„Succession”

-acum și pentru totdeauna-

Unul dintre primele „POV”-uri pe care le-am scris a fost despre serialul fenomen al celor de la HBO, Succession. Pe atunci fusese lansat doar primul sezon, dar am simțit că urmează să fie ceva grandios. Și am avut dreptate. Acum, cinci ani mai târziu, serialul a luat sfârșit odată cu sezonul patru, dar el o să rămână cu mine pentru totdeauna.

Pentru cei care nu au reușit să-l vadă sau doar au auzit de el, povestea ar fi cam așa: Logan Roy, un mogul care deține una dintre cele mai mari companii din S.U.A., printre care și un trust de televiziune, se hotărăște că timpul lui a trecut și ar vrea să predea ștafeta unuia dintre copiii lui, Kendall, Roman, Shiv sau Connor. De aici începe nebunia. Un fel de Game of Thrones în secolul XXI, dar unde săbiile, caii și armurile voluminoase au fost schimbate cu replici acide, pixuri și costume elegante de mii de dolari.

Odată cu acest ultim sezon, situația este însă complet diferită. Logan, deși dornic să își vândă compania Waystar ROYCO unui tânăr tech genius norvegian, pe nume Lukas Matsson (jucat impecabil de Alexander Skarsgard), moare subit în episodul trei, iar cei trei copii (al patrulea fiind deja ieșit din schemă), sunt puși față în față cu decizia vieții lor: să respecte dorința tatălui și să vândă compania sau să continue să o administreze chiar ei și să încerce să ducă numele mai departe? Deși în primă instanță, decizia pare simplă, când părerile celor trei încep să difere și jocurile de culise se întețesc, nici măcar legătura de sânge nu mai înseamnă nimic.

Succession nu are lupte cu armate care se calcă în picioare. Nu are scene de nuditate care să surprindă și să incite. Nu are urmăriri de mașini sau explozii. Nu. Fiecare episod din Succession ar putea fi rezumat ca fiind 50 de minute în care oamenii vorbesc. Și în 80% din timp, nici măcar nu reușești să îți dai seama despre ce. Sunt aruncate la grămadă cifre și termeni specifici din zona businessului, uneori atât de multe că nu ții pasul. Și, cu toate astea, pentru spectatorii activi care urmăresc, fiecare cuvânt rostit e mai puternic decât orice lovitură de sabie. Trădările nu înseamnă capete tăiate și cuțite-n spate. Sunt vorbe. Vorbe și discuții care schimbă soarta lucrurilor și uneori cântăresc atât de mult, încât trădarea devine aproape palpabilă. Un ping-pong continuu de replici impecabile, livrate subtil și cu nuanță, încât uneori te lasă fără aer, grație unor scenariști care știu ce vor și și-au dat seama că uneori, cuvântul e mai puternic decât sabia.

Aș putea vorbi la infinit despre cât de mult a însemnat acest serial pentru mine și cât de bine mi-a făcut să văd ceva atât de autentic în peisajul ăsta lugubru de seriale de duzină. Aș vrea să se nască poate încă ceva similar, ceva la fel de tragic și de Shakespearian ca Succession. Dar la fel cum de la Sopranos încoace a trebuit să aștept mai bine de un deceniu, cred că cel mai sigur ar fi să am răbdare.

cel mai de succes film moldovenesc „Carbon”,

Carbon reprezintă debutul în lungmetraj al lui Ion Borş şi este considerat cel mai de succes film moldovenesc al ultimei perioade, obţinând un record la box office în Moldova şi fiind desemnat propunerea Republicii Moldova pentru premiile Oscar, la categoria

„Cel mai bun film străin”. Premiera românească a filmului, scris de Mariana Starciuc şi regizat de Ion Borş, a avut loc în cadrul TIFF, unde a fost recompensat cu Premiul Publicului, iar zilele acestea ajunge în cinematografele din toată ţara, începând din 7 iulie. Din distribuție fac parte Ion Vântu, Igor Caras-Romanov, Adriana Bîtcă, Constantin Haret și Ion Coșeru. Filmările au durat 36 de zile și au avut loc în perioada august-octombrie 2020.

