Caracterizarea personajului Niculăieş din povestea „Un om năcăjit”, de Mihail Sadoveanu Povestea Un om năcăjit, de Mihail Sadoveanu, aparţine genului epic deoarece gândurile şi sentimentele autorului sunt exprimate cu ajutorul personajelor şi al acţiunii, iar modurile de expunere se îmbină în mod armonios, predominând dialogul şi naraţiunea. Personajul principal prezentat de Sadoveanu în povestea Un om năcăjit este Niculăieş. El este tipul copilului maturizat înainte de vreme, cu un puternic simţ al realităţii dezvoltat în condiţiile lipsei de iubire şi de ocrotire. Am putea spune chiar că este tipul orfanului pe chipul căruia şi-a pus pecetea greul vieţii. Faţa lui trădează zbuciumul sufletesc: „Era un copilaş palid”. Dublul epitet „un copilaş palid şi mărunţel” creează imaginea vizuală a unei fiinţe fragede ca vârstă, faţă de care cititorul, identificat cu naratorul, simte o simpatie spontană şi o afecţiune necondiţionată. Diminutivele „copilaş”, „mărunţel” relevă, prin caracterizare directă, aspectul plăcut al copilului, conturând portretul fizic al personajului. Tot prin caracterizare directă, folosind ca mod de expunere naraţiunea, autorul creionează şi alte tuşe acestui portret: „Flăcăul cu care vorbeam era numai de-o şchioapă, (...) intrase în a opta primăvară a vieţii lui.” Niculăieş este îmbrăcat modest, fapt care atestă apartenenţa lui la o familie săracă şi numeroasă: „târa pe pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare”. Imaginea vizuală realizată prin comparaţia „şi scoase din cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă” sugerează bunul simţ şi politeţea acestui copil sărac. Frumuseţea tainică a puiului de om stă ascunsă în ochii lui vii şi grăitori, fapt reieşit prin caracterizare indirectă din metafora „ochii trişti, învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie”. Dialogul este un mijloc important de caracterizare. Prin el autorul, identificat cu naratorul, reliefează necazurile şi grijile lui Niculăieş. Tristeţea copilului cioban iese la suprafaţă prin glasul lui. Atât epitetul „glas moale” din metafora „glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie”, cât şi dublul epitet „glas subţirel şi peltic” arată profunda suferinţă a copilului. Durerea lui vine din faptul că i-au murit multe oi, motiv pentru care tatăl lui „blastămă şi suduie”. Gravitatea cu care îi povesteşte despre aceste necazuri arată că el ar dori să-l ştie pe tatăl său conştient de faptul că el nu este vinovat că au rămas numai şase oi. Şi în ziua aceea „unul cu căruţa i-a mai pălit o oaie”. Elementele de comunicare verbală şi non-verbală întregesc portretul moral al personajului. Durerea lui sfâşietoare sugerată de metafora „ glasul lui dintr-o dată scăzuse într-un tremur de lacrimi” provine din faptul că „mămuca lui murise în postul Crăciunului”. Verbele la prezent, la forma negativă, fac ca cititorul să participe direct la această dramă şi să simtă însingurarea orfanului: „Acu n-are cine mă spăla, n-are cine mă-ngriji... n-are cine-mi spune o vorbă bună...”. Semnele de punctuaţie sunt şi ele mijloace de caracterizare, punctele de suspensie marcând intensitatea emoţiei înecate în plâns a copilului. „Toiegelul alb” este un simbol al sprijinului divin şi vrem să credem că Niculăieş a învins, că s-a înălţat prin ani peste încercările vieţii.
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI NICULĂEŞ din opera literară „UN OM NĂCĂJIT, de Mihail Sadoveanu Tipul de Mijlocul de caracterizare caracterizare 0 1
Trăsături morale şi fizice
Exemplificare
2 I. Trăsături fizice Date de identificare a personajului: nume, vârstă, înfăţişare 1. Niculăeş e un băiat scund
3 “Băiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onişor ieşise cu şase oi la mugurul proaspăt al primăverii” “...intrase în a opta primăvară a vieţii lui “ “Era un copilaş [...] mărunţel”... “Copilul cel mărunţel îmi vorbea cu seriozitate şi cu durere”... ...”flăcăul cu care vorbeam era numai de-o şchioapă” ...” măruntul meu tovarăş” “ Era un copilaş palid şi mărunţel”... “Amintirea Irinei noastre trăia numai în copilul cel palid” “Ridică spre mine ochii trişti învăluiţi ca-ntr-o umbră cenuşie:” “Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă suna o suferinţă timpurie.” “Glasul lui dintr-o dată scăzuse într-un tremur de lacrimi.” ...”îmi răspunse serios cu un glas subţirel şi peltic”... “Copilul vorbea încet”... ...“glasul lui trist îmi suna necontenit în urechi.” ...”mă întrebă el ridicand spre mine fruntea pe care sta zimţuit, în neorânduială , păru-i buhos”... ...”o dezmierdare cu mâna pe fruntea lui cu păr zbârlit nu era o mângâiere pentru aces tom.” ...”târa pe pământul reavăn nişte
