Zile și Nopți Sibiu 23 octombrie - 5 noiembrie 2020 by Zile si Nopti

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

POP CULTURE MAGAZINE. SIBIU. 23 octombrie - 5 noiembrie - 2020 POP CULTURE MAGAZINE

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. CULINARIA

Tiberiu Soare

noul dirijor principal al Filarmonicii de Stat Sibiu Povești de succes: Pegas Artiști urbani: KITRA Cover: Clădirile Sibiului: o altfel de poveste Cityzen: Adela Dinu și Corina Gruber

rt Pu

Purtarea măştii si distanțarea fizică sunt obligatorii ! www.zilesinopti.ro

PAGINA

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

Salut, Sibiu

POP CULTURE MAGAZINE

Sibiul cel fără de primar Cristina Bălău, redactor

ibiul este orașul nimănui, în această perioadă. Lipsit, cel puțin momentan, de primar, după ce doamna Astrid Fodor nu a putut fi validată în funcția de edil al municipiului, i s-a dus vorba frumosului burg medieval că e fără mamă și fără tată. Bine măcar că mai avem președinte de Consiliu Județean, care să mai vadă, cât de cât, de noi. Altfel, suntem ca la Gospodar fără Pereche. Vrem să facem, dar nu avem cu cine. Cum am ajuns în postura în care să mergem zile, săptămâni, cine știe, poate chiar luni, fără un primar, nimeni nu înțelege. Astrid Fodor a fost invalidată pentru ceva ce s-a întâmplat încă de pe vremea când a fost viceprimar al Sibiului, aflându-se în același timp în poziția de membru în două consilii de

administrație, ale unor instituții de învățământ. De ce nu s-a putut rezolva această problemă înainte de alegeri, nimeni nu știe. În fine. Ideea este că acum nu avem primar. Și atunci ce facem? Cum merge administrația locală mai departe, în aceste condiții? Pe cine ne sprijinim în caz de „Doamne ferește”, cum se zice în bătrâni, dacă nu avem conducerea care să pună parafa și să dea cu subsemnata? Rămâne să aflăm, cel mai probabil, pentru că, la cum se arată lucrurile, nu prea cred că problema se va rezolva rapid și fără repercusiuni. Că doar suntem din nou oropsiți, părăsiți și vai de noi. În timp ce prin țară se aude iar cum „în fosta Capitală a Bunelor Maniere”...

Ediţia de Sibiu Apare bilunar - gratuit nr. 15 (355) | 23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

Redactori: Cristina Bălău | cristina.balau@zilesinopti.ro Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

 Str Mărăști nr. 9, Sibiu  /zilesinoptiSibiu  zilesinopti.ro

Layout & DTP: Gabriela Hogea | hogea.gabriela@gmail.com

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava) Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online, vă rugăm să ne contactaţi: Publisher: Marius Dicoiu 0744 35 99 10 | marius.dicoiu@zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

Dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi departamentul de distribuţie: Alex Fălămaș | 0755 02 29 57 Administrativ-Vânzări: Mariana Cătană Trif 0755 02 29 55 | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior. PAGINA

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Muzică /pagina 42 PERFORMING ARTS �� pagina 38 DANA GILLESPIE INTERVIU �� pagina 40 Industria de evenimente Blues aniversar sub semnul COVID-ului pagina 42 HOLOGRAFICA �� pagina 42 MONOLOG PENTRU O ROMÂNIE MICĂ �� pagina 44 La 24 de ani, Gărâna Jazz este, alături de festivalul de jazz de la Sibiu, cel mai vechi festival din țară. 24 de ani fără întrerupere, la un standard foarte ridicat. A crescut an după an, s-a ajuns la o formulă cu 3 scene, s-a cântat dimineața, după amiaza și seara.

Film SERIAL ALEX RIDER............pagina 24

Artă /pagina 21 INTERVIU �� pagina 21 Ion Caramitru ARTIȘTI URBANI KITRA �� pagina 36

Eat&Drink din Sibiu

pagina 3

JURNAL DE GURMAND

Ciocolată și cacao �� pagina 50

SALUT SIBIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 3 Sibiul cel fără de primar VIAȚA ORAȘULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 8 ADVERTORIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 6 Porcelanosa – aduceți la viață designul interior mult visat INTERVIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 14 Tiberiu Soare COVER . . . . . . . . . . . . . . . pagina 10 Clădirile Sibiului: o altfel de poveste

Pegas �� pagina 12

INTERVIU . . . . . . . . . . . . pagina 52 Christian Lutete

Secolul 21 este muzical

LUCRURI PE CARE LE ȘTII DACĂ EȘTI............... . . pagina 58 fotograf de familie, cu Iulia Lupșe

PAGINA

POVEȘTI DE SUCCES

POP-UP STORiES

�� pagina 18

www.zilesinopti.ro

emilianservice.ro | e-mail: office@emilianservice.ro | 0263 21 36 37 | Sibiu - Č&#x2DC;elimbÄ&#x192;r, km 302+545

ADVERTORIAL

CRISTINA BĂLĂU

Porcelanosa: inovație, design, calitate, ecologic

PORCELANOSA – aduceți la viață designul interior mult visat

rupul spaniol Porcelanosa a venit la Sibiu cu un singur plan – acela de a transforma în realitate orice vis legat de un design interior deosebit. Fiind unul din cei mai importanți producători de ceramică din lume, veți avea garanția unui produs de calitate superioară, având la dispoziție și tot ajutorul necesar pentru ca o proiecție mintală să devină un produs finit, în propriul cămin. În showroom-ul DELUXE STUDIO deschis la Sibiu veți găsi plăci ceramice, mobilier, obiecte sanitare și parchet de la Porcelanosa, cunoscutul brand spaniol, dar și consiliere personalizată în funcție de proiectul la care visați. Veți beneficia nu doar de consultanță și produse de cea mai înaltă calitate, dar și de simulări 3D și simulări tehnice. Pe scurt, tot ceea ce este absolut necesar pentru ca visul dumneavoastră să fie proiectat în realitate, respectând până la cel mai mic detaliu. Produsele pe care le aveți la dispoziție sunt unicate pe piață. Vorbim aici de gresie, faianță, piatră naturală, lemn natural și mozaicuri, material compozit Krion, împreună cu articole complementare precum mobilier de baie și bucătărie, obiecte sanitare, asigurând proiecte de design global. Tot ce trebuie este să puneți în cuvinte imaginile pe care le aveți în minte deja de prea mult timp și pe care v-ați dorit întotdeauna să le transformați în ceva palpabil. Da, este posibil să aveți căminul la care ați visat! Tot ce trebuie să faceți este să mergeți în vizită la Showroom-ul Deluxe Studio, situat pe strada Doamna Stanca, Nr. 9, Bloc 1, din Șelimbăr.

PAGINA

Acestea sunt valorile care ghidează întreaga activitate a grupului spaniol Porcelanosa. Inspirate din lemn, piatră și ciment, materialele îmbină spațiile cu un sentiment de căldură, un aspect vintage și un stil armonios. Un efect de „spălare albă” este una dintre tendințele principale ale acestui sezon și Porcelanosa l-a folosit pentru a readuce în prim plan esența lemnului și a pietrei naturale. Experiența Porcelanosa în sectorul de fabricație a plăcilor ceramice a determinat crearea Venis. Drept urmare, chiar de la bun început, a reușit să-și formeze o reputație internațională de frunte ca producător de gresie și porțelan. Grupul PORCELANOSA, furnizor al Casei Regale Britanice Grupul spaniol Porcelanosa este furnizor oficial al Casei Regale Britanice și este unul dintre cei mai importanți producători de ceramică din lume, cu peste 970 de magazine în 150 de țări. Grupul Porcelanosa deține în portofoliu colecții ale celor mai prestigioși designeri contemporani, precum Simone Micheli, Zaha Hadid și Luis Vidal. www.zilesinopti.ro

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

RĂZVAN SĂDEAN

Viața orașului...

Anul 2020 a început cum nu se putea mai rău, cu festivaluri și evenimente culturale anulate, amânate sau regândite. Cu toate acestea, proiectul Orașul Artiștilor a animat Piața Mică din Sibiu și nu numai timp de patru luni, din iulie până în octombrie. Zeci de artiști și-au expus lucrările în cadrul proiectului și sute de sibieni de toate vârstele au participat la cele 40 de ateliere de creație. În ciuda acestui an dificil, Orașul Artiștilor a reușit să ducă la bun sfârșit proiectul de susținere și promovare a artei.

Despre bizareriile relațiilor româno-maghiare în zece scene ușor absurde vorbește spectacolul ”MaRó - Un spektákol ku Magyari și Români” al companiei Yorick Stúdió din Târgu Mureș, găzduit de Teatrul Gong, duminică, 25 octombrie, de la ora 18. Întâmplările se petrec în Transilvania, unde se întâlnește mândria etnică și complexul de inferioritate, sentimentele de dominare și nemulțumirile reale, durerea sinceră și umorul, condimentate bineînțeles cu multe gâlcevi și bruftuieli. Jucat în română și în maghiară, cu supratitrare în ambele limbi, spectacolul e construit într-o cheie realistă, cu un comic de limbaj și de situație absolut savuros. Anul acesta maratonul celor 25 de ore de teatru non-stop transformate în 25 de zile de teatru ajunge la final cu spectacolul ”Povestea Poveștilor”, duminică, 25 octombrie, de la ora 15. Spectacolul pus în scenă de Bogdan Sărătean imaginează o zi din viața cuplului Ion Creangă Tinca Vartic.

Teatrul de Balet Sibiu readuce pe scenă joi, 5 noiembrie, ora 19, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”, ”Barococo Party”, primul spectacol de teatru dans în adevăratul sens al cuvântului, jucat la noi în țară, având un concept unitar în care dramaturgia și arta coregrafică au un creator unic. ”Barococo Party” aduce împreună pe scenă dansatori și actori într-o simbioză perfectă a cuvintelor, dansului și muzicii, stabilind o relație aparte cu spectatorul.

Dirijorul Tiberiu Soare și violonistul Valentin Șerban vor susține un dublu concert simfonic alături de orchestra sibiană, joi, 5 noiembrie, de la orele 17 și 19. Programul include lucrările Concert pentru vioară și orchestră de Jean Sibelius și Simfonia a 3-a, Fa Major, op. 90, de Brahms. PAGINA PAGINA

8 8

www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

COVER

Clădirile Sibiului: o altfel de poveste Sibiul e un oraș care merită explorat pe îndelete. Indiferent că ești turist, localnic sau recent mutat aici. Poți descoperi o altfel de poveste a orașului privindu-i casele, vilele și palatele ce ascund istorii bogate și zbuciumate. Dacă nu știi cum și de unde să pornești, îți oferim noi un pont. Iată cum arată harta celor mai frumoase și emblematice zece clădiri ale Sibiului, adevărate bijuterii arhitecturale care merită descoperite și contemplate. Cu toate că centrul orașului e presărat cu clădiri care ne fură privirea la fiecare pas, una dintre cele mai frumoase clădiri se află în proximitatea zonei istorice. E vorba despre vilamonument aflată pe strada Constituției, în vecinătatea Parcului Tineretului. Clădirea a fost construită în prima parte PAGINA

RĂZVAN SĂDEAN

a secolului XX, proiectul fiind semnat de arhitectul Alfred Cernea. Istoria clădirii cu 18 încăperi și 6 săli de baie este una bogată și zbuciumată, de-a lungul anilor a fost sediu pentru sanatoriu, clinică pentru nașteri și boli de femei, Inspectoratul General Sanitar Sibiu și grădiniță. În prezent, clădirea păstrează aproape intact aspectul său inițial, dar starea ei și a grădinii care o încadrează e vizibil una precară. La sfârșitul anului 2019, vila a fost scoasă la licitație la un preț de pornire de 2 milioane de euro. O altă clădire emblematică situată în afara centrului Sibiului e fosta reședință mitropolitană de pe Victoriei colţ cu Transilvaniei, în apropiere de Parcul Sub Arini. Între glorie și decădere, povestea acestei clădiri amplasată într-o grădină www.zilesinopti.ro