Un film captivant şi profund, care explorează subtil teme precum conflictul uman, dezumanizarea şi propaganda, Carbon oferă o perspectivă provocatoare asupra societăţii moldoveneşti. Acţiunea filmului are loc în Republica Moldova anului 1992, în apropierea zonelor de conflict de pe Nistru. Povestea urmăreşte peripeţiile unui tânăr tractorist care, din dorinţa naivă de a-şi construi o viaţă „normală” alături de iubita sa, porneşte într-o călătorie periculoasă spre împlinirea visurilor. O descoperire sinistră transformă călătoria într-o aventură plină de situaţii absurde, în care eroul se confruntă cu indiferenţă, lăcomie şi prostie din partea celor din jur. Prin această poveste tulburătoare, el învaţă lecţia esenţială de a fi un om, o experienţă care îi va schimba viaţa.

Sinopsis-ul oficial spune că „În Moldova anilor 90, Dima, un șofer de tractor, decide să se înroleze în armată și să ia parte la războiul de la granița cu Transnistria, alături de Vasea, un veteran al războiului din Afghanistan. Pe drum spre front descoperă un cadavru carbonizat, care nu prezintă interes pentru nimeni, nici măcar pentru autorități. Dima și Vasea se hotărăsc să-i ofere o înmormântare cuvenită și pornesc într-o călătorie plină de aventuri și situații limită în încercarea de a afla identitatea cadavrului.”

Ion Borş (n. 1990) a absolvit studiile de actorie la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, Moldova. Din 2017 este fondatorul Kantora Film Production. A regizat şi produs primul său scurtmetraj, intitulat Plus minus unu, care a avut premiera şi a câştigat trei premii importante la RAVAC IFF şi apoi a obţinut premiul pentru cel mai bun debut internaţional la Huesca Film Festival, din Spania.

„INSIDIOUS”,

Un final neașteptat în spatele ușii roșii

Cu cât călătorești mai departe în universul Inisidous, cu atât traseul devine mai terifiant. Iată că seria de filme Insidious ajunge la final, cu ultima lor producție, intitulată Insidious: The Red Door/ Uşa roşie. Astfel, pentru ultimul capitol al poveștii familiei Lambert, toată distribuția se reunește pentru un final surprinzător și, mai ales, foarte sângeros.

Încă din 2010, când a fost lansat primul film al seriei de cinci, familia Lambert a fost prezentată publicului, fiind formată din cei doi soți, Josh (Patrick Wilson) și Renai (Rose Byrne), alături de copiii lor, dintre care unul, mai exact Dalton (Ty Simpkins), va trece prin chinuri crunte, răpit fiind de un demon. Bântuiți de creaturi neastâmpărate, dintr-o dimensiune numită The Further, familia Lambert și-a continuat povestea în capitolul doi, trei ani mai târziu (Insidious: Chapter 2, 2013), urmând ca, în capitolele trei (Insidious: Chapter 3) și patru (Insidious: The Last Key), acțiunea să se concentreze pe investigatoarea de paranormal Elise Rainier (Lin Shaye).

Cu Insidious: The Red Door, ne întoarcem, totuși, în prezent. Amplasat ca acţiune la 10 ani după cel de-al doilea film, acesta îi reunește pe actorii Patrick Wilson și Rose Byrne, însă de data aceasta, Wilson este atât în spatele, cât și în fața camerei, el făcându-și astfel debutul regizoral: „Sunt onorat și încântat să fiu la cârma următoarei ediții Insidious, care va oferi o șansă uimitoare de a readuce la lumină experiențele prin care a trecut familia Lambert acum un deceniu, precum și de a face față consecințelor alegerilor lor. Regizarea acestui film este atât din punct de vedere profesional, cât și personal, un moment complet pentru mine și sunt extrem de recunoscător că mi se încredințează în continuare să spun această poveste înspăimântătoare și bântuitoare. Mergem mai departe…”.

Insidous: The Red Door îi găsește pe Josh și Renai ca fiind doi foști soți, pentru că aceștia au divorțat între timp, Josh încercând să pună cap la cap o viață care pare să aibă goluri majore, pe care nu le poate umple. Dalton, fiul celor doi, acum un tânăr adult, se îndreaptă către o facultate de artă de pe Coasta de Est și are o relație tensionată cu tatăl său. Familia va trebui să pătrundă mai adânc decât oricând în The Further, universul grotesc, înfruntându-se cu trecutul lor întunecat și cu o mulțime de pericole noi, care pândesc în spatele ușii roșii.

Vedem deznodământul acestei povești terifiante în cinematografe, începând din 7 iulie!

