![](https://assets.isu.pub/document-structure/221224140115-7d628327791a28c9688dae57749c1578/v1/9dd4580996bb14b1e77d2541e3fce9f9.jpeg)
![](https://assets.isu.pub/document-structure/221224140115-7d628327791a28c9688dae57749c1578/v1/a67f5aa16d1be151988054fe5bfdc857.jpeg)
![](https://assets.isu.pub/document-structure/221224140115-7d628327791a28c9688dae57749c1578/v1/ae3ab927046cbbc10a21774f95685288.jpeg)
Mai mult decât să văd noul stadion, triumfător și victorios, eu una mi-am dorit să văd traficul din zonă, odată cu deschiderea oficială și cu primul meci pe gazonul nou-nouț. Trebuie să recunosc că m-au intrigat, și totodată și amuzat, în ultima vreme toți “specialiștii” de pe Facebook, în mobilitate, stadioane, urbanism, arhitectură, sport, și reconversie urbană. Și trebuie să vă spun din capul locului că am fost și sunt o susținătoare aprigă a construirii stadionului acolo – unde îi este locul – adică în parc, în cvasi-centrul orașului, accesibil tuturor. Ba chiar mai mult, am văzut cu ochii mei, acum când e gata contrucția, cât de frumos a transformat întreaga zonă: mai că mă simt ca într-un oraș mare și important când trec pe acolo ��
Același lucru l-am simțiti și odată cu primul meci. Într-o sâmbătă seară călduroasă, oameni veneau deja de pe la ora 17.30 șiroaie, pe jos, către Sub Arini. Oameni costumați, cu accesorii în culorile echipei locale, oameni entuziaști care abia așteptau să-și petreacă seara alături de echipa favorită.
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit nr. 22 (401) | 16 decembrie 2022 - 31 ianurie 2023
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu
/zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
Cred că atâta panică, cum că orașul se va sufoca odată cu apariția acestui stadion, a fost cea mai bună lecție de mobilitate urbană pentru locuitorii orașului Sibiu – probabil toată lumea a venit pe jos de frică că nu va avea loc de parcare, și iată, orașul nu s-a blocat. Nici măcar nu era vreo coloană de mașini ca cea dintr-o sâmbătă reușită la Jumbo, sau o duminică matinală la Târg, sau un 23 decembrie, pe ultima sută de metri, la hypermarketurile din Șelimbăr, sau… din centrul orașului, la Târgul de Crăciun. Ironia face, că tot în sâmbăta cu pricina am mers și în centrul orașului, cu intenția să intru la Târg scurt. Când am văzut însă ce haos e la Sala Thalia, ce coloană de mașini e pe B-dul Spitalelor și câte autobuze cu elevi care se înghionteau unul pe altul erau în centru, am făcut cale-ntoarsă și am rămas astfel cu amintirea fericită a Stadionului Municipal Sibiu, falnic și central.
Pentru cei care vor să dezbată și alte argumente de ce a fost, și este, cea mai bună decizie vreodată ca stadionul din Sibiu să-și păstreze locul în Parcul Sub Arini, știți unde mă găsiți.
Până una alta însă: Haaaai Sibiu!!!
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
Mize mari și riscuri mici, trendul anului 2023 în entertainmentul cinematografic . . . . . . . . . . . . . . 35
PREMIERĂ . . . . . . . . . . . . . . . . 36 „I wanna Dance With Somebody” un cadou de Crăciun pentru cinefilii melomani
PREMIERĂ . . . . . . . . . . . . . . . . 38 Crăciun de coșmar vrem la cinema, nu...singuri acasă
PREMIERĂ . . . . . . . . . . . . . . . . 40 „Call Jane” drama femeilor care nu aveau dreptul la avort
CINE COMBO . . . . . . . . . . . . . 42 Devembrie cu filme premiate la Cannes
Vinul de casă este cel mai bun? 45
JURNAL DE GRMAND Europa tropicală . . . . . . . . . . . . . 46
SALUT SIBIU
3 Ziua în care orașul nu s-a blocat VIAȚA ORAȘULUI 6 COVER 18 Cum și unde petrecem de Crăciun și Anul Nou, la Sibiu
NUTRIȚIE
Cum să ne bucurăm de masa de sărbători fără probleme medicale sau kilograme în plus . . . . . . . . . 48
BUCĂTĂRIA ITALIANĂ
LUCRURI PE CARE LE ȘTII DOAR DACĂ EȘTI
24 floristă, cu Simona Moldovan
Interviu cu Gianfranco Colonna, despre noul restaurant și bucătăria italiană . . . . . . . . . . . . 50
26 Pifty, se poate!
SIBIAN/CĂ
DINK
mai tari băituri din lume .
De Crăciun și Anul Nou, Sibiul e tot o feerie, din Piața Mare și până-n crestele îndepărtate. Bucuria sărbătorilor de iarnă se poate simți în inima orașului, la Târgul de Crăciun sau pe pârtia de sky de la Arena Platoș din Păltiniș sau la magicul Hotel de Gheață de la Bâlea Lac. După forfota sărbătorilor, din ianuarie peste Sibiu se așterne liniștea. Despre cele mai importante evenimente pe final de 2022 și început de 2023, aflați din paginile revistei sau pe zilesinopti.ro/sibiu. TÂrGuL de crĂciun
Ca de fiecare dată, momentul trecerii dintre ani va fi marcat și în Piața Mare a orașului. Sibienii și turiștii se vor bucura de muzică live și spectacole speciale. Așadar, inima orașului Sibiu va fi în data de 31 decembrie cadrul perfect pentru cei care-și doresc să traverseze în noul an sub cerul liber, în mijlocul mulțimii și al distracției. Farmecul din Piața Mare este accentuat și de Târgul de Crăciun, care rămâne deschis până în cea de-a doua zi a noului an, cu o ofertă bogată și variată de petrecere a timpului liber: de la patinoar și roată panoramică, până la căsuțele cu băuturi calde și delicii gastronomice. Pentru a celebra la superlativ Revelionul din Piața Mare, pe scenă vor urca unii dintre cei mai iubiți artiști ai momentului, care vor oferi publicului spectacol, energie și emoție.
OncerT Sim FOnic
Într-un decor de poveste, Târgul de Crăciun din Piața Mare vă așteaptă până în 2 ianuarie 2023, în fiecare zi, între orele 11 și 22, cu cea mai vastă ofertă de cadouri pentru cei dragi, experiențe culinare și locuri de distracție și creat amintiri.
În anul 1968 au fost furate, din Palatul Brukenthal, opt lucrări de pictură europeană. Patru lucrări au fost recuperate în 1998. Expoziția urmărește recuperarea memoriei celor patru picturi pierdute, cu ajutorul documentației specifice unui muzeu.
Unul dintre cei mai străluciți violonceliști ai generație sale, laureat a numeroase concursuri din țară și din străinătate, care a concertat alături de nume cu rezonanță din domeniul muzicii clasice, vine la Sibiu la începutul anului 2023. Octavian Lup va urca pe scenă alături de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu joi, 19 ianuarie, ora 19, la Filarmonica sibiană. Programul include ”Concert pentru violoncel în La minor, Op. 129” de Schumann și ”Simfonia a VIII-a Op. 88” de Antonin Dvořak.
Așa cum v-am obișnuit, pe final de an aruncăm o privire peste ultimele 12 luni din viața orașului împreună cu primarul Sibiului, Astrid Fodor. Am povestit despre cum a arătat agenda culturală în 2022, despre câți turiști au vizitat orașul nostru, despre îmbunătățirile sistemului de învățământ, dar și despre marile proiecte finalizate sau în curs de implementare.
”Ca număr de evenimente, anul 2022 a fost comparabil cu cel de dinainte de pandemie”
În Piața Mare plutește din nou atmosfera sărbătorilor de iarnă datorită Târgului de Crăciun, semn că ne apropriem de sfârșitul anului. Cum apreciați că s-a desfășurat agenda culturală în acest an?
Agenda de evenimente culturale a revenit în 2022 la formatul obișnuit, după ridicarea restricțiilor impuse în pandemie. Publicul a fost numeros pentru că ne-a fost dor tuturor de atmosferă, de întâlnirea fizică, de apropiere, după atâta distanțare. Aici trebuie să subliniez că noi am menținut evenimentele în Sibiu și în perioada pandemiei - desigur, cu măsuri speciale și cu un format adaptat. Deci, ca număr de evenimente anul 2022 a fost comparabil cu cel de dinainte de pandemie. Viața culturală a Sibiului și-a revenit și sper că vor apărea și evenimente noi, de amploare și cu nume sonore, care să atragă publicul dispus să plătească prețul biletului.
Cât de mulți turiști a atras Sibiul în acest an, primul care a fost cel mai aproape de normalitatea de dinainte de pandemie?
Statisticile oficiale ale INS arată o crește a numărului de înnoptări în 2022 față de 2021. Totuși, aceste date oficiale arată doar parțial realitatea pentru că știm că nu includ înnoptările în sistem airBnb sau la prieteni sau vizitele de o zi. De aceea, numărul de turiști e cu siguranță mai mare. Revenirea turiștilor în Sibiu se observă însă cu ochiul
liber mai ales a turiștilor de pe plan intern, dar și din alte țări. Păstrez legătura cu unități hoteliere, iar managementul acestora mi-a confirmat acest lucru, având un grad bun de ocupare din vară, atât din turismul de timp liber, cât și din turismul de conferință. În perioada Festivalului de Teatru și a altor evenimente cu rezonanță și chiar acum, în perioada Târgului de Crăciun, unele hoteluri sunt fully booked. Deci semnalele sunt bune. Sigur că nu ne-am întors la nivelul dinainte de pandemie pentru că, pe de o parte, teama de îmbolnăvirea cu COVID a persistat, iar pe de altă criza economică, dar și războiul din Ucraina, îi determină pe turiști să fie precauți în a călători. Din acest punct de vedere cred că revenirea la cifrele înregistrate în turism înainte de pandemie se va face treptat.
Subiectul de pe buzele tuturor sibienilor în aceste zile e Stadionul Municipal. Ce noi posibilități credeți că poate aduce sportivilor sibieni, dar și orașului?
După cele mai ample lucrări publice din ultimii 30 de ani, Stadionul Municipal Sibiu e acum modernizat la standardele UEFA și oferă condiții foarte bune atât sportivilor, cât și publicului. Atât tribunele, cât și peluzele au fost modernizate, fiind create spații interioare generoase, o sală de atletism și una de box. Pista de atletism a fost înnoită și pavată cu tartan, un material special. La gazon nu am intervenit pentru că e în stare bună, fiind modernizat recent, în 2019. Acesta e întreținut de serviciul public care gestionează Stadionul, fiind dotat cu instalații moderne de irigare, drenare și degivrare. Imediat ce constatăm necesitatea unor intervenții, vom face demersurile necesare. În săptămâna 5-10 decembrie am deschis Stadionul prin mai multe evenimente care să marcheze finalizarea
și punerea în funcțiune a celui mai important obiectiv sportiv al orașului. L-am deschis oficial, în prezența președintelui FRF, domnul Răzvan Burleanu, iar apoi sibienii și-au putut cunoaște Stadionul, prezentânduse în număr mare în Ziua Porților Deschise. În 10 decembrie am avut bucuria meciului inaugural, cu o atmosferă care a arătat cât de mult și-au dorit sibienii acest Stadion și cu o victorie absolut minunată a celor de la FC Hermannstadt, în fața liderului din Campionat. Stadionul va fi folosit în primul rând pentru fotbal. Echipa sibiană va avea teren acasă și suporterii aproape. Acesta poate fi folosit și pentru atletism: sportivii își pot desfășura antrenamentele pe pista exterioară sau în sala generoasă, de la interior. Am oferit în folosință gratuită această sală Clubului Sportiv Școlar Șoimii tocmai pentru a pune juniorilor la dispoziție infrastructura de care au nevoie să se pregătească. Obiectivul include și o sală de box unde sportivii se vor putea antrena. Stadionul Municipal Sibiu reprezintă însă și o nouă locație pentru evenimente culturale, de tipul concertelor ample, cu nume sonore și un public numeros. Pentru aceasta am avut grijă să creăm un sistem de sonorizare adecvat. Tocmai datorită locației, aproape de centrul orașului, Stadionul e o locație foarte bună pentru că e ușor accesibil.
Un alt mare proiect care traversează și taie în două nu doar orașul, ci și părerile sibienilor este amenajarea malurilor Cibinului. Cum ați demonta motivele de neliniște ale celor care susțin că se taie copaci și se betonează prea mult?
Tocmai aici e și răspunsul: pistele de pe malurile Cibinului nu taie Sibiul, așa cum spuneți, ci conectează cartierele printr-o mobilitate curată, pe bicicletă. Acesta a fost și scopul în care a fost gândit proiectul. Știu că există păreri pro și contra acestui proiect. Consider că mulți dintre sibienii îngrijorați acum vor realiza după finalizare că e un proiect benefic. Prin aceste piste conectăm Ștrandul cu centrul, cu cartierele Gușterița și Reșița. Transformăm Cibinul dintr-o barieră naturală într-o cale de comunicare. Malurile vor continua să fie verzi și ca mobilitate și ca vegetație. Cred că ați observat că au început plantările pe maluri: până acum au fost plantate 150 din totalul de 300 de sălcii planificate a fi plantate aici. Sălciile fac parte din imaginea malurilor Cibinului cu care sibienii s-au obișnuit
și de aceea am ales să plantăm tot această specie de arbori. În plus, vom mai planta încă 130 de mesteceni și stejari de baltă. Prin urmare, malurile vor fi și mai verzi decât înainte, iar vegetația va fi înnoită și nu va mai exista riscul de cădere la vânturi puternice, așa cum exista înainte din cauza vârstei înaintate a unora dintre arbori. Peisajul natural va fi completat de 500 de arbuști și peste 1.000 de plante perene. Îi înțeleg pe sibienii îngrijorați, dar îi rog să aibă răbdare încă puțin pentru a se convinge că și noi, la fel ca ei, suntem interesați să păstrăm și să creștem Sibiul verde.