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

superbă începe la sfârșitul secolului al XIX-lea. De ce atrage atât de multe priviri chiar și în zilele noastre când e mai degrabă o ruină? Pentru că e un caz reușit de arhitectură eclectică ce îmbină elemente barocizate cu elemente neoclasice. Coborând pe strada Transilvaniei și urcând pe strada Băii până la numărul 10, dăm de o casă albă cu o arhitectură aparte, dar și cu o curte fermecătoare în pantă. Frumoasa clădire e spațiu de lucru pentru artiștii plastici sibieni. Mai aproape de centrul Sibiului, vis-a-vis de Piața Cibin se află o altă clădire simbol al orașului: fostul sediu al Băncii Oașia. Clădirea masivă de pe Turnului 23 a fost construită de Ioan Petra Oașia în 1919 pe locul fostei porți medievale a Turnului care asigura intrarea în cetate dinspre Alba-Iulia și Cluj-Napoca. De-a lungul decenilor, clădirea a avut diverse întrebuințări: a găzduit un internat de fete, o sală de spectacole, o sală de sport și locuințe. Frumusețea acestei clădiri nu poate fi răpită nici măcar de stadiul avansat de degradare în care se află de ani buni. Înainte de a intra în centrul vechi al orașului, mai facem o oprire la clădirea în care funcționează Baia Populară Sibiu. Clădirea cu o istorie ce se întinde de-a lungul a peste 100 de ani a fost ridicată de constructori aduși de la Viena, Budapesta și Cluj. Din punct de vedere al structurii arhitectonice, Baia Populară Sibiu e o copie aproape fidelă a Băii Müller din München, aceasta fiind realizată de acelaşi arhitect. În septembrie 2020, lucrările de modernizare ale www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

clădirii au fost încheiate, însă clădirea rămâne în continuare închisă din cauza restricțiilor aflate în vigoare. La o simplă plimbare prin centrul orașului, aproape că nu există clădire care să nu ne atragă privirea și admirația. Însă există câteva care sunt cu adevărat deosebite. Una dintre ele e Casa Artelor, din Piața Mică, atestată documentar în 1370 ca hală a măcelarilor, urmând ca în secolele următoare să fie folosită de breasla cojocarilor şi apoi drept depozit de ovăz. Începând cu toamna anului 1969, Casa Artelor a fost folosită ca spațiu de expoziții temporare al CNM ASTRA. După mai bine de cinci decenii de la ultima restaurare, Casa Artelor va fi revitalizată, urmând să devină un loc cu spații pentru activități educaționale și un loc destinat artiștilor, dar mai ales un loc în care meșteșugarii din județ să aibă posibilitatea de a asigura transferul de cunoștințe și abilități generațiilor viitoare. Nu departe de Piața Mică, pe strada Avram Iancu se află Casa Böbel, considerată a fi cea mai veche casă de locuit din Sibiu, datând din secolul XIV. Podul casei a fost studiat de-a lungul vremii de o mulţime de arhitecţi şi istorici, care l-au apreciat ca fiind cea mai interesantă parte a clădirii. Pe strada Mitropoliei,

casa cu cariatide, așa cum e cunoscută acum, a primit acest semn distinctiv în urmă cu două secole, atunci când văduva vestitului conte Gabriel Bethlen a cumpărat casa medievală aflată pe acest loc şi a transformat-o într-un mic palat. În Piața Mare, fiecare clădire merită atenție și timp, însă în mod special se distinge Casa Albastră, clădire care datează din secolul XV. În secolul al XVIII-lea găzduia spectacole de teatru, în secolul următor a fost sediu Societății de Științe Naturale, în secolul al XIX-lea aici a funcționat un magazin de confecții și Academia de Drept, în prezent adăpostind sectoare de activitate ale Muzeului Național Brukenthal. Încheiem turul clădirilor iconice ale Sibiului cu Palatul Prima Ardeleană, prima clădire pe care o zărim pe partea dreaptă a pietonalei Bălcescu atunci când ne îndreptăm înspre Piața Mare. Clădirea reprezintă cel mai elocvent exemplu de Art Deco care poate fi găsit în Sibiu. Are o vechime de aproape 100 de ani, iar la parterul clădirii funcționează cea mai veche farmacie din Sibiu, fiind și locul preferat de întâlnire pentru sibieni.

PAGINA

POVEȘTI DE SUCCES

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Bicicleta Pegas a apărut pentru prima dată în 1972 și, pentru mii de copii din România comunistă, a devenit rapid definiția cuvântului „bicicletă”. După 1989, din motive greu de înțeles, brandul Pegas a dispărut complet de pe piață. Abia 13 ani mai târziu, în 2012, acest obiect de cult autohton a fost recuperat și reinventat, iar în cei 8 ani de când a revenit în viețile românilor, s-a dovedit a fi și o afacere de mare succes. Vlad Stănescu, care se ocupă de marketing și comunicare la Pegas, ne-a povestit totul despre această aventură pe două roți și alimentată de nostalgie, în interviul de mai jos.

Pegas Bicicleta copilăriei și nostalgiei din România Cum v-a venit ideea de a readuce la viață bicicletele Pegas și cum ați reușit să ajungeți la povestea de succes din prezent? Povestea Pegas a început în 2012. Andrei Botescu reușise să înregistreze marca Pegas, fiindcă Statul (cel care o deținea) nu mai plătise drepturile și îi expirase termenul de înregistrare pentru continuitate. Patru ani mai târziu, Network One Distribution (NOD), lider al pieței de distribuție electro-IT din România, devenea acționarul majoritar, PAGINA

preluând pachetul de acțiuni de la Botescu, și începea o nouă eră pentru Pegas. Cine este Andrei Botescu? Este cel care a readus la viață proiectul Pegas. Demersul lui a venit ca urmare a unei experiențe personale nefaste, coroborate cu o dorință mai veche de-ale lui de a deveni antreprenor. Tocmai se întorsese de la studii din Suedia, țară în care prinsese gustul mersului cu bicicleta în mediul urban, și i s-au furat două biciclete scumpe chiar de pe balcon. Ca urmare, s-a hotărât să-și cumpere o bicicletă ieftină, care să nu atragă hoții. S-a gândit la Pegas și a sunat la

fabrică. Așa a aflat că fabrica nu mai producea de ani buni și era în paragină. Liniile de producție fuseseră vândute sau ajunseseră la fier vechi. Practic, brandul Pegas era lăsat să moară. În acel moment, a căutat să vadă care e statutul mărcii. La momentul respectiv era jucător activ pe bursă și a dorit să vadă dacă poate tranzacționa și branduri istorice. A descoperit într-un articol că marca nu mai fusese plătită și așa a reușit să o înregistreze. Acel moment a fost unul de cotitură pentru Pegas și puncta începutul renașterii unui brand iubit de o țară întreagă. www.zilesinopti.ro

23octombrie-5noiembrie-2020

Cât de greu este să dezvolți un astfel de business în România? Pegas era un proiect mic, finanțat la început de Andrei Botescu cu 70.000 de euro. Producea și vindea circa 500 de biciclete anual, iar în cel mai bun an, până în 2016, când a cedat pachetul majoritar spre NOD, a vândut 2000 de bucăți. Atracția oamenilor și emoția stârnite de renașterea acestui brand au ținut compania pe linia de plutire. Lumea a recepționat bine această revenire și a rezonat cu ideea de reinterpretare a brandului. Când au apărut pe piață în 2012 în noua formulă, bicicletele Pegas erau total diferite de ce se găsea pe atunci. Într-o bună măsură, ele simbolizau o cultură aparte a urbanului și erau un obiect „statement”. La vremea respectivă, competitorii se axau pe zona sportivă a domeniului, propuneau biciclete de șosea sau MTB-uri. Când bicicleta cu șa lungă, așa cum o știau cu toții sau așa cum și-o aduceau aminte oamenii, a reapărut pe străzi, s-a deschis instantaneu o nouă poartă spre cultura urbană. Iar Pegas a fost brandul care a clădit această cultură urbană, folosind vehicule pe două roți cu un design aparte. Spuneți-ne un lucru mai puțin cunoscut despre bicicletele Pegas.

POP CULTURE MAGAZINE

Ironic, primul prototip Pegas (pe stil nou) a fost furat. Cum arată bicicletele Pegas în momentul de față în cifre? În prezent, Pegas are 35 modele de bicicletă și peste 130 de combinații culoare/echipare/cadru. Echipa este formată din 35 de oameni, iar cifra de afaceri este de 12.000.000 lei. Anul trecut am vândut 17.000 de unități. Unde se poziționează bicicletele Pegas în comparație cu concurența și unde sunt fabricate modelele pe care le vindeți? Pegas este un vector autentic de mobilitate urbană. Poziționarea este de tip all-round. Avem biciclete pentru toate categoriile de vârstă și pentru toate tipurile de teren sau aplicabilitate (urban, touring, trekking, commuting, MTB, pliabile, biciclete pentru copii, triciclete pentru adulți, cargo bike, push bike etc). Bicicletele sunt fabricate în Taiwan, țară care este lider mondial în producția acestor vehicule. Partenerii noștri de acolo lucrează cu primele 5 branduri din lume. Astfel, bicicletele Pegas sunt produse pe aceleași linii de fabricație cu cele ale liderilor din domeniu.

Există dorința de a vă extinde și pe alte piețe din afara României? Există o strategie bine pusă la punct pentru extinderea în afara granițelor. Această idee a fost conturată acum trei ani și a fost planificată chiar pentru acest an, dar pandemia ne-a stricat planurile. În prezent avem o suită de parteneriate cu mici comercianți din țări precum Anglia, Spania, Italia, Luxemburg, Olanda, însă deocamdată vânzările în acest sector nu depășesc 7-8%. Pe viitor, targetul este de 30% pentru vânzările în alte țări. Strategia de pătrundere peste hotare are la bază construirea unor comunități specifice cu ajutorul unor ambasadori locali, eventual români stabiliți deja acolo. O altă direcție este realizarea de acorduri comerciale cu distribuitori specializați din țările unde dorim noi să ne extindem. Cum prevedeți evoluția brandului Pegas în următorii 5, 10, 20 de ani? Dorința noastră pentru următorii ani este să construim, într-o primă fază, o linie de asamblare și apoi, în funcție de evoluția noastră, o fabrică în toată regula. Deja am făcut demersuri în această privință, am inițiat cercetări specifice, am făcut studii de business și fezabilitate, am luat legătura cu persoane care ne pot ajuta și suntem hotărâți să continuăm în direcția asta. Vrem să aducem cât mai repede cu putință „Made in Romania” pe bicicletele noastre. PAGINA

INTERVIU

RĂZVAN SĂDEAN

Tiberiu Soare

Tiberiu Soare are 43 de ani și își consideră meseria de dirijor o vocație. Este unul dintre cei mai apreciați dirijori români și e recunoscut pentru abordarea pasională și de înaltă ținută a partiturilor interpretate. Dirijează operă și muzică simfonică, iar în cei peste 20 de ani de activitate muzicală, Soare a condus cele mai importante orchestre ale țării și ale lumii. După numeroase colaborări avute de-a lungul timpului cu Filarmonica de Stat Sibiu, Tiberiu Soare a fost numit, începând cu 1 octombrie 2020, în funcția de ”dirjor principal” al orchestrei sibiene. Despre venirea sa la Sibiu, dar și despre arta dirijorală, am stat de vorbă cu Tiberiu Soare.

noul dirijor principal al Filarmonicii de Stat Sibiu

De-a lungul timpului ai avut nenumărate întâlniri pe scenă cu orchestra sibiană. Ce anume te-a convins acum să te alături orchestrei în calitate de ”dirijor principal”? Sibiul beneficiază de o tradiție muzicală ce urcă în timp până în 1774, dată la care lua aici ființă prima orchestră sub patronajul guvernatorului PAGINA

Samuel von Brukenthal. De atunci, o pleiadă de mari muzicieni au onorat această scenă muzicală: Johannes Brahms, Joseph Joachim, Richard Strauss, Henry Selbing, etc. Oricine urcă la pupitrul Filarmonicii din Sibiu trebuie să fie conștient de această mare tradiție în încercarea de a o duce mai departe. Am fost atras de posibilitatea de a construi o sonoritate aflată la maximul de

potențial al orchestrei. Am întâlnit de fiecare dată aici un colectiv care a demonstrat pasiune pentru meserie, creând o atmosferă propice performanței artistice.

