Protejarea naturii, prezent si viitor nr 2 2017

„Să învăţăm copiii să ocrotească natura!

Ea este bunul nostru cel mai de preţ. Ea este viaţa!”

ISSN 2501- 9562 ISSN-L 2501- 9562

Revistă de educaţie ecologică FINALITATE A PROIECTULUI EDUCAŢIONAL “MICII ECOLOGIŞTI” Proiect avizat de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş-Severin Cuprins în CAEJ 2016-2017, Anexa 4 la HCA 49/22.12.2016, POZIŢIA 147

COORDONATOR: Prof. înv. primar NEDELCU CORINA EMILIA

Lucrări metodico-ştiinţifice ale cadrelor didactice, prezentate în cadrul Simpozionului judeţean „Protejarea naturii, prezent şi viitor”, Ediţia a II-a, Mai 2017

Lucrări artistico-plastice ale elevilor participanţi la Concursul judeţean „Micii ecologişti”, Ediţia a IV-a, Mai 2017

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 8, REŞIŢA Judeţul Caraş - Severin Str. Aleea Bazna, Nr. 2 Cod 320152 Telefon 0255 218215; Fax 0255 / 211202 E-mail : scoala8resita@yahoo.com

ISSN 2501 – 9562 ISSN-L 2501 - 9562

1

Revistă de educaţie ecologică COLABORATORI: 1. Prof. înv. primar STAN DORINA, Şcoala Gimnazială Darova, Timiş 2. Prof. înv. primar TRIFAN DANIELA, Liceul Tehnologic „Mihai Eminescu”, Dumbrăveni 3. Prof. PFEIFER GABRIELA , Colegiul Naţional „C.D. Loga”, Caransebeş 4. Prof. înv. primar CĂLINESCU ANCA , Şcoala Gimnazială ,,G. Voevidca” Câmpulung Moldovenesc

5. Prof. înv. primar Dobromirescu Anesia Marilena, Colegiul Naţional „C.D. Loga”, Caransebeş 6. Prof. DOGARU LETIŢIA NADIA, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora”, Reșiţa 7. Prof. înv. primar MAIER MONICA, Şcoala Gimnazială „Al. I. Cuza”, Târgu-Mureş 8. Prof. înv. primar CAMELIA BĂLĂNESCU, Școala Gimnazială Nr. 2, Reșița 9. Prof. DRĂGHIŢĂ RODICA, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,Aurora”, Reşiţa 10. Prof. înv. primar GUŢU FLORENTINA , Şcoala Gimnaziala Nr. 190, Bucureşti 11. Prof. ROIBAN IONELA, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora”, Reșiţa 12. Prof. ANGHEL PĂUN, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Aurora”, Reşiţa 13. Prof. CORNESCU ANASTASIA, Liceul Tehnologic "Clisura Dunării", Moldova Nouă 14. Prof. MOLDOVAN CLAUDIA, Liceul Tehnologic "Clisura Dunării", Moldova Nouă 15. Prof. înv. primar SÂRBU VIORICA ALINA, C. Ş. E. I. „Aurora”, Reşiţa 16. Prof. înv. primar OZANA DRĂGILĂ, Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa 17. Prof. RACU SEMENICA, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,Aurora”, Reşiţa 18. Prof. MARIOARA POPESCU, Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa 19. Prof. logoped BOBESCU FLOREA-ARGHIR, C.J.R.A.E. Caraş-Severin 20. Prof. înv. primar PINOŞANU GRAŢIELA , Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa 21. Prof. înv. primar MITU CAMELIA, Şcoala Gimnazială „Alexandru Odobescu”, Urziceni 22. Prof. înv. primar CODILĂ MONICA, Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa 23. Prof. înv. primar MÎINEA MARIA, Şcoala Gimnazială "Traian Săvulescu”, Izvoarele 24. Prof. înv. primar şi preşcolar GEORGESCU CARMEN, Şcoala Gimnazială Hoghiz 25. Prof. înv. preșcolar CIULEI FLORENTINA, Grădinița „Rază de Soare” Târgoviște, Dâmbovița 26. Prof. înv. primar DINU CARMEN AMALIA, Şcoala Primară Cireşa, Oţelu-Roşu 27. Prof. CHIRICIOIU LUCIA LILIANA, Şcoala Gimnazială Hoghiz, Brașov 28. Prof. înv. primar BARTHA LIDIA ELISABETA , Liceul Teoretic ”Samuil Micu”, Sărmașu

29. Prof. MAROIU MANUELA, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora”, Reşiţa 30. Prof. itinerant şi de sprijin MIHĂILĂ LIZETTA, Şcoala Gimnazială Nr. 113, Bucureşti

ISSN 2501 – 9562 ISSN-L 2501 - 9562

2

Revistă de educaţie ecologică COLABORATORI: 31. Prof. înv. primar ROIBU CONSTANTINA, Şcoala Gimnazială Nr. 8, Constanţa 32. Prof. înv. primar CHIOREAN CARMEN, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu”, Târnăveni 33. Prof. înv. primar CURPAŞ ANA, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea 34. Prof. înv. primar ANTON CRISTINA, Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea 35. Prof. înv. primar BEJEREA MARIA, Şcoala Gimnazială Ştiuca 36. Învăţător CHIRU ANA, Şcoala Gimnazială Hoghiz 37. Prof. înv. primar MITU CAMELIA, Şcoala Gimnazială „Alexandru Odobescu” Urziceni 38. Învăţător NEGROIU ELEONORA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa 39. Prof. înv. primar PUICHIŢĂ NICOLINA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa 40. Prof. înv. primar BREŞNENI NICOLETA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa 41. Prof. înv. primar STEFANOVICI ELENA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa 42. Prof. înv. primar MATEAI CRINA-OANA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa 43. Prof. înv. primar PURICE ANA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa 44. Prof. înv. primar TISTU CRISTINA, Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa 45. Prof. înv. primar BOBESCU NICULINA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa 46. Prof. NICOARĂ ALINA, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora”, Reşiţa 47. Prof. BERBU LILIANA, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Aurora”, Reşiţa 48. Prof. înv. primar CORNEANU CHENTI-NINA, C.N. „Traian Doda”, Caransebeş

♦ COPERTĂ ŞI TEHNOREDACTARE: Prof. înv. primar NEDELCU CORINA EMILIA

ISSN 2501 – 9562 ISSN-L 2501 - 9562

3

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Prof. înv. primar STAN DORINA Școala Gimnazială Darova, Timiş Natura ne dăruieşte cu bucurie şi simplitate, din plin, necondiţionat, toate bunurile sale. În condiţiile epocii contemporane, caracterizate prin creştere demografică, industrializare şi prin acţiunea deseori necontrolată a omului asupra mediului, se pune tot mai acut problema protecţiei mediului înconjurător. În această problemă latura educativă are un rol determinant. Educaţia pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar problema , deşi nu e nouă, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu la unele clase, sau obiectiv în cadrul unor discipline ca ştiinţe, chimie, biologie, geografie.

Educaţia ecologică este criteriul principal al stilului de viaţă durabil şi unica modalitate de supravieţuire a omenirii în viitor. Pentru realizarea cu succes a educaţiei ecologice este esenţială îmbinarea efectivă a formelor de “educaţie alternativă” cu formele de educaţie instituţionalizată.

Educaţia ecologică presupune nu numai formarea unui comportament corect faţă de mediul ambiant, dar şi implicarea activă şi chibzuită în procesul de adoptare a deciziilor de mediu.

Dacă ne întrebăm ce şansă are educatia pentru mediu într-o lume mânată de interese materiale şi ce efecte ar avea, nu trebuie să fim părăsiţi de optimism, să fim convinşi că, începută de la vârstele cele mai mici, va reuşi în timp să conducă la formarea unei conduite adecvate, iar omul de mâine va fi capabil să discearnă asupra binelui şi a răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa.

Scopul esenţial al educaţiei privind protecţia mediului înconjurător este de a oferi posibilitatea fiecăruia să-şi manifeste atitudinea personală, responsabilitatea faţă de mediul în care trăieşte. Acest lucru începe cu mediul familial, unde importante şi relevante sunt puterea exemplului şi cea a cuvântului. În şcoală, învăţarea trebuie să se dezvolte în mod natural, pornind de la ce ştie elevul în sensul descoperirii varietăţii formelor şi a fenomenelor naturii, pe cale experimentală. O învăţare eficientă va da copilului posibilitatea să redescopere natura printr-un contact direct cu aceasta, în care profesorul joacă rolul unui ghid . A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât de ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.

Educaţia ecologică accentuează cinci mari obiective: Conştientizarea: ajută elevii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul şi problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe contexte.

Cunoaşterea: ajută elevii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu.

Atitudinea: ajută elevii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, motivaţia şi devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.

Deprinderi: ajută elevii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.

Participarea: ajută elevii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului. Aducerea elevilor în mediul înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de educaţie a mediului. Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele naturale şi problemele mediului.

Proiectele educative de educaţie pentru mediu se înscriu în coordonatele unor preocupări organizate,coordonate ,sistematizate de abordare ecologică a problematicii lumii contemporane; ele sunt o cale de modernizare a învăţământului ,de care depinde posibilitatea de a alege ,în viitor, 4

între un mediu curat şi sănătos ,între un public informat ,educat care conştientizează gravele probleme de mediu şi un public care ignoră şi este indiferent la aceste probleme.

Exemple de bună practică Proiectul de educaţie ecologică “Ne cheamă pădurea” derulat cu elevii claselor III-IV de la Şcoala Gimnazială Darova, a avut ca scop sensibilizarea copilului faţă de mediul natural, sensibilizare ce are în vedere cultivarea respectului faţă de mediul natural ,a folosirii raţionale a resurselor, a responsabilizării în legătură cu protecţia şi ocrotirea acestuia , a estetizării mediului ,a sporirii resurselor şi nu în ultimul rând a optimizării relaţiei dintre copil şi natură Elevii de ciclul primar se află în perioada de structurare a personalităţii şi a sistemului propriu de valori, de formare a imaginii de sine şi faţă de ceilalţi precum şi a conduitelor şi a modului de viaţă. Ei au nevoie de sprijin, de un mediu informativ care să fie alături de ei, pentru a putea trece cu succes de la dependenţa din copilărie la autonomia si responsabilităţile adulţilor.

Elevii contribuie în mod unic la dezvoltarea naţională , dar şi locală datorită energiei lor, entuziasmului, agerimii si capacităţii lor creatoare. În acest sens, proiectul “ Ne cheamă pădurea”a fost o provocare pentru şcoală şi o implicaţie benefică prin formarea generaţiei actuale şi viitoare în spiritul educaţiei ecologice.

Prin desfăşurarea acestui proiect am urmărit încurajarea activitaţilor de protecţie a mediului înconjurător , sensibilizarea elevilor pentru păstrarea curaţeniei, formarea unui spirit critic faţă de problemele actuale de mediu, formarea unor abilităţi necesare investigării, identificării, precum şi rezolvării unor probleme de mediu. Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să creeze o imagine obiectivă a realităţilor ce îi înconjoară.

“Ne cheamă pădurea“ este proiectul care a antrenat şi implicat elevii într-o gamă variată de activităţi: informare despre pădure; ecologizare a pădurii; activităţi creative, recreative, artistico –plastice; activităţi practice. Aceste activităţi au fost îmbinate cu drumeţii, plimbări şi jocuri în aer liber.

Pădurea este cea care ne inspiră şi care ne dăruieşte atâtea frumuseţi nebănuite.

Sănătatea noastră depinde de viitorul ei. Elevii au reuşit să identifice problemele de mediu precum şi rezolvarea acestora prin colaborarea cu instituţii ale administraţiei locale.

Cu toţii dorim ca educatia ecologică în şcoală să se poată realiza prin orice tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifice , literare, artistice, plastice, sportive, sub forma unor unor observaţii şi experimente în natură ,desene, lucrări practice, drumeţii, orientări turistice, colecţii, scenete ecologice, concursuri.

Poate cel mai important rezultat al proiectului a fost acela că elevii au fost stimulaţi să gândească atât critic, cât şi creativ. Un elev poate şi trebuie să poată cântări bine opţiunile, să identifice alternativele pentru o problemă dată, să comunice, să prezinte corect problemele comunităţii, să analizeze sugestiile cetăţenilor şi să ia decizii. Cu alte cuvinte, un proiect bun de educaţie ecologică îi ajută pe actualii şi viitorii cetăţeni să se implice în rezolvarea unei probleme ce afectează atât mediul, cât şi sănătatea comunităţii în care trăiesc. Şcoala de azi , şcoala de mâine are sacra misiune ,printre altele, să-i înveţe pe elevi să trăiască frumos şi sănătos. Dreptul de a avea un mediu sănătos este un drept fundamental al fiecărei fiinţe umane. Înscriindu-se în registrul bogat al “noilor educaţii”,educaţia ecologică permite deschiderea şcolii spre problematica lumii contemporane. Se conturează, din ce în ce mai mult, ideea că şcoala trebuie considerată în ansamblul modalităţilor sociale de educaţie care constituie, de fapt, sistemul social de educaţie. Multe dintre noile modalităţi de educaţie satisfac nevoia de educaţie permanentă a individului. Într-o societate tot mai grăbită şi artificializată, această educaţie vine să propună ca finalitate dezvoltarea conştiinţei ecologice şi a aptitudinilor necesare pentru ca oricare cetăţean să joace un rol activ şi constructiv în conservarea resurselor naturale, în activităţile de prevenire a poluării şi protecţie a mediului perceput ca suport al vieţii.

5

Dacă ei, elevii, cresc astăzi în spiritul ecologiei, poate că mâine Terra va deveni mai curată, mai verde şi mai veselă,iar o lecţie bine învăţată în copilărie, în şcoală, se transformă în deprindere pentru un adult.

Bibliografie: * Grădinaru, Ilie (2000) – Protecţia mediului, Editura Economică, Bucureşti; * Nedelcu, Gabriela; Nedelcu, Mădălina(2003) – Educaţia ecologică şi voluntariatul în protecţia mediului, Fundaţia pentru Cultură şi Educaţie Ecologistă Ecotop, Editura Treira, Oradea; * Coman M., Dăscălescu, A. (2008): Ghid de bune practici de mediu, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;

Helgiu Maya Şcoala Gimnazială „Al. I. Cuza”, Tg-Mureş Coordonator, Prof. Maier Monica

Tunaru Horia Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Codilă Monica

Rusu Vanesa Şcoala Gimnazială „Al. I. Cuza”, Tg-Mureş Coordonator, Prof. Maier Monica

Tincu Anastasia Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Codilă Monica 6

Păuşan Amelia Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Popescu Marioara

Doroftei Denisa Pătruţa Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Bălănescu Camelia

Lăpăduş Ionuţ C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Berbu Liliana

Silaghi Bogdan Marian Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Bălănescu Camelia

Coman Ana Maria Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Popescu Marioara

Miloşiu Alin C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Racu Semenica 7

MODALITĂŢI DE ABORDARE A NOŢIUNILOR DE ECOLOGIE Prof. înv. primar TRIFAN DANIELA Liceul Tehnologic „Mihai Eminescu”, Dumbrăveni „Pentru ca pașii noștri să mai poată atinge covorul fraged al ierbii, pentru ca florile să mai smălțuiască pajiștile cu mătăsurile lor multicolore , pentru ca brazii, asemenea unor făclii, să ardă ca flacăra verde, pentru ca pruncii noștri să știe gustul apelor pure de izvor și să admire, în voie, păsările grandioase spre cerul senin, avem datoria sfântă să ocrotim acest pământ, casa noastră, a tuturor!”

Noi, dascălii, punem un mare accent pe educația ecologică a celor mici, pentru ca aceștia să ințeleagă că viața omului trebuie și poate să se desfășoare într -un mediu curat, lipsit de poluare, alături de celelalte viețuitoare de pe Terra.

Integrarea interdisciplinară, dă posibilitatea studierii unei teme din perspectiva mai multor discipline.De exemplu poluarea, cuprinsă în conținuturilor mai multor discipline, poate fi studiată la matematică, folosind numerele natural în înregistrarea unor date statistice privind poluarea mediului.

