advertise.in7 by Advice Students

numărul 7/ octombrie 2010

advertise.in 1

publicitate@advicestudents.ro

2â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

de Maria Năzdrăvan

Vă mai aduceţi aminte de compunerile despre toamnă de când eram mici? Despre cum sunau cam la fel de la an la an, că doar toamna e mereu aceeaşi, nu? Frunze ruginite, ghiozdane, copii mergând alene spre şcoală, stoluri de păsări călătoare, struguri şi vin şi aşa mai departe... Ei bine, aici, la ADVICE Students, fiecare toamnă e diferită. Pregătirile de toamnă au început încă de prin iunie, când ne-am pus pe planificări pentru proiecte. Am muncit o vară întreagă, dar ne-am şi distrat din plin, după cum veţi afla în paginile ce urmează. Ce-am pregătit? O revistă nou-nouţă, de care suntem cum nu se poate mai mândri, şi pe bună dreptate: rubrici noi, un format nou – pătrat! – şi mult, mult entuziasm. O revistă care să radieze de funkyness şi să vă molipsească pe toţi cu bucuria pe care noi o simţim de fiecare dată când finalizăm un proiect. Şi pentru că e toamnă, asta înseamnă că suntem în plină recrutare. Formulare, şedinţe, multe „băăă, cum ar fi să...”, râsete şi planuri pentru tine, viitor voluntar cu pasiune sau participant la proiecte. Şi ca să nu mă mai întind mult la vorbă, te invit să dai pagina şi să te bucuri de ce ţi-am pregătit. Continuăm discuţia pe pagina noastră de Facebook, unde abia aşteptăm să-ţi auzim părerea. Pe curând!

advertise.in 3

Cuprins Cuprins

ADVICE te învaţă să înveţi

NON STOP idea spreading

12 16

22 DOR vs TATAIA

HEY, WHIPPLE, încearcă asta!

19 ADFEL de metaforă 4 advertise.in

JURNAL DE BORD în 3 acte

SHOW OFF

34 RECRUTARE reloaded

TOP 5 mituri despre publicitate

CE N-A MERS?

CANNES-LIONS 2010

58 6 METODE super științifice... advertise.in 5

Q 6â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

question mark

Interviu cu Andra Oprişan alumnus ADVICE Students

oţi cei care o cunosc pe Andra Oprişan ştiu că e un om de la care ai întotdeauna ceva de învăţat, atât în ceea ce priveşte ADVICE-ul, cât şi experienţa de student. Şi poate primul lucru pe care îl înveţi de la ea este acela că ADVICE înseamnă a învăţa, a întreba şi a te dezvolta. advertise.in a stat de vorbă cu Andra pentru a afla mai multe despre experienţa ei în organizaţie.

a.in: Întrebările clasice: de ce organizaţie studenţească şi nu un job şi de ce ADVICE Students? AO: M-am gândit eu că aceasta va fi prima întrebare. Probabil pentru că este o întrebare pe care şi-o pun mulţi studenţi. Şi cred că cel mai bun răspuns este să enumăr toate motivele pe care le-am descoperit eu în cei 4 ani de ADVICE. 1.Pentru că voluntariatul este fun şi îţi oferă posibilitatea de a lucra alături de prieteni de vârsta ta cu aceleaşi interese şi pasiuni.

de Dionisia Sandu

2.Pentru că înveţi făcând şi nu citind (ca la şcoală) sau uitându-te la alţii (ca în primii ani de job). 3.Pentru că ONG-ul studenţesc face legătura dintre şcoală şi viitorul profesional, oferindu-ţi o perspectivă nouă asupra posibilităţilor de dezvoltare şi pentru că este o bună rampă de lansare. 4.Pentru că îţi oferă posibilitatea să experimentezi, să încerci lucruri pe care într-o companie nu ai ocazia să le încerci. Aşa îţi dai seama ce îţi place să faci. Majoritatea studenţilor vin în ADVICE pentru că sunt creativi şi pentru că vor să fie Art Directori sau Creative Directori. Şi cam atât. Aici ajung să-şi dea seama că vor sa fie Designeri de brand, Account manageri, Sales manageri, să coordoneze recrutări, să fie project manageri, traineri, să facă PR, să fie Marketing Manageri la client, să facă marketing social, să studieze comportamentul consumatorului, să fie web designeri, să fie Copywriteri, editori, and so on and so forth.

advertise.in 7

8â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

5.Pentru că îţi oferă mediul şi resursele necesare pentru a-ţi pune în aplicare ideile. Ţi-ai dori să scrii pentru o revistă: aici poţi; ţi-ai dori să faci un afiş, aici poţi etc. ONG-urile studenţeşti sunt mult mai deschise către idei noi, curajoase şi nebune decât sunt companiile. Pentru că îşi permit. 6.Pentru că poţi greşi şi, mai ales învăţa din greşeli (evident, nu major şi nu inţentionat, doar ca să vezi cum reacţionează colegii). 7.Pentru că în 3 ani poţi creşte (ierarhic vorbind) aşa cum într-o companie ai putea doar în vreo 15 ani. În 2-3 ani poţi conduce o organizaţie de 40-50 de membri, poţi gestiona bugete de mii de euro sau coordona proiecte cu o acoperire media demnă de festivalurile mari de publicitate? 8.Pentru că voluntariatul te face să te simţi important, să fii cineva, să faci ceva care contează. Vei lucra aşa cum ai lucra într-o companie de nivel mediu cu bugete, oameni, parteneri şi, mai ales, responabilităţi reale. 9.Pentru ca poţi vizita ţări europene, prin intermediul programelor de youth exchange 10.Pentru ca ADVICE îţi oferă şansa unică de a fi un insider în industria publicităţii din Romania, de a cunoaşte profesionştii din agenţii şi de a înţelege cum funcţionează acestă industrie 11.Pentru că atunci când vei aplica la un master în străinătate sau la un alt program de studii în afara ţării, voluntariatul va fi unul dintre cele mai importante puncte forte ale CV-ului tău. 12.Şi pentru că sunt lucruri pe care le poti face doar în anumite perioade ale vieţii. Job poţi avea (şi vei avea) toată viaţa, dar voluntariat într-un ONG studenţesc nu poţi face decât în perioada studenţiei. a.in: Îti mai aminteşti prima ta zi în organizaţie? Cum ţi s-a părut? AO: Sincer, nu am în minte o anumită zi pe care să o fi marcat-o ca „prima zi din ADVICE”. Dar îmi amintesc interviul de recrutare, unde mi-au pus nişte întrebări teribile, care

n-aveau nicio legătura cu ce îmi inchipuiam eu pe atunci că ar trebui să fie întrebată la un „interviu serios”. Îmi mai amintesc prima întâlnire din perioada de probă, într-o sală de curs din Cibernetica, cu încă 40-50 de adviceri wannabes. Îmi amintesc primul prieten pe care mi l-am făcut în ADVICE (Vlăduţ, un om extraordinar, care mi-a fost alături toţi cei 4 ani şi care a rămas şi acum în grupul restrâns al prietenilor mei). Apoi prima sedinţă generală şi dezamăgirea enormă de

Spiritul revoluţionar este pasiunea, creativitatea şi dorinţa de a schimba ceva, de a aduce un plus de valoare comunităţii în care trăieşti, lucrezi şi înveţi. a nu fi acceptată în departamentul de PR&Marketing, meccaul tuturor bobocilor, ci în departamentul de Logistică& IT (actualul IT&Online). Au fost multe zile în Advice care ar putea fi „prima”. Toate au marcat un prag şi inceputul unei noi experienţe. a.in Ai făcut 3 ani parte din board-ul organizaţiei, dintre care 2 ani ca preşedinte. Care au fost cele mai mari provocări cărora a trebuit sa le faci faţă şi ce ai învăţat în urma fiecăreia dintre ele? AO: Well, provocările au fost de fiecare dată altele, pentru că de fiecare dată au fost alţi oameni. În primul board (februarie 2007- iunie 2007) provocarea a fost să mă integrez: eram un boboc ajuns oarecum pe nepregătite într-un loc cu „oameni mari” şi mă simţeam mică şi lipsită de experienţă. Mi-era frică să nu zic ceva greşit, să nu supăr pe cineva, să nu îi fac pe ceilalţi să râdă de mine. În acest board, pot spune că am învăţat să învăţ. Al doilea board a fost cel din 2007-2008, format din membrii ADVICE alături de care am intrat în organizaţie, iar principalele provocări au fost acelea de a învăţa împreună, pe

advertise.in 9

drum, ce înseamnă să conduci o organizaţie. În acest board am învaţat să lucrez în echipă, să iau decizii şi să îmi asum resoponsabilităţi. Al treilea board din care am facut parte a fost boardul pe care l-am condus în primul an de mandat ca preşedinte (mai 2008 - mai2009). Aici, problema pe care mi-am pus-o a fost aceea de performanţă. Principala provocare a fost aceea de a pune în practică toate schimbările şi planurile pe care le făcusem. Desigur, nu ne-au ieşit toate, ar fi fost prea de tot, dar nu ne-a mers nici rău, dovadă faptul că 2008-2009 a fost un an în care au aparut multe proiecte noi (advertise.in este unul dintre ele), s-au adus îmbunătăţiri la structura departamentelor, la modalitatea de organizare a proiectelor, la procesul de recrutare. În acest board am învăţat să planific, să fiu strategică, dar creativa :) şi să dau mai departe. Al patrulea board a fost poate cel mai provocator dintre toate. A fost momentul în care am simţit diferenţa dintre generaţii (într-o organizaţie studenţească o generatie apare o dată la un an, iar in mediul studenţesc o dată la 3 ani, odată cu încheierea unui ciclu de licenţă). Atât în organizaţie, dar în special în board mi-am luat un oarecare rol de mentor. Am încercat să fiu mereu lângă oamenii din board, lângă project manageri, lângă oamenii care aveau cel mai mult nevoie de ajutorul meu. Principalele provocări pe care le-am întâmpinat au fost comunicarea constantă, relaţia cu ceilalţi membri ai board-ului şi lipsa timpului. Tot anul acesta am lucrat full time, am avut ADVICE-ul, am avut şcoală, licenţa, admiterea la master şi o viaţă personală (aproape :) ). Toate astea s-au adunat si nu mi-au dat mereu cu +. În acest board am învăţat cât de importantă este relaţia unu-la-unu într-o organizaţie şi cât de multă influenţă poate avea un singur om asupra întregii organizaţii, să privesc în ansamblu şi să acţionez local. a.in: Se ştie că în ADVICE nu e nimic mai vehiculat decât „spiritul revoluţionar”. Cum l-ai descrie tu, ce a însemnat

