FESTIVAL:
COVER:: CELE MAI AȘTEPTATE 5 FESTIVALURI ALE VERII 2024 CHESTIONAR DE #SIBIU:
Într-una dintre plimbările de seară prin centrul Budapestei m-am oprit în dreptul clădirii în care se afă teatrul Katona. Mi-au atras atenția afșele din foaier. Pe unul din ele, un bărbat cu privirea în gol stă pe un scaun cu rochia și buchetul unei mirese în brațe. Spectacolul se numește ”Melancholy Rooms”. E o imagine care ți se insinuează încet în minte. Simplă și, totuși, atât de puternică. Am prins ultimele două bilete - mare noroc!, am afat ulterior că biletele la spectacolele lui Jakab Tarnóczi se vând mai ceva ca pâinea caldă - și am intrat în sală.
În prima scenă o femeie în vârstă afată într-o bucătărie dezordonată scoate un trofeu dintr-o cutie, face câteva referiri la tinerețe, apoi își acoperă ochii cu două linguri. Lumina se stinge iar în locul ei, îmbrăcată la fel și ținând două linguri la ochi, apare o tânără. Apoi lumina se stinge în mod repetat. Spațiile și personajele se schimbă prin rotație: un tânăr asistent medical într-un demisol, un bărbat care probează compulsiv cămăși și cravate într-o garderobă, bărbatul de pe afș care așteaptă pe coridorul unui spital, o gorilă într-
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit nr. 07 (430) | 01 - 15 mai
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu /zilesinoptiSibiu zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modifcările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
un laborator de experimente, un custode plictisit într-o sală de muzeu pe al cărei perete atârnă o lucrare ce înfățișează detalii din corpurile unui bărbat și al unei femei ce se îmbrățișează, intitulată ”Orfeu și Euridice”, care ar putea f o fotografe de Mapplethorpe sau o pictură de Richter. Starea de tristețe e palpabilă în fecare încăpere. Între patru pereți și chiar cățărate la propriu pe pereți, personajele își trăiesc, în singurătate, povestea. Soluția ingenioasă a regizorului e de a apăsa cu degetul mai mult pe CUM se simt personajele și mai puțin pe CE au pățit. La acest monument al tristeții contribuie din plin muzica, coregrafa, scenografa și light-designul. Îmi răsună încă în cap întrebările lansate în fnalul show-ului: de ce nu s-a întors Orfeu după Euridice și a doua oară?; de ce a preferat singurătatea? Suntem conectați la toate, dar am ajuns să ne simțim tot mai singuri. Singurătatea a ajuns chiar literă de lege în anii pandemiei când a fost făcut spectacolul. Melancolia are o față umană, dar o melancolie retezată va lăsa în loc doar leziuni ireversibile. De aceea, cu melancolia e bine să petreci timp, la teatru sau acasă, în propria cameră.
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
turistică a Sibiului
Cele mai așteptate 5 festivaluri ale verii 2024
Pășim în luna mai cu gândul la cât de multe evenimente ne așteaptă în aceste 31 de zile: Summitul Muzical European în 9 mai, Flori pe Scări pune stăpânire pe Piața și Pasajul Aurarilor între 10 și 12 mai, ”Faust” se joacă în 10 și 11 mai, Maratonul Internațional Sibiu ne scoate pe toți din case în zilele de 25 și 26 mai, iar, pe fnal, ne despărțim de primăvară cu ochii la ecrane, la ESTE FILM Festival. Afă ce evenimente țin în priză Sibiul în perioada 1-15 mai. Agenda completă pe zilesinopti.ro/sibiu.
În ultimii ani, Piața și Pasajul Aurarilor au fost mai mereu în atenția organizatorilor de evenimente din Sibiu. Reabilitată parțial, eliberată de mașini și cu câteva mici afaceri care atrag oamenii în zonă, Piața Aurarilor va găzdui între 10 și 12 mai festivalul Flori pe scări. Piața și pasajul reprezintă o componentă esențială a Sibiului pentru că ne spun cum s-a format orașul meșteșugarilor, orașul fortifcațiilor și orașul de legătură. O descoperire istorică a Pieței Aurarilor este de fapt o descoperire în miniatură a istoriei Sibiului. De aceea, istoricul Răzvan Pop propune un tur ghidat în zilele de 11 și 12 mai, de la ora 11:00, pentru toți cei interesați să descopere la pas aceste povești tăcute ale orașului. Turul are o durată de o oră, iar participarea se face prin înscriere la numărul de telefon 0745.047.070.
Altfel savurezi cele mai bune preparate de street food când asculți o muzică bună. Connect-R, Grasu XXL, Argatu și Bitză sunt doar câțiva dintre artiștii care vor f prezenți în Parcul Tineretului, între 9 și 12 mai, la cea de-a patra ediție a VINO - Music & Street Food Festival.
O experiență contemporană a legendelor pop-rock e propunerea concertului ICONS, care ajunge la Filarmonica sibiană, în 11 mai, la ora 19:00. Modelarea muzicii unor nume “iconice” precum
Fără poezie omenirea și-ar pierde sufetul! Pornind de la acest statement, spectacolul e o mărturisire că toți avem nevoie
să visăm, să ne jucăm, să căutăm acel loc de la capătul curcubeului. Bucuria de a ne întâlni cu marea poezie a lumii are loc în 12 mai, ora 17:00, la TNRS.
Michael Jackson, Queen, Deep Purple, Pink Floyd, Guns'N'Roses sau Aerosmith capătă noi dimensiuni creative datorită unui grup cameral original: miniorchestră de faute, marimbă bas și tobe. Pe scenă vor urca Matei Ioachimescu, Irina Rădulescu, Te Romanian Flute Ensemble și Maria Rizea.
Un oraș în care simți forfota turiștilor e un oraș în care n-ai cum să te plictisești, pentru că turiștii sunt barometrul atractivității arhitecturale sau culturale a unui oraș. În ultimii ani, Sibiul s-a coafat tot mai mult, mai ales pentru a f pe placul cât mai multor turiști. Pentru că mulți turiști înseamnă prosperitate economică. Privim din două optici diferite dezvoltarea dimensiunii turistice a orașului.
Ne place că Sibiul a ajuns una dintre destinațiile preferate de tot mai mulți turiști din întreaga lume, din 2007 încoace. Infrastructura orașului și oferta culturală au fost mult îmbunătățite în acești ani.
Ne place că avem câteva festivaluri, târguri, spectacole și muzee care atrag ca un magnet turiștii pe tot parcursul anului: FITS, ”Faust”, Muzeul ASTRA, Muzeul Național Brukenthal și Târgul de Crăciun.
Ne place că multe restaurante și-au șlefuit meniul astfel încât să le ofere turiștilor experiențe culinare locale: dish-uri de sezon cu ingrediente produse locale. Pizza, burgeri și cartof prăjiți găsești oriunde.
Ne place că în ultimii ani multe străzi și piețe din centru au fost eliberate de mașini. În locul lor au apărut zone de relaxare, terase și spații verzi. Niciun turist nu vrea să-și bea limonada printre mașini.
Nu ne place că prețurile practicate de majoritatea restaurantelor din centrul Sibiului sunt adaptate la portofelul turiștilor. Să lași milionu’ pentru un fel de mâncare și o băutură a devenit o normalitate.
Nu ne place că mulți dintre operatorii culturali au scăzut calitatea evenimentelor doar pentru a f și pe placul turiștilor. Așa am ajuns să avem o mulțime de festivaluri ”ușurele” pentru toate gusturile.
Nu ne place că orașul mai are încă multe zone ignorate care dacă ar f revitalizate și readuse în circuit ar putea ține turiștii pentru mai multe zile în oraș. Momentan, pentru a vizita Sibiul îți ajunge o zi.
Nu ne place că pe multe străzi din Orașul de Jos, farmecul și arhitectura clădirilor sunt înghițite de mașinile parcate peste tot. În locul unui muzeu în aer liber, turiștilor li se arată o imensă parcare.
Pe frontispiciul pavilionului Clinicii DermatoVenerologie din curtea Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu se menționează că ”În această clădire s-a născut la 25 iunie 1894 savantul Hermann Oberth numit părintele zborului spațial”. Care e povestea sa, pe scurt, și cum a intrat în istorie drept părintele navigației cosmice afăm în cele ce urmează. Tatăl lui Hermann era un chirurg renumit, iar în 1896 a fost numit director al spitalului din Sighişoara, mutându-se acolo cu toată familia. Încă din acea vreme Hermann era interesat de ideea zborului cosmic, find infuențat, cel mai probabil, de bunicul din partea mamei, care a afrmat într-
un grup restrâns de prieteni că peste 100 de ani omul va pune piciorul pe lună. O idee extrem de îndrăzneață pentru fnalul secolului al XIX-lea. Pe atunci, însă, nu știa că unul din nepoţii lui va f cel care va pune bazele zborului cosmic. Pasiunea sa a crescut în intensitate odată cu trecerea anilor. Fascinat de cărţile lui Jules Verne şi privind luna printr-un telescop dăruit de tatăl său îl întreabă pe acesta la un moment dat dacă
se poate ajunge la lună. Răspunsul pe care îl primește îl va stimula și mai mult: ”Orice e posibil dacăţi doreşti cu adevărat”. La 13 ani verifcă veridicitatea calculelor lui Jules Verne legate de zbor, 4 ani mai târziu construieşte racheta cu combustibil lichid, racheta cu alcool şi oxigen lichid. Îşi urmează visul privind ideea zborului cosmic abia după terminarea Primului Război Mondial și studiază la Cluj, München, Göttingen şi Heidelberg. Își dedică întreaga viață navigației spațiale, publică mai multe cărți, construieşte la Mediaș racheta cu combustibil lichid, iar în 1969, când Neil Armstrong zboară pe lună, se afă în tribună și afrmă că s-a adeverit pas cu pas ceea ce a prevăzut într-una dintre cărțile sale, respinsă la momentul lansării de lumea academică. Acum e recunoscut şi apreciat în întreaga lume.
”Tot ce mi-a oferit Sibiul m-a ajutat să evoluez ca actor și, mai ales, ca om”
Pe o listă a actorilor de urmărit în teatrul din România, numele lui Gyan Ros și-ar găsi, cu siguranță, loc. Are 25 de ani, s-a născut în Ecuador și a studiat actoria în Germania la Academia fondată de regizorul român David Esrig. Acolo l-a întâlnit pe regizorul Hunor von Horváth, care l-a distribuit ulterior în rolul lui Woyzeck, în spectacolul montat la Secția Germană a TNRS, cu două nominalizări la Premiile UNITER 2024. Acum lucrează cu regizorii Eugean Jebeleanu și Botond Nagy la două noi spectacole ce urmează să aibă premiera la Naționalul sibian. Despre drumurile care l-au purtat spre Sibiu, am stat de vorbă cu actorul Gyan Ros.
La doar 25 de ani ai foarte multe abilități din arii diferite: dans, canto, instrumente muzicale, sport. În plus, vorbești germana și spaniola, ambele limbi materne. Cum ai ajuns să le înglobezi pe toate în profesia de actor?
Sunt foarte norocos în multe sensuri, iar când vorbesc despre noroc, mă refer la privilegii. Familia mea (foarte modernă în unele aspecte), educația mea (Montessori) și mediul social
(cultură ecuadoriană) mi-au permis încă din copilărie să-mi explorez cele mai autentice interese. Așa că, atunci când am crescut, am putut decide cu ușurință în ce direcții vreau să merg și ce hobby-uri sau discipline merită timpul meu. În ceea ce privește limbajul matern, sunt doar unul dintre milioanele care există în întreaga lume și împărtășesc o realitate bilingvă similară, cauzată de diferite procese de migrație care au avut loc în ultimele secole. România însăși e un exemplu precis pentru această amestecare a
identităților culturale. A fost o mare surpriză pentru mine să înțeleg că există minorități “germane” în România, iar desigur, acest lucru mi-a fost de mare ajutor în momentul în care mi-am început cariera profesională.
