Zile și Nopți Sibiu 16-30 Noiembrie 2022

Salut, Sibiu

Astăzi vin cu laude și vești bune

Mă plimbam zilele trecute cu toată familia printre blocurile din împrejurimile străzii Rahovei – copil, soț, cățel. Nu mai fusesem de ani de zile în zona aceea, dinnainte de marea reconfigurare a cartierelor din Sibiu. Și când mă uit în fața ochilor, ce să vezi – un loc de joacă cum nu s-a mai văzut decât prin vacanțele din țările nordice. Fiul meu era deja în extaz. Ne-am oprit, bineînțeles. În timp ce el expora topoganele și labirinturile, noi studiam și citeam cine a realizat mobilierul și accesorile, stupefiați de mirare. Era un loc de joacă așa cum trebuie să fie: superfrumos, practic, de calitate, în culori neutre, cu gard decent, de o singură culoare, din lemn, natural, acesorii din lemn. Pur și simplu minunat și din nou, repet, cum ar trebui să fie toate. Elementele urbane au fost realizate de o firmă finlandeză – made in Finnland. Păi de aia e așa mișto, zic. Uite că se poate!

Mă gândesc apoi la reconfigurarea cartierelor din Sibiu și discut cu o prietenă. Îmi spune că

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 20 (399) | 16 - 30 noiembrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

în cartierul ei, Hipodrom, e foarte bine că au mai curățat din gardurile și gărdulețele pe care și le-a pus fiecare la scara blocului sub geam, marcându-și propria grădinuță. Fusesem de curând și în cartierul Ștrand, tot așa în plimbare. Arată chiar frumos și îngriit. Cu copacii de rigoare tăiați și cu nostalgia anilor 90 de la bloc în suflet, trebuie să recunoaștem cu toții că Sibiul chiar s-a schimbat la față, între blocuri cel puțin, și în bine, în mai modern și mai curat, mai metropolitan și mai îngrijit. Să-i dăm creditele de rigoare.

Și ca să închei ciclul de aer modern, urban al străzilor, apreciez și schimbarea de aspect a Căii Dumbrăvii. Faptul că în sfârșit cablurile sunt băgate în pământ, că se construiește pe verticală, acum că s-au finalizat și lucrările la reconfigurarea străzii, este de departe cel mai bun lucru care i se putea întâmpla acelei zone ale orașului. You can do it, Sibiu!

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

CINECOMBO. . . . . . . . . . . . . . 54 Meniuul cinematografelor oferă cîte o porție de râs la felul principa

Viața orașului...

Mai ieri profitam de temperaturile ridicate pentru a mai sta câteva ore pe la terase pentru o baie de soare, iar acum în Piața Mare avem târg de Crăciun, cu brad și iluminat festiv. Suntem cu un picior în sezonul de iarnă, asta e clar! Asta înseamnă multe festivaluri, dar și târguri, concerte și spectacole de sezon. Viața orașului e agitată în această perioadă, iar ca să nu vă scape nimic, am pregătit o selecție a evenimentelor din perioada 16-30 noiembrie, aici, în paginile revistei, dar și pe zilesinopti.ro/ sibiu.

TÂRGUL DE CRĂCIUN

Până în 2 ianuarie 2023, Piața Mare e din nou gazda Târgului de Crăciun, ajuns la cea de-a XV-a ediție. În centrul orașului găsim 100 de căsuțe cu produse specifice de sezon și mâncare, roata panoramică, bradul înalt de 24 de metri care tronează în mijlocul pieței, patinoar, atelierul lui Moș Crăciun, trenulețul, caruselul, photocornere, proiecții pe fațadele clădirilor simbol ce înconjoară piața sau experiențe teatrale boutique, unde copiii pot asculta povești interesante. Pe scurt, Piața Mare a Sibiului e locul unde s-a instalat deja atmosfera autentică de Crăciun. Ediția din acest an a Târgului e organizată fără niciun fel de restricții. Organizatorii și-au propus să depășească edițiile anterioare pandemiei ca dimensiune, număr de expozanți, puncte de atracție și atmosferă.

Între 16 și 20 noiembrie, pe scena Filarmonicii de Stat Sibiu vor urca o serie de muzicieni din România și străinătate și vor oferi publicului o seară de operă, jam sesion contemporan și concerte simfonice în cadrul festivalului Minunata Muzică Nouă.

Manifestarea ce reunește anual cele mai bune ansambluri folclorice din țară și artiști de renume ai folclorului românes va avea loc în perioada 23-25 noiembrie, de la ora 18, în sala mare a Centrului Cultural ”Ion Besoiu”. În cadrul ediției cu numărul 24, Junii Sibiului vor prezenta spectacolul de teatru muzical coregrafic ”La Hanul lui Ghiță”. Festivalul va fi prezentat de vedeta TVR Iuliana Tudor. Preț bilet: 40 / 20 lei.

Spectacolul ce cuprinde 4 povești cu și despre copii din vremuri trecute pentru a pune în evidență evoluția în timp a condiției copilului, precum și dinamica relației copil-adult va avea 3 reprezentații la Teatrul Gong în zilele de 26 și 27 noiembrie.

MINUNATA MUZICĂ NOUĂ

FESTIVALUL NAȚIONAL DE FOLCLOR ”IOAN MACREA”

ISTORIA COPILĂRIEI

Cum ajunge un bărbat să cunoască succesul

I

ndiferent de subiect, topurile sunt făcute, de cele mai multe ori, pentru două lucruri: pentru a premia performanța, dar și pentru a descoperi o oarecare rețetă a succesului. Topul din acest an al celor mai de succes 10 bărbați din România ne poate învăța câteva lucruri importante despre masculinitate și reușită, dar și cum ajunge un bărbat să cunoască succesul, acel succes care-l face un exemplu pentru restul semenilor și care face ca numele să-i răsune altfel și să rămână imprimat în memoria colectivă.

În tot acest context, trebuie menționat că succesul nu are legătură cu norocul, nu e un gamble, iar asta o știu până și cei mai împătimiți jucători de poker. Succesul nici nu se întâmplă din senin, nu pică din cer și nu ține de alinierea planetelor - cine folosește expresia asta, o face doar pentru a evita răspunsurile mai complicate. Succesul nu se cumpără și nici nu se lasă moștenire. Deci, cum ajunge un bărbat (căci el e subiectul acestui top) să cunoască succesul? E destul de simplu, nu trebuie decât să ne uităm la cei 10 bărbați pe care i-au votat românii ca fiind cei mai de succes în 2022. Ei se împart în trei mari categorii: sportivi, artiști și oameni de afaceri. Deși pare că nu au nimic în comun (David Popovici cu Gheorghe Zamfir; Cărtărescu cu Hagi; Țiriac cu Smiley sau Dineș cu Rebengiuc), există un fir roșu care-i unește pe toți, o calitate pe care o împărtășesc și care le-a făcut cunoștință cu succesul: pasiunea. Determinarea, încrederea și încăpățânarea cu care și-au urmat pasiunea i-au transformat în ceea ce sunt astăzi: cei mai de succes bărbați din România. David Popovici n-a făcut niciun compromis, când a venit vorba de pasiunea sa: înotul. Cărtărescu nu a renunțat la scris pentru o meserie mai bănoasă. Iar Dineș a visat de mic să devină scriitor și când a pus mâna pe o carte despre limbajul de programare C++, s-a transformat în cel mai de succes scriitor de cod din România, cu o afacere evaluată acum la miliarde de dolari.

Așadar, topul nostru recunoaște încă o dată performanțele acestor 10 bărbați, dar ne dezvăluie și rețeta succesului: aceea de a-ți urmări pasiunea, chiar și atunci când ar fi mai ușor să renunți la ea și să o apuci pe o cale mai simplă. Nu există succes în absența pasiunii!

În topul de anul trecut, David Popovici nu a ocupat nicio poziție, asta și pentru că este foarte tânăr, iar cariera sa sportivă a explodat la propriu în 2022. Faptul că acum, la doar 18 ani, el ocupă prima poziție în topul celor mai de succes 10 bărbați din România, este o altă performanță pentru el. În niciun caz nu are averea lui Țiriac și nici cariera sportivă a lui Hagi, dar într-un scurt interval de timp, el a făcut ca lumea întreagă să-și întoarcă privirile admirativ și către steagul României, pe care David l-a purtat tot timpul cu mândrie.

David a început să practice înotul la recomandarea unui medic ortoped, pentru a-și corecta mici deformații ale coloanei vertebrale, iar în scurt timp, a realizat nu doar că se simte mai bine în apă decât cu picioarele pe pământ, dar și că este extrem de talentat. La 10 ani a cucerit primul său titlu național la înot. Acest lucru l-a încurajat și mai mult să urmeze performanța în cadrul acestui sport. Întâlnirea și începutul colaborării cu tehnicianul Adrian Rădulescu au reprezentat punctul din care au început să apară rezultatele remarcabile. După o serie de noi recorduri naționale stabilite la categoria sa de vârstă, în 2019, la Festivalul Olimpic al Tineretului European, de la Baku, a cucerit medalia de aur la 100 m liber, cu record național la categoriile de vârstă de 15, 16, 17 și 18 ani, și două de argint, la 50 și 200 m liber. Încă de atunci, rezultatele sale au intrat în atenția presei. Însă, în următorul an, din ce în ce mai multă lume începea să înțeleagă că Popovici era „copilul minune al natației mondiale.”

La 16 ani, în 2020, a cucerit titlurile naționale de seniori la 100 și 200 m liber și 200 m mixt, iar în mai 2021, la Campionatele Europene de la Budapesta, în calificările probei de 100 m liber, a reușit să înoate sub baremul pentru Jocurile Olimpice Tokyo 2020 și și-a asigurat prezența în întrecerile olimpice din capitala niponă. Mai mult, înainte de participarea la Tokyo 2020, la Campionatele Europene rezervate juniorilor de la Roma, David a câștigat titlul mondial la 100 m liber cu un nou record mondial la juniori (47:30).

A fost cel mai bun timp al anului, nu doar la juniori. Nu s-a lăsat îmbătat de acest succes, iar câteva zile mai târziu, s-a calificat în semifinalele probei de 200 m liber, tot cu record mondial. A terminat competiția cu patru medalii - trei de aur (50, 100, 200 m liber) și una de argint în proba de ștafetă 4 X 100 m liber cu echipa României, alături de Mihai Gergely, Ștefan Cozma și Patrick Dinu.

Deja, presa internațională scria despre Popovici folosind titluri precum „Noua Torpilă” sau „Extraterestrul din bazin”. Însă, anul 2022 a fost cel magic pentru David Popovici. La 17 ani și 9 luni, când era încă junior, a uimit întreaga lume la Campionatele Mondiale de seniori, de la Budapesta. Acolo a devenit al doilea înotător din lume care a câștigat probele de 100 și 200 m liber la aceeași ediție a CM. Până la el, acest lucru s-a mai întâmplat doar o dată în istorie, în urmă cu jumătate de secol, când americanul Jim Montgomery a reușit această performanță la Belgrad.

Nu s-a oprit aici. Deși încă junior, la prima sa participare la Campionatele Mondiale de seniori a devenit primul înotător român care a cucerit aurul mondial la seniori și cel mai tânăr campion mondial din istoria natației. În finala de la 200 m liber a reușit cel de-al patrulea timp din istoria înotului mondial, un nou record la juniori. După ce s-a impus și în finala de la 100 m liber, a devenit primul înotător român din toate timpurile dublu campion mondial. Chiar și dacă s-ar fi oprit aici, ar fi fost suficient pentru a uimi lumea, dar la Campionatele Europene de seniori de la Roma a cucerit titlurile continentale atât la 100, cât și 200 m liber. Iar comentatorii au rămas stupefiați când au văzut timpul înregistrat în finala de la 100 m liber: 46,86 s - noul record mondial și european la seniori și juniori, noul record al competiției și al 4-lea cel mai bun timp din istorie la această probă. De asemenea, la 17 ani și aproape 10 luni, a devenit cel mai tânăr sportiv din lume care a coborât sub 47 de secunde la 100 m liber.

FOTO: David Popovici, Facebook

Daniel DINEȘ

Anul

trecut, miliardarul

Daniel Dineș a strâns cele mai multe voturi și s-a clasat pe prima poziție în topul celor mai de succes bărbați din România. Acum, succesul fulminant al lui David Popovici a făcut ca „Șeful Boților” să coboare o poziție pe podium.

Dineș are 50 de ani și a devenit, întrun timp relativ scurt, cel mai bogat român din lume, cu o avere personală estimată de Forbes.com la 2,9 miliarde de dolari pe anul 2022, în scădere față de 2021, când estimarea publicației a fost de 6 miliarde de dolari. A reușit acest lucru prin muncă multă și dedicare, dar mai ales datorită viziunii pe care a avut-o. Compania pe care a fondat-o și pe care o conduce, UiPath, este primul „unicorn românesc” și se ocupă cu dezvoltarea de roboți

software. De asemenea, este liderul mondial în tehnologie RPA – robotic process automation.

Dineș s-a născut în Oneşti, într-o familie în care tatăl era inginer și mama profesoară. Ajuns în București după Revoluție, el a fost captivat de descoperirea limbajului de programare și a învățat de unul singur limbajul de programare C++, dintr-o carte pe care a împrumutat-o de la bibliotecă. A terminat Facultatea de Matematică-Informatică în 1997, iar în intervalul 2000-2005 a lucrat pentru Microsoft, în Seattle. Cu toate acestea, el se caracterizează ca un programator ok, în niciun caz strălucit, iar în interviuri, spune despre el că este un om care ia decizii bune cu informaţii puţine, o calitate ideală pentru un CEO. Întors în România, Dineș a fondat compania DeskOver, cu sediul într-un apartament din București. Aceasta avea să devină mai târziu UiPath, care a crescut treptat și a ajuns în prezent să valoreze peste 35 de miliarde de dolari, după listarea la bursa din State, la începutul lui 2021. Dacă în viitor, roboții vor ajunge să ne ajute în viața de zi cu zi, atunci, sigur va fi și datorită companiei UiPath, și lui Daniel Dineș.

