2 minute read
Când s-or face micii mari?
Se spune că grataragiu trebuie să te naști și că exercițiul nu ar fi de ajuns ca să stăpânești focul cum trebuie și să nu usuci mititeii, fleicile ori pieptul de pui.
Adevărul e că am mâncat mici în destul de multe locuri încât să conchid că, în majoritatea cazurilor, sunt mediocri. Fie carnea aleasă e de proastă calitate, fie nu sunt suculenți, fie sunt făcuți pe grill cu rocă vulcanică și le lipsește aroma inconfundabilă de lemn ars. Uneori, muștarul era inferior, pâinea – cea mai ieftină, berea caldă. Există însă și excepții, grătare cu ștaif și cu renume în materie de mici: Terasa, la Obor, Caru’ cu bere și Cocoșatu, în București. La Partid, în Gara Lehliu, Ciotoianu, în Popești Leordeni, Rapid, în Brașov. Cunoscuți sunt și cei de Dedulești (Dealul Negru), care pe mine, personal, m-au dezamăgit de fiecare dată. Mi-aș dori să completez lista cu locuri faine descoperite de voi.
Advertisement
Spre deosebire de verișorii lor primari de prin Balcani (Ćevapčići), mititeii noștri au o cantitate considerabilă de usturoi și factorul principal de diferențiere: conțin bicarbonat de sodiu, cel care conferă acea consistență afânată. Dar, tot spre deosebire de alte popoare, noi suntem megaconservatori în a îi mânca: muștar ori ardei iute, dat prin sare. Atât.
Bun, au mai existat încercări și inventări. Menționez micii pe pâine (unde pasta de mici era întinsă pe felie și fripte împreună – bravos Florin Itu) sau mititeii din limbă, gândiți de Alex Petricean (foarte buni și surprinzători), din meniul de primăvară de la NOUA. Mai făcea și Radu Dumitrescu la Voila (eu am luat la evenimentul făcut cu Mihai Toader), dar asta din an în… 1 mai. A existat și o pizza cu mici, din când în când mai reapar și McMicii – ultimele două mult mai puțin comestibile. Parcă exista și o șaorma cu mici și au mai încercat un fel de fastfood dedicat, dar fără succes. Cumva, prin cherhanale, prin Deltă și în curtea lui Daniel Voinea găsești și mici din pește.
Pentru final am păstrat un exemplu pe care îl aplaud: platoul cu mici de la City Grill, care conține micii lui Iordache, mici de Lehliu Gară, de Obor și de Medgidia. Deja, uite că avem și indicații geografice. Deci, se poate!
Adică am putea avea preparate care să aibă varietatea și bogăția de ingrediente precum cele cu kebab-uri, verișorii orientali ai micilor. Sau, precum cei frecvent întâlniți în Sarajevo, serviți într-o pită lepinje sau somun, adesea cu ceapă tocată, smântână, kajmak, ajvar, brânză cottage, piper roșu tocat și sare. Am scris ajvar… adică acea zascuscă balcanică? Hmmm, mici cu zacuscă? O să ziceți bleah. Dar, înainte, v-aș invita să mâncați așa un sendviș cu mici și cu de toate.