Deja de două luni se circulă pe prima arteră smart a Sibiului. Cât de mulțumiți sunt sibienii de lucrările de pe Calea Dumbrăvii? Există în plan astfel de lucrări și pentru alte artere ale orașului?
Calea Dumbrăvii e o arteră al cărui model dorim să îl replicăm și pe alte străzi, acolo unde spațiul permite, dar sunt puține căi de circulație în Sibiu cu o asemenea lățime pentru că orașul așa a fost construit de la bun început. Una dintre aceste străzi e Calea Șurii Mici, iar în următoarea perioadă ne vom concentra pe
crearea acestui coridor care, în parte, va fi finanțat din fonduri UE. Cel de pe bulevardul Mihai Viteazu - str. Rahovei se află în analiza Comisiei pentru mobilitate a Municipiului Sibiu încă din primăvara anului 2021 - să sperăm că vom avansa și cu acesta. Pentru prioritizarea transportului public vom implementa și o altă soluție: instalarea unor sisteme digitale care, în intersecțiile semaforizate, dau verde autobuzelor imediat ce ajung în zonă. O altă soluție pentru creșterea mobilității pietonale pe care o aplicăm de mai mulți ani e extinderea zonelor pietonale. Prin urmare, chiar dacă în Sibiu nu avem bulevarde largi care să ne permită amenajări generoase, găsim soluții adaptate. Am prioritizat mobilitatea alternativă pe această stradă. Pistele pentru biciclete se întind pe 2,4 km, în dublu sens, iar bicicliștii au prioritate în intersecțiile cu străzile secundare. Transportul public are bandă dedicată ceea ce înseamnă o deplasare mai rapidă, respectarea timpilor de sosire în stație, fără întârzieri din cauza aglomerației în trafic. Și pietonii au condiții mai bune acum pentru deplasare pentru că am modernizat trotuarele și am optimizat trecerile de pietoni pentru persoanele cu dizabilități. Deci, Calea Dumbrăvii e în primul rând mult mai funcțională, dar arată și mult mai bine.
Ați declarat că până la sfârșitul mandatului vă doriți schimbări vizibile în învățământului sibian. Ce pași s-au făcut în acest sens anul acesta? În fiecare an investim sume importante în clădirile unităților de învățământ și în dotări. Anul
acesta am finalizat construcția a 3 creșe noi în cartierele Vasile Aaron, Țiglari și Ștrand. Aceasta înseamnă concret că peste 250 de copii au un loc în creșe. Două școli, I.L. Caragiale și Regele Ferdinand, au fost extinse cu corpuri noi, iar la școala N. Iorga lucrările de extindere sunt în curs. O sală de sport nouă a fost construită la școala Regele Ferdinand, iar la școala Iorga e prevăzută și o astfel de sală. Am reabilitat un corp nefolosit al Colegiului Economic și am creat astfel mai mult spațiu pentru această unitate de învățământ, dar și pentru Colegiul Pedagogic Andrei Șaguna. O altă lucrare în curs, aproape de finalizare, e reabilitarea internatului Liceului Independența, acesta urmând să fie util mai ales elevilor din alte localități care urmează cursurile în sistem
dual. Am menționat doar lucrările mari, la care se adaugă reparații și dotări în care investim în fiecare an.
La ce să ne așteptăm în noaptea dintre ani? Vom putea petrece Revelionul, din nou, în Piața Mare? Revelionul va fi organizat de un operator cultural privat care a depus un proiect selectat pentru finanțare pe Agenda Culturală. Deci sibienii vor avea și anul acesta opțiunea petrecerii acestei nopți dintre ani în Piața Mare.
Ce mesaj ați dori să le adresați tuturor sibienilor acum în preajma sărbătorilor de iarnă?
Le doresc sărbători cu liniște și bucurii. În ultimii doi ani, de sărbători a fost necesară distanțarea pentru a-i proteja pe cei dragi. Anul acesta putem să fim împreună de sărbători, fără teamă și cred că aceasta e cea mai mare bucurie. Deci, le doresc tuturor sărbători fericite, împreună cu familia și prietenii. Multă sănătate și un an 2023 cu reușite personale și profesionale!
Începută de Charles Dickens, în toamna anului 1843, sub forma unui pamflet, care avea titlul „An Appeal to the People of England on behalf of the Poor Man’s Child”, povestea pe care o cunoaștem astăzi sub denumirea de „A Christmas Carol” a luat naștere după ce scriitorului i-a fost prezentat un raport (sub forma unor interviuri realizate de prietenul său, jurnalistul John Forster) privind situația copiilor care lucrau în fabricile și minele din Marea Britanie a secolului al XIX-lea (personajul Martha Cratchit, fiica lui Bob Cratchit, fiind inspirat de fetițele care coseau rochii pentru cetățenii clasei de mijloc, 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână), prima ediție a nuvelei conținând ilustrațiile caricaturistului John Leech, în care apar imagini specifice Revoluției Industriale (precum coșurile uriașe de fum, plasate simbolic în spatele spiritelor Ignoranță și Dorință, pentru a arăta cum cei săraci au fost neglijați și, în cele din urmă, uitați de societatea în care trăiau).
Astfel, după ce a decis să renunțe la forma de pamflet, Dickens a integrat ideile despre realitatea vremurilor în noua sa poveste (căreia i-a adăugat și sintagma „A Ghost Story of Christmas”), construind personaje și istorisiri care au avut un impact mult mai puternic asupra cititorilor de atunci (la momentul apariției, nuvela
căpătase statutul de „new gospel”) și, în cele din urmă, asupra generațiilor de până în prezent, fiind vorba despre situații încă relevante pentru omul contemporan, care îl poate zări și acum, în fiecare an, în apropierea sărbătorilor, pe Ebenezer Scrooge în diversele sale forme.
Totuși, un element important, care a ajutat la popularizarea poveștii, este modul în care ea a fost reprezentată, de-a lungul timpului, în universul Pop culture, produsele culturale oferindu-i, în funcție de perioadele în care au fost făcute, noi înțelesuri și reinterpretări, reușind să apropie cititorii, privitorii și ascultătorii de lumea lui Dickens.
Alături de călătoriile făcute de scriitor pentru a-și promova cartea (există un review realizat de publicația The New York Times, în anul 1867, care vorbește despre momentul în care Dickens a citit fragmente din nuvelă la faimoasa locație Steinway Hall din New York), prima piesă de teatru prin intermediul căreia personajele au fost aduse la viață a fost prezentată publicului în anul 1844, pe scena Teatrului Adelphi din Londra (avându-l, poate, și pe Dickens în public). Apoi, în 1901, J. C. Buckstone a adaptat puțin povestea, care a fost jucată, pentru prima dată sub denumirea de „Scrooge”, pe scena Teatrului Vaudeville, avându-l pe actorul britanic Seymour Hicks în rol principal.
Anul 1901 a marcat și prima reprezentare cinematografică a nuvelei, sub forma unui film mut (Scrooge, or, Marley’s Ghost), de 6 minute și 20 de secunde, realizat de Robert W. Paul, în
care putem vedea fața lui Jacob Marley apărând în locul în care ar trebui să fie ușa locuinței lui Scrooge, urmată, în 1910, de o altă expunere mută și mult mai detaliată (aici făcându-și apariția și cele trei fantome ale trecutului, prezentului și viitorului), de 13 minute.
interioară a personajului), rămâne fidel paginilor și imaginarului din nuvelă. Într-o reinterpretare puțin diferită, Ms. Scrooge (1997) aduce în fața privitorilor un nou personaj, Doamna Ebenita Scrooge (jucată de Cicely Tyson), idee preluată, în 2008, și de Mattel Entertainment, pentru animația Barbie in A Christmas Carol.
Pentru A Christmas Carol, tranziția de la filmele mute s-a făcut în anul 1935, când Seymour Hicks a reprezentat, din nou, perfect temperamentul lui Scrooge, în timp ce Donald Calthrop a adus la viață un Bob Cratchit ce părea extras din ilustrațiile lui John Leech, producția introducând, la început, și prefața scrisă de Dickens în 1843, în care autorul vorbea despre dorința de a bântui cititorii prin „fantoma unei idei”. Trei ani mai târziu, Edwin L. Marin a construit o altă variantă, concentrată, de data aceasta, pe viața familiei Cratchit.
Mai departe, în anul 1951 a apărut una dintre cele mai iubite reprezentări, anume Scrooge-ul regizorului Brian Desmond Hurst, care, păstrând umorul lui Dickens, și avându-l pe Alastair Sim în rol principal (care prezintă perfect durerea
Dacă până acum, personajele lui Dickens au apărut în fața noastră pe cont propriu, în The Man Who Invented Christmas (2017), autorul este și el introdus în poveste (fiind jucat de Dan Stevens, pe care îl recunoaștem din Beauty and the Beast), filmul urmărind perioada de șase săptămâni în care a scris A Christmas Carol, imaginată ca o călătorie unde eroii prind, alături de existența lui, pe rând, viață.
În final, una dintre cele mai recognoscibile variante ale poveștii este Scrooged-ul lui Richard Donner (1988), în care Frank Cross (Bill Murray), aflat în lumea divertismentului anilor ’80, ca director al unui post de televiziune, încearcă să facă un special care să atragă cel mai mare rating de Crăciun, fiind descris, plin de umor, ca un
modern-day Scrooge (ce ne poate aminti și de personajul Phil Connors, din Ziua Cârtiței).
Dacă ne îndepărtăm de filmele enumerate mai sus, istorisirea din A Christmas Carol este extrem de prezentă și în lumea animațiilor. Pentru început, studioul japonez Topcraft (unde au lucrat și desenatorii care au înființat, mai târziu, Studio Ghibli) a lansat, în 1978, producția The Stingiest Man in Town, unde, deși s-au folosit elemente tradiționale de animație, au fost introduse și personaje cu caracteristici supranaturale, precum șoricei, pisici și câini vorbitori, alături de piese inspirate de un musical cu același nume. Un alt desen animat inspirat de lumea lui Dickens, Bugs Bunny’s Christmas Carol, care face
parte din universul Looney Tunes, a apărut în anul 1979, și îl prezintă pe Bugs Bunny prefăcânduse că este Fantoma Crăciunului pentru a-i schimba obiceiurile infractorului Yosemite Sam.
În 1983, Disney a lansat un special numit Mickey’s Christmas Carol, care îl are, ca personaj negativ, pe rățoiul Scrooge McDuck (cunoscut și ca Uncle Scrooge), creat de Carl Barks în 1947, în timp ce A Flintstone’s Christmas Carol, apărut în 1994, ne poartă prin Bedrock în timpul sărbătorilor de iarnă, când orașul vrea să monteze o piesă de teatru, în care Fred Flintstone joacă rolul lui Scrooge (transformându-se, pe parcurs, din cauza atenției dobândite, în bătrânul egoist).
Totuși, dintre toate animațiile cu tematică A Christmas Carol, cea mai iubită rămâne The Muppet Christmas Carol, din 1992, în care Ebenezer, jucat de Michael Caine, își trăiește povestea alături de broscoiul Kermit, Gonzo și Miss Piggy.
Alături de variantele deja prezentate, The Internet Database listează aproximativ 100 de reinterpretări ale poveștii, care includ atât filme (de la cel din 1901 până la „A Christmas Carol + Zombies”, din 2015), producții de teatru (existând chiar și o piesă jucată pe Broadway până în 2003) și compoziții muzicale inspirate de Marley și Scrooge (cum este „Men of Goodwill: Variations on A Christmas Carol”, a lui Benjamin Britten), cât și jocuri video („A Christams Carol: The Video Game” a fost lansat de Disney în 2009, iar „LEGO: A Christmas Carol” include un spațiu imersiv uriaș, care reface Londra Victoriană, punând la dispoziția jucătorilor 120 de personaje ce pot fi câștigate).
Astfel, după aproape 180 de ani, A Christmas Carol rămâne o parte importantă a universului Pop culture (alături de producții precum The Grinch, It’s a Wonderful Life sau Home Alone), amintind, în fiecare an, de ceea ce spunea Charles Dickens, care ne încuraja să privim lumea așa cum este și să ne deschidem inimile către cei din jurul nostru.
Câteva zile ne mai despart de sărbătorile de Crăciun și Anul Nou! Însă, atmosfera lor își face simțită prezența în tot orașul de săptămâni bune. Târgul de Crăciun s-a deschis pe 11 noiembrie, iar cele mai cunoscute restaurante și cluburi s-au înarmat din timp cu meniuri de top și invitați care să țină sibienii în picioare o noapte întreagă. Magia sărbătorilor de iarnă cuprinde și principalele instituții de cultură din Sibiu. Iată cum și unde trăim magia sărbătorilor de iarnă, la Sibiu.