FOTO: Daniel Dineș, Uipath Facebook

LOCUL 2 / 41.418 PUNCTE MINUS 1 LOC

Victor REBENGIUC

LOCUL 3 / 31.246 PUNCTE

Deși în topul din 2021 au existat actori, Victor Rebengiuc nu s-a numărat printre aceștia. Însă, românii s-a grăbit să-l pună pe locul 3 în topul celor mai de succes bărbați din România din 2022, după ce actorul a anunțat că se retrage și că rolul tătălui din spectacolul cu același nume, de la Teatrul Bulandra, este ultimul pe care îl va mai juca, după o carieră de 67 de ani în teatru și film.

Victor Rebengiuc are acum 89 de ani și o carieră impresionantă, fiind cu siguranță unul dintre cei mai importanți oameni de teatru şi televiziune din istoria României. A debutat pe marele ecran în 1956, în lungmetrajul „Mândrie” (Marius Teodorescu), iar în 1964 a cucerit publicul cu rolul din „Pădurea spânzuraţilor” (regia Liviu

Ciulei). Însă, rolul care s-a lipit cel mai bine de el a fost cel din „Moromeții” (Stere Gulea), din 1986. De-a lungul timpului, a interpretat peste 70 de roluri în filme, iar pe scenele teatrelor din România a dat viață altor peste 200 de personaje. Bineînțeles, pentru rolurile sale a strâns și numeroase premii, dintre care le amintim pe cele UNITER, în 2003, 2009, 2013, 2018, dar și premiile Gopo din 2011, 2014. De asemenea, pe 18 octombrie 2017, el a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler. Rebengiuc este iubit de români și pentru integritatea sa, deoarece în ciuda faptului că a fost confruntat cu campanii de recrutare înainte de 1989, el nu s-a alăturat niciodată Partidului Comunist Român. În timpul Revoluției Române, Rebengiuc și-a exprimat pentru prima oară mesajul său politic. Fiind prezent în clădirea Televiziunii Române, în acele momente memorabile, el a arătat spre cameră o rolă de hârtie igienică, îndemnând privitorii și membrii personalului din televiziune care au promovat cultul personalității lui Ceaușescu să se șteargă la gură. Și astăzi, chiar dacă aflat la o vârstă înaintată, el rămâne vocal la adresa necesității de a lupta cu corupția din societatea și politica românească.

NEW ENTRY TOP 10

Gheorghe HAGI

În 2021, Regele fotbalului românesc se afla pe locul 2 în topul celor mai de succes români, dar noile intrări au făcut ca și el să cadă două poziții. Chiar și așa, e greu de imaginat un astfel de top, indiferent de an, în care Hagi să nu ocupe o poziție fruntașă. Gheorghe Hagi nu este doar cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, dar e și unul dintre cei mai buni din întreaga istorie a sportului cu balonul rotund. În cei 57 de ani ai săi, Hagi a strâns o carieră marcată de momente memorabile, care au ridicat în picioare stadioane întregi și i-au făcut pe comentatorii sportivi săși piardă mințile.

Să ne amintim că Hagi a jucat pentru naționala României la trei campionate mondiale, în 1990, 1994 (unde a fost numit în World Cup

All-Star Team) și 1998, cât și în trei campionate europene, în 1984, 1996 și 2000. A avut 125 de prezențe pentru Naționala României, fiind al doilea după Dorinel Munteanu, și este pe prima poziție a marcatorilor (alături de Adrian Mutu), cu 35 de goluri. În noiembrie 2003 a fost numit de către Federația Română de Fotbal drept cel mai bun jucător al României din ultimii 50 de ani. În 2004 a fost numit de Pelé drept unul dintre cei 125 cei mai mari fotbaliști în viață, la o ceremonie de premiere a FIFA. De asemenea, Hagi este unul dintre puținii fotbaliști care au jucat pentru ambele cluburi rivale spaniole Real Madrid și Barcelona. Niciodată fotbalul românesc n-a arătat mai bine ca în perioadă în care Hagi a jucat în echipa națională. Și nu doar românii îi sunt recunoscători, de-a lungul timpului, mari personalități ale fotbalului, precum: Cruyff, Matthaus, Fatih Terim, Maradona, Michel Platini sau Eusebio, i-au adus elogii fotbalistului român, spunând despre el că „a creat fotbal”, „că i-a învățat fotbal pe turci” sau că a fost „unul dintre cei mai tehnici jucători din fotbalul european”. În lumina acestor lucruri, este evident de ce românii iubesc fotbalul atât de mult, pentru că l-au avut pe Hagi.

Numele Hagi merge oricum mai departe, pentru că fiul său, Ianis Hagi, face deja senzație în Europa și se preconizează că va avea o traiectorie similară cu cea a tatălui.

FOTO: Gheorghe Hagi, facebook

LOCUL 4 / 25.809 PUNCTE MINUS 2 LOCURI

Marcel IUREȘ

Oaltă

nouă intrare în topul din acest an o reprezintă actorul Marcel Iureș. Și el este unul dintre numele grele ale cinematografiei românești. Însă, spre deosebire de Rebengiuc, Iureș şi-a construit, de-a lungul anilor, o carieră actoricească atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Numele său se regăsește pe posterele mai multor producții cu nume grele de la Hollywood, precum: Bruce Willis, Tom Cruise, Brad Pitt, Johnny Depp, dar a avut schimburi de replici pe marele ecran și cu Morgan Freeman sau Antonio Banderas.

Marcel Iureş a debutat în teatru cu piesa „Menajeria de sticlă”, de Tennesse Williams, în rolul lui Tom, la Teatrul Naţional Cluj, unde a jucat în perioada 1978-1980. Ulterior a avut spectacole şi la Bulandra (1980-

1992), Odeon (1992-1993) şi TNB. În paralel cu rolurile de pe scena teatrului, Marcel Iureş a reușit să dea viață unor personaje memorabile și în filme precum: „Punga cu libelule” (1980), „Castelul din Carpaţi” (1981), „Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1983), „Sezonul pescăruşilor” (1985), „Domnişoara Aurica” (1986), „Somnul insulei” (1993), „Faimosul paparazzo” (1999) sau „Amen” (2002). Ascensiunea internaţională a lui Marcel Iureş a început după Revoluţie, cu turneul pentru spectacolul „Richard al III-lea” (în regia lui Mihai Măniuţiu), susţinut în Marea Britanie, în 1994. A urmat un mic rol în „Interviu cu un vampir”, alături de Tom Cruise şi Brad Pitt. Apoi, un alt rol episodic în „Misiune imposibilă”, dar şi trei roluri principale, în „Pacificatorul” (cu Geroge Clooney şi Nicole Kidman), „Războiul lui Tom Hart” (cu Colin Farrell şi Bruce Willis) şi „Layer Cake” (cu Daniel Craig). În 1995, Marcel Iureș devine preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT, punând astfel bazele primei scene independente de teatru din România, singurul teatru în producţiile căruia joacă cu regularitate. De asemenea, din 2004 Iureș este și președintele Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul.

FOTO: Marcel Iureș, facebook

Ion ȚIRIAC

LOCUL 6 / 22.970 PUNCTE MINUS 3 LOCURI

Cunoscut

și drept Contele Dracula, în anii în care era activ ca jucător de tenis, Țiriac este în prezent unul dintre cei mai bogați foști sportivi din toate timpurile. El a fost, la un moment dat, și cel mai bogat român, iar în prezent, averea sa este estimată la 1,4 miliarde de dolari.

La cei 83 de ani ai săi, Ion Țiriac nu este doar unul dintre cei mai de succes afaceriști din România, dar are și o mare influență la nivel politic, nu doar local. Până să o ia pe calea afacerilor, Ion Țiriac a cucerit inimile românilor cu mult înainte să fie bogat. Puțini știu că între 1958 și 1964, el a fost membru al echipei de hochei pe gheață a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din Innsbruck și la Campionatele Mondiale. Abia apoi a devenit un jucător de tenis

care s-a impus pe scena internațională. În 1970, el a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros. Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, câștigând alături de Ilie Nastase, în afară de Roland Garros, numeroase alte turnee, precum: Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open și Canadian Open (1972), Campionatului Mondial de tenis, São Paulo (1974) etc. Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis între anii 1959 și 1978, disputând trei finale cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase. În plus, din 1984 până în 1993 a fost managerul lui Boris Becker, tenisman german de clasă mondială. Acum, noua generație îl cunoaște pe Ion Țiriac mai ales pentru numărul mare de firme pe care le deține în domeniul bancar, auto și al transporturilor. Alte lucruri interesante despre el sunt și că e primul român care a intrat în lista Forbes a miliardarilor lumii, dar și că deține o colecție impresionantă de mașini, cu peste 400 de modele, printre care se numără și mașina lui Al Capone sau Sammy Davis Jr.

Gheorghe ZAMFIR

LOCUL 7 / 17.630 PUNCTE NEW ENTRY TOP 10

Dacă pe pozițiile anterioare am avut actori trecuți de prima tinerețe, pe poziția a 7-a a topului celor mai de succes bărbați din România îl avem pe Gheorghe Zamfir, care la cei 81 de ani ai săi continuă să uimească prin muzica sa.

Zamfir, supranumit și Regele naiului, este unul dintre marii muzicieni ai lumii, cu o carieră fabuloasă, ce se întinde pe mai bine de 55 de ani. În acest interval a compus peste 300 de lucrări, ce trec naiul prin toate stilurile, de la folcloric la simfonic. Este și cel mai de succes artist muzical român din toate timpurile, ale cărui reușite e greu de imaginat că vor fi prea curând egalate. Are peste 190 de albume înregistrate și peste 120 de milioane de albume vândute, iar turneele sale l-au purtat prin toată

lumea. De asemenea, a câștigat 120 de discuri de aur și platină, fiind singurul artist european care a primit două discuri de aur în Statele Unite. Nu e de trecut cu vederea nici faptul că în anul 1982, după o carieră muzicală strălucitoare în plin comunism, Zamfir face gestul sfidător de a dedica un concert lui Dumnezeu. Autorităţile comuniste iau imediat decizia de a-l supune presiunilor, iar artistul se vede nevoit să plece în exil, la Paris. Patru ani mai târziu se naște în Canada, din relaţia cu Susan Nichols, unicul fiu: Emmanuel Teodor Zamfir. Și el a urmat o carieră muzicală și este baterist într-o formaţie rock din Montreal. Muzica genială a lui Zamfir a atras şi atenţia producătorilor de film de la Hollywood. De exemplu, Zamfir a fost invitat să realizeze coloana sonoră a unor pelicule renumite, precum: „Once Upon a Time in America” (alături de Ennio Morricone), „Karate Kid” sau „The Tall Blonde Man with One Black Shoe” (alături de Vladimir Cosma). Însă, Zamfir ar merită la un moment dat, și un film biografic, nu doar datorită reușitelor din cariera muzicală, dar și grație vieții colorate și zbucimate pe care a dus-o, presărată cu scandaluri și aventuri politice total neinspirate, ce au făcut deliciul tabloidelor.

SMILEY

Oprește pe oricine pe străzile din România și pune-l să-ți numească un artist român de succes, iar Smiley se va număra printre primele opțiuni. Pe numele său real Andrei Tiberiu Maria, Smiley este unul dintre artiștii pop din România cu cea mai mare priză la public. Are 39 de ani, s-a născut în Pitești, iar numele de scenă l-a primit de la colegii din trupa Simplu, datorită atitudinii sale optimiste, care nu s-a schimbat deloc odată cu trecerea anilor. Popularitatea sa a crescut și mai mult în momentul în care a devenit tată, în 2021, un rol pe care l-a îmbrățișat public cu multă emoție.

După ce a făcut istorie alături de trupa Simplu, împreună cu care a lansat cinci albume premiate cu Discul de Aur, Smiley s-a îndreptat

către o carieră solo, care a depășit-o, ca succes, pe cea a trupei care l-a lansat. A lansat cinci albume: „În lipsa mea” (2008), „Plec pe Marte” (2010), „Acasă” (2013), „Confesiune” (2017) și „Mai mult de-o viață” (2021).

Smiley și-a asumat și rolul de producător și a contribuit la dezvoltarea a numeroase proiecte, care au ajuns numărul 1 pe piața muzicală (Soré, Feli, Cabron, Paul Damixie, Radio Killer, Alex Velea, Don Baxter, Dorian, Jazzy Jo). Pentru că și-a dorit dintotdeauna propria casă de producţie, în 2009 a apărut HaHaHa Production, una care este și în prezent printre cele mai de succes de pe piață, cu o echipă puternică de artişti şi producători talentaţi. Deloc de trecut cu vederea este și faptul că, de ani buni de zile, Smiley este implicat și în două dintre cele mai de succes formate de televiziune din România: „Românii au talent” (în calitate de co-prezentator) și „Vocea României” (în calitate de antrenor). De-a lungul timpului, artistul a fost implicat și în diferite producții cinematografice. A fost protagonist în serialul TV „Cu un pas înainte” şi a jucat în mai multe lungmetraje – „Un film Simplu”, „Nașa”, „#Selfie”, „#Selfie69”, „Legații” etc.

FOTO: Smiley, smiley.ro

LOCUL 8 / 13.679 PUNCTE MINUS 2 LOCURI

Tudor CHIRILĂ

LOCUL 9 / 13.672 PUNCTE MINUS 2 LOCURI

Și

Tudor Chirilă a picat două poziții în topul din acest an, dar rămâne artistul cu un număr surprinzător de mare de fani și cu o priză la un public foarte divers, atât ca vârstă, dar și ca preferințe muzicale.

