cu Red Rose Speedway al Wings. Chiar dacă acest lucru nu s-a
întâmplat, câteva acorduri din Ticket to Ride se aud timid
la finalul albumului, înainte de spusele portarului Abbey Road, ‚There is no dark side of the moon, really…’.
Pornind de la titlul A Piece for Assorted Lunatics, prima sesiune de studio a fost întreruptă de o pană de curent chiar în timpul piesei Money. Ulterior a apărut numele oficial, dar problemele nu s-au oprit aici. Un alt grup britanic, Medicine Head, lansase un album cu același titlu în 1971, Pink Floyd fiind nevoiți să schimbe din nou titlul proiectului în Eclipse. Norocul a făcut ca Medicine Head să nu se bucure de un succes răsunător, astfel Eclipse revenise la denumirea inițială.
And if the band you’re in starts playing different tunes... Spre deosebire de Atom Heart Mother sau Meddle, The Dark Side of the Moon a trecut testul
timpului, rămânând la fel de relevant și la 50 de ani. În același timp, este inspirat din povestea de viață a celui dintâi creator, ‚fantoma’ lui Syd Barett bântuind puternic povestea muzicală.
Albumul explorează natura umană, bazânduse, într-un fel sau altul, pe un soi ciudat de empatie, după spusele lui Waters. De la Time, care examinează modul în care trecerea timpului poate controla viața oricui și oferă un avertisment dur celor care rămân concentrați pe activitățile lumești, până la The Great Gig in the Sky, metafora muzicală dedicată fricii de moarte, dar și renașterii, sau la succesul comercial Money, The Dark Side of The Moon a reușit săși păstreze un loc în topuri timp de 724 de săptămâni legate, fiind vândut în peste 45 de milioane de exemplare.
Pe lângă aportul membrilor Pink Floyd, discul se bucură de prezența saxofonistului Dick Parry, pe care-l vedem și auzim alături de grup și 20 de ani mai târziu, dar și a vocalistei Clare Torry, care a transformat The Great Gig in the Sky în cea mai puternică reprezentare a emoțiilor omenești. Ajuns la 50 de ani, The Dark Side of the Moon continuă să schimbe mentalități, vieți și destine, deschizând calea spre cunoaștere și adevăr, oricât de deranjant ar fi acesta.
Când a rămas soția mea însărcinată pentru prima dată nu am știut ce m-a lovit. Eram primii din grupul nostru de prieteni care urmau să aibă copii și nu aveam nici cea mai vagă idee ce o să urmeze pentru noi. Pe lângă cea mai mare bucurie pe care am trăit-o, a apărut cea mai mare frică din lume. Mă întrebam dacă o să mă descurc ca tată, dacă o să fiu suficient de bun pentru copilul meu, dacă el o să fie bine, dacă nu cumva o să repet greșelile - cu voie sau fără de voie - făcute de cei dinaintea mea. Nu sunt nici primul, nici ultimul care și-a pus întrebările astea și care a trăit cu îndoieli despre el, asta e clar!
Nu știu cum le-a fost altora, dar pe mine m-a ajutat muzica. Am pus în ea toate fricile, toate întrebările și gândurile, m-am certat și m-am împăcat cu mine însumi, în multe rânduri, m-am războit și am căzut la pace. Am scris despre mine și am descoperit cu surprindere că, deși muzica și versurile mele pot fi interpretate în fel și chip, iar oameni de toate
vârstele și felurile se regăsesc cu adevărat în ele, de fapt, eu am scris în cele mai multe momente muzică pentru părinți. Pentru tați și pentru mame. Viitori și actuali. Pentru că acolo am fost eu și acolo m-a prins perioada asta din viața mea. Asta mi-a activat toate emoțiile de tot felul.
Acolo, în lumea părinților și a copiilor, în lumea fricii uriașe, dar și a bucuriei și recunoștinței, în lumea pașilor mici și a mersului de-a bușilea, copil sau părinte fiind. Și deși nu am spus-o niciodată cu voce tare, găsesc de fiecare dată în public oameni care știu exact despre ce vorbesc eu acolo într-un cântec sau altul. Și simt că ne conectăm cu adevărat acolo, în sala de concerte. Există o mulțime de muzici pentru copii. Există și pentru îndrăgostiți, pentru despărțiți, pentru revoltați sau neadaptați. Pentru fricoși, curajoși, războinici sau resemnați. Eu scriu despre fiecare dintre ei. Și îi prețuiesc pe toți. Dar am descoperit cu uimire că, de fapt, toate cele de mai sus sunt prinse perfect în ceea ce trăiește și simte zi de zi un părinte. Așa că, uite că eu scriu, de fapt, muzică pentru părinți. În realitate sau în spirit. Actuali și viitori.
Pe cei de la om la lună o să îi puteți vedea cântând prin țară toată această primăvară, pentru că lansează pe vinil cele trei albume de studio și pornesc în cel mai mare turneu național din istoria trupei: Om la lună | Totul pe vinil. Trei luni și 23 de concerte, în care trupa aduce în fața publicului cântecele cunoscute și deja iubite, într-un show cu multă energie și emoție. Turneul începe pe 3 martie și parcurge toată țara, încheindu-se pe 21 mai. Detalii despre concerte și bilete, pe www.omlaluna.ro
Om la lună: Muzică pentru părinți
Corul Național de Cameră MadrigalMarin Constantin, o emblemă a vieții muzicale românești și universale, va susține turneul național de Paște „Săptămâna Patimilor” în perioada 29 martie-13 aprilie, în opt orașe din România. Spectacolele, dirijate de Anna Ungureanu, dirijor principal, și Cezar Verlan, dirijor secund, vor avea loc la Bacău, Iași, Târgu Mureș, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea și București. Cea mai mare sărbătoare a
„Spectacolul Extraordinar Săptămâna Patimilor prezintă spectatorilor o retrospectivă a ultimei săptămâni din viața lui Isus. De la bucurie și viață, la agonie și apoi la extaz, de la lumină, la întuneric și iar la lumină, spectacolul introduce publicul într-o avalanșă de emoții. Așteptăm la eveniment 8.000 de persoane din toată țara și ne bucurăm, din nou, că putem fi prezenți cu Madrigalul în locuri în care nu am mai ajuns de mult timp”, a declarat Emil Pantelimon, managerul Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și regizorul spectacolului.
Structurat ca o propunere de introspecție și de redescoperire prin sunet a înțelesurilor
creștinătății va fi marcată și de corurile de copii ale Programului Național Cantus Mundi din fiecare oraș, care vor cânta alături de Corul Madrigal, în cadrul unor momente extrem de emoționante.
universale ale Săptămânii Mari, repertoriul Corului Madrigal invită publicul să întâmpine Paștele cu o serie de 13 compoziții de factură spirituală, românești și universale. În program se regăsesc lucrări semnate de Anton Pann, Gheorghe Cucu, Gheorghe Danga, precum și de Wolfgang Amadeus Mozart, Krzystof Penderecki sau Christopher Tin. Spectacolul este completat prin scenografie
și imagine, dar și prin texte sacre din Evangheliile Noului Testament, aduse pe scenă de tinerii actori Corneliu și Pavel Ulici.