3. Băiatul avea o privire tristă, semn al unei premature suferinţe
realizată de către autor
CARACTERIZ ARE DIRECTĂ formulată direct
2. Copilul era palid la faţă, semn al condiţiilor de viaţă precare în care trăia
4. Glasul copilului era moale, subţirel şi peltic
5. Părul îi era ciufulit, zbârlit, în neorânduială,
6. Poartă sărăcăcioasă
îmbrăcăminte
7. Gesturile lui sunt specifice vârstei.
ciubote grele ale unui frate mai mare .” ...”scoase cu anevoie din cap pălărioara veche şi pleoştită”... ...”smârcâi din nas şi-şi trecu deasupra buzelor mânica lungă a antireului.” ...”apoi, acoperindu-se, ridică deasupra oilor toiegelul alb, îndemnându-le spre crâng.” 0
1
2 II.Trăsături morale 1.Are deprinderi ce dovedesc bunăcuviinţă salutând prin descoperirea capului.
Realizată de către autor
CARACTERIZARE DIRECTĂ formulată direct
2. Din felul în care vorbeşte reiese că în sufletul băiatului şia făcut loc o suferinţă timpurie.
3.Greutăţile vieţii l-au călit, lau maturizat încă de la această vârstă fragedă.
3 ...„scoase cu anevoie din cap pălărioara veche, pleoştită ca o ciupercă.” “Îmi dădu bună-ziua”... “Îmi dădu bună-ziua cu un glas moale în care parcă răsuna o suferinţă timpurie.” “Deşi “flăcăul” cu care vorbeam era numai de-o şchioapă, deşi intrase în a opta primăvară a vieţii lui, necazul lui era adânc şi serios.” „Copilul cel mărunţel vorbea cu seriozitate şi cu durere.” „Ofta ca un om năcăjit şi plin de griji ce se afla.”
4.Are suflet duios şi minte înţeleaptă ca ale mamei, sale plecată dintre cei vii prea “Duioşia şi înţelepciunea ei şi devreme.. ceea ce era în sufletul ei vis trecuseră în măruntul meu 5.Încearcă să înţeleagă rostul a tovarăş de drum.” tot ceea ce-l înconjoară. „Cocostârcii clămpăneau în smârcul de peste apă. El îi privea 6,Însănătoşirea mioarei îl cu luare aminte.” bucură (nu e un copil resemnat, pesimist). „Târziu, întorcându-mă, îl găsii 7.Suferinţa lui este adâncă şi înseninat căci mioara i se serioasă ca a unui adult. înviorase. Cu o custură cerca săşi facă o trişcă dintr-o rămurică de răchită.” ...”năcazul lui era adânc şi serios.”
Realizată de către personajul însuşi autocaracterizare 1
Realizată de către personajul însuşi autocaracterizare
CARACTERIZARE DIRECTĂ formulată direct
0
1. Niculăeş contribuie şi el, după puterile lui la rezolvarea treburilor gorpodăriei ieşind cu oile la păscut. Înţelege tainele şi rostul muncii. 2.La supărarea cauzată de moartea mamei se adaugă cea provocată de moartea oilor şi de fapta nerecunoscută a străinului. 3.Băiatul simte nevoia de a-şi uşura sufletul, mărturisindu-şi greutăţile întâmpinate în relaţiile cu alţii, dar şi în cele familiale. 4.Lipsa afecţiunii materne îi provoacă în suflet cea mai adâncă durere. 2 5. Lipsa comunicării interumane îi creează băiatului predispoziţie pentru joc. (vorbeşte cu oile şi cu păsările) 6.Nevoia de tandreţe şi de ocrotire se revarsă asupra oilor. 7.În ciuda vârstei fragede,Niculăeş se comportă ca un om mare. 8.Dovedeşte spirit justiţiar dorind să-l oblige pe făptaş la despăgubire.
„M-a trimis tătuca să le mai port.” „He, sunt eu vrednic, -am ce purta”... „Când ieşeam din sat a ieşit unul repede cu căruţa şi mi-a pălit o oaie. A dat-o jos. Acuma abia umblă şi abia suflă. Are să se ducă şi asta.” „Tătuca întruna blastămă şi suduie când cade câte-o oaie; da parcă eu ce-s vinovat ?” „Apoi nu ştii ? Eu n-am mamă. A murit în postul Crăciunului şi nea lăsat singuri.Acu n-are [...] vorbă bună.”
3 „Cum îţi mai este ? Te mai doare piciorul? Oaia răspundea behăind uşor şi dulce. Să nu mori că numai tu mi-ai mai rămas de la mama.” „Tu eşti bucuros şi fără grijă...” „- Da tu de ce mergi aşa de moale [...] ?Aşa-i că te doare ? Hai încet c-apoi în dumbravă te-i odihni.” „He, sunt eu vrednic; d-acuma nam ce purta, sunt supărat .” „Apoi eu mă duc să-mi mai port oile ... îmi zise el cu hotărâre.”