La comunicare în limba română, se poate crea o situație de învățare în care elevii să povestească una dintre acțiunile de protejare a mediului, la care au participat sau să-și imagineze un dialog dintre un arbore și un topor. În cadrul lecțiilor de arte vizuale și abilități practice elevii pot realize un afiș, cu tema “Salvați Pământul” sau pot confecționa obiecte de vestimentație din material refolosi bile și jucării din deșeuri.

Abordarea interdisciplinară are avantajul de a crea elevului mai multe facilități de structurare a informației și mai multe conexiuni cu elemente vizuale, auditive, tactile sau chiar olfactive, care să-l conducă spre accesarea informației.

Pornind de la premiza că „elevul se dezvoltă prin exercițiile pe care le face” (Marc Gabaude), activitățile de învățare din cadrul orelor de matematică și explorarea mediului, științe și geografie, în cadrul cărora se face și educație ecologică, antrenează elevii în acțiuni de observare, în experimentarea unor lucrări practice pe măsura posibilităților lor. Astfel elevii desfășoară o muncă creatoare, formându-și tehnici de investigare a realității înconjurătoare cum ar fi: observarea creșterii plantelor și animalelor influența factorilor de mediu asupra acestora, relația dintre factorii abiotici și viețuitoare, efectele negative ale poluării, etc.

La început, elevul mic va găsi răspunsul la întrebările: „De ce ninge?”, „De ce plouă?”, „Unde se ascunde soarele?”pentru ca mai târziu să înțeleagă „De ce au nevoie plantele?”, “De ce au nevoie animalele?”, să înțeleagă raporturile tot mai complexe ale omului cu natura.

Ieșirile în aer liber dau posibilitatea elevilor mici să urmărească, copaci, tipuri de frunze și flori, animale și păsări, unele specii de plante și animale protejate ca monumente ale naturii.Ei observă influența factorilor de mediu asupra naturii.

Un rol important în protejarea mediului îl au ieșirile în aer liber pentru colectarea și sortarea deșeurilor, acțiune importantă pentru păstrarea unui mediu curat necesar vieții.Acțiunile de colectare a deșeurilor din curtea școlii, de pe spațiul verde din jurul școlii și din parcul localității, au avut ca scop formarea deprinderii de păstrare a unui mediu curat, necesar vieții.

Rolul învățătorului este acela de a organiza situații de învățare.

O activitate utilă, cu un important beneficiu formativ și informativ este realizarea unor colecții de plante (ierbarul), colecții de semințe sau scoarță de copac. Copiii pot realiza, prin ierbar, clasificări de părți componente ale plantelor, clasificări morfologice ale rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor, florilor sau fructelor.

Cum colectăm semințele?

8

Multe semințe ale unor plante comestibile sunt ușor de colectat: pepene, măr, cireșe, prune, roșii, dovlecei, floarea soarelui. În alte cazuri însă, cum ar fi semințele unor arbori sau plante ierboase, colectarea semințelor este destul de dificilă. Ele cad pe sol, unde sunt împrăștiate de ploaie sau de vânt sau sunt mâncate de animale. O metodă ușoară de colectare a unor semințe este cu ajutorul unei punguțe de plastic. Ea se pune deasupra florii și se leagă la baza acesteia.

Când floarea moare semințele se scutură direct în punguță. Pentru a le păstra, se pliază punguța și se închide cu capse.. Se scrie numele plantei pe etichetă, dar și data și locul recoltării.

La activitățile practice, copiii pot învăța să realizeze colecții de modele de scoarță d e copac.Pentru aceasta sunt necesare coli de hârtie, creioane cerate cu diverse nuanțe de maro, griuri, alb și negru, sfoară. Scoarțele arborilor sunt variate ca desen și colorit. Aceasta face ca de multe ori, arborii să poată fi identificați doar după scoarța lor. Fără a distruge copacii, o colecție de modele de scoarță de copac se poate obține astfel: se fixează cu sfoară coala de hârtie de trunchiul copacului, se aleg culorile necesare modelului, se hașurează cu atenție, cu o apăsare de intensitate constantă suprafața hârtiei. Rezultatul este chiar modelul căutat.

Influența fenomenelor naturii asupra viețuitoarelor se poate determina prin observarea schimbărilor petrecute in natură și observarea comportamentului acestora. Un experiment simplu precum estimarea umidității atmosferice (în valori relative) cu ajutorul unui con de brad, stârnește curiozitate elevului mic. Se lipește conul pe o bucată de carton îndoit astfel: 1/3 suport și 2/3 ecran de verificare a umidității. Se înfinge un ac între solzii centrali ai conului iar peste el se pune un pai.

Așezat afară, dar protejat de ploaie, conul va indica prin închiderea sau deschiderea sa, starea de umiditate atmosferică.

Prin astfel de abordări, elevii trec de la un nivel inferior la un nivel superior de gândire.

Prin folosirea conversației, mai ales a celei euristice, elevii înțeleg mai ușor, interdependențele dintre organism și mediu, a legăturilor de cauzalitate.

Problematizarea presupune crearea în mintea elevului, a unor așa numite “situații problemă”, care să conducă la descoperirea întregului conținut de idei al temei. Astfel, în cadrul temei „Să salvăm pădurea!, elevii sunt puși în situația de a găsi răspunsuri (soluții) la întrebări de tipul: „Ce se întâmplă cu plantele dacă dispar pădurile?”, „Dar cu animalele?”, „Care sunt urmările tăierii abuzive a pădurilor?”.

Prezentarea unor filmule cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale , prezentări pawer-point de exemplu, în care elevii pot vedea exemple de bune practici în ceea ce privște protejarea mediului înconjurător, acțiuni de îngrijire a plantelor și animalelor, colectarea deșeurilor etc., stârnesc curiozitatea , stimulează imaginația micilor școlari.

Elevii trebuie încurajați să observe, să compare, să sorteze, să facă predicții, să experimenteze și să îm părtășească informația obținută.

Implicarea activă a elevului în construirea propriilor trasee de învățare presupune integrarea intradisciplinară și interdisciplinară.El trebuie să descopere ceea ce-l înconjoară, ceea ce se întâmplă în jurul său., pentru a găsi soluții problemelor cărora trebuie să le facă față. “Învățându-i pe copii să apere natura, îi învățăm să apere viața.”

Bibliografie *“Demersul investigative în predarea științelor”,Suport de curs – CCD Suceava, 2004; * Cerghit Ioan “Metode de învățământ” EDP București, 1997; * Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga „Metode interactive de grup”, Editura Arves, 2002; * Alexandra Vidu;, Lucia-Maria Predețeanu - Ecologie –Suport didactic clasele III-IV, Prietenii naturii,, Editura Erc Press educativ.

9

INTEGRAREA EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN ACTIVITĂŢILE ŞCOLARE Prof. PFEIFER GABRIELA Colegiul Naţional „C.D. Loga”, Caransebeş Natura este singurul mediu familiar omului, în care el poate trăi şi munci. Noi, oamenii, trăim ca beneficiari ai muncii nevăzute a plantelor, care fabrică pentru noi aer curat. Suntem înfrăţiţi cu stejarul, carpenul, bradul, cu trandafirul şi crinul, cu ghiocelul şi nufărul. Respirăm miresmele lor şi ne bucurăm ochii cu paleta fermecătoare de culori, neîntrecută de nici un pictor.

Azi, mai mult ca niciodată, omul simte nevoia să iasă în natură. De aceea, el este dator să o cunoască, s-o iubească, s-o ocrotească. „Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele planetei şi nu vom ocroti natura, vom rămâne ăn cele din urmă singuri, pe o planetă pustie”, este îndemnul lui Ştefan Milcu, ce trebuie să constituie un semn de întrebare pentru toţi cei care ştiu ce înseamnă „poluare”.

Degradarea continuă a mediului ne obligă să luăm atitudine, până nu e prea târziu, să dezaprobăm starea de fapt şi să luptăm pentru candoare, puritate, frumuseţe, căci unica speranţă rămâne natura.

După cum ştim, copiii, de la cea mai fragedă vârstă, acumulează o serie de cunoştinţe şi impresii prin contact cu mediul ambiant. Pentru copii, mediul înconjurător presupune mişcare, culoare, dorinţă de cunoaştere, de explorare şi elaborarea „de ce-urilor” se află în interdependenţă cu curiozitatea lor, stârnită nu numai de mediul din exteriorul casei, şcolii, dar şi de modalitatea de utilizare eficientă a spaţiului interior al sălii de clasă. „De ce bate vântul aşa tare?”, „De ce aerul nu mai este curat?”, „De ce se produc atâtea calamităţi naturale?”, sunt câteva din întrebările cu care ne-au obişnuit copiii de vârstă şcolară, iar noi trebuie să le răspundem prompt şi potrivit vârstei şi puterii lor de înţelegere. Astfel, li se prezintă legătura dintre unele fenomene ale naturii şi efectele lor. Tocmai această legătură dintre cauză şi efect reprezintă educaţia ecologică.

Noi, dascălii, ne străduim continuu ca munca noastră să fie într-o cât mai strânsă relaţionare cu viaţa, cu complexitatea lumii înconjurătoare, vizând dorinţa, ştiinţa şi puterea de a modela minţile şi sufletele copiilor, de a valoriza cât mai bine potenţialul creator al acestora, asigurându-le astfel o dezvoltare liberă, integrală, armonizată cu exigenţele sociale. Şcoala, prin disciplinele sale care abordează mediul (geogafia, ştiinţele despre mediu, biologia, fizica, chimia) trebuie să-l incite pe elev la participare, să devină conştient de faptul că viaţa generaţiilor viitoare, calitatea ei, depind într-o anumită măsură şi de opţiunile sale. În mod special, prin educaţia ecologică, putem să cultivăm dragostea şi interesul elevilor pentru lumea înconjurătoare, pentru protejarea mediului şi a societăţii, putem să formăm atitudini de dezaprobare faţă de cei ce încalcă normele de păstrare a igienei mediului, contribuim la activizarea vocabularului legat de termeni ecologici. Educaţia ecologică este o problemă a tuturor, care se adresează nu numai inteligenţei, ci şi inimii şi voinţei.Educaţia ecologică constituie unul dintre obiectivele care se regăsesc la toate disciplinele de învăţământ.

Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor obiecte şi fenomene întro relaţie de intercondiţionare şi a-i face să înţeleagă pericolul dezechilibrului natural determinat de influenţa omului. Pentru a ne convinge şi a convinge că este posibilă şi necesară educaţia ecologică, la şcoala în care lucrăm am derulat o multitudine de activităţi pe această temă.

Conţinutul învăţământului oferă multiple posibilităţi de realizare a obiectivelor ecologice. Într-o primă etapă, educaţia relativă la mediu poate avea un caracter interdisciplinar, mediul fiind o totalitate complexă de elemente naturale şi sociale în care se desfăşoară viaţa umanităţii:

10

- lecturi, la literatura română, despre copii şi adulţi certaţi cu natura şi cu regulile de igienizare şi protejare a mediului, care, în urma neatenţiei sau a dezinteresului, au provocat dezastre naturale; - convorbiri, la lecţiile de educaţie civică, pe baza unor exemple concrete, despre normele şi regulile morale, exprimate prin ataşamentul faţă de plante şi animale, faţă de tot ceea ce reprezintă natura, acest lucru constituind unul dintre obiectivele educaţiei morale; - probleme, la matematică, cu tematică ecologică, bazate pe scădere (câte exemplare de animale au rămas într-o anumită zonă, dacă, prin acţiunile unor oameni, un anumit număr a dispărut), sau pe adunare (câte hectare trebuie reîmpădurite, pentru ca ecosistemul din zonă să nu aibă de suferit,dacă..., etc.); - discuţii, la orele de geografie, în special la lecţiile legate de poluare, care să le trezească elevilor interesul de a cunoaşte direct, de a investiga şi de a înţelege faptul geografic imediat, precum şi importanţa prezervării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate; -l a „Istoria românilor”, lecţia „Omul şi mediul geografic de-a lungul istoriei”, îi familiarizează pe elevi cu schimbările pe care omul le-a produs în natură, dar şi cu influenţa nefastă pa care acesta a avut-o, deoarece activităţile întreprinse pentru creşterea confortului şi siguranţei vieţii au contribuit de multe ori la poluarea aerului şi a apei, la dispariţia unor plante şi animale; - disciplina „Ştiinţele naturii”evidenţiază legile obiective care guvernează natura şi poate sublinia limitele posibile şi necesare ale intervenţiei omului asupra mediului înconjurător şi efectele nocive ale unor acte de modificare neraţională a proceselor naturale, de deteriorare a naturii; - arte vizuale şi abilităţi practice- realizarea de desene cu diferite teme, „Nu poluaţi viaţa”, „Modalităţi de igienizare a mediului înconjurător” ; - observarea asupra mediului, jocurile didactice, povestirile, diafilmele, diapozitivele, plimbările, drumeţiile, excursiile, vizitele, etc.

De fapt, prin toate disciplinele de învăţământ, elevul trebuie ajutat să capete competenţa necesară pentru a înţelege că omul este inseparabil de mediul său şi că, mai devreme sau mai târziu, efectele negative ale acţiunilor sale se răsfrâng asupra sa. În etapa a doua, este importantă implicarea elevilor în proiecte de tipul „SOS Natura”, prin realizarea şi distribuirea de materiale informativ-educative, pe teme ecologice: - pliante ecologice; - îndrumare practice pentru orele de ştiinţe, geografie sau opţionalul de ecologie (pentru organizarea unor activităţi practice de igienizare a mediului şi de sensibilizare a opiniei publice); - orare ecologice pentru elevi (cu specii de plante şi rase de animale pe cale de dispariţie, deci, protejate prin lege); - realizarea şi distribuirea de pliante despre deşeurile menajere şi cele refolosibile; - realizarea de fluturaşi despre pesticide şi îngrăşăminte chimice (pentru evidenţierea riscului poluării cu îngrăşăminte chimice şi pesticide); În etapa a treia, în educarea deprinderilor de educaţie ecologică, este necesară trecerea la partea practică, prin includerea elevilor în diferite activităţi de protejare şi igienizare a mediului.Dintre activităţile la care au participat elevii şcolii noastre, enumerăm: - păstrarea curăţeniei în sala de clasă, în şcoală şi în curtea şcolii, în parcuri, grădini, păduri, în toate locurile vizitate de elevi, în mod organizat; - menţinerea integrităţii arborilor şi florilor, cunoaşterea unor exemplare unice şi a arborilor ornamentali sau cu valoare istorică, din zonă, plantarea de pomi, de flori şi îngrijirea lor, subliniind rolul major al pădurii în protecţia mediului, „Noi, copiii, iubim aurul verde”; - activităţi de colectare şi valorificare a hârtiei, „Mai multă hârtie reciclată, mai puţine păduri defrişate”; Tot ceea ce a însemnat excursie, drumeţie, a condus elevii în mijlocul naturii şi a sădit în sufletul lor sentimente de nedescris. Iubirea faţă de natură nu înseamnă doar a dori să fii în 11

mijlocul ei, ci şi a acţiona pentru a nu fi afectată. Dacă vreodată, în locurile unde am poposit, am fost întâmpinaţi de „amintirile” lăsate de turişti (hârtii, pahare şi alte resturi), ne-am organizat şi am făcut ca aceste amintiri neplăcute să dispară.Toţi au înţeles că natura trebuie să fie protejată în fiecare zi, în fiecare clipă, fiindcă planeta Terra este casa noastră şi de sănătatea ei depinde sănătatea noastră.

Bibliografie: * Pistol Mădălina, Din Nicoleta- „Ecologie 5 – 7 ani”, Bucureşti, Editura Erc Press, 2004 * Vidu Alexandra, Predeţeanu Maria Lucia- „Prietenii naturii” – Ecologie – cls. a III a – a IV a, Bucureşti, Editura Erc Press, 2004 * Vasile Bunescu, Eugenia Şincan- „Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral – civică în învăţământul primar”, Bucureşti, Editura Coresi, 1994 * Ion Drăgan, Pavel Petroman- ,,Educaţia noastră cea de toate zilele“, Editura EUROBIT, Timişoara 1992; * Anca Neagu, „Terra-planeta vie“, Casa Editorială Regina, Iaşi, 2002.