Ai un traseu atipic și exotic, care pornește din Ecuador, traversează Germania și ajunge în România. Cum a început colaborarea cu Secția Germană a Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu?
Mă întreb dacă există
rute normale? Poate că sunt considerate normale căile create de nevoile sistemului nostru devorator, care ne condiționează încă din copilărie, dar mai ales ca adulți, să defnim care sunt obiectivele și nevoile noastre în viață. În acest sens, traseul meu a fost atipic, da, mai ales pentru că nu am acceptat să simt această presiune sistematică. Mi-am permis să cresc într-o direcție artistică, să mă pregătesc și să studiez Teatrul, învățând în același timp limba germană pentru a spera că într-o zi voi putea să mă mut în Germania și să caut noi posibilități artistice. Am ajuns în singura oportunitate care s-a ivit, studiind actoria la o Academie fondată de regizorul român David Esrig, dar mai important, avându-l pe Hunor von Horváth ca profesor în primul meu semestru. Acest lucru a creat momentul potrivit pentru a colabora cu TNRS în octombrie 2022. Toate aceste cauze defnesc în mod inconștient destinul nostru și Sibiul face parte din asta.
Această țară mi-a oferit atât de mult, inclusiv lucruri pe care nu le-am cerut niciodată anterior, dar care m-au ajutat să cresc ca actor / artist, dar mai ales ca om.
Pentru rolul principal din ”Woyzeck” în regia lui Hunor von Horváth, spectacol cu două nominalizări la Premiile UNITER 2024, ai primit multe laude, precum ”nu joacă rolul, ci îl trăiește pe scenă”. Ce înseamnă acest rol pentru tine?
Aprecierile sunt întotdeauna binevenite, recunoscând
dedicarea și eforturile pe care artiștii le investesc în poezia lor, arată un mediu sănătos al societății. Rolul lui Woyzeck a fost extrem de solicitant, fapt ce m-a făcut să înțeleg imensa responsabilitate pe care o avem actorii atunci când reproducem conținut greu și delicat, cum ar f omorul. E greu de explicat evoluția mea personală în fzicul, emoționalul și spiritualitatea personajului. Dar pot spune că mediul de lucru a fost excepțional de bun, toți cei 30 de participanți au lucrat în armonie, concentrându-se total asupra obiectivului de a ne îmbunătăți percepția colectivă asupra lui Woyzeck.
Deși ești de un an la Sibiu, numele tău e tot mai prezent pe afșele spectacolelor TNRS. În prezent repeți pentru ”Procesul” în regia lui Botond Nagy și ”Teorema” în regia lui Eugen Jebeleanu. Cum e, mai ales ca nou venit în România, să ai șansa să lucrezi din start cu unii dintre cei mai promițători regizori români?
E, cu siguranță, fascinant! Am sacrifcat multe ore de pauză, asta e sigur, dar unele
semințe încep să facă rădăcini. Botond și Eugen sunt foarte unici în sensuri diferite, atât de respectuoși și dedicați acestei meserii, ceea ce îmi permite să experimentez punctele lor de vedere interesante și precise. E o onoare să lucrez cu amândoi și cred că aceste două producții de teatru se vor îmbunătăți reciproc.
Din timpul petrecut până acum la Sibiu, ce impresii ți-au lăsat orașul, oamenii, publicul care vine la teatru, atmosfera din timpul FITS?
Te vezi rămânând aici?
Pentru moment, sunt aici, ce se va întâmpla în viitor va f întotdeauna un mister. Dar, așa cum am spus mai devreme, consider că această țară e bogată și înforitoare. Toată natura, culturile, identitățile nu se găsesc peste tot. FITS e un frumos exemplu al acestei bogății, toți oamenii sunt pe străzi (în special cetățenii României) admirând, explorând și bucurându-se de ceea ce alți oameni au creat pentru ei. Iar asta, în sine, e pentru mine o realizare a vieții.
Dragi cititori, cu ocazia poveștii precedente vorbeam despre un proiect desfășurat în premieră cu Corul Madrigal. Suntem în Postul Paștelui și am avut onoarea de a face la Palatul Patriarhiei din București primul dintre spectacolele gândite cu celebrul ansamblu, pe texte din marii poeți români și universali, împreună cu muzica aleasă de dirijoarea Ana Ungureanu și de managerul Emil Pantelimon.
Spectacolul a fost o mărturisire în care cu toții am avut parte de o întâlnire necesară cu publicul. Am retrăit atmosfera din copilărie, când, în întâmpinarea Paștelui, locuitorii satului își văruiau casele, își curățau copacii de uscături, dădeau apoi pe trunchi cu var, în timp ce noi, copiii, ne jucam cu cărăbuși și făceam moriști. Tot în acea perioadă, auzeam cum trec oamenii pe uliță strigând la fecare casă: „Vă rugăm să ne iertați!” Iar părinții mei spuneau: „Dumnezeu să vă ierte.” În Săptămâna Patimilor mergeam la toate Deniile. Oamenii erau îmbrăcați cu
cele mai frumoase costume populare, păstrate cu sfnțenie în lăzile de zestre. Iar corurile pe care le cântau erau de o frumusețe absolut năucitoare, pentru că, prin acele cântece, nu se arătau pe ei, ci căutau să ajungă cu credință la Domnul Iisus.
Am retrăit toate acestea în dimineața zilei în care am repetat cu artiștii Corului Madrigal, în sânul unei comuniuni atât de speciale. Le sunt recunoscător celor care au ajutat la nașterea acestui miracol, ansamblului, precum și domnului Vladimir Turturică, cel care L-a pictat pe Domnul Iisus pe pereții Palatului Patriarhal. Bineînțeles, mă înclin în fața publicului, care a respirat tot timpul în tandem cu noi.
Mai avem 3 concerte (în Blaj pe 19 aprilie, în Cluj-Napoca pe 20 aprilie și în Sibiu pe 26 aprilie) la care vă invit, pentru a vă întâlni cu această formă de energie atât de specială. E probabil cel mai frumos omagiu pe care-l putem aduce, în această perioadă de post, Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos.
După mai bine de jumătate de veac se vor face achiziții de artă la Brukenthal
Ministerul Culturii acordă 500.000 lei pentru creșterea patrimoniului cultural administrat de Muzeul Național Brukenthal din Sibiu prin Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu Sesiunea de achiziții 2024 se va desfășura simultan în 3 muzee din România: MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul de Artă Iași – cu un buget alocat de câte 500.000 RON pentru fecare dintre instituții.
Toate detaliile privind Sesiunea 2024 sunt comunicate pe rețelele sociale și pe site-ul ofcial brukenthalmuseum.ro
Sistemul de participare și selecție este același ca în sesiunile precedente ale MNAC, care s-au dovedit a f un succes incontestabil din toate punctele de vedere: claritate a criteriilor și a modului de întocmire a dosarului, probitate și transparență a selecției, realism al negocierilor, ducând la intrarea în colecțiile MNAC a unui număr total de 359 de lucrări
Îi încurajăm pe membrii comunității artistice din România și din diaspora să considere participarea la sesiunea de achiziții opere de artă 2024.
Procedura se va derula în două faze distincte:
1. selecția competitivă, urmată de
2. negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare (procedură distinctă
de atribuire) cu fecare dintre câștigătorii selecționați de Juriu.
Sesiunea de achiziții de artă contemporană 2024 urmărește dezvoltarea colecției Muzeului de Artă Contemporană din Sibiu și, prin aceasta, creșterea patrimoniului cultural al României. Achizițiile vor constitui un stimulent pentru producția artistică curentă, iar procedurile vor viza operele de artă originale, inedite, relevante pentru constituirea canonului artei contemporane, opere aparținând atât artiștilor de referință ai istoriei recente, din România sau diaspora, cât și tinerelor generații. Sunt de interes lucrări din toate mediile, care îndeplinesc criteriile formulate de specialiștii muzeului și analizate de către membrii juriului, și a căror stare de conservare și rezistență în timp permit depozitarea, expunerea, recontextualizarea și mobilitatea locală și transnațională.
Sesiunea de achiziții 2024 este dedicată atât artiștilor originari din România, în viață, activi în țară sau în diaspora, cât și moștenitorilor de drept ai unor artiști contemporani originari din România care au activat în țară sau în străinătate. Sesiunea de achiziții 2024 stă sub semnul consolidării instituționale prin politicile de creștere, diversifcare și valorifcare a colecțiilor. Muzeul contribuie astfel la cercetarea și elaborarea istoriei artei contemporane din România, garantând publicurilor sale curente și viitoare accesul la un ansamblu complex de fenomene reprezentative pentru cultura vizuală a secolului 21.
CINE POATE PARTICIPA
Artiști vizuali originari din România, activi pe scena de artă contemporană, în România sau în străinătate, indiferent de mediul în care lucrează; sau moștenitorii unor artiști decedați, originari din România, care au activat pe scena de artă contemporană locală și internațională, indiferent de mediul în care au lucrat – în baza actului de succesiune cuprinzând mențiuni exprese în privința dreptului de apartenență asupra lucrării / lucrărilor ofertate a masa succesorală și a dreptului de suită legat de acestea. Lucrările propuse trebuie să refecte în mod semnifcativ practica autorilor acestora.
detalii aici: https://www.brukenthalmuseum.ro/ achizitii
Cu toții am învățat la școală că trăim în climă temperat-continentală. Și că, pe lângă coniferele autohtone, în alte tipuri de climă, există plante veșnic verzi. Unele dintre ele, ca frangipani, sunt înforite jumătate de an (din noiembrie până în aprilie). Frangipani (plumeria) m-a cucerit de prima dată când l-am văzut. Face forile acele folosite la ghirlandele hawaiiene, cu miros incredibil și extraordinar de delicate.
În clima noastră nu există așa ceva. Cea mai apropiată mi se pare magnolia, dar forile ei, mai spectaculoase decât cele de frangipani, durează cam 2 săptămâni pe an. Apoi, redevine un copac ca oricare altul. Însă anul acesta s-a întâmplat ceva deosebit.
Mi-am cumpărat o magnolie cu foare lalea acum 4 ani. E într-o zonă puțin mai rece decât Sibiul, mai aproape de munte. Dar, vreme de patru ani, i-am văzut doar frunzele. Însă oscilațiile de temperatură din lunile martie-aprilie din acest an au provocat înforirea timpurie a plantelor.
După câteva zile foarte calde la începutul lui martie, când s-au format mugurii de magnolie și au crescut exploziv, a venit o perioadă mai rece, care a blocat înforirea. Totuși, nu a fost atât de frig încât magnoliile să își piardă forile, ca în alți ani. Mugurii de foare, mari, aproape deschiși, s-au oprit din creștere vreme de vreo 2 săptămâni, după care, în momentul în care a revenit căldura, au explodat. Când forile s-au deschis cu totul, am văzut în Sibiu multe magnolii, cu foare lalea sau cu forile acelea mai mici, ascuțite. Sunt peste tot în oraș. A fost un miracol de 3 zile. Florile s-au deschis complet, într-o feerie de roz, mov și alb. La o zi după, au înmugurit frunzele, iar apoi au început să cadă petalele. Și astfel, copacii cu cele mai spectaculoase fori (din clima temperat-continentală) au rămas înforiți aproape o lună, în loc de o săptămână sau două. Comparativ cu forile de frangipani, ce durează șase luni, forile de magnolie sunt efemere. Dar acele câteva zile în care avem acces la ele ne spun, în fecare an, că dincolo de efemeritate, e frumusețea și dincolo de fragilitate, e abilitatea de a supraviețui.