10 advertise.in

pentru tine şi cum l-ai „văzut în acţiune”? AO: Spiritul revoluţionar este pasiunea, creativitatea şi dorinţa de a schimba ceva, de a aduce un plus de valoare comunităţii în care trăieşti, lucrezi şi înveţi. L-am vazut în acţiune în organizarea proiectelor, atunci când membrii echipei de proiect se dau peste cap să aducă cei mai buni speakeri şi traineri, să facă rost de bani pentru a-şi pune în aplicare toate ideile, să găsească parteneri media care să promoveze evenimentul, să recruteze cei mai buni studenţi, să fie mereu peste tot şi aşa mai departe. Am văzut spiritul revoluţionar în momente în care am reuşit să umplem sălile evenimentelor noastre cu sute de studenţi, în momente în care presa vorbea despre reuşitele nostre, în momente în care auzeam studenţii pe stradă sau în metrou vorbind despre ADVICE sau citind revista noastră. a.in: Care crezi că e cel mai important lucru pe care îl laşi în urma ta în ADVICE? AO: Îmi place să cred că am adus în ADVICE mai multă energie, mai multa pasiune. Am să o spun pentru că oricum s-a lăsat aşteptată în interviul ăsta: cred (şi sper) că las în urma mea dorinţa voluntarilor de a adăuga valoare muncii lor, proiectelor la care participă, task-urilor pe care le îndeplinesc, de a face şi mai mult decât au făcut generaţiile dinaintea lor. a.in: Cum te-a ajutat pe tine ADVICE să te dezvolţi? AO: Îmi place să spun că ceea ce dai organizaţiei, ea îţi dă înapoi dublu. Şi cred că pentru fiecare gram de energie pe care l-am depus am primit înapoi 2 grame de experienţă. Majoritatea lururilor pe care le-am învaţat, le-am învăţat în situaţii real-time, real-life. Aş putea spune că am învăţat mult din nevoie şi că am învăţat de multe ori singură. Dar toate lucrurile astea au rămas foarte puternic întipărite. Cât despre felul în care am interacţionat cu membrii organizaţiei, cred că aproape fiecare om pe care l-am cunoscut în ADVICE şi alături

de care am lucrat şi-a lăsat amprenta asupra mea. a.in: Fiecare persoană are pe listă cu „things to do” şi „things that must be avoided”. Cum ar arăta lista asta dacă ai întocmi-o pentru un proaspăt admis în organizaţie referitor la lucrurile pe care şi nu trebuie să le facă aici? AO: Cred că pe lista de „to do-uri” aş trece: sa te implici în toate activităţile organizaţiei, să participi la şedinţe, la toate ieşirile (party-urile sunt something to remember), la traininguri, să te implici în cât mai multe proiecte şi la cât mai multe etape de dezvoltare, să spui ce îţi place şi ce nu, să ceri ajutorul, să pui întrebări şi să ceri feedback şi să nu laşi lucrurile promise neterminate. Iar pentru „don’ts” aş zice: să nu vii în ADVICE doar pentru a-ţi umple CV-ul cu ceva, să aştepţi să fii rugat ca să te implici, să nu încerci să faci chiar şi lucruri la care nu te-ai gândit, să fii mereu împotrivă. a.in: Şi acum pentru fun area: încearcă să asociezi ADVICE Students pe rând cu: un animal, o plantă, o aromă de îngheţată şi o destinaţie turistică! Motivează-ţi fiecare asociere. AO: Un animal – cameleon. Pentru că, la noi, „creativity comes in many shapes”. Fiecare advicer este atât de diferit, atât de colorat, are o personalitate atât de interesantă. Dar, până la urmă pe toţi ne uneşte pasiunea pentru publicitate şi gândirea revoluţionară, atribute care se reflectă în proiectele pe care ADVICE Students le face. O plantă – iedera: pentru că e agăţatoare şi se întinde repede. Aşa vrem să fim şi noi: să urcăm mai sus şi mai sus, să ne prindem bine acolo şi sa ne îndindem mai mult, mai mult… Îngheţată – sorbet cu fructe de padure. Nu ştiu de ce. Aia îmi place mie :P Destinaţie – Neverland : Unde poţi să visezi, cu picioarele pe pământ totuşi, unde totul e (aproape) cum vrei tu. Dar, dacă vrei să zbori, you really need to focus on that :)

Ani petrecuţi în ADVICE: 4 Funcţii ocupate: Executive Logistică & IT (4 luni), Manager Logistică & IT (1 an şi 8 luni), Preşedinte (2 ani), Project Manager Teach Me 3 (2008). Proiect preferat: Plant Your Brand, pentru că a fost diferit, îndelung aşteptat, foarte bine făcut şi pentru că a ramas (cel puţin pentru moment) un proiect „de referinţă”. Cel mai important lucru care ţi-a rămas în urma experienţei ADVICE (l-ai învăţat, te-a marcat etc): Răspunsul la întrebarea „Ce vreau să mă fac când voi fi mare?”. Voluntariatul mi-a dat posibilitatea de a experimenta suficient de mult cât să înţeleg şi să realizez ce vreau să fac în viitor, de ce, cu cine, când şi cum. And it’s pretty damn big. Da, mai sunt multe altele (prieteni, lecţii învăţate, idei, locuri, momente), dar dacă e să aleg unul singur, acesta este.

advertise.in 11

Non stop idea spreading ...sau cum se transmite local virusul TED

interviu de Andreea Şpilca Ştim cu toţii depre filmuleţele TED, fie că am prmit un link de la un prieten, fie că le-am descoprit întâmplător pe Facebook. Cei mai curioşi dintre noi au accesat site-ul oficial şi au înţeles ce înseamnă cu adevărat TED: oameni deosebiţi, cu poveşti deosebite care merită să fie spuse şi altora şi cu un interes extraordinar de a le împărtăşi şi celorlalţi. În câteva cuvinte, „Ideas worth spreading”. Odată ce fenomenul a luat amploare, organizatorii s-au gândit la o modalitate de a face conferinţele TED accesibile cât mai multor oameni. Aşa a apărut TEDx, copilul TED, conferinţe locale şi independente. advertise.in a vrut să afle mai multe detalii despre ce înseamnă TEDx România, aşa că a vorbit cu Carmen Oprea- Conference manager, una dintre persoanele care s-a ocupat de organizarea evenimentului. Iată ce am aflat:

ad.in: Câte din cele peste 750 de filmulețe publicate ai văzut? CO: Am dezvoltat un mic obicei din a mă uita la fimulețe TED pentru inspirație, seara, sau câteodată chiar în timpul zilei, înainte de o întâlnire sau pur și simplu pentru a-mi aminti câteva dintre lucrurile pe care le-am aflat pe TED.com și încerc să le implemetez zi de zi. Sincer, nu m-am gândit niciodată câte filmulețe am urmărit în total, sunt unele pe care le-am văzut în repetate rânduri și îmi place să le revăd constant, sunt multe pe care le-am vizionat de-a lungul timpului, dar și multe pe care urmează să le descopăr. Dat fiind faptul că

12 advertise.in

de cele mai multe ori când cineva menționează un film TED îl știu, cred că jumătate dintre ele le-am vazut. ad.in: Care este filmul preferat, care te-a inspirat dintre cele pe care le-ai văzut publicate pe site-ul TED? CO: Preferatul meu e Hans Rosling, fiind cel prin care am descoperit TED în 2006, și se numea Myths about the developing world. Toate următoarele lui discursuri mi-au plăcut și cred că sunt mare fan. Îmi place mult Sir Ken Robinson în aparițiile lui pe TED, îmi place Gladwell, Isabelle Alende

și Elizabeth Gilbert pe care i-am descoperit pe TED și apoi în cărțile lor; mi-au plăcut Bono, Steve Jobs, Benjamin Zander și Branson. Muuuulte! ad.in: In ce fel poţi spune că te-a influențat „fenomenul” TED până în acest moment ? CO: TED e ca o enciclopedie contemporană unde informația vine în secvențe de până la18 minute, interactive, structurate și fantastic de inovatoare. Cred că m-a făcut mult mai curioasă, mai conectată la dezvoltările din diverse domenii, mai creativă și mi-a provocat mintea de multe ori la idei care ar putea să fie implementate în România. În plus, din aprilie 2009 de când facem TEDxBucharest, mi-a devenit parte din activitatea de zi cu zi. Aici, cu siguranță nu greșesc dacă zic că e partea din zi către care mă dedic cu cea mai mare pasiune și interes și care, prin oameni și dezvoltarea pe care a luat-o proiectul, m-a învățat cele mai multe lucruri.

ad.in: Care a fost momentul, click-ul când ți-ai zis „da, merită să organizăm un eveniment TED în România”? CO: În momentul în care am văzut că TED a lansat programele TEDx, evenimente cu același concept, dar organizate local și independent, am simțit și am știut că merită. Și de atunci nu am niciun dubiu. E grozav când oamenii confirmă asta în întâlnirile pe care le avem, când cineva care descoperă TED prin noi ne scrie entuziasmat de descoperirea făcută, sau când descoperim fani TED în România la fel de entuziasmați ca noi. ad.in: Povestește-ne un pic despre echipa TEDxBucharest și despre cum v-ați organizat. CO: Echipa TEDxBucharest e grozavă, e tânără, e entuziastă, învață zi de zi și are planuri mari. În momentul aplicării pentru organizarea primului eveniment TEDxBucharest, ne-am gândit imediat la oameni care plăceau TED și care s-ar fi

advertise.in 13

implicat cu drag în această inițiativă. Reacția tuturor a fost pozitivă și am format o echipă de tineri profesioniști. Am fost norocoși pentru că atunci când motivele care te leagă sunt de natura unei pasiuni atât de puternice precum TED poate să nască, alături de impactul pe care simți că poți să îl ai în România, echipa se sudează natural, iar implicarea şi dedicarea vin de la sine.

Anul acesta ne-am asumat un mare risc propunând publicului oameni pe care noi îi considerăm foarte valoroși, chiar dacă nu au fost până acum în atenția reflectoarelor. ad.in: Care a fost cel mai mare challange în organizare? CO: Cred că cea mai mare provocare pentru noi e de a încerca să aducem cât mai mult din ceea ce înseamnă conferințele TED în România. Asta inseamnă foarte multă atenție la detaliile implicate, o experiență fantastică pentru audiență, parteneri cu adevarat alături de noi, care să ne cunoască și să ne înțeleagă, cea mai bună calitate în tot ceea ce oferim și, nu în ultimul rând, găsirea celor mai potriviți oameni care să fie pe scenă. ad.in: Care au fost primele reacții ale românilor după prima ediție TEDxBucharest? CO: Am avut în sală peste 100 de oameni care ne-au transmis cele mai bune gânduri și încurajări după prima ediție din 16 Octombrie 2009. In plus, am avut reacții pozitive din partea presei și a jurnaliștilor care au fost prezenți. De ce? A fost o zi de inspirație, de inovație și de discuții cu sens între mulți oameni de bine. Pe scenă au vorbit oameni ce reprezintă mult în domeniile lor valoare, care au prezentat proiecte de mare impact pentru România, idei de valoare și care ne-au deschis și bucurat mintea pentru o zi. A fost punctul de plecare care ne-a dat încredere să vrem să facem mult mai multe.