Budai Andreea C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Drăghiţă Rodica

Miloşiu Emeric C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Drăghiţă Rodica

Tocilă Andreea Lic.Tehn. „M. Eminescu”, Dumbrăveni Coordonator, Prof. Trifan Daniela

Pleniceanu Daria Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Coordonator, Prof. Tistu Cristina

12

FORMAREA CONDUITEI ECOLOGICE Prof. înv. primar NEDELCU CORINA EMILIA Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Protecţia mediului reprezintă o preocupare de bază în educaţie şi în formarea tinerei generaţii. Educaţia ecologică presupune dezvoltarea abilităţilor de a acţiona concret, de a ne implica activ în identificarea problemelor de mediu, capacitatea de a găsi soluţii pentru remedierea problemelor de mediu. Fiecare dintre noi avem responsabilitatea de a participa la acţiuni de protecţie a mediului, principalul motiv fiind chiar păstrarea sănătăţii noastre. În timpul orelor de curs, dar mai ales în cadrul unor ore opţionale sau proiecte extracurriculare, putem desfăşura nenumărate activităţi de educaţie ecologică care, pe de o parte formează deprinderi, dezvoltă capacităţi şi cultivă interesul copiilor pentru conduite ecologice, iar pe de altă parte contribuie direct la menţinerea unui mediu echilibrat, curat, benefic unei dezvoltări fizice şi mentale sănătoase a copiilor.

Primul pas îl constituie identificarea problemelor de mediu. Educaţia ecologică a micilor şcolari poate fi iniţiată în cadrul unor plimbări, ocazionale sau special organizate, chiar şi în timpul pauzelor, când şcolarii pot constata unele comportamente negative faţă de mediu (gunoaie aruncate la întâmplare, nu în locurile special amenajate, flori călcate, crengi rupte, hârtii şi ambalaje aruncate peste tot).

Pornind de la aceste observaţii concrete putem iniţia dezbateri legate de ceea ce trebuie să facem fiecare dintre noi pentru a trăi într-un mediu sănătos. Este necesar ca ei să înţeleagă că fiecare trebuie să ne îngrijim de curăţenia spaţiilor din jurul nostru, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru sănătatea noastră şi a celor din jur. Tot în cadrul plimbărilor, copiii pot observa râuri, poieniţe, parcuri precum şi punctele de depozitare a deşeurilor menajere. Apa murdară, gunoaiele aruncate la întâmplare atât în apă cât şi pe spaţiul verde, îi ajută să îşi formeze o imagine clară despre modul în care oamenii degradează mediul.

La fel de importantă pentru înţelegerea problemelor de mediu, a influenţei omului în transformarea naturii şi formarea unei conduite ecologice este prezentarea unor reportaje, imagini, materiale PPT în care le sunt înfăţişate de exemplu defrişările masive şi urmările, uneori dezastruoase ale acestora, atât pentru mediu cât şi pentru viaţa oamenilor, discuţiile legate de poluarea aerului sau poluarea fonică din marile oraşe.

O altă modalitate folosită pentru formarea conduitei ecologice, care să permită manifestarea unei conduite corecte în relaţiile cu mediul este unor poezii sau texte în proză în care sunt prezentate atitudini negative ale copiilor faţă de natură. Din aceste lecturi, copiii înţeleg că nu este bine să rupi crengile copacilor, că nu este bine să rupi o floare sau să omori gâze. Povestirile din “Lumea celor care nu cuvântă” a lui Emil Gârleanu, trezesc sensibilitatea şi îi ajută pe copii să îsi formeze un comportament adecvat în natură, evaluându-şi corespunzător urmările faptelor lor.

Oricare ar fi modalitatea aleasă, ceea ce trebuie să ne dorim este însă ca elevii să înţeleagă că pot interveni şi pot produce o schimbare în mediul înconjurător, dar mai ales să îşi exprime dorinţa de a acţiona direct, angajându-se în acţiuni de îngrijire şi păstrare a curăţeniei în şcoală, acasă, pe stradă. Ei trebuie să ştie că pot deveni prietenii voluntari ai ocrotirii mediului, de aceea cadrele didactice trebuie să implice copiii şi familiile acestora în acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului.

Formarea voluntarilor pe probleme de mediu presupune formarea unor comportamente globale de protecţia mediului, impune implicarea membrilor comunităţii, necesită o gândire constructivă, integrată care să faciliteze educarea populaţiei pentru a fi responsabilă faţă de problemele mediului.

Orice problemă locală este şi o problemă globală datorată lipsei de responsabilitate faţă de mediul înconjurător: poluarea aerului şi poluarea sonoră, lipsa de educaţie sau de interes a 13

populaţiei de a colecta selectiv deşeurile şi de a recicla, lipsa cunostinţelor şi a informaţiei despre regulile de comportare în natură.

Identificarea problemelor globale de mediu ajută copiii să identifice propriile greşeli de comportament faţă de mediu şi să le evite prin asumarea de responsabilităţi de ecologizare, de plantare, de informare şi conştientizare a comunităţii, de însuşire, manifestare şi transmitere a valorilor precum respectul faţă de mediu, iubire faţă de natură, cooperare pentru rezolvarea problemelor.

Prin implicarea directă a elevilor în acţiuni de protejare a mediului, eco-voluntariatul devine un prilej de educaţie, contribuie la formarea personalităţii copiilor, a unor valori şi atitudini morale, a unor modele de implicare socială. Prin intermediul acestor acţiuni de eco-voluntariat, comportamentul, capacitatea de înţelegere a copiilor în ceea ce priveste protecţia mediului, se îmbunătăţesc în mod semnificativ.

Astfel, în urma acestor acţiuni, se remarcă la copii modificări de atitudine, determinate de participarea directă în proiecte de educaţie ecologică derulate în şcoală. Aceştia doresc tot mai mult să participe la acţiuni de cunoastere a mediului în aer liber şi să afle cât mai multe informaţii despre natură. Sunt mai atenţi unde şi cum depozitează deşeurile. Devin preocupaţi de colectarea selectivă şi de reciclarea deşeurilor. Păstrează curăţenia. Nu mai sunt tentaţi să rupă flori sau crenguţe. Recunosc cu usurinţă factori poluanţi din mediu. Atrag atenţia adulţilor asupra unor greşeli pe care le fac. Iau atitudine faţă de colegii care nu păstrează mediul. Sunt mai atenţi cu ce se întâmplă în jurul lor. În cadrul activităţilor practice, desfăsurate cu scopul de a forma la copii o conduită ecologică corectă, cei mici pot învăţa să respecte anumite reguli, precum păstrarea curăţeniei şi aspectului îngrijit al clasei, al curţii şcolii, pot realiza lucrări artistico-plastice, practice sau jucării din materiale reciclabile, pot participa la concursuri pe teme ecologice, pot realiza articole referitoare la acţiunile de ecologizare sau colectare a deşeurilor în vederea reciclării (hârtie, carton, PET-uri), articole ce vor fi publicate în revista şcolii, pot crea panouri cu mesaje referitoare la economisirea energiei, a apei sau cu mesaje privind stoparea poluării mediului.

Rolul dascălului în formarea unei educaţii ecologice reale la copii este primordial, deoarece părinţii nu cunosc adesea sensul real al educaţiei ecologice, confundând acest tip de educaţie cu igienizarea, dar, în acelaşi timp sunt de acord că educaţie ecologică trebuie să fie şi o preocupare a familiei. Părinţii au un rol hotărâtor în dezvoltarea conduitei ecologice a propriilor copii, putând în acest sens, să se implice în mod direct împreună cu ei în activităţi ecologice, proiecte de voluntariat, copiii luând astfel exemplu de la ei. De aceea, pe lângă implicarea copiilor, şi părinţii trebuie implicaţi în aceste activităţi, pentru a înţelege mai bine noţiunea de educaţie ecologică, pentru a dobândi o atitudine pozitivă faţă de protecţia mediului. Astfel, ei vor conştientiza că acest tip de educaţie le formează copiilor comportamente civice, îi face responsabili şi ordonaţi şi, unde este cazul, le corectează atitudinile comportamentale şi dragostea faţă de tot ceea ce îi înconjoară. Începerea educaţiei ecologice trebuie să pornească de la cele mai mici vârste, ar trebui să facă parte integrantă din educaţie, pentru că ajută la formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului care învaţă să facă mai uşor diferenţa între bun şi rău, frumos şi urât, dar mai ales în condiţiile actuale în care protecţia mediului a devenit o problemă de interes global.

Bibliografie: * Iacob, A., ,,Educație ecologică și de protecție a mediului. Ghid metodic pentru cadrele didactice. Învățământ primar”, MECT, 2007 * Dumitru, Alexandrina, Dumitru, Viorel-George, „Activităţi transdisciplinare în ciclul primar”, Editura Paralela 45, Pitesti, 2010 * Diminescu, N., „ Descoperă natura”, Editura Mirton, Timişoara, 2003

14

OPTIMIZAREA LECȚIILOR DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR PRIN UTILIZAREA JOCULUI DIDACTIC Prof. înv. primar CĂLINESCU ANCA Şcoala Gimnazială ,,George Voevidca”, Câmpulung Moldovenesc Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că, copii de vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Aceasta le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică.

Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa.

Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară.

Activitatea şcolară se valorifică prin note, acestea se sumează în medii, rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria şi satisfacţia acţiunii ce o cuprinde. Pedagogia ne învaţă că jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice copilului.

De aceea, jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor; din cele mai vechi timpuri, a fost, este şi va rămâne tovarăşul nedespărţit al copilăriei.

Mediul înconjurător, în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influenţare asupra personalităţii acestora. Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte, astfel, din contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar diferite întrebări din care rezultă că şcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau provenienţa lor. Adulţii în familie, cât şi învăţătoarele, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoştinţe, se formează copilului o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare, înlesnindu-se cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoştințe dobândite devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior.

Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi transformată într-o puternică dorinţă de a o cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii animalelor, atenţia, spiritul de observaţie, deprinderea de a sesiza schimbările din natură şi dorinţa de a cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştințe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multa uşurinţă. Răspunzând la întrebările şcolarilor, învăţătoarea trebuie să le explice fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de înţelegere.

Astfel, orizontul de cunoaştere al copiilor se îmbogăţește treptat, ceea ce permite să înţeleagă că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare (hrană, căldură, lumină, adăpost),că trebuie îngrijite de om; sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, că fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de altele. Înţelegerea treptată, pe baza cunoştinţelor transmise de învăţătoare, a fenomenelor naturii, a interdependenţei dintre ele, a cauzelor care le-au provocat contribuie din plin la însuşirea de către copii a unor elemente ştiinţifice despre natură.

Observarea sistematică a naturii de către copii, sub îndrumarea învăţătoarei contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor lor, la înţelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii şi limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub îndrumarea adultului să sesizeze frumuseţile ei şi să o îndrăgească. În felul acesta li se educă simţul 15

estetic, sentimentul de admiraţie, de dragoste şi mândrie pentru bogăţiile şi frumuseţile naturii patriei noastre. Activitatea de învățare a copilului din ciclul primar la care participă cu interes, cu creativitate și sensibilitate este jocul. Prin aplicarea jocurilor, ei învață să respecte norme, reguli, să se bucure de succes sau să fie alături de cei care nu reușesc prin efort propriu să rezolve sarcina dată. Caracterul activ al jocului prin participarea independentă la acţiune a tuturor copiilor, îi face pe aceştia să dobândească cunoştinţe pe calea acţiunii cu obiecte şi imagini. Jocul didactic de cunoaştere a mediului înconjurător, ca formă organizată, solicită intens reprezentările copilului, experienţa lui de viaţă, capacitatea şi potenţele sale de a folosi în mod independent cunoştinţele dobândite în diferite ocazii, referitoare la mediul social şi natural, contribuind astfel la formarea priceperilor şi deprinderilor de activitate intelectuală la şcolarii mici care să solicite mai mult operaţiile gândirii.

Deprinderile de activitate intelectuală se formează şi exersează prin jocurile didactice de cunoaştere a mediului înconjurător, jocuri care au ca obiective generale sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor privind mediul din imediata apropiere. Astfel se dezvoltă relațiile dintre elevii clasei, iar relația dintre învățător -elevi va fi benefică, ceea ce are efect pozitiv asupra întregii activități instructiv-educative din școală și în viață. Iată un exemplu de joc de cunoaștere pe care l-am aplicat în cadrul lecțiilor de cunoașterea mediului. Jocul „ALEGE!”, în care am urmărit formarea deprinderilor de a opera cu algoritmi ,de a face clasificări după anumite criterii date.

Sarcina jocului: sistematizarea cunoștințelor elevilor referitoare la anotimpuri, forme de relief, plante, animale, culori prin efectuarea de asocieri conștiente. Material didactic: cartonașe cu anotimpuri, forme de relief, animale, culori, luni ale anotimpurilor.

Organizarea jocului: Am împărţit elevii pe echipe. Vor concura pe rând. Le-am prezentat o imagine cu anotimpul vara, elevii care au primit în prealabil cartonașele cu lunile anotimpului, ies în față și se ordonează conform lunilor. Se procedează la fel pentru fiecare anotimp si pentru toate echipele. O variantă ar fi, se împart alte cartonașe cu secvențe din diverse anotimpuri / forme de relief, iar învățătorul prezintă toamna -verde. Elevii ce dețin cartonașele de toamnă vor ieși în față și vor indica plante, fructe, legume ce au această culoare. Dacă se indică galben-câmpie, elevii ce au cartonaș cu câmpia vor indica plante, animale, păsări, fructe, legume ce se găsesc la câmpie.

Variantă: se împart cartonașe cu animale. Învățătorul menționează o parte a unui animal: coarne, ies în față copiii cu cartonașul cu animalul ce are coarne.

Gândirea concretă a copilului constituie punctul de plecare pentru formarea gândirii capabile de generalizare şi abstractizare, întrebările adresate solicitau stabilirea unei relaţii cauzale. Cu cât copii percep mai multe obiecte şi fenomene, cu atât se deprind să le deosebească unele de altele, să descopere particularităţile specifice, aspectele comune şi legăturile dintre ele, se deprind deci să gândească.

Prin aceste activităţi am pus copiii în situaţia de a pune întrebări, de a gândi sub îndrumarea mea răspunsurile corecte, în acest fel am stimulat dezvoltarea, la copii, a spiritului de investigaţie şi de observaţie, a dorinţei de căutare a adevărului, a capacităţii de înţelegere ştiinţifică a fenomenelor.

Prin analize şi comparaţii copiii au selectat caracteristicile fiecărui anotimp după coordonatele: fenomene ale naturii, viaţa plantelor, a animalelor, activitatea omului. Astfel ei au învăţat să opereze cu elementele gândirii logice, să stabilească relaţii cauzale între fenomene.

Procesul de pregătire intelectuală a copilului începe cu acumularea de cunoştinţe, acesta se menţine în continuare, dar este legat şi de formarea morală, socială a personalităţii copilului.

Biblografie: * Avram, S.; Mihu, E.; Său, Z., 2004, Jocul didactic pentru preşcolari. Ghid metodic, Editura Terra, Focşani * Chiscop, L., 2000, Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar. Ghid metodic - Ed. ,,G. Tăbăcaru‘‘, Bacău

* Dima,Silvia, 1997, Copilăria- fundament al personalităţii. Cunoaştere - Exploatare – Educare - Bucureşti, Editată de Revista Invăţământul preşcolar, Bucureşti

16

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ PRIN JOC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Prof. înv. primar Dobromirescu Anesia Marilena Colegiul Naţional „C.D. Loga”, Caransebeş Omul este singura fiinţă care îşi distruge mediul în care trăieşte. De ce? Răspunsuri ar fi multe: nepăsarea, lipsa de educaţie, incultura, inconştienţa fac din om cel mai mare inamic al planetei. Omul încă nu a inventat sau mai bine spus a uitat să trăiască în armonie cu natura. E aşa de greu oare? Sticla, hârtia, plasticul se pot recicla cu succes, s-a inventat maşina de spălat fără detergenţi, călătoriile cu bicicleta sunt mai sănătoase decât cele cu automobilul. Protejarea mediului înconjurător depinde doar de noi!