Flori pe scări este un festival al oamenilor care iubesc frumosul în cele mai variate forme. Floriști, artizani și artiști locali pun refectoarele pe minunata Piață a Aurarilor și pe Pasajul care leagă Orașul de Jos de Piața Mică, o parte uitată și ignorată până de curând a orașului, dar cu o mare importanță în istoria sa. Festivalul care s-a bucurat încă de la prima ediție de un succes peste așteptările tuturor revine în weekend-ul 10-12 mai, între orele 10:00 - 22:00. Ajuns la a patra ediție, festivalul va anima Piața și Pasajul Aurarilor cu expoziții spectaculoase de fori și plante verzi, standuri de vânzare pline cu bulbi, răsaduri, plante la ghiveci și pomi fructiferi. Practic, în fecare colț al pieței, pe fecare străduță din zonă și pe fecare treaptă a pasajului, vizitatorii vor putea admira fori și plante în toate culorile și formele.
Un spectacol care încântă nu doar vizual, ci și olfactiv, conceput de o echipă formată din arhitecți, foriști, grădinari, meșteșugari, artiști și antreprenori locali, ce și-a propus să transforme o zonă mai puțin verde a Sibiului într-o mică grădină urbană, o oază de verdeață în care sibienii și turiștii să se bucure de o vacanță exotică în inima unui oraș medieval.
Programul festivalului e completat cu 5 ateliere
de creație pentru adulți și copii, 3 expoziții ale unor artiste locale cu tablouri ce surprind frumusețea forilor, lucrări care surprind Piața Aurarilor realizate de studenți de la Secția Restaurare, concerte acustice care aduc în prim plan 3 școli de muzică din Sibiu, ”treasure hunt” dedicat familiilor, desfășurat în zona Orașului de Jos, aleea cu artizani locali care va ocupa, în premieră, toată strada Târgului, tururi ghidate cu istoricul Răzvan Pop, discuții cu specialiștii, zonă de relaxare, picnic urban și stare de bine cât cuprinde.
”Ne propunem să aducem comunitatea laolaltă, iar turiștilor să le arătăm un altfel de Sibiu: unul dinamic, proactiv, care își promovează oamenii ce contribuie la evoluția lui. Ce rămâne în urma festivalului? Un refector pe ideea că vrem mai mult de la orașul nostru. Un pasaj igienizat și un loc care te invită să explorezi mai mult. Împrietenirea localnicilor și turiștilor cu business-urile din Piața Aurarilor. Turism ecologic. Contactul cu educația estetică și botanică a publicului de toate vârstele”, e mesajul transmis de Anda Cornăcel, Cătălin Cornăcel și Ioana Nechifor, organizatori. Flori pe scări e o acțiune cofnanțată de Consiliul Județean Sibiu.
Suntem la doar câțiva pași de vara anului 2024! Asta înseamnă că urmează trei luni pline în care ies la soare cele mai așteptate festivaluri de muzică din România. Toată lumea așteaptă cu nerăbdare să participe la festivalurile preferate din acest an, să se lase purtată de starea de bine, să trăiască cele mai intense clipe în ritmul muzicii celor mai tari artiști ai momentului. Punem pe lista de ”must be there” 5 festivaluri din București, ClujNapoca și Timișoara.
Prima propunere este Flight Festival și ne ”zboară” tocmai până la Timișoara, unde viața culturală continuă și după 2023, anul în care orașul a fost Capitală Europeană a Culturii. Ediția 2024 va avea loc în perioada 21-23 iunie, pe malul lacului, la Muzeul Satului Bănățean.
James Arthur, artistul care a cucerit sute de milioane de fani cu interpretarea melodiei ”Impossible” în fnala emisiunii X Factor UK, pe care a și câștigat-o, este primul headliner anunțat de organizatori. Artistului britanic i se
mai alătură câteva dintre cele mai mari nume ale scenei muzicale românești: Subcarpați, Deliric x Silent Strike x Muse Orchestra, Mario Fresh. Festivalul promite o experiență completă: de la muzică captivantă și activări inedite la instalații impresionante și zone de relaxare, plus un spectacol extraordinar care va îndrepta toate privirile înspre cer.
”Don’t miss the Queen” la cel mai mare festival de muzică din București! Așa ar putea suna moto-ul festivalului SAGA în 2024 pentru că
o aduce pentru prima dată în România pe diva muzicii rap, Nicki Minaj. Line-up-ul celei de-a patra ediții a festivalului îi mai include, printre alții, pe Armin Van Buuren și Loreen, artista care a câștigat pentru a doua oară concursul Eurovision în 2023 cu piesa ”Tattoo”. Timp de 3 zile, Romaero Băneasa se va umple de emoţie, surprize, spectacole de lumini, instalații
de artă captivante, momente de neuitat. Pentru a face parte din această experiență memorabilă, salvați weekend-ul 5-7 iulie.
După Timișoara și București, următoarea aventură a verii ne duce la Cluj-Napoca, unde Electric Castle bate în cui ediția aniversară cu numărul 10. Wow, 10 ani de când a luat naștere fenomenul Electric, unul dintre cele mai îndrăgite festivaluri din România și nu numai, cu o evoluție spectaculoasă. Între 17 și 21 iulie, domeniul Bánfy va f gazda unor concerte electrizante, cel mai așteptat find cel al
formației Massive Attack. Se vor auzi live de la Bonțida hituri celebre precum ”Teardrop”, ”Angel” sau ”Unfnished Sympathy”. Pe scenele festivalului clujean vor mai urca Queens of the Stone Age, Bring Me Te Horizon, Sean Paul sau Sevdaliza. Publicul se va bucura și de artiști români, printre care Delia, Irina Rimes sau Alexandra Căpitănescu, câștigătoarea trofeului Vocea României în 2023.
Rămânem pe plaiuri clujene pentru că între 8 și 11 august, în centrul orașului Cluj-Napoca va avea loc UNTOLD, festivalul care în fecare an primește dragostea iubitorilor de muzică din toată lumea, fără excepție. Peste 250 de artiști vor contribui în acest an la atmosfera incredibilă a festivalului ce se desfășoară în Parcul Central, pe Cluj Arena și la BT Arena. Ediția cu numărul 9 se anunță a f una legendară, la fel ca toate cele de până acum, mai ales că Sam Smith va concerta pentru prima dată în România, iar legendara trupă Swedish House Mafa va prezenta un show special conceput pentru festivalul UNTOLD.
Ultimul, dar nu cel din urmă, Summer Well închide lista recomandărilor noastre pentru festivaluri de neratat în această vară. Evenimentul ne surprinde în fecare an cu momente memorabile, o locație feerică, domeniul Știrbei, și un line-up cu nume mari, dar și cu nume up & rising pe care le descoperi pentru prima dată pe scena din Buftea. Keane, Nothing But Tieves, Two Door Cinema Club și Tommy Cash sunt doar o parte dintre aceștia. La ediția cu numărul 13 a festivalul, norocul va surâde între 9 și 11 august.
Pe 3 noiembrie 2004, o tânără de 14 ani se pregătea să urce pe scena faimoasei Bluebird Café din Nashville, care găzduia, în fecare duminică, evenimentul Sunday Writers Night. Alături de o chitară six string și de propriile versuri, care funcționau precum un jurnal deschis celor care treceau prin aceleași situații, fetița făcea un prim pas în împărtășirea poveștii sale cu restul lumii.
Pornind de la criticul Téophile Gautier, care utiliza termenul de „divă” pentru a descrie personalități feminine pe care le considera „zeițe ale scenei”, în universul artistic contemporan, Taylor Swift, care a părăsit micuța Bluebird cu mulți ani în urmă, poate f considerată o reprezentare perfectă a divei moderne.
Având ca punct de plecare momentul în care a fost descoperită de casa de discuri Big Machine Records, mitologia artistei este construită dintr-o varietate de componente, cea mai semnifcativă find abilitatea ei de a transpune, în piesele pe care le scrie încă de la începutul carierei, experiențe umane universale: „Versurile și viața mea se întrepătrund și se completează reciproc. Cum spunea Nora Ephron, totul e inspirație.”
Când a devenit prima compozitoare feminină numită Songwriter-Artist of the
Decade, în cadrul Nashville Songwriter Awards din 2022, în momentul discursului de acceptare, ea a dezvăluit cum a creat, pentru versuri, în secret, trei categorii de genuri, clasifcate în funcție de instrumentul pe care își imaginează că îl ține în mână atunci când le pune pe hârtie. Prima, Quill Lyrics, este infuențată de scriitorii ei preferați, precum
surorile Brontë, Emily Dickinson, F. Scott Fitzgerald și Daphne du Maurier, și de flme sau seriale de epocă. Aici putem discuta despre albumele Folklore și Evermore, în care regăsim nu doar istorisiri personale, ci și mituri, legende și personaje (unele dintre ele reale, Te Last Great American Dynasty prezentând viața uneia dintre cele mai bogate femei americane ale anilor ‘50, Rebekah Harkness) care pot exista în propriul lor univers cinematografc.
Cea de-a doua categorie, Fountain
Pen Lyrics, cuprinde melodiile care au la bază povești moderne, cărora le adaugă o dimensiune poetică pentru a introduce ascultătorul în narațiune. Astfel, o mare parte din discografa sa include elemente vizuale puternice: o haină veche aruncată într-un colț întunecat, o rochie albă pătată cu vin roșu, leagănul din curtea bunicilor, soarele lunii august, fereastra unui tren într-o zi de primăvară, fotografi uitate pe o podea din lemn, sunetul tocurilor pe o alee pietruită. Secvențe prezente în amintirile tuturor și interpretate în milioane de sentimente diferite. Având caracterul unor mărturisiri scrise în grabă și sigilate într-un plic ce nu va f trimis niciodată, artista afrmă că majoritatea versurilor își găsesc locul aici.
perfect estetica fecărei etape din cariera sa prin identități vizuale marcate atât prin culori, fltre, tipuri de cadre, peisaje, atmosferă, mesaje, produse sau piese vestimentare, cât și printr-un anumit stil de viață care ajută fanii să se conecteze mult mai autentic.
Un alt element important este ușurința cu care Taylor jonglează cu diverse genuri muzicale. Începând cu un sunet predominant country (Taylor Swift, Fearless, Speak Now), în discografa ei putem auzi astăzi infuențe pop, electropop, alternative sau indie folk, toate find legate prin sinceritatea și vulnerabilitatea experiențelor transmise ascultătorilor care se confruntă cu emoții pe care nu le pot exprima în cuvinte.
Ultima clasifcare, Glitter Gel Pen Lyrics, reprezintă piesele libere, lipsite de griji, care nu se iau în serios și care ne fac să dansăm și să ne simțim mai bine. Aici se încadrează proiecte ca 1989, Lover sau Midnights. Oferind o perspectivă fascinantă asupra procesului creativ și modului în care Taylor își structurează compozițiile, cele trei categorii conturează
Având la bază abilitățile sale artistice, validate de nenumărate ori de industria muzicală (este singura compozitoare din istorie care a câștigat de patru ori prestigiosul Album of the Year la Premiile Grammy), statutul de divă modernă a fost consolidat și prin intermediul relației pe care a reușit să o dezvolte cu fanii, cunoscuți sub numele de swifties. Alături de surprizele făcute de-a lungul timpului susținătorilor săi, cum ar f cadourile împachetate și trimise personal de Crăciun, obiectele din garderobă oferite celor care aveau fanpage-uri pe social media (unde răspunde foarte multor mesaje), evenimentele secret sessions (unde fanii erau invitați în locuințele ei din întreaga lume pentru a asculta piese noi și pentru a interacționa cu artista) sau donațiile pentru cei care nu își puteau permite să meargă la universitate sau aveau nevoie de intervenții medicale, legătura emoțională puternică a fost
întregită și cu ajutorul concertelor, unde, pe lângă ritualurile specifce, petrecea până la 12 ore pentru a da autografe și pentru a vorbi cu cei din fandom.