14 advertise.in

ad.in: Cum ați ales speakerii pentru eveniment și care au fost reacțiile acestora când au primit invitația? (îmi imaginez că e „a big deal” să fii invitat să vorbești pentru TED) CO: Selecția vorbitorilor e un proces continuu și la care suntem foarte atenți. Așa cum ziceam mai sus, ei sunt unul dintre cele mai importante aspecte ale unei conferințe TED. Ne-am văzut cu foarte mulți oameni, am căutat recomandări, am făcut research, am lucrat cu cele mai bune instituții din fiecare dintre domeniile pe care doream să le avem prezente pentru recomandări, am analizat împreună cu TED Global. E un proces complex în care căutăm indivizi remarcabili, atât profesional, cât și personal, cu idei care merită împărtășite. Pare simplu dar, ca toate lucrurile care par simple, nu e. Anul acesta ne-am asumat un mare risc propunând publicului oameni pe care noi îi considerăm foarte valoroși, chiar dacă nu au fost până acum în atenția reflectoarelor. Suntem norocoși, reacția lor e foarte bună, sunt foarte deschiși și, împreună, ne pregătim mult pentru ca totul să iasă bine. ad.in: Ce plănuiți pentru ediția din octombrie 2010? CO: În 15 Octombrie 2010, se întâmplă TEDxBucharest 2010. Raluca van Staden, Oana Pellea, Cătălin Ştefănescu, Adrian Bejan, Mihai Panaitescu şi Andrei Stoica sunt o parte dintre românii extraordinari ce vor vorbi la TEDxBucharest. Cum detectezi tulpini cancerigene în doar şase minute cu o invenţie autohtonă, folosirea umbrei pentru identificarea unui infractor prin satelit, de ce designul de viitor e făcut de tineri şi ce înseamnă în 2010 cuvântul cultură sunt întrebări la care răspund ideile lor. Pentru că ideile bune merită împărtăşite, conferinţa va fi şi în 2010 un spaţiu al inovaţiei, o escapadă din rutina truismelor şi o incursiune într-o joacă a conceptelor. O să fie, cu siguranță, conferința toamnei în România.

brush up

advertise.in 15

Hey, Whipple, ~ INCEARCA ASTA! de Maria Năzdrăvan

Luke Sullivan e un om foarte fain. Are conturi de Facebook şi Twitter unde postează chestii amuzante şi îţi mulţumeşte pentru RT-uri. Scrie pe blog despre campaniile lui preferate şi păstrează mereu acelaşi ton simpatic, de parcă n-ar fi un nenea bătrânel cu peste 30 de ani experienţă în publicitate. Iar cartea lui este fantastică şi un bun punct de pornire pentru cei care aspiră să devină copywriteri.

ovestea începe de la o reclamă veche pentru hârtia igienică Charmin, produsă de Procter&Gamble, care îl avea ca star pe domnul Whipple: El apărea neinvitat pe ecranul televizorului meu, privind peste ochelari şi ţuguindu-şi buzele la doamnele din alimentară. Două doamne între două vârste, care se presupune că aveau liceul sau chiar o facultate, stăteau lângă rafturi şi încercau să pună mâna pe sulurile de hârtie igienică. Whipple le mustra,

16 advertise.in

dând din deget: "Vă rog să nu puneţi mâna pe Charmin". După ce doamnele plecau, el însuşi punea mâna pe hârtie, strângând-o la piept, pe furiş. Sullivan începe cartea dărâmând un mit, pe care nu pot decât să i-l confirm. E greu să lucrezi în publicitate. Aşa că încerci să îţi faci stiloul să meargă. Şi începi lucrul. Iar a lucra, în meseria asta, înseamnă să te hobezi la pantofii partenerului tău. Sunt mai multe mituri care se dărâmă aici, de fapt.

Toată lumea luptă să pună mâna pe un cont TV. Toată lumea vrea să facă reclamele color din reviste. Şi, după aceea, vine radioul. vei face. Vei umple pagini întregi de încercări, şi vei tăia fără milă versiunile mai slabe ale ideilor tale. Sullivan pune mare accent pe simplitate: dacă e simplu, e mai uşor de reţinut, se distinge în tumultul advertisingului şi e mai credibil. Simplu înseamnă măreţ. Printează cuvintele astea trei pe o foaie mare şi lipeşte-o deasupra monitorului. Repetă-le

până simţi că tu te-ai gândit la ele, fă un cântec cu refrenul ăsta, orice, doar să le ţii minte mereu. Pe la jumătatea cărţii, trece la lucruri mai practice. Ne învaţă să scriem un body copy. Apoi ne spune cum se fac reclamele TV: cum se scrie pentru TV, cum se face un storyboard, cum faci un casting şi cum se lucrează cu actorii. Cu alte cuvinte, radioul e un fel de Betty cea Urâtă a mediilor pe care le poţi folosi. Cum să spun tot ce vreau în numai câteva secunde, başca fără imagini, şi să mă mai şi aştept să îmi crească vânzările după asta? Ei bine, se poate. Sullivan vine cu un şir de sfaturi foarte pertinente despre cum să scrii pentru radio, astfel încât să reuşeşti să creezi o reclamă cât se poate de vizuală, fără să te străduieşti prea tare să fii amuzant şi fără să exagerezi cu SFX-urile. Şi după toate lecţiile de copywriting, urmează o serie de lecţii mai grele. Să le zicem de viaţă. Cum să nu ajungi în agenţii proaste. Cum să le supravieţuieşti clienţilor. Cum să te descurci cu clienţi care cred că ştiu mai mult advertising decât tine. Cum să nu te trezeşti cu "cătuşele de aur" şi cum să eviţi contactul cu Prima Donna. Şi, desigur, ce înseamnă toate astea. Vei afla cum să te promovezi la început, chiar dacă lucrezi singur. Iar în încheiere, câteva pagini motivaţionale despre meseria de copywriter, ca să îţi revii şi să te apuci de lucru la portofoliul ăla pe care îl tot amâni de săptămâni întregi.

Cele şase faze ale unui proiect de advertising: Entuziasm  Deziluzie  Panică  Căutarea vinovaţilor  Pedepsirea inocenţilor  Laude şi onoruri pentru cei care nu s-au implicat Ceea ce a fost odată un banc agăţat de un board a devenit crunta realitate. Ce a început cu entuziasm s-a sfârşit cu căutarea unei alte agenţii.

No quotation, just this evil idea. I'd love to change my "relationship status" on Facebook to something trashy like "single & horneee" and then just wait around to see the look on my wife's face when she notices it.

advertise.in 17

brush up

Unu, publicitatea nu înseamnă doar creaţie. Doi, creaţia nu e ceva pentru toată lumea, şi în mod sigur nu presupune să ai cele mai cool haine, să fumezi şi să bei toată ziua în speranţa că ideile vin oricum. Cel puţin nu pentru majoritatea reprezentativă. De ce e cartea asta atât de bună? Pentru că dă sfaturi pertinente. Nu unul, ci sute, organizate frumos, pe capitole, astfel încât să poţi oricând să o deschizi unde ai nevoie când te-ai blocat. Pentru început vorbeşte despre cum să începi o reclamă. Despre ce înseamnă să îţi ştii produsul, să faci reasearch şi să îl studiezi cu atenţie şi în final să găseşti acel unic atribut al produsului tău care îl diferenţiază de competiţie. Odată ce ai lucrurile astea în minte, trebuie să concepi reclama. Te gândeşti la mediul în care va fi difuzată şi la oamenii care o vor vedea sau auzi. Apoi te gândeşti ce vrei să spui, şi cum o

18â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

brush up

de Anca Panţuş

ât de grele sunt începuturile! Să începi să citeşti, să începi să scrii, să începi să emiţi primele judecăţi de valoare din viaţa ta… să începi să spui replici bune când te provoacă cineva (nu dintr-alea repetate în oglindă). Inceputul e cu atât mai anevoios cu cât sarcina pe care o ai de îndeplinit se întinde în faţa ta în toată splendoarea ei; în aşa fel încât poţi să vezi cât de mult o să-ţi ia să o duci la bun sfârşit, câte ai de făcut şi cât efort trebuie să investeşti. Înţelegeţi, deci, cât îmi e de greu să explic cum e să fii particpant Adfel, când aşa ceva nu se explică, ci se face. Dar mă gândesc la o metodă prin care să reduc considerabil transpiraţia creieraşului meu, chiar dacă asta înseamnă să lucrez mai mult cu muşchii imaginaţiei voastre.

advertise.in 19

20 advertise.in

se întâmple. Aşa că atunci când Costin Radu ne-a prezentat primul exerciţiu de introdus în program, am crezut că dacă îl învăţăm foarte bine, lumea e a noastră şi ideile pentru îndeplinirea taskului or să curgă şuvoi. Asta a fost în prima zi.

izualizaţi asta: suntem într-o sală de aerobic. Cele trei colege, colegul meu şi cu mine suntem echipaţi în trening, adidaşi şi facem încălzirea pentru ceea ce se poate numi sesiunea cea mai intensă de sport din vieţile noastre. Nu mai cârcotiţi pe la colţuri, imaginea nu are nimic gay în ea. Nu că aş avea ceva cu minoritatea în cauză, dar totul se petrecea în modul cel mai heterosexual posibil, so stay with me. Eram în etapa schimburilor de replici politicoase. Ne tratam cu „Ce fel de gantere preferi tu?” şi cu „Sunt impresionată de cât de mult poţi să ridici”. Echipa noastră era născută de vreo 20 de minute, deci încă nu erau prea multe de spus. Pornisem la drum … pardon, antrenament cu taskul pe care ni-l încredinţase Sonia Micu de la Coca-Cola. Teoretic, fiecare dintre noi se specializa pe câte o mişcare mai spectaculoasă de exersare a muşchilor: planning, art, copywriting, client service. Practic, cu toţii eram novici, entuziasmaţi şi semi-necunoscători în legătură cu ce avea să

n următoarea zi, al doilea trainer al nostru, Ştefan Stroe, ne-a introdus o nouă mişcare care se puncta serios de către juriu, dar mai ales de către publicul nostru target. În momentul ăla aş fi preferat să jonglez cu haltere sau să alerg 100 de metri garduri. Pentru că exerciţiul s-a dovedit a fi destul de descurajator pentru fragila noastră echipă. Şi nici ochiul critic nu ne-a slăbit doar pentru că eram la început şi nepricepuţi. Firava noastră idee de program a fost făcută knock-out şi aruncată într-un colţ al sălii de aerobic, cu şanse minime de resuscitare. După care, Ştefan a aplicat echipei noastre o serie de flotari energice şi nişte tracţiuni dătătoare de viaţă, ameninţând că nu putem să aducem programul

pentru Cola Zero la forma lui maximă daca noi înşine nu suntem în formă maximă. Epuizaţi şi cu o dorinţă nedeclarată de a fi niţel reanimaţi, ne-am pus din nou pe treabă.