În inima orașului, atmosfera sărbătorilor de iarnă e în toi! Moș Crăciun este creator de clipe magice la Târgul de Crăciun din Piața Mare și își face apariția în fiecare zi, între orele 14:30-17:00. Niciun copilaș nu pleacă de la Târg fără un cadou și o vorbă bună de la Moșul. Spiritul Crăciunului se simte ca la el acasă în Laponia și în Piața Mare. Teatrul Gong e gata și el să completeze magia sărbătorilor pentru că în zilele de 17 și 18
decembrie a pregătit pentru copiii cu vârste între 6 și 10 ani, două ateliere în cadrul cărora aceștia vor învăța să realizeze decorațiuni speciale de Crăciun, alături de Diana Ribana. Profeţiile privind naşterea lui Isus din lucrarea ”Messiah” de Händel vor fi redate publicului meloman de Corul Bach în colaborare cu un ansamblu muzical al Filarmonicii de Stat Sibiu, în data de 18 decembrie, ora 18, la Catedrala din Piața Huet. Spiritul Crăciunului
ajunge și la Naționalul sibian, acolo unde în zilele de 20, 21 și 22 decembrie sunt programate ultimele reprezentații din acest an ale spectacolului ”Țesătorul de vise - Poveste de Crăciun”. Spectacolul e prezentat într-o variantă nouă, centrată în jurul colindului, al tinereții și al întâlnirii. Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou vor fi punctate muzical și în acest an de Filarmonica sibiană. Pe 21 și 22 decembrie, de la ora 19, e programat Concertul de Sibiu care include colinde tradiționale românești, precum ”O, ce veste minunată” sau ”După datini colindăm”, hit-uri internaționale de sezon, precum ”Let it Snow” sau ”Jingle Bells”, dar și lucrări celebre din repertoriul lui Tchaikovsky și Anderson. Vocile Concertului de Crăciun vor fi soprana Antonia Beteag și tenorul Andrei Manea, câştigătorii Galei-Concurs din cadrul Sibiu Opera Festival 2022. Concertul de Anul Nou e programat în zilele de 31 decembrie și 1 ianuarie 2023, de la ora 18 și propune publicului tema sonoră a unui ”City Break”. Pe scena filarmonicii sibiene, dirijorul Tiberiu Oprea va conduce un program spectaculos de vast conceput pentru Orchestra ICon ArtsAnsamblul de cameră al Filarmonicii sibiene, acompaniată de balerini ai Teatrului de Balet din Sibiu. Soliștii invitați vor fi soprana Antonia Beteag, basistul Andres Groza, violoncelistul Ștefan Cazacu, în timp ce rolul de ghid al City Break-ului muzical va reveni jurnalistului Cătălin
Sava. Repere sonore din spații cu tradiție muzicală precum Paris, Veneția, Viena sau Budapesta vor glisa în pași de vals către piese culese din folclorul românesc pentru a face loc altor destinații imaginare din repertoriul cinematografic și pop-culture. Deși planurile de Revelion se fac cu multe luni înainte, există variante și pentru cei pe care ultima lună din an i-a prins cu temele nefăcute. În noaptea dintre ani, Versailles weddings & events le propun sibienilor o petrecere pe cinste cu Alina Eremia & Band, Grasu XXL și DJ Nicolae Scorvelciu. Cine vrea să petreacă la Liquid se va putea distra de Revelion pe ritmurile cântecelor celor de la DJ Project însoțiți de Ana Baniciu. Armonia disco&retro organizează la Redal Expo o petrecere în care muzica anilor 80-90 va fi vedeta, iar trupa Fun Factory, invitată de onoare. Mâncare bună și programe artistice pe măsură oferă în noaptea dintre ani și Hilton Sibiu, Hotel Parc, Fain și Cotton. Pentru iubitorii de sport și distracție în aer liber, celebrul show de Revelion pe pârtiile Arena Platoș din Păltiniș va avea loc în 31 decembrie. La trecerea dintre ani, pârtiile complexului se vor lumina din torțele instructorilor școlilor de schi și snowboard ale complexului, care vor coborî într-un show demonstrativ. Apoi, 2023 va lua foc, la propriu, iar prin cercul în flăcări vor sări rideri de top și entuziaști ai sporturilor extreme. Pentru o escapadă magică și o experiență de top, Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac va fi deschis în Ajunul Crăciunului și va putea fi vizitat toată iarna.
a mintiri din balconul bunicilor
N-am avut norocul să cresc cu bunici la țară, ca majoritatea cunoscuților. Pentru mine vacanțele de vară la bunici erau la câteva stații distanță cu T5 sau T4, din Valea Aurie până în Hipodrom. Am avut o copilărie urbană, în care a contat mult că am crescut cu pădurea în spatele blocului și lacul în capătul străzii.
M-am atașat de apartamentul bunicilor, pentru că era un izvor nesecat de iubire, grijă și joacă, și pentru că împrejurimile păreau să rămână neschimbate cu trecerea anilor - asta până când au tăiat plopii din spatele blocului. Cu timpul m-am obișnuit cu lipsa lor și cred că schimbarea a fost suportabilă pentru că mi se deschisese o nouă perspectivă: a Munților Cindrel.Anii au trecut, iar în timp ce eu și totul din jurul meu ne transformam, un lucru a rămas la fel: priveliștea de pe balconul bunicilor, cu școala, curtea imensă și munții.
Acum câteva luni m-am mutat în apartamentul în care au locuit bunicii mei. Tot atunci a început și construcția unei noi școli, în curtea din view-ul meu idealizat. M-am obișnuit cu gălăgia specifică unui șantier, am ajuns la nivelul în care pot bloca sunetele foarte ușor, însă aspectul vizual mă ucide. După finalizarea fiecărui nivel am sperat să fie ultimul, din dorința de a putea vedea în continuare munții, dar n-am avut noroc. P + 2 etaje și-un acoperiș mai târziu, mi-am luat rămas bun de la view-ul copilăriei, adolescenței și early adulthood-ului.
Am fost norocoasă să mă bucur de el atâta timp, iar partea care face procesul mai suportabil e că s-a construit o școală. Dacă ar fi fost un bloc de locuințe (așa cum răsar prin tot orașul) aș fi fost mai revoltată. Așa, sunt doar nostalgică. Nu vreau să subliniez că în Sibiu se construiește fără nicio noimă (deși e adevărat), ci că în tot haosul vieților noastre e bine ca un lucru să rămână la fel cu trecerea timpului. Poate fi un view (mai greu), un obicei, un glob pe care îl ai de când ești mic și îl pui în brad în fiecare an.
În “Societatea deschisă și inamicii ei”, Karl Popper îl identifică pe Platon ca fiind unul dintre cei care au influențat marile ideologii totalitare ale secolului trecut. Poate părea paradoxal că cel mai influent gânditor politic din epoca de aur a democratiei atheniene e în același timp și părintele spiritual al unor sisteme opresive care au cauzat milioane de morți și destine spulberate, însă ideile lui Platon spuse prin gura lui Socrate acum mai bine de două milenii sunt extrem de puternic împământenite în cultura noastră și definesc și astăzi principalele idei ale leadershipului politic de astăzi - care de fapt e în mare parte leadershipul de ieri.
Desigur Platon în sine nu a fost deloc un mare fan al democrației pe care o considera inferioară unei aristocrații binevoitoare în frunte cu un regefilosof, iar dacă ne uităm în jur vedem mai mulți
regi cu ambiții de filosofi decît conducători cu valențe democratice.
O altă idee toxică din gândirea lui Platon este aceea a minciunii nobile, o poveste frumoasă și inspirațională pe care elitele o spun celor pe care îi conduc pentru a întreține armonia socială și a-și îndeplini obiectivele. Veți descoperi aceste povești în miturile propagate de naționalism, religii și marile ideologii. Ele se regăsesc desigur și la nivel mai mic, le găsim și în comunitățile mici sau în organizațiile din care facem parte. Avem nevoie de povești pentru a ne ridica dimineața din pat și există cu siguranță o parte luminoasă a lor care ne împinge spre armonia pe care Platon a imaginat-o și o viață mai frumoasă. În același timp în mâinile unor lideri cinici, poveștile frumoase pot fi doar toboganul pe care le alunecă obiectivele proprii, dorința de putere și de a-și impune propria viziune asupra lumii. Ca de obicei diavolul e în detalii.
„În sport oamenii sunt puțin diferiți. Sunt mai toleranți și mai familiarizați cu persoane cu dizabilități. Știu cum să întrebe dacă ai nevoie de ajutor, ca să nu te simți prost. Sportul te construiește într-un fel anume și te face să fii mult mai deschis, mai empatic.
De la trei ani și jumătate sufăr de parapareză spastică. La mine a durat ani buni să îmi accept dizabilitatea. Am avut nevoie să stau de vorbă cu mine, să caut momente fericite din viață, ca să conștientizez că dacă nu aveam această problemă, poate nu făceam unele lucruri. Nu am fost mereu atât de relaxat. Din cauza dizabilității mele, îmi era frică să las garda jos, ca să nu fiu călcat în picioare,
simțeam nevoia să mă apăr și uneori aveam tendința să dau în oameni. Dacă oamenii nu făceau ce doream eu, simțeam că pierd controlul. Era o formă de apărare și a durat mult până să ajung să mă înțeleg pe mine și să nu îmi mai sară țandăra imediat.
Familia și prietenii mi-au fost mereu alături și nu am simțit că sunt o povară pentru ei. Dacă mergeam undeva împreună, căutam biciclete, trotinete, să mă pot deplasa și eu mai ușor. Atunci când am început să mă dau cu snowboardul pe pârtie, venea multă lume la mine să mă felicite. Uneori mă emoționez și sunt mândru când văd că dau energie și motivație oamenilor din jurul meu. Prima competiție ca membru
al Lotului Paralimpic Sportiv Român a fost în Dubai și a fost o experiență extraordinară.
Între timp am învățat să trăiesc cu dizabilitatea și încerc să îi ajut și pe alții să o facă. Pentru mine a fost important să am prieteni de nădejde, cu care să pot ieși în lume. Trebuie să înțelegem faptul că societatea nu este educată în această privință, oamenii nu știu cum să se poarte cu o persoană cu dizabilități. Așadar, noi nu trebuie să judecăm, chiar dacă suntem judecați. Am ajuns să consider că este normal să fiu privit pentru că sunt diferit și m-am obișnuit cu acest lucru. În momentul în care m-am acceptat pe mine, i-am acceptat și pe cei care se uită la mine. De când mi-am îmbrățișat handicapul, a devenit mai ușor să ies în societate. Refuz să stau să mă gândesc zilnic la ceea ce mi s-a întâmplat, nu vreau să ajung la anxietate.
Cum ar trebui să se poate oamenii cu persoane cu dizabilități? E nevoie de un echilibru. Poți face o persoană să se închidă sau să se deschidă după felul în care i te adresezi. Dacă nu dorește să vorbească, acest lucru trebuie respectat. E ok să întrebi, să ajuți, dar modul în care o faci, tonul, contează cel mai mult.”
Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania (
Nici bine nu-și trage sufletul după un 2022 plin de evenimente, că Teatrul de Balet Sibiu anunță deja programul din lunile ianuarie și februarie 2023. Biletele pentru primele spectacole de balet ale noului an au fost puse în vânzare și pot fi cumpărate online, de pe site-ul sibiuballet.ro sau de la sediul TBS din Parcul Tineretului, nr. 1.
”Anul 2022 a fost unul dintre cei mai buni ani ai noștri, cu sălile pline de fiecare dată, cu premiere, cu numeroase turnee în România, Turcia, Germania și Italia și cu producții apreciate de public. Toate acestea aduc o confirmare în plus a calității extraordinare atât a spectacolelor noastre, cât și a calității tehnice și artistice a dansatorilor noștri”, transmite Ovidiu Dragoman, Manager Teatrul de Balet Sibiu. Cele mai așteptate spectacole ale anului 2022 au fost cele două premiere - ”Romeo și Julieta. Rock Story” în coregrafia italianului Marcello Algeri și ”About us - Despre noi” în regia lui Beatrice Rancea și coregrafia lui Dragoș Roncu, dar și reprezentațiile spectacolului de dans contemporan invitat - ”Lăsați viii să își îngroape morții” al companiei Polish Dance Theatre. Programul anului 2023 se deschide cu spectacolul de balet clasic ”Spărgătorul de nuci”, o experienţă magică care va putea fi trăită de întreaga familie pentru că va avea două reprezentanții la matineu, pentru copii, în zilele de 26 și 27 ianuarie, de la ora 12 și o reprezentație în 28 ianuarie, de la ora
19. Reprezentațiile dedicate copiilor fac parte din demersul constant al TBS de a oferi tinerei generații alternative culturale de petrecere a timpului liber și totodată de a educa și forma un nou public. ”Cred că e foarte important ca cei mai mici dintre spectatorii noștri, copiii de astăzi, care vor fi spectatorii adulți de mâine, să se poată bucura de spectacole de dans dedicate lor, cu o durată redusă de timp și care să le permită o mai bună înțelegere a unui spectacol de balet clasic”, adaugă Ovidiu Dragoman. În data de 3 februarie, de la ora 19, e programat spectacolul de teatrudans ”About us - Despre noi”, cu participarea actorilor Naționalului bucureștean: Iuliana Moise și Claudiu Bleonț. Spectacolele vor avea loc în Sala Mare a Centrului Cultural ”Ion Besoiu” din Sibiu.
TEXT DE ALEX MUŞAT
ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ DEPECHE MODE
WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/
Dacă mulți dintre audiofilii anilor ’80-’90 ar fi putut să călătorească în timp, atunci cu siguranță ar fi renunțat imediat la casetele audio, probabil cea mai bizară modalitate de stocare a muzicii. Până la urmă, cine ar vrea să asculte cântecele preferate la o calitate cel puțin îndoielnică? Nu e de mirare că ne-am bucurat atât de tare în momentul în care am inventat CD-ul, minunea care avea să salveze muzica și să ne-o stocheze la calitate superbă, gata să fie ascultată în confortul casei sau on the go. Spre coșmarul audiofililor, însă, 2022 a scos la iveală un gust bizar al generației născute după 1996, și anume: obsesia pentru… casete. Iată cum Billie Eilish, Adele sau Taylor Swift își lansează astăzi albumele și în acest format, fără să știm dacă cei care le cumpără au și pe ce să le asculte. În acest context, chiar că nu mai putem întreba Generația Z care este legătura dintre un creion și o casetă, căci curând vor afla că acestea trebuie și derulate.
Cât despre genurile muzicale, se pare că în 2022 am stat cu un picior în prezent și cu altul în trecut. Cel mai bine vândut album al anului pare să fie ,,=”, al lui Ed Sheeran, în timp ce următoarele locuri sunt ocupate de Harry’s House, al lui Harry Styles, Sour, albumul pop punk al senzației adolescentine Olivia Rodrigo, 30, mega-hitul lui Adele, și Between Us, albumul grupului vocal Little Mix. Puțin mai jos în top avem greatest al formației Fleetwood Mac (ce a acaparat gusturile adolescenților odată cu folosirea hit-ului The Chain ca fundal sonor pe TikTok, experiență trăită și de septuagenarul Billy Joel, a cărui muzică a fost redescoperită odată cu noul succes
al hit-ului șaptezecist, Zanzibar), urmat de , un greatest hits al lui Elton John, Queen – Greatest Hits și, urmând exemplul celor de mai sus, ABBA, prezenți și ei Greatest Hits-ul din 1992. Astfel, nu știm dacă 2022 a fost anul rap-ului și al trap-ului sau dacă ne-am aflat constant în mijlocul playlist de discotecă al anilor ’70, însă fenomenul de întoarcere în timp nu este unul nou, mai ales dacă ne gândim la ușurința noilor generații de a accesa trecutul. Ne despărțim, astfel, de anul în care albumele au continuat să apară (chiar dacă tot spunem de ani de zile că aceasta sunt pe moarte) și în care social media și show-urile de pe Netflix i-au făcut pe adolescenți să asculte neironic muzica părinților. Oare cât o să mai călătorim înapoi prin timp și în 2023?
