Сontext Vasile TARLEV: «Greşala strategică şi tactică a PR-iştilor de la Kremlin» Pag. 2
Viața de partid Alegerile în Moldova: «mâna» Moscovei şi «urechile» Washingtonului
Să renaștem Moldova împreună!
Vedere Un sindicat criminal Pag. 3
Situaţie Chişinăuienii păcăliţi de 7,5 milioane lei Pag. 4
Pag. 4
№ 23 / 14 noiembrie 2014
Vadim MIŞIN: „Nu e nevoie de crearea unui partid ce ar apăra interesele vorbitorilor de limbă rusă – el deja există”
În legătură cu apariţia în Moldova a noi şi noi partide şi mişcări social-politice, analiştii vorbesc tot mai des despre necesitatea creării unei formaţiuni politice care s-ar concentra exclusiv asupra apărării intereselor vorbitorilor de limbă rusă. Despre cât de justificat ar fi un astfel de pas şi despre importanţa pe care o acordă Partidul «Renaştere-Возрождение» problemelor cu care se confruntă vorbitorilor de limbă rusă în Moldova, am încercat să aflăm de la liderul partidului, Vadim Mişin - De ce în perioada dezbaterilor electorale nimeni nu spune nimic despre ceea ce îi nemulţumeşte pe vorbitorii de limbă rusă? Să fi fost soluţionate oare toate problemele cu care se confruntă vorbitorii de limbă rusă sau e altceva la mijloc? - Pentru mine, la ora actuală, aceasta este una din cele mai arzătoare probleme. Poate chiar cea mai importantă. Şi nu vorbim doar de funcţionarea limbii ruse în Moldova, dar şi relaţiile interetnice. Această parte a problemei este trecută cu vederea. Şi ar fi absolut incorect şi nedrept dacă am formula reproşuri doar la adresa actualelor autorităţi. Din păcate, această chestiune este măsluită încă din 2001. La ce a condus politica promovată personal de Voronin imediat după venirea comuniştilor la putere? Nu există nici un fel de probleme interetnice. Eu sunt agreat şi de ruşi, şi de ucraineni, şi de moldoveni – de toţi. Şi se făcea câte ceva ba pentru unii, ba pentru alţii. Treptat, această atitudine şi-a asumat-o şi guvernarea actuală. Nu au introdus nimic nou. Ce-i drept, ei au o atitudine mai dură faţă de acest gen de probleme – au adăugat vizibilitate şi cinism. Dacă mai înainte, când ne întrebau pe noi (încă pe când eram în echipa lui Voronin) ce se întâmplă cu limba rusă şi de ce
statutul acestei limbi nu este ridicat la nivelul limbii de stat, aşa cum s-a promis, noi reuşeam să invocăm nişte argumente. Astăzi, actualele autorităţi nici nu se trudesc să le mai caute. Pur şi simplu evită problemele existente. Spun: „ei de ce aprindeţi iar focul acesta – e atât de neimportant”. Nu consideră necesar să se discute despre aceasta. - Dar poate într-adevăr nu ar trebui? Oamenii, într-un fel, s-au resemnat şi nu mai cred că în Moldova se mai poate face ceva în interesul vorbitorilor de limbă rusă. - Nu. Nu e chiar aşa. Problema nu doar că persistă – ea este una crucială. Şi nu de-acum, ci din anii ’90. Atâta doar că, periodic, s-a schimbat timbrul vocilor care au abordat această problemă. Ba erau cam înfundate, ba erau înăbuşite de problemele ce necesitau o soluţionare imediată, ba se manifestau de pe poziţia dominantă. Poziţia principială a partidului nostru este următoarea: problema aceasta nu poate fi pusă în coşul celor secundare sau mai puţin importante. Când sunt întrebat prin ce ne deosebim noi de alte partide, eu răspund: iată prin asta. Pentru că noi vorbim deschis despre prietenia cu Rusia, despre aprofundarea relaţiilor cu Rusia. Alte partide scriu în platformele lor: «noi pledăm
pentru relaţii bune cu toţi vecinii». Menţionează Ucraina şi cred că e suficient. Nu zic – trebuie să avem relaţii normale cu Ucraina. Dar nu vom avea niciodată pace şi armonie în ţară, dacă nu vom avea nişte relaţii bune şi de durată cu Federaţia Rusă. Indiferent de relaţiile pe care le vom avea cu România, Ucraina, Kazahstan sau alte ţări (faţă de care eu nu am nimic împotrivă) – numai că axa principală este Rusia. Pentru noi aceasta e o chestiune de bază. În al doilea rând – limba rusă. Da, oficial, nimeni nu s-a atins de limba rusă. Dar ea este vicleneşte asuprită, extrudată, spectrul ei de funcţionare