Asemenea divelor din trecut, care au luptat pentru schimbarea și îmbunătățirea lumii din jurul lor, activismul este un element extrem de important în cariera sa. După ce Big Machine Records i-a vândut întregul catalog muzical fără drept de participare la licitație în 2019, Taylor a anunțat că va reface toate albumele pierdute, adăugându-le sintagma Taylor’s Version pentru a arăta cum înregistrările sunt deținute de ea, militând astfel pentru dreptul artiștilor de a avea control asupra artei pe care o produc. Cu patru ani înainte de această mișcare, ea a trimis public o scrisoare către Apple Music, în care a anunțat că își va retrage întreaga discografe dacă platforma nu va renunța la politica (pe care a reușit să o schimbe) prin care artiștii nu erau plătiți dacă ascultătorii se afau în perioada trial, de trei luni. Mai departe, în 2019 și-a manifestat susținerea pentru Equality Act, o propunere legislativă menită să extindă protecțiile împotriva discriminării bazate pe orientare sexuală și identitate de gen, acțiunile sale având un impact semnifcativ atât la nivel social, cât și politic.
În ceea ce privește stilul personal, Taylor nu și-a asociat niciodată imaginea cu un brand specifc, ținutele ei completând întotdeauna estetica albumelor. Construind elemente recognoscibile în interiorul universului său cinematografc, cum ar f rujul roșu, bretonul,
costumele din videoclipuri, iubirea pentru paiete, eșarfa roșie (care amintește de All Too Well) sau brățările prieteniei, și îndepărtându-se de stiluri deja consacrate, ea a reușit să construiască o mitologie aparte, care oferă identitate fanilor implicați în narațiune.
Pe măsură ce popularitatea i-a crescut, lângă numele său a început să apară și o serie de stereotipuri pe care le-a folosit, precum divele din trecut, ca sursă de inspirație. Acest lucru este evident în albumul Reputation și în piese precum Te Man, Mad Woman, I Did Something Bad, Blank Space sau Look What You Made Me Do, prin care a reușit să reintre în posesia propriei povești, dezvăluind cine este omul din spatele imaginilor distorsionate și vorbind despre probleme reale cu care se confruntă femeile de succes din majoritatea industriilor.
Refectând asupra începuturilor sale
și privind cum, la două decenii distanță, artista se pregătește pentru segmentul european al Turneului Eras (care va deveni cel mai proftabil din istorie, cu încasări de peste un miliard de dolari și 4,3 milioane de bilete vândute), în așteptarea albumului
Te Tortured Poets Department, care va f lansat pe 19 aprilie, portretul divei moderne este conturat perfect datorită compozitoarei, care a devenit un simbol incontestabil pentru milioane de oameni din întreaga lume.
Stephen King debutează în volum cu scurtul roman Carrie. Este anul 1974 și autorul, tânăr profesor de liceu, căsătorit de doar trei ani, cu doi copii mici de îngrijit, își îndeplinește cu greu îndatoririle de pater familias. El și soția lui, Tabitha, o duc greu de la o lună la alta. Singurii bani care le intră în casă, pe lângă salariile mizere, sunt cei pe care Stephen îi primește pe prozele publicate în reviste precum Cavalier și Playboy. Pentru una dintre acestea se și gândește că va scrie povestea liceenei Carrie White, fata înzestrată cu darul/blestemul telekineziei (puterea de-a mișca obiecte cu forța minții). Doar că, după primele pagini scrise, își dă seama că povestea nu-l emoționează, iar protagonista îi e chiar antipatică, găsind-o „obtuză și pasivă, o victimă predestinată”, cum mărturisește în autobiografa Despre scris. Mai mult, nu se simte în largul lui nici în ceea ce privește decorul și nici a „distribuției exclusiv
feminine”. Nu e, așadar, de mirare că ajunge să abandoneze ideea. Aruncă paginile la gunoi fără regret. Rămâne legendar faptul că Tabitha e cea care le recuperează, le citește și e de cu totul altă părere. Ea intuiește potențialul și se oferă
să-i fe călăuză lui Stephen pe necunoscuta „Planetă a Femeilor”. Restul e istorie.
Carrie l-a impus pe autor cu rapiditate drept una dintre cele mai credibile voci ale romanului psihologic cu accente fantastice ale epocii. A ajutat cu siguranță și ecranizarea foarte reușită a lui Brian De Palma, din 1976, la doar doi ani de la apariția romanului, precum și conjunctura literară: în 1971 apăruseră alte două romane
de impact cu protagoniste malefce, Exorcistul lui William Peter Blatty și Te Other, de Tomas Tyron. Totuși, în rândul acestora, dar și al altor cărți circumscrise fantasticului în perioadă, Carrie se remarcă, așa cum aveau să facă cele mai reușite dintre cărțile lui Stephen King, prin forța metaforei subtextuale: transformarea fziologică a adolescentei Carrie, cu tot haosul hormonal pe care îl aduce, este extrapolată magistral și exprimată puternic vizual prin haosul dezlănțuit de superputerea care, tocmai când fata o conștientizează, îi scapă de sub control.
Acum, o jumătate de secol mai târziu, Carrie rezistă la toate probele: lectură proaspătă, relectură, reecranizare (vezi cea din 2013), și-n multe privințe – concizie, expresivitate, fragmentarism bine dozat, respirația ideii centrale... - surclasează în mod clar majoritatea operele recente ale autorului.
28 iulie - 5 august 2024
Biertan, Richiș, Copşa Mare, Moșna
ICon Arts, unul dintre cele mai longevive festivaluri dedicate muzicii clasice şi artelor contemporane, se întoarce în inima Transilvaniei!
Rezervă-ţi un loc până pe 15 iunie şi participă la master-class-urile de la ACADEMIA ICon Arts.
Ai șansa să înveți de la muzicieni de renume din Coreea de Sud, Franţa, Japonia, Germania, Marea Britanie, România, Ungaria.
Este imposibil să aducem în discuție cinematografa americană a secolului XX fără a-l menționa pe Henry Mancini, prolifc compozitor de muzică de flm ce și-a petrecut cariera îmbinând două lumi aparent opuse: cea a muzicii culte, în care compozițiile infuențate de romantismul târziu al secolului XIX îmbracă peliculele science fction ale anilor ’50 și cea a rebeliunii inițiate de jazz, pop și rock. De altfel, fără muzica lui Mancini, Pantera Roz nu este deloc atât de șireată, detectivi cool precum Private Gunn nu își duc la capăt investigațiile în orașe americane cu criminalitate ridicată, iar povestea de dragoste din Breakfast at Tifany’s nu are deloc farmecul atemporal care a fascinat generații întregi de privitori.
Autorul John Caps menționează faptul că „oamenii de publicitate vedeau în Mancini vocea strălucitoare, încrezătoare și ospitalieră a burgheziei americane”, o remarcă ce nu se poziționează departe de adevăr, căci tema muzicală principală a flmului Days of Wine and Roses spune povestea unui cuplu din San Francisco-ul anilor ’60 care cade pe nesimțite în patima alcoolului, dar ne poate însoți și într-o plimbare printr-un supermarket retrofuturist al deceniului șaizecist, în care cursa spațială, prezența amenințării nucleare și libertatea fnanciară de după cel de-al Doilea Război Mondial caracterizau viața suburbană a americanilor clasei de mijloc.
De altfel, nu putem să vorbim despre Mancini fără să menționăm strânsa sa legătură cu Statele Unite, căci coloanele sale sonore îmbrățișează blues-ul și jazz-ul cu moștenirea muzicală europeană a secolului XIX, creând un pod transatlantic între muzica ,,serioasă” și noile genuri ale anilor ’50-’60. Ce-i drept,
cariera compozitorului a stagnat imediat după fnalul anilor ’40, atunci când rock and roll-ul a început să domine interesul publicului american, însă acesta a revenit imediat în topuri în 1961 cu Moon River, piesă veșnic asociată cu interpretarea lui Audrey Hepburn din Breakfast at Tifany’s. Dacă rock and roll-ul nu i-a fost prieten, atunci Mancini a mânuit cu dexteritate estetica pop, acesta creând compoziții recognoscibile ce nu depășesc limita de trei minute: copilărosul și contagiosul Baby Elephant Walk, prezent pe coloana sonoră a flmului Hatari! (1962), Love Teme from Romeo and Juliet (1969) sau, bineînțeles, tema principală din Te Pink Panther (1963).
Spulberând zvonurile conform cărora trianglul este un instrument nefolositor, ușor de mânuit până și de cei mai neexperimentați muzicieni, Mancini îl folosește drept element de bază al compoziției temei Panterei Roz, oferindu-i importanța cuvenită setului de tobe.
„Nu înseamnă nimic dacă nu are balans”, cânta compozitorul de jazz Duke Ellington, iar muzica
lui Mancini nu numai că are balans, ci îmbină orchestra „clasică” cu un simț ritmic specifc secolului XX, asociat cu moștenirea muzicală a Statelor Unite.
Cu toate acestea, a-l îndesa pe Mancini în sertarul muzicii easy listening (un gen muzical preponderent instrumental, ușor de digerat, popular în America anilor ’50 – ’60 și asociat atât muzicii lounge, cât și unor genuri precum exotica, chill-out sau, de ce nu, chiar și muzică de lift) ar f o decizie hazardată, deși nu atât de departe de adevăr. Multe dintre creațiile lui Mancini posedă calitatea de a funcționa drept muzică de fundal sau, așa cum o numea compozitorul francez Erik Satie, „muzică de mobilier”. Muzica lui Mancini ne fascinează, dar poate să își găsească locul și în fundalul vieții cotidiene, fără a ne bulversa prea mult: Mancini ne însoțește în baruri, săli de așteptare, supermarketuri, mall-uri, aeroporturi cochete, restaurante și lifturi, oferindu-ne acorduri siropoase și ritmuri de swing. Interesantă calitate, mai ales dacă ne gândim la alți compozitori de muzică de flm ai secolului XX, precum John Williams sau Bernard Herrmann, ale căror creații necesită o ascultare puțin mai activă din partea publicului.
repertoriul său a fost format dintr-o sonată de Beethoven și o improvizație realizată pe standardul de jazz al lui Cole Porter, Night and Day. Dacă războiul dintre muzica cultă și cea pop pare că încă domină spațiul cotidian, atunci Mancini a fost un abil împăciuitor al acestei dispute, demonstrând publicului larg faptul că limbajul muzicii culte se poate împreuna cu cel al jazzului, al rock-ului și al pop-ului.
Pentru mulți, Henry Mancini rămâne un creator de geniu, fără de care Tom și Jerry, Pantera Roz, Peter Gunn, tarantule uriașe, extratereștrii rău-voitori, criminali în serie sau elefanți buclucași nu ne fascinează și nici nu schimbă peisajul culturii pop al secolului XX. Pentru alții, el reprezintă un mesager al siropoșeniei omniprezente în Hollywood-ul mijlocului de secol, un autor al jingle-urilor publicitare și al muzicii ce însoțește săli de așteptare și escapade consumeriste în mall-uri. Cu toate acestea, într-un an în care aniversăm 100 de ani de la nașterea lui Henry Mancini, ne aducem aminte de unul dintre marile talente componistice ale industriei de flm și, de ce nu, poate că n-ar f rău să scoatem de la naftalină flmele horror, animațiile sau game show-urile pe care acesta le-a însufețit cu muzică plină
La cinci ani după No Home Record, polivalenta artistă Kim Gordon, co-fondatoare în ’80 a grupului Sonic Youth, considerată acum un veritabil icon al artei şi culturii Pop, şi-a lansat recent al doilea album solo, Te Collective, fără îndoială unul dintre cele mai bune LP-uri de pe scena Indie apărute în 2024. Dacă precedentul era numit după flmul documentar al lui Chantal Akerman, No Home Movie, terminat cu doar câteva zile înainte ca reputata cineastă să se sinucidă, noul disc de studio se inspiră din romanul lui Jennifer Egan, Te Candy House, unde apare un device ciudat, numit “Collective Consciousness”, care dă acces în mod anonim la gândurile şi amintirile oricărui om de pe planetă, viu sau mort... un concept cam horror, dacă n-ar f deja plin spaţiul public de controverse legate de tehnologiile AI şi Deepfake.