În ultima lună din an ascultăm rock, pop și colinde reinterpretate ce ne trimit cu gândul la perioada de glorie a anilor ’90. Pentru nostalgici, avem albume conceptuale, pop cu influențe 80s și un interesant revival al boy band-urilor, iar celor curioși nu le rămâne decât să descopere artiști care încă se încăpățânează să lanseze materiale originale atât în format digital, cât și pe CD, vinyl sau, de ce nu, pe casetă, vedeta incontestabilă a lui 2022.
Atum: Act One Deși am fi tentați să spunem că epoca albumelor conceptuale lungi este pe ducă (asta dacă avem în vedere și tendința industriei mainstream de a crea piese cât mai scurte), iată că The Smashing Pumpkins ne demonstrează contrariul, trupa americană anunțând ultra-ambițiosul proiect Atum: A Rock Opera în Three Acts. Desigur, mulți dintre melomani nu au mai auzit termenul de ,,rock opera” din anii ’70, iar surpriza este cu atât mai mare cu cât proiectul se extinde pe parcursul a trei albume a câte 11 piese, lansate la 11 săptămâni distanță unul de celălalt. Nu ne rămâne decât să pătrundem în noul univers și să așteptam și celelalte lansări, căci mai rar găsim așa ambiție la trupele rock ale mainstreamului autohton.
Direction of the Heart Cea mai de succes trupă scoțiană a anilor ’80, cea care ne-a făcut să fredonăm hit-uri precum Don’t You (Forget About Me) sau Waterfront, revine cu un nou album de studio, înregistrat în timpul pandemiei. Surprinzător este și faptul că aproape întreg albumul este înregistrat doar de solistul Jim Kerr și de multi-instrumentistul Charlie Burchill, singurii membri originali încă rămași în line-up-ul trupei. Desigur, nu mai suntem în anii ’80, iar impactul noilor piese nu se ridică la nivelul de acum câteva decenii, dar estetica LP-ului este cât se poate de proaspătă, fără însă a abandona nostalgia deceniului care ne-a dat MTV-ul, Walkman-ul și drum machine-urile.
A Very Backstreet Christmas Că tot am adus în discuție perioade de mult apuse, iată-ne întorși în epoca nouăzecistă a boy bands-urilor, dar de data aceasta, cu un bonus neașteptat: un album de… colinde. Le-am tot auzit cântate de Sinatra sau Bing Crosby, reinterpretate de Bob Dylan sau Ariana Grande, dar parcă a trecut ceva timp de când un boy band autentic (din categoria acelora care au influențat și explozia de proiecte asemănătoare în România sfârșitului anilor ’90) ne-a încântat cu un așa proiect. Oricât de kitschos ar părea, noul LP al grupului american este plin de voie bună, gata să ne introducă atât în lumea Crăciunului, cât și în cea a perioadei în care era cool să dansezi în sincron pe ritmuri de R&B.
Fondatoare A Cote și floristă, Simona Moldovan are 33 de ani și este mama a doi băieți de 1, respectiv 4 ani. E dedicată 100% copiilor și profesiei. Deși la bază e economistă, a ales cu pasiune meseria de floristă și tocmai pentru că pasiunea e cea care primează, o face cu mare plăcere, cu dorință și eforturi de a fi din ce în ce mai bună.
Întrebată dacă își mai amintește cum și-a descoperit pasiunea pentru flori și când a făcut primii pași înspre meseria de floristă, Simona spune că primul contact cu florile a fost în contextul organizării unui eveniment: ”A fost momentul în care am realizat impactul și importanța florilor la un eveniment și cât de mult pot schimba o locație. De aici și ideea unui business cu flori care s-a materializat în anul 2012. Acum e mai mult decât o pasiune, e multă muncă și pregătire făcute cu pasiune zi de zi.” Am fost curioși să aflăm de la Simona ce emoții crede că transmit florile oamenilor. ”Odată ce înțelegi florile poți să experimentezi sensul lor. Un buchet poate să nu însemne nimic dacă e ales fără un fond, fără să te gândești la destinația lui. De aceea ne concentrăm mult și pe experiența de a cumpăra și de a dărui în atelierul nostru. Florile transmit emoție dacă le cumperi și le dăruiești cu emoție”, spune ea. În continuarea discuției am vrut să aflăm cum își gândește conceptele florale și unde își găsește inspirația. Simona răspunde prompt: ”Îmi place cuvântul concept. Da! Florile nu se aleg și nu se aranjează oricum, există un concept în spate, o identitate a floristului, o amprentă. Trebuie să existe o armonie în compoziția florală, de la mixul de flori ales, texturi, cromatică, la modul în care sunt așezate împreună. La fel de mult contează destinația florilor și prilejul cu care sunt oferite. Cu atât de multe surse de inspirație în jur chiar mă mir că mai există compoziții nereușite.”
Am întrebat-o pe Simona ce e în trend și cu ce nu dai niciodată greș: ”Cu trandafirii nu dai niciodată greș. 70% din comanda noastră săptămânală de flori înseamnă trandafiri. Importăm soiuri speciale, extrem de rezistente și transformăm buchetul clasic într-unul inedit prin flexarea fiecărei petale. Nu știu dacă trendul e important sau abordarea fiecărui florist. Abordarea face diferența. Beauty is in the eye of the beholder! Trebuie doar să deschizi ochii și să privești florile diferit.”
Pentru că suntem în luna decembrie, pe finalul discuției am vrut să știm dacă sunt florile un cadou potrivit și pentru sărbătorile de iarnă. Simona aprobă: ”Florile sunt un cadou potrivit în orice sezon și cu orice ocazie. Iarna putem înlocui verdeața cu un mix de conifere, amarylis, illex, bumbac și avem buchetul perfect. Anthurium e o floare foarte rezistentă și arată foarte bine cu brad, pin, ienupăr. Iar aranjamentele realizate doar din conifere și accesorii de Crăciun pot rezista chiar și o lună.”
ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO
Oprivire rapid aruncată asupra listei producţiilor cinematografice de anvergură anunţate pentru 2023 este suficientă pentru a ne da o (aproape exasperantă) senzaţie de supraexploatare a lumilor şi personajelor deja adoptate de către publicul larg pe parcursul anilor trecuţi. Practic, cele mai aşteptate filme sunt, în majoritatea lor covârşitoare, sequel-uri, remake-uri, spinoff-uri sau reboot-uri ale unor universuri familiare, nu doar din cinema, ci şi din comics-uri, literatură sau jocuri video, indiferent că e vorba despre animaţii sau blockbustere de acţiune, de francize Fantasy sau Horror, iar tonul îl dau, firesc, Marvel şi DC, prin Ant-Man and the Wasp: Quantumania, Guardians of the Galaxy Vol. 3, Spider-Man: Across the Spider-Verse, Aquaman and the Lost Kingdom, Shazam! Fury of Gods, la care se adaugă The Flash, Kraven the Hunter şi The Marvels, ajunse în cinema direct din B.D-uri sau prin intermediul serialelor TV, a căror popularitate a beneficiat de un boom exploziv în timpul pandemiei.
Dacă în privinţa MCU/DCEU expansiunea era previzibilă prin varietatea surselor de poveşti şi noi personaje, surprinde totuşidatorită pericolului canibalizării - numărul extraordinar de mare de relansări de branduri şi francize din afara spaţiului supereroilor, pe al căror fandom rămas fidel Hollywood-ul mizează din nou în luptele de la box-office: Star Wars: Rogue Squadron, Mission: Impossible - Dead Reckoning, Indiana Jones 5, John Wick: Chapter 4, Fast X, Magic Mike’s Last Dance, Legally Blonde 3, The Expandables 4, The Equalizer 3, The Hunger Games: The Ballad of Songbirds & Snakes, Transformers: Rise of the Beasts, plus cele născute mai recent, Ghostbusters: Afterlife, Creed III sau Dune: Part Two. Şi nu am inclus aici Horror-urile, fie acestea continuări (Scream 6, Evil Dead Rise, The Nun 2, Insidious 5, A Quiet Place) sau reşapări (The Exorcist, Salem’s
Lot) ori filme-reboot inspirate din gaming, precum Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves şi The Super Mario Bros. În această inflaţie de blockbustere cu parfum de “déjà-vu”, ficţiunile realmente originale - Babylon, M3gan, Empire of Light, Gran Turismo, Renfield - sunt prezente cu totul accidental, probabil ca parte a unei foarte mici marje de risc asumate de către producători. Pană creativă a scenariştilor din Cetatea Viselor, răspuns la nevoile publicului de entertainment (remodelate de pandemie) sau trend mercantil, bazat pe estimări pragmatice ale siguranţei investiţiei? Greu de spus! Cert este că ne bucură perspectiva reîntâlnirii în 2023 cu Indy, Ethan Hunt sau “blonda de la Drept”, însă ne-ar fi prins bine şi mai multe surprize pe marile ecrane, poveşti proaspete cu potenţial de a naşte francize şi nu doar de a “serializa” unele deja populare.
Una dintre cele mai incitante propuneri cinematografice cu caracter de Biopic ale acestui an, datorită popularităţii protagonistei, I Wanna Dance With Somebody urmează să fie lansată în cinematografe în 23 decembrie, fiind unul dintre cele mai așteptate cadouri de către cinefilii amatori de muzică uşor fredonabilă. Lansarea trailerului a adus cu sine numeroase reacții, fanii faimoasei Whitney Houston fiind nerăbdători să descopere felul în care a fost portretizată artista pe ecran.
Pelicula intitulată astfel, după melodia omonimă care i-a asigurat și succesul, I Wanna Dance with Somebody, reprezintă o comemorare energică, luminoasă, dar și dureroasă a vieții și carierei uneia dintre cele puternice voci din muzica pop și R&B, adulata Whitney Houston. Biografia ne duce în călătoria anevoioasă a artistei, de la începutul său timid, în corul din New Jersey, la statutul de figură emblematică a culturii Pop, ea ajungând în topul celor mai bine vândute și premiate artiste.
Regizat de apreciata Kasi Lemmons, scenaristă (Harriet, Black Nativity) și actriță cunoscută pentru rolurile din filme precum The Silence of the Lambs sau Candyman, după un scenariu de Anthony
McCarten, deja consacrat pentru scenariile unor Biopicuri precum Bohemian Rhapsody, The Theory of Everything sau Darkest Hour, nu este de mirare că s-au creat deja mari așteptări în ceea ce privește perspectiva din care va fi prezentată viața artistei. Ce detalii care au ieșit la iveală după moartea sa vor fi explorate și în ce fel? Rămâne de văzut! Un atu îl reprezintă faptul că producătorul muzical este chiar legendarul Clive Davis, veteran al labelului Columbia, multiplu câştigător de Grammy, ce a colaborat direct cu Whitney Houston. Davis l-a ajutat pe McCarten să spună povestea artistei în cel mai autentic mod posibil, fiind de altfel primul film care a primit acceptul familiei lui Houston.
În ceea ce privește distribuția, Whitney Houston este interpretată de actriţa britanică Naomi Ackie (Star Wars: Episode IX - The Rise of Skywalker, Lady Macbeth, Small Axe), alături de nume precum Stanley Tucci (în rolul lui Clive Davis), Ashton Sander (în film, Bobby Brown), Nafessa Williams (Robyn Crawford), în timp ce Clarke Peters și Tamar Tunie îi vor portretiza pe părinții lui Houston. Astfel, pornind de la viața uneia dintre cele mai legendare embleme ale muzicii pop, I Wanna Dance With Somebody va fi cu siguranță una dintre cele mai discutate biografii ale anului 2023.
„Visul meu? Să cânt ceea ce vreau să cânt, să fiu cine vreau să fiu și să ajung la o audiență cât mai mare.”
Adevărul este că nu prea simți că vin cu adevărat sărbătorile de iarnă până nu te faci comod pe canapea și petreci ore în şir urmărind filme clasice, care îți aduc mai aproape spiritul Crăciunului. „Singur Acasă”, „Miracol pe strada 34” sau „O poveste de Crăciun”, toate vin la pachet cu umor, optimism, acțiune veselă și o învățătură caldă despre adevăratul sens al sărbătorilor. Anul acesta însă, în cinematografe avem parte de un altfel de film de Crăciun, ce n-ar trebui ratat. Pentru că, deși poate nu-i prima dată când se promite asta, până acum nu ai mai văzut cum praful magic devine praf de pușcă, acadelele sunt arme letale, iar Moșul, odinioară zglobiu, acum deprimat, nu are doar cadouri în desaga sa.
Violent Night / Crăciun de coşmar, film împănat cu acțiune, accente de comedie
neagră și thriller, vine cu o poveste ce le aparține lui Pat Casey („Sonic the Hedgehog”) și Josh Miller („12 Deadly Days”), regizată de Tommy Wirkola („What Happened to Monday”, „Dead Snow”), propunându-şi să ne arate ce se întâmplă cu cei de pe lista celor obraznici și de ce nu vrei să ajungi acolo. Crăciunul a devenit o afacere, nimeni nu-și mai dorește cadouri pure și oferite din inimă, iar Moș Crăciun, interpretat de David Harbour („Stranger Things”, „Black Widow”), a ajuns să urască o perioadă a anului pe care înainte o îndrăgea.