9.Moartea mamei sale i-a „-He dac-aş fi fost eu batăr ca produs o adâncă supărare în bădiţa Mihai l-aş fi apucat de suflet. piept şi l-aş fi scuturat: 10. Dovedeşte sensibilitate şi Măi, cum să-mi calci tu mie bunătate sufletească oaia?” ...”parcă nu mi-ar ajunge mie supărarea pe care o am.” „Cănd era mămuca bolnavă stăteam lângă dânsa să-i dau apă când îi era sete. Avea arşiţă mare.”
Rezultă din atitudine şi comportament
CARACTERIZARE INDIRECTĂ
1.Băiatul este sensibil la „ – Uite cocostârcii...” vederea semnelor naturii „ - Tu eşti bucuros şi fără grijă primăvăratice.(comuniunea cu !” natura) ...” rezemându-se înaintea mea 2.Copilul manifestă semnele în băţ, ca ciobanii.” apariţiei conştiintei de sine, ...”începu a-şi târî iar ciubotele prin acceptarea îndatoririlor grele îndemnând cu băţul oile inerente asigurării unei spre dumbrăvioara de la malul existenţe precare, Siretului.” comportându-se ca un adult „Eram singuri [ ... ] să nu spui la nimeni.” 3.Trece de la o stare sufletească la alta în funcţie de „De la un loc [ ... ] necontenit starea oiţei sale şi de aspectul cântecul.” naturii. „-Da'tu de ce mergi aşa de 4.Din întreg comportamentul moale? [...]ravă te-i odihni...” său se desprinde sensibilitatea „Şi de bună seamă [...] cu oile şi bunătatea lui sufletească. lui.”
Trăsături fizice 1. Niculăeş e un băiat scund----------------------------------2. Copilul era palid la faţă, semn al condiţiilor de viaţă precare în care trăia----------------Trăsături fizice 3. Băiatul avea o privire tristă, semn al unei premature suferinţe ----------------------4. Glasul copilului era moale, subţirel şi peltic--------------------------Trăsături fizice 5. Părul îi era ciufulit, zbârlit, în neorânduială,-------------------------------6. Poartă îmbrăcăminte sărăcăcioasă----------------------------7. Gesturile lui sunt specifice vârstei.------------------------------------------------Trăsături morale 1.Are deprinderi ce dovedesc bunăcuviinţă salutând prin descoperirea capului.-------------2. Din felul în care vorbeşte reiese că în sufletul băiatului şi-a făcut loc o suferinţă timpurie---------. 3.Greutăţile vieţii l-au călit, l-au maturizat încă de la această vârstă fragedă-------------------. Trăsături morale 4.Are suflet duios şi minte înţeleaptă ca ale mamei, sale plecată dintre cei vii prea devreme---------. 5.Încearcă să înţeleagă rostul a tot ceea ce-l înconjoară------------------------------. Trăsături morale 6. Însănătoşirea mioarei îl bucură (nu e un copil resemnat, pesimist).------------------------7.Suferinţa lui este adâncă şi serioasă ca a unui adult-----------------------------------
AUTOCARACTERIZARE 1. Niculăeş contribuie şi el, după puterile lui la rezolvarea treburilor gorpodăriei ieşind cu oile la păscut. Înţelege tainele şi rostul muncii. ----------------2. La supărarea cauzată de moartea mamei se adaugă cea provocată de moartea oilor şi de fapta nerecunoscută a străinului. -----------------------AUTOCARACTERIZARE 3. Băiatul simte nevoia de a-şi uşura sufletul, mărturisindu-şi greutăţile întâmpinate în relaţiile cu alţii, dar şi în cele familiale.-------------------------4. Lipsa afecţiunii materne îi provoacă în suflet cea mai adâncă durere--------------------------------
AUTOCARACTERIZARE 5. Lipsa comunicării interumane îi creează băiatului predispoziţie pentru joc.(vorbeşte cu oile şi cu păsările)---------------------------------------------6. Nevoia de tandreţe şi de ocrotire se revarsă asupra oilor----------------------------
AUTOCARACTERIZARE 7. În ciuda vârstei fragede,Niculăeş se comportă ca un om mare----------------------------------8.Dovedeşte spirit justiţiar dorind să-l oblige pe făptaş la despăgubire--------------------------------
AUTOCARACTERIZARE 9. Moartea mamei sale i-a produs o adâncă supărare în suflet---------------------------------------10. Dovedeşte sensibilitate şi bunătate sufletească-------------------------------------
CARACTERIZARE INDIRECTĂ 1.Băiatul este sensibil la vederea semnelor naturii primăvăratice.(comuniunea cu natura)--------2.Copilul manifestă semnele apariţiei conştiintei de sine, prin acceptarea îndatoririlor inerente asigurării unei existenţe precare, comportându-se ca un adult--------------------------
CARACTERIZARE INDIRECTĂ 3.Trece de la o stare sufletească la alta în funcţie de starea oiţei sale şi de aspectul naturii.--------4.Din întreg comportamentul său se desprinde sensibilitatea şi bunătatea lui sufletească.