Natura futuristă a conceptului a atras-o pe veterana artistă, rămasă renascentistă în spirit, care şi-a dorit să creeze un sound care să înglobeze ideea de distopie, iar asta i-a reuşit prin modul în care beat-urile de Hip-Hop Lo-f de pe Te Collective, care nu mai au o mare legătură cu Art-Rockul Industrial de pe No Home Record, par deseori (în mod deliberat) confictuale în dialogul cu intervenţiile vocale ale lui Kim, ce trimit ca abordare ieşită din norme la experimentele ei Arty, Yokokimthurston, realizat în 2012 cu Yoko Ono şi Turston Moore, şi, respectiv, SYR5 (Musical Perspectives), din 2000, cu Ikue Mori şi DJ Olive.
Pentru o cantautoare devenită celebră prin nonşalanţa Punk care a contribuit decisiv la a face din Sonic Youth una dintre cele mai infuente trupe din istoria recentă a Rock-ului, o asemenea schimbare de direcţie ar putea surprinde, doar că nu trebuie uitate albumele experimentale SY post-2000, precum Murray Street, şi nici incursiunile exploratorii ale lui Gordon în toate zonele de expresie creativă, de la cinema - în flme de Gus Van Sant şi Olivier Assayas - ori fashion (compania X-Girl) la muzică (Glitterbust, Free Kitten şi Body/Head) sau artă contemporană, precum expoziţia Kim Gordon: Lo-Fi Glamour, din 2019, de la Andy Warhol Museum.
Ceea ce uneşte toate demersurile lui Kim Gordon (n. 28 aprilie 1953) este puternica ramă conceptuală pe care ţine să o creeze pentru fecare produs artistic al său, iar Te Collective nu reprezintă o excepţie. Deşi nu e un album care să relaxeze, (poate) induce ascultătorului o stare stranie de visare datorită caracterului profund visceral al texturilor sonore, una generată subconştient, aproape SF, dată find senzaţia involuntară că secvenţierea şi succesiunea melodică au un design anume conceput de către autoare. Ceea ce, în esenţă, este foarte... cool.
„Ironclaw”
mai
2Academia Americană a avut de unde alege cui să împartă premiile Oscar, în urmă cu două luni. Oppenheimer și Poor Tings au fost lăudate și răslăudate, dar și-au găsit și câțiva critici care au contestat valoarea lor și, implicit, și faptul că au primit atât de multe statuete. Dacă în cazul lor părerile au fost mai împărțite, un lucru cu care a putut să cadă de acord toată lumea e acela că Ironclaw, care nu a primit nicio nominalizare, a fost complet trecut cu vederea, total pe nedrept. Fapt pentru care m-am dus și eu să îl văd.
Filmul este bazat pe tragica poveste de viață a familiei
Von Erich și a ascensiunii acesteia în lumea wrestling-ului profesionist în anii ’70 și ’80. Antrenați încă de când erau copii de către tatăl lor, Fritz
Von Erich, cei patru băieți ai săi (în realitate find cinci, dar vom reveni la asta mai târziu), Kevin, David, Mike și Kerry au început încetul cu încetul să-și creeze un nume și să lupte pentru titluri importante în diferite promoții din Statele
Unite. Tragedia însă îi lovește rând pe rând pe fecare dintre frați: David moare în Japonia din cauza unei complicații provenite de la o enterocolită, Mike se accidentează la umăr și suferă sindromul șocului toxic, rămânând cu niște leziuni pe creier, ca mai apoi să se sinucidă, la fel ca și fratele său, Kerry, care în urma unui accident de motocicletă își pierde un picior și chiar dacă reușește să mai profeseze cu ajutorul unei proteze, alege să își pună și el
capăt zilelor într-un fnal. Kevin, fratele cel mare, este singurul care rămâne în viață până la fnalul flmului și scapă de „blestemul” familiei Von Erich.
Povestea în sine este mult mai puternică decât flmul, care doar punctează anumite momente cheie și nu reușește să treacă de un prim strat, nici la nivel de dialog și nici la nivel de execuție. Per total, personajele sunt doar schematice, iar uneori am simțit nevoia de mult mai mult în ceea ce privește relația dintre frați și dinamica lor. În realitate a mai existat și un al cincilea frate, care s-a sinucis și el, dar poate că excluderea lui din flm și comasarea a două personaje într-unul a fost una fericită.
Actorii sunt buni, Zac Efron face unul dintre cele mai bune roluri ale sale de până acum, iar secvențele de wrestling sunt bine realizate, chiar dacă uneori par repetitive și parcă ai vrea să vezi ceva mai multă varietate. Una peste alta, flmul nu mi-a displăcut, dar am senzația că suferă de sindromul rețetei americane, în care din neștiința de a pune lupa pe lucrurile importante din poveste ca să ajungă ceva mai mult la mine, regizorul alege să prezinte mai multe lucruri, dintr-o perspectivă ceva mai largă, doar ca să bifeze cât mai mult, astfel narațiunea devine banală și pur schematică. Poate că altcineva ar f știut mai bine ce să facă cu această poveste atât de bogată și tragică.
„Himera”: Când arheologia și romantismul se întâlnesc
Nu știu de voi, dar atunci când eram mai mică, să fi arheolog mi se părea de-a dreptul fascinant. Cu siguranță și cineasta Alice Rohrwacher mi-a împărtășit părerea, întrucât personajul principal din cea mai nouă producție a ei, Himera/ La Chimera, este de meserie arheolog.
Dar cine este acest arheolog misterios? Arthur (Josh O’Connor) se întoarce într-un mic sat de pe litoralul Mării Tireniene. El este vânător de relicve etrusce, activitate ilegală în anii ’80, când are loc acțiunea,pe care o practică alături de un grup de bandiți.
Un amănunt interesant: când îl vedem prima dată pe Arthur, el doar ce iese din închisoare.
Arthur se împrietenește cu o aristocrată locală, Flora (Isabella Rosselini), iar din acel moment, în viața lui apare și romantismul, întrucât Arthur se îndrăgostește de fica acesteia, Beniamina (Yile Yara Vianello). Totuși, înțelegem încă din primele momente faptul că Beniamina este moartă, iar dorința lui Arthur de a se reuni
cu ea în viața de apoi fuzionează cu capacitatea sa de a localiza cu precizie mormintele etrusce.
V-aș mai povesti câte ceva despre Arthur, dar ar însemna să vă dau spoilere din peliculă și nu aș vrea. Vă mai spun doar că în flm îi veți mai vedea pe: Carol Duarte, în rolul lui Italia - celălalt interes romantic pentru Arthur, Vicenzo Nemolato, în rolul lui Pirro, conducătorul grupului de bandiți cu care Arthur colaborează, Alba Rohrwacher, în rolul lui Spartaco, un dealer dubios, și pe Lou RoyLecollinet, în rolul Melodie, o tânără din Franța.
Alice Rohrwacher este atât regizoarea, cât și scenarista acestei pelicule și ne putem aștepta de la Himera să fe
aproape o capodoperă, Rohrwacher având deja obținut un premiu la Cannes pentru cel mai bun scenariu, în anul 2018. Cu siguranță veți recunoaște stilul lui Rohrwacher și în alte producții, precum Happy as Lazarro (2018) sau Te Wonders (2014).
Echipei de producție i se alătură Carlo Cresto Dina, în rolul de producător, și Hélène Louvart, ca director de imagine.
Himera a fost deja apreciată de către publicul larg de la festivalul de flm de la Cannes, unde a și fost nominalizată la Palme d’Or, dar și de participanții la Festivalul de flm mediteranean de la Bruxelles, unde a obținut Premiul Special al Juriului.
Himera va putea f vizionată și în cinematografele noastre începând cu 19 aprilie, iar până atunci propun să ne delectăm atât cu trailer-ul peliculei, cât și cu recenziile în care ni se recomandă un minimum de două vizualizări ale acestui flm, datorită nuanțelor profunde transmise de scenariul lui Rohrwacher.
Este ceva inedit ca regizorii unui flm, în acest caz tandemul Radio Silence, format din Matt BettinelliOlpin şi Tyler Gillett, cunoscuţi amatorilor de producţii Horror pentru ultimele două uri, dar şi pentru Ready or Not sau segmentul 10/31/98 din omnibusul V/H/S, să îşi ceară în mod repetat scuze
actorilor pentru cantitatea uriaşă de sânge pe care o utilizează în flmul în care i-au distribuit. Este cazul lui Abigail care, cu speranţa obţinerii unei recompense babane de la o familie super-avută, un grup de bandiţi, lipsiți de experienţă, ia ostatecă o preadolescentă (doar aparent) inocentă şi inofensivă, pasionată în principal de a-şi perfecţiona paşii de balet pe muzica din Lacul lebedelor, care începe însă să-şi masacreze răpitorii odată ce se vede izolată împreună cu aceştia pe o proprietate pustie. La ce ne-am putea însă aştepta, atâta vreme cât sângele reprezintă sursa de putere a oricărui vampir, nu? Iar tânăra domnişoară - interpretată de actriţa irlandeză de 15 ani Alisha Weir (Wicked Little Letters, Matilda: Te Musical) -, fata unui boss din underground-ul criminal, se dovedeşte a f la fel de vicioasă şi de nesătulă ca şi părintele ei, dar... în felul propriu.
Abigail reprezintă o reinventare a clasicei pelicule din portofoliul “monştrilor” Universal Pictures, Fata lui Dracula, din 1936, dar,
dincolo de tropii Horror cu care ne-am obişnuit, promite să ne surprindă prin acest personaj inedit, balerinavampir (îmbrăcată în permanenţă în ţinută de balet) care avertizează afabil, din start, banda care a sechestrat-o: I’m sorry about what’s going to happen to you”... iar aceasta începe repede să se împuţineze din cauze nenaturale, deşi n-ar trebui să stea cu ochii pe fată decât o singură noapte.
Printre răpitori îi recunoaştem pe Giancarlo Te Gentlemen, Te Mandalorian), Kathryn Newton (AntMan and the Wasp: Quantumania), Kevin Durand (X-Men Origins: Wolverine), Melissa Barrera (Scream), Dan Stevens (Downton Abbey), William Catlett (Constellation), precum şi pe regretatul Angus Cloud (Euphoria), care a părăsit prematur această lume, în vara anului trecut. Interesant este că Universal a ajuns deja la al treilea flm cu vampiri în decursul unui singur an, Abigail venind după Renfeld şi Te Last Voyage of Demeter, însă noua producţie ar putea sta la fel de bine în sectorul cu M3GAN şi Five Nights at Freddy’s ca tip de abordare fresh a genului Horror... ai cărui fani sunt invitaţi să o descopere pe Abigail chiar din primele zile, de la premiera din 19 aprilie.
Zendaya, este compusă din piese neutre din punctul de vedere al genului, pentru a f ușor de îmbrăcat și de purtat de către oricine.
endaya, interpreta lui Chani din Dune, este tot mai prezentă în lumea flmului, a televiziunii şi a fashionului, bucurându-se de o frumoasă ascensiune în carieră, asociată cu popularitatea la cote crescute în rândul Generației Z, iar acesta pare a f doar începutul. Ne propunem o foarte scurtă prezentare a evoluției ei, de la anii în care făcea Totul pentru dans, până la colaborările, premiile și aparițiile catalogate drept spectaculoase din prezent.
Once upon a time... Zendaya devine cunoscută în 2010, alături de Bella Torne, în sitcomul Shake it Up!, difuzat de Disney Channel.
Un an mai târziu își începe și cariera muzicală, iar ulterior se bucură de apariția în Frienemies (2012), Zapped (2014) sau K.C Undercover (2015-2018). La vârsta de 16 ani se alătură echipei Dancing with the Stars și devine cea mai tânără concurentă a programului TV, ajungând până în fnală. A ieșit pe loc secund, dar, fără îndoială, spectacolul i-a crescut considerabil popularitatea.