Micuţa Trudy Lightstone pare să nu-şi fi pierdut speranţa în lumina Crăciunului, cea mai mare dorință a fetei fiind ca părinții ei divorțați să se împace. Dorința este îndeplinită pe jumătate, pentru că cei trei se pregătesc să petreacă sărbătorile de iarnă împreună, dar asta se întâmplă pe
proprietatea înstăritei familii a tatălui ei, alcătuită din caractere... toate îndoielnice. Mai mult, cea mai magică zi a anului ia o întorsătură întunecată când un grup de pungaşi, condus de Mr. Scrooge (John Leguizamo - „Moulin Rouge!”), plănuiesc să îi jefuiască de întreaga avere. Ceea ce mercenarii nu știu este că „omul în roşu” însuși este acolo ca să salveze (din nou) Crăciunul. Produs de David Leitch, responsabilul de franciza de super-acţiune John Wick, filmul de sezon Crăciun de coşmar (premiera: 2 decembrie) pare a fi găsit o rețetă care se cuprindă tot ceea ce ne place de sărbători, dar fără să fie repetitiv sau previzibil. Avem liste, cadouri, fursecuri și un pahar cu lapte, un bătrân ce coboară pe horn, ca mai apoi să urce în sania trasă de cei mai simpatici reni pe care i-ai văzut, însă, cu toate acestea, nu e tocmai un film de vizionat cu toată familia, din cauza scenelor de acțiune ultraviolente.
administrație, format exclusiv din bărbați. Așa ajunge Joy să sune la „Jane”, un număr de telefon destinat femeilor însărcinate răspândit prin tot orașul şi face cunoştinţă cu colectivul condus de o veterană a protestelor şi luptelor anti-sistem. Gradual, Joy însăşi devine din ce în ce mai implicată în activitatea grupului, ameninţând datorită acestei vieţi secrete inclusiv stabilitatea familiei de care, altfel, este extrem de ataşată.
Call Jane, drama socială ce a avut premiera mondială în cadrul Festivalului de Film de la Sundance şi a fost apoi nominalizată la Ursul de Aur la Berlin, are programată premiera în România sub titlul Reţeaua Jane, pe 9 decembrie. Filmul este regizat de newyorkeza Phyllis Nagy, ale cărei nominalizări la Oscar şi la BAFTA pentru scenariul dramei romantice Carol și la Primetime Emmy pentru Mrs. Harris o recomandă pentru a pune în scenă o poveste care atinge un subiect foarte sensibil pentru femeile de pretutindeni, în mod special în condiţiile în care drepturile reproductive ale femeilor din mai multe state americane se află încă sub semnul întrebării, chiar după decizia Curţii Supreme, subliniind astfel trista realitate în care se află încă în secolul XXI, aceea de a fi în imposibilitatea de a alege în privinta propriului corp.
Reţeaua Jane ne introduce în America anilor ‘60, perioadă în care avortul nu era legal, prezentând privitorilor
perspectiva lui Joy, o femeie casnică măritată a cărei sarcină o pune în pericol şi care este nevoită să apeleze la un grup de femei din suburbii pentru a primi sprijin clandestin. Lungmetrajul este inspirat din istoria reală a unui grup de femei din Chicago, cunoscut ca Jane Collective, care acţionează underground pentru a ajuta femeile cu sarcini nedorite să avorteze în siguranță, întrucât acest drept a rămas în afara legii până în 1973. Informată că sarcina îi amplifică problemele cardiace, Joy decide să solicite spitalului un avort, solicitare respinsă categoric de consiliul de
Filmul are în rolurile principale nume sonore din industria cinematografică, precum Elizabeth Banks (The Hunger Games, Pitch Perfect, Charlie’s Angels), Sigourney Weaver (Avatar, Alien, Ghostbusters) şi Kate Mara (Shooter, The Martian), iar echipa din spatele camerei, de la DoP la compozitoarea OSTul, este formată, de asemenea, în mare parte, din femei, ceea ce contribuie semnificativ la credibilizarea poveştii care, dincolo de rădăcinile în realitate, reprezintă totuşi o ficţiune. Una care degajă însă suficientă energie dramatică, după aprecierile favorabile ale criticilor americani, încât să merite vizionată, indiferent de gradul de interes pentru subiectul în sine.
3, 2, 1… blitz! Luna cadourilor, magiei, darurilor și luminițelor strălucitoare este aici și, la final de an, cinematografele românești vor ca tu să te simți precum steluța din vârful bradului! Pentru că pe marile ecrane te vei întâlni cu filme extraordinare, apreciate de criticii de film și premiate la Festivalul de Film de la Cannes, pregătește-ți ținuta de sărbătoare și bucură-te de sezonul sărbătorilor de iarnă cu povești de calitate, care te conectează cu personaje captivante și regizori renumiți.
„TOri & LOKiTa”
Câștigătorul premiului special pentru cea de-a 75-a aniversare la Festivalul de Film de la Cannes din acest an, „Tori & Lokita” (premiera: 16 decembrie) spune „povestea unei prietenii, una frumoasă și intensă”, ne spun prolificii regizori, de 9 ori premiaţi la Cannes, Jean-Pierre și Luc Dardenne. Cei doi revin pe marile ecrane în luna decembrie cu o dramă crudă, aproape de thriller, centrată pe doi tineri migranți africani atrași în lumea interlopă belgiană. Pentru adolescenții Lokita și Tori, ambii veniți din Africa, prietenia nu înseamnă doar să fie acolo unul pentru altul, să se ajute în momente periculoase sau să-şi găsească locuri de muncă pe piața neagră. Ei nu pot trăi unul fără celălalt și se iubesc ca frate și soră. Totul este despre a-și construi o familie, astfel încât să nu fie singuri printre străini, să se consoleze prin simple gesturi, cuvinte sau cântece pentru a evita pericolul, singurătatea și atacurile iminente.
Lungmetrajul nominalizat de Suedia la Oscar în 2022, la secțiunea Cel mai bun film străin, a debutat la Festivalul de Film de la Cannes, unde regizorul Tarik Saleh a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu. În acest thriller politic, Tawfeek Barhom joacă rolul lui Adam, fiul unui pescar, căruia i se oferă privilegiul de a studia la Universitatea Al-Azhar din Cairo, epicentrul puterii islamului sunnit. Adam devine un pion în conflictul dintre elitele religioase și politice ale Egiptului. În prima zi a noului an universitar, Marele Imam se prăbușește și moare în fața studenților adunați în curtea moscheii. O serie de evenimente îl aduc pe Adam în mijlocul luptelor neînduplecate pentru putere, în care sunt implicate serviciile secrete egiptene. Încercând să se infiltreze ca spion în intrigile politice de la universitate, Adam este prins între interesele celor mai mari și reala lui credință într-o lume mai bună. Filmul are premiera în România pe 9 decembrie.
Decembrie nu este doar luna cadourilor, este și luna în care gospodarii își arată familiei, prietenilor și cunoscuților cum le-a ieșit vinul pe anul în curs. Este ca un uriaș târg de vin, etapa pe gospodării.
Un studiu care măsoară obiceiurile românilor în termeni de consum media, shopping, lifestyle, măsoară o afirmație interesantă, și anume: „prefer vinul făcut în casă celui din comerț.”
Aflăm că, în ultimii 10 ani, în ciuda evoluției din industria vinurilor, afirmația de mai sus este apreciată în mod pozitiv de peste 55% dintre conaționalii noștri.
Altfel spus, peste jumătate dintre români preferă vinul făcut în casă celui de la raftul magazinelor mai mari sau mai mici. Iar această afirmație ce indică o intenție clară de preferință se corelează cu o dată certă de consum: 1/3 din consumul de vin provine din acest vin „de țară”.
Desigur, nu suntem singura țară din lume în care consumul de vin făcut în bătătura proprie este important în total consum. Austria, care este un important producător de vinuri albe, are un procent ridicat de consum de vin de „casă”. Dar aici se oprește comparația. Pentru că în Austria, ca și în multe alte țări cu tradiție în vin, producția de vin care depășește 100 de litri trebuie declarată.
Altfel spus, când faci peste 100 l de vin, statul te consideră un mic producător, a.k.a. ai drepturi și obligații. Dreptul cel mai mare este că îl poți
eticheta și comercializa cu un value mai mare. Asta înseamnă că îți poți face un brand din via ta.
Dar vestea mai puțin bună pentru acești aproape producători este că au și obligații. Obligația de a-și trimite vinurile la evalurea unei autorități (în traducere, nu poți să bagi în vinul tău zahăr cu nemiluita, de exemplu), și, cel mai important, obligația de a-ți fiscaliza activitatea.
Acest mod de a profesionaliza vinul înseamnă că acest tip este un vin corect tehnic.
Din acest punct pornește discuția despre un vin bun: când respecți un minim de standard de producție, iar acest „bun” începe cu calitatea strugurilor, cu arta de a opri fermentația în funcție de cum vrei să vinifici vinul, cu recipientele în care vrei să faci maturarea (celebra damigeană nu e chiar recipientul perfect) și multe alte „finețuri”.
Așa că sfatul meu pentru aceste sărbatori: încearcă vinurile îmbuteliate!
Poate de la o cramă mică sau de la o cramă care îți propune o ediție limitată - poți fi sigur că aici, oenologul a pus mult suflet, pentru că are mai puține oportunități să facă un vin mare.
Și mai presus de toate: încearcă un vin dintrun soi românesc! Îmbuteliat.
Ștefan Chirițescu Publicitar și marketer
Când spui climă tropicală, gândul îți zboară automat la plaje, palmieri, fructe exotice și, eventual, junglă. Și, mai ales, alte continente. Dar clima tropicală sau subtropicală se regăsește și în câteva insule ce sunt teritorii europene și sunt situate în zona Africii, a Caraibelor, sau în Pacificul de Sud.
Madeira e un teritoriu portughez, situat în apropierea continentului african, în dreptul coastelor marocane. În inima capitalei insulei, Funchal, se află Mercado dos Lavradores, o piață dedicată fructelor, florilor, condimentelor și peștelui (produsele specifice insulei).
Localnicii afirmă că piața e o capcană turistică, din cauza prețurilor prea mari. Dar, din experiența mea cu alte piețe de fructe tropicale, unde am cumpărat prin semne și a trebuit să caut pe net cum să consum fructele respective, pentru că nu puteam comunica cu vânzătorii, explicațiile pe care le-am primit în piața din Funchal au fost o revelație. Am învățat că există vreo 4 feluri de fructul pasiunii (mov, banană, portocală și lămâie), cum să consum Monstera deliciosa evitându-i toxicitatea, cum să mănânc anona și câte feluri de banane pot să existe.
Gastronomia insulei Madeira înseamnă mult mai mult decât aceste fructe tropicale, dar ele își pun amprenta asupra multor preparate. Spre exemplu, cel
mai îndrăgit fel tradițional e preparat din pește sabie, o specie de apă adâncă, servit cu banane de Madeira și sos de fructul pasiunii. E o explozie de dulce, sărat și gust marin și un adevărat fel de mâncare tropical. Un alt fel de mâncare profund reprezentativ pentru tot ceea ce a reprezentat Madeira din punct de vedere istoric e bolo de mel de cana, o prăjitură preparată tradițional în preajma Crăciunului, dar care acum se găsește pe tot parcursul anului. E un fel de chec cu melasă, multe condimente și fructe confiate și e expresia faptului că, de-a lungul
timpului, Madeira a fost cunoscută pentru plantațiile de trestie de zahăr, dar și ca spațiu al comerțului cu condimente.
Nu în ultimul rând, clima și relieful Madeirei și-au pus amprenta asupra băuturilor specifice insulei. Vinul de Madeira a fost unul dintre cele mai apreciate tipuri de vin licoros din istorie și rămâne și în zilele noastre ceva special. Dar, dincolo de vin, Madeira mai produce și rom, poncha (o băutură cu rom și suc de fructe) și Brisa Maracuja, un suc de fructul pasiunii cu pulpă, slab acidulat, ce se găsește doar pe insulă.
Cum să ne bucurăm de masa de sărbători fără probleme medicale sau kilograme în plus
Pentru că decembrie este luna exceselor culinare, iată câteva recomandări despre cum vă puteți bucura de preparatele delicioase de sărbători fără să vă simțiți rău ori să puneți câteva kilograme în plus.
Ideea de bază este să avem mese variate, de dimensiuni mici, alternate cu activități recreative, care să ne satisfacă nu doar trupul, ci și sufletul.
Vă recomand ca în zilele de sărbătoare să mâncați dimineața mai copios decât de obicei, pentru a nu fi înfometați la masa principală și a putea savura delicatesele pregătite. Iar cina ar fi ideal să nu fie mai târziu de ora 19-20.
Meniul tradițional de sărbători este foarte extins - sarmale, cârnați, friptură, piftie etc. -, dar puteți alege doar una sau două dintre aceste mâncăruri pe care să le gătiți din cărnuri mai slabe (curcan, pește, miel). Și, în mod obligatoriu, să aveți lângă ele salate diverse.
Pentru garnitură puteți alege: varză albă sau roșie, murături, broccoli, conopidă, morcovi, roșii, avocado, fasole, mazăre, spanac, salată verde, sparanghel, dovlecel, castraveți și, evident, cartofii. Alături, încercați variantele mai light de dressinguri și verificați conținutul de ulei și de carbohidrați (zahăr adăugat).
Nu exagerați cu sarea, ci alegeți condimente precum usturoiul, ghimbirul, scorțișoara, cardamomul, nucșoara, boiaua, piperul, turmericul, ierburile uscate, care vor face bucatele delicioase, fără exces de sare.
Pentru desert puteți alege și fructe proaspete sau uscate: portocale, mandarine, clementine, rodii, gutui, nuci, curmale, smochine. O felie de cozonac, chec SAU tort pe zi este suficientă și ideal este să o consumați la micul dejun. Hidratarea este bine să o faceți doar cu apă și să evitați sucurile de orice fel! Nu uitați că
alcoolul, precum berea, cidrul, cocketilurile și tăriile dulci, conține multe calorii. Alegeți să beți vin sec alb, roșu sau spumant și întotdeauna cu o cantitate dublă de apă.