Turneul de Paște se înscrie în programul aniversar
„MADRIGAL 60”, care include o serie amplă de peste
30 de evenimente speciale, ce se vor desfășura pe tot parcursul anului 2023. Programul marchează 60 de ani de activitate neîntreruptă, excelență în muzică și diplomație prin cultură pentru Corul Madrigal, devenit un simbol al constanței artistice naționale, dar și al relevanței culturale și de imagine a României în lume. Din momentul înființării sale, în 1963, de către dirijorul Marin Constantin (1925–2011), Corul Madrigal a susținut mii de concerte aplaudate în întreaga lume, impunându-se astfel ca un adevărat brand de țară. Este unul dintre etaloanele mondiale ale muzicii corale camerale, cu un repertoriu îndreptat către Renașterea europeană, muzica bizantină și creația contemporană românească și universală.
Se pare că Ghostface încă nu și-a terminat misiunea. În luna ianuarie a anului
trecut, la 25 de ani după ce o serie de crime brutale a șocat orașul Woodsboro, California, un nou criminal și-a însușit faimoasa mască și a readus teroarea, atât în liniștitul oraș, cât și în cinematografe. După ce au lucrat împreună la Scream (2022) și Ready or Not (2019), Matt Bettinelli-Olpin
și Tyler Gillett fac echipă iar pentru o nouă producție dintr-o binecunoscută franciză:
Scream VI. Noul film este scris de James Vanderbilt
și Gary Busick și este bazat pe personajele lui Kevin
Williamson. De data aceasta, Ghostface... pleacă la New York.
Primul film Scream, cel din 1996, a fost unul dintre primele filme
Horror care a oferit o experiență „meta”, prin care personajele
principale erau conștiente de clișeele filmelor de groază. Astfel, nu doar că publicul se putea elibera de atmosfera tensionată prin comic, dar în sfârșit părea că personajele pot lua decizii mai inspirate atunci când trebuie să scape din mâinile criminalului. Sau, cel puțin, să încerce. Scream VI continuă direct acțiunea din Scream, din 2022. Surorile Carpenter și gemenii MeeksMartin, supraviețuitorii din povestea anterioară, se mută la New York pentru a scăpa de Woosdboro și de trecutul său întortocheat. Plănuiesc un nou început, dar sunt rapid atrași într-un alt scenariu înspăimântător, când un nou Ghostface începe să omoare oamenii din jurul lor.
Courteney Cox revine în rolul lui Gale Weathers, iar Melissa Barrera și Jenna
Ortega reintră în pielea surorilor Sam și Tara Carpenter. Din filmul anterior revin și Jasmin Savoy Brown și Mason
Gooding în rolul nepoatei și nepotului lui Randy, Mindy și Chad Meeks-Martin. Roger Jackson va reveni, desigur, ca vocea lui Ghostface. Noi în distribuția francizei vor fi Tony Revolori (Spider-Man: No Way Home/ 2021), Samara
Weaving (Ready or Not/ 2019), Henry Czerny (Mission: Impossible/1996), Dermot Mulroney (August: Osage County/ 2013), Jack Champion (Avatar: The Way of Water/ 2022), Josh Segarra (Arrow/ 2012-2020), Liana Liberato (If I Stay/ 2014) și Devyn Nekoda
Sneakerella/ 2022). Scream VI ajunge în cinematografele din România începând cu data de 10 martie.
În cel mai așteptat S.F. din ultimii ani, Adam Driver interpretează un personaj (Mills) despre care se poate spune că este acel Adam biblic, primul bărbat. Dar nu pică din cer doar cu o frunză în mână, ci cu o navă spațială și arme cu laser. Totul este posibil datorită unui scenariu care spune o poveste pe cât de absurdă, pe atât de interesantă și captivantă.
După un accident catastrofal pe o planetă necunoscută, astronautul „extraterestru” Mills (Adam Driver) descoperă rapid că e blocat pe planeta Pământ... doar că în urmă cu 65 de milioane de ani. Acum, cu o singură șansă de salvare, Mills și singurul supraviețuitor, o fetiță pe nume Koa (Ariana Greenblatt), trebuie să-și croiască drum pe un teren necunoscut plin de creaturi preistorice periculoase într-o luptă dramatică pentru supraviețuire.
Întregul proiect este învăluit în mister, așa că nu ni se spune concret dacă Mills este un „ancient alien” sau un pământean din viitor care ajunge printr-o anomalie spațială să călătorească în trecut, pe modelul „Planeta Maimuțelor” (doar că acolo e vorba de viitor). E posibil ca filmul nici măcar să nu-și propună să elucideze acest mister, ci, dimpotrivă, să-l alimenteze și să lase fanii să găsească ce explicații doresc.
În orice caz, oricât de exagerat ar părea totul (nave spațiale, dinozauri, arme cu laser), n-ai cum să nu-ți dorești să-l vezi la cinema, pe un ecran cât mai mare. Mai ales că există multe garanții că filmul va fi bun, nu un „Sharknado”. Până la urmă, Adam Driver e un actor excelent, nominalizat de două ori la Oscar, cu o reputație superbă la Hollywood și care n-ar accepta să joace în orice film de categorie B. Deci, implicarea sa în „65” sugerează că scenariul și conceptul au fost suficient de puternice pentru a-l convinge. Partenera sa în fuga de dinozauri este actrița Ariana Greenblatt („Love and Monsters”). Producătorul este Sam Raimi (care a mai produs și minunatele thrillere horror „Crawl” și „Don’t Breathe”, dar care a și regizat primele trei filme Spider-Man). Nu în ultimul rând, de scenariu și regie s-au ocupat Scott Beck și Bryan Woods, duo-ul care a scris și scenariul pentru „A Quiet Place”.
Însă, abia pe 17 martie vom vedea la cinema dacă Adam (Driver) va duce la extincția dinozaurilor, dacă va supraviețui, iar din ADN-ul său vom răsări noi, oamenii, 65 de milioane de ani mai târziu.
„65”. Adam (Driver), dinozauri, nave spațiale și arme cu laser
La Land este filmul pe care aș fi vrut să îl scriu eu, Whiplash este filmul în care aș fi vrut să joc, iar Babylon este filmul în care aș fi vrut să trăiesc. Damien Chazelle este unul dintre regizorii Hollywood-ului actual care iubește cinema-ul, iar asta se simte în fiecare dintre proiectele sale.
Cu Babylon, a reușit să readucă la viața o epocă de mult apusă. O epocă în care a ales să pună lupa pe trei personaje din medii diferite în timpul tranziției din anii ’30, în Statele Unite, de la filmele mute la cele cu sunet.
Diego Calva este Manny, un băiat venit din Mexic care încearcă să își împlinească visul american, Margot Robbie este Nellie LaRoy, o tânără actriță nedescoperită care vrea să ajungă în lumina reflectoarelor iar Brad Pitt este Jack Conrad, unul dintre numele grele ale industriei, care se luptă să rămână relevant.