Chirilă s-a născut în București, pe 28 mai 1974, și este fiul actriței și regizoarei Iarina Demian și al regretatului gazetar sportiv Ioan Chirilă. Cariera artistică și-a început-o după ce a absolvit UNATC-ul, secția Actorie, în anul 1996. În aceeași perioadă ajunge și solistul formației Vama Veche, devenită un adevărat fenomen. Zece ani mai târziu, trupa se destramă, iar Tudor Chirilă, împreună cu Eugen Caminschi (chitară) pun bazele unui nou proiect muzical: VAMA. Alături de acesta cântă și în prezent, iar în anii de activitate a susținut

de fiecare dată concerte în fața a mii de spectatori, pe scenele multor festivaluri importante, precum: Peninsula, BestFest, Cerbul de Aur, Folk You, Coke Live Festival, UNTOLD etc. Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lungmetraj și a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unora dintre cei mai importanți regizori români. Un episod important din cariera lui Chirilă îl reprezintă anul 2014, când devine al patrulea jurat la „Vocea României”, în cel de-al patrulea sezon. În primul lui sezon, Tudor Chirilă a câștigat concursul cu Tiberiu Albu, în al doilea sezon cu Cristina Bălan, iar în al treilea sezon cu Teodora Buciu, având astfel trei victorii consecutive ca antrenor, o premieră la Vocea României. Deloc de trecut cu vederea este și latura activistă a lui Tudor Chirilă, care și-a folosit celebritatea și popularitatea pentru a protesta împotriva nedreptăților din societatea românească. De-a lungul anilor, Chirilă s-a implicat activ în protestele Roșia Montană și Rezist și nu se teme să vorbească, cu fiecare ocazie, despre importanța luptei împotriva corupției și despre importanța reformării sistemului educațional. Mai mult, în piesele sale, el a inclus, nu de puține ori, mesaje de protest și revoltă, apreciate și preluate de fanii care preferă rebeliunea, în locul resemnării.

Mircea CĂRTĂRESCU

Anul

acesta, printre cei mai de succes bărbați din România a fost votat, pentru prima dată, și un scriitor. Mircea Cărtărescu este poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist român. Pasiunea pentru scris, dar și talentul său literar incontestabil au făcut să fie unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români de după Revoluție, cu peste 30 de volume publicate și traduse în 23 de limbi. Printre cele mai populare cărți publicate de Cărtărescu, se numără „De ce iubim femeile” și „Frumoasele străine”. Acestea au cunoscut succesul la box-officeul literar, transformându-se în bestsellere ale editurii Humanitas, cea care-i publică toate cărțile și cu care scriitorul are un contract de exclusivitate.

Ce-i drept, există scriitori români care au reușit să-și vândă volumele în număr mai mare decât Mircea Cărtărescu, dar niciunul dintre aceștia nu se poate lăuda că numele lor este frecvent menționat pentru nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură. Cărtărescu a fost propus oficial de două ori pentru această distincție, de către Uniunea Scriitorilor din România. De asemenea, cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Însă, volumele lui Cărtărescu au primit și foarte multe distincții internaționale, cum ar fi: Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană (2015), Premiul Leteo, Spania (2017), Prix Transfuge, Paris (2019), Premiul FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, Guadalajara (2022), pentru a enumera doar câteva. În vârstă de 66 de ani, Cărtărescu este și profesor universitar la Departamentul de Studii Literare al Facultății de Litere a Universității din București și este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc, nu doar un autor contemporan de succes. În afară de calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor, Cărtărescu este și membru al PEN România.

FOTO: Mircea Cărtărescu, facebook

Andi Moisescu prezentator TV

Mircea Lucescu antrenor de fotbal

Stefan Bănică Jr. actor

Sebastian Stan actor

Zoltán Teszári om de afaceri

Dan Șucu om de afaceri

Frații Pavăl oameni de afaceri

Ilie Năstase tenismen/ om de afaceri

Pavel Bartoș actor/ prezentator TV

Alex Dima prezentator TV

Răzvan Exarhu om de radio

Dragoș Pătraru prezentator TV

Adrian Nartea actor

Marian Godină polițist/ influencer

Cătălin Botezatu creator de modă

Horia Brenciu cântăreț/ prezentator TV

Ștefan Mandachi om de afaceri

Mihai Bendeac actor

Andrei Pleșu scriitor

Florin Piersic actor

Dan Negru prezentator TV

Horia Tecău tenismen

Cabral prezentator TV

Mihai Bobonete actor/ stand-upper

Mihai Morar om de radio

Cătălin Măruță prezentator TV

Dani Oțil prezentator TV

Adrian Mutu antrenor fotbal

Marius Moga cântăreț/ compozitor

Dragoș Bucur actor

Dragoș Anastasiu om de afaceri

Mihai Șora filosof

Iulian Dascălu om de afaceri

Cosmin Nedelcu

actor/ stand-upper

Radu Paraschivescu scriitor

Andi Vasluianu actor

Dorian Popa influencer

Șerban Pavlu actor

Virgil Ianțu cântăreț/ prezentator TV

Florin Talpeș om de afaceri

BĂRBAȚI DE SUCCES

Top Bărbați de Succes este o campanie Zile și Nopți, Rock Fm și NIVEA MEN.

Topul final a rezultat în urma voturilor online, pe site-ul www.barbatidesucces.ro

Perioada de vot a fost 15 septembrie – 15 octombrie și, în total, au votat 2.879 de persoane.

Cum a fost realizat topul?

Fiecare persoană care a votat a avut posibilitatea să enumere 3 bărbați de succes din România. Locul 1 a primit 100 de puncte, locul 2 a primit 66 de puncte, iar locul 3 a primit 33 de puncte. Topul a rezultat prin adunarea numărului de puncte pentru fiecare nume nominalizat.

Rezultatele votului au fost certificate de firma de studii de piață Brandberry.

Brașov 1987 - de la filmul documentar la banda desenată

”

A-ți cunoaște istoria este la fel de important în toate timpurile și pentru toți. În cazul nostru, este cam la fel de important ca medicamentul pe care trebuie să-l ia un om care a fost foarte bolnav, așa cum a ieșit societatea noastră din comunism, foarte bolnavă, și vrea să se facă bine, să-și depășească sechelele, să trăiască o viață normală. Sper că asta vrem”, declară LIVIU TOFAN, fost jurnalist la postul de radio Europa Liberă, mai întâi ca redactor de știri, apoi ca șef al serviciului de știri din 1980 și director adjunct al Departamentului Românesc. Revenit în România după înlăturarea regimului comunist, a înființat și condus până în 1994 redacția din București a Radio Europa Liberă. A realizat diverse producții TV. Din 2008 este directorul Institutului Român de Istorie Recentă.  Romanul grafic interactiv „Revolta anticomunistă de la Brașov, 15 noiembrie 1987” va fi lansat în noiembrie

2022, la 35 de ani de la evenimentele din orașul de sub Tâmpa. Banda desenată se bazează pe filmul documentar „Brașov 1987. Doi ani prea devreme”, scris și regizat de Liviu Tofan. Revolta din noiembrie 1987 a fost cea mai mare mișcare de protest în istoria comunismului român. Au ieșit în stradă un număr estimat de 10.000 de oameni și s-a strigat pentru prima dată Jos Ceaușescu!

La realizarea documentarului am apelat la un număr de desene care să ilustreze momente din povestirile martorilor la evenimentele din ’87, pentru a suplini și chiar a scoate în evidență lipsa de imagini din acele zile”, continuă Liviu Tofan. „Știam că Securitatea a făcut atunci sute de fotografii, folosite chiar în cadrul anchetei pentru identificarea participanților. Au dispărut toate, așa cum a dispărut, adică a fost făcut dispărut, întregul dosar al acelei anchete, care a vizat câteva sute de persoane. Ideea reconstituirii prin desene a fost a producătorului documentarului, Mihai Dragomir, care îl cunoștea pe Mihai I. Grăjdeanu și știa că ar putea să ne ajute cu o redare realistă a câtorva momente dramatice din film. Așa a și fost, și de aici și ideea unei benzi desenate. Presupun că lui Mihai I. Grăjdeanu i-a plăcut implicarea în proiectul filmului documentar și a înțeles relevanța istorică și dramatismul protestului de la Brașov. Cunoscând bine subiectul, el a avut ideea excelentă de a-și extinde creația asupra întregii narațiuni, cu un rezultat remarcabil, acest roman grafic interactiv. Ideea este mai mult decât bună, pentru că imaginea este mult mai atrăgătoare și mai expresivă decât textul, te atrage și te apropie imediat de poveste. Lucru valabil în special în cazul tinerilor și tocmai aici, benzile desenate pot juca un rol esențial în promovarea subiectelor istorice. ”

„

foto © M.C. Diaconu, FFIR

ANA BLANDIANA

- Sunteți, fără îndoială, una dintre puținele scriitoare care marchează un capitol de istorie literară românească. Care considerați că este locul literaturii scrise de femei în spațiul nostru cultural? Este literatura femeilor altceva decât cea sub semnătura unui bărbat?

Ana Blandiana: Nu cred că între literatura scrisă de bărbați și cea scrisă de femei există deosebiri de esență. O analiză fără prejudecăți descoperă că, atunci când există, deosebirile țin de circumstanțe și chiar întrebarea tradițională legată de ele este una circumstanțială. Pentru că problema nu e că bărbații și femeile sunt deosebiți unii de alții, ci că scrisul, poezia mai ales, este și pentru unii și pentru alții, ceva de deasupra lor înșile. Țin minte cât de mirată am fost când Gelu Naum m-a întrebat o dată cum am avut curajul, fiind femeie, să așez în centrul romanului meu un personaj masculin, ca și când n-ar fi știut că Tolstoi a scris Ana Karenina, ca și când n-ar fi citit sute sau mii de romane cu personaje feminine scrise de bărbați. Poezia, asemenea adevărului ,face parte dintre acele puține substantive absolute care nu suportă adjective și determinări, iar faptul că în istoria literaturii există mai mulți bărbați decât femei, ca și faptul că în ultimele decenii numărul acestora din urmă a crescut exponențial, nu ține de literatură, ci de istorie, o istorie care a fost întotdeauna circumstanțială, determinată de împrejurări.

- Există, în ceea ce vă privește, un anumit ritual al scrisului, o anumită profesionalizare? Ce s-a schimbat pe parcursul anilor? Când devine scrisul mai ușor și când mai dificil?

Ana Blandiana: Toată viața am scris în valuri. Pe vremuri, când lucram într-o redacție, cam de două ori pe an îmi luam concediu fără plată și plecam de acasă (plecarea de acasă a fost întotdeauna o condiție a scrisului). Nu știam înainte de a pleca de acasă că voi fi în stare s-o fac, puteam să mă aleg doar cu o depresie, era ca într-un joc de noroc în care aproape întotdeauna câștigam. Mă duceam cum se duceau sfinții în pustie și, asemenea lor, intram în starea de grație pe care singurătatea și asceza o favorizau. Apoi după o săptămână, două, trei, după o lună cel mult totul se oprea. Pur și simplu nu-mi mai venea nimic în minte, ca și când s-ar fi închis un robinet, ca și când cel ce îmi șoptea cuvintele s-ar fi supărat și ar fi plecat, iar eu rămâneam nu cu sentimentul că s-a terminat o expediție de scris, ci că s-a terminat pentru totdeauna puterea mea de a scrie.

- Care sunt dezamăgirile, speranțele, tristețile, proiectele Anei Blandiana?

Ana Blandiana: Dezamăgirea de a descoperi că tinerii sunt mai departe de cultură decât părinții lor; speranța că pagina scrisă – și citită indiferent pe ce suport – va rămâne în continuare o soluție;tristețea de a nu cunoaște oameni destul de inteligenți ca să fie buni. Cât despre proiecte, el a fost unul singur, același de când am învățat să scriu: acela de a încerca să formulez și să transmit și altora ceea ce am curajul, norocul și puterea să gândesc.

Interviul integral oferit de Ana Blandiana cu ocazia Colocviului Național Zilele Poeziei „Iustin Panța” ediția a XXI-a îl găsiți pe www.revista_euphorion.ro

foto © Remo Ubezio

De când au început pregătirile pentru sărbătorile de iarnă prin oraș, am început și eu să încarc story-uri pe Instagram cu diferite momente – primele ornamente aduse în centrul Sibiului, bradul, testele de lumini din Piața Mare. Iar cu fiecare poveste pusă, opiniile s-au înghesuit în mesajele mele. „E prea devreme”, „Își bat joc de noi”, „Ne fură toamna”, „Aceleași ornamente, nimic nou. Penibil” – sunt cele negative. Și tot stau de atunci să mă întreb, oare, de ce avem tendința, de cele mai multe ori, să pierdem din vedere pozitivul din lucrurile care ne înconjoară și alegem să vedem doar părțile negative? Vreți să vă spun ce am văzut eu odată cu primele ornamente de Crăciun din centrul orașului? Am văzut că, măcar aici, pregătirile se fac din timp, nu pe ultima sută de metri, pe

genunchi. Mi-am văzut bucuria copilului interior care freamătă cu fiecare zi care mă apropie de sărbătoarea cea mai frumoasă din an. Am văzut că Primăria a ales anul acesta să mai salveze din bani, să nu epateze cu achiziții exorbitante, doar ca să fure ochii trecătorilor. Și tot ce am văzut mi-a plăcut. Inclusiv testele de lumini de zilele trecute și, da, chiar faptul că la 11 noiembrie s-a deschis târgul. Îmi place atmosfera pe care o dă orașului Târgul de Crăciun și faptul că pentru o perioadă (scurtă pentru mine) centrul Sibiulu miroase a alune caramelizate și vin fiert, iar totul în jur strălucește ca în basme. Tot ce îmi doresc este ca magia asta minunată a Crăciunului, anticiparea ei, luminile și parfumul să îi cuprindă pe toți cei care încearcă să fugă de ea. Să își păstreze în suflete frumusețea toamnei, pe care și eu o păstrez și de care, atenție, încă mă bucur, dar să găsească undeva acolo, în spatele peisajului colorat, fantezia și sensibilitatea care ne așteaptă după colț!