J uli AN l AGe

„View with a Room”

Chitaristul și compozitorul Julian Lage a revenit după un an de la lansarea albumului „Squint”, una dintre cele mai bune producții de jazz ale anului 2021, cu un nou titlu, reunind trio-ul format cu basistul Jorge Roeder și bateristul Dave King, răspunzând la una dintre întrebările de mult formulate în lumea jazz-ului: poți avea laolaltă orchestrații bogate, improvizație organică și expresia agilă a unui trio? A descoperit câteva detalii studiind înregistrări istorice cu Charlie Christian și a șlefuit un stil propriu, fascinant prin echilibrul dintre tehnică și emoție, trecând prin diverse formule, care să acopere cât mai multe posibilități. S-a oprit din nou la trio cu albumul „View with a room” și, pentru a adăuga o voce de echilibru, l-a invitat pe emblematicul chitarist Bill Frisell, cu care a format un vocabular inspirat din jazz-ul modern, dar și din surse precum Beach Boys sau George Harrison. Chitariștii, susținuți de ritmica fluidă, împletesc blues-ul cu rockabilly, boogie, hard bop și improvizație cu inteligență de maestru și cu prietenie candidă, răspunzând la mai multe întrebări la care și noi căutam un răspuns. Și, în timp ce găsim răspunsuri, ne minunăm de muzica acestui grup și absorbim întreaga plăcere pe care această colaborare o degajă.

Mitichi

președintele Feeric Fashion Week

Cea de-a 15-a ediție a Feeric propune cinci zile de show-uri pe cele mai spectaculoase catwalk-uri. Ce designeri și branduri își vor prezenta cele mai noi colecții la Sibiu?

Am ajuns într-adevăr la cea de-a 15-a ediție. Unii o consideră aniversară, însă noi am ales să celebrăm o dată la zece ani pentru că avem de gând să continuăm să creștem proiectul astfel încât fiecare aniversare să însemne cu adevărat o evoluție impresionantă. Anul acesta am reintrat în ritmul avut înainte de pandemie când evoluția era una extrem de accelerată. Deși încetiniți de pandemie și apoi de situația beligerantă din vecinătate, am reușit anul acesta să revenim la un număr de participanți din peste 20 de țări, din care aș enumera Italia, Franța, Marea Britanie, Spania, Qatar, Egipt, Ucraina, Lituania, Grecia, Turcia și multe altele în care influența

Feeric Fashion Week e extrem de însemnată. Dintre numele designerilor ce își vor prezenta colecțiile enumăr Hooldra, Georgia Chioni, Kimono & Me, Camelia Ienciu, Bujra Al Hajar, Alexandru Fediuc, Sophia Kasimtcha, Idea Moda, Sinergy by Promenada și mulți designeri tineri.

Dintotdeauna Feeric a adus în atenție nu doar nume consacrate, ci și tinere speranțe aflate la început de drum. Cum e integrată tânăra generație în săptămâna modei de la Sibiu?

Dacă vorbim de Feeric ca un susținător al continuității designerilor și a integrării celor tineri atunci trebuie să aduc în discuție un alt proiect numit România Creativă Educată - Sibiu 1.0, care se dorește a fi un program educațional pentru viitoarele generații de designeri, acum studenți sau elevi. Pentru aceasta, implicăm toate resursele de cunoștințe, financiare și relaționare dobândite în cei 15 ani și le oferim gratuit în module educaționale celor interesați. Parteneriatele cu universități din Sibiu, București, ClujNapoca, Timișoara, Iași, Arad și Oradea, dar și cele cu IED Milano și cu alte țări din Europa de Est, Balcani, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord vor crea o amploare nemaiîntâlnită pentru un astfel de proiect. Ca urmare, în Feeric vom folosi rezultatul obținut în programul educațional și vom fi în viitor mult mai determinați în ceea ce privește modul de raportare și dezvoltare a noilor generații de designeri.

Pentru designeri, Feeric nu înseamnă doar prezentări, ci și networking. Cum reușiți să convingeți jurnaliști, buyeri, editori de modă, stiliști etc. din toată lumea să vină la Sibiu?

E destul de simplu să atragem atenția cu portofoliul de imagini pe care îl avem. Orașul în sine ne ajută extrem de mult pentru că astfel îi atragem nu doar la un fashion week, ci într-o experiență. Pe de altă parte, indiferent cât de frumos arată lucrurile, important e pentru aceștia să găsească un conținut de calitate.

Astfel lucrăm cu editori și art directori internaționali care împreună cu oamenii din echipă pot crea selecții de colecții care atrag interesul celor din industrie.

Despre ediția trecută spuneai că e una de tranziție ce pregătește un nou drum, prin abordarea unui segment educațional și prin implicarea comunității locale. Cum se reflectă acest demers în ediția care stă să înceapă?