Poveștile celor trei se întrepătrund într-un univers absolut nebun, aproape rupt de realitate, cu petreceri demne de The Great Gatsby,
unde depravarea, decadența și excesul sunt la ele acasă. Pe lângă firul narativ al celor trei, Chazelle face și o radiografie a Hollywood-ului acelor ani, când totul era într-o continuă schimbare, o continuă agitație, în care filmele trebuiau făcute cu orice preț pentru a satisface nevoile marilor studiouri, precum MGM sau Paramount.
Asemeni lui Whiplash, are un ritm alert, care nu îți dă drumul și nu te lasă să ai niciun moment de respiro. Și cu toate că are trei ore, nu simți asta nicio secundă.
Chazelle jonglează cu poveștile celor trei personaje în așa fel încât pare că totul face parte dintr-o mașinărie bine pusă la punct,
dar reușește în același timp să te facă să te atașezi de ele sau măcar să înțelegi motivația din spatele acțiunilor lor.
Margot Robbie debordează de energie, prestația ei e un tur de forță, care nu te lasă să îți iei ochii de la ea. Dansează, fuge, fumează, țipă, râde, plânge și toate astea în timp ce păstrează o candoare specifică unei tinere actrițe care speră că va ajunge cineva într-o lume atât de nebună precum cea din acel timp. Nu ar fi corect să-l menționez și pe Brad Pitt, care încă o dată demonstrează că este probabil unul dintre ultimele „staruri” în adevăratul sens al cuvântului ale cinema-ului contemporan. Dacă Margot Robbie este o improvizație alertă de jazz, Pitt este un jazz lent, suav, scos parcă dintr-o piesă de Chet Baker. Simpla lui prezență pe ecran e suficientă pentru a face orice secvență mai valoroasă. Babylon este unul dintre puținele exemple de film care spun cu adevărat o poveste. Și atât. Nu vrea să te învețe ceva, nu simte nevoia să te certe sau să îți arate toate problemele lumii. Și asta e un mare lucru în peisajul
Îngăduiți-mi să mă laud că am dat de un vin special – e drept, asta se întâmplă aproape invariabil când ies în oraș cu prietenul meu, supranumit The Social Drinker. Vinul e ceea ce se numește „Orange Wine”, cu o ascensiune fulminantă din Lumea Veche până-n Lumea Nouă, unde face furori, fiindcă americanii au aderat la „mișcarea vinurilor naturale”, iar această băutură se bucură de faima că e naturală, cu foarte puţini sulfiţi.
Denumirea acestui vin n-are a face cu portocalele, ci cu nuanța cu pricina, e făcut din struguri, nu din citrice. Vinul portocaliu e cel mai vechi vin nou sau, dacă preferați, cel mai nou vin vechi de pe piețele de aiurea. Provine din
străvechea Georgie – niște excavări arheologice au găsit „qvevri”, amforele din lut ars îngropate în pământ în care se face vinul portocaliu și care puteau „găzdui” până la zece mii de litri, din urmă cu cinci mii de ani. Iar semințe de struguri au fost descoperite pe plaiurile georgiene de acum opt mii de ani, ceea ce demonstrează că era viețucă și-n Antichitate. E adevărat, georgienii nu i-au spus acestui vin că ar fi portocaliu, ci că era de culoarea ambrei (poate merge de la un galben rășinos până la nuanța cuprului). Până în 2004, vinul a fost cunoscut ca având culoarea ambrei („karvisperi”), până când un comerciant englez l-a botezat „Orange Wine” și așa i-a rămas numele.
Unii georgieni mai folosesc
și azi acele amfore, în care sunt utilizați struguri albi din soiurile Rkatisiteli, Kisi și Mtsvane. Moda preparării acestui vin, care presupune macerarea şi fermentarea laolaltă cu pieliţele, seminţele şi ciorchinii strugurilor și lăsarea vinului în amfore până la un an, s-a răspândit în toată lumea. În Italia, bunăoară, vinul portocaliu se cheamă „ramato”, un vin produs în istorica zonă viticolă Friuli, și e făcut exclusiv din struguri din soiul Pinot Grigio. Dar și italienii precizează că vinul portocaliu e de sorginte georgiană.
Am băut, nu m-am abținut!, un vin portocaliu grozav la Bucataria.localfood, localul făcut celebru de amicul și colegul meu Gruia Dragomir. Îi zice „Dradara”, acronimul unei crame, și e obținut din vinificarea unui soi alb, Palava, cu tehnologia pentru vinul roșu, cu fermentaremacerare pe pielițe. E sec, fin, se servește la temperaturi de 7ºC-8ºC, îți pune podgoria Miniș Măderat pe hartă și te ia, delicat, de nas. Fiindcă, am uitat să menționez una dintre cele mai importante calități ale vinului portocaliu, e tare! Alcool: 15%. După consumarea, responsabilă, desigur, a unei sticle, poveștile din Antichitate se invită singure la masă. După a doua sticlă, vei constata ca prin farmec că te poți exprima fluent în georgiană, melodioasa limbă caucaziană.
Cel mai vechi vin nou
Aproape invariabil, atunci când vorbesc de faptul că homo sapiens sapiens a învățat, din nevoie, dar și din respect pentru natură, să valorifice toate părțile unui animal sacrificat, apelez la acest exemplu: în unele zone, la sacrificiul porcului, unghia acestuia, curățată temeinic, este folosită drept țoi pentru țuică. Această unghie e singura parte a suinei care nu ajunge la fiert, tocat, topit. Cumva, gestul ăsta ritualic, ce însoțește pomana porcului, spune destul de multe despre raportarea țăranului la ceea ce-l hrănește, dar indică și o adaptare și ingeniozitate care astăzi ni se pot părea barbare. Pe de altă parte, același individ inventiv se arată ultraconservator
în ceea ce privește felurile de mâncare.
Un studiu de caz ar putea fi burta de vită. Cum sacrificiul unui animal care este mult mai important pentru lapte și tracțiune decât pentru carne era ocazie excepțională la sat trebuie să subliniem contagiunea conservatorismului chiar și în mediul urban. Burta de vită era la îndemână și frecventă în târgurile mari, locuri de sacrificiu, devenite ulterior abatoare. Pe lângă aceste zone specializate, breasla măcelarilor a dezvoltat și o altă industrie: cea a zahanalelor (zalhanale pe vremuri) cu grătar cu fleici și organe fripte „la botul calului”. Burta de vită ajungea în ciorbă și tuslama, ambele preparate târgovețe și
cu valențe de întremare a chefliilor cu dureri de cap. Și mai mult în Sud, în Muntenia, prin porturile dunărene și prin Dobrogea (via otomana işkembe çorbası). Comunismul, prin standardizarea meniurilor restaurantelor, a transformat-o în delicatesă națională, nelipsită din restaurantele din Huși sau Salonta. E și în treaba asta comunistă un fel de evitare a risipei, burta de vită, fiind mai puțin ochioasă pentru export, a trebuit să devină, vrând nevrând seducătoare pentru localnici. Mai mult, ciorba a luat fața tuslamalei, ultima fiind preferată de bucureștenii interbelici, în defavoarea zămii. O posibilă explicație pentru această schimbare a preferinței vine tot din strategia socialistă: zeama se înmulțește (diluează) mai ușor, asta ca să nu mai vorbim de faptul că tuslamaua avea varianta regală și, implicit, indigestă pentru noii conducători.
