VIAȚA ORAȘULUI

LLuna noiembrie se deschide cu un concert care-i aduce pe scena Teatrului Gong pe artiștii Matei Ioachimescu, Cristian Lolea și Tom Brânduș. Pe 2 noiembrie, ora 19, publicul sibian va avea parte de o experiență muzicală inedită care promite să depășească tiparele unui concert obișnuit, provocând emoții intense la nivel auditiv și vizual. Ultima lună de toamnă continuă cu numeroase evenimente de neratat. Iată recomandările noastre!

DAmA CU CAmeLii

TRAnSYLVAniA GRAnD PRiX

COnCeRT PAbLO mÁRQUeZ ARS HUnGARiCA

Cel mai așteptat moment al lunii noiembrie de către iubitorii dansului este premiera spectacolului de balet neoclasic ”Dama cu camelii”, în coregrafia lui Mehmet Balkan. Primele două reprezentații vor avea loc joi și vineri, 11 și 12 noiembrie, de la ora 19:00, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”. Spectacolul inspirat de romanul lui Alexandre Dumas fiul va avea premiera după o amânare de un an, cauzată de situația evoluției pandemiei. ”Dama cu camelii” e primul spectacol pe care coregraful de origine turcă îl pune în scenă la Teatrul de Balet Sibiu. Mehmet Balkan activează pe scena dansului de peste 45 de ani și a coregrafiat de-a lungul carierei peste 60 de spectacole de dans și operă. Prețul unui bilet e de 20 lei sau 10 lei redus pentru elevi, studenți și pensionari.

Evenimentul Transylvanian Grand Prix revine la Sibiu, între 5 și 7 noiembrie, la Sala Transilvania. Noutatea ediției 2021 e faptul că programul include trei campionate mondiale, pe lângă competițiile cu care ne-a obișnuit deja în fiecare an.

Filarmonica sibiană găzduiește joi, 4 noiembrie, ora 19, un concert extraordinar susținut de chitaristul Pablo Márquez care va cânta în premieră mondială ”Concertul pentru chitară, orchestră de coarde şi 2 percuţionişti, op. 174”, intitulat ”Aluvión”, de Dan Dediu. Cea de-a 16-a ediție a festivalului cultural maghiar Ars HUNGARICA va avea loc între 12-21 noiembrie. Festivalul prezintă patrimoniul, tradițiile, bogăția culturii maghiare prin deschidere către publicul larg. Cele peste 20 evenimente programate, printre care spectacole de teatru și pentru copii, expoziții, concerte de muzică clasică, jazz, pop, rock, prezentări de cărți, conferințe, bal tradițional și proiecții de filme oferă un cadru excelent de interacțiune între public, artiști, invitați și organizatori.

Ce ne place și ce nu ne place la trotinetele electrice

Se spune că mersul pe jos face piciorul frumos, însă o trotinetă electrică te poate duce la destinație în timp record. De la sfârșitul verii, firmele Lime și Bolt au adus la Sibiu câteva sute de trotinete, iar de atunci am avut timp suficient să ne dăm seama cât de utile ne sunt, dar și cât de mult ne încurcă aceste noi mijloace de transport alternativ.

Ne place Nu ne place

 Ne place că mai nou avem tot mai multe alternative verzi de transport urban, care pe lângă faptul că sunt prietenoase cu mediul, ne ajută și să economisim timp și bani.

 Ne place că pentru a închiria o trotinetă e suficient să ai la tine telefonul. Chiar dacă se spune că România e cu 50 de ani în urma Occidentului, acum parcă ne simțim și noi în 2021.  Nu ne place că deși sunt ușor de găsit în centrul vechi, piatra cubică și aglomerația din zona centrală fac din mersul pe trotinetă o experiență imposibilă și neplăcută.

 Nu ne place că sibienii ignoră reglementările pentru trotinete: ba merg pe trotuar, ba pe contrasens, ba urcă doi pe o trotinetă, ba le parchează în ușa blocului.

 Nu ne place că trotinetele sunt un mijloc de distracție pentru mulți copii, neînțelegând la ce pericole se expun ei și îi expun și pe alții.