Memoria olfactivă

Acum vreo două săptămâni m-am plimbat pentru prima dată într-o pădure de eucalipt. În timp ce îmi filmam pașii, mi-am spus, pentru a nu știu câta oară în viață: „De ce nu pot filma și mirosul acestui loc?”

Există nenumărate moduri de a-ți aminti diferite momente din viață. Dintre toate, memoria olfactivă poate cel mai bine să te transpună înapoi în timp, să te readucă exact în momentul în care ai trăit o anumită senzație, experiență sau sentiment. Psihologii spun că, în cazul anumitor indivizi, memoria olfactivă primează, iar ei sunt capabili să-ți aducă aminte exact nuanțele mirosului pe care l-au simțit și să le asocieze cu o pleiadă de stări și emoții. Sunt câteva mirosuri care mi-au rămas profund întipărite în memorie și pe care am ajuns să le consider definitorii pentru ideea de acasă și pentru anumite perioade. În Sibiu, Crăciunul

meu miroase a nuci și caju pralinate (din Piața Mare), a turtă dulce și a sarmale. Tot în Sibiu, arta și cultura au mirosul cărților vechi (întâmplător, e și mirosul pe care îl asociez cu primul meu loc de muncă și cu adolescența). Pe lângă Sibiu, starea de bine miroase a pădure de brazi și pământ reavăn. Cunosc bine aceste mirosuri și, cumva, am nevoie de ele în existența mea de zi cu zi. Dacă nu aș fi descoperit și o altă dimensiune olfactivă a lumii, puteam foarte bine să rămân la ele. Dar atunci când călătorești, când ieși din spațiul tău de confort local, lingvistic și cultural, te lovești de alte mirosuri, ce esențializează în ele lumi întregi. Dacă simt miros de lavandă, văd cu ochii minții câmpurile din Provence. Dacă simt miros de eucalipt și dafin, sunt în pădurile din Madeira. Când gătesc cu cimbru, ajung direct în Creta. Și dacă simt mirosul bețigașelor parfumate, mă întorc în Bali. În mintea mea, sunt multe alte locuri olfactive. De-abia aștept să mai descopăr și altele.

Political Correctness (PC) sau

Corectitudinea politică este o expresie ce are la bază ideea că oamenii trebuie să aibă grijă să nu se exprime sau să nu acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, să excludă sau să marginalizeze oameni dezavantajați social. Ca urmare a acestui fenomen, apărut în SUA și exacerbat apoi la nivel mondial, clasicele desene animate Peter Pan, Pisicile Aristrocrate și Dumbo au fost scoase din grila pentru copii, fiindcă promovează rasismul, iar titlul celebrei cărți Zece negri mititei, de Agatha Christie, a fost schimbat în Erau 10, din motive similare. Nici Albă ca Zăpada sau Frumoasa adormită nu au scăpat de vânătorii de corectitudine politică, care au cerut rescrierea acestor basme, întrucât eroinele sunt sărutate fără consimțământ - acest comportament fiind asociat cu mișcarea #metoo și cu agresiunea sexuală. În acest context a luat naștere și Political Correctness, de la Teatrul În Culise din Bucureşti, un spectacol al momentului, cu un umor acid și o puternică amprentă socială. Despre motivațiile de a aborda o astfel de temă, am stat de vorbă cu THEO HERGHELEGIU, autoarea piesei, care face parte dintre pionierii teatrului independent din România, în 1998 fondând TEATRUL INEXISTENT, prima și cea mai activă (la acea vreme) companie independentă din perioada postcomunistă din țară. Spectacolele scrise şi regizate de ea au reprezentat și reprezintă o adevărată declarație artistică de avangardă.

Political Correctness. De ce te pasionează

subiectul și de ce l-ai ales ca temă de creație? Păi, n-aș zice că e taman o pasiune aici, dar, da – este un subiect! Nu pasiune, deoarece nu fac parte din categoria activiștilor, ca să existe vreo implicare înfocată, ori vreo dăruire pentru cauză etc. Sunt doar un martor al fenomenului, ca marea majoritate dintre noi. Și, în această calitate, pot spune atât: nu mi se pare că lucrurile o iau în direcția bună. Consider că sunt multe (prea multe) excese, iar excesele și extremele, așa cum istoria a demostrat în multe rânduri, nu fac decât rău. Corectitudinea

politică, în forma în care este ea promovată, impusă și aplicată azi, a devenit un exces dubios. Foarte dubios. Devine o idee care își iese din matcă și face ravagii sociale. De asemenea manifestări te ții departe. Subiectul – da, mă preocupă, în măsura în care îl percep, de multe ori, ca pe o cenzură, amintind dureros de cenzura comunistă, pe care am trăit-o și am urât-o douăzeci și doi de ani. Am citit mărturisiri ale unor personalități din cultură cărora le-au fost dinamitate carierele doar dintr-o interpretare răuvoitoare a unei afirmații sau dintr-o răstălmăcire țintit distructivă. Așa ceva, în ziua de azi? Grețos de injust.

Cum te afectează personal acest fenomen? Încerc să nu-l las să mă afecteze prea tare. Cred în bun simț, cred în educație și în cei 7 ani de acasă, care ne obligă la respectul semenilor, indiferent de rasă, religie, opțiuni sexuale, gen, formă, culoare, greutate, înălțime etc. Nu cred în dictatura minorităților ori a raselor și nici în obligarea individului la reguli bizare și contorsionate, doar ca să recupărăm... ce?! Să îndreptăm... ce? Faptul că un văr de-al doilea al stră-străbunicului a avut sclavi? Corectezi o nedreptate comițând 1000 de alte nedreptăți?! Lucrurile nu se repară niciodată fiind vindicativ, radical și scandalagiu. Lucrurile se repară prin toleranță și prin educație corespunzătoare, iar această educație nu o faci trecând cu buldozerul peste repere și valori; nu o faci dărâmând statui și interzicând filme artistice, ci o faci cu inteligență și generozitate, diseminând ideea de OMENIE și încercând să elimini conflictele și să cultivi toleranța, înțelegerea, înțelepciunea, acceptarea. Din tot pachetul promoțional al acestui fenomen (cu puternic iz de bolșevism, de altfel) cel mai mult mă revoltă „direcția” cancel culture. Adică, pe românește, anularea culturală. Pe bune!?... Ce minte bolnavă ajunge până în punctul în care militează pentru interzicerea Simfoniei a V-a de Beethoven, ca fiind „elitistă, exclusivistă și susținătoare a supremației rasei albe” Ca să dau doar un singur exemplu, din multe, multe alte exemple. Asta mă afectează personal, adevărat. Mutilarea istoriei și a culturii. Asistăm la o demonstrație halucinantă de prostie și isterie.

Spre ce crezi că se îndreaptă lumea, dacă luăm în considerare amploarea pe care a luat-o acest fenomen? Spre o contra-reacție puternică, părerea mea, și nu numai. În fapt, au și apărut, în mod firesc, unele contra-reacții substanțiale. Mai ales în artă, deoarece Arta încă beneficiază de avantajul de a fi liberă. Alt aspect este cel lingvistic; susținătorii mișcării vor în mod declarat să modifice limba, respectiv – semantica și vocabularul. Așa ceva nu se poate impune, decât într-o tiranie și nici atunci, pentru că apare imediat fenomenul subversivității, deci – NU! Limba este ceva viu; ceva dinamic și cu un sistem propriu de a evolua și de a se schimba, în funcție de o sumă de factori la scară mare: sociali, psihologici, culturali, economici ș.a.m.d. Limba nu e un boț de lut pe care pune oricine mâna, îl modelează după bunul plac, apoi îi obligă pe toți ceilalți să recunoască strâmbăciunea respectivă drept „noua limbă corectă”. Nu merge așa. Niciodată n-a funcționat. Este aberant și contra naturii însăși a limbii vorbite de către oameni; a limbajului articulat, ca mijloc de comunicare inteligentă între ființe evoluate. [...]

Citiţi interviul complet cu THEO HERGHELEGIU pe www.zilesinopti.ro

Political Corectness (Teatrul în Culise)

Political Corectness (Teatrul în Culise)

Lucruri pe care le știi doar dacă

predai limba engleză, cu Georgiana Ludosan și Bianca Mărgineanu

Georgiana Ludosan și Bianca Mărgineanu sunt surori și ambele sunt profesoare de limba engleză. Bianca predă de 10 ani, în timp ce Georgiana are o experiență la catedră de peste 20 de ani. Amândouă au o experiență vastă în pregătirea pentru examenele internaționale de lb. engleză Cambridge, cu numeroase participări la cursuri și conferințe naționale și internaționale. De mai bine de 10 ani se ocupă exclusiv de English4all Sibiu - centru de pregătire acreditat de Cambridge, venind în ajutorul copiilor și adulților pentru susținerea examenelor de Cambridge, precum și de organizarea de tabere la nivel local și internațional, în UK și USA.

Discuția cu cele două a pornit de la primul lor contact cu lb. engleză. ”Am început studiul limbii engleze relativ timpuriu, dragostea pentru această limbă fiindu-mi insuflată de un om tare drag, Teacher Diana Sârbu”, spune Bianca. Pasiunea Georgianei pentru lb. engleză a apărut puțin mai târziu, fiind inspirată de sora ei. Întrebate în ce moment și-au dat seama că pot transforma această pasiune într-o profesie,

Georgiana își amintește că ”fiind absolventă a Facultății de Litere cu dublă specializare, dilema a venit la finalul studiilor când trebuia să mă decid asupra materiei pe care mi-și dori să o predau. Atunci mi-a fost clar că-mi doresc să predau lb. engleză. Era o provocare care mă scotea din zona de comfort. Am iubit tot procesul instructiv - educativ încă de la prima oră la catedră”. Absolventă a aceleiași facultăți, Bianca și-a descoperit pasiunea pentru predat mai târziu, și anume ”în momentul în care am decis să mă alătur proiectului English4all”.

Pentru că pregătesc atât copii, cât și adulți, le-am întrebat dacă e un mit sau nu faptul că adulții învață mai greu limbi străine comparativ cu copiii. Georgiana susține că pentru adulți procesul e mai anevoios: ”Ei intră în sala de curs cu un bagaj, cu povara îndatoririlor zilnice, a serviciului, a copiilor etc. Dar dacă reușesc să lase bagajul la ușă și să se concentreze exclusiv pe procesul de învățare, atunci

rezultatul e cel dorit”. Bianca completează: ”Consecvența e un alt ingredient important în acest proces, iar dacă reușesc să treacă pragul tracului personal, atunci sunt pe drumul cel bun”. Am întrebat-o pe Georgiana cât de important consideră că e să găsească un mod creativ de a preda lb. engleză. ”Cred că e crucial, în special la cursurile adresate copiilor. O lb. străină se învață în timp, cu multă muncă și e important ca procesul să fie atractiv. Noi încercăm întotdeauna să introducem metode interactive, audiovizuale, ludice. Ne aplecăm asupra necesităților elevilor în moduri cât mai ingenioase cu putință”, spune Georgiana. Pe final, am vrut să aflăm de la Bianca de ce consideră că e important în zilele noastre să cunoaștem lb. engleză. ”Cred că suntem cu toții conștienți de necesitatea cunoașterii lb. engleze în era tehnologiei și a inovațiilor pe toate planurile. Fiind Lingua Franca, lb. engleză e lb. internațională de comunicare în toate domeniile importante, iar ca și viitori adulți, elevii trebuie să conștientizeze necesitatea aprofundării acestei abilități fără de care comunicarea globală ar fi practic imposibilă”, încheie Bianca.

Muzică

Playlist ghidat după citate tomnatice

Frunze arămii de adunat de pe jos, miros intens de struguri la preț de inflație, paltoane din nylon nu prea călduroase, care se târăsc pe asfalt, ochelari hazlii în formă de dovleac și otravă de șoareci. Așa ar începe un eseu realist despre toamnă sau, cum îmi mai place mie să îi zic, anotimpul în care personalitatea multora are dintr-o dată ceva legătură subită cu pumpkin spice latte-ul. Dar toamna mai are ceva aparte, incontestabil de special, de minunat, anume: cele mai înduioșător de nelalocul lor citate, perfecte pentru zile ploioase, când stăm în casă și postăm pe Instagram, iar băutura cu dovleac artificial vine prin curier. Așadar, am luat la mouse internetul, în căutarea celor mai suculente ziceri și le-am asociat cu ceva muzică, pentru un playlist cinstit:

Ăsta e genul de propoziție pe care dacă ai vedea-o online, alături de o poză, să zicem, a vreunei verișoare, verișor, șef cu care să te pui bine, i-ai arunca la întâmplare un like, o micuță inimă digitală. Însă, dacă ți-ar spune cineva la prima întâlnire acest lucru despre el/ea, te asigur că te-ai preface că mergi la baie. Și ca să nimerești la fix ușa, îți las și piesa Exit a trupei Firma.

Trăim, darling, într-o lume în care dacă ești stresat, înseamnă că ești important, că ai lucruri de făcut și că viața îți surâde, că ești binecuvântat, ce să mai! Pe deasupra, dacă la prima îngălbenire de frunză începi să cauți disperat cele mai dulci preparate cu dovleac, pentru a lua o pauză de la viața ta minunat de stresată, felicitări, ești de o sută de ori mai cool! Și ca să meargă totul strună, poftim și piesa Meditation a lui Dennis Lloyd.