Doar că, ahtiați fiind după ciorbă, nu ne-am mai bătut capul să încercăm să facem și alte feluri de mâncare cu burtă. Câteva rețete vechi amintesc de snițelul cu burtă (e bun, l-am mâncat la Paninaro), Păstorel vorbește despre chiftele din burtă dată prin mașina de tocat (pe astea nu le-am întâlnit nicăieri), iar prin Ardeal și Banat se mai fac (dar tot excepții) niscaiva tocane (am mâncat la Pecica). Dar nu înțeleg de ce sunt mâhnit de lipsa unor altfel de preparate, când chiar și în București nu sunt decât vreo câteva locuri unde poți savura o tuslama cum trebuie…
în orașe sau magazine așa cum mulți ar putea crede în ultima perioadă. Pe lângă oamenii din spatele produselor locale a căror muncă o susținem, ne preocupă și specificul teritoriului sau mai altfel zis teritoriul. Felul cum arată acesta e influențat și de decizia noastră zilnică de a consuma. Fie că citim anunțurile de pe porțile din Rășinari și cumpărăm de acolo mâncare, fie că sunăm un mic producător din Sibiel să ne pregătească un pachet de produse locale, cumpărăm la piața Cibin sau Transilvania tot ce e verde și arată proaspăt, fie că le culegem chiar noi de pe dealurile din apropiere, opțiunile sunt diverse și bogate.
Avenit primăvara și dintr-o dată, tot ceea ce făceam în interior, e posibil și chiar mai frumos, afară. Apar din nou multe verdețuri comestibile și piețele sunt pline de urzici, leurdă și tot felul de salate din pădure. Aș că vă invit să începem un nou obicei, picnicurile în natură. Acestea aduc direct două beneficii: primul nouă consumatorilor de produse locale iar al doilea, comunității de unde le consumăm.
Încep cu primul efect pozitiv pe care îl are un picnic pentru noi, ieșitul în natură. Fie că ieșim în câmp, în livezi, pe dealuri sau la munte recomandarea mea este să căutăm o pădure în apropiere. Pe de o parte fiindcă acolo aproape tot timpul este mai uscat și putem întinde păturica iar pe de altă parte pentru efectele benefice ale pădurii asupra noastră. Poate ați auzit chiar de termenul „forest bathing“? Pornit inițal ca un concept de branding în Japonia
pentru a atrage lumea spre natură, Shinrin-yoku a devenit un soi de trend de wellness și e cunoscut acum ca un mod ușor de reconectare cu tine însuți și cu mediul natural prin plimbări în pădure. Gândită astfel încât să aibă beneficii curative diverse, plimbarea prin pădure poate fi văzută și doar ca o simplă metodă de relaxare. Simplu, nu? În al doilea rând decizia noastră determină o reacție benefică la locul de producție al mâncării, adică aducem un beneficiu satului de unde cumpărăm produsele de picnic. În marea lor majoritate, alimentele provin de la țară, din pământ. Nu se prea produc
Bucuria statului afară și mâncatului împreună e doar un bonus și întregește experiența noastră prin care ne putem conecta cu noi înșine sau cu locurile pe care le vizităm!
Pe măsură ce oamenii de știință învață mai multe despre dietă și metabolism, este din ce în ce mai clar că tot ceea ce mâncăm poate afecta în mod semnificativ aspectul, sănătatea și grăbește îmbătrânirea pielii. Mai jos sunt câteva alimente, care, incluse în mod constant în dieta noastră, ne ajută să menținem integritatea și suplețea țesutului cutanat.
Peștele gras (somonul, macroul și heringul) este excelent pentru o piele sănătoasă. El reprezintă o sursă bogată de acizi grași omega-3, importanți pentru o piele suplă și hidratată. O deficiență severă de acizi grași omega-3 poate determina aspectul de piele uscată.
Avocado este bogat în grăsimi sănătoase și vitaminele E și C. Aceste vitamine sunt importante pentru o piele sănătoasă și conțin compuși care protejează pielea după arsuri solare.
Nucile și semințele de floarea soarelui sunt o sursă bună de grăsimi, de zinc, vitamina E, seleniu și proteine vegetale, toate acestea fiind nutrienți de care pielea noastră are nevoie pentru a rămâne sănătoasă.
Cartofii dulci sunt o sursă excelentă de beta caroten, care acționează ca un ecran de protecție solară natural.
Ardeiul gras conține beta caroten și vitamina C, antioxidanți importanți pentru pielea noastră. Vitamina C este necesară și pentru a crea colagen, proteina structurală care menține pielea elastică și rezistentă.
Broccoli este o sursă bună de vitamine, minerale și carotenoide. De asemenea, conține sulforafan, care poate ajuta la prevenirea cancerului de piele și ne poate proteja pielea de arsuri solare.
Roșiile sunt o sursă bună de vitamina C și licopen, care ne protejează pielea de arsuri solare și poate ajuta la prevenirea ridurilor.
S oia conține izoflavone, care s-a dovedit că reduc ridurile, îmbunătățesc cantitatea de colagen și previne uscarea pielii.
Cacao conține antioxidanți, care ne pot proteja pielea împotriva arsurilor solare. Acești antioxidanți reduc ridurile, mențin grosimea și hidratarea pielii, fluxul de sânge și catifelează pielea.
Ceaiul verde conține antioxidanți puternici, care ne pot proteja pielea și pot reduce roșeața în caz de arsură solară. Acest aliment îmbunătățește hidratarea și elasticitatea tegumentului.
Strugurii roșii conțin resveratro, celebrul antioxidant care poate încetini procesul de îmbătrânire al pielii prin distrugerea radicalilor liberi nocivi care dăunează pielii.
Pe lângă alimentele enumerate mai sus, este absolut necesar să ne hidratăm constant cu apă și să ne protejăm pielea de razele puternice ale soarelui. Este bine să folosim zilnic creme de tratament și/sau hidratare, de calitate, adecvate vârstei, tipului de ten și anotimpului.
n peisajul rural al zonelor turistice de pe întreg teritoriul țării apar construcții noi, cu dotări și materiale moderne, care se integrează în peisaj. Materialele naturale, prezența unor elemente de arhitectură tradiționale chiar stilizate sau reinterpretate amintesc de satul de odinioară. Investițiile noi care păstrează
scara locului, încadrându-se în peisajul arhitectural fără să iasă în evidență prin dimensiune, ci prin armonia și rafinamentul volumetriei și al detaliilor, nu mai sunt o raritate. În același timp, cererea pentru unități de cazare care oferă intimitate, o experiență relaxantă și autentică, departe de aglomerația urbană, a crescut constant.