Spuneai într-un interviu că un dirijor ajută la formarea identității sonore a orchestrei pe care o conduce. La ce schimbări stilistice sau de repertoriu să se aștepte www.zilesinopti.ro

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

publicul fidel al filarmonicii sibiene? Sarcina unui dirijor principal constă în modelarea sonorității unei orchestre în moduri adecvate fiecărui stil abordat: exista o sonoritate pentru simfoniile lui Mozart, alta pentru simfoniile lui Beethoven, ș.a.m.d. Pe lângă alegerea judicioasă a direcțiilor repertoriale, un dirijor principal trebuie să fie atent și la toate acele detalii care alcătuiesc o amprentă sonoră specifică orchestrei. Preocuparea mea nu e îndreptată neapărat către schimbarea anumitor lucruri, ci către păstrarea și perfecționarea acelor particularități care alcătuiesc identitatea acestui ansamblu muzical. Dezvoltarea concentrării și a eficienței pe parcursul repetițiilor și concertelor constituie principalele noastre obiective. În vremea copilăriei îți întrebai mereu tatăl care e rolul unui dirijor. Care e răspunsul pe care l-ai aflat singur după ani buni de studiu și de activitate muzicală? Dirjiorul are rolul unui ghid ritmic și expresiv pentru oamenii aflați în fața sa. El trebuie să fie primul și cel mai critic ascultător al opusurilor prezentate, formulându-și eventualele observații pe parcursul repetițiilor. În mod firesc, el se erijează și într-un arbitru al bunului gust, temperând eventualele excese interpretative sau lacune de atenție din partea interpreților. Dirijorul e unul dintre muzicienii aflați pe scenă în sarcina căruia revine coordonarea celorlalți, un fel de primus inter pares. Meseria de dirijor te poartă între momente de solitudine și momente în care conduci www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

un întreg colectiv de muzicieni. Care te provoacă mai mult ca dirijor, cele în care ești tu cu partitura sau cele alături de orchestră? Ambele aspecte ale meseriei de dirijor sunt foarte solicitante, fiecare venind cu propriile provocări. Demersul hermeneutic, adică descifrarea atentă a partiturii, e urmat de sesiunile de repetiții în care viziunea obținută beneficiază de o pledoarie care să unifice gândirea tuturor celor aflați pe scenă. Dacă ar fi să aleg, partea cea mai dificilă e aceea de înțelegere a partiturii, punerea ei în practică venind apoi cumva natural. Cât de mult te influențează vibe-ul publicului în momentul în care urci pe scenă? Poate fi el un element care ajută la reușita unui spectacol sau dimpotrivă, la ruinarea lui? Prezența publicului la concerte e vitală pentru activitatea unei filarmomici. La urma urmei, pentru asta ne pregătim prin studiu și repetiții: ne dorim ca mesajul încifrat de compozitor în partitură să ajungă la cât mai mulți oameni, ceea ce face din noi un fel de purtători de cuvânt ai autorului. Totodată miam dat seama în decursul anilor că cel mai mare cadou pe care i-l pot face publicului atunci când intru pe scenă e să uit de el până la momentul aplauzelor finale. Să-l las în pace să se bucure de muzica prezentată și să mă concentrez pe mesajul compozitorului. Gesturile de captare servilă a atenției spectactorilor nu fac decât să se interpună între aceștia și muzică. Un sfat pe care l-aș

putea da publicului ar fi să ignore prezența dirijorului și să se concentreze exclusiv pe rezultatul sonor.

Ai 43 de ani, iar aproape jumătate din ei ți i-ai petrecut pe marile scene ale țării și ale lumii. Revenind la Sibiu, care sunt așteptările tale de la colaborarea cu Filarmonica de Stat Sibiu? E adevărat, am debutat la 22 de ani la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio. Sunt foarte bucuros că am această oportunitate de a ne bucura împreună de marea muzică și de a reafirma rolul important pe care filarmonica îl are în viața orașului. Fără cultură, identitatea unei comunități nu poate fi concepută. În încheiere, în scenariul optimist în care instituțiile de cultură din Sibiu rămân în continuare deschise, cât de des vei performa pe scena Filarmonicii de Stat Sibiu? Voi avea, cel mai probabil, între 6 și 8 concerte la pupitrul filarmonicii în această stagiune, urmând ca, de comun acord cu managementul instituției să creionăm parcursul următoarelor stagiuni. Am găsit aici sprijin și înțelegere față de cerințele reale ale unei vieți concertistice de cea mai înaltă calitate. „Fără cultură, identitatea unei comunități nu poate fi concepută.” PAGINA

TEXT DE ANDREI POPOV

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs

Secolul 21 este musical

Andrew Lloyd Webber și Glenn Close, Sunset Blvd (1971)

Andrew Lloyd Webber, Glenn Close, Billy Wilder și Alan Campbell - Seara de gală Sunset Boulevard 1994, Broadway

Ben Vereen, Jeff Fenholt, Yvonne Elliman "Jesus Christ Superstar" (1971) de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice

Andrew Lloyd Webber / Tim Rice (1971)

entru senzații, emoții, imagini, distracție, toate puternice și tari - pentru ele ne ducem să vedem un musical live, la teatru. Este ceea ce se spune și se crede în mod curent, teatrul muzical clădindu-și, de-a lungul timpului, faima de "mașină de vise în priză directă". Căci indiferent de câte ori ai vedea un film, totul va arăta exact la fel (mai puțin detaliile care ți-au scăpat); în schimb la teatru, spectacolul va fi întotdeauna diferit de la o seară la alta, chiar dacă piesa e aceeași. Se știe că oamenii își doresc să-și prelungească visul care le place. Doar că, în secolul 21, oamenii nu mai vor să viseze ca înainte... Vor să înțeleagă mai bine și oamenii și situațiile cu care se confruntă în viața de zi cu zi și, mai ales, să se înțeleagă pe sine, fără a merge neapărat la psiholog. Veți spune că asta a încercat întotdeauna teatrul de proză și aveți dreptate. Dar știți la fel de bine că teatrul "convențional" este perceput ca fiind elitist - nu multă lume merge de plăcere să vadă spectacole

www.zilesinopti.ro

pe al căror afiş scrie mare „dramă”. Nu e mai puţin adevărat că o bună parte din cei care evită drama vorbită se înghesuie să vadă o dramă muzicală. Dar nu la operă! Paradoxul e doar aparent. Teatrul de proză confruntă publicul în mod direct cu subiectul. Musicalul învelește tema delicată într-o convenție care nu-și ascunde artificialitatea, adaugă muzica, care face să reacționeze în primul rând afectul, PAGINA

23octombrie-5noiembrie-2020

SECOLUL 21 ESTE MUSICAL

Christopher Hampton, Glenn Close și Don Black - Sunset Boulevard, la London Paladium 2016

Andrew Lloyd Webber The Phantom of the Opera

Sunset Boulevard, 2016-2017, West End

Original London Cast Production: Steve Barton (Raul) / Sarah Brightman (Christine)/ Michael Crawford (The Phantom of the Opera) / The Phantom of the Opera 1986

și presară și umor, nelipsit din orice lucrare de gen, oricât de dificil ar fi subiectul. O rețetă care face din spectacolul muzical un instrument de dezbatere și persuasiune foarte eficient, dar care funcționează doar în sala de teatru, nu și la cinema – până acum, filmele realizate după musicaluri recente, de scenă, s-au dovedit a fi doar niște eșecuri costisitoare. Dar asta e o altă discuție. Trecerea de la povești frumoase și emoționante la istorii adevărate din cotidian a fost grăbită și de criza economică de la finalul primului deceniu al secolului 21, ce a amuțit euforia investițiilor de milioane (euro și dolari) în producții teatrale care-ți luau ochii. Marile montări s-au rărit până la a fi numărate pe degete. Decorurile somptuoase care făceau publicul să aplaude la ridicarea cortinei (de exemplu, „Sunset Boulevard” de Andrew Lloyd Webber, Don Black, Christopher Hampton, 1994, Los Angeles şi Broadway) au dispărut, fiind înlocuite de structuri schematice sau de video proiecții (acelaşi „Sunset Boulevard”, 2016-2017, West End, Broadway), atunci când nu se face apel la noi tehnologii spectaculoase (decoruri sumare manipulate de calculator și fuziunea acțiunii fizice cu video-ul "Bodyguard" de Alexander Dinelaris, 20122020). De asemenea, orchestre de 30-40 de PAGINA

Hamilton, de Lin Manuel Miranda, 2015

instrumente pentru o producție muzicală, doar Europa continentală și le mai permite azi (în cazuri excepționale), în fosă sau în studiouri aflate departe de scenă, apărând virtual pe ecrane gigantice. Cine s-ar fi gândit, în urmă doar cu câteva decenii, că teme sociale acute și tabu inclusiv în teatrul convențional vor ajunge mari "hituri", succese de forță, ale teatrului muzical din spațiul anglo-saxon și apoi mondial - depresia și bipolaritatea ("Next to normal" de Brian Yorkey și Tom Kitt, 2008, care va avea premiera și la București, pe 31 octombrie și 1 noiembrie, la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian), anxietatea socială și autismul ("Dear Evan Hansen" de Benj Pasek, Justin Paul și Steven Levenson, 2015), migrația și diversitatea etnică ("In the Heights" de Quiara Alegría Hudes și Lin-Manuel Miranda, 2005), sinuciderea, familia disfuncțională și asumarea identității sexuale ("Fun Home" de Lisa Kron și Jeanine Tesori, 2013), terorismul și solidaritatea ("Come from away" de David Hein și Irene Sankoff, 2013), istoria recitită pentru tinerii de azi („Hamilton” de Lin-Manuel Miranda, 2015) etc. În același timp, în Europa continentală, subiecte, dar mai ales personalități istorice au fost coborâte de pe toate soclurile și readuse cât mai aproape de preocupările spectatorilor utilizatori de smartphone și social media ("Rudolf" de Frank Wildhorn, 2006, "I www.zilesinopti.ro

POP-UP STORIES

20 DE ANI ZILE ȘI NOPȚI

Les Miserables 1985 Cameron Mackintosh Claude Michel Schonberg si Alain Boulbil Next to normal de Brian Yorkey și Tom Kitt, 2008

Bodyguard" de Alexander Dinelaris, 2012-2020

"Fun Home" de Lisa Kron și Jeanine Tesori, 2013

am from Austria" de Rainhard Fendrich, Titus Hoffmann, Christian Struppeck, 2017). Rezultatul revenirii la „aici şi acum” a fost o scădere spectaculoasă a mediei de vârstă a publicului de musical, peste tot în lume. Ceea ce nu înseamnă că "Fantoma de la Operă" (Andrew Lloyd Webber, Richard Stilgoe, Charles Hart, Alan Jay Lerner, 1986) nu continuă să atragă cohorte de public și să fie cel mai longeviv și vizionat spectacol din lume. La fel ca și alte succese din anii '70-'80 ai secolului 20, dar fastul lor nu mai reuşeşte să ascundă izul de piese de muzeu pe care îl degajă. Ca în toată istoria artei, printre lucrările care reușesc să se salveze de anacronism se află tocmai cele în care foarte puțini au crezut la început, a căror premieră a fost întâmpinată cu scepticism, fie de critici, fie de public - "Les Misérables" de Alain Boulbil și Claude-Michel Schonberg (1985), "Jesus Christ Superstar" de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice (1971), "A Chorus Line" de Marvin Hamlisch, Edward Kleban, Nicholas Dante, James Kirkwood Jr. (1975), "Rent" de Jonathan Larson şi Billy Aronson (1994), sau "West Side Story" (1957) de Leonard Berstein, Arthur Laurents și Steven Sondheim (ca și toate musicalurile acestuia din urmă). Ideile vehiculate de ele și tratarea lor rămân la fel de actuale și de puternice ca la momentul creării acestor spectacole. Atunci

I Feel Pretty din West Side Story 1957 Elizabeth Taylor (Francesca), Carmen Gutierrez (Teresita), Marilyn Cooper (Rosalia), Carol Lawrence (Maria).

fuseseră primite cu răceală din cauza prea puternicelor lor legături cu realitatea și cu diverse situații sociale supărătoare. A nu se înțelege că teatrul muzical a devenit doar serios și, pentru unii, plictisitor. Latura de "entertainment" e tot acolo și e și mai apăsată, în anumite cazuri. Dar chiar în cazurile "trashy" (fără perdea și menajamente), nu se mai râde fără miză... În peisajul teatral occidental, musicalul se poziționează din ce în ce mai mult la egală distanță între teatrul de proză și industria divertismentului pur comercial. Musicalul devine mai mult decât respectabil grație rolului de explicare atractivă a unor probleme spinoase pe înțelesul tuturor. Peste toate acestea a venit, însă, pandemia, care a produs deja mutații în modul de percepție atât a societății cât și a spectacolului, oamenii preferând tot mai mult un discurs direct și esențializat. Această criză sanitară este marea surpriză a începutului de secol 21 pentru soarta musicalului, care se găsește în fața a două drumuri - unul spre o accentuare a dimensiunii comerciale de distracție, iar celălalt spre o mai mare angajare socială. Abia 2021 ne va spune care e alegerea... foto credite: phantoonsoftheopera.tumblr.com, playbill.com, love4musicals.com, londontheatre.co.uk, pinterest.com, speakeasystage.com, blog.fromtheboxoffice.com, wikimedia.org

PAGINA

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

PAGINAâ&#x20AC;&#x201A;

www.zilesinopti.ro

ION CARAMITRU File dintr-un jurnal absolut necesar

URNAL DE ROMÂNIA. 1989 este titlul spectacolului de teatru-documentar pe care Carmen Lidia Vidu l-a scris și regizat la TNB, spectacol construit pe confesiunile și imaginile din arhiva personală a reprezentanților a patru generații de actori ai Naționalului: Florentina Ţilea, Daniel Badale, Oana Pellea și Ion Caramitru. Despre cât de importante sunt aceste file de jurnal pentru a ne reaminti propriile experiențe și modul în care ne-au influențat viața evenimentele ce au dus la căderea comunismului sau de a realiza cât continuă să ne afecteze și acum, chiar dacă nu le-am trăit direct, am simțit nevoia să stăm de vorbă cu decanul de vârstă al cvartetului, domnul Ion Caramitru. Iar dialogul a condus spre alte pagini din jurnalul personal, de la dragostea pentru poezie la celebrul său Hamlet și la relevanța Neguțătorului din Veneția pentru contextul sociopolitic în care ne consumăm actualmente existența.