Dragostea pentru viu, pentru natură este o componentă educaţională care are consecinţe asupra întregului comportament uman. Promovarea educaţiei ecologice a devenit o problemă foarte importantă pentru societăţile moderne, societăţi tehnologizate. Pentru a crea o atitudine ecologică , este nevoie de o motivaţie profundă , de interes şi de decenţă . Una dintre cele mai mari şanse de a construi o conştiinţă ecologică este implicarea la maximum a învăţământului în promovarea problemelor de mediu. Natura, studiată cu dragoste, cu pasiune, poate deveni centru de interes al tuturor disciplinelor de învăţământ, precum şi al multora dintre activităţile extracurriculare. Jocul este cel mai agreabil procedeu prin care se poate face educaţia ecologică mai ales elevilor.

CERCUL NATURII Scopul jocului este ca elevii să înţeleagă conexiunile, legăturile care se fac între plante şi animale. Se împart elevilor etichete cu numele unor plante şi animale cum ar fi: lup, grâu, vierme, pasăre, şoarece, iepure, iarbă, arbore, cerb, bufniţă, insectă, oameni. Aceste etichete se prind în piept. Elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre plantele şi animalele pe care le reprezintă: elevul care reprezintă „ iarba” se va uni cu elevul care are ecusonul „oameni”, etc. În final toţi copiii se vor prinde de mâini, formând cercul naturii.

CĂLĂTORIA ÎN NECUNOSCUT Se citeşte lecturile de pe cardurile” Călătorie în necunoscut”, apoi elevii îşi imaginează că se găsesc într-unul din locurile descrise şi se străduiesc să mimeze cât mai bine o călătorie imaginară: „ Călătorind prin tundră”, „ Hoinărind prin pădurile umede”, „ Transpirând prin deşert”.

POLUAREA RÂULUI Cinci sau şase elevi prinşi de mâini vor executa mişcările apei unui râu. Apoi, cinci şase elevi vor reprezenta peştii, imitând mişcările peştilor prin apă. În apă vor apărea cinci- şase elevi care au în piept etichete pe care sunt scrise numele unor deşeuri sau poluanţi: gunoaie, chimicale, detergenţi, sticle, ambalaje, etc. În momentul în care poluanţii intră în apă, peştii se îmbolnăvesc şi copiii încep să tuşească, ghemuindu-se la pământ. Apar trei copii care curăţă apele de gunoaie, iar peştii îşi revin şi încep să înoate prin apă. ŞTAFETA GUNOIULUI Elevii sunt împărţiţi în două echipe egale. Se aşează pe două şiruri. În faţa fiecărui şir la o distanţă de cinci metri se aşează câte un coş de gunoi. Fiecare elev va aduna din curtea şcolii câte un ambalaj aruncat sau o cutie goală pe care s-o arunce în coşul de gunoi. La comanda start, elevii aleargă spre coşurile de gunoi, aruncă deşeurile în coş apoi se întorc în fugă dând ştafeta următorului elev. Câştigă echipa care termină mai repede arncând toate gunoaiele în coş.

CREAŢIE LITERARĂ POEMUL „ DIVERSITATEA” Elevii vor participa la scrierea unui poem al întregii clase, despre diversitate. Paşii de urmat: în partea stângă a unei coli de hârtie, scrieţi pe verticală cuvântul – D-I-V-E-R-S-I-T-A-T-E. o Faceţi cu clasa un brainstorming pentru a găsi expresii, propoziţii despre diversitate care încep cu fiecare literă a cuvântului în parte. o Puneţi clasa să aleagă cea mai bună propoziţie pentru fiecare literă.

17

o La sfârşit, scrieţi poemul alcătuit din propoziţiile alese de copii.

Dansul fluturilor, În lumina amiezii,

DIVERSITATE Răsăritul soarelui, Aceasta este lumea noastră, Susurul izvoarelor, Tot ce ne înconjoară,

Vâltoarea apelor,

Inocenţa ciocârliei,

Energia vântului,

Tunetul ploii,

Este Terra, casa noastră!

Educaţia pentru mediu este o educaţie activă, de responsabilitate civică, un proces din care se desprinde modul de a acţiona şi dorinţa de a participa în direcţia protejării mediului.

Bibliografie: * Manual întocmit de Direcţia Silvică Hunedoara şi Administraţia Parcului Naţional Retezat, „ Vor mai creşte frunze verzi?” * Crocan D., Huţanu E., „ Să descoperim natura prin aplicaţii şi experienţe”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002

Cască Mario Cristian Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Bobescu Niculina

Lascu Luca Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea Coordonator, Prof. Curpaş Ana

Albu Adrian C.N „C.D.Loga”, Caransebeş Coordonator, Prof. Pfeifer Gabriela

Derecichei Bogdan Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea Coordonator, Prof. Curpaş Ana 18

ÎMPREUNĂ PENTRU NATURĂ Prof. DOGARU LETIŢIA NADIA Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora”, Reșiţa În aceasta lume, există o anumită legătură între oricare două lucruri, dar cea mai puternică relație se stabilește între om și natură, elemente esențiale, care fac vie planeta noastră și o diferențiază de celelalte corpuri cerești. Mediul oferă posibilități nelimitate pentru acțiunea omului care, la rândul său, poate îmbogăți și diversifica componentele celui dintâi.

De multe ori afirmăm: “Minte sănătoasa în corp sănătos”, însă schimbările umane, sociale și tehnologice apărute în ultimul timp mă fac să spun mai degrabă Om sănătos în mediu sănătos!

Mediul înconjurător nu cuprinde numai o componentă fizică, ci și una socio-culturală. Ambele contribuie la dezvoltarea fiinţei umane, acțiunea lor manifestându-se în direcția unor modificări organice, precum maturizarea biologică, statura corpului, culoarea pielii, dar și în direcția unor modificări psihice, a adoptării unui regim de viață (alimentație, îmbrăcăminte, îndeletniciri etc).

Natura ne oferă toate condițiile și resursele necesare supraviețuirii, însă depinde de noi să le folosim într-o manieră durabilă, să conștientizăm că toate procesele care contribuie la degradarea mediului sunt accelerate continuu și sănătatea planetei se agravează pe zi ce trece.

Pe de o parte, educația se reflectă în acțiunile pe care le întreprindem asupra mediului – de ocrotire sau degradare. Pe de altă parte, copiii nu au ce învăța într-o lume fără viața, fără copaci, înconjurați de deșeuri, braconaj și alte amenințări la adresa biodiversității.

Educația înseamnă creștere, hrănire, cultivare și tocmai de aici rezulta interdependenţa acesteia cu mediul. Natura ne face egali intre noi – ca oameni. Educația ne face egali cu natura.

Ocrotirea planetei nu este responsabilitatea unor specialisti, ci a tuturor oamenilor. Transformând mediul, omul se transformă pe sine însuși. Ne dorim să respirăm aer curat, să bem apă curată, să mâncăm sănătos, în timp ce recurgem la acțiuni care îmbolnăvesc tot ce ne înconjoară: practicăm agricultura intensivă, modificăm genetic organismele, construim acolo unde nu este necesar și defrisam excesiv, pescuim tot ce putem din mări și oceane, exploatăm resursele fără să ne gândim la capacitatea lor de regenerare, obligăm Pământul să “fumeze” pasiv gazele emanate de autovehicule.

Exploatarea omului de către om reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, însă exploatarea naturii de către om este o practică globală. Dacă viața noastră depinde de natură, atunci unde se întorc toate consecinţele? În ciuda progresului științific și tehnologic, întreaga populație suferă de boli, modul nostru de viață dovedindu-se a fi un eșec. Împinși de dorința unor supracondiţii de trai, ignorăm dezastrele produse la nivel global, lăsând natura să găsească singură soluții pentru acestea. Trăim liber, fără să înțelegem că libertatea înseamnă responsabilitate și orice acțiune atrage după sine și consecinţe.

Ucidem cu usurință animalele, pentru plăcere sau de dragul gastronomiei, tăiem brazi pentru a-i împodobi în casă de Crăciun, fără să ne gândim că în acest ritm vom ajunge să ucidem o data cu pădurile și spiritul sărbătorilor. Avem o scuza… asa am fost învățati, facem asta de când ne știm. Dar de când ne știm? Cine ne-a învățat? Și cât vom mai continua să trăim astfel? Pentru a redescoperi legătura dintre noi și natură, alături de ființele cu care împărțim aceasta lume, pentru a aduce o contribuție personala în lupta împotriva poluării, putem începe din farfuria noastră!

Trebuie să încetăm a mai spune “nu este vina mea pentru răul care se întâmplă în lume”!

Este vina noastră, a fiecăruia, deoarece trăim într-o ignoranță cumplită față de educație, față de protejarea naturii.

Mişcările ecologice nu găsesc întotdeauna cheia tuturor problemelor. Cheia spre o lume a siguranţei și a abundenţei depinde de noi, de încurajarea valorilor morale, care pun semnul egal între om şi natură.

19

Nu putem schimba mult într-o zi! Însă putem schimba câte puțin, puțin și bine! Putem da dovadă de grijă și compasiune, pentru oamenii de azi, pentru copiii de mâine. Nu e nevoie să fim specialiști în ecologie pentru a educa, pentru a ne autoeduca și pentru a ajuta oamenii să câstige cunoștințe, deprinderi, motivaţii, valori și angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului, pentru a-și asuma răspunderea în vederea menținerii calității mediului. Ecologia adevarată nu depinde de legi, definiții, ci de conștiința noastră, de respectarea naturii și a valorii sale.Dacă ne-am întreba care sunt stricăciunile pricinuite de natură omenirii, pentru început am putea trece în revistă câteva fenomene naturale extreme petrecute nu de mult: inundațiile din Moldova și Maramureș, uraganele de pe coasta Americii, alunecări de teren, secete si multe altele. E adevarat că acestea au produs pagube însemnate și mai mult pierderi de vieți omenești. O mare parte ni se datorează nouă prin activitățile pe care le desfășurăm în fiecare zi, începând cu pădurile tăiate, cu exploatarile miniere, activități industriale, etc. Într-adevăr, aceste fenomene se întâmplau și înainte să avem o activitate economică intensivă. Probabil, dar deosebirea este că procesele întreprinse de om pentru „o viață mai bună” intensifică foarte mult „violența” acestor fenomene. În comparație cu stricăciunile pe care omenirea le pricinuiește naturii ,cele pe care natura le-a făcut omenirii, sunt infime.

După scurta trecere în revistă a fenomenelor naturale nefavorabile, ar trebui să ne oprim și la stricăciunile pe care noi le producem naturii: defrisările, emanațiile diferitelor gaze toxice în atmosferă, depozitele de deșeuri periculoase sau menajere, emisiile diferitelor substanțe toxice în râuri, testele nucleare și a diferitelor arme . Ar trebui doar să ne gândim că pe lângă puținele activități antropice enumerate mai sus ar mai fi multe altele de menționat.

Ar trebui să ne gândim mai mult la ce înseamnă o viață mai bună pentru noi când facem ceea ce facem, ar trebui sa ne gândim mai mult la cum putem atenua efectele activităților noastre asupra a ceea ce ne ține în viață.

Dispunem de o legislație de mediu, de tehnologii de protecția mediului și cel mai important, de oameni care să le aplice, dar totuși nu o facem pentru ca probabil înca ne este bine așa cum e acum.

Ar trebui să aducem vorba și de avantajele pe care ni le oferă natura, sunt nenumărate: protecția împotriva ultravioletelor, soluții pentru boli, materiale necesare pentru tot ceea ce face ca noi să avem o viață bună, hrană, adăpost și așa mai departe. Și s-ar putea ca momentul când natura nu ne va mai putea oferi tot ce avem acum, să nu fie foarte departe.

Potrivit unor studii științifice recente s-a descoperit că și plantele plantele „ simt durerea”, și chiar pot să își dea seama de ce gândim. Recent cei de la Mythbusters au realizat un experiment!

Acesta presupunea conectarea unei plante la poligraf pentru a vedea dacă aceasta simte când este afectată. În momentul în care a fost înţepată sau când i s-a rupt o frunză, poligraful a înregistrat o activitate intensă a plantei. Asta însă nu e tot , ziceam mai sus că „pot să ne citească gândurile”, ei bine ,chiar și dacă persoana care a efectuat experimentul s-a gândit că îi dă foc plantei ,poligraful a înregistrat o activitate intensă a acesteia. Cel care se gândeşte că o plantă e doar un organism care nu simte nimic și creste acolo doar pentru că „ așa a lasat-o Dumnezeu”, se înşeală amarnic.

Cu siguranță că ar trebui să avem mai mult respect pentru ceea ce reprezintă una din cele mai importante verigi din lanțul trofic.

Nu putem să nu luăm în seamă animalele, viața lor este extrem de importantă și nu trebuie să uităm că multe specii au dispărut , iar altele sunt pe cale de dispariție. Și asta în mare parte ni se datorează nouă, oamenilor.

O mare importanță pentru omenire o are atmosfera cu tot ce înseamnă ea, protecție împotriva ultravioletelor și altor radiații care ajung pe Terra. Și înafară de rolul de protectie, un rol deosebit îl are în menținerea și perpetuarea vieții pe Terra prin elementele (azot, oxigen, dioxid de carbon, etc) din care este formată. De exemplu, oamenii nu pot trai fără oxigen, dar dacă atmosfera ar fi doar oxigen cu siguranță nu am putea trăi Fiecare element chimic are rolul său bine 20

stabilit de niste legi nescrise, de legi ale evoluției vieții pe pământ. Aceste legi nescrise au ajuns la o stare de echilibru până în momentul în care omul a început să aibă pretenții tot mai mari față de modul său de viață, până în momentul când omul a crezut că poate să facă tot ce vrea fără să pățească nimic, până în momentul în care omul a crezut ca el e în vârful piramidei trofice, etc. Însă trebuie să nu forțăm limitele.

Evoluția științei ne-a dat alternative, energia solară, eolienele, mașini electrificate, trebuie să începem să le utilizăm, să nu ne epuizăm resursele. Natura are nevoie de noi așa cum și noi avem nevoie de natură. Planeta noastră nu are sursele nelimitate, în toate există o limită, nimic nu durează la nesfârșit.

Dacă temperatura medie anuală crește cu 1,5 grade C, se modifică radical clima, și crește riscul producerii unor mari calamități și pierderii de vieți omenești. Se știe ca arborii rețin bioxidul de carbon, un gaz toxic care încălzeste atmosfera, și elimină oxigen. Trebuie oprite cu desăvârșire tăierile ilegale de pomi. Lumea animalelor are din ce în ce mai multă nevoie de protectțe și conservare, deoarece vânătoarea excesivă, defrișările și dezechilibrele biologice create de om o amenință cu mari distrugeri. Toate speciile de plante si animale aflate în perimetrul rezervațiilor devin în mod automat monumente ale naturii.

Protecția mediului înconjurator a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întregul spațiu al Terrei prielnic vieții. Acum, bogățiile și resursele de energie sunt afectate în așa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiții esențiale vieții, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire.

Este necesară așadar luarea unor măsuri energice de protecție a planetei.

Din 1970, au aparut semne clare de îmbolnavire a planetei: subțierea stratului de ozon, încalzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului și a solului. Oamenii au început să înțeleagă necesitatea adoptarii unui comportament responsabil față de natură. Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă. Protecția naturii angajează colaborare și sprijin pe plan local, județean, național și internațional. Știm cu toții că omul este singurul animal care își distruge mediul în care trăiește. Prin diversele sale acțiuni, omul a reușit să modifice într-un mod îngrijorător caracteristicile mediului înconjurător, punând astfel în pericol viața generațiilor următoare. Ce este de făcut? Soluțiile la care s-au gândit forurile și organizațiile de specialitate sunt la îndemâna oricărui cetățean de rând, căruia îi pasă de protecția mediului și crede într-o dezvoltare durabilă a societății.

Reciclarea selectivă deșeurilor, folosirea produselor ecologice, călătoriile cu bicileta. Cei care tratează cu neseriozitate problema poluării atmosferei și a mediului în general ,ar trebui să gândească pe termen lung și să facă ceva cât încă se mai poate. Trebuie să ne gândim la dezvoltarea durabilă, deci la resursele epuizabile, la apa fără de care nu există viată( chiar dacă planeta noastră este acoperită trei sferturi de apă ,doar 3% este potabilă), la reciclarea deșeurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de energie neconvenționale. Să conștientizăm faptul că o plimbare cu bicileta este mai frumoasă și mai sănătoasă decât o plimbare cu mașina.Toate acestea , pentru a le permite generațiilor care vor veni să se bucure de ceea ce ne-am bucurat și noi: apă, aer curat, soare, locuri minunate în care să-ți petreci vacanțele.