Distrugând expre sia you are the apple to my eye și aducând-o în plan sezonier, țin să transmit că plăcinta nu se face oricum. În afară de remarca evidentă că un singur măr nu e suficient, el mai trebuie și verificat. Mărul se poate prezenta cu imprefecțiuni, stricat, cu viermi, prea dulce ș.a.m.d., așa că aveți grijă cu ce mere vă în hăitați la o plăcintă. Și ca să vă conving, vă las și soundtrackul de la Albă ca Zăpada, animație unde intriga e dată de un măr otrăvit.

N-aș fi zis niciodată că alternativul românesc, un artist israelian și un personaj Disney se vor regăsi cândva în același context, dar ca să închei cu un citat la fel de uzat... viața e plină de surprize.

„My favourite colour is October”

„Stressed, blessed and pumpkin obsessed”

„You are the apple to my pie”

Ce ascultăm în noiembrie

Luna aceasta, rock-ul, pop-ul și folk-ul își dau întâlnire în cadrul unor lansări discografice cât se poate de originale. Dacă unii cantautori se întorc către cântecele ce le-au influențat adolescența, alții continuă să creeze muzică proprie, chiar și într-un spațiu muzical în care nu ei sunt cei care domină topurile. Îmbrățișăm, așadar, curioasa supremație a albumului în zona non-mainstream, chiar dacă am fi zis că single-urile câștigă din ce în ce mai mult teren.

Bruce Springsteen

Only The Strong Survive După extraordinarul succes al primului album de coveruri din cariera sa, We Shall Overcome: The Seeger Sessions, lansat în 2006 și primit cu entuziasm de critici și fani, Springsteen revine cu cel de-al doilea material de prelucrări ale hit-urilor R&B și soul ale anilor ’60 – ’70, cu un focus important pe moștenirea sonoră a casei de discuri Motown. Dacă ar fi să judecăm după single-ul Do I Love You (Indeed I Do), un cover al piesei interpretate de Frank Wilson în 1965, LP-ul pare că va reuși să ne introducă în peisajul american al orchestrațiilor luxuriante și al tobelor ritmate, reîmpachetate și servite pe tavă ascultătorului din 2022.

Nickelback

Get Rollin’

Cea mai ,,detestată” trupă americană de rock (asta dacă ne luăm după miile de memeuri care inundă Internetul) lansează cel de-al zecelea album de studio, la cinci ani distanță de la precendentul material discografic, Feed The Machine. Deși a trecut ceva timp de când Nickelback dominau topurile cu hit-urile alt-rock, noul LP încearcă, totuși, readucerea la viață a Zeitgeist-ului începutului de mileniu, cu rezultate cel puțin interesante. Noul single, San Quentin, nu surprinde și nici nu dezamăgește, așa că nu ne rămâne decât să îi ascultăm pe aceiași Nickelback ai adolescenței, plini de nerv și linii melodice fredonabile.

World Record

Avându-l pe copertă pe tatăl artistului, jurnalistul Scott Young, cel mai recent LP al cantautorului canadian este produs de legendarul Rick Rubin (producător al unor albume de referință ale pop-rock-ului, precum Californication sau Oral Fixation, vol.2), înregistrat și mixat pe casetă analog, gata să fie consumat cât se poate de oldschool. După spusele lui Young, albumul ne va prezenta o ,,combinație unică de instrumente”, total diferită față de precedentul efort discografic, Barn. Rămâne, așadar, să ascultăm cel de-al 42-lea (!) album de studio al neobositului Neil Young și să pornim într-o călătorie unde folk-ul se îmbină cu pop-ul și muzica rock.

Neil Young & Crazy Horse

Crezi că ați ajuns la o maturitate artistică odată cu acest performance cu orchestra? Am citit că, inițial, Alternosfera era formată din 11 muzicieni.

Cadoul Corbului Troian, ALTERNOSFERA și noile ei forme

Interviu

cu MARCEL BOSTAN

Sunt sigură că recomandările de pe Spotify au plecat de la clasicul i-auzi, băi, cum e piesa asta! În fond, cea mai onestă formă de prietenie poate însemna împărțirea muzicii, pentru unii dintre noi. Așa am ajuns și eu să experimentez, din vorbă în vorbă, noul proiect al formaţiei ALTERNOSFERA, intitulat Theatroll | Corbul Troian, care promite a fi un cadou și nicidecum o capcană, precum s-ar putea înțelege. Și a livrat într-adevăr, un sound nou, redat cu ajutorul sensibilității unei orchestre, un suflu fresh, piese nemaiauzite live și o mai mare greutate în versuri. Discutând cu MARCEL BOSTAN, solistul trupei, am aflat că fanii Alternosfera au fost îngrijorător de cuminți anul acesta, așadar, urmează să primească în dar, în luna noiembrie, mai multe reprezentații Theatroll, în Timișoara, Sibiu, Brașov și o posibilă reîntoarcere în București, dar și....(inserați tobele) un album nemaiauzit.

Povestea e că nu poți spune că ai ajuns neapărat la o maturitate artistică făcând un nou program și experimentând cu alte instrumente. Noi, din Alternosfera, să-i spunem așa, grupul creativ, noi suntem cu studii muzicale, adică nu suntem băieți care au învățat chitară undeva în curte sau cântând în diverse trupe, și noi mereu am fost foarte aproape de tot ce înseamnă muzică clasică. Eu, când eram mic, pe lângă faptul că ascultam Queen sau Nirvana, mai aveam și discuri cu Mozart și cu Bach. Taicămeu mi-a cumpărat primul casetofon cu disc în ’94, l-a adus din Germania și a adus un disc Pink Floyd și două Mozart. Habar n-avea nici de Pink Floyd și nici nu avea foarte mare tangență cu muzica, în general, așa i-au recomandat băieții care i-au vândut aparatul. Și noi ne știam ca trupă rock, dar ni se trăgea din copilărie povestea cu orchestra. Teoretic, am fi putut să facem mult mai devreme pasul ăsta spre așa un program, d-aia nici nu consider că putem să numim asta o maturitate, cumva. Motivele erau diverse, ba nu e timp, ba trebuie să conștientizăm exact ce vrem să obținem printr-un astfel de program și eu cred că acum e mai mult sau mai puțin legat de starea internă și starea psihologică, de faptul că ești gata să pășești pe scenă, că nu ai oameni care să stea în picioare și

să se miște sub beat-ul tobelor, iar tu ai un public care stă foarte focusat. Tu ești ca într-o palmă pe o scenă de teatru, unde absolut totul este vizibil și nu ai cum să te ascunzi în spatele luminilor, care sunt epileptice și îți accentuează anumite lucruri. Și e vorba de timp, noi chiar nu am vrut să facem un fel de outsource, cum fac majoritatea artiștilor, iau piesele, angajează pe cineva care știe să facă orchestrație de genul, cunoaște anatomia specifică fiecărui instrument și își face aranjamentele. Apoi, tu vii ca maimuțica, frumos, bine mersi, pe scenă, el a fluturat frumos din bagheta magică și toată lumea... înțelegi? Noi am mers pe altă cale, noi am mers, am studiat, am făcut o selecție de piese, am făcut orchestrația, am învățat să lucrăm pe voci, deci a fost și un proces autodidactic destul de interesant.

Cum v-aţi simțit lucrând pentru noul album?

Materialul nou este foarte ambițios, se scrie destul de complicat, destul de greu, fiindcă, dacă partea, ca să-i spun lirică și armoniile sunt

făcute, păi, atunci, tot ce înseamnă experimentele cu sound-ul continuă. Eu atât de mult am săpat în zona de synth-uri, doar anul ăsta mi-am cumpărat șase synthuri, chestie care o să se simtă mult în materialul care vine curând. Eu cred că o să fie bine pentru publicul nostru și nu doar pentru el, o să fie o surpriză mare tot albumul, în sine, ce ne așteaptă. Noi,

de fapt, am decis să pornim de la o piesă care este puțin, așa, în tranziție, adică să nu venim dintr-odată cu stress shock. Deci, undeva pe la al treilea, al patrulea single care va fi lansat din noul album o să înceapă mica metamorfoză și migrația noastră, așa simțim acum. Noi avem deja experiența de a ține concerte mari, am înțeles cum funcționează, pentru că noi suntem într-o combinație de schimb energetic între artist și public, noi am înțeles care sunt sentimentele pe care vrem să le provocăm, cu ce rămâi tu după ce pleci de la concert și asta ne-a ghidat foarte mult în elaborarea noului salt. [...]

Citiţi interviul complet cu MARCEL BOSTAN pe www.zilesinopti.ro

Alternosfera. Theatroll. Corbul Troian. foto © Emil Stoica

Al doilea weekend de Ars HUNGARICA cultura maghiară la superlativ

Cea de-a 17-a ediție a festivalului Ars HUNGARICA e în plină desfășurare. În al doilea weekend și cel final, organizatorii invită sibienii la o serie de evenimente, precum prezentări de carte, experiențe gastronomice, spectacole pentru copii și concerte. Festivalul prezintă tradițiile și bogăția culturală maghiară atât localnicilor, cât și turiștilor. Prin programul diversificat al ediției din acest an, festivalul își propune să contribuie la afirmarea comunității maghiare și să construiască punți de legătură între persoane, comunități și instituții.

Programul celui de-al doilea weekend al festivalului se deschide vineri, 18 noiembrie, de la ora 12:00, când Szonda Szabolcs, poet și traducător literar, director al Bibliote cii Județene Bod Péter din Sfântu Gheorghe, va susține o prezentare de carte a unui volum ce cuprinde poemele

lui Alexandru Muşina în tra ducere maghiară. Pentru copii, organizatorii au pregătit de la ora 16:00 spectacolul muzical ”Basme maghiare” susținut de Tóth Viktor. Cei mici vor viziona basme populare maghiare, iar artistul va oferi fundalul sonor live la saxofon. Seara se încheie cu un concert intitulat ”Beyond” susținut de același artist Viktor Tóth, tot în Sala Oglinzilor, dar de la ora 19:00, urmat de o de gustare de vinuri a cramei Bíbor Birtok din regiunea Villány. Sâmbătă, 19 noiembrie, for mația Kelekótya va oferi un con cert pentru copii de la ora 15:00, în Sala Oglinzilor, iar seara, de

la ora 19:00 va concerta for mația Kávészünet din Ungaria. Distracția nu se oprește pentru că de la ora 21:00 publicul are ocazia să deguste specialități de pălincă ale Distileriei Szicsek. În ultima zi a festivalului, duminică, 20 noiembrie, iubitorii de muz ică sunt invitați la un concert susținut de Five Live Acappella din Ungaria, de la ora 11:00, în Galeria Bisericii Reformate. De la ora 12:30, Zsuzsanna Gyulai & Trio Strofa vor interpreta ”Lumea îngheață în mine" la Biserica romano-catolică Sfânta Treime. Concertul care trage cortina peste cea de-a 17-a ediție a festivalului Ars HUNGARICA e un recital cameral extraordinar susținut de pianista Krisztina Fejes și flautista Eszter Illés, în Sala Oglinzilor, de la ora 17:00.

RADU

într-o continuă căutare de aventuri

Habar Sunt foarte activ, alerg, joc baschet și la nivel social am nevoie de interacțiune cu oameni, de aici îmi iau energia. În clasa a 9-a nu făceam altceva decât să cânt la chitară, ore întregi în fiecare zi. Apoi am intrat în echipa de robotică a liceului, pe partea de hardware. Stăteam zilnic în laborator, câteva ore bune după școală, până ne dădea afară portarul. Atmosfera era faină, se lucra serios, dar glumeam, râdeam mult. Plecam la școală la 7 dimineața și ajungeam acasă la 9 seara, iar prietenii care vedeau cât timp aloc roboticii mă întrebau dacă sunt ok. În scara blocului aveam o oglindă în care mă uitam seara, când ajungeam acasă, și eram mereu cu zâmbetul pe buze. Așa am realizat că îmi place ce fac.

Vedeam rezultate, proiectam și printam piese, robotul se îmbunătățea, simțeam că fac ceva ce contează. Echipa de robotică funcționează ca o micro companie, cu departament de software, de hardware și de marketing. Competițiile nu se bazează doar pe construcția și programarea robotului, cum ți-ai putea imagina, ci și pe participarea la evenimente, concursuri demonstrative, pe lucrul cu copii, vizibilitate pe plan local și atragere de sponsori. Noi, ca liceeni, am mers la firme mari să îi convingem să ne susțină financiar. Nu poți merge doar să spui că vrei bani, trebuie să arăți companiei că are un beneficiu de imagine.

Am câștigat la nivel regional premiul Inspire, ceea ce mi-a

asigurat intrarea la facultate pe loc de olimpici. Aveam speranțe că mergem la concursuri internaționale, dar a venit pandemia. Am fost demoralizați, dar am reușit să ne mobilizăm și să continuăm activitatea, meciurile se jucau online. Am avut noroc să găsim o pivniță, unde am putut să întindem un covor pe jos, am lucrat și în garajul unui prieten, unde era frig, dar noi ne bucuram că putem să închegăm ceva. Cu toate dificultățile, am reușit să luăm premiul pentru cel mai inovativ robot. La un concurs eram întrun meci cu o echipă bună a unui liceu militar și cumva am reușit să îi învingem. La sfârșit, colegul de la echipa adversă mi-a sărit în brațe de bucurie că am avut un meci atât de frumos. A fost un gest de apreciere, un moment de bucurie pe care l-au trăit împreună 2 tineri care nu se cunoșteau. Asta sumarizează experiența concursurilor de robotică: legătura care se formează între oameni este cea mai importantă, nu concursul în sine sau rivalitatea între concurenți. Am început facultatea la Cluj, dar am rămas mentor, încerc să unesc echipa și să rămân la curent cu progresul colegilor, ca să îi pot ajuta atât cu sfaturi tehnice, cât și pe parte de motivație.”