 Ne place că tarifele practicate de cele două firme sunt extrem de accesibile, ceea ce fac din trotinete un mijloc de transport convenabil.

 Ne place că prin programul ”Juicers” al celor de la Lime, sibienii pot face un ban în plus: pot lua o trotinetă de pe stradă să o încarce acasă, iar mai apoi să o ducă înapoi în stradă.  Nu ne place că sibienii conspiraționiști au împânzit rețelele sociale cu teorii una și una despre cum firmele străine de închiriat trotinete învârt globul pământesc pe seama sibienilor.

foto © fulgenciopimentel.com

fragment din „Straja dragonilor”

de ion negoițescu

„O dată s-a întâmplat o poznă mare. Mătușă-mea m-a anunțat îndată după sosire că îmi pregătise o porție uriașă de clătite cu dulceață (mă cunoştea de lacom). Cum eu voiam să mă înfrupt din ele fără întârziere, fără să mai aştept masa, iar dânsa, bună cum era, s-a arătat de acord, dar nu putea să mă servească deoarece nu isprăvise treaba la bucătărie, mi-a spus să urc pe un scaun şi să iau farfuria cu clătite de sus, de pe bufetul din sufragerie. Zis şi făcut, dar în graba mea m-am agățat de corpul superior al bufetului foarte înalt şi, la o mişcare greşită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-mi fugea sub picioare. Zgomotul asurzitor m-a speriat mai mult decât căderea propriu-zisă; zăceam alb ca varul pe jos, cu bufetul deasupra peste mine, cu cioburi de farfurii şi pahare răspândite în jur - şi clătite bineînțeles. Însă şi mai tare s-a speriat biata Virginia, înfricoşată să nu cumva să fi pățit ceva poznașul care tăcea mâlc. Paloarea mea exprima de fapt spaima pentru paguba făcută: ai mei nu mi-ar fi iertat-o, gata oricând sămi găsească vină, spre deosebire de mătuşa cea bună, care nu părea deloc interesată de pagubă, singură învinovățindu-se de a fi aşezat clătitele unde nu trebuie şi încercând să mă liniştească: ceea ce nu era uşor, căci eu muream de groaza reîntâlnirii cu părinții, încît la venirea ostaşului am implorat-o să ne însoțească şi să le explice că nu eu eram de vină. Severitatea părinților mei mă scotea din fire, aşa cum pe dânşii îi scotea din fire neastâmpărul meu, agitaţia permanentă, pretenția de a mi se da atenție. Oameni nervoși, fără răbdarea unei pedagogii adecvate, preferau să mă bată, iar când mă băteau, ocara lor era ironică, ceea ce mă jignea nespus. Bătăi care desigur nu afectau câtuşi de puțin integritatea mea corporală, mie însă mi se păreau întotdeauna nedrepte, ofensatoare şi monstruoase.[...] Datorită prezenţei mătuşii, bătaie n-am mâncat, cum n-am mâncat atunci nici clătitele tăvălite-n praf şi impregnate de cioburi de sticlă și porțelan - dar zile întregi au plouat peste mine reproşurile şi batjocura. În ce priveşte lipsa de expansiuni sentimentale a mamei mele, se cade să amintesc mărturisirea ce mi-a făcut-o odată, poate după moartea lui, că n-a fost niciodată îndrăgostită de tata, cum nici de altcineva, ca-n romane şi filme, noțiunea de amor și cea de pasiune rămânînd pentru dânsa ceva din altă lume. N-am cunoscut niciodată ceea ce se cheamă iubire: de tatăl tău mi-a fost întotdeauna drag, aşa ca şi de tine - mi-a spus şi cred că nu altfel ar fi vorbit el despre ea.”

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania

„you·tópia”

Regia: Florian von Hoermann și Edith Buttingsrud Pedersen

cu Johanna Adam, Boldizsár Emőke , Yannick Becker, Daniel Plier, Daniel Bucher, Fabiola Petri, Lukas Redemann, Benedikt Häfner , Ana Tiepac, Ştefan Tunsoiu, Eva Frățilă, Patrick Imbrescu.