Am putea începe cu câțiva pasi simpli: protecția mediului nu este numai responsabilitatea organizațiilor ecologiste care se străduiesc să oprească un dezastru ecologic, ci a noastră, a fiecărui individ în parte. Având in vedere că atmosfera este «scutul» care permite existența vieții pe Terra, ar trebui ca reducerea poluării atmosferei să fie un imperativ.

Din cauza amplorii pe care a luat-o în ultimii ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare naturală, artificială, chimică, fizică, biologică), echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimează că poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese in SUA. În fiecare an dezvoltarea industriei generează miliarde de tone de materiale poluante. Deși s-au 21

lansat nenumărate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este încă o realitate dură ale cărei efecte le suportam cu toții zi de zi.

Depinde doar de noi dacă lăsăm ceva în urma noastră generațiilor viitoare, dacă putem păstra cât de cât intact ce natura ne-a dat, dacă suntem în stare să nu distrugem minunile ce ne înconjoară.

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ PRIN ŞI PENTRU NATURĂ Prof. înv. primar MAIER MONICA Şcoala Gimnazială „Al. I. Cuza”, Târgu-Mureş Natura‚ care este un bun al tuturor şi din care facem parte, nu trebuie numai cunoscută, ci mai ales protejată. Cu cât o cunoaştem mai mult, cu atât înţelegem mai bine necesitatea conservării ei. Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie o preocupare a fiecărui om, începând încă de la vârste fragede. Particularităţile de vârstă ale elevilor din clasele P, I-IV permit formarea şi dezvoltarea la aceşti elevi a conştiinţei ecologice şi, implicit, a unui comportament adecvat. Copilul manifestă o curiozitate senzorială în plină dezvoltare şi, dacă ştim să-i prelungim această curiozitate, ea devine suportul dorinţei de cunoaştere.

Obiectivele specifice educaţiei ecologice pot fi: - să formeze generaţii de oameni cu o sănătoasă conştiinţă etică referitoare la apărarea şi conservarea mediului; - să creeze unele concepţii şi convingeri pentru generaţia actuală şi, mai ales, generaţiile următoare de a schimba progresiv actuala tehnologie poluantă cu un ansamblu de activităţi umane nepoluante; - să sesizeze că raţionalitatea omenirii înseamnă şi raţionalitatea în raport cu propriul mediu de viaţă.

Obiectivele mai sus menţionate ar avea ca finalităţi : - înţelegerea naturii complexe, a mediului pentru o utilizare prudentă şi raţională a resurselor acestora; - formarea unei conştiinţe ecologice; - cooperarea pentru conservarea şi ameliorarea mediului.

Educaţia ecologică este oportună şi, cu cât este începută de la o vârstă cât mai fragedă, cu atât are şanse mai mari de reuşită. O condiţie esenţială a realizării acestei educaţii ecologice este ca ea să se conceapă în natură şi pentru natură.

Antrenând elevii (în timpul liber) în diverse acţiuni : excursii, acţiuni practice de plantare şi îngrijire a pomilor şi a florilor, de curăţare a spaţiilor verzi şi de întreţinere a acestora, hrănirea păsărilor pe timp de iarnă, am realizat o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii.

Cu fiecare prilej, în şcoală sau în afara ei, noi am fost preocupaţi să inducem elevilor concepţia că omul nu are dreptul să distrugă o specie animală sau vegetală, altfel spus : << Dacă iubeşti natura, imit-o, nu ţi-o însuşi !>>.

Pentru a ajunge mai uşor la sufletul elevilor şi pentru a le prezenta urmările tragice ale distrugerii naturii, putem apela la povestirea „Primavara tăcută” de Rachel Carson, povestire alarmantă în legatură cu poluarea. Mai târziu cu, 15-20 de ani, povestea ei devenea o îngrozitoare realitate în multe locuri ale lumii. „A fost odată un oraş în care toate vieţuitoarele păreau să trăiască în armonie cu cele din jur. Oraşul se afla în mijlocul unor ferme prospere, cu lanuri cu grâne şi dealuri, cu livezi unde primăvara nori albi de flori erau purtaţi de vânt peste câmpurile verzi. Toamna stejarii, arţarii şi mestecenii dădeau la iveală o revărsare de culori, care se învăpăiau şi licăreau peste o perdea de 22

conifere. Atunci, vulpile urlau pe dealuri şi cerbul străbătea tăcut câmpurile, pe jumătate ascuns în ceţurile dimineţilor de toamnă. În lungul drumurilor, dafinul şi aninul, ferigile mari şi florile sălbatice încântau ochiul călătorului tot timpul anului ...

Apoi, o stranie nenorocire s-a furişat în regiune şi totul a început să se schimbe. O vrajă diavolească s-a instalat în aşezare; boli misterioase au măturat stoluri de păsări, vite şi oi s-au îmbolnăvit şi au murit. Pretutindeni plutea umbra morţii ...

Nici o vrajă, nici o acţiune duşmănoasă nu redusese la tăcere viaţa, în această lume îndurerată. Omul o făcuse ...’’

Oraşul acesta nu există în realitate, dar se poate afla cu uşurinţă într-o mie de părţi ale lumii.

Copiii trebuie să devină prieteni ai naturii, cu condiţia să respecte natura. Aceasta înseamnă s-o priveşti ca un adevărat ecolog – cetăţean ce doreşte nu o natură strivită, cu gândul refacerii ei, ci conştient că apără şi conservă una din bogăţiile cu care noi, românii, ne mândrim. Şi dacă vrem cu adevărat să fim prieteni ai naturii, s-o invităm la noi acasă.

Cunoaşterea şi ocrotirea naturii începe cu floarea de la fereastră, cu canarul sau pisicuţa, căţeluşul sau pasărea pe care nu trebuie s-o rănim, ci să-i oferim câteva firimituri de pâine.

Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii, convingerea că totul în natură este folositor, noţiunea de dăunător a inventat-o omul ce cunoaşte, dar nu recunoaşte lanţul trofic. În consolidarea şi verificarea cunoştinţelor despre natură din cadrul lecţiilor de ştiinţe cunoaşterea mediului, lecţii în care noi am introdus noţiuni de ecologie, am iniţiat un joc didactic.

Am distribuit elevilor cartonaşe cu imagini ale diferitelor vieţuitoare şi plante învăţate şi neînvăţate. Le-am dat ca sarcină să formeze lanţuri trofice: varză – iepure – lup; grâu – pâine – om; frunze - omidă – păsărele; planta de cartof – gândacul de Colorado; porumb – porc – om.

Câştigă elevul care termină primul de ordonat corect simbolurile.

Conştiinţa unui copil, atunci când încearcă să înţeleagă şi să determine relaţia dintre el şi natura vie, să rezolve conflicte extrem de intime, se evidenţiază în acţiunea sa de decizie: a rupe sau nu o plantă, a ucide sau nu o insectă ...

La vârsta micii şcolarităţi, jocul didactic, folosit cu pricepere, antrenează funcţiile fiziologice şi cele psihice ale elevului. Elevul devine mai curajos, capătă încredere în capacităţile sale, are mai multă siguranţă în răspunsuri, activitatea didactică devine atractivă şi flexibilă.

Preocuparea noastră a fost ca elementele de joc introduse în activităţi să nu devină preponderente, sarcinile instructive şi educative au fost îmbinate armonios cu elementele de joc, cu elemente practice. Prin intermediul jocului, elevul ia contact cu alţi elevi, se obişnuieşte să ţină seama de punctul de vedere al altora. Învăţându-l pe elev cum să observe lumea înconjurătoare, cum să mănuiască materialul biologic şi să interpreteze ştiinţific fenomenele naturii, el învaţă să cunoască natura, să o preţuiască şi să o ocrotească.

Disciplina ,,Ştiinţe’’ contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere, la stimularea interesului pentru cunoaşterea ştiinţifică a naturii, integrează elementele de biologie, fizică, chimie, ecologie.

Cunoştinţele, priceperile şi deprinderile se transmit şi se formează în toate orele, interdisciplinar dintr-un an şcolar. În vederea dezvoltării gândirii ecologice a elevilor, chiar la vârsta micii şcolaritaţi, se pot adresa întrebări - problemă, cum ar fi : ,,Ce credeţi că s-ar putea întâmpla dacă ar dispărea toate ciocănitorile?’’. Prin raţionamente simple, elevii îşi dau seama că ar creşte mult numărul insectelor dăunătoare care ar pune în pericol copacii.

23

În zilele noastre între dezvoltarea societaţii omeneşti şi protecţia mediului există o contradicţie care devine din ce în ce mai accentuată; dezvoltarea societaţii nu se poate opri, iar deteriorarea mediului nu poate continua; se impune astfel găsirea unor soluţii pentru protecţia mediului şi existenţa vieţii pe TERRA. Se poate lansa spre dezbatere la nivelul clasei de elevi o problemă cum ar fi : ,,De ce se vorbeşte din ce în ce mai mult despre distrugerea mediului şi necesitatea protecţiei acestuia?’’.

Este bine, ca noi, învăţătorii să dirijăm observarea sistematică a materialelor expuse în faţa clasei, prin întrebări, ca de exemplu : ,,Care sunt activităţile umane care duc la poluarea mediului (încărcarea cu substanţe toxice )?’’; ,,Care sunt efectele poluării aerului asupra pădurilor?’’; ,,Cum arată o pădure care se găseşte în apropierea unei uzine chimice, care aruncă (emană) în aer substanţe toxice?’’; ,,Cum sunt frunzele arborilor?’’; ,,Ce se întâmplă cu animalele din aceste păduri?’’; ,,La ce duce tăierea necontrolată a pădurilor?’’; ,,Cine poate polua apele ?’’; ,,Ce efecte are poluarea apelor?’’; ,,De ce nu se mai găsesc peşti în apele în care s-au produs deversări petroliere?’’; ,,Cum arată un oraş poluat?’’; Ce aspect au arborii de pe marginea străzilor circulate intens?’’ etc.

Concluzia posibilă din acest dialog subliniază următorul aspect : ”substanţele dăunătoare rezultate din unele activităţi umane (industrie, agricultură, transporturi etc) pot duce la distrugerea mediilor de viaţă şi a vieţuitoarelor din acestea’’.

Concluzia temei este că stă în puterea noastră să apărăm viaţa pe Pământ. Ştiind că elevii călătoresc la sfârşitul de săptămână şi în vacanţe este important să cunoască dar mai ales să respecte regulile de comportare în natură. Noi, învăţătorii, avem datoria de a le transmite aceste reguli : - Colectarea plantelor trebuie să fie făcută numai cu anumite măsuri de precauţie, pentru a nu provoca sărăcirea florei unei regiuni, prin dispariţia speciilor rare sau mai sensibile.

- Este bine ca elevii să cunoască şi să respecte plantele ocrotite prin lege cum ar fi: floarea de colţ, papucul doamnei, sângele voinicului, bujorul românesc, laleaua pestriţă etc; - Să nu se distrugă puieţii de arbori, arborii tineri sau crengile şi să se evite vătămarea trunchiului arborilor căci orice leziune a scoarţei poate constitui o cale de pătrundere a unei boli care duce la scăderea vitalităţii arborilor; - Trebuie evitate orice prejudicii aduse faunei. Multe animale au un rol important în asigurarea echilibrului biologic al ecosistemului.

Elevii pot contribui la unele acţiuni de ocrotire a speciilor de vânat sau a unor păsări folositoare. Noi am observat că elevii îşi formează convingeri trainice cu privire la necesitatea protejării naturii şi mediului ambiant numai atunci când se porneşte de la exemple concrete, pozitive sau negative, luate din orizontul local.

Bibliografie: * CERGHIC IOAN - ,,METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT’’, BUCUREŞTI, E.D.P. –1980; * IONESCU AL., SĂHLEANU V., BÂNDIU C. - ,,PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ŞI EDUCAŢIA ECOLOGISTĂ’’, BUCUREŞTI, EDITURA CERES, 1989; * MĂRGINEANU LAURA - ,,PLANTELE VERZI ŞI ROLUL LOR ÎN NATURĂ’’, BUCUREŞTI, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, 1977; * TUFESCU V., TUFESCU M. - „ECOLOGIA ŞI ACTIVITATEA UMANĂ”, BUCUREŞTI, EDITURA ALBATROS, 1981;

24

Maniu Victor Ionuţ Şcoala Gimnazială Hoghiz Coordonator, Prof. Georgescu Carmen

Tănasă Nicuşor Şcoala Gimnazială Darova Coordonator, Prof. Stan Dorina

Varga Alina C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Dogaru Letiţia Nadia

Călimănescu Samuel C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Roiban Ionela

Barbu Daria Şcoala Gimnazială „Al. Odobescu”, Urziceni Coordonator, Prof. Mitu Camelia

Gherman Alexandra C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Dogaru Letiţia Nadia 25

Gânscă David Şc. Gimn. „G. Voevidca”, C. Moldovenesc Coordonator, Prof. Călinescu Anca

Popiac Alexandra Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Popescu Marioara

Selejan Andrada Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Bălănescu Camelia

Stoica Sabina Şcoala Gimnazială „Al. Odobescu”, Urziceni Coordonator, Prof. Mitu Camelia

Stan Casiana Şcoala Gimnazială „A. Iancu”, Târnăveni Coordonator, Prof. Chiorean Carmen

Safta Mădălina Şcoala Gimnazială Darova Coordonator, Prof. Stan Dorina 26

FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC LA ȘCOLARI Prof. înv. primar CAMELIA BĂLĂNESCU Școala Gimnazială Nr. 2, Reșița „Geniul omenesc nu va putea nicicând născoci invenții mai desăvârșite ca acelea create de natură, în care nu lipsește nimic și nimic nu -i de prisos." – Leonardo Da Vinci Natura este o carte viu ilustratǎ, cuprinzând cele mai variate şi tainice tablouri care ne invitǎ la descoperire, cunoaştere, bucurie, studiu intens pentru satisfacerea curiozitǎţii şi totodatǎ, izvor de viaţǎ şi sǎnǎtate. Ea este cea care ne aratǎ cum trebuie sǎ ne organizǎm timpul, viaţa, ne îndrumǎ la muncǎ şi la odihnǎ. Protecţia mediului înconjurǎtor trebuie sǎ constituie o preocupare permanentǎ a noastrǎ, astfel cǎ şcolarul mic şi nu numai, sǎ vadǎ natura cu ochii simţului şi a raţiunii, sǎ o înţeleagǎ şi sǎ o preţuiascǎ. Din toate colţurile lumii, mai mult ca oricând se înalţǎ astǎzi un strigǎt de alarmǎ: ,,Natura este în pericol! Salvaţi-o!” ,,Natura poate sǎ ţinǎ loc de carte, profesor, povǎţuitor.” Şi astfel cea care ne oferǎ tuturor posibilitatea ocrotirii naturii este educaţia ecologicǎ. Ocrotirea naturii, pǎstrarea şi protejarea mediului înconjurǎtor este o preocupare majorǎ, conştientǎ a tuturor, mai ales a dascǎlului, care prin specificul muncii sale are posibilitatea de a forma viitori adulţi în spiritul respectului pentru naturǎ. Pentru educaţia ecologicǎ cultivǎm dragostea şi interesul elevilor pentru lumea ce ne înconjoarǎ, îi ajutǎm sǎ identifice cauzele şi efectele poluǎrii asupra naturii şi sǎ acţioneze pentru protejarea mediului.