upă care au urmat cele trei zile de creaţie. Sună la fel de apocaliptic pe cât a fost. Gândiţi-vă că noi făcuserăm exerciţii pentru abdomen, ne muncisem puţin muşchii de la picioare şi lucrasem niţel şi cu braţele. Când i-am prezentat ideea noastră, Titus Dumitrescu s-a lăsat uşurel pe spate şi a declarat cu o voce părinteasca „Şi posteriorul?”. Sigur, nu s-a exprimat aşa decât în scenariul dedicat teatrului meu interior. Ne-a spus, totuşi, că pierdeam din vedere un element esenţial. Ceva care întregea imaginea de ansamblu asupra programului nostru. Degeaba ne exersam unii muşchi, când noi trebuia să fim în stare să facem mişcările din program. În zadar ne concentram pe nişte

u imaginea de ansamblu în faţa ochilor noştri şi cu o dorinţă foarte mare de a include toate mişcările în program, ne-am început cea de-a doua zi de creaţie. Eram epuizaţi, transpiraţi (din punct de vedere intelectual) şi toate tentativele noastre de program aerobic eşuaseră. Întâlnirea cu următorul trainer, Cătălin Rusu, nu se anunţa a fi foarte productivă. Ideea pe care am prezentat-o, într-un final, se născuse dintr-o serie de explicaţii menite să justifice o mişcare sau alta. Introdusă în imaginea de ansamblu, nu mai părea la fel de ridicolă ca atunci când fusese descoperită. Din fericire, şi trainerul nostru părea să fie de acord. Aveam ceva. Am avut ceva până a doua zi. Mânaţi de fantomele unor acrobaţii mai vechi şi de îndemnul lui Costin Milu de a schimba ceva care nu era în concordanţă cu un alt exerciţiu, echipa noastră veche de 5 zile şi jumătate se împărţea în două partide. Extrema stângă aerobică care dorea să revoluţioneze complet programul şi un partid aerobic mai de centru, care era de acord cu schimbarea, dar nu cu cea radicală. Activiştii îmbrăcaţi în trening se aflau într-un mare impas. Şi situaţia nu s-a rezolvat cu un coup d’état aşa cum aţi fi înclinaţi să credeţi. Am supus la vot şi am avut noroc că a existat o majoritate, oricare ar fi fost ea.

m concurat, deci, cu o idee. Nu am câştigat, nici pe departe. Sau cel puţin nu am câştigat ceea ce avusesem iniţial în minte. Nu, nu mă refer la un abdomen plat sau la exerciţii mai reuşite decât Pilates. Suntem în lumea reală; am revenit, fără internship, dar nu şi fără experienţă. Am câştigat informaţii importante şi câţiva prieteni buni. Ce contează că nu arătăm bine în trening? Asta nu înseamnă că nu suntem buni la sport. Intre noi fie vorba, eu sunt un anti-talent, dar nu pot să mă plâng.

advertise.in 21

brush up

upă care a revenit Costin Radu. Şi nu pentru că işi uitase greutăţile la sală (deşi greutăţi nu ar fi fost un cuvânt nepotrivit pentru ce ne arătase el), ci pentru că avea un program despre „How things should get done” şi voia să ni-l împărtăşească. Am aruncat deoparte stepperul, am lăsat ganterele din mâini şi ne-am aşezat pe saltea ca să ne luăm notiţe. Trecusem de etapa încercare-greşeală. Scosesem artileria grea: pix, hârtie. De data asta aveam o idee şi urma să lucrăm cu ea şi altfel. La sfârşitul trainingului, în momentele noastre one on one (mai bine zis five on one) cu antrenorul, i-am prezentat schiţele tremurate şi ideile noastre. Ca şi cel din seara anterioară, knock-out-ul a fost fatal prezentării şi ne-am văzut nevoiţi să ne întoarcem la exerciţiile de întărire cu o nouă schemă de adăugat în program.

detalii în loc să ne gândim la elementele esenţiale care ne-ar ajuta să ne ducem sarcina la bun sfârşit.

22â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

de Ioana Mihai

Însă dovada că există şi d-ăştia stă în lansarea acestor două publicaţii. E un semn de maturizare, atât la nivel de masă cititoare, cât şi din partea jurnaliştilor pe care toată lumea-i acuză că nu sunt în stare să scoată decât titluri de tip „Uite-l Pe X cum face Y”, unde Y este un eveniment banal. Ce să mai vorbim de marketarea unor publicaţii care la prima vedere ai zice că n-ar avea succes. De “Decât o Revistă” am auzit prima dată pe Facebook, când aproape toţi prietenii mei îi dădeau Like fără să ştie măcar despre ce e vorba. Recunosc, majoritatea sunt advertising related, aşa că orice teasing le face inima să bată mai tare. Greşeala intenţionată din titlu era o glumă comună prin cercurile studenţeşti aşa că atenţia era deja câştigată. Am alergat după primul număr oferit gratis prin tot oraşul, iar când am reuşit să pun mâna pe un exemplar, am avut senzaţia că a venit Moş Crăciun. În metrou până acasă, toată noaptea de după şi chiar dimineaţa la cursuri – n-am renunţat până n-am devorat-o pe toată. Erau poveşti care păreau povestite de prieteni de-ai mei, experienţe rupte

din viaţa care se întâmplă în jurul meu, era prima revistă pe care chiar o citeam cu plăcere cap-coadă. Mai mult de atât, arăta excelent: de la hârtie până la culori şi minunăţii de fonturi , mi s-a întâmplat de câteva ori să mă uit minute întregi la o pagină fără să citesc, ci doar ca să o admir. La al doilea număr deja fanii DoR erau organizaţi într-o comunitate pe Facebook iar conceptul de “user generated content” nu era jibberish pentru majoritatea. Aşa au ajuns femeile care vor schimba România pe copertă şi aminitirile de la 16 ani ale fanilor într-un articol. „Decât o Revistă” a devenit în scurt timp un brand (da, am voie să spun cuvântul ăsta) atât de puternic încât o grămadă de tineri poartă cu mândrie prin oraş tricouri cu numele lor. Addictive, I might say! „Tataia” a apărut la scurt timp dupa succesul înregistrat de DoR şi m-au prins tot pe Facebook. Ştiu că pare că petrec prea mult timp acolo, dar credeţi-mă că nu e chiar aşa. Şi tot aşa prietenii mi se împrieteneau într-o veselie cu Tataia (chestie la care îţi vine să dai Like instant). Tataia se prezenta clasic şi misterios ca o revistă de “folclor contemporan”. Tre’ să fii puţin nebun să trânteşti cuvântul „folclor” în promovarea unei reviste pentru un segment de vârstă care îl asociază imediat cu mutrele stafidite şi trilurile de la Etno TV. Not cool. Dar uite că a prins. Axată mai mult pe partea de vizual, Tataia arată şi ea (sau el?) excelent şi cu siguranţă nu semănă cu nimic de prin România. Conţinutul dezvăluie însă un public destul de matur şi cultivat şi necesită destul de multe cunoştinte ce depăşesc simţul comun. Am avut surpriza să descopăr referiri la autori pe care îi studiam la facultate (şi nu era McLuhan de pe toate gardurile cu mediul e mesajul). În concluzie, avem dovezi că “tineretul din ziua de azi” nu e consumator doar de Libertatea şi Popocorn. N-ar fi deplasat de optimist din partea mea să mă aştept ca în următorii ani să avem lovemarks printre astfel de reviste. Dacă n-aţi apucat să răsfoiţi niciuna din ele, vă sfătuiesc insistent s-o faceţi. Şi vă aştept pe Facebook să-mi spuneţi cum vi s-a părut.

advertise.in 23

brush up

Un meci de box de care nu a auzit nimeni. Pentru că nu există. Dar dacă ar exista, s-ar juca în sala revistelor premium pentru noua generaţie de hipsteri. Apărute cam în aceeaşi perioadă,” Decât o Revistă” şi „Tataia” au speculat nevoia unei nişe de cultură uşoară. Generaţia noastră mult blamată de şoareci de calculator, şi mai nou de laptop, n-a fost niciodată asociată cu interesul pentru lectură şi nici măcar pentru interesul visa-vis de cotidian. Pentru părinţii şi bunicii noştri, cine stă toată ziua cu ochii în calculator pierde timpul său se joacă. E greu de conceput pentru ei că acolo găsim mai mult decât au strâns ei în bibliotecă toată viaţa lor şi, chiar dacă pot admite asta, nu ne văd dispuşi să facem pasul ăsta.

24â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

think revolution

â&#x20AC;&#x201A; advertise.inâ&#x20AC;&#x201A; 25

Jurnal de bord în 3 acte

Mamaia, 2010. 41 de grade. Tânărul advicer, în bermude Hawaii şi cu pletele în briza mării, îşi savurează cocktailul pe un şezlong…în timp ce…. ...Staţi! Nu prea merge! Dacă v-aţi imaginat vreo clipă că ADVICE-ul a intrat în hibernare pe timpul verii, ei bine, v-aţi înşelat. Nu am renunţat la proiecte nici în vacanţă, ba mai mult, am călătorit în scopuri creative şi am transmis şi peste hotare un pic din spiritul nostru revoluţionar. Ne-am întors şi acum vrem să vă povestim despre toate experienţele noastre.

26 advertise.in

advertise.in 27

Cucerirea Kaunas-ului de către ADVICE de Raluca Popescu

     

De la stânga la dreapta: Raluca Popescu Raluca Ilie Roxana Drăguş Diana Popescu Irina Ciortan Marius Eftimie

28 advertise.in

ara asta ne-am plimbat. Mail-urile externauţilor entuziaşti au fost ascultate; cohorte de cursuri şi de schimburi internaţionale şi-au deschis porţile grupurilor vesele şi creative de Adviceri. Iar primul meci al sezonului s-a întâmplat în Kaunas. Nu ştiţi unde e? Nici noi nu ştiam. E în Lituania, ba e chiar şi al doilea oraş ca mărime din frumoasa ţară baltică. Se laudă cu cea mai lungă stradă pietonală din Europa de Est, de aproape doi kilometri. Mai are şi clădiri frumoase, străduţe pietruite, colorate şi luminoase, râuri şi poduri peste ele, ba chiar şi un muzeu... al dracului, născut din colecţia unui profesor pasionat de legende. Iar pe început de august a avut oaspeţi din Letonia, Portugalia, Grecia şi, evident, România. Treaba noastră acolo era să atragem atenţia asupra clădirilor istorice din oraş. Aşa că, după o zi de joacă de-a cunoaşterea, ne-am apucat să muncim. Adică să ne îmbrăcăm în costume medievale sau tradiţionale, să petrecem ore în şir în brainstorming-uri şi discuţii despre mituri şi legende, să râdem şi să repetăm împreună, să filmăm şi să fotografiem, ba chiar şi să lucrăm la o piesă în lituaniană şi engleză. Cumplită muncă. Aşa că trebuia să ne relaxăm cumva. Serile le petreceam în căminul universităţii locale, strânşi într-o cameră sau pe hol, cu câte o bere locală în mână, povestind de toate de-acasă, găsind des asemănări între noi şi făcând glume pe

care doar noi le înţelegeam. După două-trei seri, ne era cel mai natural lucru din lume să ascultăm melodii cu versuri de neînţeles, să facem omletă la 3 dimineaţa sau să prindem wireless clandestin doar aplecându-ne pe pervazul de la etajul 5. A fost frumos, adică. Am fost pe scenă şi în culise, în faţa şi în spatele aparatului de fotografiat, la plimbări, la cumpărături şi la petrecut. Am învăţat că mâncarea tradiţională lituaniană e plină de cartofi şi că soarele baltic apune la 10 seara. Am ieşit din rutină, am făcut lucruri pe care altfel nu le încercam, am cunoscut oameni care încă ne invită să dormim pe canapelele lor şi ne-am distrat tare de tot. Să mai tot fie, că ne-am tot duce.