Nu uitați de fibrele alimentare! Pe lângă salate, puteți să luați și un supliment de fibre pentru a ajuta digestia. Iar dacă aveți probleme digestive, încercați să preîntâmpinați o eventuală criză care v-ar strica sărbătorile având la îndemână suplimente cu săruri biliare sau pansamentele gastrice.
Faceți pauze de 4-5 ore între mese și nu ciuguliți în timpul acesta, ci alegeți să faceți o plimbare, de exemplu. Diversificați alimentele și respectați dimensiunea porțiilor.
Puteți mânca de-a lungul zilei o bucată de friptură, un cârnat, o felie de tobă, 2-3 sarmale și o felie de cozonac, dar să nu fie TOATE la aceeași masă! Avem multe zile de sărbătoare, rude și prieteni, deci prilejuri destule să mâncăm câte puțin din toate. Cumpătarea este ideală în alegerea porțiilor de mâncare, dar și de alcool.
să le includ pe viitor și în meniul restaurantului. Un preparat tipic din Abruzzo pe care l-am adus la Sibiu e ”crepes in bordo”. Sibienii au avut ocazia să-l guste și la vechile restaurante, l-au apreciat foarte mult, așa că se regăsește și în meniul de la noua locație.
Care e conceptul restaurantului Di Gianfranco? Ce aduce nou? Îmi doresc să personalizăm și mai mult bucătăria din Abruzzo, să aducem încet, încet cât mai multe ingrediente și produse direct din acea zonă și să le gătim aici, la Sibiu, exact așa cum se gătesc acolo. Vreau ca în momentul în care servesc masa, clienții să simtă același gust al mâncării aici, la Sibiu, ca și cum s-ar afla și ar mânca în Abruzzo.
Ce gusturi, rețete sau preparate aduceți din Abruzzo? V-au inspirat și rețetele mamei din copilărie? În Italia, bucătăria se schimbă la fiecare 100 de kilometri. Așadar, gustul diferă de la o regiune la alta. Mama mea Lucia a gătit cu rețete specifice din Abruzzo pe care le-a învățat de la bunica mea. Această regiune e cunoscută pentru creșterea oilor, așa că bucătăria include multe preparate pe bază de carne de oaie și miel, pe care îmi doresc
Ce dificultăți întâmpinați în a servi aceste preparate exact așa cum ați dori? Cea mai mare problemă e cea a personalului. Un bucătar din Abruzzo simte exact cum trebuie preparate aceste produse. Aici trebuie să-i învățăm de la zero să facă aceste preparate. Nu de puține ori am dus bucătarii acasă la mine pentru a învăța de la mama Lucia secretele bucătăriei italiene, simplitate și calitate. În ceea ce privește ingredientele, acum e mai ușor pentru că avem furnizori în țară care aduc ingredientele direct din Italia. Cu mulți ani înainte, mergeam eu și le încărcam și le aduceam la Sibiu.
Când v-ați deschis primul restaurant, în urmă cu aproape 20 de ani, sibienii v-au privit cu scepticism. Cum s-au schimbat lucrurile între timp? La început multe persoane nu aveau încredere. Credeau că, de exemplu, spaghetele servite de noi nu se diferențiază de cele gătite la alte restaurante sibiene. Dar după ce au mâncat prima dată la noi spaghete ca acasă în Italia după rețeta mamei Lucia au simțit diferența.
Și ce face diferența? 50% ingredientele. 50% felul în care sunt gătite. Dacă ai materie primă de calitate și un bucătar care știe să gătească, atunci reușești să ai un produs de calitate cu gust italian. Sunt clienți care mi-au spus că au mâncat pizza mai bună la mine decât in Italia. Ăsta e un compliment care îmi dă forță să merg mai departe. Dacă clienții îmi spun la final ”Grazie, Gianfranco”, atunci sunt mulțumit.
Care e viziunea dvs. despre gastronomie? Uite, de exemplu, în gastronomia fast-food gustul e același în toată lumea. Gustul pe care îl vei simți la București e același cu cel pe care îl vei simți și la New York. Dacă intri într-un restaurant vrei altceva, vrei o experiență culinară unică. Eu asta îmi doresc să le ofer clienților. Eu pun accentul pe produse de calitate, pe gustul desăvârșit. Eu caut excelența.
Sunteți la a patra locație în Sibiu și totuși clienții vă urmează indiferent unde vă mutați. Ce îi face să vă urmeze mereu? Le-am cerut mereu scuze clienților când m-am mutat dintr-un loc în altul. Prima dată a fost Piazzetta, apoi Max și Teatro, acum Di Gianfranco pe strada Zaharia Boiu, nr. 3. Clienții sunt cei care îmi spun că sunt foarte mulțumiți de mâncare și că mă urmează pentru gustul care rămâne același, indiferent de locație. De multe ori mi-au spus ”unde mergi tu, venim și noi” pentru că ”omul sfințește locul”.
Pentru că decembrie e o lună în care avem multe ocazii în care să ciocnim, vă propun un zornăit de sticle care bat tot în materie de tărie a alcoolului.
Nu încercați această trecere în revistă la voi! Sau faceți-o la intervale sigure, cu martori, pauze de rehidratare și cumpătare! De dragul conversației, iată 10 tării dintre cele mai cele, verificate de experți ca TravelandLeisure. com și TheLiquorStore.com și acompaniate cu citate din înțelepciunea lumii. Le-am pus într-o ordine aleatorie în mod ironic, da?
1 Everclear (95% alcool), Fabricat în SUA. Un rachiu american incolor și inodor. E de peste gârlă, dar e ca-n bancul cu ardeleanul: „Ioane, este numai pălincă bună?”. „No, că este și rea!” „Și aia rea cum e?”. „Bună!”.
2 Absinthe King of Spirits Gold (70% alcool). Fabricat în Cehia. Cum bine zis-a Oscar Wilde: după primul pahar, vezi lucrurile cum ai vrea să fie. După al doilea, vezi lucrurile așa cum nu sunt. În final, vezi lucurile așa cum sunt, iar ăsta e cel mai oribil lucru pe lume.
Vodka (96% alcool). Fabricată în Polonia. Viața nu e un basm. Dacă-ți pierzi condurul la miezul nopții, cel mai probabil cineva a băut fără măsură.
4 Balkan 176 Vodka (88% alcool). Fabricată în Serbia. O vodcă strașnică, extrem de convingătoare cu persoanele timide, care cred că nu știu să danseze. Ba uite că pot!
5 Sunset Very Strong Rum (84.5% alcool). Fabricat în St. Vincent. Acest rom vine din Indiile de Vest. Producătorii recomandă să nu fie consumat simplu. Iar romul a spus atunci: pune repede pe Insta, e amuzant! Dar romul se înșela. Tare!
6 Bacardi 151 (75.5% alcool) Fabricat în Porto Rico. E un rom ambalat într-o cutie sub formă de stingător de incendii, ați prins aluzia. Cu siguranță, alcoolul nu-ți va putea rezolva toate problemele. Dar nici laptele!
7 Stroh 160 Rum (80% alcool). Fabricat în Austria. Gust plăcut, de ierburi și condimente, ideal
de consumat în „punsch”, ceea ce merge foarte bine în acest sezon. Să nu uităm că, totuși, consumul de rom înainte de ora zece dimineața, nu te face alcoolic. Doar pirat.
8 Bruichladdich X4 (92% alcool). Fabricat în Scoția. O ediție de whisky single malt produsă de o distilerie scoțiană aflată pe o insuliță unde sunt mai multe oi decât oameni. Îmi vin în minte glume cu oi, oameni și băutură, dar niciuna tipăribilă. Mă rog, de fapt, nici nu știu asemenea glume, le-a văzut o cunoștință pe TikTok.
9 Devil’s Springs Vodka (80% alcool). Fabricată în SUA. Se împacă binișor cu bere de ghimbir sau cu sucuri de fructe, barmanii apreciază aceată vodkă pentru că e inflamabilă, se pretează la shoturi. Trebuie să fii un pic ciupit ca să compari copilăria cu euforia, deși, cinstit vorbind, de ambele pare să-și amintească toți, mai puțin tu.
10 Pincer Vodka Shanghai (88% alcool). Fabricată în Scoția. O vodkă făcută pentru piața chinezească. Băutorii de scotch susțin că se simte în gust o aromă de butoi de stejar. După care poți spune ca domnul nostru Tom Waits: n-am o problemă cu alcoolul. Decât când beau.
Dăm un pic la o parte boeuf-ul și răciturile, ca să facem loc pe masă unui fund de lemn cu un boț de untuleț pe el.
Da, știu, decembrie, boeuf cu și fără mazăre, sarmale, răcituri, cârnați prăjiți, jumări, cozonaci și un pandișpan. Câte ceva din toate, ca în sacoșa aia de rafie cu care revii de la părinți de Sărbători. Și tocmai când stăteam noi liniștiți și număram zilele libere, pac: a apărut trendul TikTok denumit Butter Board. Fiindcă, vedeți bine, fără TikTok, rămâneam nemâncați! Butter Board e o tendință care a ajuns în principalele ziare ale lumii, după sute de milioane de vizualizări în rețeaua de socializare. E un fel de platouaș demodat cu mezelicuri sau cu brânzeturi, doar că e modern; se servește direct de pe fundul de lemn, peste care s-a întins unt, iar peste unt se pune te miri ce. Cinstiti vorbind, trendul nici măcar nu e chiar așa de nou, cum mărturisește instagramista newyorkeză Justine Doiron, care dă rețete
sub numele de Justine Snacks. Dar a fost de ajuns un TikTok de 28 de secunde postat la mijlocul toamnei pentru ca tendința să cuprindă toată suflarea rețelei de socializare. Ideea i-a fost inspirată lui Justine de către Joshua McFadden, autorul cărții de rețete „Six Seasons: A New Way With Vegetables”, scrisă împreună cu Martha Holmberg și premiată în 2017. McFadden pregătise o cină la o fermă și lumea l-a întrebat ce face cu atâta unt cât pregătise. Și le-a arătat. Se ia un tocător. Se întinde peste el untișor, la temperatura camerei. Și se pun ce te taie capul și îți permite cămara. Vrei pe dulce? Căci TikTok-ului îi place mierea, să nu uităm! Pui niște cereale, mai domnoase, așa, granola, musli, smochine proaspete, miez de nucă, decorezi cu flori comestibile, tai niște felii de pâine și gata masa! Vrei pe sărat? Întinzi untul pe un tocător în formă aproximativă de tartină – formele neregulate sunt un must pentru
fundurile de lemn trendy – pui feta, oregano proaspăt, feliuțe de ardei, căței de usturoi prăjit și iese un deliciu. În alte părți ale lumii social media, carnea e nelipsită, ceea ce pot înțelege – sincer, obișnuiam să mânânc chiftele prăjite, răcite, pe pâine unsă cu unt, pe vremea în care n-aveam cont TikTok.
Chestia e că nu-i chiar sănătos să mănânci așa. Amy Denise de la „Forbes” scrie negru pe alb: „Întinde niște unt la temperatura camerei peste crăpăturile dintr-un fund de lemn și practic ai construit un motel ieftin pentru microbii dornici de reproducere”. Da, poate ieși un festin de bacterii pe care să le tot ungi apoi pe pâine. Așa că experții TikTok au decis ca toată compoziția să se mute de pe tocător pe focaccia. Unde mai pui, nici prea mult unt nu e chiar cea mai sănătoasă opțiune cu putință.
Poftă bună și, cum se spune mai nou, la mai multe Like-uri!
Iarna și-a intrat în drepturi”, „Iadul alb”, „Supermarketurile, luate cu asalt” ș.a.m.d. sunt acele clișee care ne zgârâie pe creier de fiecare dată când le reauzim articulate de buzele reporterului de teren trimis în mijlocul viscolului pe autostradă sau rostite cu emfază de un cititor de prompter. Dar folosirea frecventă a unor formulări clasice este inofensivă.
E mult mai înfricoșător faptul că în fiecare an, Moș Crăciun aduce cu el cadouri, bucurie și cozi la UPU, cauzate de dereglări digestive. Că an de an pe 25, 26, 27 decembrie și 2 ianuarie, îmbuibarea și toxiinfecțiile alimentare au loc în prime-time. Statistica le transformă în știre. Am fost îngrozit să văd aceste reportaje chiar și în ultimii doi ani, când spitalele abia făceau față valurilor de pacienți cu COVID.
Cred că ar trebui să lucrăm nițel și la tradiții și superstiții. Lăsați strugurii de pus pe masa de Revelion care ar aduce bunăstare în noul an, pare mai de bun simț ca în pocnetul artificiilor și clinchetul flutelor cu șampanie să inaugurăm 2023-ul și cu un Colebil sau Triferment. Sau doar să pricepem că vin alte 365 de ocazii și că nu au intrat zilele-n sac. O altă superstiție se referă la prezența peștelui în meniul de Revelion. Dincolo de conotațiile magice ale mâncatului de pește la masa dintre ani, această credință pare mult mai utilitară. Peștele are carnea mai light și e considerabil mult mai acceptabil de stomacul asediat de grăsimile tradiționale ale meselor de sărbători.
Este normal să ne măsurăm bunăstarea în cantitatea și numărul diferit al felurilor de mâncare burdușite în frigider și
pe balcon. Mâncarea cu fală a fost, dintotdeauna, un indicator social. Dar prezentul ar trebui să fie ceva mai ponderat, să fie dedicat evitării risipei alimentare. Ba, acest final de an este ceva mai complicat decât altele: avem război, criză energetică, inflație mare, recesiune economică, facturi mai mari la gaze, la combustibil și în orice hypermarket. Pe 26 decembrie, carnea de porc și șoriciul sunt mai ieftine decât pe 23. Prea puțini dintre noi obișnuim sau avem ocazia să tăiem porc. Prin urmare, îl achiziționăm din retail. Congelarea hălcilor de carne reprezintă o necesitate pentru câțiva. Restul ne putem lua carne proaspătă oricând. Te duci la piață, la magazinul de la colț sau chemi un curier. Este chiar mult mai gustoasă decât cea decongelată. Găsim, astăzi, portocale și în iunie, darămite de Bobotează. Stocurile sunt extrem de utile pentru eventuale calamități, dar acelea nu se țin în congelator pentru că devin inutile. Apropo, mai aveți drojdie de acum doi ani? Poate a expirat...