Se pare că omul, cu puterile sale nemărginite, a dus Terra la marginea prăpastiei, smulgând tot ce s-a putut și dându-i înapoi prea puțin. Mediul înconjurător, așa cum ni se prezintă astăzi, în mare parte fiind creația omului, poate influența evoluția societății umane. Degradarea continua a mediului, care se petrece sub ochii noștri, este un element major al unei crize de civilizație și se datorează intervenției omului în natură. Aerul, apa, pământul, toate au fost infestate, viața însăși fiind pusă sub semnul întrebării. Tot cee ace înseamnă uzină, fabric, contribuie la poluarea, la impurificarea mediului prin gaze emanate, ape industrial deversate, inclusive poluarea sonoră. Dioxidul de carbon și alte substanțe nocive se răspândesc în atmosferă, pădurile sunt defrișate annual în activitatea nesăbuită a omului, ducând la „efectul de seră” al pământului, care este într-adevăr o amenințare. Să ne gândim ce implicații ar avea încălzirea atmosferei, topirea ghețarilor, creșterea nivelului oceanului planetar, acoperirea unor regiuni mai joase ale globului. Un gând devine constant pentru orice ființă rațională ce trăiește pe acest pământ: „Preegătirea în sprijinul ocrotirii naturii, începând de la vârsta copilăriei.”

Educația ecologică trebuie începută de la vârstele cele mai mici, pentru a reuși formarea unei conștiințe ecologice și a unui comportament adecvat. Elevii trebuie să știe că nat ura este un organism viu, ale cărei componente sunt într-o strânsă intercondiționare și că fără acești factori naturali viața nu este posibilă, deci trebuie protejați. Se știe că noțiunile și cunoștințele căpătate în primii ani de viață sunt mai puternic c onsolidate și aplicate în practică decât cele primite în anii următori. Dacă ecologia ar face parte systematic din educarea copiilor, ar fi un mare pas pentru salvarea Terrei. O educație ecologică ar adduce înțelegerea că omul poate folosi plantele fără a dăuna naturii, prin cunoașterea în întregime a acestora și folosirea legilor naturii. „A înțelege natura înseamnă a înțelege viitorul, iar a face ceva pentru salvarea omenirii, atât de amenințată azi, înseamnă să contribui la fericirea omenirii.” (Eugen Pora) Orice prilej oferit de activitatea de observare a plantelor și animalelor, observări spontane, plimbări, excursii, lecturarea unor texte privind fauna și flora terestră, vizionarea și dezbaterea unor emisiuni TV trebuie folosite pentru a forma o gândire intuitivă și deductivă a copiilor în raport cu natura, pentru a dezvolta dragostea și respectul pentru aceasta, dorința de a o ocroti.

Prin intermediul observărilor spontane şi dirijate, copiii dobândesc cunoştinte elementare despre unele fenomene din natură, de succesiunea anotimpurilor (căderea frunzelor, ploaia, 27

ceaţa, îngheţul, topirea zapezii ). Pentru realizarea acestui scop copiii trebuie puşi în situaţia de a observa. Întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaştere al acestora, manifestat în toate ocaziile cu multa insistenţa şi prin întrebări variate. În desfăşurarea activităţilor am aplicat variate procedee şi modalităţi. Una dintre modalităţile cu care am obţinut rezultate deosebite a fost observarea plantelor puse la germinat. În două lădiţe am semănat grâu; observând plantele în dezvoltarea lor, copiii îşi însuşesc cunoştinte, care le stimulează curiozitatea, dorinţa de cunoaştere. Mereu pun întrebări, doresc să cunoască legătura dintre om- plantă- apă- lumină. Grâul pus la încolţit era într-un loc luminos, fiind udat de copii o dată pe săptămână. Au fost foarte curioşi şi impresionaţi când au văzut că din acele boabe mici creşte grâul. Pentru a trezi şi mai mult interesul pentru relaţia dintre plante şi om şi condiţiile mediului înconjurator am cerut copiilor să aducă de acasă câte un ghiveci cu pământ. În aceste ghivece am pus seminţe de castreveţi şi boabe de fasole. Am aşezat ghivecele într-un loc unde puteau fi observate zilnic. Am stabilit împreună cu elevii care sunt cerinţele ca seminţele să încolţească – apă, căldură şi lumină. În fiecare săptămână copiii trebuiau să ude pământul din ghiveci, mai puţin unul care n-a fost udat, iar unul a fost aşezat la întuneric. Au sesizat asfel că din pământul neudat n-a răsărit nici o plantă, din cel de la întuneric plantele au răsărit, dar plăpănde şi îngălbenite. Şi-au revenit după ce au fost mutate la lumină. Cu acest prilej le-am vorbit copiilor despre posibilităţile oamenilor de a îmbunătăţi soiurile de plante, de a preveni şi combate dăunătorii. Unii dintre copii ştiau de gândacul de colorado, care atacă frunzele cartofului, iar oamenii iau măsuri pentru combaterea larvelor. Le-am explicat copiilor că este mult mai sănătos să fie adunati gândacii şi larvele decât să fie tratate cu soluţie, aceasta fiind nocivă pentru om.

Pentru formarea comportamentului ecologic, i-am antrenat în activităţi menite să contribuie la îngrijirea unor plante şi a spaţiului verde din curtea școlii. În curte au desfăşurat activităţi practic- gospodăreşti, au plantat răsaduri de flori. Pentru aceste acţiuni am pregătit cu o zi înainte rondourile pentru flori. Am împărţit copiii în mai multe grupe astfel încât fiecare să primească o sarcină.

Având în vedere că s-a lucrat cu pământ şi apă copiii au fost echipaţi în mod corespunzător şi li s-a făcut un scurt instructaj de protecţie a muncii. La activitate au participat și câţiva părinţi, aceasta derulându-se în cadrul săptămânii „Școala altfel”. Între copii s -a născut spiritul de competiţie în privinţa îngrijirii şi ocrotirii plantelor, ei întrecându-se de fiecare dată, să le ude, să mărunţească pământul şi să menţină curăţenia în jurul lor. În felul acesta copiii au reţinut mai uşor că plantele au nevoie de apă, căldură, lumină, că se hrănesc cu săruri şi substanţe minerale pe care le absorb din pământ, de aceea, dacă nu sunt ocrotite şi îngrijite ele se ofilesc şi mor.

Plimbările şi drumeţiile din jurul oraşului au constituit, de asemenea, un bun prilej pentru educarea dragostei faţă de mediul înconjurător, oferind copiilor contactul direct cu natura, oferind un tablou cadru vegetal şi animal, copiii având posibilitatea de a observa nemijlocit interacţiunea şi interdependenţa dintre populaţii şi diverse anotimpuri.

Urmărind educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurator, cu prilejul plimbărilor în parc, le-am atras atenţia copiilor asupra unor aspecte de distrugere a mediului: copaci cu tulpina scrijelită, resturi menajere, sticle de plastic, sticle sparte aruncate la întâmplare etc. Pentru a nu proceda astfel şi a întări comportamentul pozitiv de fiecare dată când am ieșit cu copiii în natură am adunat resturile gustării în sac şi le-am dus la un tomberon. Am controlat ca totul să rămână curat în urma noastră. Ajunşi la școală am cerut c opiilor să povestească ce au văzut când au fost cu părinţii la picnic, dacă ei au procedat corect, dacă nu, să spună unde au greşit. Pentru că, vara, majoritatea copiilor se duc cu părinţii la iarbă verde, am rugat copiii să povestească ce fac ei într-o zi de vară în natură. Pe baza scurtelor întâmplări povestite de copii, am stabilit reguli de comportare pe care trebuie să le respecte împreună cu părinţii. Dacă au spus că au făcut mici şi 28

grătare am stabilit unde se face focul şi de ce, de ce trebuie stins focul şi verificat locul unde a fost făcut, de unde s-au luat lemnele pentru foc, de ce nu ne jucăm cu focul lângă o pădure.

Pentru a face o evaluare a cunoştinţelor dobândite de copii pe parcursul mai multor activităţi de ocrotire a naturii, am organizat concursuri. În cadrul acestor activităţi le-am precizat că în ţara noastra sunt protejate unele plante şi animale. Există rezervaţii de parcuri naturale în care sunt ocrotite animalele şi plantele. Exemple de rezervaţii: Delta Dunării, Munţii Retezat.

Urmărind impulsionarea exprimării sensibilităţii copiilor faţă de natură, în contextul unei activităţi integrate le-am cerut să-şi imagineze o convorbire scurtă cu o plantă, o floare, un copac.

Problema poluării poate fi prezentată în activitatea de observare: „ Apa şi transformările ei”. Se pot face experienţe prin decantarea apei cu impurităţi în mai multe vase, în sistem etajat.

De asemenea se poate uda o planta cu apă cu ulei, sau apă cu petrol, sau motorină etc..... Astfel copiii au posibilitatea să observe influenţa pe care o are poluarea asupra florei. Copiii vor conștientiza că plantele care trăiesc în ape poluate au de suferit. Copiii au observat că după ploaie praful de pe frunze este spălat. Deci plantele au nevoie de apă, nu numai pentru hrană ci şi pentru curăţare.

Prin activităţile desfăşurate cu școlarii i-am învăţat să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări în legătură cu aspectele întâlnite, să facă predicţii pe baza datelor culese.

Chiar dacă latura ecologică a educaţiei este condiţionată de mulţi factori, cunoştinţele asimilate în timpul copilăriei asigură un comportament normal faţă de natură, deprinderile ecologice neputând fi şterse cu buretele din conştiinţa copilului, acestea rămânând implementate adânc, la fel ca alte deprinderi morale şi sociale, intitulate ,,cei şapte ani de acasă.”

Datoria noastrǎ ca dascăli este sǎ-i facem pe elevi sǎ înţeleagǎ cǎ soarta planetei noastre stǎ în mâinile tuturor, a oamenilor, deoarece suntem singurele fiinţe de pe Pǎmânt care putem sǎ acţionǎm pozitiv sau negativ asupra mediului în care trǎim. Natura este stǎpânǎ pentru cǎ dispune de forţe variate şi fǎrǎ de mǎsurǎ. Omul îi furǎ din taine, dar nu poate sǎ o domine.

Totuşi, natura nu ne oboseşte, ci dimpotrivǎ ne întremeazǎ. Fǎrǎ vibraţiile naturii am fi asemenea unor roboţi, executând comenzi pentru care am fost programaţi. „Natura nu ne cere să fim geniali, ajunge să fim raționali.”(Mariana Fulger) Bibliografie: * Apostol, D., ,,Neștiuta natură”, Editura Ion Creangã, Bucuresti, 1988; * Ghinea, L., „Apărarea naturii”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978; * Turleanu, S., ,,S.O.S.- Natura în pericol”, Editura Niculescu, Bucuresti, 1989.

Fîţan Cosmin Emanuel Şcoala Gimnazială Hoghiz Coordonator, Prof. Chiricioiu Lucia Liliana

Georgescu Petra Daria Şcoala Gimnazială Hoghiz Coordonator, Prof. Chiru Ana 29

ÎMPREUNĂ PENTRU NATURĂ Prof. DRĂGHIŢĂ RODICA Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,Aurora”, Reşiţa În această lume, există o anumită legatură între oricare două lucruri, dar cea mai puternică relaţie se stabileşte între om şi natură, elemente esenţiale, care fac vie planeta noastra şi o diferenţiază de celelalte corpuri cereşti. Mediul oferă posibilităţi nelimitate pentru acţiunea omului care, la rândul său, poate îmbogăţi şi diversifica componentele celui dintâi.

De multe ori afirmăm: “Minte sănătoasă în corp sănătos”, însă schimbările umane, sociale și tehnologice apărute în ultimul timp mă fac să spun mai degrabă Om sănătos în mediu sănătos!

Mediul înconjurător nu cuprinde numai o componentă fizică, ci și una socio-culturală. Ambele contribuie la dezvoltarea ființei umane, acțiunea lor manifestându-se în direcția unor modificări organice, precum maturizarea biologică, statura corpului, culoarea pielii, dar și în direcția unor modificări psihice, a adoptării unui regim de viață (alimentație, îmbrăcăminte, îndeletniciri etc).

Natura ne oferă toate condițiile și resursele necesare supraviețuirii, însă depinde de noi să le folosim într-o manieră durabilă, să conștientizăm că toate procesele care contribuie la degradarea mediului sunt accelerate continuu și sănătatea planetei se agravează pe zi ce trece.

Educaţia înseamnă creştere, hrănire, cultivare şi tocmai de aici rezultă interdependenţa acesteia cu mediul. Natura ne face egali intre noi – ca oameni. Educaţia ne face egali cu natura.

Ocrotirea planetei nu este responsabilitatea unor specialisti, ci a tuturor oamenilor. Transformând mediul, omul se transformă pe sine însuşi. Ne dorim să respirăm aer curat, să bem apă curată, să mâncăm sănătos, în timp ce recurgem la acţiuni care îmbolnăvesc tot ce ne înconjoară: practicăm agricultura intensivă, modificăm genetic organismele, construim acolo unde nu este necesar şi defrişăm excesiv, pescuim tot ce putem din mări şi oceane, exploatăm resursele fără să ne gândim la capacitatea lor de regenerare, obligăm Pământul să “fumeze” pasiv gazele emanate de autovehicule.

Exploatarea omului de către om reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, însă exploatarea naturii de către om este o practică globală. Dacă viaţa noastră depinde de natură, atunci unde se întorc toate consecinţele? În ciuda progresului ştiinţific şi tehnologic, întreaga populaţie suferă de boli, modul nostru de viaţă dovedindu-se a fi un eşec. Împinşi de dorinţa unor supracondiţii de trai, ignorăm dezastrele produse la nivel global, lăsând natura să găsească singură soluţii pentru acestea. Trăim liber, fără să înţelegem că libertatea înseamnă responsabilitate şi orice acţiune atrage dupa sine şi consecinţe.

Ucidem cu uşurinţă animalele, pentru plăcere sau de dragul gastronomiei, tăiem brazi pentru a-i împodobi în casă de Crăciun, fără să ne gândim că în acest ritm vom ajunge să ucidem o data cu pădurile şi spiritul sărbătorilor. Avem o scuza… asa am fost învăţati, facem asta de cand ne ştim. Dar de când ne ştim? Cine ne-a învăţat? şi cât vom mai continua să trăim astfel? Pentru a redescoperi legătura dintre noi şi natură, alături de fiinţele cu care împărţim aceasta lume, pentru a aduce o contribuţie personală în lupta împotriva poluării, putem începe din farfuria noastră!

Trebuie să încetăm a mai spune “ nu este vina mea pentru răul care se întâmplă în lume”!

Este vina noastră, a fiecăruia, deoarece trăim într-o ignoranță cumplită față de educație, față de protejarea naturii.

Mişcările ecologice nu găsesc întotdeauna cheia tuturor problemelor. Cheia spre o lume a siguranţei şi a abundenţei depinde de noi, de încurajarea valorilor morale, care pun semnul egal între om şi natură.

Nu putem schimba mult într-o zi! Însă putem schimba câte puţin, puţin şi bine! Putem da dovadă de grijă şi compasiune, pentru oamenii de azi, pentru copiii de mâine.Nu e nevoie să fim specialişti în ecologie pentru a educa, pentru a ne autoeduca şi pentru a ajuta oamenii să câstige 30

cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului, pentru a-şi asuma răspunderea în noastră, de respectarea naturii şi a valorii sale.

Dacă ne-am întreba care sunt stricăciunile priciunuite de natură omenirii, pentru început am putea trece în revistă câteva fenomene naturale extreme petrecute nu de mult: inundaţiile din Moldova şi Maramureş, uraganele de pe coasta Americii, alunecări de teren, secete si multe altele.

E adevarat că acestea au produs pagube însemnate şi mai mult pierderi de vieţi omeneşti. O mare parte ni se datorează nouă prin activităţile pe care le desfăşurăm în fiecare zi, începând cu pădurile tăiate, cu exploatarile miniere , activităţi industriale, etc. Într-adevăr ,aceste fenomene se întâmplau şi înainte să avem o activitate economică intensivă. Probabil, dar deosebirea este că procesele întreprinse de om pentru „o viaţă mai bună” intensifică foarte mult „violenţa” acestor fenomene. În comparaţie cu stricăciunile pe care omenirea le pricinuieşte naturii ,cele pe care natura le-a făcut omenirii ,sunt infime.

După scurta trecere în revistă a fenomenelor naturale nefavorabile, ar trebui să ne oprim şi la stricăciunile pe care noi le producem naturii: defrisările, emanaţiile diferitelor gaze toxice în atmosferă, depozitele de deşeuri periculoase sau menajere, emisiile diferitelor substanţe toxice în râuri, testele nucleare şi a diferitelor arme . Ar trebui doar să ne gândim că pe lângă puţinele activităţi antropice enumerate mai sus ar mai fi multe altele de menţionat.