este permanent îngustat. Din toate părţile. Treptat vom ajunge la linie dreaptă – când în general nu va mai fi utilizată limba rusă. Ne apropiem tot mai mult şi mai mult de acest moment. Să luăm, de exemplu, Codul educaţiei. A fost adoptat de Parlament în grabă. Practic a fost adoptat „cu ochii închişi”. Nu l-a citit nimeni, cu excepţia unui grup de experţi. În Legislativ, asupra acestui document nu s-a lucrat. L-au împins în organul legislativ şi l-au votat cu aplauze, fără a-i pătrunde în esenţă. Este inadmisibil ca documente atât de importante să fie adoptate în halul acesta. Acest Cod, deja este ca „o sabie a lui Damocles” de-asupra limbii ruse, mai bine
zis asupra studierii în limba rusă. Este un semnal alarmant şi o faptă gravă pentru ţară. Partidul «Renaştere-Возрождение» şi-a asumat ca sarcină principală lupta pentru nişte relaţii internaţionale normale şi pentru funcţionarea onorabilă a limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică. - În afară de relaţiile avantajoase cu Rusia şi studierea limbii ruse, mai este un set de probleme – participarea la administrarea treburilor publice, problema mass media. În 2006 a fost adoptat Codul audiovizualului de unde se vede clar tendinţa expulzării limbii ruse din mass media, prin reducerea procentajului de difuzare a emisiunilor în limba rusă. - Dacă analizăm problema din punctul acesta de vedere, autorităţile ne trimit la chioşc: «Mergeţi la orice chioşc din Chişinău şi o să vedeţi câte ziare în limbă română şi câte în limba rusă sunt!». Aproape că sunt doar ziare în limba rusă. Aşa spun cei de la guvernare. Dar nu e chiar corect. Într-adevăr, la chioşcuri putem vedea ziarele „Komsomolskaya Pravda”, „Argumente şi Fapte” şi altele, dar aceasta se explică prin faptul că sunt nişte ziare căutate. Însă, faptul că la posturile de televiziune situaţia e diametral opusă – aceasta e sesizabil. În sensul acesta, ascensiu-
nea emisiunilor în limba moldovenească este total nejustificată, mai ales că lasă de dorit şi din punct de vedere profesional. De exemplu, a apărut un nou post TV, iar majoritatea emisiunilor sunt în limba moldovenească. Dacă acest canal nu ar dubla 70% din emisia de la Bucureşti, dar ar încerca să creeze un produs propriu - peste o lună nu va mai fi privit de nimeni. Noi nu avem potenţial, oricât de regretabil nu ar suna. Noi încă nu suntem capabili să umplem 24 de ore de emisie cu emisiuni făcute profesionist, interesante în limba moldovenească. De aceea, excluzând emisiunile în limba rusă, pur şi simplu sunt retransmise în loc emisiuni de la Bucureşti. Telespectatorul rus refuză să privească astfel de emisiuni. Şi iarăşi ajungem la ceea ce am mai spus – limba rusă are din ce în ce mai puţin spaţiu de manevră în câmpul informaţional al Republicii Moldova. Iar în ceea ce priveşte participarea la procesul de luare a deciziilor şi ocuparea funcţiilor de stat, autorităţile invocă situaţia din Parlament. Dar Parlamentul este un organ electiv. Nu are nici
o treabă cu problema ca atare. Dacă vorbim de formarea organelor puterii statale, Guvernul, aparatele ministeriale, agenţii şi alte structuri regulatorii – acolo practic lipsesc vorbitorii de limbă rusă. Ni se spune: trebuie să vorbiţi limba moldovenească. Dar eu ştiu foarte bine că avem astăzi destul de mulţi tineri care cunosc foarte bine limba de stat. Cu toate acestea, ei nu pot răzbate spre funcţiile publice. Putem vorbi de un soi de discriminare în acest caz, dar toţi se fac că nu văd asta. Cel mai interesant e că nu observă asta nici Europa. Sau poate se face că nu vede. - Poate că anume acum ar fi cazul să apară un partid care s-ar ocupa exclusiv de apărarea intereselor vorbitorilor de limbă rusă? - Noi suntem gata să ne asumăm un astfel de angajament – să punem această chestiune în capul mesei. Şi deja am făcut asta. După dezideratul privind apărarea statalităţii moldoveneşti, noi ne-am fixat un al doilea obiectiv – apărarea vorbitorilor de limbă rusă. În acest sens avem în vedere întregul set de probleme ce derivă de aici.