Ocolul grătarelor în jurul lumii

1Mai, mici pe grătar, pădure, ieșire cu prietenii. În timp ce pentru unii, aceasta este ieșirea ideală, pentru cei mai curioși sau mai plictisiți de ceafa de porc mâncată la Cernica, am pregătit mai multe idei de grătar, de prin toate colțurile lumii.

În Iordania, grătarul se numește Zarb și până să vedem ce fel de carne se mănâncă, trebuie amintit faptul că „grătarul” iordanian este și el diferit. Astfel, se sapă o groapă în nisip, pe fundul ei se pun cărbuni și pietre ferbinți sau țevi de fer încinse. Peste, se adaugă carnea de grătar învelită în frunze de palmier. Apoi sunt puse pături, ce urmează a f acoperite cu nisip și lăsate timp de două-trei ore, pentru a se putea găti carnea. Acum că am afat modul de pregătire, e timpul să știm și ce proteină se împachetează în palmier. De cele mai multe ori e aleasă carnea de miel sau oaie, însă și puiul marinat în lămâie, usturoi, sare și piper este o alegere la fel de populară. Nu putem uita de orezul gătit în frunze de palmier sau de legumele „la grătar”, precum: morcovii, ceapa sau cartofi. Printre garniturile specifce Zarb se numără: humusul, mutabal (similară cu salata de vinete) și salata de roșii cu castraveți.

De pe grătarul japonezilor sunt nelipsite frigăruile de pui, pe care ei le numesc yakitori. Pe un băț din bambus sau oțel, numit kushi, se pun bucățile de pui, marinate în sos teriyaki și sare, iar mai apoi se așează frigăruile pe un grătar cu cărbuni. Există și o variantă dulce-picantă a yakitori, în care sosul teriyaki e înlocuit cu unul din mirin, sake, sos de soya picant și sare. Și pentru că japonezii nu au mereu timpul necesar pentru a face un grătar, s-au gândit la toate, iar yakitori poate f găsit pe la toate magazinele gata preparat.

Celebrul grătar coreean nu putea lipsi de pe listă. Acest tip de grătar este ceva mai sofsticat, în sensul că grătarul este încorporat la masa la care stau participanții. În ceea ce privește carnea, porcul și vita sunt preferate, în special pieptul de porc, carnea de pe coaste sau bulgogi (carne marinată tradițional). Un element esențial al grătarului coreean îl reprezintă garniturile, astfel că printre cele mai populare se numără: salata, usturoiul, ceapa albă, ciupercile și pasta de fasole roșie.

Grătarul flipinez include toate părțile unui pui sau ale unui porc, însă ceea ce e special la el este marinada ușor lipicioasă în care este învelită carnea, dar și prepararea de lechon, porc umplut și făcut la rotisor. Adesea, la un grătar flipinez vom găsi drept garnitură orezul și sawsawan, care este cuvântul flipinez pentru sos și care poate f preparat într-o gamă largă de variante.

In Fiji, grătarul se numește lovo, în traducere liberă, festin în pământ. Astfel că, într-o groapă săpată în pământ se pun pietre vulcanice, lemn și paie. Acestora li se dă foc, iar când pietrele vulcanice au absorbit destulă căldură, diferite cărnuri învelite în frunze de banan sunt plasate peste și acoperite cu frunze de cocotier și țărână, urmând să rămână în acest fel la gătit timp de două ore. Printre opțiunile cele mai populare de proteină se numără: peștele papagal, picioarele de porc și puiul (de cele mai multe ori, întreg). Ca să meargă la grătar, la lovo se consumă și salată de ferigi sălbatice, pastă de tomate și prăjitură flipineză cassava.

Pentru iubitorii de pește, afați că de cele mai multe ori, proteina vedetă grătarul portughez este sardina. Peștele este lăsat pe grătar până ce pielea sa prinde o culoare aurie. Pe grătar se adaugă ardei gras roșu și verde, ce urmează a f tăiat și amestecat cu ulei de măsline, pentru a obține garnitura perfectă pentru sardine.

Spre fnal, vă ofer o versiune de grătar mai de pe la vecinii greci. La ei, grătarul se numește Antikristo și se remarcă prin însăși forma sa unică: o cușcă de metal poziționată în mijlocul focului. La carne, lucrurile stau simplu: miel în vârstă de 10-12 luni, tăiat pe bucăți și condimentat cu sare, lăsat la gătit ore bune pe grătar. De cele mai multe ori, garniturile sunt salate din verdețuri și celebra pita grecească. La desert se servește adesea brânza mzithra, peste care se adaugă miere.

Chiar dacă ne numărăm printre cei care nu se pot despărți de clasicii mici pentru a încerca un alt tip de grătar, am afat un lucru nou pentru momentele când avem cărbuni, dar nu și grill, și anume: că o groapă e îndeajuns.

Lemongrass

Prima dată când am simțit gustul acestei plante a fost momentul în care, după 14 ore de zbor, am aterizat în Bali, am ajuns la cazare și am fost întâmpinați cu un ceai de lemongrass și ghimbir. În acea stare de oboseală accentuată, aroma explozivă, forală, proaspătă și ușor picantă a ceaiului a fost exact de ce aveam nevoie.

Am afat apoi că bucătăria balineză folosește lemongrass pentru aproape orice. De la sate ayam, preparatul cu carne tocată de pui sau pește, ce poate f servit pe tije de lemongrass, la salatele picante peste care se adaugă un praf de lemongrass, la curry, legume și diverse tipuri de orez, gustul de lemongrass e omniprezent în Bali. Uneori, pentru că aroma preparatelor tradiționale e efectiv explozivă, nu mai poți face altceva decât să constați că e acolo, în mâncare, alături de sambal (sosul de ardei iute), ghimbir, frunze de lămâi și multe alte arome pe care adeseori nu le poți identifca.

Am găsit lemongrass și în Sibiu, cu tije uscate și tăiate mărunt sau chiar proaspăt, cu tije micuțe, asemănătoare ca aspect și dimensiune cu ceapa verde. În România, e un condiment cunoscut sub numele de citronella sau iarbă de lămâie, dar e foarte puțin folosit în mâncare. În Bali, însă, lemongrass se vinde în piețele de legume și fructe, dimineața devreme, la răsăritul soarelui. Pe tarabe găsești mănunchiuri mari de lemongrass, ce arată mai degrabă ca și tijele de praz, iar oamenii cumpără astfel de mănunchiuri pentru că aroma plantei e mult mai puternică atunci când e proaspătă. Dincolo de gătit, lemongrass e folosit și pentru cosmetice, pentru că aroma aceea ce amestecă mirosul foral și pe cel asemănător cu lămâia se pretează perfect pentru creme, loțiuni și săpunuri.

După acel prim ceai de lemongrass băut în urmă cu 3 ani, am căutat gustul de lemongrass imediat cum am ajuns a doua oară în Bali. L-am găsit peste tot, în mâncăruri, în uleiuri cosmetice și creme, în săpunuri și chiar în bețigașele parfumate din ofrandele ce se afă peste tot. Pentru mine, lemongrass e una dintre aromele defnitorii pentru insula zeilor.