Be the change you wanna see in the world
În 2014 îşi serbează cea de a 18-a aniversare, încercând să aducă altora o bucurie: le cere prietenilor, dar și fanilor să se asocieze cu Convoy of Hope și cu feedONE pentru a hrăni copiii de la trei școli timp de un an întreg. De atunci, își îndreaptă atenția și acțiunile către diverse cauze: militează pentru drepturile persoanelor de culoare, luptă împotriva microagresiunilor rasiste, ajută la eliminarea foametei din Los Angeles, iar linia de modă pe care o lansează, Daya by
Growing up from Disney Frumoasa actriță apare din nou pe platourile de flmare în 2017, ca Michelle (MJ), în flmul SpiderMan: Homecoming. Atât interpretarea, cât și chimia dintre ea și colegul ei de flmări, Tom Holland, stârnesc și mai mult interesul publicului larg în ceea ce o privește. A obținut rolul Annei Wheeler, în Te Greatest Showman, iar apoi se alătură echipei serialului Euphoria şi, treptat, ajunge producător executiv al acestuia (pentru care primește un Golden Globe în 2023). Revine în SpiderMan: Far from Home, iar în 2021, publicul se bucură de prezența ei atât în primul flm Dune, cât și în cel de-al treilea din seria Spider-Man: No Way Home. Primăvara aceasta ne-a adus-o din nou pe marile ecrane, ca parte din Dune: Part Two, iar în curând urmează să o vedem ca protagonistă în drama romantică
Challengers
(premiera: 26 aprilie).
Niciodată nu veți da greș cu alegerea de pizza la o petrecere. În timp ce varianta clasică, cu blat subțire, este delicioasă, mai există un tip de pizza care cu siguranță vă lăsa gura apă când o veți vedea. În cazul în care nu știți la ce mă refer, deep dish pizza duce savurarea unei pizza clasice la un alt nivel, oferindu-ne strat după strat de bunătate în fecare mușcătură.
Secretul blatului unei pizza deep dish este făina de porumb și untul. Acestea sunt ingredientele care fac crusta acestui tip de pizza să fe crocantă, aromată și foarte asemănătoare cu un croissant. Nu veți putea obține o deep dish pizza autentică cu un blat clasic de pizza.
Acum că am afat toate secretele despre blat, haideți
să trecem la sos. Cea mai comună deep dish pizza este cea în stil Chicago. Astfel, pentru sos aveți nevoie de unt nesărat, ceapă, sare, piper, oregano, usturoi și roșii. Iar acum, pentru asamblare, puneți cât mai multă mozzarela în blatul proaspăt scos din cuptor și abia apoi adăugați sosul de tomate, peste care mai puneți niște parmezan ras. Prima dată când veți vedea această pizza este foarte
probabil să vă gândiți că are în componență doar sos de roșii, însă absolut toate topingurile pe care le-ați regăsi pe o pizza obișnuită sunt, de cele mai multe ori, sub sos, acest lucru find caracteristic unei deep dish pizza.
Pentru aceia dintre voi care nu au o formă rotundă în care să coacă blatul de pizza, nu este nici o problemă, îl puteți coace în clasica tavă dreptunghiulară și să le spuneți prietenilor că ați făcut pizza în stil Detroit, renumită pentru această formă. Iar dacă sunteți sătui de clasicele variante de pizza și oricum încercați ceva nou preparând o deep dish pizza, de ce să nu o faceți și în stil hawaiian. Sosul de tomate este identic cu cel utilizat pentru pizza în stil Chicago, iar pentru toping aveți nevoie de cuburi de ananas,
pe care le marinați cu sos de ardei iute, sos de roșii, bacon și mozzarella, timp de o oră, la frigider. La fnal, adăugați brânza, ananasul și sosul de roșii, iar ce este interesant la această pizza hawaiiană este faptul că deasupra sosului se adaugă felii de mozzarella proaspătă și se pune la cuptor până ce aceasta se rumenește.
Cine nu își dorește să mănânce pizza la micul dejun?
Acest lucru este mai mult sau mai puțin posibil cu o deep dish pizza, dacă o transformați într-un deep dish quiche. Cum?
Foarte simplu, păstrați blatul de pizza, adăugați ingredientele pentru un quiche, cum ar f: bacon, cheddar, ceapă și ouă, nu uitați să puneți niște mozzarella prima dată peste blat, puneți la cuptor, iar la fnal adăugați niște parmezan ras, iar quiche-ul s-a
transformat într-o deep dish pizza demnă de un mic dejun copios.
Cei care își doresc să ducă prepararea unei deep dish pizza la următorul nivel, pot încerca varianta de pizza deep dish cu taco. Pentru preparare este nevoie de carne tocată, ceapă, roșii în conservă, cheddar, sos salsa și smântână. Preparați umplutura de taco, o adăugați peste cheddar, lăsați puțin la cuptor până se rumenește carnea, iar la fnal adăugați smântână și, opțional, roșii și salată.
Pentru cei care vor cu adevărat o provocare în materie de deep dish pizza, vă propun o pizza deep dish în crustă de covrig. Astfel, pentru blat aveți nevoie de apă călduță, drojdie, zahăr,
ulei de măsline, sare și făină. Secretul acestui tip de blat este faptul că trebuie uns cu un amestec de bicarbonat de sodiu, apă călduță și amidon de porumb, iar mai apoi, copt înainte de a pune toppinguri pe el. La capitolul toppinguri, puteți f creativi și să adăugați absolut orice, însă dacă vă afați în pană de idei, cele mai comune combinații, cu care nu veți da greș niciodată, sunt mozzarella și pepperoni.
Sunt atât de multe combinații care pot f făcute cu o deep dish pizza, inclusiv o pizza dulce cu blat de biscuiți, pe care o putem prepara cu bomboane de ciocolată în loc de mozzarella, și cu Nutella, în loc de sos de roșii, chiar pe 5 aprilie, când în SUA, este ziua națională a acestui preparat.
De 17 ani organizăm diverse evenimente gastronomice în locuri frumoase cum ar f incinta unei biserici fortifcate, curtea unei case parohiale, ruinele unei cetăți sau altele asemenea. Ideea din spate este să promovăm tot ceea ce ține de cultura locului și a aduce vizitatorii mai aproape de patrimoniul local, în multe
cazuri acesta find unul construit. De fecare dacă încercăm astfel să aducem specifcul local mai aproape de cei care ne sunt oaspeți și des modul de comunicare sau felul în care noi ne conectăm cu comunitatea satului, este mâncarea. Mâncarea are rolul de a aduce oamenii împreună și de a oferi contextul unor povești despre tot ce ține de local.
Așa a fost cazul și zilele trecute la Biserica Fortifcată din Curciu. Acolo am fost oaspeți la Zilele Porților Deschise organizate de comunitatea locală. Gazda noastră a fost Dana Crișan, profesoară de germană și engleză la școlile din Curciu și Șmig și mare entuziast al patrimoniului săsesc. De altfel, copilărind printre sași, doamna Crișan vorbește și dialectul săsesc din sat deși marea parte a populației a emigrat. În cadrul unui ghidaj în biserică Doamna Crișan a evidențiat
elementele ornamentale din piatră care provin din perioada gotică și ne-a povestit despre picturile murale redescoperite în corul bisericii din perioada dinaintea reformei atunci când au fost acoperite. Mai departe am afat povestea Casei Clopotarului și a Turnului Porții care au fost recent transformate de către Fundația Biserici Fortifcate într-o casă de vacanță unde sufragerie și locul de luat masa, este fosta capelă a incintei, ceea ce vedeți în poza alăturată adică.
Ziua a continuat cu o vizită la atelierul domnului Crișan care manufacturează stupi de albine pentru apicultorii din zonă, mierea find produsul local cel mai cunoscut din zonă. De altfel vizitatorii au fost întâmpinați cu pâine cu miere și cu nucă, specialitatea satului. Pe lângă acestea au putut savura lichiul dulce, cu smântână, proaspăt copt de familia Bădărânză. În pachetele de picnic am putut găsi și alte trei feluri de lichiu coapte tot în același cuptor cu lemne, de data aceasta însă variantele sărate cu cartof, ceapă și varză.
Pentru a pune punctul pe i: orice tip de cunoaștere e înlesnit de mâncare. Aceasta ajută să înțelegem mai bine anumite tradiții locale, ne ajută să descoperim cultura locală și ne ajută chiar în a admira diversele forme de patrimoniu, chiar pe cel construit.
Vă așteptăm sub cerul aprins, Pe terasa noastră cu dichis.
Să poftiți la ale noastre bucate Și să serviți pe saturate, Merinde atent alese Într-un cadru de poveste.
Pentru informații și rezervări, contactați-ne la 0269 505 600 sau info.sibiu@hilton.com
Creatorul serialului
„Peaky Blinders” va face pentru Netfix o serie de opt episoade despre
dinastia Guinness.
Steven Knight, cunoscut mai cu seamă în calitate de creator al producției BBC „Peaky Blinders”, lucrează pentru Netfix – opt episoade care vor f dedicate unei familii marcante, Guinness.
Vestea a venit luna trecută, deloc întâmplător în jurul sărbătorii de St. Patrick, și, așa cum rezultă din sinopsis, „serialul, plasat în Dublin și New York în secolul al XIX-lea, se va concentra pe consecințele morții lui Benjamin Guinness, omul responsabil pentru succesul extraordinar al fabricii de bere Guinness, și pe impactul de mare anvergură al
vicleanului său testament asupra soartei celor patru copii ai săi, Arthur, Edward, Anne și Ben, precum și asupra unui grup de personaje din Dublin care lucrează și interacționează cu Guinness”.
Nu se menționează încă nimic despre distribuție, dar e clar că personajul central al producției mergând pe rețeta serialului „Succesiunea” va f produsul-vedetă al companiei care în 1886 deținea cea mai mare fabrică de bere din lume. În tot cazul, dacă judecăm contribuția lui Knight la „Peaky Blinders”, omul pare să se priceapă la licori – imposibil de uitat descrierea spirtoasei din serialul cu Cillian Murphy, primul actor născut în Irlanda care a înșfăcat Oscarul pentru cel mai bun rol principal la ceremonia de anul acesta: „distilată pentru eradicarea aparent incurabilei tristeți”.
Datorăm dinastiei Guinness, o familie marcată de drumurile sinuoase de la sărăcie la bogăție și de la putere la tragedie, o bere neagră cunoscută în toată lumea și o carte a recordurilor. În cazul în care v-ați întrebat vreodată de ce Întunecimea Sa Amară și Guinness World Records poartă același nume dintr-o coincidență, afați că nu! Pur și simplu, în anul de grație 1951, Sir Hugh Beaver, care era directorul berăriilor Guinness, și-a întrebat partenerii de vânătoare din Comitatul Wexford, după ce a ratat o țintă, care era cea mai rapidă pasăre de vânat din Europa. Și a avut revelația că nu exista nicio carte care să consemneze acest record sau altele.
Anii au trecut, Guinness a fuzionat cu Grand Metropolitan, rezultând compania numită Diageo, însă Cavalerul negru al berii cu guler de epocă rămâne în topul preferințelor pe toate meridianele. Conform Te Drink Business, la sfârșitul anului trecut, vânzările nete din ultimele șase luni crescuseră în aproape toată lumea. Interesant, e o creștere sensibilă și în rândurile publicului feminin, mai ales la grupa de vârstă 18-24 de ani.
Streaming-ul ne va spune povestea romanțată a familiei care a produs această bere. Dar povestea reală a unui gust unic ne-o spune fecare doză ce pare să înglobeze o biluță (cea care conține azot lichid și se transformă în stare gazoasă după sigilare, menținând presiunea optimă în interiorul recipientului). Sănătate! Sau cum zic irlandezii din vechime când ciocnesc: Sláinte!