www.zilesinopti.ro

Pe scenă, generații ce-și amintesc de Romania anului 1989. În sală, destui tineri care nu au trăit experiența comunismului. Cât de important este ca ei să conștientizeze răul imens pe care ni l-a făcut acel regim? În primul rând, trebuie luată în considerare structura spectacolului, structura scenariului și ambițiile lui. Așa cum ați spus, sunt patru generații care la data acelor întâmplări, acelor evenimente, aveau vârste diferite: una era copilă, alt băiat avea 19 ani și era îmbrăcat în uniformă militară, era în exercițiu militar soldat, o doamnă care era mai tânără atunci, fiica unui actor celebru, actriță și ea, tânără... și cu mine al patrulea, care la data respectivă aveam 47 de ani, trecusem din PAGINA

TEATRU fragedă tinerețe prin toate avatarurile, să zic așa, și toate încercările puterii de a rezista la sistem în perioada comunistă, astfel încât sunt patru culoare de luare la cunoștință cu ceea ce era tutelar la acel moment. Dacă vă referiți la tineri, ei au în aceeași seară informații precise, trecute evident prin alchimia asta a teatrului, pentru a sublinia mai multe lucruri și a le însoți cu ingrediente ca ceea ce înseamnă muzică, imagine și așa mai departe... pentru a realiza - de data asta fiind siguri și aici este, cred eu , meritul principal al acestei creații - că ceea ce se spune acolo este absolut autentic. Niciunul din noi nu și-a permis să spună acolo invenții. Lucrurile sunt verificabile, sunt, cel puțin în ceea ce e legat de Revoluție, foarte bine prinse în imagini și în cărțile de specialitate care se ocupă de istorie și de analiză a perioadei, încât marele merit al acestui demers, este sinceritatea lui absolută. Atunci când ai în fața ta un om sincer de care ești convins că nu minte și că lucrurile astea sunt autentice, ai informații de la sursă. Nu sunt derivate, nu sunt trecute prin cine știe ce alte planuri. Asta o dată. Doi. Niciodată cineva nu va putea povesti în particular cam ce a trăit exact, ca celălalt să fie și interesat tot timpul să-l asculte. Țin minte că aveam oameni din străinătate, venea soțul surorii mele care trăiește de mulți, mulți ani în Elveția, căruia nu-i venea să creadă când PAGINA

INTERVIU DE IOAN BIG

“

E foarte complicat să intri pe scenă și să te joci pe tine însuți. E practic imposibil.

”

auzea că în România e foamete și că oamenii n-au mâncat pentru că, de fiecare dată când venea în România, masa era arhiplină. Și cum ei acolo sunt foarte stricți și mănâncă puțin și cât trebuie, i se părea că vine într-o țară în care libația e la ordinea zilei, dar el nu știa că pentru masa aia trebuia trei luni de zile să te pregătești, să stai la cozi, să asiguri un congelator în care să îți ții lucrurile și așa mai departe. Nimeni nu credea că ceea ce face Securitatea este chiar adevărat. Nimeni nu-și imagina, din cetățenii simpli ai lumii, că era posibilă o asemenea disciplină teroristă a guvernului și a puterii. Acum, când am văzut imaginile

din Coreea, când a murit anteriorul conducător al Coreei și un întreg popor plângea la unison și o armată întreagă orânduită disciplinat plângea în hohote, am realizat ce poate să însemne spălarea pe creier și teroarea... pentru că ei în timp ce făceau asta erau și filmați. Dacă unul nu plângea autentic sau, mă rog, așa cum trebuie, știa ce-l așteptă. Imaginile astea sunt imagini care vor rămâne în istoria omenirii ca formele cele mai demente ale dictaturii. Cred ca aici stăm bine în spectacolul nostru. El este simplu, nu e sofisticat, nu are accente teribiliste sau gongorice care să impună cuiva. Este pur și simplu o mărturisire.

PAGINA

Deopotrivă ca artist și ca om, ca să ajungeți la acest grad de sinceritate, a trebuit să credeți în acest proiect și în reușita lui. Era un proiect cu un oarecare grad de risc. Ce v-a făcut să credeți? În primul rând, am văzut spectacolele anterioare făcute de Carmen Vidu. Am văzut la Festivalul de Teatru cu un an în urmă spectacolul

ei despre Timișoara și mi-a plăcut acest gen de teatru documentar. Eu nu cred că noi, actori fiind, și urcând aici pe scena acestui spectacol, facem eforturi actoricești. Nu facem eforturi actoricești. E și foarte complicat să intri pe scenă și să te joci pe tine însuți. E practic imposibil. Nici să faci pe nebunul dându-te drept erou și făcând din asta cine știe ce piedestal pe care singur ți-l creezi. Nu cred că avem, aș spune, o superioritate artistică față de altcineva care nu face meseria asta și care ar fi invitat în acest spectacol să spună și el despre el însuși. Cred că tonul ar fi același, nu sunt eforturi actoricești. Evident că

formula la care s-a ajuns vizavi de textul care rămâne a fi spus s-a negociat, dacă se poate spune așa, între noi și regizor, din mărturisiri mult mai lungi, nesfârșite aș putea spune. Aș fi avut de povestit acolo dacă e vorba de revoluție, pur și simplu de zilele acelea, faptul că după am ajuns la Marele Stat Major și am văzut caseta cu execuția lui Ceaușescu... și altele, multe, enorm de multe... ca și alte amănunte despre familia mea. Nu puteau rămâne toate pentru că ar fi durat două ceasuri să le spui. Așa că formula a dat și măsura. Măsura, de data asta pot să spun artistică, a spectacolului. [...] Credite foto © Florin Ghioca

“

Niciunul din noi nu și-a permis să spună acolo invenții. Lucrurile sunt verificabile, sunt, cel puțin în ceea ce e legat de Revoluție, foarte bine prinse în imagini și în cărțile de specialitate care se ocupă de istorie și de analiză a perioadei, încât marele merit al acestui demers, este sinceritatea lui absolută.

”

Citiţi interviul complet cu ION CARAMITRU pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA

TEXT DE IOAN BIG

ALEX RIDER, un serial de spionaj cu adolescenți și... ANA ULARU

Alex Rider - 2020 foto © Sony Pictures Entertainment

azat pe volumul „Point Blanc”, cea de-a doua carte din seria omonimă scrisă de autorul de bestseller-uri Anthony Horowitz, care a fost vândută în peste 20 milioane de exemplare la nivel global, serialul thriller cu spioni Alex Rider, ce va avea premiera pe 6 octombrie la AXN, a fost filmat în Marea Britanie și România. Serialul, co-produs de însuşi Horowitz, urmărește povestea lui Alex Rider, adolescent londonez care a fost instruit încă din copilărie, fără să știe, pentru lumea periculoasă a spionajului. Forțat să investigheze moartea unchiului său și ce legătură are aceasta cu asasinatul a doi miliardari, Alex acceptă să își asume o nouă identitate și merge sub acoperire într-un internat izolat, în munți, numit Point Blanc. Aflat undeva pe crestele Alpilor Francezi (scene întregi s-au filmat timp de 3 săptămâni în Munţii Bucegi), Point Blanc se promovează ca fiind un loc unde adolescenții cu probleme ce provin din familii extrem de bogate sunt aduși pe calea cea bună. Pe măsură ce Alex cercetează mai atent, descoperă că studenții sunt de fapt subiecții unui plan tulburător, pe care tânărul va trebui să-l oprească, chiar cu riscul propriei vieți. În cele 8 episoade ale serialului regizat de Andreas Prochaska (The Death Valley, serialul Das Boot) și Christopher Smith (Black Death, Severance), OTTO FARRANT (The White Queen, Mrs. Wilson) îl interpretează pe tânărul Alex Rider, care devine spion fără voie, Brenock O’Connor (Game of Thrones) este Tom Harris, cel mai bun prieten al lui Alex, Vicky McClure (Line of Duty) este Mrs. Jones, membră a departamentului secret MI6 și protectoarea lui Alex, în timp ce Stephen Dillane (Game of Thrones) este Alan Blunt, creierul întregii operațiuni și cel care decide să îl trimită pe Alex la Point Blanc. Pentru spectatorii români, surpriza frumoasă e aceea că binecunoscuta actriță ANA ULARU (Periferic, Inferno) va interpreta personajul Eva Stellenbosch, Decanul Point Blanc, o permanentă amenințare pentru Alex Rider. Eva este nu doar un psiholog genial, ci și o expertă în a scoate la lumină cele mai ascunse dorințe, temeri și secrete ale oamenilor. Am aflat chiar de la Ana Ularu câteva detalii despre experienţa filmărilor la Alex Rider. Profesional vorbind, cât de provocator a fost să joci acest rol negativ?

PAGINA

www.zilesinopti.ro

SERIAL

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

Ana Ularu / foto © Marc Rissmann

Eva e mâna de fier a instituției Point Blanc. E cel mai devotat acolit al doctorului Greif și o unealtă perfectă pentru planurile lui infernale. Ce e înspăimântător la Eva e că poate fi chiar mai „harnică” decât i se cere în sadism. Personajele negative sunt întotdeauna mai atrăgătoare pentru că resorturile răului ne sunt, celor mai mulți dintre noi, străine. Deci e fascinant să încerci să găsești trăgaciul și modul în care operează un scelerat, lucrezi din imaginație și asta e mereu plăcut. Cursa dulce și de fapt esențială în câte picăm noi actorii e de a găsi justificarea acțiunilor unui personaj negativ - care a fost trauma sau motivul pentru care acționează în acest fel? Unde poate fi blând și vulnerabil? Ce a fost minunat la Eva e că am vrut să ascund doar sadismul sub eleganță, sub un comportament semi-seducător, felin și totuși imprevizibil. În cazul ei, trebuia să vedem un altfel de soldat al unei cauze sinistre, așa că am încercat să fac răul mai degrabă imperceptibil, ca un rechin înotând aproape de suprafață, nu fățiș. Ana, cum a fost să filmezi la un serial străin într-un spațiu familiar ție, România? Am filmat doar parțial în România, și am fost foarte mândră atunci, ca de obicei, de cât de profesioniste, primitoare și „top notch” sunt echipele noastre. Cred că în materie de profesioniști în cinematografie suntem foarte bine plasați, și pot spune asta după experiențe trăite într-o mare parte din lume. Și m-a bucurat foarte tare să văd că și echipa engleză ne apreciază așa cum merităm și www.zilesinopti.ro

Ana Ularu în serialul "Alex Rider" foto © Sony Pictures Entertainment

că se simt excelent la și cu noi. Din păcate am fost prea puțin în partea din România, personajul meu avea doar câteva exterioare (suuuper spectaculoase, elicopter aterizând pe vârf înzăpezit de munte, minunat), apoi am transplantat toată povestea la Londra, unde am locuit în mare parte din vara lui 2019. Am și filmat de ziua mea - mi se întâmplă des. Despre colaborarea cu Andreas Prochaska și apoi cu Christopher Smith, regizori cu background foarte diferit... Colaborarea a fost absolut excelentă. Cu Andreas am dat proba și am început să construim personajul împreună. Am filmat 4 episoade și apoi, mare parte din scenele de acțiune au revenit la Chris. Andreas merge pe realism, pe psihologie și instigă mereu la umor fin, la crearea unor relații tangibile și nuanțate între personaje. Chris înțelege spectaculosul, acțiunea, esențializarea personajului și forma pe care ar trebui să o aibă o scenă. Cei doi s-au completat foarte bine - avem un serial cu multă acțiune și suspans, condus cât se poate de interesant, de realist și virtuoz, cu personaje excelent jucate - trupa tânără e fabuloasă și vă invit să vedeți actori sub 25 de ani de o profunzime și un talent incredibil. Ne reîntâlnim deci cu Ana Ularu ca Eva Stellenbosch în serialul Alex Rider pe AXN, începând din 6 octombrie, în fiecare marţi de la ora 23:00. PAGINA

CITYZEN

CORINA GRUBER

Divide et impera Când a apărut Facebook, am fost fascinată. Cam ca românul în '89, când a făcut cunoștință cu liberatea de exprimare. Social media de nivelul Facebook mi s-a părut un miracol, ce te lăsa să te exprimi, atât în imagini, cât și în cuvinte. Tot ca românul în '89, nu am înțeles/anticipat ce înseamnă asta de fapt și ce se ascunde în adâncuri. După aceea a fost Instagram (mult mai vizual și superficial), apoi Tik Tok (mult mai dinamic, lipsit de cuvinte și dătător de dependență). Snapchat l-am ratat, nu știu de ce. Apoi a venit pandemia. Dacă până în martie 2019 fusesem martoră la diverse