„Arhitectura este jocul savant, corect și magnific al formelor reunite sub lumină.”
Le Corbusier
Ocasă de vacanță cu toate facilitățile și dotările actuale poate fi un spațiu perfect pentru conectarea cu natura și prietenii. Acest tip de construcție este versatilă, ea putând oricând să devină o reședință permanentă sau o afacere profitabilă. În ceea ce privește tema de proiectare, câteva elemente se disting față de o locuință permanentă comună. Aici putem menționa în special dotarea camerelor cu băi proprii și o zonă de zi generoasă, cu acces facil atât din spațiile de dormit, cât și deschisă către spațiul exterior.
Situat pe malul vestic al lacului Paltinu, terenul pe care echipa de arhitecți au conceput vila Nura oferă o priveliște spectaculoasă asupra acestuia. Amplasamentul situat într-o zonă turistică în plină dezvoltare, încă nesufocată de investițiile disproporționate și goana după folosirea fiecărui metru pătrat din proprietate, oferă un cadru ideal pentru o dezvoltare sustenabilă. Geometria sinuoasă a malului participă la imaginea sălbatică a zonei. Terenul desfășurat de-a lungul drumului, între acesta și malul apei, a condus la o dezvoltare desfășurată în plan a construcției paralelă cu acesta. Pentru a ajunge la vilă, drumul în interiorul parcelei coboară către malul lacului într-un traseu dublu pietonal și carosabil.
Perspectiva descendentă
dinspre drum se deschide către construcție printr-un element arhitectural ce aduce aminte de pridvorul locuințelor rurale, un spațiu protejat și în același timp deschis, care conduce oaspetele către intrarea în casă. Către spațiile de parcare amenajate pe latura nordică a terenului, la capătul aleii pietruite de acces, se regăsește o fațadă compactă, austeră și, în același timp, delicată, prin alăturarea de texturi în nuanțe de negru și gri închis. Din acest punct, imaginea este aproape simetrică, acoperișul în șarpantă cu coama centrată pe corpul construcției este delimitat, pe latura estică și vestică, de câte o terasă acoperită, ca un traseu public-privat. Diferența de nivel a terenului care coboară către latura de sud este preluată de o rupere de nivel atât în spațiul exterior, cât și în interior.
Camerele de cazare sunt grupate în zona nordică a clădirii. Aici sunt amplasate patru camere dotate cu băi proprii, cu acces dintr-un hol comun, paralel cu terasa de acces. Fiecare cameră are ieșire către o terasă intimă, amplasată aproape de mal. Zona de zi ocupă secțiunea sudică a clădirii. Bucătăria este deschisă către spațiul de luat masa și zona de relaxare. Spațiul interior se deschide către priveliștea lacului prin două elemente distincte. Terasa dedicată locului de masă în aer liber este amplasată în cel mai sudic punct al casei, în timp ce terasa de acces către grădină este delimitată de un spațiu verde. În acest loc se află și platforma pe care este montat ciubărul pus la dispoziție oaspeților. Lăsând în spate vila, putem parcurge traseul prin grădină către un ponton spectaculos.
Cu un aspect apropiat de arhitectura nordică, definită prin simplitatea formelor, acuratețea detaliilor și o cromatică subtilă, perfect integrată în mediul în care este amplasată, imaginea casei de oaspeți Nura impresionează de la prima vedere. Pardoselile teraselor exterioare, din beton aparent finisat, cu o textură antiderapantă, pun în evidență lambriul gri antracit al pereților. Spațiile vitrate sunt continuate până la nivelul tavanului exterior, care constituie în sine un registru cromatic cald, în nuanța natur a stejarului. Singurele elemente deschise la culoare verticale amplasate în exterior sunt stâlpii structurali din lemn, montați pe elemente metalice vopsite negru. Acoperișul și timpanele fațadelor nordică și sudică sunt placate cu tablă neagră fălțuită. Imaginea simplă și cursivă a exteriorului este armonizată de detalii bine gândite și executate, care au fost concepute în strânsă legătură cu terenul natural.
Pășind în interior, registrul de texturi se schimbă. Acesta se îmbogățește cu nuanțe cu tentă colorată, mochete moi în spațiile de dormit, draperii grele și elemente de mobilier tapițat. Zona de zi este aerisită și luminoasă, într-o conexiune cu spațiul exterior. Elementul principal de construcție revine și la interior, unde putem descoperi în fiecare spațiu elemente din lemn în nuanțe și texturi diverse.
Deși ceea ce numim astăzi era modernă a Formulei 1 a luat naștere în anul 1950, cursele Grand Prix au o istorie care începe în anii 1880, în Franța, când, pe drumurile publice dintre orașe, piloții (însoțiți întotdeauna de mecanicii lor) se întreceau pe traseele considerate, pentru standardele de astăzi, mult prea lungi. Astfel, prima cursă propriu-zisă a avut loc în 1885, când Émile Levassor a parcurs, plecând din Paris și ajungând în Bordeaux, distanța de 1.200 de kilometri.
Începând cu data de 24 martie, după cinci ani de pregătiri, în spațiul IFEMA, din Madrid, se va deschide prima expoziție dedicată fenomenului, istoriei și eroilor de Formula 1, sub sloganul „Experience the past, present and future of Formula 1”, oferind vizitatorilor o imagine completă asupra universului sportului, prin intermediul a șase camere de expoziție.
Prima încăpere, denumită The Human Race, va fi dedicată începuturilor F1, fiind construită sub forma unei săli în care va fi prezentat un scurtmetraj ce va explica, alături de istoria sportului, și de ce oamenii au fost întotdeauna atrași de elementele aflate la baza curselor de mașini. Următoarea încăpere, Once Upon a Time in Formula 1, va reprezenta o galerie în care vor fi expuse, în premieră, fotografii, obiecte și videoclipuri
(printre care și peste 100 de noi interviuri, realizate alături de cele mai importante personalități din domeniu).
Mai departe, Design Lab este un spațiu construit sub forma unei fabrici (amintind din nou de Levassor, care a fost și inginer auto), dedicat procesului prin care echipele de F1 dezvoltă diferite componente pentru mașinile folosite în competiții, fiind locul în care vor fi expuse și piesele utilizate de campioni. El va fi urmat de Drivers & Duels, camera dedicată celor mai faimoase circuite, care va
funcționa precum un Hall of Fame, având în structura sa un perete format dintr-un display interactiv, pe care publicul îl va putea controla, alături de o colecție de echipamente și obiecte care aparțin celor mai cunoscuți piloți din întreaga lume.
Apoi, spectatorii vor fi primiți în Revolution by Design, sala în care sunt expuse machetele și prototipurile mașinilor de curse, unde va exista și un projection environment de 360 de grade, iar expoziția se va încheia cu Pit Wall, un performance de 6 minute, realizat cu ajutorul luminilor, sunetelor și imaginilor interactive, care va funcționa ca o concluzie a celor 73 de ani de F1. Așa cum spune CEO-ul Stefano Domenicali, evenimentul reprezintă „o experiență imersivă și obligatorie pentru toți iubitorii de Formula 1”.