From Riedau, with love.

de Raluca lIie

i bine, da. După aproape zece zile petrecute alături de alţi cinci adviceri în sătucul austriac Riedau, trebuie să recunosc că am făcut nişte modificări esenţiale în lista mea cu “locuri memorabile în care merită să îmi petrec bătrâneţea”. Da ştiu. Sună cam pompos. Dar aproape că pot să îmi şi imaginez. Aş locui într-o căsuţă albastră, nici prea aproape de şcoală, dar nici prea departe de primărie, mi-aş putea deschide o cofetărie la parter şi aş avea chiar şi propria mea grădină de zarzavaturi. Probabil că după ceva timp aş şti să le gătesc nepoţilor zece feluri diferite de Schnitzel (pe care le-aş servi întotdeauna cu dulceaţă, după moda austriacă) şi aş avea timp berechet să mă îmbăt cu liniştea locală (chiar şi atunci când shoturile de Schnaps ar fi mai mult decât suficiente). Povestea noastră în Riedau a început pe la mijlocul lunii august, când proaspăt întors din alte expediţii europene, ADVICE-ul şi-a luat din nou rucsacul în spinare şi a poposit, de data aceasta, în nord-vestul Austriei, la un schimb cultural pe tema “energie şi dezvoltare durabilă”. Proiectul a reunit tineri pasionaţi de ecologie din Letonia, Spania, Austria şi România, care împreună au încercat să dezbată probleme de actualitate, să găsească soluţii şi să stabilească metode prin care ideile lor revoluţionare s-ar putea transforma în fapte. Scopul exchange-ului a fost acela de a promova o atitudine responsabilă în rândul participanţilor, cât

     

De la stânga la dreapta: Anca Panţuş Raluca Ilie Irina Ciortan Raluca Popescu Tea Tomescu Marius Eftimie

advertise.in 29

şi de a implica direct locuitorii Riedaului în problemele comunităţii lor. Timp de mai bine de o săptămână, şcoala din sat a devenit principalul nostru loc de joacă...sau mai bine zis de dezbatere. Pentru început, workshopurile s-au concretizat în discuţii libere pe baza unor teme propuse de organizatori. Am vorbit despre avantajele, dezavantajele şi posibilităţile dezvoltării durabile, despre riscurile consumerismului şi mai ales, despre măsurile care ar trebui luate la nivel local şi global pentru prevenirea acestora. Şi cum prea multă teorie prezenta deja un risc iminent pentru singura maşină de cafea din sala de curs, ne-am urcat frumos pe biciclete (că doar suntem eco aşa cum scrie la carte) şi am pedalat, cu vânt în freze (adio „coafura rezistă!”) până în orăşelul apropiat, Dorf. Aici am putut să vedem pe bune, cum folosesc localnicii energia alternativă (mai ales pe cea solară şi hidraulică) şi cum s-au materializat planurile primarului de a renunţa treptat la folosirea energiei convenţionale în favoarea resurselor regenerabile. Iar cei care încă mai aveau o speranţă după plimbarea cu bicicleta (la coafură mă refer, fireşte) s-au putut bucura din plin de aerul revigorant de ţară în timpul călătoriei cu tractorul. Am avut şi timp liber, să nu credeţi că nu. Cele mai apreciate momente ale zilelor au fost cu siguranţă siestele leneşe (dar bine meritate), acompaniate de ritmuri de tarabană, chitară şi muzicuţă. Ne-am plimbat cu bicicleta pe străduţele colorate ale Riedaului, am făcut o excursie în orăşelul Schärding şi ne-am petrecut o seară frumoasă într-un pub din Peuerbach, în care, spre

30 advertise.in

surprinderea tuturor, la fiecare bere comandată primeam şi o porţie de paste gratis. Momentul care a rezumat însă cel mai bine o mare parte din trăirile unei întregi săptămâni a fost picnicul de lângă centralele eoliene, la care s-a adăugat apusul (aproape) cinematografic pe care nicio cameră nu a reuşit să îl imortalizeze aşa cum l-am văzut noi de acolo, din vârful dealului. Şi pâna data viitoare (cum spun austriecii la despărţire) o să ne fie dor să auzim ’’mulţumesc’’ şi “poftă bună” în trei limbi diferite, să spunem ’’arriba abajo al centro par’dentro’’ de fiecare dată când dăm noroc cu cineva şi, mai ales, să facem energizerele de dimineaţă. O să ne cam fie dor de oamenii pe care i-am cunoscut aici şi, mai ales, de liniştea Riedaului.

Discopartizani de Maria Năzdrăvan

 

De la stânga la dreapta: Stelian Dobrescu Maria Năzdrăvan Marius Eftimie

primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la cele aproape nouă zile petrecute în micul orăşel Kortrijk din Belgia. Ce-am căutat acolo? Am căutat creativitatea la un proiect al organizaţiei ProMayo, care a invitat trei ADVICEri să ia parte la ediţia de anul acesta a proiectului lor, Kreativ.One. Şi bine au făcut. Plecaţi din Bucureştiul călduros, am ajuns în Bruxelles, unde am poposit pentru cartofi prăjiţi şi bere, lucru pe care orice turist care se respectă trebuie să îl facă. Apoi am luat trenul în direcţia greşită şi ne-am trezit în Charleroi, unde controlorul a fost suficient de simpatic încât să oprească un alt tren care tocmai pleca, doar ca să ajute trei români nedormiţi să ajungă înapoi în oraş. Într-un final am ajuns în Kortrijk, orăşel micuţ şi liniştit. În încercarea de a ne orienta şi a ajunge la locul de întâlnire, am descoperit că unii locuitori habar n-aveau unde e râul, sau nici măcar nu se pricepeau să ne îndrume folosind harta, însă erau unii dintre cei mai amabili oameni pe care îi puteai cunoaşte. V-am povestit atât de mult despre drum încât am uitat să vă spun unul dintre cele mai faine lucruri: am locuit pe o barcă! Da, aţi citit bine. Ahoi este un hostel extrem de cool ancorat la malul Lysului, unde am savurat unele dintre cele mai bune mic-dejunuri din viaţa mea, şi nu cred că sunt singura care gândeşte aşa. Să vă povestesc ce am făcut pe acolo. Cea mai

advertise.in 31

scurtă variantă ar fi că ne-am jucat. Toată ziua. Iar seara, când energia cobora chiar sub nivelul temperaturii de afară (şi credeţi-mă, era frig tare), ne mai jucam puţin. Am fost în turnurile medievale, pe numele lor Broeltorens, unde ne-am prezentat “valizele creative” şi am descoperit lucruri uimitoare despre oamenii din jur. Că unii sunt designeri, că alţii meşteşugăresc aplicaţii pentru iPad-uri, că alţii au făcut armata şi apoi au predat geografie la liceu, dar că toţi sunt mândri de ei înşişi, şi îşi doresc să îşi depăşească limitele. Aproape zilnic ne petreceam o parte din timp într-un centru pentru tineret din oraş, un loc extrem de fain unde oricine poate veni să ia parte la proiecte, să se joace sau să tragă de fiare. Acolo ne strângeam de obicei pentru cină şi pentru jocuri relaxante pe terenul de box. Tot acolo am avut un workshop de improvizaţie în care am creat mini-piese de teatru care l-ar face până şi pe Ionesco să se scarpine nedumerit pe chelie. Şi din seria locuri incredibile în care ne petreceam timpul, vă prezint... Ciné Palace, fost cinematograf porno, transformat în spaţiu alternativ şi cinematograf punct. Aici am văzut un film tare ciudat în prima seară, cocoţată pe o canapea de pe un stâlp, şi tot aici am lenevit după-amiezile cu câte un Kriek în faţă şi oameni dragi. Aici am ţinut seara interculturală, eveniment deschis tuturor oamenilor din Kortrijk, pentru care am decorat locul cât mai creativ şi, mai presus de toate, am gătit. Apoi a venit porţia de entertainment, unde românii au fost la înălţime. Nu numai că le-am adus bunătăţi ca vinuri, ţuici sau chec de la mama lui Ste, dar am încins o horă de mare succes, mulţumită cunoştinţelor lui Marius despre astfel

32 advertise.in

de dansuri. Tot atunci am învăţat dansuri lituaniene, care ne-au plăcut foarte tare, am scârţâit la vals şi am făcut febră musculară după mica lecţie de booty-shaking ţinută de o tipă care participa la evenimentul nostru. Am început şi încheiat seara în stil balcanic, cu Disco partyzani a celor de la Shantel. Într-o altă zi am ieşit în parc, unde ne-am jucat ore în şir pe iarbă, desculţi. Am râs şi am alergat bezmetici, am învăţat să fim samurai intergalactici, deşi unii au rămas tot „stupid humans”, am făcut acrobaţii, ne-am rostogolit, am răsturnat regulile clasicului hide and seek şi am cântat şi dansat povestea poneiului gras. În altă zi am făcut un picnic în afara oraşului, la Dragonfly, care nu era motelul din Gilmore Girls, ci un cort foarte mare în formă de lăcustă. După ce ne-am relaxat pe iarbă, Brecht-organizatorul s-a hotărât că e momentul să ne trezim şi ne-a învăţat unul dintre cele mai amuzante energizers pe care le-am făcut în viaţa mea, dar despre care nu vă voi spune mai mult decât: vaci nebune. Nu de alta, dar dacă ne vedem în perioada de recrutare, vrem să râdem la fel de tare şi de voi. Când mă gândesc câte alte lucruri am mai făcut, parcă nu îmi ajung paginile revistei să vi le spun pe toate. Nu am descoperit încă de ce belgienii îşi ţuguie buzele când spun „OK”, „good”, „cool” sau alte cuvinte scurte cu scop motivaţional, însă încă ne place să îi imităm din când în când. Nu ştim nici de ce oamenii de acolo erau atât de deschişi şi veseli, dar credem că totul a pornit de undeva, şi stă în puterile noastre să schimbăm lucrurile şi oamenii de aici. Mie îmi place să cred că am venit alt om după acest proiect.