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania (

Javier Bardem este... CEL MAI TARE ŞEF

avier Bardem a intrat repede în cultura colectivă ca fiind unul dintre cei mai mari actori ai generației sale. Cred nu există un cinefil înrăit care să nu aibă în listă cel puțin un film cu Javier Bardem. Ascensiunea sa în zona de mainstream a cinematografiei a început în anul 2000, odată cu lansarea peliculei Before Night Falls, în care îl interpretează pe poetul și autorul cubanez Reinaldo Arenas. Jocul actoricesc din pelicula lui Julian Schanbel i-a adus lui Bardem prima nominalizare la Oscar. Apoi a urmat capodopera lui Alejandro Amenábar, Mar Adentro, în 2004, iar trei ani mai târziu a fost distribuit de frații Coen într-unul dintre cele mai bune și mai înfricoșătoare roluri din istoria cinematografiei, Anton

Chigurh, din No Country for Old Men, fapt care i-a adus singurul Oscar din carieră de până acum. A mai fost însă nominalizat la Premiile Academiei Americane și pentru rolurile din Biutiful și Being the Ricardos. În plus, a reușit să ofere publicului și un imens villain, Silva, din franciza James Bond. Javier Bardem revine acum pe ecrane în comedia dramatică Cel mai tare șef, în original: El buen patrón, care a obţinut anul acesta numeroase premii Goya (Oscarurile spaniole), pentru Cel mai bun Film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor într-un rol principal (Bardem, evident), Cel mai bun scenariu original, Cea

mai bună muzică, Cel mai bun montaj. Poate vă este greu să-l asociați pe actorul originar din Las Palmas cu un rol într-o comedie, dar vă asigur că și în acest film, talentul său este copleșitor.

Cel mai tare șef se desfășoară în interiorul și în jurul fabricii „Básculas Blanco”, unde toate lucrurile trebuie să fie în echilibru, în orice moment. La urma urmei, aici sunt fabricate cântare industriale, de toate formele și dimensiunile. Acolo, șeful aparent binevoitor, Blanco (Javier Bardem), își pregătește forța de muncă pentru o viitoare inspecție a unui grup care vizitează întreprinderile locale ca să ofere un premiu. Tensiunile încep însă să crească atunci când Jose, un angajat recent concediat, apare împreună cu cei doi copii ai săi și cere să fie repus în funcție. Când echipa de conducere a fabricii refuză, angajatul începe o cruciadă de unul singur pentru a-l discredita pe Blanco și, mai ales, pentru a-l împiedica să câștige trofeul mult râvnit. Filmul, regizat de Fernando Leon de Aranoa (A Perfect Day, Los lunes al sol), are premiera în cinematografele de la noi pe 4 noiembrie.

METRONOM,

Libertatea de exprimare este mereu un subiect preferat de către cineaști, scriitori sau documentariști. Principalul motiv este dat, probabil, de capacitatea privitorului/ cititorului de a se transpune mai ușor în pielea personajelor, careși caută cu orice preț dreptul fundamental de a fi liber. Dacă finalul operei deschide și spre o anumită „răzbunare”, atunci, de cele mai multe ori, actul artistic este un succes. Libertatea poate fi exprimată în artă prin mai multe feluri, iar filmele ajung cel mai bine şi direct la sufletul oamenilor.

Prezența filmelor românești la Festivalul de la Cannes nu mai este o noutate. Începând cu primul trofeu Palme d`Or cucerit de animația lui Gopo, Scurtă Istorie, continuând cu premiul pentru regia filmului Pădurea spânzuraților, din 1965, marele premiu adjudecat de 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile și încheind cu seria de „Un

Certain Regard” pe care filmele românești le-au primit, putem spune că suntem obișnuiți ca lumea bună a cinematografiei să ne aprecieze producțiile. Cea mai recentă propunere, câștigătoare, de asemenea, a trofeului „Un Certain Regard” este filmul lui Alexandru Belc, Metronom. Personal, cred că Metronom este mai important decât orice lecție de istorie care ne-ar vorbi despre Radio Europa Liberă. Prin acest film, generația nouă află cât de negre erau acele vremuri pentru tinerii din România. Libertatea, pe care noi o avem acum și pe care generațiile următoare o vor trata ca pe un bun prieten,

era acum 50 de ani un vis aproape imposibil.

În filmul Metronom, Alexandru Belc îşi imaginează povestea unui cuplu de liceeni, implicat, în anii ’70, în scrierea de scrisori către emisiunea Metronom de la Europa Liberă. Unul dintre cele mai importante simboluri al rezistenței anti-comuniste prin muzică, Metronom va rămâne în memoria colectivă a celor care au trăit în perioada comunistă și au evadat din întunecimea „Epocii de Aur” ca fiind arma libertății, iar vocea lui Cornel Chiriac, unicul balsam, într-un imens penitenciar rigid și friguros. Acesta a prezentat-o din iunie 1969 până în martie 1975, când a fost asasinat, la München.

Punctul zero al scenariului este constituit de momentul în care personajul principal masculin primește șansa de a pleca definitiv din țară împreună cu întreaga familie şi, astfel, cei doi îndrăgostiți trebuie să se despartă. Cum vor arăta ultimele zile din povestea lor de iubire este motivul pentru care nu trebuie să ratați acest film.

Metronom are premiera în cinematografele noastre pe 4 noiembrie.

METRONOM:

REGIZORUL ALEXANDRU BELC ]

Metronom, lungmetrajul de debut care i-a adus lui Alexandru Belc premiul pentru cel mai bun regizor al secţiunii Un Certain Regard la Cannes, anul acesta, este un love story adolescentin care se consumă cu exact 50 de ani în urmă, într-o Românie comunistă în care se resimţeau acut efectele Tezelor din iulie, enunţate de Ceaușescu, reîntoarcerea la realismul socialist și transformarea culturii într-un instrument de propagandă. Intelectualii “necorespunzători”, reticenţi la conformarea strictă de ordin ideologic, erau urmăriţi și vânaţi, iar tinerii, încă în formare, se aflau și ei sub lupa Securităţii, inclusiv cei pentru care ascultarea în mod clandestin a muzicii difuzate de Cornel Chiriac în cadrul emisiunii sale, Metronom reprezenta un stimulent inocent al visării și speranţei. Reputatul muzicolog Virgil Mihaiu, parte a generaţiei care a prins vremurile, scria: ‘Emisiunile sale au căpătat amploare la Europa Liberă, devenind un fel de școală a gustului muzical pentru ascultătorii din țară. Cu toate riscurile pe care le implica statutul nostru de ascultători ai unei <<oficine a duşmanilor poporului>>, noi, elevii și studenții de atunci, nu ne sfiam să ne manifestăm deschis admirația pentru Cornel Chiriac.’. Dinspre muzică am plecat în dialog cu ALEXANDRU BELC, autorul acestui film “de epocă”, o ficţiune în care contextul istoric este recreat însă cu acribie de către cineast într-o manieră aproape de documentar.

Alexandru, filmul tău, Metronom, își are originea într-o cercetare personală despre ‘efectele muzicii lui Cornel Chiriac’. Ce te-a motivat, la vremea aceea, să începi documentarea pe acest subiect cu totul aparte?

Inițial, am fost fascinat de personalitatea lui Cornel Chiriac și am vrut să fac un film despre cum era el, despre destinul lui - unul tragic, până la urmă -, dar citind și documentându-mă despre personalitatea lui, mi-am dat seama, am avut revelația asta, că el nu putea exista fără oamenii care-l ascultau. Atunci mi-am zis: OK, Cornel Chiriac a fost omul potrivit, în timpul potrivit, care făcea exact ceea ce trebuia pentru acea generație, dar și mai

interesant decât asta e... cum erau cei care îl ascultau? Cine erau cei care îl ascultau? Am găsit în dosarele de Securitate, în dosarul lui, al familiei lui, dar și în alte dosare pe care le-am citit după aia, foarte multe referiri la grupuri de elevi care se adunau în mod “organizat” să-l asculte pe acest „dușman al poporului” și care aveau diferite cutume. [...] Vorbind însă cu oameni care făceau parte din aceste grupuri, când am început cercetarea de documentare, mi-am dat seama că erau doar niște tineri care se vedeau - ca și în filmul meu - să discute, să bea un pahar de coniac, probabil, sau de vodcă... dacă erau mai nebuni, să asculte muzică, în principiu, să facă dedicații, poate chiar să trimită o scrisoare. Că ăsta era tot farmecul, să ceri niște melodii, după aia să faci o dedicație, să-ți auzi numele, bineînţeles, asta dacă ajungea scrisoarea respectivă la Cornel Chiriac. Fiindcă am aflat cum era și cu scrisorile, că Securitatea le deschidea, le citea şi după aia le dădea drumul mai departe, ca să le poată urmări, să vadă până unde se poate duce povestea...

Presupun că dosarele pe care le-ai studiat conţineau istorii personale foarte diferite între ele. Care e impresia ta, cât de importante erau aceste cazuri în ierarhia “pericolelor” sociale urmărite de Securitate?

Erau foarte importante, că de asta m-am și oprit asupra lor. Mi-am dat seama câte resurse se cheltuiesc și se consumă, că sunt colonei de Securitate, oameni care au făcut o facultate și care își dedică timpul urmăririi acestor grupuri de elevi, care dau directive, ordine, care cer deschiderea urmăririi acestor grupuri. Adică mi se părea că au fost tratate disproporționat față de realitate, față de ce făceau tinerii ăștia, pornind din start de la premisa că au de-a face cu niște criminali. Așa erau tratați acei tineri, or mi-era clar că nu are cum să fie așa, că nu erau niște dușmani ai poporului, în adevăratul sens al conceptului. E foarte interesantă disproporția asta, între punctul de vedere al Securității, ce reiese din dosarele ălea, și mărturiile pe care am început să le iau de la cei care erau vizați de securiști.

Cred că e important de punctat această disproporție, fiindcă un tânăr deacum, care vede Metronom, ar putea avea o reacție de incredulitate, adică: ‘Asta e o ficțiune. Exagerează cel care a făcut filmul!’...

E interesant ce zici, pentru că uite, eu testez tot timpul publicul la Q&A-uri – vorbim însă de public de festival – și întotdeauna am, fără excepție, câte un tânăr în public care îmi mulțumește pentru ceea ce a văzut, pentru că nu s-a gândit niciodată așa la perioada aia. Acesta nu doar că n-are o problemă cu credibilitatea poveştii, ba dimpotrivă, îmi spune că își pune problema acum, în ziua de azi, ce înseamnă, de fapt, libertatea, ce înseamnă că el s-a născut în libertate și că aceasta, fiind pentru el un dat natural, nu-și dă seama că, real, poți să o pierzi foarte ușor... iar el se întreabă ce ar face dacă ar pierde această libertate, dacă ar lupta pentru ea, dacă nu ar lupta sau cum ar lupta. Adică, tinerii reacționează foarte, foarte bine şi ăsta a fost și pariul meu încă de când am gândit filmul. [...] Citiţi interviul complet cu ALEXANDRU BELC pe www. zilesinopti.ro

Meniul cinematografelor oferă câte o porție de râs la felul principal

Atunci când gradele încep să scadă în termometre, ce te poate încălzi mai bine decât o porție de râs copios alături de partener, prieteni sau familie? Și pentru ca trecerea către sezonul rece să fie mai ușoară, sălile de cinema sunt pregătite să îți ofere luna aceasta doza de comedie de care ai nevoie, datorită noilor premiere pregătite să te relaxeze și distreze, în același timp. Iată două dintre acestea, care vor fi lansate la noi în cinematografe pe 4 noiembrie.

MOȘTENIRE CU SCANDAL

(r.

Dean Craig)

The Estate (Moștenire cu scandal) este o nouă comedie neagră, scrisă şi regizată de Dean Craig (Love. Wedding. Repeat). Scenariul prezintă două surori în praf de faliment, Macey (Toni Collette – Nightmare Alley) şi Savanna (Anna Faris - Scary Movie), care încearcă să-și convingă mătușa bolnavă în stadiu terminal, dar greu de mulțumit, să le lase moștenire întreaga ei avere consistentă. Doar că, mai târziu, ele descoperă că și restul membrilor familiei au același plan lacom. Filmul îi mai are în distribuție pe David Duchovny, Rosemarie DeWitt, Ron Livingston, Keyla Monterroso Mejia și, nu în ultimul rând, pe Kathleen Turner (The War of the Roses), în rolul mătușii Hilda cea morocănoasă.

MĂRTURISEȘTE, FLETCH!

(r. Greg Mottola)

Confess, Fletch este cea mai recentă adaptare a popularei serii de romane ale lui Gregory McDonald, în care îl întâlnim pe actorul Jon Hamm în rolul principal (care îi calcă pe urme lui Chevy Chase), un jurnalist de investigație înțelept, care ajunge în diverse situații dificile. Totul este orchestrat de Greg Mottola, regizorul din spatele hiturilor de comedie Superbad și Adventureland. Devenit suspect principal într-o serie de crime, Fletch se chinuie să-și dovedească nevinovăția, în timp ce încearcă să recupereze colecția de obiecte de artă furată a logodnicei lui. Filmul ne prezintă o faună de personaje ciudate, învăluite într-un mister care îi va menține pe spectatori captivați până la final.

Imunitatea și alimentele care ne ajută în sezonul rece

Imunitatea este capacitatea organismului de a se apăra împotriva agenților patogeni (virusuri, bacterii, microorganisme) din mediu. În mod normal, un sistem imunitar echilibrat distruge germenii pătrunși în organism fără ca noi să fim conștienți de asta. Atunci când vorbim despre imunitate și creșterea ei, de fapt, ne dorim un sistem imun echilibrat, pentru că unul puternic/crescut se întâlnește în bolile autoimune și nu ne ajută.