Foto: F1Exhibition
După o primă ediție care a întrecut așteptările tuturor, festivalul ”Flori pe scări” revine în acest an. Despre cum a devenit Piața Aurarilor raiul florilor, al business-urilor și un magnet pentru localnici și turiști, am aflat de la Anda Cornăcel.
În Sibiu, o locație care nu e în circuitul bătătorit al sibienilor și al turiștilor poate fi fatală pentru un business și un impediment pentru un festival. Pornind de la această premisă, ce te-a făcut să te îndrepți spre Piața Aurarilor, unde ai un business cu cafea și organizezi ”Flori pe scări”? Am descoperit Piața Aurarilor acum cinci ani, fiind în căutarea unei locații pentru prăjitoria noastră de cafea. Sincer vorbind piațeta era o parcare de mașini, cu un iluminat public defectuos, neîngrijită, dar cu toate acestea am văzut dincolo de gri farmecul ei aparte. Ne-am gândit că atunci când se va elibera piața de mașini să o punem în valoare prin evenimente, să atragem sibienii și turiștii în noua locație, lucruri ce s-au întâmplat treptat, organic. Mai avem multe de îmbunătățit, gândim proiecte noi pentru acest an (concerte acustice, degustări de vin pe terasă, ”Flori pe Scări” etc.) și toate se întâmplă cu sprijinul antreprenorilor locali ce rezonează cu planurile noastre.
În momentul în care ai deschis prăjitoria de cafea în Piața Aurarilor, care erau principalele ”bube” care țineau turiștii și localnicii departe de această zonă? Chiar dacă Piața Aurarilor e accesibilă din strada 9 Mai sau direct din Piața Mică locația la momentul demarării activității noastre aici era total necunoscută sibienilor. Turiștii ajungeau mai des, pentru că ei de obicei își alocă timp de plimbat și descoperit obiective deosebite. Dacă în primii trei ani spațiul a fost doar laboratorul nostru de prăjit cafea, odată cu finalizarea renovării fațadei și a interiorului a venit o veste foarte bună, închiderea traficului, așa am decis să deschidem și o cafenea. În prezent Piața Aurarilor nu e închisă complet traficului ci doar declarată ca fiind pietonală și semnalizată ca atare, doar că în lipsa unei bariere sau pilon ea e în continuare folosită ca parcare și tranzitată zilnic și destul de intens. Credem și ne dorim să fim încă în această piațetă când orașul se va schimba, prin filtrul unei minți vizionare și occidentale făcând toată zona urbană centrală să rămână doar pietonală. Cât de mult bine poate să facă acest lucru turismului pe plan local e cu siguranță dincolo de imaginație din moment ce orice schimbare se face cu greu și durează ani la rând.
Cum a fost primită prima ediție a evenimentului ”Flori pe scări” și ce reacții ai avut din partea sibienilor care locuiesc în Piața Aurarilor sau în vecinătate? Prima ediție a fost peste așteptările tuturor. Am avut o medie de peste 1.500 de vizitatori pe zi, iar reacția auzită deseori a fost de uimire! Pentru că așa a fost, raiul florilor în cea mai boemă piațetă necunoscută a Sibiului. Starea generală a fost de vacanță în paradisul florilor, de turist la tine în oraș. În mediul online a fost o explozie de vizibilitate, sute de poze, filmări, trimiteri către festival, în cele trei zile am primit constant feedback pozitiv și asta s-a regăsit în numărul foarte mare de vizitatori pe care i-am avut pentru un eveniment aflat la prima ediție. L-am construit în trei luni, cu o echipă de voluntari și oameni de afaceri care au crezut în ideea noastră. Vecinătatea a fost sceptică, era cumva normal, asta pentru că până atunci nu s-a întâmplat nimic la o scară așa mare. În timp ce demontam totul la final de eveniment ne-am dat seama că am organizat în premieră pentru Sibiu un festival al florilor de o asemenea amploare, cu finanțare proprie, prin implicarea mediului privat și al prietenilor care au crezut în ideea noastră. Ne dorim ca la următoarele ediții să implicăm vecinătatea mai mult și să aflăm poveștile interesante din fiecare curte.
Cum se conturează potențialul zonei prin prisma afacerilor apărute și a festivalului? ”Flori pe Scări” e un festival al oamenilor care iubesc frumosul în cele mai variate forme, iar noi în trei zile vom reuși să vă facem să vă simțiți într-o vacantă exotică în centrul Sibiului. Zona se transformă cu implicarea afacerilor care prind viață în Orașul de Jos. În ultimii trei ani s-au deschis în zonă un restaurant, unități de cazare, o
băcănie, florării, o cofetărie, un barbershop, câteva buticuri de haine și accesorii, magazin de jocuri creative. Zona are un potențial mare, oamenii cu viziune îi acordă o importanță mai mare în ultima perioadă.
În ce fel va continua evenimentul ”Flori pe scări” în acest an? Anul acesta vom organiza două ediții, prima în perioara 29.04-01.05, iar ediția de vară în perioada 11-13 august. Prima ediție e un tribut adus primăverii. Animăm zona prin expozițiile impresionante de flori și plante verzi, standuri cu vânzare de bulbi, plante la ghiveci, răsaduri, workshop-uri atât pentru publicul larg, cât şi pentru florişti profesionişti, standuri cu vânzare de produse artizanale, tur ghidat, discuții cu specialiști, evenimente cu şi pentru copii, zonă de relaxare, picnic urban, muzică live și stare de bine cât cuprinde. Ne propunem și vom și reuși cu sprijinul comunității și al echipei “Flori pe Scrări” să atragem atenția asupra Pieței Aurarilor care devine o alternativă stimulantă estetic și recreațional pentru familii, să aducem comunitatea laolaltă, iar turiștilor să le arătăm un altfel de Sibiu: unul dinamic, proactiv, care își promovează oamenii ce contribuie la evoluția lui. Orașul se schimbă dacă noi ne implicăm și îi cerem să țină pasul cu cerințele noastre estetice și creșterea nivelului de trai .
Ce trebuie să facă cei care-și doresc să facă parte din ediția de primăvară a festivalului? Dacă sunt producători de răsaduri, bulbi, plante la ghiveci sau pomi fructiferi și vor să le comercializeze în cadrul “Flori pe Scări”, ne-am bucura să îi avem alături și să decorăm grădinile și casele iubitorilor de flori! Informații suplimentare primesc pe atelierulmagic@gmail. com sau la 0745.047.070.