Așa a și fost ediția trecută, iar mărturie vor fi rezultatele pe care le vom prezenta în această ediție. După o perioadă hibridă în care industria modei a încercat să se reașeze ne-am adaptat și am adus componenta educativă ca un mare segment în dezvoltarea proiectului, dar din acest an am propus și primele baze de dezvoltare pentru un hub local de creație. Avem suport artistic, logistic și chiar comercial pentru a defini direcțiile acestui proiect local până la final de an. Parteneriatul cu Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu poate fi văzut cel puțin curios pentru proiectele de modă, însă lucrul care lipsește acum designerilor e antreprenoriatul. Cred că o legatură între creativi și economiști poate duce la parteneriate de succes sau schimburi de informații și resurse ce pot ajuta ambele părți în dezvoltare.

Cât de important e pentru o săptămână a modei să se reinventeze continuu?

Cred că de-a lungul timpului nu a existat un proiect forțat să se reinventeze mai mult decât a făcut-o Feeric. În primele ediții din 2008 și 2009 aveam mai puțin fashion și mai mult show, apoi în următorii ani ne-am confruntat cu o criză financiară cruntă, dar am rezistat și am continuat. Pasul următor a fost cel internațional, unde România avea credit zero în industria modei, în afară de forța de muncă disponibilă. Prezența internațională ne-a obligat la standarde de care aparent eram depășiți, dar ne-am adaptat repede și în acest context. Am început să fim de succes și am generat impact în moda internațională, în presă, dar și în relații de colaborare, flux întrerupt de pandemie. Ulterior pandemiei când eram pregătiți să renaștem, situația războiului ne-a mai oferit o lovitură. În acest moment suntem din nou unde am rămas în 2019 și chiar mai mult în ceea ce privește ritmul de evoluție. Eu spun că suntem mereu în ton cu vremurile, încercăm chiar să le anticipăm, că acesta e atributul modei, să fie cu un sezon înainte. Iar rezultatele o confirmă.

Cum se poziționează Feeric față de alte săptămâni ale modei la care ai participat sau pe care le urmărești?

În acest moment Feeric e cel mai important proiect de modă din regiunile menționate mai sus. În afară de Europa de Est și Balcani, avem influență și impact în Asia Centrală, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Proiectul deschide porțile designerilor talentați spre mult râvnitele piețe: Europa de Est și SUA, însă mai cu seamă ne dorim să determinăm oamenii din industrie să creeze un impact în piețele lor locale, așa cum am făcut noi în Sibiu. Invitat în 2016 la o întâlnire a mai multor săptămâni ale modei din lume am semnat un parteneriat cu aceste proiecte, la acel moment mult mai vechi decât Feeric, dar rămase la un nivel plafonat. După un an în care nu s-a realizat niciun pas în evoluția parteneriatului am preferat să ieșim și să ne continuăm calea. A fost o decizie inspirată pentru că noi suntem acum, aici, iar parte din acele proiecte nu mai există sau nu mai creează un impact solid. Ba mai mult, se pare că Feeric reușește să creeze mai multe oportunități chiar în țările în care există acele proiecte. Scopul nostru e să construim o industrie a modei sănătoasă în aceste regiuni. Sunt în vizor 52 de țări și deja în ultimul an am reușit să creăm parteneriate cu 30 dintre acestea. Suntem pe un drum extrem de bun și chiar mai alert decât am preconizat. Totul însă ține de felul în care lucrurile se întâmplă aici la Sibiu, unde sper să ne bucurăm și pe viitor de susținerea autorităților și instituțiilor, poate chiar direct proporțional cu resursele pe care le punem noi în organizare. Sibiul va fi nucleu pentru un sfert din glob în ceea ce privește moda internațională și meritul revine echipei Feeric, dar în egală măsură Primăriei Municipiului Sibiu, Consiliului Județean Sibiu, tuturor sponsorilor, partenerilor și instituților care ne oferă sprijin constant în dezvoltarea proiectului.

Unde facem baie în zona Sibiului, în plin sezon estival

Vara e în toi, iar dacă nu aveți timp să ajungeți la mare, în Sibiu și împrejurimi există o mulțime de ștranduri și piscine care vă oferă toate ingredientele unei escapade perfecte: bălăceală, distracție și bronz. Se găsește câte ceva pentru fiecare buzunar și pentru fiecare vârstă: ștrand sub cerul liber, piscine acoperite, jacuzzi, tobogane, șezlonguri, baldachine, plaje cu nisip, beach baruri. Iată câteva locuri din Sibiu și nu numai în care domnește o veselă atmosferă de vacanță!