Ne putem, totuși, susține sistemul imunitar printr-un stil de viață echilibrat: prin mâncare cât mai naturală, hidratare constantă cu apă, odihnă suficientă și mișcare zilnică. La toate aceste nevoi ale organismului, aș adăuga echilibrul emoțional și mental. Însă, ritmul de viață alert, stresul, calitatea aerului respirat și alimentația procesată ajung să influențeze negativ imunitatea, prin apariția unor dezechilibre hormonale sau de floră bacteriană.

În acest context, este bine să suplimentăm alimentația obișnuită cu fructe și legume proaspete, cu alimente fermentate, bogate în probiotice și alimente cu prebiotice.

Alimente recomandate în această perioadă:

 Merele - conținut bogat de vitamine C, E, A, B1 și B2, fibre, calciu și magneziu.

 Strugurii roșii - bogați în resveratrol.

 Sfecla roșie - conține mangan și vitamina C, cu efect antioxidant.

 Conopida - reprezintă o importantă sursă de vitamina B, C și K.

 Legumele de sezon: varză crudă sau murată (probiotice), spanac (zinc și fier), morcovi (betacaroten, vitamina A și C), cartofi, ardei grași (vitamina C), dovlecei, fasole, linte, mazăre, ceapă, usturoi, dovleac.

 Citrice: portocale, bogate în vitamina C și folați, clementine, bogate în vitamina C, fibre și potasiu, lămâi și grapefruit.

Hidratarea nu trebuie neglijată iarna: apa trebuie să fie prima opțiune, dar și băuturile fierbințiprecum o ceașcă de ceai cald (de lămâie, mentă sau ghimbir) - pot fi alegeri bune.

Iarna, din cauza expunerii reduse la soare, sinteza endogenă de vitamina D scade dramatic, deci e nevoie de un aport alimentar din: peștele gras, oul, ficatul, alimentele îmbogățite cu vitamina D.

Nu ignorați nici mișcarea, deoarece sportul este o componentă extrem de importantă în cadrul unui sistem imunitar echilibrat.

În concluzie, sistemul imunitar este păstrat echilibrat prin acțiunile pe care le facem zi de zi, în toate anotimpurile anului, și nu există ingrediente care să facă minuni de pe o zi pe alta.

Maria Martac este biolog, tehnician nutriționist, health coach. www.mariamartac.ro

Eat&Drink

Degustările. Despre mici revelații în vin

Să recunoaștem! Vinul este, de multe ori, intimidant. Mai ales când mergi la un restaurant și trebuie să îl comanzi.

Desigur, dacă restaurantul este și el pretențios, există o şansă destul de bună ca ospătarul să știe să-ți recomande ce se potrivește la ce comanzi de mâncare. Dar știu că uneori (sau de cele mai multe ori), îți dorești să știi chiar tu cum să comanzi acel vin special. Deci, cum te pregătești pentru asta? Cum înveți? Degustările sunt una dintre variantele cele mai bune și, aș adăuga, plăcute.

O degustare este o experiență în sine, căci poți descoperi regiuni, crame mici, crame premiate, vinuri bune. În plus, prețul este, de multe ori, foarte decent. O degustare cu vinuri excepționale poate fi între 200 și 500 de lei și vorbim despre 5-7 vinuri și un fel de mâncare inclus (cel puțin unul). În plus, degustarea mai înseamnă ceva. De obicei, este ținută de o persoană cultivată în vin, astfel încât poți afla atât povestea vinurilor, dar mai ales explicația unor termeni tehnici. Adicătălea, este o experiență de învățare. Inclusă și ea în preț.

Dar cum alegi degustările?

Eu m-aș uita așa:

Dacă este un wine bar, m-aș duce mai degrabă acolo, căci locul e mic și atmosfera se destinde repede.

Dacă degustarea are invitat oenologul cramei, e foarte bine, căci o să simți și toată munca din spate.

Dacă degustarea are și un pairing special pe partea de mâncare, poți fi sigur că nu o să-ți pară rău că te-ai dus!

Dacă degustarea este în a doua parte a săptămânii, înseamnă că și locația și-a dorit să aibă mai mulți oameni care să participe la eveniment, ceea ce nu poate fi decât de bine.

Dacă degustarea anunță vinuri noi, este un indicator că te vei putea bucura de o experiență bună sau cel puțin interesantă, căci, evident, nu toate vinurile sunt bune pentru papilele tale.

Dacă degustarea este o verticală, adică același vin din ani diferiți, o să te poți bucura de o evoluție a gustului.

Sigur, sunt multe alte criterii pe care le poți folosi pentru alegerea unei degustări, dar cel mai important pas e să te duci la prima. Vor urma multe altele.

Ștefan Chirițescu Publicitar și marketer

Turul culinar al țării

Anul acesta am călătorit destul de mult prin România, suficient cât să vă propun un ocol cu șase opriri.

Public de vreo douăzeci de ani ceea se numește cronică de tip culinar și am rămas cu acest obicei: ca în a unsprezecea lună, să trec pe răboj călătoriile mele gastronomice. De aceea, în acest număr, vă propun un ocol culinar al țării, fără pretenții și fără ifose, cu opriri în Brașov, Sibiu, Iași, Cluj, Constanța și Gura Humorului.

Încep cu orașul în care poposesc, fără excepție, cu mare plăcere: Brașov. Am multe ținte preferate, la fiecare deplasare se adaugă altele noi, dar cel mai bine am mâncat la Bistro de l’Arte, considerat o bijuterie ascunsă a Centrului Vechi. Și anume, m-am delectat, dincolo de ambianța elegantă, cu o pizdulice (foto) – hai să lăsăm sfiala, așa se numește un mușchi de purcel sau de vițel – de o frăgezime divină, cu straturi de grăsime deosebit de fine, o poezie gastronomică. Partenera mea, dedulcită la un meniu fără carne, a ales o foarte bine făcută chiftea de dovlecel, să știți că mă bucură să găsesc o varietate de mâncăruri vegetariene în restaurantele românești, în condițiile în care, încă, dacă nu mănânci carne, trebuie să te mulțumești cu niște garnituri,

în majoritatea cazurilor. Dacă mai am drum toamna asta, sigur nu voi ezita să-mi comand de acolo o zamă de șalate cu papară și jumări de slănină, iar la desert, găluște umplute cu vișine bete și ciocolată, în pesmet rumenit, cu smântână grasă. Așa că nu m-a surprins să dau de Oana Irina Coantă, șefa bucatelor de la stilatul bistro brașovean și Chef of the Year by Gault & Millau în 2019, pe FineDiningLovers – publicația susținută de S.Pellegrino, care organizează prestigiosul concurs Cel mai bun Chef din lume. Am tot fost reprezentantul presei române la acest concurs de vis, l-am însoțit pe Adi Hădean, mentor regional la acest concurs (țin minte un fel de mâncare delicios preparat de un concurent maghiar supravegheat de Adi, obraz de porc Mangalița cu piure de conopidă caramelizată, sos de stafide și tortellini cu sfeclă roșie umplute cu rinichi de porc), așa că știu ce înseamnă faptul că Chef Oana este, anul acesta, judecătoare în finala regională,

sud-estul european și zona mediteraneană, a competiției S.Pellegrino Young Chef Academy.

Cluj, renumit pentru restaurante cu meniu sofisiticat, înseamnă pentru mine, de fiecare dată, un omagiu adus simplității. Din acest motiv, vizitez mereu Vărzăria. Și plec sătul, cu o porție de varză roșie călită cu ciolan afumat la bord. La Sibiu, la bistroul Jules, alt loc pe care nu-l știe chiar toată lumea, mi-a reținut atenția un mușchiuleț de mangaliță cu piure de varză roșie. La Iași, nu voi rata niciodată Cuptorul Moldovencei, fie că e vorba de torturi, cornulețe sau biscuiți crăpați de buni. La Constanța, am descoperit cu mare entuziasm un loc special, Brasserie L’oeuf, unde am savurat o shakshuka. Iar la restaurantul hotelului Best Western Bucovina, din Gura Humorului, până și o banală ciorbă de pui a la grec are o savoare memorabilă.

Votează nominalizații

la Premiul Publicului pentru

inițiativele sustenabile din Județul Sibiu

Evenimentul are loc pe 5 noiembrie și este compus dintr-o drumeție ghidată de Ioana Pătrășcoiu, pe segmentul din Via Transilvanica ce este cuprins între Mediaș și Bazna.

Experiența e Anii Drumeției deschide sesiunea de vot pentru Premiul Publicului pentru activități specifice ecoturismului din Județul Sibiu. Pasionații de drumeții pe munte și activități de turism sustenabil sunt invitați să voteze ghizii de turism, evenimentele, spațiile de cazare și traseele preferate, iar câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Ecoturismului, eveniment organizat în premieră pentru județ.

Cu prilejul finalizării celui de al doilea an de implementare a Programului „Anii Drumeției”, Consiliul Județean Sibiu organizează pe 28 noiembrie 2022 Gala Ecoturismului, eveniment prin care se vor premia toate inițiativele care contribuie activ la dezvoltarea turismului sustenabil în Județul Sibiu.

Start vot: aniidrumetiei.ro 

Pentru secțiunea Premiul Publicului, organizatorii au propus șapte categorii:

Premiul publicului pentru cel mai apreciat ghid

Premiul publicului pentru cel mai apreciat eveniment sportiv sustenabil

Premiul publicului pentru cel mai apreciat eveniment cultural sustenabil

Premiul publicului pentru cea mai apreciată experiență gastronomică

Premiul publicului pentru cea mai apreciată cabană din zona montană

Premiul publicului pentru cel mai apreciat spațiu de cazare cu activități conexe de ecoturism 

Premiul publicului pentru cel mai apreciat traseu de drumeție

Vă invit să votați și să susțineți ințiativele pe care le apreciați cel mai mult pe site-ul aniidrumetiei.ro, secțiunea Premiul Publicului. Sesiunea de vot este deschisă până pe 23 noiembrie 2022, ora 23:59.

Programul „Anii Drumeției” este inițiat și finanțat de Consiliul Judetean Sibiu în colaborare cu Asociația Județeană de Turism Sibiu. Scopul principal este de a îmbunătăți infrastructura de drumeție din județ și de a promova activități specifice ecoturismului. Descoperă mai multe pe www.aniidrumetiei.ro și appul Anii Drumeției, disponibil în App Store și Play Store. completată cu o degustare de vin, care vă va dezlega simțurile și vă va convinge încă o dată - în cazul în care mai era nevoie - de frumusețea locurilor, a oamenilor și a gustărilor locale.

Idei pentru minivacanța care dă startul sezonului de iarnă

Trecerea de la toamnă la iarnă o facem în acest an printr-o minivacanță de 5 zile, care leagă Sfântul Andrei și Ziua Națională a României de primul weekend al lunii decembrie. Primii pași în sezonul rece îi facem în ritm de sărbătoare și cu aer de vacanță. Sibiul are agenda plină în aceste zile, fiind tot o sărbătoare, din Piața Mare până în Păltiniș. Dar ne oferă drumuri, pe cale aeriană sau terestră spre destinații minunate din țară și din Europa. Iată câteva idei pentru minivacanța mult așteptată!

În primele zile ale sezonului de iarnă, Sibiul va pulsa de cultură. În zonele din centrul orașului și pe principalele artere ale Sibiului vor fi arborate aproximativ 5.500 de steaguri care vor îmbrăca întregul oraș în straie de sărbătoare pentru a marca cu fast Ziua Națională a României. În plus, atmosfera sărbătorilor de iarnă e deja la ea acasă pentru că Piața Mare găzduiește Târgul de Crăciun, care a revenit în acest an la amploarea de dinainte

de pandemie. Doar o simplă plimbare prin Sibiu se simte zilele acestea precum o vacanță într-o destinație magică. În prag de început de iarnă, o plimbare prin oraș poate fi completată cu câteva experiențe muzicale inedite. Nu există zi de 1 Decembrie fără spectacolul devenit tradiție pentru Sibiu și întreaga Românie: ”Noi suntem români”. Junii Sibiului alături de elita folclorului românesc celebrează Ziua Naţională a României printr-un

regal folcloric ce ilustrează imaginea ţării noastre prin ceea ce avem mai de preț: cultura și civilizația. Nu lipsesc horele, cântecele populare și voia bună. Iar pentru că faima acestui spectacol extraordinar a depășit granițele Sibiului, evenimentul e transmis în direct pe canalul TVR 1. Tot cu muzică va fi sărbătorită ziua de 1 Decembrie și la Filarmonica de Stat Sibiu unde, începând cu ora 19:00 este programat un concert simfonic dedicat sărbătorii zilei naţionale. Ca în fiecare an, și Muzeul ASTRA va marca sărbătoarea tuturor românilor prin evenimente gastronomice și nu numai. În plus, nu există moment mai potrivit pentru o plimbare pe ulițele care te poartă în frumoasa istorie a universului rural din întreaga țară. Un pic mai departe de oraș, există posibilitatea unui 1 Decembrie petrecut la Arena Platoș din Păltiniș, unde în prima zi de iarnă se va desfășura un concurs de ski și snowboard jibbing. Publicul are ocazia să-i urmărească pe cei mai buni snowboarderi și schiori români evoluând pe un set-up creativ cu slide-uri spectaculoase care taie respirația oricui. Finalele vor avea loc seara chiar înainte de petrecerea de început de sezon. Pentru cei care vor să petreacă minivacanța de 1 Decembrie altundeva decât acasă, există multiple posibilități. Fie o minivacanță în una dintre destinațiile spre care se zboară direct de pe aeroportul sibian, precum Viena, Londra sau Bruxelles, fie câteva zile petrecute în țară, cele mai populare alegeri în această perioadă fiind Valea

Prahovei, Alba Iulia sau zona Maramureșului. Cinci zile, atât cât durează minivacanța, sunt suficiente pentru un city break în frumoasele orașe europene de care Sibiul e legat prin zboruri directe. Având suficiente companii low cost care operează pe aeroportul sibian există șanse mari să găsiți oferte foarte bune chiar și pe ultima sută de metri. Un vin fiert în buricul Târgului de Crăciun din Viena, un ceai englezesc la Londra sau o porție caldă de cartofi prăjiți la ei acasă, în Bruxelles, pot fi un start bun pentru o aventură de neuitat. Pentru cei care preferă să rămână în țară, conectați la semnificația acestei sărbători, Alba Iulia e destinația perfectă, la mai puțin de o oră distanță de Sibiu. Pe lângă manifestările speciale care vor avea loc în prima zi a lunii decembrie, aici pot fi vizitate Cetatea Alba Carolina, Muzeul roman Principia, Museikon, Catedrala Încoronării sau Muzeul Național al Unirii. Valea Prahovei, recunoscută pentru peisajele montate splendide, e ideală pentru cei aflați în căutare de relaxare și distracție. Cu ocazia acestei minivacanțe, în Poiana Brașov, Sinaia, Azuga, Bușteni sau Predeal vor avea loc numeroase evenimente indoor și în aer liber pentru toate gusturile. Zona Maramureșului e preferată de mulți români în minivacanța de la începutul iernii pentru că e una dintre zonele unde autenticitatea tradițiilor a fost atent păstrată, oferindu-le turiștilor șansa de a experimenta un 1 Decembrie 100% românesc. Atracțiile principale sunt Cimitirul Vesel de la Săpânța, Mocănița, Mănăstirea Bârsana, sau Muzeul Satului Mureșean.