The epic faces of Kortrijk

advertise.in 33

RECRUTARE RELOADED sau cum văd advicerii experiența recrutării din 2009

entru musulmani e drumul spre Mecca, pentru irlandezi era drumul cu vaporul spre Lumea Nouă, iar pentru studenţii care îşi doresc să facă voluntariat este recrutarea şi perioada de probă. Poate că vi se pare un pic exagerată comparaţia, dar nu puteţi spune nimic sigur până nu treceţi prin emoţiile primului interviu, până nu staţi zi de zi ore întregi la trainingurile din perioada de probă, până nu petrecţi nopţi la rând cu echipa, încercând să rezolvaţi un anumit task. Ca orice recrutare şi perioadă de probă, recrutarea ADVICE este gândită astfel încât să testeze la maxim abilităţile recruţilor, pentru că numai cei care îşi doresc să facă voluntariat cu pasiune vor deveni membrii cu drepturi depline în ADVICE. advertise.in a încercat să afle mai multe despre ce înseamnă această perioadă, aşa că a chestionat repede trei adviceri (doi veterani cu experienţă de doi ani în organizaţie şi unul care a devenit membru în toamna lui 2009). Iată ce a aflat:

34 advertise.in

advertise.in 35

- 1 luna de promovare - sute de af se - mii de flyere

- 1 saptamana cu stand in ASE - sute de formulare primite - zeci de texte trimise pe grupuri - trei zile de interviuri - zeci de comunicate de presa - 2 zile si 3 nopti de citit formulare

It’s all about the team

de Ruxandra Matei (recrut 2009)

ă simţeam pregatită. Citisem toate rezultatele găsite de prietenul Google la search-ul ADVICE Students. Era pentru prima oară când mă suna cineva şi eu puteam răspunde: “ Nu pot să vorbesc acum, trebuie să intru la un interviu”. Ştiam din cărtile alea cu limbajul trupului că trebuie să zâmbesc, să nu îmi ţin mâinile la spate şi să nu stau picior peste picior. Când s-a deschis uşa şi mi-am auzit numele, ceva în adâncul meu s-a liniştit, iar pe faţă mi s-a instalat un rânjet. Nu, nu era un business man scorţos, la cravata sau o lady cu sacou şi fustă până la genunchi, ci o tipă foarte colorat îmbrăcată, extrem de “out of the box”. Debordând de energie, mi-a zâmbit prietenos şi m-a făcut să îmi zic: am nimerit bine! Ea nu era de fapt decât o mostră a ceea ce, ulterior, în perioada de probă, mi s-a confirmat că înseamnă echipa ADVICE: culoare, energie pozitivă, “out of the box”, implicare şi prietenie. Când i-am cunoscut pe toţi, mi-am dat seama că unitatea şi diversitatea nu sunt antonime. Acea multitudine de personalităţi era legată de cultul echipei. În fiecare zi mă faceau să imi doresc din ce în ce mai mult, să pot adăuga şi eu ingredientul personal la ceea ce înseamnă spiritul ADVICE. În perioada de probă am luat pentru prima oară contactul cu acel concept căruia i se mai spune şi ”voluntariat”. De ce stăteau oamenii ăia acolo zi de zi până la ora 21:00 ca să îşi prezinte departamentele, să ne dea răspunsuri la nelămuriri şi să aibă grijă ca trainingurile să se desfăşoare bine? Răspunsul a venit mai tarziu: din pasiune. Voiau ca pasiunea lor pentru publicitate să fie lăsată pe mâini bune, doreau să îşi recruteze

36 advertise.in

noi colegi cu care să împărtăşească acest “microb”. Gradul de contagiune a fost covârşitor.

It’s all about people and choosing them

de Armina Stepan-Cazazian (recrut 2008)

ând te ocupi de recrutare pentru o organizaţie studenţească, aşa cum facem noi, trebuie să te pregăteşti să ai de-a face cu tineri mai buni decât tine. Fie că sunt boboci hotărâţi în legătură cu viaţa lor şi nişa profesională care li se potriveşte sau studenţi care s-au apucat singuri şi au luat tutoriale pentru suita Adobe, apoi au învăţat webdesign, scenariu, montaj, project management şi tot ce îţi mai trece prin cap…ca HR-ist ADVICE (în mod special!) ai parte de discuţii cu oameni dintre cei mai faini şi cu mintea proaspătă. Şi te şi miri uneori că au dat de ADVICE, pornind din facultăţi cu specializări atât de diferite - de la Aeronave la UNATC. Dar apoi îţi dai seama că it was meant to be şi zâmbeşti pentru că realizezi că anul ăsta se va forma o super echipă. Şi, la finalul zilei, te consulţi cu ceilalţi colegi de organizaţie şi realizezi că nu știi pe cine să alegi. Fiecare om e special în felul lui - dacă nu sunt oameni cu experienţă cât de cât pe domeniul comunicarii, atunci precis sunt oameni cu potenţial. Formularul de recrutare a devenit un trademark al ADVICEului. Brainstormuim cel mai trăznit (dar nicidecum aleatoriu!) formular pe care studenţii candidaţi trebuie să îl completeze. Şi de acolo încercăm să ne dăm seama pe ce departament s-ar potrivi fiecare în parte. De obicei, oamenii care trebuie

- concurs pe Facebook , cel mai dragut af s'' - peste 10 speakeri invitati - training si joaca - 70 de recruti - culori, acuarele. . - munca continua - 3 saptamani de proba - 3 zile de Team Building - 42 de noi ADVICE-eri să spună că sunt creativi nu sunt. Cei care vor să se dezvolte strict profesional, de obicei, nu înțeleg ce e cu noi. După ce am participat la multe, multe interviuri şi ne-am notat observaţii pe verticală şi pe diagonală în carneţelele noastre, stăm şi discutăm cu fiecare candidat în parte. Ei sunt mulţi, noi suntem mulţi şi vorbăreţi. Ne apucă noaptea. Nu am luat încă nicio decizie. Până la urmă luăm mai mulţi oameni în perioada de training decât ne-am propus. Şi se filtrează de la sine oamenii tot atunci. Trainingurile sunt cam de patru ori pe săptămână în perioada de probă şi, tot atunci, ei îşi dau seama dacă ADVICE este ceea ce le trebuie. De obicei este cam ceea ce le trebuie iar noi, ăstia mai vechi în organizaţie, cam ştim de ce.

It’s all about hard work de Dionisia Sandu (recrut 2008)

entru un veteran ADVICE, recrutarea şi perioada de probă înseamnă, în primul rând, foarte multă muncă. Recrutarea într-un ONG este cel mai amplu şi mai demanding proiect, iar pentru că e vorba de ADVICE, lucrurile deja se complică şi mai mult. Perioada de recrutare este şansa noatră, a veteranilor, de a duce totul mai departe, aşa că, pe lângă lots of fun, trebuie să fim siguri că totul este bine planificat până la cel mai mic detaliu. În plus, pe timpul verii, se face remanierea generală a ADVICE-ului, aşa că, de cele mai multe ori, toamna, rămânem doar câţiva gata să reînnoim generaţiile. Deşi întreaga organizaţie se concentrează pe acest proiect, departamentul de HR trebuie să fie cel capabil

să planifice şi să fie la curent cu tot ce se întâmplă, and that means double work for us. Începem să planificăm cu mult înainte de luna septembrie: ce oameni vrem să atragem, cum facem asta, unde mergem, analizăm recrutarea trecută, vedem ce am putea îmbunătăţi, brainstormuim pentru formular şi încercăm ca, prin întrebările noatre trăsnite, să aflăm cât mai multe despre recruţi, căutăm traineri potriviţi pentru perioada de probă, taskuri potrivite şi aşa mai departe. Ca întotdeauna, punem accentul pe oameni, pentru că ADVICE înseamnă, înainte de toate, oameni revoluţionari, iar pasionaţii de HR ştiu despre ce vorbesc. Cum am simţit eu recrutarea de anul trecut? Să zicem doar că mi-am dat seama că un job, dorinţa de a merge câtuşi de puţin şi la şcoală, advertise.in ca proiect permanent şi taskurile pe care le-am avut de îndeplinit pentru recrutare mi-au redus considerabil porţia normală de somn şi au făcut să dispară timpul pe care îl petreceam acasă. A meritat? Fără nici cea mai mică îndoială. Am fost şi încă mai sunt mândră să ştiu că am adus oameni noi, că am refresh-uit ADVICE-ul cu oameni care să împartă aceeaşi pasiune pentru voluntariat şi să dorească să schimbe lumea. A fost şi pentru mine trecerea unui prag: am devenit veterană. Mi s-a părut ciudat când „cei mici” veneau la mine să mă întrebe ceva, să-mi ceară sfaturi, să le explic ceva. Atunci mi-am dat seama cât de mult am învăţat eu în ADVICE şi cât de mult datorez organizaţiei care m-a format într-o oarecare măsură. Dacă am zis la început că pentru recruţi e ca drumul spre Mecca, pentru veteranii de HR, recrutarea şi perioada de probă sunt ca o călătorie într-un carousel, în care nu ai mai fost şi care îşi modifică traseul pe parcurs.

advertise.in 37

proiecte 2010-2011 AdRev, cel mai cunoscut proiect ADVICE Students, strânge la un loc profesionişti din diferite agenţii de publicitate, pentru a le oferi studenţilor o imagine cât mai completă asupra a ceea ce se face într-o agenţie de publicitate.

imPRINT este un concurs online dedicat studenţilor care îşi manifestă pasiunea pentru advertising prin grafică, fotografie şi design.

advertise.in este o revistă cu şi despre publicitate, scrisă de studenţi pasionaţi, amatori sau publicitari, adresată oricărei persoane advertising-friendly, fie că lucrează, vrea să lucreze sau este doar interesat de acest domeniu.



Think Strategy este un proiect conceput ca o şcoală de strategie, având ca obiectiv principal conştientizarea de către participanţi a importanţei strategiei şi gândirii strategice în business - în principal, marketing, în particular, şi domeniile conexe, despre care se discută pe parcursul workshop-urilor.

38 advertise.in

Teach Me este structurat sub forma unei şcoli de publicitate care oferă studenţlor cunoştinţele necesare pentru a intra în domeniul advertisingului.

Workshopuri concentrate pe creativitate. Ca joc secund, creativitatea reflectă voluntar şi involuntar tot ce ne rămâne întipărit pe retină, tot ce ne impresionează şi ne influenţează, tot ce ne este mai intim şi mai de preţ.