PAGINA

polarizări în social media (cauzate de criterii din ce în ce mai aberante, de la politică la vaccinuri și alăptare), în luna martie rețeaua de socializare ce oferise, cu ani în urmă, un mediu de libertate a exprimării, s-a transformat în „Dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră” (atitudine vehiculată de diverse entități sau persoane, care susțineau puncte de vedere diametral opuse). Dacă mai doreai să exiști în online, trebuia să îți asumi o tabără.Nu am simțit niciodată lumea atât de polarizată și atât de înverșunată ca în aceste luni. Pe de o parte, e de înțeles, pentru că pandemia a venit la pachet cu

un stres psihologic imens. Pe de altă parte, libera exprimare din mediul online pare a-și fi pierdut „libertatea”, devenind, mai degrabă, propagandă pentru o idee sau alta. Și astfel, ceea ce părea a fi o lume a toleranței a devenit o piață publică virtuală, ce judecă orice și se teme de ceea ce nu înțelege. Poate că acesta e și motivul pentru care generația sub 20 de ani refuză să activeze pe Facebook și preferă alte rețele de socializare. Pentru că acesta a devenit un mediu mult prea critic și mult prea polarizat. Din fericire, există încă libertatea de a alege să apeși tasta „deconectare”.

www.zilesinopti.ro

CITYZEN

ADELA DINU

Dilema socială Când vorbim despre noile tehnologii, despre telefoane smart, rețele de socializare sau gadgeturi la modă, toți suferim de cea mai obtuză disonanță cognitivă. Dilema socială, deja celebrul documentar de pe Netflix, ne pune în față oglinda nesuferită a lumii în care trăim. Demersul este salutar: specialiști din domeniu, psihologi și foști președinți ai Facebook, Pinterest, Google, Amazon ș.a. își unesc forțele pentru a dezvălui ceea ce oricum știm cu toții și alegem cu nonșalanță să ignorăm: suntem supuși celui mai pervers proiect de manipulare socială al tuturor timpurilor. Nu suntem numai sclavii

PAGINA

naivi ai societății de consum, care cumpără simboluri ale unui statut șubred, pentru care plătesc un preț exagerat. Nu suntem doar cumpărători atrași în mrejele aplicațiilor gratuite care fac trafic cu datele noastre personale. Suntem "useri", la fel ca narcomanii. Suntem dependenți de validarea socială, de adrenalina care ne pompează în vene de fiecare dată când primim o notificare. Avem dealeri autorizați al căror scop este cât se poate de clar: să ne țină în priză, să ne pună în lanțuri, să anuleze cât ne-a mai rămas dintrun liber arbitru care suferă tot mai des de mahmureală.

Suntem dependenți și vom face tot ce ne stă în puteri pentru a ne administra, la timp, doza de drog digital. Suntem dependenți, iar singura cale de a ne vindeca este o cură drastică de dezintoxicare. Într-o lume tot mai polarizată, internetul a devenit principalul mijloc al dezinformării în masă. Dilema socială e un exercițiu obligatoriu de luciditate. Alte antidoturi eficiente ar putea fi: Demența digitală a lui Manfred Spitzer (Humanitas, 2020) sau câteva episoade din Black Mirror (The Entire History of You, Nosedive și mai ales Smithereens). Încă putem schimba ceva. Prezentul e tot ce avem, viitorul e o promisiune distopică.

www.zilesinopti.ro

CRONICA DE CARTE

Arcașul fără arc. Povești, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea alese, traduse și prefațate de Ștefan Liiceanu

Editura Humanitas

Recent apărut la editura Humanitas, volumul de față este, făcând referire la cultura estică, echivalentul unui volum de povești, pilde și vorbe de duh din Roma și Grecia antică pentru cultura europeană. Pentru că ele reunesc înțelepciunea și cultura unor civilizații care și-au pus amprenta definitiv asupra Asiei și nu numai. Dacă monumentele antice nu au rezistat întotdeauna vicisitudinilor istorice, cultura și-a găsit barca de salvare în textele scrise ce s-au perpetuat de la un secol la altul, de la un mileniu la altul. Yohyȏ, un tânăr țăran din Japonia, salvează într-o seară un cocor ce fusese rănit de un vânător. A doua zi, în fața modestei sale case, se arată o tânără frumoasă ce se oferă să îi fie soție. Tsȗ, tânăra în cauză, deține un săculeț magic din care tot scoate orez și gătește mâncăruri delicioase. Tsȗ, soția lui Yohyȏ, îl convinge pe soț să-i construiască o încăpere în care să țeasă la războiul de țesut. Și se închide șapte zile în atelier și țese un sul de o frumusețe aparte, mai ușor ca mătasea, mai trainic decât cânepa. Yohyȏ îl vinde în oraș, așa cum a fost învoiala, apoi vinde și o a doua țesătură, creată, la fel, în șapte zile, timp în care Yohyȏ nu avea voie să vadă ce face Tsȗ, de

PAGINA

BOGDAN FEDEREAC

unde are ațele și ițele. Doar că după ce a vândut cea de-a doua țesătură, Yohyȏ se întâlnește cu niște prieteni, le povestește cum de a ajuns să vândă țesături scumpe și, pe măsură ce vorbește cu ei, în inimă i se cuibărește lăcomia. Cea de-a doua țesătură ar fi trebuit să fie și ultima pentru că banii obținuți din vânzare ar fi trebuit să ajungă tânărului cuplu. Dar Yohyȏ insistă că mai trebuie. Și încalcă promisiunea și o urmărește pe Tsȗ în camera cu războiul de țesut. Și în loc de Tsȗ, în cameră era cocorul pe care-l salvase și care-și smulgea, cu durere, penele pentru a face țesătura. Cocorul îl observă pe Yohyȏ și pentru că bărbatul își încălcase promisiunea, își ia zborul. Yohyȗ rămâne singur, cu ultima țesătură scumpă, dar singur. (Cocorul serii)

www.zilesinopti.ro

CITY LIFESTYLE

Reguli de aur pentru a te feri de înșelătorii în mediul online

Mediul online, de care am devenit tot mai legați în ultimii ani, a devenit locul preferat de cumpărături la nivel mondial. Produse exclusive, oferte imbatabile și rapiditatea tranzacției au transformat mediul online în raiul cumpărăturilor, dar pe de cealaltă parte, și scena perfectă de atac a impostorilor.

PAGINA

RĂZVAN SĂDEAN Tuturor ne plac prețurile atractive și ofertele care uneori parcă se mulează exact pe ceea ce vrem noi, dar de multe ori nu avem răbdare să verificăm dacă oferta e într-adevăr o ofertă sau doar o înșelătorie. Pentru a evita să cădem pradă hoților virtuali, iată câteva reguli de aur pe care este indicat să le avem mereu în vedere atunci când vrem să facem o achiziție. Nu da curs invitaţiilor sau ofertelor primite pe email, mesagerie privată, Facebook sau Whatsapp care îţi promit câştiguri facile sau credite cu aprobare garantată. Mai bine să pierzi o ofertă minune decât să-ți pierzi banii. Nu trimite copii după acte sau date personale necunoscuţilor. Alege metode securizate de plată. Verifică cu mare atenție datele companiilor sau persoanelor de la care vrei să cumperi ceva. Evită link-urile trimise prin mail sau mesaje, intră pe site-urile oficiale de pe motorul de căutare google. Evită să plăteşti în avans de pe site-uri neverificate sau de la persoane despre care nu ai prea multe informaţii.

www.zilesinopti.ro

PAGINAâ&#x20AC;&#x201A;

CITY LIFESTYLE

Cum să petreci un Halloween îngrozitor de fain în Sibiu

Halloween, noaptea groazei din ultima zi a lunii octombrie, e o sărbătoare americană care a devenit tot mai populară și printre români. Chiar dacă în acest an nu vom putea petrece costumați în cluburi la celebrele petreceri tematice, putem simți spiritul sărbătorii altfel. Găsiți idei și inspirație aici.

PAGINA

RĂZVAN SĂDEAN Trick-or-treat. Chiar dacă nu poți petrece în club de acest Halloween, poți face lucruri mai amuzante. Poate că vecinii tăi nu vor fi prea încântați dacă vei apărea la ușa lor costumat în vampir și le vei cere bomboane, dar prietenii tăi nu te pot refuza. Astfel, nu ratezi unica ocazie din an când te poți deghiza într-un personaj înfricoșător. Hide-and-seek. Cât timp a trecut de când nu te-ai mai jucat de-a v-ați ascunselea? Strânge-ți gașca, iar pentru mai multă adrenalină, alegeți un loc cât mai puțin populat și cât mai întunecat. Spre exemplu, Pădurea Dumbrava Sibiului. Moroi și umor negru. Dacă niciuna din ideile de până acum nu îți surâd, poți opta pentru spectacolul ”Moroi”, care se joacă la TNRS în 30 octombrie și 1 noiembrie, de la ora 19. Nu lipsesc luna imensă, Ada Milea, priveghiul, muzica și umorul. Vizitează o cetate. Unde te pot trece mai tare fiorii pe șira spinării dacă nu printre ruinele unei cetăți, precum cele de la Biertan, Cisnădie, Cisnădioară, Slimnic sau Boița. Un film care să te țină treaz. Poți petrece seara acasă, la un film: Midsommar, Mother, Climax sau The Babadook.

www.zilesinopti.ro

ARTIȘTI URBANI

KITRA „Mi-ar plăcea să pot să ofer un moment de liniște” Kitra (Nicolae Aurel Duță, pe numele său adevărat) este un artist vizual abstract născut în 1981, în orașul Târgoviște. A studiat în București artele vizuale, iar de 3 ani locuiește în Berlin. Operele sale sunt prezente pe zidurile din multe orașe din țară sau din afară, fiind foarte apreciate, dar Kitra nu s-a mulțumit doar cu street art-ul și și-a încercat mâna cu succes și în ilustrație, design de jucării, instalații și graphic design. În momentul de față este unul dintre cei mai apreciați artiști din România. Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România? A fost o evoluție naturală, un proces natural, încerc să mă concentrez cât de mult pot pe muncă, pe bucuria de a descoperi noi direcții. PAGINA

Astfel, am ajuns inevitabil la niște preferințe pentru anumite forme, compoziții sau culori. Aș spune că, dacă te concentrezi pe a deveni cunoscut, va fi mult mai greu. Fiecare artist are călătoria lui, pentru mine este o călătorie frumoasă, cu momente bune și momente rele. Mai obosești, mai faci un popas, mergi mai departe.

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero? Nu aș putea să descriu procesul, nu e ceva rațional. Văd în jurul meu diverse forme, culori, uneori texturi care mi se par interesante, iar mintea le bagă la fermentat cu multe alte elemente. În ultima vreme, mergând mult prin oraș cu transportul în comun, am devenit tot mai fascinat de designul industrial, de formele pe care le întâlnești într-un autobuz sau într-o stație de metrou. Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general? Cred că arta mi-a schimbat felul în care mă percep pe mine însumi, mă face să fiu mai introspect. Pentru mine, arta www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

e mai mult un mijloc prin care ajung să mă observ pe mine, în primul rând, pentru că este o provocare, o disciplină pe care încerc să mi-o impun și, aplicând această disciplină, observ cum functionez ca artist, ca om în diferite situații. Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei? În ultima vreme mă întreb cât mă ajuta social media și cât de mult mă încurcă. Este un tool destul de important, cu siguranța, de care cu greu te poți lipsi. Dar cred că nu poți experimenta arta cu adevărat prin intermediul social media, e o anumită energie a fiecărei lucrări care nu se poate transmite printr-un ecran. Însă, Ca mijloc informativ este foarte folositoare. Provocarea noastră este să menținem echilibrul și să nu cădem într-o dependență. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Expoziția Bonjour Tristesse, pe care am avut-o acum 2 ani în Berlin, mi-a rămas în minte ca unul dintre primele momente în care am simțit cu adevărat presiunea timpului. Și asta pentru

POP CULTURE MAGAZINE

că am acceptat provocarea de a crea un concept și de a-l executa, desenând o cameră întreagă, cu multe detalii, în mai puțin de 10 zile. Cred că timpul a fost pentru mine întotdeauna o provocare. Am zis „da” deseori unor proiecte care s-au dovedit a dura mult mai mult decât estimasem. Partea bună este că am început, cu timpul, să am tot mai puține astfel de situații și să mă împrietenesc cu timpul și cu organizarea. Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic? În arta mea nu am fost interesat să includ mesaje politice. Pentru mine, nevoia de a face artă a fost mereu un lucru personal, o curiozitate față de ce aș putea descoperi în interiorul meu. Mă interesează ce se întâmplă în politică, uneori poate urmăresc știrile cu prea multă înverșunare, dar cu toate astea nu am simțit niciodată nevoia să abordez subiecte sociale sau politice. Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale, fie că e vorba de Berlin sau Deva? Mi-aș dori să vadă lucrările mele ca pe o pauză de la zgomotul vizual urban, să simtă că cineva

nu încearcă să-i vândă un aspirator sau o casă, ci că îi oferă ceva fără nicio pretenție. Mi-ar plăcea să pot să ofer un moment de liniște. Ce urmează pentru Kitra? Sper că numai lucruri bune: muncă, expoziții și proiecte noi. În ultima vreme simt nevoia de siguranță, simt că vreau tot mai mult să-mi expun lucrările într-un spațiu safe și aici mă refer la galerii. Făcând mult street art, de-a lungul timpului multe dintre lucrările mele au dispărut și, pentru că am îmbătrânit și simt probabil că la un moment dat și eu o să dispar de pe pământul ăsta, vreau să mă păcălesc puțin cu gândul că, dacă lucrările mele se vor păstra, odată cu ele va rămâne și o parte din energia mea acolo. PAGINA

