Lifestyle To HATE or Not to HATE

Lumea modernă a devenit pe cât de complicată, pe atât de primitivă în trăiri. Am devenit grosieri la nivelul reacţiilor, empatiei, emoţiilor. Profund anti-nuanţişti. Totul este în pro-contra / alb-negru / like-dislike şi multă hate-reală. Da, cât cuprinde. Nu mai ştim să reacţionăm nici la cele mai mici umbre sau dileme. Căutăm certitudinea, oricât de dureroasă şi perdantă de multe ori ar fi, a unei tabere. Asta sau aia. Căutăm mizeria din jur, ruşinea, moartea, pierderile celor din jur. De parcă ele le-ar depăşi, acoperi, scuza, motiva… pe cele proprii.

Se creează un carusel de distrugere socială generalizată. Familiile se destramă la primele plictiseli şi desincronizări. Modelul scandalurilor în public, cât mai dure şi mai murdare, a devenit regulă şi nu excepţia cât mai rarisimă. Din animalul social care ar trebui să fim, partea „socială” dispare zi după zi. Rămâne un tip de animal tarat cu toate problemele umanului, toate negativismele complexe de care suntem în stare. Denigrăm astfel până şi termenul de „animal”.

Aşteptăm, căutăm doar ştiri dure, murdare, sângeroase, cu pierderi cât mai expandate... iar dacă nu le găsesc, sursele mass-media au ajuns să completeze cu cele mai antisociale şi aberante informații din UK şi SUA.

Ceea ce duce la un carusel de masacre şi dezumanizări zilnice. Mai rău, mai mult. Nimic altceva nefiind semnalat de „publicul ţintă” în audienţe… a.k.a. sondaje… a.k.a. banii vizaţi de coordonatori. Omul/Publicul a devenit suportul, sursa, masa de manevră pentru BANI, este tot ceea ce contează.

Oamenii trăiesc prin exemple negative, în FRICĂ, decădere umană publică, uciderea speranţei, demonetizarea reperelor pozitive sau care conţin frumosul, toate acestea esenţiale pentru baza existenţei umane: ECHILIBRUL! Trăim în rollercoaster fără frâne sau orizont de aşteptare. Muzica e simplă, directă, zgomotoasă şi cât mai primitivă, filmul e cât mai clar, aspru, fără nuanţe, direct, iar glumele au ajuns grobiene, de suprafaţă, anti-sociale şi fără limite de vreun fel.

În plus, excesele de orice tip alimentează această nouă sintagmă, ce pare a ne caracteriza din ce în ce mai mult, anti-shakespeariana... „To HATE or Not to HATE”. Naţionalişti vs. Globalişti / Conspiraţie 1 vs. Conspiraţie 2 / Vegani vs. Carnivori / Religioşi de Carton vs. Libertini fără esenţă… iar contrastele, inventate sau nu, pot să continue la infinit. Dezbinarea publică şi din fiecare dintre noi reprezintă în fapt, simultan, sursa şi rezultatul dezastruos al tuturor acestor teribile deviaţii care distrug, în final, chiar ideea de OM! Şi totuşi…