Stratul de mijloc reprezintă, de fapt, ținuta propriu-zisă. Aici putem alege orice, de la pulovere sau blugi la rochii, și putem încerca și culori îndrăznețe. Pentru extra-căldură, putem opta pentru bluze cu mânecă lungă și blugi sau pantaloni, dar dacă e ceva mai cald afară și vrem să încercăm ceva nou, putem alege fuste sau pantaloni scurți. În timp ce negrul pare să fie culoarea dominantă a ținutelor casual iarna, nu înseamnă că întreaga ținută trebuie să fie „all black”. Petele de culoare dau viață și reprezintă o alegere populară atunci când ne dorim ca accentul să cadă pe un anumit element din ținută. Printre culorile sezonului se numără viva magenta (culoarea anului 2023), portocaliul, rozul aprins și albastrul.
Primăvara, vremea este instabilă și pun pariu că ai oricând la îndemână geaca aia neagră din fâș din dulap. Lăsând la o parte faptul că toți avem o variantă a aceleiași geci în garderobă, decât să o porți zilnic și să te simți ca un balon pe stradă, mai bine încerci câteva trucuri de fashion care să îți țină de cald și să te facă să și arăți bine, chiar și când e frig.
Layering-ul există de când lumea și pământul - să ne amintim cum mama insista să ne punem dresuri pe sub blugi sau maiou pe sub bluze - și, realizată meticulos, această practică ne poate ajuta să purtăm chiar și pantaloni scurți iarna, așa cum mai vedem din când în când la outfit-urile de pe Pinterest.
Pentru orice ținută „pe straturi” reușită sunt necesare trei niveluri. Nivelul de bază e cel care va asigura păstrarea căldurii în corp și e alcătuit din articole vestimentare care se mulează pe noi, deci putem alege, după preferințe și temperaturi, dintre maiou, helancă, tricou, dres, colanți sau jampiere. Culoarea acestora, în contextul de față, este irelevantă, întrucât nu sunt piese de rezistență ale ținutei noastre, fiind încorporate doar pentru a ne aduce căldură.
Stratul de exterior este cel menit să ne apere de eventuale condiții meteo nefavorabile. Aici putem opta pentru paltoane sau geci, mai lungi sau mai scurte, dar accentul într-o ținută în care s-a dorit acel efect de layering cade pe accesorii. Cele pentru cap, precum beretele sau bentițele, sunt opțiuni populare, dar nici eșarfele sau mănușile nu ar trebui să lipsească, iar dacă nu sunteți fani ai materialelor textile pe mâini, în buzunarele gecii puteți strecura pernuțe de încălzire și vor avea același efect.
Deși layering-ul presupune alegerea tacticoasă a viitoarei ținute, rezultatul final este un look armonios, numai bun de pus pe rețelele de socializare și, chiar dacă necesită timp de gândire, n-ar strica să mai dăm o șansă, din când în când, dresului pe sub blugi, în defavoarea uzualei șube negre din fâș.
E oficial! A venit primăvara și odată cu aceasta, încă un motiv în plus de a călători. Chiar dacă temperaturile încă ne insuflă senzația anotimpului rece, putem începe totuși să ne planificăm vacanțele pentru perioada imediat următoare, pentru că natura va renaște cât de curând și ne dorim ca aceste momente să ne găsească în cele mai frumoase locuri!
Așadar, fără prea multă aglomerație, la prețuri relativ decente (nefiind sezon estival) și cu temperaturi în creștere, iată câteva orașe din Europa pe care să le vizitați în această primăvară:
În regiunea Vaud, Elveția, se află orașul Montreux, unde domină liniștea și, totodată, splendoarea orașului, care poate fi privit drept o întoarcere în timp, în perioada Belle Epoque, datorită îmbinării de vechi și nou care îl descrie. Aici puteți avea parte de lungi promenade pe malul Genevei, bucurându-vă de vegetația mediteraneană, de pomii fructiferi, magnoliile, migdalii și de toate încântările oferite de oraș.
Ei bine, Bulgaria nu trebuie vizitată de români doar vara! Plovdiv, cunoscut drept capitala culturală a Bulgariei, este un oraș numai bun de vizitat pentru cei pasionați de istorie, întrucât
acesta vine cu un bagaj istoric și cultural foarte generos. Astfel, acompaniat de frumusețea orașului, aici vei putea vizita Amfiteatrul Roman, centrul vechi al orașului, ruinele așezării tracice Eumolpias, Forumul Roman, Turnul cu Ceas, Muzeul Aviației și lista continuă.
Din această listă nu putea lipsi consacratul Amsterdam, una dintre cele mai populare destinații de vacanță din Europa. Lalele, arhitectură impresionantă, biciclete, muzee, cafenele, apă și iar apă – fiind un oraș construit pe apă, despre care se zice, de asemenea, că s-ar scufunda încetul cu încetul. Deci, încă un motiv pentru a-l vizita chiar primăvara aceasta!
Situat pe Coasta de Vest, orașul Stavanger este descris mai degrabă de echilibru și pace, dar tocmai armonia aceasta îi dă farmec. Chiar dacă imobilele
sunt aproape identice, în aceeași culoare și în același stil, florile multicolore, iarba perfect verde și străduțele pietruite aduc pata de culoare.
Porto, orașul de pe malul Atlanticului, vă va cuceri cu arhitectura gotică, cu apusurile feerice de pe podul Dom Luis, cu muzica fado, cu emblematicul vin de Porto și chiar și cu peștele bacalhau. Aici, vă veți putea plimba cu funicularul, vizita cramele lor renumite, Biserica Sao Francisco, spectaculoasa lor gară sau poate optați pentru o croazieră pe râul Douro.
Acestea fiind spuse, să avem o primăvară cât mai „plimbăcioasă”!
Sibiul n-a prins top 10 în competiția arenelor inaugurate în 2022
Site-ul stadiumdb.com, care deține toate informațiile necesare despre stadioanele construite în întreaga lume, a organizat la începutul anului 2023 un concurs bazat pe votul publicului pentru a desemna ”Stadionul anului 2022” din toate arenele inaugurate anul trecut. Din România, în competiția celor mai frumoase stadioane din lume au participat Stadionul Municipal
din Sibiu și cel al Rapidului, din Giulești. Opap Arena din Atena a câștigat competiția, având în final 69.797 de puncte. Pe locul secund s-a clasat Stadion Miejski din Szczein, Polonia, cu 23.201 puncte, iar pe trei a fost ales tot un stadion polonez, cel din Lodz, cu 20.127 de puncte. În continuare s-au situat, în ordine, stadioane noi din Qatar, Australia, Cipru, Indonezia, Senegal și China. Abia pe locul 10 se regăsește primul stadion românesc: Rapid - Giulești cu 12.006 puncte, urmat de stadionul olimpic Al-Minaa din Iraq. Pe a 12-a poziție, cu 9.432 de puncte, s-a clasat Stadionul Municipal din Sibiu, care a reușit totuși să surclaseze alte 24 de arene din China, SUA, Brazilia, Algeria, Iraq, Egipt, Indonezia, Coasta de Fildeș, Paraguay și Lituania. Arena sibiană a fost inaugurat pe 10 decembrie 2022 cu partida dintre FC Hermannstadt și Farul Constanța.
au fost premiați cei mai buni dintre cei mai buni sportivi sibieni
La sfârșitul lunii martie, sportivii şi antrenorii sibieni cu rezultate deosebite la competiţiile naţionale şi internaţionale în anul 2022 au fost premiați în cadrul celei de-a patra ediții a Galei Sportului Sibian, care a avut loc la Sala Transilvania. Premiile oferite în acest an au fost în valoare de 100.000 lei, la care s-au adăugat diplome, flori și trofee pentru fiecare sportiv premiat. Această
gală este o sărbătoare a sportului
sibian în care cei mai buni dintre cei mai buni sunt aplaudați și premiați.