PERFORMING ARTS

INTERVIU DE IOAN BIG

DANA GILLESPIE

Prospeţimea unui spirit veşnic tânăr FOTO Mark Mawston

ompozitoare, producătoare şi interpretă cu peste 60 de albume în discografie, actriţă de teatru, musical şi film care a lucrat cu regizori reputaţi precum Ken Russell sau Nicolas Roeg, Dana Gillespie (n. 1949) este un reper fundamental al Pop culture, a cărei viată sfidează ficţiunea. “Dana Gillespie este o Zeiţă printre Femei. Ce încântare! Dana Gillespie e în elementul ei regalându-ne, relevând şi retrăind toate poveştile, toate aventurile, toată muzica...”, scrie Angie Bowie, văduva legendarului David Bowie, despre Weren’t Born A Man, memoriile uneia dintre cele mai fascinante personalităţi ale scenei artei Pop contemporane, ce urmează să apară în curând. Iar Angie ştie ce spune atâta vreme cât Bowie a fost primul iubit al Danei, cel care o conducea de la şcoală pe când aceasta avea doar 14 ani. Un an mai târziu, ea înregistra deja pe cont propriu cu Donovan şi se lansa cu succes în Folk ascultând sfaturile prietenului său Bob Dylan şi, ulterior, ale producătorului... Jimmy Page, iar cooptarea ei în filmele de aventuri produse de Hammer Films (Continentul pierdut, Tribul uitat de timp) n-a fost surprinzătoare

PAGINA

pentru “sexcitanţii” ani ’60. Uimitoare a fost însă continuarea parcursului ascendent, solid fundamentat pe creativitate şi talent performativ, al precocei vedete într-un peisaj suprapopulat de “comete” care se bazau – vezi colegele sale de generaţie Caroline Munro şi Madeline Smith -, îndeobşte, pe... nuri. Căci, în mod evident, nu fizicul a primat în distribuirea Danei în anii ’70 în adaptarea după Othello, Catch My Soul, şi în Furtuna lui Shakespeare pusă în scenă la Old Vic, sau în prima montare londoneză a lui Jesus Christ Superstar şi nu a fost nici criteriul în baza căruia i-au fost decernate în anii ’80-’90 premii pentru ‘Best Jazz Album’ sau ‘Top British Female Blues Vocalist’ (timp de 5 ani consecutivi!). Lansarea autobiografiei Danei Gillespie, pe care o puteţi precomanda pe site-ul editurii Hawksmoor Publishing, se anunţă ca una dintre cele mai incitante evenimente editoriale din arta Pop al acestui sfârşit de an, aşa că era timpul să reluăm dialogul început cu ceva ani în urmă, când am făcut cunoştinţă la clubul Jazzland din Viena după un efervescent concert susţinut de Dana cu Joachim Palden Trio. www.zilesinopti.ro

Cum l-ai cunoscut pe David Bowie? L-am întâlnit în Marquee Club. Am început să ne vedem pe când eu aveam 14 ani iar el mă aştepta după ore şi îmi căra papucii de balet în drum spre casă. Ceea ce a ţinut relaţia noastră vie a fost dragostea noastră comună pentru muzică. Îmi amintesc cum mi-a telefonat să îmi zică “Am terminat de compus o piesă acum jumătate de oră. Vino şi cânt-o ca să-mi spui ce părere ai.” iar cântecul de care vorbea era Space Oddity. Am rămas buni prieteni cu toate că fiecare îşi avea propria viaţă iar în 1970 m-a sunat şi mi-a zis că a găsit un om despre care crede că ar trebui să fie managerul nostru, Tony Defries, cel care a fondat compania MainMan. Deci prietenia noastră a rezistat chiar dacă carierele noastre erau aproape paralele, eu fiind la o casă de discuri iar Bowie la alta. Ne mai intersectasem în acea vreme şi la audiţiile pentru Musical-ul Hair pentru care am fost amândoi refuzaţi... aveam ambii nevoie de job-uri şi am avut noroc că l-a găsit pe Defries. Defries avea un fel revoluţionar de a manageria şi l-a susţinut complet pe David, şi astfel Bowie a putut să îşi ia avânt precum un fluture şi să compună toate acele piese minunate. A scris chiar un cântec pentru mine numit Andy Warhol care se regăseşte pe al treilea album al meu, Weren’t Born a Man. www.zilesinopti.ro

Cât de mult apreciezi arta lui Warhol, ‘The Pope of Pop’? Cred că Bowie l-a admirat mai mult decât mine. Pentru coperta celui de-al 4-lea meu album, Ain’t Gonna Play No Second Fiddle, MainMan a hotărât să aibă o fotografie a mea şi Warhol a realizat două versiuni, una pe fond albastru care a ajuns pe copertă şi o a doua, cu galben şi roz, pe care o am şi acum acasă... dar nu pe perete întrucât nu e stilul meu. Mie îmi plac lucrurile vechi iar gusturile mele sunt foarte orientale şi exotice. Toate chestiile astea moderne nu sunt genul meu aşa că zace printr-o cutie şi dacă am chef să o revăd mă uit la reproducerea ei de pe laptop. Mi s-a spus că valorează o grămadă de bani dar, de fapt, eu habar n-am ce să fac cu ea. [...] Un alt muzician important pentru primii tăi paşi în muzică a fost Bob Dylan. Cum de v-aţi intersectat? L-am cunoscut la recepţia unui label în ‘65 când el se afla la Londra în turneu. Am devenit atunci pe loc buni prieteni şi când a revenit în 1966, pe aeroport, la întrebarea unui ziarist despre ce intenţionează să vadă mai întâi a răspuns, se pare, “Dana Gillespie”. Foarte frumos din partea lui. Mi-am petrecut timpul împreună cu el ori de câte ori am avut posibilitatea dar el locuia în America şi eu în Europa ori eu n-am ajuns acolo până la jumătatea anilor ’70. N-am mai auzit apoi de Dylan decât în 1997 când agentul lui m-a contactat ca să-mi spună că Bob şi-ar dori să cânt eu în deschiderea turneului său britanic. Sigur că am acceptat şi am făcut întregul turneu cu trupa mea, The London Blues Band. [...] Citiţi interviul complet cu DANA GILLESPIE pe www.zilesinopti.ro PAGINA

Industria de evenimente Text de Laura Coroianu, cofondator EMAGIC În 2005, că să-l parafrazez pe nenea Iancu, industria de evenimente era admirabilă, era sublimă putem zice, dar lipsea cu desăvârșire. Atunci ne-am hotărât Guido și cu mine să părăsim Olanda și să revenim în România (în fine, doar eu reveneam, el venea) pentru a deschide la București un birou EMAGIC, o companie pe care o înființasem împreună în 2000, în țara lalelelor. Foarte repede ne-am dat seama că vă trebui să construim de la zero nu numai o echipa de specialiști în evenimente, dar și anumite servicii specifice industriei noastre, cum ar fi barurile pentru evenimente pe baza sistemului de jetoane (ulterior devenite carduri sau brățări rfid), sistemul de pază bazat pe tehnici de « crowd management », primul sistem de vânzare de bilete online etc. Au fost niște ani frumoși de pionierat în care am lămurit brandurile mari că un festival înseamnă altceva decât « festivalul berii » - așa s-a născut PAGINA

B’Estfest (inițial B’Estival) în 2007, primul mare festival din România unde au concertat Pink, Santana, Moby, Alanis Morrisette, Marilyn Manson și Alice Cooper (împreună pe aceeași scenă!) și sute de alți artiști români și internaționali. Acolo am creat prima scenă dedicată artiștilor români emergenți și tot acolo în 2011 Subcarpați au fermecat pentru prima oară publicul de pe un main stage. Spun « fermecat », pentru că și eu am fost lipită de scenă în timpul setului lor, chiar daca mă bătea soarele în cap și aveam o sută de alte lucruri de făcut! Dar am vorbit de B’Estfest înainte să povestesc despre Depeche Mode pe vechiul « Lia Manoliu, » în 2006 (până să fie dărâmat și reconstruit în bijuteria de acum). Concertul Depeche Mode (primul din cele 3 organizate de Emagic, 2xBucurești și 1xCluj) a fost de fapt evenimentul care a deschis România ca piață pentru concerte internaționale de mare amploare. Până atunci fuseseră câteva concerte cu artiști mari (le numeri pe degete) și niciodată un stadion « sold out », exclusiv pe

bilete. 45.000 de români și străini au fost atunci publicul fantastic care a convins atât artiștii străini cât și managerii și agenții lor că România este o destinație civilizată și sigură pentru marile turnee. După Depeche Mode au urmat Madonna, Shakira, Sting, Metallica, Lady Gaga, Lenny Kravitz, Red Hot Chili Peppers, Roger Waters/The Wall și multe alte concerte de care ne aducem aminte cu bucurie , « bucurie » fiind cuvântul cheie aici. Guido și cu mine glumim adesea că meseria noastră este să punem umărul la făurirea unor amintiri de neuitat pentru publicul nostru și să producem nu numai concerte ci și bucurie în sufletele oamenilor. 15 ani mai tărziu, România are o industrie de evenimente – mai sunt multe de îmbunătățit cu siguranță, mai ales în planul legislativ și al reglementărilor, dar suntem pe calea cea bună. Chiar dacă B’Estfest a căzut victimă crizei financiare de la finalul deceniului anterior, s-au ridicat între timp alte festivaluri mari, medii sau mici care contribuie substanțial la împrospătarea imaginii țării noastre acasă și peste hotare. În acest nou val se înscrie și AWAKE, primul festival « boutique » din România, pe care l-am inaugurat în 2017 în poate cel mai frumos loc din Transilvania, domeniul Teleki din Gornești, Mureș. Acolo am reușit să creăm un concept eclectic în care muzica se îmbină cu arta, design-ul, discuțiile și workshopurile pe teme de sustenabilitate, civism și inovație. Pandemia nu ne-a lăsat să ne vedem anul acesta cu fanii Awake și nici cu fanii Celine Dion pe Arena Națională. Rămânem însă optimiști că până anul viitor se vă găsi ac și de cojocul acestui covid și ne vom reîntoarce la profesia noastră de producători de amintiri și bucurie. www.zilesinopti.ro

astra film festival 2020

online

p r o g r a mul d e filme d ocumen tare, a c ce s i bi l î n t o ată român ia

16–25

octombrie

www.astrafilm.ro

TEXT DE MARCIAN PETRESCU

Blues aniversar sub semnul Covid-ului

ciudat să ajung să aniversez 20 de ani de activitate într-un an 2020 total dat peste cap. Sărăcia asta de Guvid-19 ne-a bulit tuturor fengshui-ul și a pus pauză cam tuturor manifestărilor muzicale, indiferent de importanța lor.

Dar, indiferent cum ar sta lucrurile, pentru mine este un an în care privesc în urmă cu mândrie dar și cu o oarecare uimire... Uneori nu-mi vine să cred că eu, un băiat dintrun orășel de provincie din zona Moldovei, din Onești, dintr-o familie de intelectuali fără veleități sau antecedente muzicale, a ajuns să studieze muzicuța, la început mai mult din joacă și din pasiunea fanatică pentru BLUES, iar în scurt timp aveam să fiu complet absorbit și aveam să mă dedic total stăpânirii ei. Când am ales să devin muzician profesionist, în anul PAGINA

2000, nu îndrăzneam nici măcar să visez că o să ajung vreodată să împart scena cu unii dintre idolii mei, cărora le devoram înregistrările în încercarea de a fura cât mai mult din ele în drumul către găsirea unui limbaj personal... Ce împlinire mai mare poți să ai în momentul în care ajungi să-i ai pe unii dintre ei ca invitați pe albumele tale. Charlie Musselwhite, Sugar Blue, Rick Estrin mi-au făcut această onoare. Billy Branch și Kenny Neal m-au primit alături de ei pe scenă de parcă eram prieteni de când lumea. Au trecut 20 de ani tumultoși, care au avut și rele dar și foarte

Trenul de noapte / foto © Bogdan Țantaru

multe lucruri bune, iar cel mai bun dintre toate este interacțiunea cu publicul, fără de care noi artiștii nu am exista. O mare reverență fac în fața tuturor celor care m-au onorat cu prezența la concerte în toți acești ani de când sunt pe scenă alături de formația mea Trenul de Noapte. Vă mulțumim că existați și că ne oferiți motive destule pentru a exista și a continua cel puțin încă 20 de ani. Vă salută cu deosebit respect al vostru slujitor credincios al blues-ului și a muzicuței, Marcian Petrescu.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE MUGUREL VRABETE