Sezonul evenimentor sportive aCSa S începe cu Criteriul Primăverii
Începe sezonul evenimentelor sportive ACS Aria pentru sport pentru anul 2024, iar ziua de duminică, 12 mai marchează debutul spectaculos al sezonului cu ediția a IX-a a concursului de ciclism rutier, Criteriul Primăverii. Participarea la competiție se face pe baza unei înscrieri în prealabil și este gratuită. Concursul se adresează amatorilor de ciclism și se
vineri, 31 mai, ora 18:00
desfășoară în condiții de trafc rutier restrictionat, pe un traseu în lungime de 19 km. Startul competiției se va da la ora 9, iar punctul de plecare este Grădina Zoologică din Pădurea Dumbrava Sibiului. Traseul îi va purta pe participanți până la intrarea în comuna Rășinari, de acolo se vor îndrepta mai departe spre Poplaca, iar întoarcerea în oraș se va face pe Calea Poplăcii până la intrarea în cartierul Valea Aurie, la punctul de sosire amenajat in parcarea Inspectoratului Județean de Jandarmi Sibiu. Tot acolo va avea loc premierea participanților, începând cu ora 11. Evenimentul își propune să trezească în sibieni o dorință tot mai mare pentru mișcare și sport în scopul unui stil de viață sănătos, dar și competitivitatea și disciplina sportivă, atât pentru adulții de toate vârstele, cât mai ales pentru generațiile tinere și în rândul copiilor. Mai multe detalii pe ariapentrusport.ro.
Plonjonul în apă de adâncime necunoscută
Plonjonul în apă de adâncime necunoscută
poate duce la o viață în scaun rulant.
poate duce la o viață în scaun rulant.
”Nu sta acasă, că-ți stă norocul!” în zilele de 25 și 26 mai, când va avea loc Maratonul Internațional Sibiu, ediția cu numărul 13. Nicio superstiție nu poate bate entuziasmul echipei de organizare și al întregii comunități sibiene care își dau mâna pentru a-l face să se întâmple, mai mare și mai bun în fecare an. În jur de 8.000 de alergători sunt așteptați la Maraton în ultimul weekend al lunii mai. Vor alerga pentru 51 de cauze, care acoperă toate nevoile unei comunități. Cea de-a 13-a ediție va f despre alergare și generozitate, despre artă și distracție, despre empatie și implicare. Am stat de vorbă cu Ana Bugneriu, directoare executivă la Fundația Comunitară Sibiu, despre ce este nou și ce este bine la Maraton, dar și despre cum își dorește să dezvolte evenimentul pe viitor.
”Magia Maratonului constă în faptul că toată comunitatea își dă mâna pentru a-l face să se întâmple”
”Crucea” pe care o poartă ediția din 2024 a Maratonului se refectă chiar în moto-ul ediției - ”Nu sta acasă, că-ți stă norocul!”. Cât de determinați sunteți să faceți din 13 o ediție
norocoasă?
În fecare an frumoasa și performanta echipă a Maratonului nostru reușește să livreze o nouă cea mai bună și cea mai mare ediție a evenimentului. Ne place să aspirăm spre progres, iar
aceasta este o tradiție pe care ținem morțiș să o respectăm.
La cum arată cifrele și procesele de organizare pe care le-am început deja din toamna anului trecut, vom reuși să ne bucurăm din nou la Sibiu de o frumoasă sărbătoare
a comunității prin alergare și generozitate. „Norocul” nostru e că nu suntem superstițioși și suntem siguri că experiența celor 12 ani de organizare ne va ajuta să navigăm cu bine și această ediție la care ne așteptăm să participe în jur de 8.000 de oameni care se vor pune în mișcare.
Maratonul vine cu un upgrade în dimensiunea sa virtuală. De ce a fost nevoie de un nou site?
Ce plusuri și noi posibilități aduce pentru eveniment?
Platforma web a Maratonului a fost dintotdeauna un element cheie care a facilitat creșterea și efciența evenimentului. După un serviciu demn de laudă timp de 11 ani, am decis să arhivăm prima iterație a site-ului și să o înlocuim cu o versiune mai nouă. Ne-am dorit un site cu design mai modern, mai ușor de navigat, mai sigur din perspectiva datelor sensibile cu care lucrăm și care să ne permită să automatizăm multe
dintre procesele din culise, pe care publicul nu le vede și care sunt esențiale efortului de organizare. Pe multe din ele le realizam manual, consumând timp și resurse pe care acum le vom putea investi în altă parte. Ne-am bucurat să fm sprijiniți în acest demers complex de o companie sibiană care și-a dorit să ajute comunitatea investind în Maraton.
După ce la ediția precedentă ați primit un număr record de aplicații, comunitatea s-a mobilizat și mai mult în 2024. Care sunt principalele axe de preocupare ale cauzelor pentru care se aleargă în acest an?
Spre marea noastră bucurie și chiar mândrie, județul Sibiu ne demonstrează an de an că are o comunitate vie, implicată, care vrea mai mult bine pentru toți cei care trăiesc aici. Anul acesta am primit un nou număr record de aplicații din care juriul a ales 51 de cauze ofciale,
iar printre acestea regăsim: proiecte culturale, amenajări de spații verzi, proiecte dedicate sănătății sibienilor, proiecte educaționale, proiecte dedicate bunăstării animalelor domestice și sălbatice, proiecte dedicate celor mici, dar și vârstnicilor. Practic toate nevoile unei comunități empatice și conștiente de sine se regăsesc adresate proactiv la Maraton, acesta find și unul din marile motive pentru care participarea sportivă este tot mai mare, oamenii regăsind ușor o cauză pe care să-și dorească să o susțină.
Pe lângă diversitatea proiectelor înscrise la Maraton, e de notat și faptul că apar tot mai multe inițiative care au în vedere micro-comunități cu nevoi specifce, prea puțin cunoscute publicului larg. Cât de important e în arhitectura Maratonului ca toată lumea să se simtă inclusă?
Este extrem de important! Maratonul este o oglindă a comunității, iar comunitatea este compusă din multiple grupuri și curente mari sau de nișă. Faptul că aceste proiecte se simt confortabile să apeleze la mecanismul evenimentului este pentru noi o mare reușită din perspectiva dezvoltării comunitare pe care ne-o dorim și sperăm ca acest trend să se mențină și să crească în continuare.
O diferență esențială a Maratonului față de alte evenimente din oraș e că transformă oamenii din simpli spectatori în cetățeni activi și implicați. Cât de necesar e un astfel de exercițiu, mai ales că sunt și foarte mulți participanți tineri?
Magia Maratonului constă în faptul că toată comunitatea își dă mâna pentru a-l face să se întâmple. Am auzit de nenumărate ori oameni care se referă la eveniment ca find „al lor” deși n-au nicio legătură cu echipa de organizare. Ei bine, ei au dreptate și acest sentiment de apartenență și posesie aș putea spune, ne bucură enorm. Maratonul nu este al nostru, al organizatorilor, el este mult mai mare decât noi toți la un loc și construiește o cultură a implicării și a posibilului prin efort și asumare care credem că va lăsa o moștenire importantă pentru generațiile noi
care intră în contact cu el. Maratonul este un exercițiu al democrației și al libertății prin care ne putem exprima valorile și intențiile find cu totul prezenți și angrenați atât din punct de vedere fzic, mental, spiritual cât și social. Este despre a ne lua puterea în propriile mâini și de a face pași concreți spre rezultatele pe care vrem să le facem vizibile. Este un mecanism tare fain pe care ne bucurăm că-l putem servi an de an.
Ediția 13 are nu mai puțin de 11 curse, dintre care 4 dedicate copiilor. Cum s-a conturat programul celor două zile ale Maratonului și ce alte evenimente conexe cuprinde?
Sâmbătă, 25 mai, încă de la primele ore ale dimineții, vom începe cursele dedicate adulților și adolescenților, iar Piața Mare și, în premieră, Piața Mică, vor f pline de activități surpriză ce vor angrena publicul într-o atmosferă de sărbătoare.
Duminică, 26 mai, ne vom distra în alergare alături de cei mici în ziua dedicată lor, iar activitățile din Piețe vor f adaptate pentru a-i ajuta să aibă o zi specială. De asemenea, pentru monumentala PoArtă a evenimentului pregătim noi surprize! Doi artiști contemporani de renume internațional vor decora acest simbol al evenimentului.
Cu mai multe detalii despre bucuria estetică pe care o pregătim publicului în acest an, vom reveni cu parcurs. Ce
pot să vă spun este că în acest an sibienii decid ce va apărea pe PoArtă, datorită metodologiei de creație participativă pe care cei doi o practică. În acest sens, interviuri cu oamenii comunității au loc chiar acum.
Un lucru care mi-a atras atenția e lista lungă de parteneri, de la companii multinaționale până la instituții de cultură și massmedia. Cât de mult contează în evoluția Maratonului încrederea și susținerea pe care o primiți din partea lor?
Peste 50% din numărul de alergători înscriși vine din partea partenerilor de la companii, așadar ei au un rol extrem de important în propagarea și accesibilizarea evenimentului pentru un mare număr de oameni. De asemenea, datorită partenerilor noștri putem livra un eveniment de o calitate înaltă, care este, de altfel, și unul extrem de costisitor în sine, dincolo de faptul că generează sume importante pentru inițiativele locale. Maratonul nu putea avea creșterea spectaculoasă de care se bucură, fără suportul acestor parteneri cu care am dezvoltat relații foarte sănătoase și apropiate de-a lungul anilor.
Maratonul a crescut de la un an la altul, n-a făcut pauză nici măcar în contextul greu de gestionat al pandemiei, a contribuit la mici și mari schimbări în comunitatea sibiană, a coagulat sponsori, alergători, fundraiseri,
susținători etc. Chiar dacă totul pare că funcționează de minune, ce aspecte consideri că lipsesc sau ar putea f îmbunătățite?
Cu siguranță că ar f ușor să te oprești la tot ce merge bine în Maraton. Este până la urma urmei cel mai mare maraton din provincie, iar asta este o mare realizare pentru Sibiu. Însă Maratonul a evoluat și pentru
că noi, echipa de organizare, suntem o mână de oameni ambițioși și cu standarde profesionale ridicate, iar din punctul nostru de vedere, mai este mult până departe. În primul rând, avem nevoie de mai mulți experți în „core-team” alături de care să putem adresa idei de dezvoltare pe care le avem și care încă nu au putut f puse în practică. În al doilea rând, ne dorim ca pe viitor să avem tot mai multe experiențe interesante pe traseu pentru sportivii noștri, să construim o experiență și mai de festival în piețele orașului, să implicăm cartierele și să devenim mai vizibili la nivel național, gestionând totuși creșterea într-un mod sustenabil pentru infrastructura Sibiului.
Pentru asta avem nevoie de mai multă resursă umană și materială, iar toate acestea vin doar în timp și prin muncă consolidată.
Profesorii, studenții și elevii sibieni aleargă împreună la Crosul ULBS
Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, prin profesorii și studenții Facultății de Științe - specializarea Educație Fizică și Sport, în colaborare cu Primăria Municipiului Sibiu și Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, organizează cea de-a treia ediție a Crosului ULBS. Evenimentul se va desfășura în data de 17 mai, cu startul și sosirea de la Stadionul Municipal, intrarea
din parcul Sub Arini. Înscrierile se fac exclusiv online pe site-ul ulbsibiu.ro până la data de 10 mai, ora 23:59. Taxa de participare este de 20 de lei, iar elevii benefciază de gratuitate. La concurs se pot înscrie studenți, absolvenți, personal didactic și de cercetare, personal didactic și de cercetare auxiliar, personal administrativ ULBS / AFT, elevi ai claselor a XI-a și a XII-a ai liceelor din Sibiu, profesori din mediul preuniversitar, precum și angajați ai companiilor partenere. Dovada apartenenței la ULBS / AFT sau dovada calității de elev pentru liceeni, trebuie prezentată obligatoriu la secretariatul concursului, la Start, în data de 17 mai. Numărul maxim admis în această competiție e de 500 de participanți. La ediția 2023 au participat 241 de alergători, iar primii trei alergători clasați la fecare probă a competiției au primit diplome, medalii și premii.