ADREV-

o revolutie anuala în publicitate de Cecilia Laslo

robabil că dacă nu am trăi în epoca stresului, iPhone-urilor, LCD-urilor, Apple-urilor, ci cu vreo două-trei sute de ani mai în urmă, când ceasul de buzunar, lampa cu gaz sau motorul cu aburi ar fi constituit culmile dezvoltării tehnologice, în cazul acesta, AdRev s-ar fi prezentat ca un fel de sfat în piața mare, cu cei mai juni din cetate, maeștrii de ceremonii fiind membrii breslei advertiserilor: “Mda, primisem contu’ ăsta, Fierăria lu’ Basamac… briefu’ era induce trial, așa că am zis să facem un BTL ceva, și de aici a apărut trendul cu potcovitul în fața fierăriei...Ce pot să zic, a dat rezultate, aproape s-a triplat numărul de clienți ecveștri pe zi.” Ne-ar fi plăcut să spunem că așa a început, de fapt, istoria celui mai de anvergură proiect ADVICE Students (arhiva noastră publicitară ar fi surclasat-o net chiar și pe cea a lui Luerzer!), însă conferințele AdRev se află anul acesta de-abia la cea de-a șasea ediție. Cu toate acestea, evenimentul, care îi aduce pe studenții pasionați de advertising față în față cu profesioniștii din branșă, este deja unul de tradiție în peisajul autohton. Din orice unghi am fi abordat de-a lungul anilor „prodigioasa industrie a publicității” (fie ea outdoor, indoor, eco, vintage, digitală,

advertise.in 39

convențională, inovativă etc), scopul a fost mereu același: să le oferim studenților ocazia „to get a glimpse”, cum ar zice englezul, asupra a ceea ce înseamnă realmente lucrul în agenții, etapele unei campanii, drumul sinuos de la “ce-vrea-clientul” la “ce-primește-publicul”, buchisirea unui follow-up, implacabilitatea unui deadline. Am despicat în patru firul unor campanii născute pe plaiurile mioritice și premiate la festivaluri de talie mondială (Napolact - Gusturi de demult, Radio Guerilla - Atlas de mitocănie urbană, rebrandingul Radio România Actualități sunt doar câteva exemple) chiar cu “moașele” lor, adică echipele din spatele produsului finit și servit target audience-ului. Nu ne dezmințim nici anul acesta și, pentru a continua metafora cronologică din primul paragraf, AdRev 6 va fi un fel de întoarcere la Porțile Olimpului, încercând să explicăm, să analizăm, să demontăm sau, din contră, să consolidăm, să întoarcem pe toate fețele marile mituri ale advertisingului. Un fel de agora contemporan, de școală new age a lui Pitagora, proiectul va arunca în joc legende, mituri și alte fabule de-când-lumea-publicitară despre client service, strategie și creație. În luna noimebrie a.c. îi luăm la “descusut” pe zeii din agenții, iar dacă vrei să participi și tu la cea de-a șasea ediție AdRev, nu aștepta să îți trimitem porumbei cu ramuri de măslin în cioc alături de scrisorile cu ultimele detalii ale evenimentului, ci urmărește-ne site-ul, blog-ul, pe twitter și pe facebook. Ia-ți toga de discipol al reclamelor și ne vedem la conferințe!

40 advertise.in

chemistry lab

â&#x20AC;&#x201A; advertise.inâ&#x20AC;&#x201A; 41

Cannes- Lions 2010despre emotie, cu pasiune! ,

de Daniela Ştefan

acă în 2009 marea scenă a advertising-ului de la Cannes dezarma şi cele mai optimiste scenarii despre propriul viitor prin cuvintele celor mai importanţi oameni din lume în domeniu („criza” se citea în ochii tuturor şi se aşternea la fel de limpede pe buzele celor prezenţi la prestigiosul festival), un an mai târziu, după luni întregi de pierderi uriaşe în economia deja palidă a bugetelor alocate pentru campaniile de comunicare a brand-urilor, Leii advertising-ului de pe podiumul de la Cannes au dat credit unei soluţii ce pare a fi, la o primă vedere, cea mai eficientă şi viabilă dintre toate – emoţia vie a publicului (tradusă în dragoste, respect şi încredere), a consumatorului. Sau mai bine spus, la întrebarea „Cum să-mi fac brand-ul (re)cunoscut, iubit de consumator şi vândut acestuia în actualul context economic?”, specialiştii au răspuns ferm prin aceeaşi luare de poziţie – să arătăm emoţia, cu pasiune! De altfel, un răspuns verosimil care confirmă logica economiei austere actuale – cum îţi poţi surprinde publicul fidel sau publicurile potenţiale, dacă nu prin apelul la memoria afectivă, la acele poveşti în care aceştia se pot regăsi cu uşurinţă?

42 advertise.in

chemistry lab

Date despre înfiinţare: Festivalul s-a născut la iniţiativa unui grup de scriitori din domeniul publicităţii ce făceau parte din SAWA (Screen Advertising World Association). Prima ediţie: septembrie 1954 – Veneţia, Italia; au participat 187 de proiecţii de advertising din 14 ţări. Trofeul: Premiul ce are forma unui leu a fost inspirat de leul din Piaţa San Marco din Veneţia. Ediţia Cannes Lions 2010: a adunat 24.000 de mii de proiecte înscrise, între ele patru campanii finaliste realizate de agenţiile româneşti – The Practice, Rogalski Grigoriu Public Relations, Grey şi Saatchi&Saatchi.

Ce spun specialiştii Păreri care converg în neclinitita decizie de a îndrepta povestea brandurilor către latura profund personală şi emoţională a targeturilor. Acesta ar fi rezumatul unei ediţii de Cannes Lions cu o faţă ceva mai optimistă şi mai încrezătoare: Malcolm Hunter - Chief Strategy Officer al Aegis Media: “Oamenilor le pasă mai mult de viețile lor decât le pasă de branduri. Și le pasă mai mult de branduri decât le pasă de publicitate.” Nu au lipsit nenumăratele exemple despre cum poţi “targeta” până la emoţie consumatorul şi a-l implica direct în campanie, un astfel de studiu de caz fiind mult cunoscuta campanie Coca-Cola ce l-a avut în prim plan pe fostul fotbalist internaţional camerunez Roger Milla, campanie despre care Joseph Tripodi, Executive Vice‑President, Chief Marketing și Commercial Officer Coca-Cola a dat un insight convingător, mărturisind că, pentru a contura o idee de campanie integrată care să aducă brand-ul Coca-Cola mai aproape de oameni, a adunat laolaltă 11 agenții, specializate în discipline diferite, pe care le‑a supus unui brainstorming comun. Pe lângă explicitele studii de caz, nu a lipsit punerea în lumină a uneia dintre cele mai viabile soluţii în advertising – implicarea brand-urilor în deja ultrapopularul Facebook – cel mai generic şi important fenomen social media din ultimii ani, fenomen adus în faţa unei audienţe covârşitoare de însuşi fondatorul acestuia, Mark Zuckerberg. Intervenţia acestuia a fost întărită şi de Marta Fontcuberta, Integrated Marketing Communications Manager al Coca‑Cola Spania care a opinat franc : “ Facebook este un instrument care ajută foarte mult la comunicarea brandului. Și nu costă.”

Sursă: http://3. bp.blogspot. com

advertise.in 43

Şi leii se hrănesc cu optimism! Dacă ediţia a 57 – a a Cannes Lions a fost una ce a ridicat emoţia şi consumatorul la rangul cel mai ridicat, lăsând cauza şi efectele crizei pe un plan secund, soluţiile fiind cele care au primat, o doză propice de optimism a animat spiritele la Cannes. Pentru a IV-a oară de când festivalul găzduieşte campanii de comunicare din întreaga lume, România a impresionat juriul de la Cannes cu optimismul abordat în mult comentata (la noi) campanie de PR a pufuleţilor Gusto. Leul de Argint s-a arătat surâzâtor şi la fel de optimist ca distractiva campanie a pufuleţilor, acest premiu fiind în fapt, primul la categoria de PR (concepută şi pusă în practică anul trecut la Cannes) obţinut de delegaţia română. Leul de Argint vine să confirme priceperea şi creativitatea publicitarilor noştri, aceasta după ce Gabriela Lungu – Managing Partner The Practice a fost desemnată ca parte a exigentului juriu de la Cannes Lions. De menţionat că ediţia de anul acesta a strâns în finala competiţiei patru campanii realizate de agenţiile româneşti The Practice, Rogalski Grigoriu PublicRelations (campania „Şcoala de bani” – program online de educaţie financiară implementat în anul 2009 pentru BCR), Grey (campania „Flower Wraps” implementată pentru Procter&Gamble) şi Saatchi&Saatchi (spotul „Voltaren – Sport Commentator).

Cine sunt leii anului 2010? 2010 a marcat celebrarea responsabilităţii, dragostei şi sincerităţii în umor şi prospeţime din campanile publicitare, fapt pentru care, la categoria “Grand Prix for Good”, câştigătorul care şi-a adjudecat prestigiosul Leu au fost cei de la AMV.BBDO pentru campania intitulată “Choose A Different Ending”. Cei de la Wieden + Kennedy Portland au strălucit la această ediţie câştigând

44 advertise.in

trei premii Grand Prix. Deloc surprinzător dacă avem în vedere campaniie “Chalkbot for Nike Livestrong Foundation” (premii în cadrul secţiunilor “Cyber” şi “Integrated awards”) şi deja mult comentata campanie pentru Old Spice, câştigătoare la secţiunea “Film Lions” intitulată “The Man Your Man Could Smell Like” – campanie care marchează revitalizarea prin umor a unui brand conservator. Pe lângă multe alte noutăţi oferite de Cannes Lions 2010, organizatorii festivalului au mai adăugat la secţiunea “Film Lions”, subsecţiunea “Film Craft”, “tânăra” campanie câştigătoare a “puiului”

de Leu fiind filmul “The Gift - Philips Parallel Lines” conceput de DDB London. Revenind la secţiunea “Cyber”, un alt Grand Prix a scos în faţă creativitatea celor de la DDB Stockhom pentru mult mediatizata campanie “Fun Theory film for Volskwagen”. Grand Prix-ul pentru design a fost adjudecat de Happiness Brussels pentru interactiva campanie “IQ Font for Toyota”. Derulând şirul premiilor, de menţionat este şi controversata premiere la secţiunea “Press Lions” a agenţiei AlmapBBDO São Paolo pentru campania realizată pentru Bilboard, după ce, cu câteva minute înainte de desemnarea câştigătorului, premiul

Emoţie, dragoste, încredere! Dacă dragostea, respectul şi încrederea în branduri poate genera, printr-o tehnologie folosită cu cap, doza de optimism şi pasiune necesară pentru a înscrie fiecare campanie de comunicare sub însemnul eficienţei, atunci publicitatea sau PR-ul nu vor pierde lupta cu pieţele economice aflate în colaps. Aceasta pare să fie lecţia imperativă pe care Cannes Lions 2010 nu se sfieşte să o pună pe piedestalul responsabilităţii în domeniul comunicării.

chemistry lab

fusese adjudecat de Ogilvy Mexico pentru campania realizată pentru Scrabble. Motivul? Campania echipei Ogilvy din Mexic fusese înscrisă în concurs şi în anul anterior. Mai mult, AlmapBBDO a surprins criticii prin câştigarea premiului pentru “Agenţia anului” pentru acumularea celui mai semnificativ punctaj în secţiunle Presă, Outdoor, Film şi Radio. În ceea ce priveşţe secţiunea “Outdoor”, două campanii au fost fericitele câştigătoare ale Grand Prix-urilor: Anomaly New York (campania realizată pentru Diesel – “Be Stupid”) şi campania implementată de DelCampo/Nazca Saatchi&Saatchi, Argentina pentru berea Cerveza Andes – “Andes Tele – transporter”. Alt “leu” de menţionat în cadrul galei câştigătorilor este şi agenţia Crispin Porter & Bogsky, aceasta câştigând Grand Prix-ul la secţiunea “Titanium” pentru campania ce a demonstrat cum un brand poate folosi Twitter-ul într-o manieră revigorantă prin excelenţă – “Twelpforce Twitter page for Best Buy”. Concluzionând şirul lung al câştigătorilor (greu de menţionat în câteva pagini), pe treapta cea mai de sus a piedestalului festivalului sunt de menţionat, pe lângă “Agenţia anului” – AlmapBBDO São Paolo, şi CP&B – “Agenţia Interactivă a anului” şi Palme d`Or-ul adjudecat de MJZ.