Sărbătorile pot fi la fel de gustoase și fără excese. Și e preferabil să te uiți a mia oară la Singur Acasă sau Greu de ucis împreună cu familia, nu la toxiinfecția domnului Lăzărescu pe viu, de pe scaunul de la Urgențe.
”
Din punct de vedere culinar, decembrie „de România” înseamnă salată boeuf, sarmale, cozonac și mandarine. Nici porcul nu lipseşte de pe mese în această perioadă, dar oare ce am mânca dacă ne-am petrece vacanța de iarnă prin alte colțuri ale lumii?
În Germania, am înlocui porcul cu gâscă făcută la cuptor. Totuși, pasărea nu este doar condimentată şi pusă în cuptorul încins până este gătită. Grăsimea acesteia este îndepărtată si pusă în borcane pentru ca, mai apoi, să fie oferită drept cadou oaspeților de sărbători. Pasărea este umplută cu mere, merişoare şi scortișoară, iar pentru servire se realizează un sos din portocale, mure, ghimbir, lichior de fructe și melasă. Felul principal e de cele mai multe ori completat de varză roşie la cuptor și găluște din pâine, care seamănă, ca mod de preparare, cu niște chiftele fără carne.
Dacă ciorba de burtă pare cea mai clasică alegere pentru sărbatorile de iarnă românești, în Finlanda, aceasta e reprezentată de lohikeitto, supă de somon. Pe lângă ingredientul principal al preparatului, se mai folosesc praz, morcov, cartof, unt, smântână pentru gătit, mărar și apa în care a fost fiert somonul. Gustul supei a fost descris de către mulți turiști ca... o pătură caldă într-o zi geroasă de iarnă.
împăturit în frunze de bananier sau coji de porumb. Tamales pot fi umplute cu aproape orice, însă cea mai frecventă combinație este carnea de pui și mole negro, un sos specific bucătăriei mexicane. De cele mai multe ori, în familiile latinoamericane se organizează în preajma sărbătorilor Tamalada, o petrecere de făcut tamales. În perioada de Hanuka, în bucătăriile a numeroase familii sunt pregătite Latkes. Acestea sunt făcute dintr-un amestec de cartof ras, ceapă, ouă și pesmet. Combinația rezultată este mai apoi prăjită în ulei și servită adesea cu sos de mere sau smântână, însă sosurile sau combinațiile în care pot fi consumate sunt infinite.
În comunitățile latinoamericane, tamales reprezintă cea mai consumată mâncare în preajma sărbătorilor de iarnă. Acestea se prepară cu masa, un aluat făcut cu făină de porumb,
Și pentru că sărbătorile sunt și mai frumoase atunci când e și desert pe masă, începem cu un preparat ceva mai „neauzit”, bibingka, o alegere foarte populară de mic dejun în Filipine. Pentru bibingka avem nevoie de făină de orez, lapte de cocos, zahăr și apă. Aluatul rezultat se va găti învelit în frunze de bananier. Pentru decorare, cele mai frecvente alimente sunt ouăle, brânza și fulgii de cocos. Gustul cu care a fost asemănat preparatul a fost cel al grișului cu lapte. Christmas Pudding, servit în Marea Britanie, este poate cel mai popular desert cunoscut la nivel internațional. Ingredientele principale ale preparatului sunt: fructele uscate, punele, nucile, migdalele, făina, zahărul, pesmetul, ouăle,
acestea se adaugă condimente precum scortișoara, nucșoara și anasonul stelat. Un lucru interesant despre Christmas Pudding este că poate fi conservat în congelator până la doi ani de la preparare, iar gustul a fost asemănat cu cel al salamului de biscuiţi sau al checului de vanilie cu fructe uscate.
Încheiem preparatele festive într-o notă de sărbătoare cu cel mai apetisant desert, pe care sunt convinsă că toți l-am servi cu plăcere la masa de sărbători: bûche de Noël, rulada franțuzească decorată să semene cu o buturugă. Deși există multe variante ale acestui preparat, cea mai comună reunește ingrediente precum: frișcă lichidă, cacao, ouă, esență de vanilie și zahăr. Este deseori decorat cu cremă de cacao și fructe. Printre variantele moderne ale preparatului se numără umpluturile din caramel sau cele care conțin
Avem totuși o mențiune specială și pentru celebra băutură festivă consumată preponderent în SUA: Eggnog. Aceasta conține: lapte, frișcă, albușuri de ou bătute spumă, gălbenușuri și zahăr, combinația rezultată fiind o băutură cremoasă. Majoritatea americanilor preferă Eggnog-ul ca pe o băutură alcoolică de iarnă, așa că adaugă la mix-ul clasic rom, whisky sau lichior.
Fie că alegem să mâncăm tradițional sau să schimbăm registrul și să încercăm ceva total nou, să nu uităm că sărbătorile de iarnă sunt despre a petrece timpul cu cei dragi, iar o atmosferă bună face mâncarea să intre mai bine, indiferent dacă este vorba despre o
Ultimii ani au fost o mare provocare pentru toți cei activi în zona de promovare a gastronomiei locale dar și o mare oportunitate. Dacă acum câțiva ani încercam să promovăm teme punctuale, cum ar fi producția de brânzeturi din Râu Sadului, iată-ne ajunși în momentul în care lucrurile se leagă și găsim oferte închegate de vizitare a multor zone din Mărginimea Sibiului. Toate au în continuare ca element important gastronomia, însă apar multe alte interese noi, cum ar fi traseele de drumeție, atelierele la meșteșugari, participarea la munci agricole, înnoptarea în cazări alternative sau dezvoltarea unor tipuri de mișcare relativ recente cum ar fi alergarea montană sau turele pe mountainbike electrice. Ideea de slow food și de promovare a specialităților locale a inițiat și dezvoltat unele forme
de ecoturism prin care vizitatorii veneau să descopere gusturile locale în funcție de anotimp. Vara se urca la stână, primăvară și toamna la colibe iar iarna, majoritatea celor sosiți, degustau în sat, în vale, bucatele specifice perioadei de Sărbători. Sunt mai multe aspecte care s-au schimbat în acești ani. Desigur pandemia a fost factorul principal care a scos oamenii din zona lor de confort și mulți au început să facă drumeții ca modalitate de relaxare. Apoi, programul Anii Drumeției a contribuit din plin la facilitarea ieșirii în zonele montane. Au fost marcate noi trasee (doar în Râu Sadului sunt trei circuite noi) și remarcate toate rutele din Munții Cindrel. În plus oferta locală a început să se diversifice pe măsură ce cererea pentru servicii locale de ecoturism a început să crească.
La baza multora din aceste inițiative stau de obicei tot
potecile ciobanilor care încă mai practică transhumanța deci într-un fel, tot producția de mâncare și crescutul animalelor, contribuie mai departe la apariția ecoturismului. De aceea trebuie să avem grijă ca acești oameni să ducă mai departe aceste activități și să-i răsplătim pentru munca grea pe care o depun. Un mod simplu de a-i ajuta este să adaptăm ofertele de ecoturism la activitățile lor zilnice și să nu ne așteptăm ca ei să ne stea la dispoziția oricând și oricum. Considerăm că acest tip de abordare ne asigură pe termen lung o evoluție armonioasă și o legătură puternică între localnici și vizitatori. Așadar când e de făcut fânul, ajutăm, când e de muls, ajutăm din nou. Și ca totul să fie mai puțin teoretic, vreau să vă trezesc interesul pentru acest mod de vizitare, slow travel sau ecoturism, prin câteva exemple concrete de activități în natură: drumeție și participare la activitățile agricole la colibele din Munții Cindrel, drumeție cu picnic la șurile tradiționale din zona Grui / Valea Prejbei, experiențe noi de genul forest bathing, foraging, wildwatching, turul caselor vechi, pe bicicletă, cu vizită de gospodării tradiționale, tur de bicicletă la lacul Negovanu, alergare montană pe traseul Burduf Challenge, degustări de produse locale la producători, ateliere tematice cum ar fi: cultura lemnului, voluntariat la școlile de vară – restaurare de colibe și șuri, tururi de descoperire a specificului local în arhitectură cu vizita unor gospodării țărănești. Sună altfel decât ceea ce puteam face acum câțiva ani, nu? Mulțumim recunoscători, brânzei de burduf, cașului și nelipsitei telemea!
Cel de-al doilea an al drumeției se apropie de final, prilej bun pentru a ne uita în urmă și a face bilanțul realizărilor. Mai mari și mai mici, în funcție de perspectiva din care privim.
La finalul anului 2022, Județul Sibiu se bucură de o infrastructură de drumeție la standardele țărilor cu tradiție în această sferă, cu trasee marcate și semnalizate discret, respectând o imagine unitară, ușor de urmărit chiar și de către începători.
În acest moment, avem peste 550 de kilometri de trasee reamenajate în Masivele Cindrel și Făgăraș pe care le putem explora în voie, ghidați de signalistica de pe traseu, app-ul Anii Drumeției sau ghizii de turism promovați în cadrul proiectului.
Am crescut o comunitate în jurul acestui program, care se extinde de la weekend la weekend, cu iubitori ai naturii, exploratori și oameni dornici de mișcare în aer liber.
Ne-a mers vorba în toată țara că am reușit să facem ceva ce nu s-a mai făcut din anii ‘70, să reînviem cultura muntelui. Prin infrastructură, promovarea spot-urilor și resurselor naturale și culturale și muncă de echipă între autoritățile publice, asociațiile neguvernamentale și operatorii comerciali.
Ne-am bucurat de sprijinul Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” și a Universității „Lucian Blaga” Sibiu în refacerea traseelor. Am încheiat un parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean în urma căruia peste 800 de elevi din județ s-au bucurat de drumeții ghidate și lecții în aer liber; iar împreună cu voi am adunat peste 14 tone de deșeuri de pe trasee, în cadrul celor trei Drumețenii (*drumeții pentru curățenie).
Au fost 2 ani plini de muncă, rezultate, drumeții, noi descoperiri, iar pentru cei mai mulți dintre noi, legarea de prietenii și relații noi. Încheiem cu recunoștință cel de-al doilea an, cu încrederea că am făcut drumeția cool și accesibilă. Buni Anii Drumeției!
Deși decembrie doar ce a sosit, cele mai multe vacanțe trebuie planificate din timp, așa că, în cazul în care nu aveți idee unde să vă petreceți vacanța următoare, mai jos urmează să facem o călătorie prin câteva locații perfecte pentru iubitorii sezonului rece și... nu numai.
Abisko este, de asemenea, o destinație populară pentru cei pasionați de sporturile de iarnă. Aici puteți încerca activități precum schiul fond, plimbări cu snowmobil-ul și drumeții organizate pe timpul nopții polare.
Începem în forță, cu un oraș în strânsă legătură cu cea mai iubită sărbătoare din an. Rovaniemi din Finlanda este una dintre destinațiile ideale pentru cei care caută o vacanță „în spiritul Crăciunului”. Orașul, denumit în mod oficial satul lui Moș Crăciun, se află la patru kilometri de Cercul Polar Arctic și este una dintre destinațiile preferate de turiștii pasionați de observarea aurorelor boreale. Chiar dacă nu aveți cum să vizionați fenomenul, în Rovaniemi aveți ocazia de a petrece una dintre cele mai spectaculoase nopți polare sau, dacă vă simțiți aventuroși, puteti participa la competițiile de înot de iarnă, pe plaja Ounaskoski, aflată în apropiere.
Dacă tot am amintit de aurorele polare, următoarea oprire o facem în Abisko, Suedia, care e considerată cea mai bună destinație de observare a fenomenului, dacă faceți parte din categoria călătorilor cu un buget restrâns.
Pentru fanii schiatului, Cortina d’Ampezzo din Italia, este una dintre cele mai bune alegeri. Orașul a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă în anul 1956 și urmează să fie pentru a doua oară locație-gazdă în 2026. Cortina d’Ampezzo oferă trei zone destinate schiatului Faloria Cristallo Mietres, Tofana și Lagazuoi 5 Torri, dar și o școală pentru cei care doresc să încerce și să învețe cum să conducă o sanie trasă de câini. În timpul sărbătorilor, locația este renumită pentru castanele prăjite și vândute în cadrul târgului de Crăciun.
Iar dacă târgurile de Crăciun sunt cele pentru care adorați iarna, de ce să nu fie următoarea oprire în Budapesta, orașul care a fost votat ca având cel mai frumos târg de Crăciun din Europa. Pe lângă standurile cu mâncare sau băutură, în cadrul târgului de Crăciun din
Castelul Bran, Cetatea Râșnov sau Castelul Peleș, iar la finalul zilei putem încerca unul dintre nenumăratele restaurante cu specific vânătoresc, unde preparatele din carne de mistreț sau de căprioară sunt printre cele mai comandate și apreciate.
Budapesta există și un patinoar, iar seara pot fi admirate spectacolele de lumini sau proiecțiile de pe Bazilica Sfântul Ștefan. Dacă doar un moment de relaxare este ceea ce căutați sau pur și simplu preferați căldura, orașul este vestit și pentru băile termale pe care le pune la dispoziția turiștilor. Printre cele mai populare se numără băile Széchenyi, Gellért și Rudas.
Nu aș fi putut încheia fără a menționa Veneția, renumită pentru perioada Carnavalului de la finalul anotimpului rece, când, după o perioadă scurtă de pace și liniște, orașul își recapătă freamătul și numărul mare de turiști dornici să participe la numeroasele parade sau să admire măștile elaborat și minuțios realizate.
Dacă tot i-am tentat pe iubitorii sezonului cald, următoarea propunere vine din... Insulele Canare ale Spaniei, una dintre cele mai călduroase locații pe timp de iarnă. Astfel în timp ce toată Europa îngheață, în Insulele Canare temperaturile ajung chiar și la 25 de grade Celsius. Majoritatea turiștilor care aleg să viziteze zona la începutul anului, se bucură de vremea frumoasă și de plajele pe care destinatia le oferă. Pentru pasionații de drumeții, în Insulele Canare regăsim regiuni cu cratere vulcanice sau plaje acoperite de cenușă.