Kiss FM, alături de tinerii care au nevoie de sprijin pe drumul spre visul lor

copii nu participă la nicio activitate extrașcolară şi 73% dintre copiii de gimnaziu nu au mers niciodată în tabără.

Pornind de la aceste date, Kiss FM vine în sprijinul acelor tineri care au înțeles cât de important e să aibă un vis în viață pe care să-l urmeze și pentru care să lupte. Astfel, prin campania Bursa de Merit Mai Mult va susține tinerii talentați sau cu performanțe deosebite care provin din medii defavorizate, cu vârsta între 11 și 18 ani. Bursa oferită e una financiară, prin care tinerii își pot asigura nevoile care țin de visurile lor, precum cursuri, materiale, instrumente, echipamente sportive etc. În paralel, copiii vor beneficia pe termen lung de sesiuni de mentorat pentru finalizarea studiilor și consiliere vocațională pentru fiecare elev în parte astfel încât aceștia să își ducă la îndeplinire visul. Pentru că e o campanie adresată minorilor, înscrierile pot fi făcute de un părinte, tutore, prieten, vecin sau profesor pe kissfm.ro/bursademeritmaimult.

Mai multe personalități din România care au făcut performanță în domeniilor lor s-au alăturat campaniei: Oana Pellea - una dintre cele mai talentate actrițe ale generației sale, Ana Maria Popescu (Brânză) - desemnată de cinci ori cea mai bună spadasină a lumii, Călin Goia și Felivoci recunoscute de o țară întreagă, Chef Florin Dumitrescu - unul dintre cei mai cunoscuți bucătari și prezentatori din România, și Andi Vasluianuunul dintre cei mai apreciați actori români.

Tenismenul sibian Victor Cornea a avansat nouă poziții în clasamentul ATP la dublu și ocupă în prezent locul 117, cea mai bună clasare a sa din carieră. Cornea a realizat această performanță după ce a câștigat proba de dublu a turneului ATP Challenger de la Yokohama, din Japonia, alături de Ruben Gonzales. Perechea româno-filipineză Victor Cornea - Ruben

Gonzales a câştigat titlul în proba de dublu din cadrul turneului de tenis de la Yokohama (challenger), dotat cu premii totale de 53.120 de dolari după a învins în finală cuplul japonez Tomoya Fujiwara - Masamichi Imamura cu 7-5, 6-3. Favoriţii numărul trei au obţinut victoria după o oră şi 12 minute. În primul set, japonezii au condus cu 5-3, dar Cornea şi partenerul său au revenit şi au câştigat cu 7-5, după patru ghemuri consecutive. Cornea şi Gonzales au fost recompensaţi cu 3.100 de dolari şi 80 de puncte ATP la dublu pentru câştigarea trofeului. Cornea şi-a trecut în palmares al cincilea său titlu challenger, după cele două de la Praga şi două de la Forli. După această victorie, Cornea e tot mai aproape de a readuce România în Top 100 ATP, în prezent niciun un jucător român nu e clasat în top, fie că vorbim de circuitul simplu sau de cel de dublu.

Tenismanul sibian, Victor Cornea, a avansat în clasamentul ATP

E cool să fii nostalgic

În ciuda definiției gri pe care nostalgia o are în DEX, se pare că aceasta a căpătat forma unui trend în rândul noilor generații tot mai dornice de a (re)trăi trecutul într-un mod autentic. Mașina timpului nu s-a inventat încă, dar, într-un fel sau altul, piața SH satisface nevoia unei călătorii în timp. Dincolo de hainele și accesoriile la mâna a doua, gadget-urile vintage se bucură acum de un val puternic de popularitate. Iată câteva care te pot ajuta să iei o pauză de la graba tehnologiilor noi și să te bucuri de câteva momente mai lungi de prezent trecut:

Camera pe film

You only have one shot, cam ca în viață. Acum, tinerii încearcă să trăiască momentul și, mai ales, să îl surprindă în imperfecțiunea lui autentică. Rafala de 100 de poze, dintre care o poți alege pe cea mai bună, nu mai e cool. Selfie-urile timp de jumătate de oră, până prinzi unghiul ăla bun, nu mai sunt nici ele cool. Acum se poartă esența momentului, cadrele unice, vibeul autentic al trecutului, care durează cât apeși pe butonul camerei – un click și dispare, dar măcar te-ai bucurat de el.

Vinyl-urile În 2020 au fost înregistrate mai multe vânzări de discuri de vinil decât de CD-uri muzicale, acest lucru având loc pentru prima dată după foarte mult timp. Se pare că, deși pandemia i-a împiedicat pe oameni să mai ia parte la concerte, aceștia au găsit un mod mai interesant de a experimenta muzica îndeaproape. Pentru că au rămas în vogă chiar și după ridicarea restricțiilor, discurile de vinil reprezintă totodată și un cadou foarte fain, mai ales pentru cei care au deja un pick-up acasă.

Ipod Shuffle Cum alfel să își facă (re)apariția, decât printr-un trend pe TikTok? Când părea că toți au uitat de el, tinerii au început să posteze diferite materiale în care Ipod-ul era utilizat pe post de accesoriu – uneori, chiar și drept clame de păr, folosindu-l în același timp și pentru a asculta muzică în căștile cu fir –care, apropo, se pot intitula, de asemenea, trend. Varietatea de culori face ca Ipod-ul să fie, de fapt, chiar un accesoriu vintage foarte trendy și util, dacă vrei să salvezi din bateria telefonului.

Mașina de scris Pentru cei care vor să își ia timp pentru a se bucura de viață printre rânduri, mașina de scris permite acest lucru, cu siguranță! Fascinantă mai ales pentru cei care au crescut înconjurați de computere și smartphone-uri, aceasta are un farmec aparte. Poate pentru că îți permite să fii doar tu și tastele, fără distrageri. De asemenea, oferă o siguranță pe care internetul nu o deține în totalitate: nu poate fi hack-uită, nu contează dacă se ia curentul și îți permite să scrii cele mai intime gânduri, fără să-ți fie teamă de back-up-uri care nu funcționează - în caz contrar, gânduri pe care poți doar să le arunci odată cu hârtiile, atunci când vrei să uiți de tot de ele.

Horoscop

Te poți aștepta la schimbări bruște în ceea ce privește banii, schimbări care te-ar putea face să îți schimbi planurile de viitor în ceea ce privește cariera sau direcția în viață, în general. Este vrema să îți revizuiești nevoile și prioritățile și să îți gestionezi cât mai eficient resursele.

Este posibil să aibă loc evenimente interesante în viața profesională a Taurilor, care conduc către schimbări importante. S-ar putea, de exemplu, să îți dai seama că nu mergi într-o direcție bună sau că, pentru a realiza ceea ce îți dorești, este necesar să faci anumite sacrificii.

Este vremea să analizezi cum stai în relația cu superiorii sau, dacă ai propria afacere, în relația cu instituțiile statului. S-ar putea să descoperi că anumite lucruri pe care le-ai tot ignorat te ajung din urmă într-un mod neplăcut. Este mai bine să iei măsuri acum, decât mai târziu.

Nu este exclus să se nască discuții aprinse legate de cheltuirea banilor comuni, atât în plan personal, cu perechea ta, cât și în plan profesional, dacă ai propria afacere, dacă ai asociați sau dacă participi la investiții comune.

S-ar putea ca anumite proiecte să se încheie brusc, ceea ce te poate destabiliza puțin din punct de vedere material. Parcurgi o perioadă în care ai face bine să revizuiești modul în care îți gestionezi banii, să îți refaci anumite planuri de viitor.

Dacă ai o funcție relativ importantă în firma sau instituția în care lucrezi s-ar putea să resimți o presiune puternică și o responsabilitate deosebită pentru deciziile pe care le ai de luat sau în legătură cu nemulțumirile subalternilor ori ale angajaților (după caz).

Este posibil să te ajungă din urmă consecințele unei decizii păguboase în legătură cu banii, sau să iasă la lumină anumite obiceiuri financiare nesănătoase ori probleme care țin de valoarea personală și care îți influențează major deciziile și devenirea socioprofesională.

Este recomandat să îți analizezi colaborările, investițiile și modul în care gestionezi resursele comune atât în viața personală, cât și în plan profesional. Dacă ai datorii, este vremea să te străduiești să le achiți cât mai repede, pentru că este greu să îți revizuiești cariera când ești înglodat în datorii.

Scorpionii care au statut de angajați se pot aștepta la relații destul de tensionate cu colegii sau cu șefii. Nu este exclus ca unii dintre ei să descopere că o persoană din anturaj încearcă să îi submineze, să le șubrezească reputația etc.

Nu este exclus să te ajungă din urmă anumite datorii sau efectele unor cheltuieli nesăbuite din trecut. În plus, este posibil să apară cheltuieli neprevăzute sau conflicte juridice în legătură cu anumite proprietăți sau bunuri comune, care se pot dovedi costisitoare.

Pentru unii Săgetători se încheie o etapă profesională sau un proiect important, chiar dacă nu neapărat în cel mai plăcut mod. Pe de altă parte, apar oportunități neașteptate sau ești poate îndruma într-o nouă direcție de dezvoltare profesională, la care nu te-ai gândit până acum.

Dacă depinzi de părinți, s-ar putea să constați că „subvențiile” acordate sunt mai mici, iar dacă ai vreun credit ipotecar, este posibil să fii nevoit să faci eforturi pentru a nu întârzia cu plățile. Este vremea să acționezi hotărât ca să obții ceea ce îți dorești. S-ar putea, chiar, să ți se ofere ceva neașteptat.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

Echilibru prin extreme

Ca sa mentinem corpul si spiritul intr-o stare generala de echilibru trebuie evitate extremele sau trebuie integrate, controlat si frecvent, in viata cotidiana?

Pana cautam un raspuns filozofic, cuprinzator si lamuritor, sa intram intr-un centru spa&wellness modern, cu amintirea picioarelor oparite in apa fierbinte si sare, pentru tratarea racelii, sau a inhalatiilor cu aburi de la infuziile de plante, pentru ameliorarea diferitelor probleme respiratorii. Si, ne mai putem aduce aminte ca bunicii se spalau dimineata pe fata, in curte, la adapatoarea pentru animale, chiar si in zilele geroase de iarna, dupa ce spargeau gheata de la suprafata apei. Ne intoarcem si mai mult in timp, daca ne gandim la baile cu ape termale, care nu erau folosite doar pentru igiena corporala. Pare evident faptul ca starea de

echilibru are o stransa legatura cu interactiunea dintre corpul uman si medii cu temperaturi, arome sau moduri de relaxare mai mult sau mai putin extreme. Realitatea moderna si practica din centrele spa&wellness arata acelasi lucru: echilibrul corpului si al mintii se obtine cu terapie prin caldura, terapie prin frig, terapie prin masaj, reflexoterapie, terapie cu arome. Mici excese, o trecere rapida, controlata si atent calibrata prin cateva extreme, pentru ca durerea sau stresul sa dispara, pentru ca dezechilibrele sa fie corectate.

Centrele spa&wellness dispun astazi un intreg arsenal modern de dotari, ritualuri si practici care relaxeaza si stimuleaza, in acelasi timp, completate cu efecte de lumina si sunet, pentru activarea simturilor, pentru

accelerarea metabolismului, pentru stimularea circulatiei sanguine, cu scopul de a elimina din organism reziduuri si traume acumulate intr-o anumita perioada. Stimularea circulației sângelui în organism, sau doar in anumite zona afectate, este un factor esential pentru accelerarea vindecării multor afectiuni si determină reechilibrarea bioenergetică a zonelor asupra carora se actioneaza.

In plus, acest proces de echilibrare prin extreme se desfasoara sub atenta supraveghere si evaluare a unui personal tot mai calificat si mai bine pregatit profesional, care dispune de cunostintele si informatiile calificate necesare pentru efecte benefice atat in planul sanatatii fizice cat si psihice.