Sursă: http://popsop.com

advertise.in 45

CE N-A MERS? Păreri, idei şi gânduri despre campania "Tu cu cine faci banking?” de la B.C.R. O privire de ansamblu asupra spotului, logica din spatele conceptului, despre planuri şi strategie. Ce n-a mers în campania care se vroia mult mai apreciată. Date şi fapte.

de Anca Panţuş kay, deci BCR ne-a obișnuit cu reclame nu tocmai serioase. Fie că voiau să vândă asigurarea pentru malpraxis doctorului a cărui fiică înnegrea cu fard radiografiile, fie că încercau să convingă publicul că stafful BCR te poate ajuta chiar și când ai uitat de o aniversare importantă, cei din spatele reclamei aspirau spre un advertising de calitate. Nu spun ca le reușea întocmai, dar efortul era de apreciat. După care a apărut (acum) faimoasa campanie „Tu cu cine faci banking?” care, după părerea mea, se încadrează în deja bine-cunoscutul stil BCR.

46 advertise.in

bine-făcut” striga o voce) nu se putea să facă afaceri decât cu o bancă foarte serioasă (i.e BCR). Ceea ce ne duce la altă întrebare: nu vi se pare puțin trasă de păr? Acum, problema nu ar fi asta. Reclama e în stilul BCR: nu e atât de rea, dar sunt sigură că Tempo Advertising nu intenționează să o ducă la Cannes cu speranța că o să câștige un premiu. Problema e că au fost atât de siguri de succesul campaniei încât au investit în print-uri, bannere, și chiar și un teasing destul de amplu înainte de lansarea în sine a spotului. Au implicat o ziaristă și patru dintre cei mai cunoscuți bloggeri români: Simona Tache (simonatache.ro), Cristian Manafu (manafu.ro), Alex Mihăileanu (Subiectiv.ro), Vali Petcu (zoso.ro) şi Cristian Orgonaş (khris.ro). Și știți ce înseamnă asta? Mulți, mulți, mulți bani investiți în advertising, în timpul unei perioade de criză în care nici un om de afaceri mai experimentat nu s-ar preta la riscuri de genul ăsta. „Dar BCR nu e chiar o începătoare în domeniu”. Nu, așa e. E sub oblăduirea Erste, cunoscutul grup de bănci austriac. Ceea ce nu explică absolut deloc greșeala majoră despre care Ștefan Stroe ne vorbește pe blogul lui. ROI-ul, contrar credinței populare, nu este gașca în care se adună albinele. Cel puțin nu în cazul ăsta. Retorn on investment (ROI), conform celui mai banal dicționar, reprezintă gradul de

eficiență cu care investiția „răsplătește” pe investitorul capitalului sau, mai bine zis, măsura în care au fost atinse obiectivele dorite. Pe scurt: banii ăia și-au făcut treaba, au ba? Din nefericire, în cazul BCR, manevra s-a dovedit o risipă totală de fonduri. Cele 15 000 de views nu au împlinit condiția de bază ca o campanie să fie una reușită. Cei 1000 de euro plătiți (teoretic) pentru activitatea publicitară s-au dus pe apa Dâmboviței dimpreună cu visele, speranțele și aspirațiile oamenilor din spatele conceptului BCR. Acum, detaliile financiare discutate la masa de negocieri sub titlul de „Dă campania miraculoasă, ia campania miraculoasă” nu sunt cunoscute. Dar m-aș alătura domnului Stroe în presupunerea lui: dar dacă, intr-adevăr, afacerea i-a costat pe cei de la BCR mai mult de-atât? Cu cât mai scumpă campania, cu-atât mai ineficientă. Pentru 5 000 de euro, împărțiți rezultatele la 5, iar pentru 10 000, împărțiți-le, evident, la zece. Cu cât mă uit mai bine peste cifre, și eu nu sunt expert, cu-atât mai mult îmi dau seama de cât de aberantă e o asemenea mișcare în plină criză. In vremuri ca astea, sunt profund recunoscătoare Cerului că sunt studentă și, nici dacă aș strânge banii de trei ani de burse, nu aș avea suficient de pierdut cum au făcut-o cei de la BCR.

advertise.in 47

chemistry lab

Se ia una bucată actor (gurile rele ar spune „chiar mediocru”), se pune pe un teren de tenis, i se acordă titlul de jucător în lotul național și i se spune că e pe cale să câștige meciul motivat numai de încrederea pe care i-o dă stabilitatea lui financiară. Acum, nu zic că așa ceva este imposibil. Dar să fim serioși: e mai ușor când ne scriem singuri scenariul, nu? Revenind: tenismenul nostru este înainte de lovitura finală, când gura comentatorului cuvântează una dintr-alea care nu mai fuseseră spuse până atunci: „Stai puțin, cu cine face banking?”. În momentul ăla, fie toate personajele (principale) din spot au o revelație, fie sunt lovite de o boală misterioasă, dar extrem de dubioasă, care nu se manifestă decât în timpul meciurilor de tenis și ale cărei simptone constau în nevoia acută de a afla detalii personale despre jucătorii de pe teren. „Dar oare cât poartă la pantofi?”, „Dar oare preferă carnea roșie sau carnea albă?”, „Dar oare pe ce parte a patului doarme?”. Mi se par niște dileme la fel de relevante ca cea de dinainte. Au la fel de multă legătură cu faptul că individul e un tenismen pe cale să câștige un meci pentru România ca întrebarea „Cu cine face banking?”. Știu unde ținteau oamenii care au gândit conceptul din spatele spotului: un tip așa de hotărât, atât de sigur pe el („și așa de

48â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

show off!

advertise.in 49

IOANA SOPOV

O idee ce mai întâi a luat forma unui colaj şi a fost apoi transpus în mediul digital, o compoziţie de forme geometrice ce reprezintă Africa.

50 advertise.in

No comments :)

show off! advertise.in 51

face parte dintr-o serie de ilustraţii cu păsări, unul dintre subiectele mele preferate.

52 advertise.in

show off!

este o Ilustraţie meteosensibilă realizată în plin sezon ploios.

advertise.in 53

Dreapta: Una din seria de ilustraţii pe tema păsărilor, în care am pus accent pe detaliile din penajul subiectului.

Mai multe informații despre Ioana și lucrările ei, găsiți aici: http://dreamboard.ro http://twitter.com/darkyshines http://behance.net/IoanaSopov http://darkyshines.tumblr.com/

54 advertise.in

next door

advertise.in 55

Top 5 mituri despre publicitate pe care pur şi simplu nu mai ai voie să le crezi.

de Maria Năzdrăvan

Lucrez în creaţie, deci exist.

Nu. Există această concepţie supărătoare că dacă vei lucra în publicitate advertising, vei fi musai în departamentul de creaţie, adică fie copywriter, fie art director. Pentru că la asta se reduce publicitatea, restul sunt materie dispensabilă. În publicitate nu există departamente doar pentru că oamenii au cumpărat case sau clădiri de birouri şi nu ştiau cum să mai umple spaţiul. Toţi suntem creativi, desigur, dar asta nu înseamnă că toţi suntem buni la creaţie. Află la ce te pricepi cel mai bine şi ce fel de calităţi ai.

Accounţii sunt nişte oameni răi care omoară spiritul creativ.

Am exagera dacă am fi de acord cu aşa ceva. Accounţii nu sunt oameni răi. De cele mai multe ori sunt oameni deştepţi care te vor scoate din impasuri creative, doar pentru că îţi vor spune acel lucru cheie despre client care ţie îţi scăpase. Sunt

56 advertise.in

cei la care te duci când nu pricepi o boabă din brief şi cei cu care plângi când clientul îşi schimbă brusc părerea şi cere să refaceţi campania. Accounţii sunt oameni buni pentru că fac munca pe care niciun creativ n-ar face-o în veci. Şi sunt cei mai buni oameni din lume atunci când cred în ideile tale şi sunt dispuşi să lupte pentru ele.

Creaţia se face cu picioarele pe birou. Creaţia se face greu. Uneori te loveşte din prima şi ai scăpat repede. Dar de cele mai multe ori ajungi să înveţi brieful ăla nenorocit pe dinafară şi să te uiţi ore în şir într-o foaie goală. Creaţia presupune că îţi ştii clientul ca şi cum sunteţi prieteni din copilărie. Ştii tot ce îi place, ce îi face rău, ce îl face să strâmbe din nas şi ce îl poate distruge. E ca şi cum ai căuta un cadou celui mai bun prieten: poţi scăpa ieftin cu primul lucru care îţi sare în ochi din magazinele online de cadouri, sau poţi

fi genial, oferindu-i acel lucru surprinzător care îl va face să tresară de bucurie.

A lucra în publicitate = a-ţi vinde sufletul.

Am auzit atât de mult chestia asta încât într-o vreme chiar mă gândeam că au dreptate. Poate chiar e nasol în publicitate. Poate chiar ajungi un executand trist de headline-uri fade şi printuri care parcă urmăresc acelaşi tipar. Doar că nu e. Desigur, majoritatea campaniilor la care vei lucra nu-ţi vor plăcea. Şi poate că nu ţi se vor aprecia mereu ideile. Dar dacă ajungi să zici că ţi-ai vândut sufletul, atunci poate că locul tău nu e aici.

N-am făcut facultate de profil, deci n-am nicio şansă.

advertise.in 57

next door

Dacă ar fi să te uiţi la pregătirea marilor oameni din publicitate, ai fi surprins să descoperi că majoritatea n-au studiat în viaţa lor aşa ceva la facultate. Desigur, e grozav că eşti student la marketing sau la comunicare, dar la fel de bine poţi să fii în armată. Atâta timp cât de pasionează domeniul şi citeşti mult, ai toate şansele să lucrezi în publicitate şi să fii bun la asta.

58â&#x20AC;&#x201A; advertise.in

next door advertise.in 59

Echipa de redactie ,

Project manageri: Maria Năzdrăvan, Andreea Dumuţa Redactori: Raluca Ilie, Ioana Mihai, Ruxandra Matei, Maria Năzdrăvan, Cecilia Laslo, Anca Panţuş Raluca Popescu, Armina Stepan-Cazazian, Dionisia Sandu, Andreea Şpilca, Daniela Ştefan Colaboratori: Ioana Şopov Art direction / DTP: Andreea Dumuţa, Maria Năzdrăvan Ilustraţii: Stelian Dobrescu www.dreamstime.com Fotografii: Marius Eftimie, Cătălin Georgescu, Maria Năzdrăvan Publicitate: Alexandru Marinescu Web: www.advertisein.advicestudents.ro

60 advertise.in

Acum că ai terminat de răsfoit revista, spune-ne ce părere ai pe

advertise.in 61

un proiect:

62 advertise.in