Printre sportivii și antrenorii premiați în cadrul ediției 2023 a Galei au fost: Ilie Daniel Natea - i-a fost înmânat titlul de cetățean de onoare al județului Sibiu, CSU Sibiu - pentru participarea și rezultatele obținute în Liga Națională de Baschet, FC Hermannstadt - pentru participarea și rezultatele obținute
în Liga 1 de fotbal, alpinistul Teodor
Tulpan, Daniel Troancă, Șerban
Rotaru și Daniela Apatiei, tenismanul
Victor Cornea etc. - au fost numiți
ambasadori ai sportului, Alin Lăzurcapremiul I categoria antrenor discipline neolimpice, Andrei Cristina - premiul I categoria antrenor discipline olimpice, Ioan Curtean, Mioara Magheru, Turcu
Dionisie Marian, Nirișteanu Dan Cornel, Iancu Bogdan - merit pentru întreaga activitate.
E normal să îți dorești să te schimbi și chiar să îți modifici dramatic credințele. La fel de natural e și să simți că îi dezamăgești pe ceilalți sau să fii plin de confuzie și incertitudini, dar nu permite acestor emoții să te deraieze din parcursul tău.
În această lună, lumea poate fi a ta, numai să îi deschizi atunci când îți bate la ușă. Oportunitățile în carieră sunt favorizate din plin, așa că apucăte să urci cu râvnă pe scara profesională și gândește-te la moștenirea pe care o lași în urma ta.
Luna aprilie trebuie dedicată în întregime conexiunilor tale, fie ele romantice sau platonice. Dar cea mai importantă e iubirea. Fii însă atent la dificultățile de comunicare profesională.
Dorința perpetuă de a obține sau de a realiza ceva, stimulată de societate, se poate transforma într-un „zgomot alb” de fundal care să te țină departe de inspirația ta autentică. Însă, alegând să lași acea idee să crească înainte de a fructifica o va duce la desăvârșire.
Abordarea holistică a vieții îți va arăta cum să te pui pe prim plan. Îți dezvoltă abilitățile de comunicare, așa că îți va fi mai ușor să îți faci prieteni și să transmiți lumii ideile tale, dar în același timp e un interval bun și pentru reflecție. Bucură-te de timpul cu tine însuți la început de lună.
Depășește zona de confort, recapătă-ți lejeritatea de a fi tu însuți și îmbrățișează noile orizonturi; Da, poate fi copleșitor, și tocmai de aceea ești sfătuit să cauți plăcerea solitudinii și a practicilor spirituale. Întreabă-te de ce ai renunțat să te reinventezi.
Aprilie abundă în noutăți, manifestânduse o schimbare care pare înfricoșătoare, ce a fost poate provocată de necesitate, nu de dorința ta, dar care e exact ceea ce îți trebuie. Dacă ai interese în zona media, a spiritualității, a educației sau a călătoriilor, fă ceva în acest sens.
Începe cu schimbări mici: e o lecție prețioasă și aprilie o servește cu generozitate. Simți că apare ceva mare la orizont, dar ți-e frică, și simplul act de la o lua pas cu pas și de a respira adânc va face diferența.
Luna aprilie e dedicată sociabilității, prietenilor și distracției, mai ales celei frivole, pe care de obicei o considerai o pierdere de timp. Nu totdeauna contează însă productivitatea și nu totul trebuie să se întâmple cu un scop. Dragostea e luminoasă și plină de împliniri.
Chiar dacă pare că ai termina mai repede o sarcină pe cont propriu, refuzând ajutorul altora ai putea pierde șansa de a fi inspirat de o viziune unică, diferită de a ta. Așadar, ține cont că în aprilie conexiunile cu ceilalți sunt garanția succesului și a sporirii veniturilor, dar și a evoluției spirituale.
Reflectezi la cum anume te afectează și acum suferințele din trecut. E posibil să eviți să te implici cu totul într-o relație fiindcă ai fost amăgit de alții, dar soluția nu e să te închizi într-un turn de fildeș și să arunci departe cheia. Vulnerabilitatea și deschiderea sunt atitudinile la care să lucrezi.
relația cu banii în și începi să înțelegi că e cazul să depui ceva eforturi pentru a crește nivelul educației tale financiare. Cu doar câțiva mici pași poți să fii mai aproape de abundență și de stabilitatea la care atâta visezi.
Florentin este community leader în cadrul Asociației Club Sportiv FLUX - Street Workout Team, antrenor personal și atlet full-time.
DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Este fain să locuiești în Sibiu pentru că ajungi unde vrei cu ușurință. Încă nu suntem obosiți de un trafic “metropolitan”.
TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Primul ar fi parcul Sub Arini, o oază de liniște care se întinde aproape de inima orașului. Parcul Cetății și zona Orașului de Jos cu toate străduțele ei.
UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Ar fi trei: Maratonul Internațional Sibiu, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și Astra Film Festival.
ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Pe mine mă inspiră să ajut comunitatea sibiană cu ce am eu mai bun de oferit. Este locul unde pot contribui pentru o societate mai bună, mai sănătoasă și mai frumoasă.
UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE
SIBIULUI Brânza de burduf din comuna Râul Sadului, e chiar o cursă de alergare montană acolo numită “Burduf Challenge” pe care o îndrăgesc foarte mult.
CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI Sunt mare fan Poke Bowls, așa că recomand restaurantul Shaka Bowl. Ador bolurile lor de salată.
SIBIULUI Oamenii care se plimbă în liniște pe străzi. Timpul îmi demonstrează că mă pot bucura de cele mai mici experiențe urmărindu-i.
UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI
VEDEA TOT ORAȘUL Cel mai frumos loc de unde poți vedea Sibiul este din stațiunea de schi Arena Platoș Păltiniș. Seara, la nocturnă se vede luminat întregul oraș.
REVITALIZATE Întreaga zonă de după podul Gării merită atenția autorităților pentru a aduce puțină culoare străzilor de pe acolo. Valea Aurie pare așa adormită, prea multă liniște, acolo e un loc cu mult potențial pentru recreere.
FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI ”Cu răbdare și cu asumare” cred că e motto-ul specific zonei noastre. Glumesc, simt că generația noastră, mai tânără, vine cu un nou val de implicare și voluntariat care ne definește de câțiva ani încoace.
SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Oh… multe, ca oricărui oraș din țară: spații de joacă pentru copii, piste de biciclete, pietonale, spații pentru animalele de companie, zone pentru activități fizice în aer liber.