Tic tac... au rămas mai puțin de 60 zile până la deschiderea noului Aqua Park. Cu tobogane spectaculoase, piscine relaxante și activități pentru toate vârstele, acesta promite să fe unul dintre cele mai populare destinații ale verii. Extinderea Aqua Park-ului marchează un moment crucial în evoluția noastră, aducând un plus de bucurie și aventură pentru toți cei ce ne ași atracții, ne propunem să întărim statutul nostru ca lider în industria parcurilor acvatice din Sibiu și să continuăm să satisfacem dorințele și nevoile unei varietăți largi de vizitatori.
Pe lista noilor facilități se numără tobogane fascinante care promit senzații tari, zone de joacă special dedicate copiilor, cu jocuri acvatice și piscine tematice, unde oamenii pot scăpa de agitația cotidiană și se pot lăsa purtați de liniștea și frumusețea naturală a mediului înconjurător.
În aceste zile rămase, lucrările de construcție sunt în plină desfășurare. Echipele de muncitori
și ingineri lucrează fără oprire pentru a fnaliza detaliile fnale și a asigura că totul este pregătit pentru o experiență incredibilă pentru toți vizitatorii. De la watergun-uri până la amenajarea zonelor de relaxare și dotarea cu echipamente de siguranță, noul Aqua Park promite să fe o atracție de neuitat pentru întreaga comunitate Aria. Un element-cheie al noului Aqua Park este angajamentul față de siguranța și confortul vizitatorilor. Echipamentele sunt supuse unor verifcări riguroase și sunt menținute în conformitate cu cele mai înalte standarde de siguranță. Personalul instruit și experimentat va f mereu prezent pentru a oferi asistență și ghidare, astfel încât toți cei care vizitează Aria Aqua Park să se poată bucura de aventură într-un mediu sigur.
Cu fecare zi ce trece, suntem tot mai aproape de a începe o nouă aventură acvatică, în care distracția și bucuria vor f la ele acasă
Una dintre funcțiunile publice culturale necesare într-un oraș este muzeul sau galeria de artă. Nevoia unui spațiu de exprimare a artiștilor și de conexiune a acestora cu publicul a dus la dezvoltarea unor programe de arhitectură dedicate, flexibile, în care atât arhitecții, cât și artiștii să își poată exprima creativitatea. În anumite cazuri, în special pentru exprimările artei moderne care inventează, refolosește și reinterpretează moștenirea diversă culturală se folosește spațiul de expunere nu doar ca un cadru auster potrivit pentru a pune în valoare operele, ci ca un participant la actul artistic. De multe ori regăsim clădiri care au fost construite pentru funcțiuni complet diverse, care au funcționat pentru mai multe decenii, iar ulterior au fost transformate în spații
culturale. Fabrici, hale de depozitare, gări, biserici sau o multitudine de alte construcții valoroase au fost salvate de la demolare prin acest instrument al reconversiei.
„Cea mai mare satisfacție, cred, este atunci când o clădire este inaugurată, publicul o ia în stăpânire, îi tai cordonul ombilical și o vezi începându-și propria viață. Nu există nici o satisfacție mai mare.”
arh. Moshe Safdie
Un exemplu interesant din această categorie vine din Iași, unde a fost amenajat un Centru Internațional de Artă Contemporană în spațiul fostei băi publice a orașului, o clădire pe cât de frumoasă și valoroasă, pe atât de puțin întreținută în anii premergători intervenției. Fără să fie lipsite de controversele oarecum obișnuite investițiilor publice, reabilitarea, consolidarea și refuncționalizarea spațiului amplasat în centrul municipiului se dovedesc a fi un exemplu bună practică în arhitectură.
Autorii proiectului de arhitectură, arh. Corneliu Ciobănașu, arh. Filip Ciobănașu, arh. Nicoleta Caba, povestesc pe scurt istoria recentă a clădirii în textul descriptiv care a însoțit proiectul în secțiunea de restaurare a Bienalei Naționale de arhitectură ediția 2023, unde au câștigat premiul secțiunii (ex-aequo): „După aproximativ 90 de ani de funcționare ca baie publică, la începutul secolului al XXIlea imobilul a devenit scena evenimentelor ocazionale de artă contemporană. Tot în această perioadă, construcția intră într-un proces de reparare, în urma căruia au fost îndepărtate majoritatea tencuielilor interioare. Chiar
și așa, spațiile interioare, monumentalitatea, planimetria
și decorațiunile sale au atras artiștii contemporani, ce au organizat prezentări de film, instalații video, intervenții <<site-specific>> și „performance”-uri. Au
urmat o serie de evenimente care au adunat artiști proveniți din spațiul cultural național și internațional, clădirea devenind un punct de convergență a actelor artistice neconvenționale. Pentru că la toate acestea se adăugă și găzduirea celei de a V-a ediții a Festivalului Periferic, autoritățile au decis să lanseze în 2016 un proiect de conversie funcțională și restaurare a Băii Turcești. În acest răstimp, starea de conservare a clădirii s-a înrăutățit, fapt care a condus la interzicerea utilizării acesteia începând cu anul 2014, când, din păcate, a devenit un loc preferat de persoanele fără adăpost, care au deteriorat și mai mult spațiile, folosind o parte din tâmplărie pentru încălzirea încăperilor.
Încă din timpul șantierului, clădirea a redevenit un punct de atracție pentru artiștii contemporani și a găzduit deja evenimente din cadrul a două ediții ale Festivalului Romanian Creative Week. Ulterior acestor evenimente, a fost încheiat un parteneriat între Municipiul Iași, în calitate de proprietar al clădirii, și Universitatea Națională de Arte <<George Enescu>>, Iași cu scopul de a facilita accesul studenților artiști la o piesă importantă de infrastructură.
În urma acestui proiect, o clădire emblematică pentru municipiul Iași va deservi inițiativele creative contemporane, pentru ca împreună, trecutul și prezentul, să inspire comunitatea și generațiile viitoare.”
Nu este exclus să constați că te atrage în mod neașteptat o persoană pe care până acum o considerai doar amic sau cunoștință. În a doua jumătate a lunii s-ar putea să descoperi că ai destul de multe în comun cu persoana respectivă, că aveți aspirații similare și sisteme asemănătoare.
Este posibil ca iubirea să îți iasă în cale chiar dacă nu o cauți. Ai un farmec aparte și nu ar f de mirare să constați că atragi atenția unei persoane care nu îți displace. Se poate naște o relație deosebit de intensă, cu un impact major asupra Taurilor.
Racii sunt în general dornici de stabilitate și de siguranță, iar contextul astrologic al acestei luni îi îndeamnă și îi ajută să își dea seama dacă relația amoroasă în care sunt implicați poate conduce la căsătorie, la o relație armonioasă și plăcută pe termen lung.
Unele Balanțe benefciază de oportunități importante de a se apropia intim de perechea lor și nu este exclus să se creeze în mod neașteptat punți de legătură la nivel sufetesc. Alte Balanțe au ocazia să îmbunătățească latura erotică a relației lor sentimentale.
Dacă ești la începutul unei relații romantice, s-ar putea să constați destul de repede că relația este mai profundă decât te-ai așteptat, chiar dacă atmosfera rămâne relaxată și plină de umor. Să nu te gândești doar la dorințele tale, ci și la așteptările celuilalt.
Faci cunoștință cu o persoană împreună cu care să trăiești o poveste de iubire intensă, pasională și profundă. Nu este exclus ca această relație să evolueze rapid și să te trezești pe neașteptate că te gândești serios la o relație stabilă, pe termen lung.
Ai posibilitatea să îți îmbunătățești viața socială și să progresezi mult în relația sentimentală sau în căsnicie, după caz. Unii Scorpioni decid că este momentul să își asume un parteneriat amoros, să se implice, să se deschidă mai mult către persoana iubită.
Ai posibilitatea să faci un credit avantajos sau să găsești soluția optimă pentru a te bucura de un spațiu al tău, amenajat așa cum îți dorești. Dacă în lunile trecute ți-a fost greu să ajungi la un consens cu perechea ta în ceea ce privește suma pe care ar trebui să o investiți.
Unii Gemeni se lasă tentați de relații secrete. În cazul în care ești căsătorit sau implicat într-o relație stabilă și cedezi tentației, este foarte posibil să ai parte de consecințe neplăcute. Unii Gemeni au tendința să nu ia în serios acest risc, în speranța că imprudența lor va rămâne nedescoperită.
S-ar putea ca perechea ta să dorească anumite clarifcări în legătură cu viitorul relației pe termen lung. Vestea foarte bună este că persoana iubită știe cum să pună problema într-un mod constructiv, așa că sunt șanse mari să găsiți împreună cea mai bună soluție și să vă revitalizați relația.
Dacă ești în faza în care dorești să cucerești pe cineva, este recomandt să îți temperezi avântul și să ai grijă să nu fi excesiv de insistent, pentru că există riscul ca atitudinea ta sa fe percepută ca agresivă. Ai posibilitatea să îți consolidezi căsnicia, să ofcializezi relația sentimentală în care ești deja.
Este cea mai bună perioadă pentru a vorbi despre ceea ce simți față de perechea ta sau față de o persoană pe care vrei să o cucerești. Acum ai posibilitatea să clarifci multe aspecte ale relației tale și să îți comunici dorințele și intențiile cu mai multă claritate și cu șanse mai mari să fi înțeles cu adevărat.
Primul contact cu Sibiul l-a avut în urmă cu 10 ani, în perioada de desfășurare a FITS. Atrasă iremediabil de energia orașului renunță la toate planurile și se mută aici. Acum sărbătorește 9 ani de când Sibiul a devenit acasă. Se specializează în Teatrologie și Artele Spectacolului, iar mai apoi în Management și Antreprenoriat Cultural, se implică în proiecte culturale derulate de Departamentul de Artă al ULBS, coordonează festivalul DATfest și colaborează cu TNRS și FITS.
DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru oamenii cu sufet fain, pentru străduțele întortocheate care duc spre piețe aglomerate, muzee sau spectacole stradale, pentru serile de vară în care ajungi întâmplător ghidul unui grup venit să descopere Sibiul.
TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ
ÎN SIBIU Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime, în special în timpul unui concert marca FITS, Muzeul ASTRA - puncte bonus dacă îți e drag romanul Don Quijote și asociezi morile de vânt, Parcul Cetății - o promenadă de-a lungul zidurilor medievale care include și Aleea Celebrităților.
UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL În urmă cu
9 ani am luat decizia de a mă muta la Sibiu după ce l-am
descoperit în timpul FITS. Nu aș avea cum să nu-l asociez cu acesta. Dar am ajuns să îndrăgesc și DATfest, Focus in the Park, Astra Film Festival.
ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Energia oamenilor și arhitectura.
UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE
SIBIULUI Orice preparat cu rubarbă.
CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O
GĂSEȘTI Restaurantul SIA are acel meniu care poate satisface orice preferință culinară. În fecare anotimp mă bucur de o vizită la PLAY, unde ingredientele locale se îmbină în preparate memorabile.
CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE
SIBIULUI Relaxarea tipică sibienilor și culorile orașului: un grafti ce acoperă o întreagă clădire, contrastul unui copac verde lângă o clădire istorică galbenă.
UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL Priveliștea de la Crucea de pe Dealul Gușteriței.
SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE
REVITALIZATE Locurile ce par abandonate din zona gării merită atenția noastră pentru a le da iar viață. Poate ar trebui să ne inspirăm din povestea Fabricii de cultură și să realizăm câte o manifestare culturală în fecare weekend în acele locații. Dar și Muzeul Locomotivelor cu Abur, un loc mai puțin cunoscut chiar și sibienilor.
FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI Puțin tradițional, multă istorie și artă cât cuprinde, sub toate formele ei.
SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Un centru pentru toate vârstele care să pună la dispoziția comunității un loc unde ideile sibienilor se unesc și dau viață unor proiecte inedite.