Ar trebui să ne gândim mai mult la ce înseamnă o viaţă mai bună pentru noi când facem ceea ce facem, ar trebui sa ne gândim mai mult la cum putem atenua efectele activităţilor noastre asupra a ceea ce ne ţine în viaţă.

Dispunem de o legislaţie de mediu, de tehnologii de protecţia mediului şi cel mai important, de oameni care să le aplice, dar totuşi nu o facem pentru ca probabil înca ne este bine aşa cum e acum.Ar trebui să aducem vorba şi de avantajele pe care ni le ofera natura, sunt nenumărate: protecţia împotriva ultravioletelor, soluţii pentru boli, materiale necesare pentru tot ceea ce face ca noi să avem o viaţă bună, hrană, adăpost şi aşa mai departe. Şi s-ar putea ca momentul cand natura nu ne va mai putea oferi tot ce avem acum, să nu fie foarte departe.

Potrivit unor studii ştiinţifice recente s-a descoperit că şi plantele plantele „simt durerea”, şi chiar pot să îşi dea seama de ce gândim. Recent cei de la Mythbusters au realizat un experiment!

Acesta presupunea conectarea unei plante la poligraf pentru a vedea dacă aceasta simte când este afectată. În momentul în care a fost înţepată sau când i s-a rupt o frunză, poligraful a înregistrat o activitate intensă a plantei. Asta însă nu e tot , ziceam mai sus că „pot să ne citească gândurile”, ei bine ,chiar şi dacă persoana care a efectuat experimentul s-a gândit că îi dă foc plantei ,poligraful a înregistrat o activitate intensă a acesteia. Cel care se gândeste că o plantă e doar un organism care nu simte nimic şi creste acolo doar pentru că „ aşa a lasat-o Dumnezeu” ,se înseală amarnic.

Cu siguranţă că ar trebui să avem mai mult respect pentru ceea ce reprezintă una din cele mai importante verigi din lanţul trofic. Nu putem să nu luăm în seamă animalele, viaţa lor este extrem de importantă şi nu trebuie să uităm că multe specii au dispărut, iar altele sunt pe cale de dispariţie. Şi asta în mare parte ni se datorează nouă, oamenilor.

O mare imporanţă pentru omenire o are atmosfera cu tot ce înseamnă ea, protecţie împotriva ultraviletelor şi alte radiaţii care ajung pe Terra. Şi înafară de rolul de protectie, un rol deosebit îl are în menţinerea şi perpetuarea vieţii pe Terra prin elementele (azot, oxigen, dioxid de carbon, etc) din care este formată. De exemplu, oamenii nu pot trai fără oxigen, dar dacă atmosfera ar fi doar oxigen cu siguranţă nu am putea trăi Fiecare element chimic are rolul său bine stabilit de niste legi nescrise, de legi ale evoluţiei vieţii pe pământ. Aceste legi nescrise au ajuns la o stare de echilibru până în momentul în care omul a început să aibă pretenţii tot mai mari faţă de modul său de viaţă, până în momentul când omul a crezut că poate să faca tot ce vrea fără să păţească nimic, până în momentul în care omul a crezut ca el e în vârful piarmidei trofice, etc. Însă trebuie să nu forţăm limitele.

31

Evoluţia ştiinţei ne-a dat alternative, energia solară, eolienele, maşini electrificate, trebuie să începem să le utilizăm, să nu ne epuizăm resursele. Natura are nevoie de noi aşa cum şi noi avem nevoie de natură.

Planeta noastră nu are sursele nelimitate, în toate există o limită, nimic nu durează la nesfârşit. Prin diversele sale acţiuni, omul a reuşit să modifice într-un mod îngrijorător caracteristicile mediului înconjurător, punând astfel în pericol viaţa generaţiilor următoare. Ce este de făcut? Soluţiile la care s-au gândit forurile şi organizaţiile de specialitate sunt la îndemâna oricărui cetăţean de rând, căruia îi pasă de protecţia mediului şi crede într-o dezvoltare durabilă a societăţii.

Reciclarea selectivă deşeurilor, folosirea produselor ecologice, călătoriile cu bicicleta. Cei care tratează cu neseriozitate problema poluării atmosferei şi a mediului în general, ar trebui să gândească pe termen lung şi să facă ceva cât încă se mai poate. Trebuie să ne gândim la dezvoltarea durabilă, deci la resursele epuizabile, la apa fără de care nu există viată( chiar dacă planeta noastră este acoperită trei sferturi de apă ,doar 3% este potabilă), la reciclarea deşeurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de energie neconvenţionale. Să conştientizăm faptul că o plimbare cu bicicleta este mai frumoasă şi mai sănătoasă decât o plimbare cu maşina. Toate acestea , pentru a le permite generaţiilor care vor veni să se bucure de ceea ce ne-am bucurat şi noi : apă, aer curat, soare, locuri minunate în care să-ţi petreci vacanţele.

Am putea începe cu câţiva pasi simpli: protecţia mediului nu este numai responsabilitatea organizaţiilor ecologiste care se străduiesc să oprească un dezastru ecologic, ci a noastră, a fiecarui individ în parte. Având in vedere că atmosfera este « scutul » care permite existenţa vieţii pe Terra, ar trebui ca reducerea poluării atmosferei să fie un imperativ. Datorită amplorii pe care a luat-o în ultimii ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare naturală, artificială, chimică, fizică, biologică), echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimează că poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese in SUA. În fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale poluante. Deşi s-au lansat nenumărate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este încă o realitate dură ale cărei efecte le suportam cu toţii zi de zi.

Depinde doar de noi dacă lăsăm ceva în urma noastră generaţiilor viitoare, dacă putem păstra cât de cât intact ce natura ne-a dat, dacă suntem în stare să nu distrugem minunile ce ne înconjoară..

Bibliografie: * Diminescu, N., (2003), Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara * Toth, M., (2002), Mediul înconjurător în educaţie: educaţie ecologică, educaţie pentru mediu sau educaţie privind mediul?, Editura Studium, Cluj-Napoca

Lazăr Delia Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Matei Crina-Oana

Muntean Maria Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Matei Crina-Oana 32

MODALITAŢI DE EDUCARE A UNOR COMPORTAMENTE ECOLOGICE ALE ELEVILOR Prof. înv. primar GUŢU FLORENTINA Şcoala Gimnaziala Nr. 190, Bucureşti În zilele noastre,protejarea naturii,a frumuseţii şi diversităţii ei au devenit o preocupare conştientă şi din ce în ce mai mare a întregii societăţi. Problemele ridicate de mediul înconjurător constituie la scară planetară una din cele mai stringente preocupări ale contemporaneităţii.

Educaţia ecologică ajută omul să înţeleagă mai bine natura, să o ajute. Este necesar deoarece: - urmările dezastruoase, ca urmare a dezvoltării omului; - industrializarea iraţională, ce a dus la poluarea mediului; - degradarea naturii, cauzată de otrăvirea solului, aerului, apei.

Individul trebuie să existe în strânsă legătură cu natura, să respecte tot ce există în cadrul natural, să utilizeze raţional resursele naturale, să gestioneze corect deşeurile, să aranjeze frumos ceea ce îl înconjoară, să utilizeze coerent resursele naturale. Lipsa unei educaţiei ecologice duce la efecte drastice, cum ar fi: alunecări de teren, inundaţii, secetă, infecţii radioactive, găuri în stratul de ozon. Educaţia ecologică implică în sine studierea unor discipline ecologice, bazate pe explicaţii, atitudini şi comportament responsabile faţă de mediul natural. Formarea conştiinţei şi comportamentelor ecologice sunt deosebit de importante pentru orice demers educativ scolar şi extraşcolar. Prin educaţia ecologică în şcoală se poate cultiva dragostea şi interesul elevilor pentru pentru lumea care ne înconjoară şi se pot forma atitudini de aprobare sau dezaprobare faţă de acţiunea omului asupra mediului. Educaţia ecologică este un proces aflat la confluenţa dintre ştiinţele realiste (biologie, fizică, geografie, chimie, etc.) şi cele umaniste (legate de sistemele sociale: sociologie, psihologie, istorie, etc), în care ştiinţa se îmbină armonios cu arta, iar noţiunile teoretice sunt zadarnice dacă nu sînt strîns legate de activităţile practice. Educaţia ecologică studiază influenţa activităţilor umane asupra mediului înconjurător. În acest context, studiază în mediul natural şi cel artificial, vieţuitoarele, inclusiv omul şi contribuie la înţelegerea circuitului energiei şi materiei. Ea trebuie să îi ajute pe copii să înţeleagă influenţa comportamentului lor asupra calităţii mediului şi se bazează pe cunoştinţe referitoare la sistemele sociale şi ecologice, dar are şi o componentă afectivă: domeniul responsabilităţii, sistemul de valori, atitudinile necesare construirii unei societăţi durabile.

Educaţia ecologică începe în familie, apoi în grădiniţă şi continuă în şcoală. La intrarea în şcoală copiii au unele reprezentări despre mediul în care trăiesc, şcoala fiind datoare să consolideze şi să dezvolte aceste reprezentări despre natură, să formeze deprinderi de protejare a mediului înconjurător.

Toate activităţile didactice-lecţii, excursii didactice, vizitele în natură, discuţiile cu copiiiconstituie tot atâtea prilejuri de a pregăti copiii prin latura cognitivă a adevărurilor despre natură.

Prima latură a comportamentului ecologic priveşte ţinuta şi igiena personală, care pot fi controlate zilnic de învăţători ,apoi controlul poate privi aerisirea clasei, curăţenia generală şi în detaliu, depozitarea deşeurilor de hârtie şi menajere.

Se poate stabili apoi cu copiii cum pot contribui la estetica locului de învăţătură şi joacă, clasa, aducând, plantând, îngrijind plantele din clasă. Se pot desemna sau alege responsabili cu controlul spaţiilor de igienă de folosinţă colectivă.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifice, literare, artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere, scenete ecologice, concursuri.

33

În cadrul lecţiilor de ştiinţe se va urmări însusirea corectă a terminologiei de specialitate, potrivit nivelului de înţelegere specific vârstei, prezentând aspecte concrete ale fenomenelor şi îndrumându-i prin observaţie.

Ca metode şi procedee didactice se vor folosi observaţia, conversaţia, explicaţia, problematizarea , jocul didactic.

Ce principii trebuie să urmaţi: Abordaţi mediul în totalitatea lui: natural şi artificial, tehnologic şi social, economic şi politic, cultural şi istoric, mural şi estetic. Educaţia ecologică este un proces continuu, începând cu vârsta preşcolară şi continuând cu toate stadiile formale şi nonformale. Exploraţi problemele ecologice majore din perspectivă locală, regională, naţională, internaţională, astfel încât elevii să cunoască factorii de mediu si din alte regiuni geografice. Axaţi-vă pe problemele de mediu actuale şi potenţiale, luând în considerare evoluţia lor istorică. În prevenirea şi rezolvarea problemelor de mediu, promovaţi valorile şi necesităţile locale, naţionale şi cele internaţionale. Descoperiţi simptomele şi cauzele reale ale problemelor de mediu. Promovaţi învăţarea prin cooperare.

Ca mijloace de învăţământ se pot folosi cu succes planşe didactice, texte didactice cu un conţinut adecvat, mape cu desene realizate de elevi, imagini video, imagini din activităţile lor privind protecţia mediului. Un impact major am constatat ca au avut asupra elevilor mei imaginile privind câmpurile poluate cu petrol şi reziduuri petrolifere, apele poluate cu materiale reziduale deversate. În cadrul orelor de Ştiinţe, elevii împărţiţi pe echipe au realizat portofolii interesante, aducând multe informaţii de pe internet, din revistele de specialitate şi din alte publicaţii,au realizat postere conţinând sloganuri împotriva poluării mediului înconjurător.

Lucrul în echipă i-a ajutat pe copii să comunice deschis şi să conlucreze în domenii de interes comun. Conştienţi că aparţin unui anumit grup de lucru, elevii s-au implicat active,manifestând spirit de cooperare şi satisfacţia de a fi utili echipei din care fac parte.

Cunoaşterea de către elevi a resurselor naturale ale planetei, ale ţării şi ale zonei în care locuiesc se îmbină cu preocupările la nivel local, sub aspectul conservării potenţialului de resurse naturale,al utilizării şi economisirii acestora.

Cu ocazia ieşirilor în aer liber – excursii, plimbări în parc-concretizarea noţiunii de comportament ecologic se poate face cu succes. Copiii vor percepe în mod concret cum trebuie să se comporte (orice excursionist, trecător) pentru a nu aduce prejudicii naturii. Astfel ei vor cunoaşte şi aplica următoarele reguli de comportament ecologic: - plimbarea (circulaţia) se va face numai pe poteci sau cărări marcate; - vor evita orice prejudicii aduse florei sau faunei; - colectarea plantelor se va face cu precauţie pentru a nu provoca distrugerea speciilor rare, aflate sub protecţia legilor speciale; - nu vor distruge puieţii de arbori; - focurile de tabără vor fi făcute numai în anumite condiţii şi în locuri special amenajate; - în cazul vizitării peşterilor elevii vor fi avertizaţi să nu distrugă frumuseţile lumii subterane; - nu vor arunca resturi alimentare şi hârtii decât în locuri special amenajate, pubele, coşuri de gunoi.

Evident, comportamentul elevilor va fi influenţat de exemplul personal al învăţătorului.

O altă modalitate prin care elevii sunt încurajaţi să contribuie la protejarea mediului înconjurător o constituie acţiunea de recuperarea şi reciclare a hârtiei,a sticlei sau construirea din ambalaje de material plastic a unor adăposturi pentru păsărele. Între demersurile întreprinse în sfera educaţională pentru cunoaşterea şi protejarea naturii, o contribuţie importantă o pot aduce disciplinele opţionale. Opţionale ca ”Natura, prietena mea”, ”Natura în ochi de copil”,etc reprezintă un suport în predarea –învăţarea disciplinelor Ştiinţe sau Cunoaşterea mediului , dar şi în formarea unui comportament ecologic corespunzător.

34

Pentru diferite unităţi de învăţare se pot folosi o gamă variată de exerciţii , precum: observă, reflectează, alege soluţia, răspunde, povesteste, desenează, ghiceşte etc.

O deosebită contribuţie adusă la reuşita activităţilor revine jocurilor didactice. Jocurile de rol, dramatizările, jocurile-concurs, jocurile de mişcare, jocurile de imitaţie, rebusul şcolar favorizează dezvoltarea curiozităţii si interesului elevilor pentru temele ecologice.

Bibliografie: * Godeanu S., “Tehnologii ecologice şi ingineria mediului”,Ed. Bucura Mond, Bucureşti,1998; * Iucu R. B., “Managementul şi gestiunea clasei de elevi”, Ed. Polirom, Iaşi,2000; * Craig A., Rosney C., “Enciclopedia ştiinţifică pentru copii”, Ed. Aquila 93, Oradea, 1997; *** , Memo, Enciclopedia LAROUSSE pentru tineret, Ed. Aquila 93, Bucureşti, 1998; * Revista „Învăţământul primar”, nr. 2-3/2004,Bucureşti * Vodă Cl., “Recuperaţi şi refolosiţi”, Ed. Albatros, Bucureşti, 1986.

Ciorogariu Maria Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Stefanovici Elena

Sperlea Nicola Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Stefanovici Elena

NOI SUNTEM PRIETENII NATURII Prof. ROIBAN IONELA Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora”, Reșiţa Motto: „A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.” (Eugen Pora) Protecţia naturii devine una din cele mai importante preocupări ale societăţii contemporane şi comportă trei aspecte principale: prevenirea deteriorării mediului, acţiuni de depoluare şi reconstrucţie ecologică, ce constau, în principal, în măsuri reparatorii, şi păstrarea sau întreţinerea zonelor depoluate.

Educaţia ecologică începută încă din grădiniţă are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor, a tot ce există pe pământ, iar copiii trebuie să conştientizeze şi să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.

Orice copil poate deveni un prieten al naturii cu condiţia să respecte natura. Natura are nevoie de prieteni. Vârsta preşcolară este vârsta la care copilul îşi etalează dragostea aproape înnăscută faţă de animale şi plante şi constituie o etapă în care, dacă avem suficient tact pedagogic, vom face o complexă educaţie ecologică eficientă în etapele viitoare ale vieţii.