HOLOGRAFICA În vremurile astea ciudate pe care le trăim, cu un viitor nesigur în industria muzicală, ne mai încurajăm cu faptul că formația a supraviețuit schimbării a două sisteme politice, unei schimbări de secol și de mileniu și tuturor prefacerilor din piața muzicii. Nu e puțin lucru. Am trecut prin vinil, casetă audio, compact disc și vânzare pe internet, am rămas în picioare după ce toate genurile noi apărute ne prevesteau sfârșitul dance, grunge, thrash, rap. Poate unul din momentele importante a fost și anul 2000, și, evident, albumul “Holografica”.

ocmai ce renăscusem cu succesul din 1998 cu piesa “Ți-am dat un inel” de pe albumul “Supersonic”, moment ce ne-a propulsat din nou în atenția publicului și în topurile de vânzări și eram în acel moment, dificil întotdeauna, în care după un succes de proporții, se așteaptă de la tine ceva și mai și. Prima reacție e să încerci să faci din nou ceva asemănător cu fostul hit. Practica a demonstrat că nu funcționează. Așa că ne-am lăsat în voia sorții - și a inspirației - pe undeva eliberați de povara unei obligații de stil. Era clar că nu avem de ce să ne mai

www.zilesinopti.ro

întoarcem la hard-rockul anilor ’80 și că putem să ne exprimăm mult mai divers. Și cred că am reușit, fiindcă toate cele 10 piese ale albumului, fiecare în felul ei, a avut ceva deosebit. Anul trecut și puțin din anul acesta - atât cât am apucat - am făcut turneul “Clasic Rock”, bazat pe aniversarea celor două decenii de la lansarea albumului “Holografica”. Multe din piese nu mai fuseseră cântate de ani buni, dar, redescoperite, am constatat că aveau o energie intactă, absolut credibilă și actuală. Sigur că “Să nu-mi iei niciodată dragostea” a rămas fără îndoială cea mai cunoscută și cântată piesă, dar tot de pe acest album sunt cântate aproape tot timpul în concerte “Romeo și Julieta”, “Inima mea nu e întreagă dacă nu ești tu”, “Am rămas doar noi” și “Vine o zi”. Asta spune că este, probabil, cel mai puternic album al nostru. Lumea s-a schimbat în continuare, dar noi am început mileniul cu dreptul. Sper ca acest noroc să ne țină pe mai departe și să reușim să mai facem o muzică la fel de inspirată și câștigătoare. PAGINA

SCENA INDOOR

 VERDE TĂIAT

SPECTACOL INVITAT

DE ALEXANDRA FELSEGHI • REGIA ADINA LAZĂR – SPECTACOL PROTEATRU ZALĂU

 AUTOBAHN

 6 OCTOMBRIE  19:00

DE NEIL LABUTE • REGIA ANDREI ȘI ANDREEA GROSU

 Fabrica de Cultură - IACM - Constucții – Sala Lulu • Strada Triajului 1-3  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 ZEUL CARNAGIULUI  8 OCTOMBRIE  19:00

 TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

DE IGOR BAUERSIMA ȘI RÉJANE DESVIGNES • REGIA RADU AFRIM

Spectacol în limba germană, cu subtitrare în limba română  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 CUI I-E FRICĂ DE VIRGINIA WOOLF?

 29 OCTOMBRIE  19:00

Spectacol în limba germană, cu subtitrare în limba română  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 NECUNOSCUTA CUNOSCUTĂ

DE EDWARD ALBEE • REGIA ANDREI ȘI ANDREEA GROSU

 9 OCTOMBRIE  19:00

DE ALEKSANDER ŚCIBOR-RYLSKI • REGIA VICTOR OLĂHUȚ

 30 OCTOMBRIE  19:00

 TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 MOROI

PREMIERĂ

TEXTE DE CĂTĂLIN ȘTEFĂNESCU ȘI ADA MILEA • REGIA ALEXANDRU DABIJA

DE ALEXANDRA BADEA • REGIA RADU NICA

 10, 11 SEPTEMBRIE  19:00  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 JOCURI DE SCENĂ

 24, 25 OCTOMBRIE  19:00

 TATTOO

DE YASMINA REZA • REGIA BOGDAN SĂRĂTEAN

 MATERNAL

OCTOMBRIE

PREMIERĂ

 31 OCTOMBRIE  19:00  1 NOIEMBRIE  19:00 Spectacol nerecomandat tinerilor sub 14 ani  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

UN SPECTACOL DE MARIANA MIHU-PLIER ȘI SERENELA MUREȘAN

 14 OCTOMBRIE  19:00

 Fabrica de Cultură - IACM - Constucții – Sala Lulu • Strada Triajului 1-3  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 VĂZDUH

REGIA VICTOR OLĂHUȚ

 15 OCTOMBRIE  19:00  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 ȘARPELE ÎN IARBĂ DE ALAN AYCKBOURN • REGIA RAFAEL KOHN

 16 OCTOMBRIE  19:00

Spectacol în limba germană, cu subtitrare în limba română  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 TOM ȘI JERRY

PREMIERĂ

DE RICK CLEVELAND • REGIA FLORIN PIERSIC JR.

 17, 18 OCTOMBRIE  19:00  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 LIVE

SCENA DIGITAL Ă www.tnrs.ro/scena-digitala 

PREMIERĂ

DE THOMAS PERLE • REGIA BOBI PRICOP

 21, 22, 23 OCTOMBRIE  19:00 Spectacol în limba germană, cu subtitrare în limba română  TNRS – Sala Mare • Bdul Corneliu Coposu, nr. 2  PREȚ BILET: 30 LEI, 25 LEI

 FELII

UN SPECTACOL DE LIA BUGNAR CU OFELIA POPII

 7, 8, 9 OCTOMBRIE  19:00  PREȚ BILET: 30 LEI

 AUTOBAHN

DE NEIL LABUTE • REGIA ANDREI ȘI ANDREEA GROSU MINI-SERIE DE TEATRU-FILM

 14, 15, 16 OCTOMBRIE  19:00  PREȚ BILET: 30 LEI

 LIVE

DE THOMAS PERLE • REGIA BOBI PRICOP

 21, 22, 23 OCTOMBRIE  19:00 Spectacol în limba germană, cu subtitrare în limba română  PREȚ BILET: 30 LEI

 TOM ȘI JERRY 2.0

ADAPTARE DUPĂ „JERRY AND TOM” DE RICK CLEVELAND REGIA FLORIN PIERSIC JR.

 28, 29, 30 OCTOMBRIE  19:00  PREȚ BILET: 30 LEI

23 octombrie - 5 noiembrie 2020 JAZZ TEXT DE MARIUS GIURA, FONDATOR -GĂRÂNA

POP CULTURE MAGAZINE

Monolog pentru o Românie mică La 24 de ani, Gărâna Jazz este, alături de festivalul de jazz de la Sibiu, cel mai vechi festival din țară. 24 de ani fără întrerupere, la un standard foarte ridicat. A crescut an după an, s-a ajuns la o formulă cu 3 scene, s-a cântat dimineața, după amiaza și seara.

nul acesta, care cu greu poate fi definit, am renunțat la scenele mici, concertele s-au desfășurat pe scena din Poiana Lupului cu o participare foarte valoroasă, nesigură până în ultimele zile, datorită restricțiilor din aproape toate țările. După ce am schimbat de vreo 6 ori line-up-ul, am reușit să aduc artiști din Polonia, Serbia, Austria, Germania, Norvegia, Rusia, Israel și Anglia. Unii au acceptat să intre deliberat în carantină la întoarcerea în țara lor, alții au luat trenul până în Germania, de unde au putut zbura spre România, au făcut la fel la întoarcere și au scăpat de carantină. S-a cântat cu o poftă nebună, pentru mulți a fost primul concert cu public din acest an. S-au întâmplat multe la Gărâna în tot acești ani, unele povești pot fi subiecte de cărți sau scenarii de filme: - Replica lui John Abercrombie la huiduielile și pietricelele adresate Elenei Udrea (ministru al turismului în acel an) în timp ce pe scenă se cânta ”what the fuck is going on?“; - Pierderea finanțării de la ministerul de resort în mandatul lui Paleologu, care a uitat să semneze contractul în timp util; - Atitudinea unui alt ministru al culturii, care mi-a replicat în biroul lui: “nu vreau și nu pot” - Replica unui șef de județ, care la argumentul că e un festival mare: “Fă-l mai mic!” Despre atitudinea conducerii județului în care are loc festivalul nu pot spune decât că e de o stupizenie cruntă, unde prostia și incultura sunt

PAGINA

la ele acasă. Am adus vorba de autorități și trebuie să și justific de ce: un festival de asemenea nivel nu poate fi susținut doar din sponsorizări, e nevoie esențială și de aportul acestora. Festivalul a pornit de la “o joacă” între prieteni, muzicieni de jazz din Timișoara, plecați în țări străine care după 1990 au revenit în țară și au hotărât să cânte la Brebu și la Gărâna. Așa a început, în curtea Hanului “La Răscruce”, într-un șopron amenajat, apoi într-un foișor, unde au cântat: Liviu Butoi (primul organizator, alături de Gigi Taus), Paul Weiner, Puba Hromdka, Bega Blues Band, Mircea Tiberian și alți câțiva. 50 de spectatori, apoi 100, apoi 150, la ediția a șasea locul s-a dovedit neîncăpător. A fost anul în care a venit prima mare vedetă: Eberhard Weber. Începând cu ediția a șaptea, ne-am mutat în Poiana Lupului la intrarea în sat. Restul e poveste… Citiți articolul integral pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

#HaiLaTara, la #LivezileDeLaSibiel

E octombrie iar prin livezile de la Sibiel şi Fântânele e vânzoreală mare; ştii că e vremea culesului de fructe căci trec pe lăngă tine tractoraşe şi căruţe încărcate cu scări, desagi şi prăghite. Un drumeag urcă alene din Sibiel printre meri, pruni şi peri bătrâni, noduroşi şi parţial uscaţi – dincolo de crengile încărcate cu poame zăreşti, din când în când, acoperişurile din sat şi turnul bisericii. Drumul şerpuieşte uşor şi te scoate

PAGINA

TEXT DE ADELA DADU

până deasupra satului, la liziera pădurii. Ce peisaj idilic! În Sibiel şi Fântânele sunt zeci de soiuri de mere, unele cu o poveste de peste două secole – soiuri dulci sau acrişoare, zemoase ori mai făinoase. Unele dintre ele într-atât de frumoase încât localnicii îşi împodobeau brazii de Crăciun cu ele. Culesul merelor e o tradiţie din strămoşi şi o bună ocazie pentru o vizită pe uliţele satelor unde vă puteţi plimba în voie pentru a suprinde un crâmpei din viaţa la ţară şi pentru a admira case bătrâneşti şi troiţe din secolul XVIII atât de bine conservate. Dacă aveţi drum în ultimele două duminici din octombrie, anual, la Fântânele şi Sibiel se organizează târguri de mere - o excelentă ocazie să degustaţi din delicioasele soiuri. Iar dacă nu ajungeţi la târg nu-i bai, întrebaţi localnicii, vă vor servi cu drag!

www.zilesinopti.ro

JURNAL DE GURMAND

CORINA GRUBER

CIOCOLATĂ ȘI CACAO

unoscută drept „hrana zeilor” în civilizația Maya din America Centrală, pudra de cacao este un foarte apreciat ingredient pentru deserturi și, în același timp, un „superaliment” contemporan. Pudra de cacao este o masă solidă, ce se obține prin măcinarea semințelor arborelui de cacao. În procesul prelucrării semințelor, obținerea pudrei de cacao se face după ce a fost extras untul de cacao, pudra și untul fiind principalele ingrediente în fabricarea ciocolatei. Calitatea de „superaliment” e consecința prezenței unor antioxidanți numiți flavonoizi, care există din belșug în pudra de cacao crudă, dar se pierd, parțial, atunci când cacaua este procesată. Olanda a devenit, de-a lungul secolelor, cel mai important producător de cacao, punând

PAGINA

bazele procesului de alcalinizare a pudrei de cacao, numit, în engleză „dutching” (prelucrare olandeză). Prin acest proces se obține acea pudră de cacao pe care o cunoaștem cu toții, slab acidă, de culoare închisă și cu o aromă temperată, comparativ cu cacaua naturală. La fabrica de ciocolată din Zaanse Schans, de lângă Amsterdam, am vizitat un muzeu al prelucrării semințelor de cacao, unde era explicat întreg procesul. Interesante mi s-au părut și ciocolatele cumpărate de acolo, preparate în mod tradițional, care păstrau o structură grunjoasă și aveau un gust pronunțat de cacao. Întâmplarea a făcut ca, după o vreme, să ajung pe una dintre insulele ce au fost, în trecut, colonii olandeze, Bali. La plantația Satria, în inima junglei, am văzut cum e crescut arborele de cacao și am băut cea mai cremoasă și aromată ciocolată caldă, preparată fără lapte. Am înțeles, vizitând

insula, ce impact a avut colonizarea olandeză asupra teritoriilor din Asia și cum aceste efecte se resimt încă și astăzi. Vreme de mai bine de 100 de ani, insula Bali a fost folosită pentru plantațiile de cafea, cacao și condimente, iar ieșirea de sub dominație olandeză s-a petrecut târziu, abia în 1949. Astăzi, industria producerii pudrei de cacao și a ciocolatei e o afacere extrem de profitabilă, în care câțiva mari jucători își dispută profituri imense. Ce m-a învățat tot acest periplu prin lumea pudrei de cacao? Ca data viitoare când cumpăr, să caut un produs alcalinizat, cu un conținut de grăsime de peste 20 % (untul de cacao păstrat în pudră îi conferă aroma și textura fină).