În final, pentru cei mai patrioţi, în România, cea mai frumoasă regiune de vizitat pe timp de iarnă e Transilvania. Excluzând Brașovul și Sibiul, oraşe renumite deja pentru frumusețea lor, ca turiști putem schia în Poiana Brașov, putem vizita
Chiar dacă iarna vine cu zile mai scurte și temperaturi mai scăzute, nu ar trebui să fim descurajați întrucât ne putem bucura în continuare de locuri minunate, vacanțele de iarnă în Europa oferind câte ceva pentru absolut toate gusturile şi dorințele amatorilor de escapade hibernale.
m ăldărășanu a trăit ”cea mai frumoasă victorie din carieră” la Sibiu
După meciul de inaugurare al Stadionului Municipal Sibiu care s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a FC Hermannstadt împotriva echipei Farul Constanța, antrenorul echipei sibiene a declarat că nu se aștepta la un astfel de rezultat. ”Am revăzut parcă toată perioada de început de campionat când ne intrau la o ocazie, două, mingile în poartă. După care am avut şi noi o perioadă
mai complicată, dar ăsta e fotbalul”, a declarat Marius Măldărășanu. ”Acum, după meci, pot să spun că este cea mai frumoasă victorie din cariera mea de până acum”, subliniază antrenorul, făcând aluzie la suprapunerea celor două evenimente speciale: victoria echipei și mult-așteptata inaugurare a stadionului. În legătură cu noile condiții de joc, Măldărășanu susține că ”în România, întâi ajungi să faci performanţă şi pe urmă apar condiţiile, infrastructura. Ştim foarte bine cum ne-am antrenat, printre bormaşini, macarale, gălăgie, zgomote şi tot aşteptam momentul ăsta. E foarte greu să joci pentru 100-200 de spectatori. Asta e realitatea. Acum sper să intrăm pe un făgaș normal. E clar că avem nevoie”, încheie acesta. ”Urmează multe lupte grele, dar cu voi alături ne vom bucura sau resemna împreună!”, e mesajul transmis suporterilor.
Lunile ianuarie, februarie și martie vor fi pline în evenimente pe pârtiile din complexul Arena Platoș din Păltiniș. Primul eveniment din anul 2023, ”Winter Kiss”, e programat în 14 ianuarie, o petrecere care să-i anime și să-i încălzească pe toți iubitorii de munte, zăpadă și ski. Între 20 și 22 ianuarie va avea loc cea de-a 12-a ediție a Concursului etalon Arena Platoș Freestyle OPEN.
Dinamic și complex, snowparkul amenajat pentru acest concurs oferă kickere distractive și elemente de jib variate, punând astfel la încercare tehnica și stilul tuturor participanților. Cel mai spectaculos concurs al sezonului prin traseul cu obstacole rapide și prin formatul eliminatoriu cu 4 concurenți pe traseu, Skier & Boarder Cross se va desfășura pe 28 ianuarie. Concursul inedit care trezește curiozitatea publicului prin conceptul de biciclete pe zăpadă este programat în 29 ianuarie. MTB Winter 4X solicită toate tehnicile de coborât, alunecat și sărit cu bicicleta. Luna februarie include evenimente precum Battle of the Champions, în prima zi a lunii, Kids Race, în 4 februarie sau Cupa de Schi a Consulatului Austriei, în 11 februarie. În luna martie, sexul frumos e sărbătorit la concursul Bikini Race. Cupa ULBS și Slide & Freeze încheie sezonul.
Înainte de a începe, țin să precizez că acest articol nu este destinat oficial numai împătimiților de urcări spontane sau plănuite pe munte, în căutare de zen și liniște profundă. Ba dimpotrivă, sunt așteptați iubitori de fashion, de minimalism, de ce nu?, de confort, și chiar și cei curioși, pentru că am aruncat undița, fără să vă spun ce-i cu momeala asta gorpcore, de fapt. Așadar, gorpcore face referire la genul de îmbrăcăminte sportivă, destinată cumva unor anumite înclinații termice și anumitor nevoi de teren. Și cu siguranță știți despre ce vorbesc, și cu siguranță, ați fost măcar o dată într-un magazin sportiv, la secțiunea hicking.
De unde până unde. Gorpcore reprezintă prescurtarea pentru good old raisins and peanuts, adică gustarea perfect nutritivă pentru urcatul pe un lanț muntos. Numele i-a fost atribuit după ce un redactor al revistei newyorkeze, The Cut, a regăsit că este mult mai potrivit să-i atribuie acest nume, trendului care își spunea odios, până atunci, camping chic. Gorpcore este un gen de streetstyle, în care îmbrăcămintea se îndreaptă spre zona utilitară și funcțională. Practic, reprezintă un look al funcționalității stilizate.
Teoria spune că temperaturile reci ale lui 2020, ne-au găsit pe cei mai mulți afară, undeva într-un parc sau pe o terasă, căci intrarea normală într-un spațiu era restricționată. Așadar, oamenii au început să poarte haine cu rezistență termică mai mare, acesta devenind un criteriu mult mai
valid pentru ei la cumpărare. Apoi, datorită unor nume sonore precum A$AP Rocky, Dua Lipa, Drake, Bella Hadid și Frank Ocean, stilul a început să fie din ce în ce mai viral, până la momentul în care a devenit unul dintre cele mai apreciate ale sezonului rece din anul 2022. Totuși, ideea era implementată de ceva mai mult timp. Branduri precum North Face, care inițial erau dedicate sporturilor aventuroase, au realizat un switch și au devenit embleme ale streetstyle-ului prin prisma rapperilor, skaterilor și breakdance-erilor, care deja, prin natura lor, purtau haine largi și adeseori sportive. În plus, a fost prezentă și componenta , varianta mai stylish a trendului, pentru care s-au conceput chiar și colaborări. Cea dintre North Face și Gucci se distinge prin aerul vintage pe care l-a a adus Alessandro Michele, mintea creativă de bază a Gucci, implementând culori specifice brandului, nuanțe de crem clasice, pattern-uri nturale cu flori și peisaje.
Din tipare a ieșit și colecția lui Virgil Abloh pentru Off-White, în colaborare cu Arc’teryx, pentru sezonul de tomană-iarnă al anului 2020. La momentul respectiv, nimeni nu a intuit venirea acestei colecții, întrucât combinațiile erau cel puțin interesante, materiale tari, dar cu direcții diferite, geci din fâș și bomber jackets combinate cu tulle, axându-se pe un total look pretențios și extravagant, nicidecum unul sport. Colecția a însemnat și rebranduirea lui Arc’teryx, foarte mult și datorită
vorbelor regretatutului designer
Virgil Abloh, care l-a targetat drept un brand de lux sportiv, echivalent cu haute couture-ul din fashion.
Cum să te încadrezi în stilul gorpcore. Cred că înainte de toate, gorpcore e despre lejeritate, inclusivitate, pentru că cele mai multe dintre haine pot fi unisex, și o anumită încredere pe care ți-o dau hainele comode. Un detaliu foarte important, aș spune că este ca hainele să fie oversized, acesta fiind unul dintre lucrurile specifice stilului. Mai departe, avem jachete down sau din nylon, bluze din material fleece, pantaloni cargo, veste lejere, iar pentru încălțări, se încadrează perfect adidașii Nike, modelele inspirate din pantofii de cățărat. Drept accesorii, borsete încăpătoare, ochelari de soare cu lentila tip ochelari de ski, multe căciuli tip beanie și balaclava și, de ce nu, bijuterii. Personal aș merge pe partea de argintiu, cu bijuterii nu neapărat masive, dar care pot fi observate, nestricând totuși echilibrul ținutei. Și spun argintiu, pentru că există două tipuri de preferințe de culori. Aveom o dată culorile terne, ușor camuflabile, kaki, și apoi, culorile vii, neon sau foarte aprinse.
În afara look-ului statement, cred că se pot face diverse variațiuni. Lângă pantalonii cargo, e loc și de o fustă cargo și poate niște pantofi cu toc. Lângă o bluză mulată termică, e loc și de o bijuterie ceva mai masivă, poate niște cercei, iar o jachetă puffer merge și cu o cămașă simplă, poate cropped, alături de o fustă lungă. Bineînțeles că și layering-ul e foarte important, că doar ne îmbrăcăm în straturi când e frig, un tricou roz neon purtat pe dedesubtul unui hanorac, poate sparge o ținută monocromatică, de exemplu.
Vremea de afară se arată perfectă pentru stilul gorpcore, așa că îndrăznește să te simți în largul tău și cât de confortabil posibil, în propriile haine.
Ai face bine să profiți de vacanța de iarnă pentru a te odihni mai mult. Poți găsi răspunsuri la problemele tale și la unele întrebări existențiale care te frământă de ceva vreme doar dacă privești lucrurile dintr-o perspectivă nouă, dacă nu te limitezi la ceea ce știi și înțelegi acum.
Nu se poate spune că stai rău cu forma fizică, deși este posibil să resimți o oboseală psihică din cauza eforturilor depuse în această perioadă dificilă. Prin urmare, este recomandat să încerci să faci mai multă mișcare, să practici un sport care îți place.
Este vremea să îți rezervi mai mult timp pentru introspecție și meditație și să încerci să extragi învățăminte din tot ceea ce ai făcut în ultimul an, mai ales din greșeli. Să faci în așa fel încât să stingi eventualele conflicte cu familia, ca să te poți bucura de sărbători în deplină armonie.
Este vremea să reduci puțin ritmul de muncă, să te menajezi și să îți rezervi suficient timp pentru relaxare și odihnă. Nu este obligatoriu să petreci sărbătorile într-o atmosferă agitată sau înconjurat de rude. Dacă simți nevoia de tihnă și de liniște, respectă-te.
Acestă perioade te pot ajuta să ieși din anumite cicluri vicioase și să conștientizezi (și să abandonezi) anumite tipare de gândire moștenite din familie, care te-au împiedicat până acum să fii tu însuți și să te simți împlinit.
Luna decembrie pare să fie destul de stresantă pentru tine, mai ales dacă ai așteptări prea mari sau dacă ții neapărat să îi impresionezi pe cei din jur. Nu este ușor să întreții o anumită imagine de succes când ești nesigur pe tine și te întrebi mereu ce îți aduce ziua de mâine.
Este posibil să resimți efectele unor excese pe care le-ai comis în ultima vreme. Este recomandat să eviți excesele alimentare care se fac adesea cu ocazia sărbătorilor. Ai face bine să fii precaut cu mâncărurile care pot fi greu de digerat și cu diversele medicamente pentru indigestie.
Este recomandat să îți rezervi mai mult timp pentru meditație și introspecție, să încerci să te relaxezi și să te odihnești mai mult, ca să îți refaci energia fizică și psihică. Dacă ești tentat să apelezi la metode alternative de tratament, ar fi bine să obții mai întâi un diagnostic.
Întâlnirile cu cei dragi îți ridică moralul, te relaxează și te ajută să îți recapeți simțul umorului și încrederea în viitor. Important este să nu transformi aceste întâlniri în prilejuri de a cheltui prea mult sau de a mânca și bea fără măsură. Dacă știi să fii cumpătat, vei începe anul viitor într-o notă mult mai optimistă.
Este vremea să îți liniștești mintea și sufletul. Nu are rost să creezi tensiuni în familie, să fii mereu cu capsa pusă. Este recomandat să te concentrezi asupra propriilor tale dorinșe și nevoi, să încerci să îți regăsești echilibrul excluzând din viața ta persoanele pe care le consideri toxice.
Este foarte posibil ca în luna decembrie să fii tentat să cheltui mult pentru sănătate, pentru suplimente alimentare, pentru răsfățuri la SPA etc. Meriți să te răsfeți din când în când, dar cu măsură, ca să nu te trezești fără un ban deoparte și să nu te prindă anul nou plin de regrete, de anxietate și de stres.
Luna decembrie se anunță destul de solicitantă, așa că s-ar putea ca la un moment dat să te simți extenuat, fără chef. Poți, însă, să contezi pe prietenii apropiați, care sunt dispuși să te înveselească și să te ajute să îți încarci bateriile.
Se apropie momentul și va trebui să mulțumim anului 2022 pentru amintirile care ne vor însoți în 2023. Lângă cele plăcute care, sunt convins, nu lipsesc nimanui, și lângă promisiunile sau visele de schimbare, care ar trebui să ne facă oameni noi, se strecoară umbra întunecată a razboiului agresiv și inuman declanșat de Rusia în Ucraina, însoțită de incertitudinea economică pe
care o provoacă noua dezordine mondială. Pentru ca aceste două dimensiuni ale viitorului apropiat să nu ne copleșească avem nevoie de sănătate, de obiective individuale clare și de o raportare foarte rațională la problema răului, în general, cu toate fețele și formele lui. Dacă rămânem în zona Aria putem identifica răul în sedentarism, asociat cu o stare
generală încărcată, lipsită de motivații și de obiective. Ce se poate schimba la anul, ce ne putem propune, ca să aducem ceva nou în viață fiecăruia?
Schimbarea poate să înceapă de la ritmul/programul de activități sportive și de la atenția pe care o acordăm celor apropiați. Îngrijirea proprie are la bază un program riguros, cu acțiuni concentrate asupra lucrurilor care pot întreține o stare de bine, iar mișcarea este unul dintre ele. Cât despre cei apropiați, un simplu gând, sau chiar un gest de recunoștință, ar fi deosebit de util și poate intreține starea de bine. Este nevoie de astfel de mici ritualuri și gesturi reper pentru ca atunci când totul pare să se întoarcă cu susul în jos, să găsim resursele pentru a ne întoarce la lucrurile simple, cele care pot face ca totul să revină la normal. Nu vorbim despre perfecțiune, pentru că este mult supraevaluată. În rezumat, vă propun, pentru intrarea în 2023, după despărțirea de 2022, să fim oameni (și) noi!