Dacă vreți să aflați cum miroase și cum se simte vacanța fără a ieși din oraș, cel mai mare ștrand din Sibiu vă întâmpină vara aceasta cu 1.500 de șezlonguri, 20 de baldachine și patru bazine, dintre care unul cu tobogane, unul cu jacuzzi și un pool bar. Atracția principală o reprezintă bazinul olimpic de 20 de metri lățime și 50 de metri lungime, dotat cu două trambuline. Ștrandul Aqua Fun de pe strada Vasile Cîrlova din cartierul Ștrand e deschis zilnic în intervalul orar 09:0019:00. O veste bună pentru amatorii de bălăceală este că tarifele pentru sezonul estival 2023 rămân neschimbate față de anul trecut, astfel: de luni până vineri, între orele 09:00 - 16:00, tarifele sunt: 40 lei un bilet pentru adulți și 30 lei un bilet pentru elevi, studenți și pensionari, între orele 16:00 - 19:00, tariful se înjumătățește: 20 lei pentru adulți și 15 lei pentru restul categoriilor. Sâmbăta și duminica tariful este întreg: 40 lei adulți, 30 lei copiii. Copiii sub 3 ani au intrarea liberă.

O altă destinație perfectă pentru zilele toride de vară este Baia Populară Sibiu de pe strada Andrei Șaguna din centrul orașului, cel mai vechi SPA din România. Complexul s-a redeschis în anul 2021, în urma finalizării lucrărilor de reabilitare și modernizare. În 2022 a primit două distincții importante: ”Cea mai valoroasă investiție în domeniul SPA (balnear/wellness)”, acordat în cadrul Congresul turismului balnear și de wellness al României și ”Best Traditional SPA” în cadrul Galei Termalia. Din acest an, tarifele la Baia Populară Neptun s-au mărit: adulții care vor să petreacă o oră și jumătate în bazin plătesc 25 de lei, pe când copiii, elevii, studenții, persoanele cu handicap și pensionarii plătesc 15 lei, trei ore la saună/salină costă 35 de lei în cazul adulților și 25 lei în cazul copiilor, elevilor, studenților, persoanelor cu handicap și pensionarilor.

Tot în oraș mai avem piscine acoperite la Aria și la Hotelul Hilton din Dumbrava Sibiului. Piscina Aria e una dintre cele mai mari din Sibiu, având o lungime de 25 metri şi o lăţime de 15 metri. Adâncimea apei e graduală, iar temperatura minimă ajunge la 28°C. Tarifele pornesc de la 40 de lei pentru copii și 50 pentru adulți. Hotelul Hilton dispune de o piscină interioară, saune și baie de aburi, baie Cleopatra, săli de relaxare și meditație și o zonă de fitness. Accesul la piscină este posibil și pentru cei care nu sunt cazați la hotel, tarifele începând de la 95 lei.

Unul dintre locurile preferate de sibieni în sezonul estival din afara orașului este Ocna Sibiului. Supranumită “marea Sibiului” sau ”litoralul Ardealului”, staţiunea Ocna Sibiului are lacuri cu ape sărate, plaje amenajate şi peste 40 de pensiuni cu tarife de cazare variate. Atracția stațiunii este reprezentată de cele 12 lacuri funcționale. Pentru a se bucura de soare și apă o zi întreagă, un adult va plăti 40 lei pe un bilet, în vreme ce copiilor li se va percepe o taxă de intrare de 20 lei. Tariful pentru parcare e de 10 lei între orele 7:00 și 20:00.

Un alt spațiu feeric ne apare dinaintea ochilor, la doar câțiva kilometri de Sibiu: piscina Versailles, situată pe drumul dintre Sibiu și Cisnădioară, perfectă pentru ieșiri cu prietenii sau familia, mai ales că pe lângă piscină există și zone de food, drinks și party. Programul e zilnic, între orele 09:00 - 20:00.

Dacă nu reușiți să ajungeți la mare în acest sezon estival, aveți șansa să vă începeți mult râvnita vacanță chiar mai aproape de casă, tot în compania razelor binefăcătoare ale soarelui, lângă un beach bar și un restaurant cu specific pescăresc. La Avrig, în imediata apropiere a intrării secundare în domeniul baroc Palatul Brukenthal Avrig, a apărut complexul Corabia Piraților, un loc exotic, ce își așteaptă amatorii de distracții estivale în fiecare zi, până la ora 23:00.