www.zilesinopti.ro

INTERVIU

CRISTINA BĂLĂU

Christian Lutete

„Îmi place să pictez în timpul liber” De cât timp ești în Sibiu? Ai găsit vreun loc preferat în care îți place să îți petreci timpul liber? Am ajuns în luna august aici, la Sibiu, odată cu reunirea lotului pentru noul sezon competițional. Până acum, locurile în care îmi place să îmi petrec timpul liber cel mai mult sunt Sibiul de Jos și Sucre. Din acesta din urmă am primit de ziua mea eclere și au fost pur și simplu delicioase! Care este unul din hobby-urile tale preferate? O activitate pe care o ai și despre care nu știe multă lume? Ce îmi place foarte mult să fac, pe lângă baschet desigur, este să pictez. În timpul liber îmi face o deosebită plăcere să pictez tot felul de tablouri. Ce ritual ai înainte de meciuri? Înainte de orice meci îmi place să fiu cât

PAGINA PAGINA 52 52

nul din sportivii care au semnat la începutul sezonului competițional actual cu BC CSU Sibiu este Christian Lutete. Tânărul de 23 de ani joacă poziția 3 și vine la Sibiu de la University Massachusetts Lowell. Născut pe 10 octombrie 1996, în Silver Spring, Maryland, Lutete a petrecut cinci sezoane în NCAA: două la Radford University (2015-2017), iar ultimele trei la University Massachusetts Lowell (2017-2020). Noul jucător este un guard foarte atletic și măsoară 1,96 m. Am stat de vorbă cu Christian despre locurile sale preferate din Sibiu, o pasiune pe care ar fi transformat-o în carieră dacă nu ar fi fost baschetbalist, dar și despre mesajul pe care vrea să îl transmită suporterilor sibieni în această perioadă în care echipa joacă fără fani în tribune. „Îmi place să-mi imaginez că aș fi fost ca Picasso”

se poate de relaxat și calm și fac tot ce pot pentru ca acest lucru să se întâmple. Meciurile sunt distractive! Dacă nu ai fi fost jucător de baschet, ce altceva ai fi făcut? Dacă nu aș fi jucat baschet, mai mult ca sigur aș fi devenit pictor. Îmi place să-mi imaginez că aș fi fost ca Picasso. Ce mesaj ai să le transmiți suporterilor sibieni, în această perioadă plină de incertitudine? În aceste vremuri incerte, haideți să continuăm să ne susținem și să ne iubim reciproc. Vom fi cu toții mult mai puternici, atunci când totul se va termina. Abia așteptăm, cu toții, să vă avem în tribune la meciuri!! www.zilesinopti.ro

23octombrie-5noiembrie-2020

Cel mai modern teren de sport destinat școlarilor, amenajat la Sibiu

Terenul de sport al Liceului Teoretic Onisifir Ghibu din cartierul Ștrand a fost amenajat după ultimele standarde în domeniu. Cu această lucrare s-a stabilit un nou standard pentru amenajarea de terenuri de sport în curțile școlilor și liceelor din Sibiu și din România. Noul concept permite utilizarea terenului în suprafață de aproape 1.000 de metri pătrați atât pentru practicarea

PAGINA

POP CULTURE MAGAZINE

baschetului și handbalului, cât și pentru minifotbal. Lucrarea de modernizare a presupus betonarea platformei suport, achiziția și montarea suprafeței sintetice modulare de joc, împrejmuirea terenului, precum și achiziția dotărilor: două porți pentru handbal și minifotbal, cât și patru sisteme pentru baschet, reglabile pe înălțime. Calitatea suprafeței sintetice modulare este deosebită, materialul fiind aprovizionat din Statele Unite, de la o firmă specializată și recunoscută în domeniu. Modelul instalat în curtea liceului sibian este un produs lansat pe piața în acest an și montat pentru prima dată în România. La final, în curtea liceului sibian au rezultat: un teren de handbal cu dimensiuni oficiale de joc, un teren de minifotbal, două terenuri de baschet de dimensiuni mici, atât pentru jocul 5 la 5, cât și pentru jocul 3 la 3, la panou. Acest concept va fi extins și în alte unități de învățământ din Sibiu.

www.zilesinopti.ro

3 1. 10 . 2 0 2 0

M AR E L E P R E M I U AL S I B I UL UI

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

PAGINAâ&#x20AC;&#x201A;

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Horoscop Berbec

În viața de cuplu a Berbecilor, comunicarea se îmbunătățește, astfel ducând către comunicarea de la suflet la suflet, discuțiile despre subiecte sensibile, mărturisirile, eliberarea de secrete și temeri. Prin urmare, se poate produce cu ușurință o apropiere sau o reapropiere între parteneri. Taur

Pentru unii Tauri, ar putea fi debutul unei relații cu o persoană care aparține altei culturi, care locuiește în străinătate sau care are legătură cu mediul academic, juridic ori religios. Pentru alții ar putea fi renunțarea la o relație care șchioapătă de ceva vreme sau la ideea de a avea o relație cu o persoană care îi fascinează. Gemeni

Sunt favorizate schimbările radicale în viața de cuplu, noile începuturi și revizuirea regulilor după care funcționează relațiile sentimentale, intime. În decursul lunilor de vară, ai avut suficient timp pentru a te decide dacă dorești să revii la o fostă iubire sau, în cazul în care ești căsătorit, dacă vrei să îți menții căsnicia ori să îi pui punct. www.zilesinopti.ro

Rac

După încercări eșuate, dubii, răzgândiri, frământări și negocieri, este vremea să acționezi decisiv, la hotărâri curajoase, astfel încât să îți poți pune căsnicia pe baze noi sau să te decizi dacă te căsătorești ori ba, dacă divorțezi ori ba, dacă mergi mai departe pe ideea de obligație și nu de responsabilitate. Leu

Leii care până acum au jonglat cu o relație sentimentală în paralel cu relația oficială, ar putea fi forțați de împrejurări să ia o decizie, poate nu tocmai comodă, sau ar putea să constate că partenerul de viață ia această decizie pentru amândoi. Trebuie să faci o alegere: ori renunți la o fostă iubire ori la parteneriatul actual. Fecioară

Se creează condițiile cele mai bune pentru discuții sincere despre anumite subiecte sensibile de cuplu sau pentru comunicarea de la suflet la suflet cu o persoană la care ții. Acum poți să îți deschizi inima și să îți mărturisești sentimentele, dar nu este exclus să ai surpriza ca persoana la care visezi și care părea că nu știe ce vrea, să vină spre tine.

Balanță

Ai tendința să fii mai interesat de tine decât de restul lumii, așa că relațiile sentimentale se leagă mai greu în luna noiembrie, chiar dacă în jurul tău roiesc persoane pe care le-ar cam interesa astfel de relații, fără ca tu să faci prea mult efort. Este momentul unor discuții pe teme mai sensibile, despre intimitate și despre nevoi. Scorpion

În general, nu prea ești renumit pentru talentul de a vorbi despre trăirile și sentimentele tale, de a comunica de la suflet la suflet, dar în ultima vreme (cam din aprilie încoace) a devenit din ce în ce mai clar că este nevoie de o schimbare serioasă la acest capitol.

Săgetător

Te mână pasiunea și tinzi să începi intempestiv relații amoroase intense; pe de altă parte, simți nevoia să fii mai retras și să meditezi mai serios la sensurile și implicațiile relațiilor pe termen lung. De aici, două tendințe contrastante: pe cât de repede te arunci în vâltorile iubirii, tot pe atât de repede te retragi în umbră.

Capricorn

Capricornii trec de mult timp printr-un amplu și profund proces de (re) descoperire și reinventare, proces care a condus adesea la destabilizări relaționale și la nevoia de reajustare, mai ales în cuplurile mai vechi, intrate în rutină. Aceștia vor fi puși în situația de a lua anumite decizii asupra cărora au reflectat. Vărsător

îți regăsești perspectiva pe termen lung și devine mai limpede ce anume îți dorești de la relația actuală (dacă este cazul) sau ce ți-ai dori de la o relație sentimentală în general. Este posibil să te simți atras mai mult de persoane puternice, renumite, cu prestanță sociala ori profesională.

Pești

Ai tendința de a deveni mai idealist în ceea ce privește viața în doi; de asemenea, sporește dorința de aventură alături de persoana iubită. Indiferent dacă ești căsătorit sau doar într-o relație, încearcă ceva nou împreună cu perechea ta, ceva ce nu ați mai făcut de mult timp sau ceva care să vă scoată din mediul în care vă învârtiți în fiecare zi. PAGINA

CRISTINA BĂLĂU

23 octombrie - 5 noiembrie - 2020

Lucruri pe care le știi doar dacă ești fotograf de familie, cu Iulia Lupșe Ce înseamnă să fii un fotograf de familie bun? Înseamnă în primul rând să ai răbdare, pentru că micuții sunt cei mai imprevizibili clienți, însă cred că tocmai asta e frumusețea în a lucra cu ei. Atunci când nu te aștepți, te surprind cu o grimasă sau un zâmbet pur pe care îl poți prinde doar la un client care e cu adevărat relaxat. Nu am de ce să mint, cred că trebuie să ai și simț artistic și viziune pentru a crea decoruri deosebite. De ce ai ales această meserie? Am ales-o deoarece îmi place foarte mult să lucrez cu copiii –în fotografia de familie ai cele mai mari șanse să surprinzi emoții, sentimente, pentru că ei nu pozează, fiecare reacție a lor este naturală. În plus, cele mai frumoase povești nu se relatează în cuvinte ci se trăiesc, iar eu am ocazia să le surprind prin prisma meseriei mele. Cât de apreciată este meseria ta în Sibiu? La fel ca în orice altă meserie și aici sunt întâlnite diferite categorii de clienți, dar în principal, pentru că atragi ceea ce ești, iubind arta și frumosul am reușit să atrag oameni care au aceeași viziune ca mine. Din fericire, astfel de persoane se găsesc din plin în Sibiu și am avut plăcerea să surprind multe povești, din spatele obiectivului. PAGINA

Poți face bani din meseria ta, în România? În primul rând, trebuie să spun că din punctul meu de vedere meseria trebuie să o alegi întâi pentru că îți face plăcere și abia apoi gândindu-te la partea financiară. Consider că cea mai mare provocare este să îți găsești publicul țintă, apoi să îți creezi un portofoliu. Odată ce ai reușit să bifezi primii doi pași, totul vine de la sine. Însă cel mai important aspect în această meserie este să știi că nu trebuie să te oprești niciodată din evoluție, să crezi că poți ajunge vreodată să deții nivelul maxim de cunoștințe... atâta timp cât ai în minte aceste lucruri, vei fi recompensat și pe partea financiară. Ce ar trebui să facă o familie în timpul ședinței ca să se asigure că experiența va fi una autentică? Familia trebuie să fie conștientă că pregătirile încep înainte de ședința foto propriu-zisă. Pornim de la vestimentație și ajungem până la pregătirea copilașilor la nivel psihologic, prin faptul că părinții le vor povesti despre experiența pe care o vor avea la ședința foto și nu în ultimul rând le vor prezenta această experiență într-o notă distractivă, entuziastă, evitând să pună presiune pe ei. Fotografia de familie m-a învățat faptul

La doar 28 de ani, Iulia Lupșe are un business care înflorește odată cu fiecare ședință foto și o pagină de Facebook care spune poveștile tuturor familiilor pe care le cunoaște prin intermediul pasiunii ei. A început cu fotografia de eveniment, împreună cu tatăl ei, iar odată cu venirea pe lume a fetiței ei, Ilinca, s-a născut și pasiunea pentru fotografia de familie. că, mai presus decât posingul, important este ca fotografiile să exprime autenticitate, fericire și bucuria momentului. Cele mai frumoase rezultate apar atunci când uiți că ești în fața aparatului. Cât despre ce trebuie să faci în timpul ședinței, trebuie doar să o trăiești. În ce fel te-a ajutat această meserie în viața de zi cu zi? Trebuie să mărturisesc că prin această meserie mi-am dezvoltat simțul artistic, astfel că până și cele mai banale obiecte îmi oferă noi idei pentru decoruri. De asemenea, dacă înainte luam totul per ansamblu acum am învățat să fiu atentă la orice mic detaliu, pentru că ele fac diferența, iar frumusețea vine din simplitate. Nu în ultimul rând, am învățat să fiu mai răbdătoare, pentru că întotdeauna această virtute mi-a fost răsplătită. www.zilesinopti.ro