35

Educaţia ecologică se poate realiza prin următoarele obiective:  dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia;  formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta;  cultivarea dorinţei de a se implica activ, colaborând cu alţii pentru rezolvarea problemelor de mediu; Educaţia ecologica este eficientă atunci când sensibilizăm interesul cognitiv al copiilor şi când desfăşurăm cu aceştia acţiuni accesibile. Mijloacele şi formele de realizare a educaţiei ecologice în grădiniţă sunt diverse şi multiple.

De aceea primul pas de contact nemijlocit cu elementele mediului am considerat că este perceperea şi observarea naturii. Copiii au observat multe lucruri: diversitatea speciilor de copaci, componenţa copacului, care este rolul fiecărei componente din viaţa copacului, transformările copacului o dată cu venirea primăverii – înmugurirea şi înflorirea.

Prin comparaţie, vara am regăsit parcul mult înverzit, copiii au fost impresionați de grosimea unor trunchiuri de copaci, de coaja lor netedă sau zgrunţuroasă, precum şi de coroana lor bogată. Ei au urmărit cu o vie curiozitate zborul păsărelelor şi cântecul lor, coloritul vesel al rondurilor cu flori. Varietatea elementelor naturii, coloritul, forma, mişcarea, ritmul determină stări de bucurie care se statornicesc alcătuind şi îmbogăţind conţinutul afectiv al vieţii copilului preşcolar.

Toamna împreună cu copiii am observat razele de soare mult mai blânde care mângâiau frunzele îngălbenite ale copacilor din parc şi cum la o adiere de vânt frunzele cădeau spre pământ formând covorul de frunze uscate de sub care primăvara vor răsări firele de iarbă.

Iarna totul părea că doarme, copacii, solul, totul era acoperit cu plapuma albă a zăpezii, totul rea amorţit, rar îşi făcea simţită prezenţa câte o vrăbiuţă care căuta mâncare. În toate activităţile de observare a unor plante şi animale desfăşurate în natură, am orientat activitatea spre: o sensibilizarea copiilor în a le îngriji şi ocroti pentru că şi aceste sunt fiinţe fragile, lipsite de orice mijloc de apărare, care au şi ele viaţa lor – se nasc, cresc, se dezvoltă, se îmbolnăvesc şi mor; o înţelegerea necesităţii unei atitudini pozitive faţă de natură; Prin contactul nemijlocit cu elementele mediului înconjurător se facilitează înţelegerea de către copii a interdependenţei care există în natură, li se formează reprezentări clare despre felul în care omul poate contribui la ocrotirea şi protejarea ei.

Cunoscând curiozitatea copilului îl deprindem să caute explicaţia fiecărei transformări, a fiecărui fenomen din natură şi din societate şi prin altfel de forme de activitate decât cele de a observa în mod direct natura.

Lecturile după imagini au avantajul că aduc aproape de copii, în mod selectiv, o anumită idee sau secvenţă din realitatea înconjurătoare. Jocul didactic poate fi practicat în orice moment al zilei ceea ce îi ridică valoarea şi funcţionalitatea. Edificatoare sunt jocurile: „Ce ştii despre…(plante, animale)”, „Cine a venit”, „Caută mama şi puiul”, „Animalele şi hrana lor”, „Alege-ţi prietenul”.

Convorbirile sau discuţiile libere rezolvă multe din semnele de întrebare pe care le au copiii la această vârstă: „De ce ninge”, „De ce se topeşte zăpada”, „De ce înmuguresc pomii”, „De ce trebuie curăţaţi”, „De ce se îngălbenesc frunzele”, „De ce pleacă păsările în ţările calde”, etc.

Copilul începe la această vârstă să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să-şi pună întrebări în legătură cu aspectele întâlnite, să facă predicţii pe baza datelor culese, să-şi exprime stări sufleteşti şi să iniţieze acţiuni. Astfel, după ce au învăţat să observe natura, să o cunoască, copiii trebuie învăţaţi să o apere şi să o ocrotească, iar acţiunile prin care copiii sunt îndemnaţi să facă acest lucru încep de la o vârstă fragedă.

36

În activităţile practice de îngrijire a plantelor de la „Colţul verde” din fiecare sală de clasă, ei au posibilitatea să-şi verifice direct cunoştinţele referitoare la evoluţia plantelor, să-şi formeze deprinderi de îngrijire a plantelor (le ştergem frunzele de praf, le curăţăm de frunze uscate, le udăm, le afânăm pământul din ghivece), fiind conştienţi că de munca lor depinde dezvoltarea acestor creaţii naturale care întreţin viaţa pe pământ.

Urmărind formarea şi educarea comportamentului ecologic faţă de mediul înconjurător, cu prilejul plimbărilor în parc le-am atras atenţia asupra unor aspecte de distrugere a mediului: copaci cu crengi rupte, cu scoarţa scrijelită, deşeuri şi ambalaje din plastic sau hârtie aruncate la întâmplare. Pentru a nu proceda astfel şi a întări comportamentele pozitive am organizat acţiuni de ecologizare a împrejurimilor grădiniţei şi a parcului din apropiere. În educarea comportamentului ecologic am urmărit cu precădere următoarele aspecte: păstrarea curăţeniei în sala de clasă, în curtea școlii, în împrejurimi, în parcuri; menţinerea integrităţii arborilor şi florilor; întreţinerea spaţiilor verzi; plantarea de pomi, de flori şi îngrijirea lor; participarea activă la protejarea şi ocrotirea naturii.

E bine pentru copii să ştie că de mici trebuie să fie prietenii naturii, să o protejeze pentru că şi noi suntem parte integrantă a acesteia şi pentru că tot restul vieţii noastre depinde de acest lucru. Dacă vom şti cum să protejăm natura, vom prelungi miracolul vieţii pe Planeta Albastră.

Bibliografie: * Cătrună L., Cătrună Gh.M.- Să ocrotim mediul încunjurător, Editura Coresi, Bucureşti, 2005. * Geamăna N.A. – Educaţia ecologică la vârsta preşcolară, Supliment al revistei Învăţământul Preşcolar, Bucureşti,2008. ***Programa activităţii instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura V& Integral, Bucureşti, 2005.

Berindei Flavia Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Coordonator, Prof. Nedelcu Corina

Petre Maria Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Coordonator, Prof. Nedelcu Corina

37

ECO-ACTIONS Prof. ANGHEL PĂUN Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Aurora”, Reşiţa În epoca contemporană a redevenit o problemă de stringentă actualitate formarea şi educarea elevilor în spiritul unor responsabilităţi umane ce vizează refolosirea unor materii prime şi implicit o protecţie a exploatării resurselor naturale şi a mediului înconjurător. Absenţa sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanşa o criză ecologică cu consecinţe catastrofale pentru întreaga omenire. Directivele Uniunii Europene sunt clare şi spun într-o traducere simplistă “dacă nu reduceţi poluarea mediului şi nu reciclaţi mai multe materiale veţi plăti!” De la simpla aruncare a unui bidon de plastic s-au a unei doze din aluminiu pe strada şi până la deversarea de substanţe chimice în apă ori poluarea aerului şi tăierea pădurilor totul duce la distrugerea mediului şi imediat la scăderea calităţi vieţii. Noi şi prin noi şi elevii din CŞEI Aurora Reşiţa am înţeles aceste lucruri şi …

Jurnal de Caraş-Severin 14 octombrie 2011 Aceste acţiuni au continuat şi continuă şi azi. Au mai declarat război şi PET - urilor şi hârtiilor aruncate în coşul de gunoi, si multe alte războaie au mai declarat elevii de la CŞEI Aurora.

Prin alte proiecte elevii contribuie la colectarea şi reciclarea materialelor refolosibile şi la ecologizarea diferitelor zone din oraşul nostru. Suntem de acord că formarea conştiinţei si conduitei ecologice devine o cerinţa deosebit de importantă pentru orice demers educativ, şcolar şi extraşcolar. Mai mult, este de la sine înţeles că a avea un oraş curat şi a-l menţine aşa este un lucru de bun simţ, este o dovadă de civilizaţie. Deci a face educaţie ecologică nu este doar necesar ci este chiar obligatoriu dar uneori această latură educativă atât de importantă este prea mult teoretizată şi rezultatele sunt aproape invizibile. Am acceptat următoarea definiţie pentru latura ecologică a educaţiei: ”Educaţia ecologică este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de mediu.” Am făcut ca elevii să înţeleagă această definiţie explicând-o pe înţelesul lor. Iată de ce socotim că educaţia ecologică se face direct s-au indirect chiar începând cu primii ani de viaţă, în familie, pe stradă şi pe tot parcursul şcolar. Chiar şi bătrânul din faţa blocului care ceartă copiii care fac gălăgie (poluare fonică) sau mănâncă seminţe şi fac mizerie, face de fapt educaţie ecologică dar aşa cum face acesta, este necesară acţiunea concretă a fiecăruia dintre noi sau mai precis este necesară schimbarea atitudinii noastre faţă de mediul înconjurător prin condamnarea oricăror atentate la distrugerea mediului şi repararea distrugerilor care deja s-au produs. Şcoala este chemată să determine nu numai sentimente de admiraţie fata de frumuseţile naturii, ci si convingeri si deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Este o obligaţie primară, o datorie de onoare a tuturor cetăţenilor planetei, cunoaşterea ansamblului de masuri de ocrotire a acesteia.

38

Prin toate disciplinele incluse in procesul de învăţământ trebuie sa convingem pe fiecare elev de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării si sa le formăm o conduită ecologică. Introducerea de discipline opţionale pe teme de protecţia mediului nu este suficientă dacă nu este împletită cu ECO ACTIONS – acţiuni concrete de protecţie a mediului.

Deci, contribuţii de seamă la educaţia ecologică pot aduce activităţile extraşcolare. Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în contact nemijlocit cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească , să se poarte în familie, la şcoală si în societate , să respecte normele de igienă, tot aşa trebuie sa-i învăţăm sa se poarte cu mediul în care trăim. În întreaga muncă de educaţie cu şcolarii de orice vârstă trebuie să formăm convingerea că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi 5 IUNIE – numai de ecologi , biologi, silvicultori etc. , nu numai prin protejarea plantelor si animalelor declarate monumente ale naturii, prin conferinţe şi mese rotunde teoretice ci prin acţiuni concrete în toate cele 365 de zile ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei începând cu noi.

Matei Narcis Daniel Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Negroiu Eleonora

Haiducu Alex C.J.R.A.E. Caraş-Severin Coordonator, Prof. Bobescu Florea-Arghir

Păvan Anamaria Violeta Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Negroiu Eleonora

Vîrvoni Andreea Şcoala Primară Cireşa, Oţelu-Roşu Coordonator, Prof. Dinu Carmen Amalia 39

NATURA ESTE SUPORT PENTRU VIAŢĂ!

Prof. CORNESCU ANASTASIA Prof. MOLDOVAN CLAUDIA Liceul Tehnologic "Clisura Dunării", Moldova Nouă Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Această temă “Un mediu curat – o viaţă sănătoasă”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a celor din jur.

Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi bunăstare. Totuşi, interacţiunile dintre mediu şi sănătatea umană sunt extrem de complexe şi dificil de evaluat. Aceasta face ca utilizarea principiului precauţiei să fie extrem de utilă. Cele mai cunoscute impacturi asupra sănătăţii se referă la poluarea aerului înconjurător, la calitatea proastă a apei şi la igienă insuficientă. Se cunosc mult mai puţine despre impacturile substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii. Zgomotul reprezintă o problemă emergentă de sănătate şi de mediu. Schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, pierderea biodiversităţii şi degradarea solului pot afecta, de asemenea, sănătatea umană. În Europa, preocupările majore privind sănătatea în legătură cu mediul sunt legate de poluarea aerului în interior şi în exterior, calitatea inferioară a apei, igiena precară şi produsele chimice periculoase. Impacturile aferente asupra sănătăţii cuprind afecţiuni respiratorii şi cardiovasculare, cancerul, astmul şi alergiile, precum şi afecţiunile sistemului de reproducere şi tulburările de dezvoltare neurologică.

Mediul inconjurător nu cuprinde numai o componentă fizică, ci şi una socio-culturală.

Ambele contribuie la dezvoltarea fiinţei umane, acţiunea lor manifestându-se in direcţia unor modificări organice, precum maturizarea biologică, statura corpului, culoarea pielii, dar şi in direcţia unor modificări psihice, a adoptării unui regim de viaţă (alimentaţie, imbracăminte, indeletniciri etc).

Natura este suport pentru viaţă! Ea ne ofera toate condiţiile şi resursele necesare supravieţuirii, insa depinde de noi să le folosim intr-o manieră durabilă, să conştientizăm că toate procesele care contribuie la degradarea mediului sunt accelerate continuu şi sănătatea planetei se agravează pe zi ce trece.

Pe de o parte, educaţia se reflectă in acţiunile pe care le intreprindem asupra mediului – de ocrotire sau degradare. Pe de alta parte, copiii nu au ce invata intr-o lume fără viaţă, fără copaci, inconjuraţi de deşeuri, braconaj şi alte ameninţări la adresa biodiversităţii.

Educația inseamnă crestere, hrănire, cultivare şi tocmai de aici rezultă interdependenşa acesteia cu mediul. Natura ne face egali intre noi – ca oameni. Educaţia ne face egali cu natura.

Ocrotirea planetei nu este responsabilitatea unor specialişti, ci a tuturor oamenilor. Transformând mediul, omul se transformă pe sine insuşi. Ne dorim să respirăm aer curat, să bem apă curată, să mâncăm sănătos, in timp ce recurgem la acţiuni care imbolnavesc tot ce ne inconjoară: practicăm agricultura intensivă, modificam genetic organismele, construim acolo unde nu este necesar şi defrişam excesiv, pescuim tot ce putem din mări şi oceane, exploatăm resursele fără să ne gândim la capacitatea lor de regenerare, obligam Pământul să “fumeze” pasiv gazele emanate de autovehicule. În ciuda progresului ştiintific şi tehnologic, intreaga populaţie suferă de boli, modul nostru de viaţă dovedindu-se a fi un eşec. Împinşi de dorinţa unor supracondiţii de trai, ignoram 40

dezastrele produse la nivel global, lăsând natura să găsească singură soluţii pentru acestea. Traim liber, fără să înţelegem că libertatea inseamnă responsabilitate şi orice acţiune atrage după sine şi consecinţe.

Trebuie să incetăm a mai spune “ nu este vina mea pentru răul care se intamplă în lume”!

Este vina noastră, a fiecăruia, deoarece trăim intr-o ignoranţă cumplită faţă de educaţie, faţă de protejarea naturii. Nu putem schimba mult intr-o zi! Însă putem schimba câte puţin, puţin şi bine!

Putem da dovadă de grijă şi compasiune, pentru oamenii de azi, pentru copiii de mâine.

Nu e nevoie să fim specialişti in ecologie pentru a educa, pentru a ne autoeduca şi pentru a ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodari eficient resursele pământului, pentru a-şi asuma răspunderea in vederea menţinerii calităţii mediului. Ecologia adevarată nu depinde de legi, definiţii, ci de conştiinţa noastră, de respectarea naturii şi a valorii sale.

Ceea ce învaţă copiii în primii ani reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa în restul vieţii. Astfel, educaţia omului începe din copilărie, componentele dezvoltării sale fizice şi psihice mergând în paralel cu trăsăturile de personalitate.

Educarea copiilor a devenit o preocupare şi o necesitate prefigurate de schimbările majore ce au avut loc asupra mediului înconjurător, ceea ce ne solicită să trăim într-o permanentă stare de adaptare pentru a putea face faţă schimbărilor potenţiale şi a preveni eventualele dezastre ecologice. Educaţia de mediu este mai mult practică, în sensul învăţării unor aspecte pozitive sau negative legate de mediul ambiental.

Nu există modele universale pentru integrarea educaţiei privind mediul înconjurător în procesul instructiv-educativ. Modalităţile acestei integrări sunt definite în funcţie de condiţiile, finalităţile şi structurile educative şi socio- economice ale fiecărei ţări. În funcţie de vârsta copiilor, se aplică practici pedagogice diferite.

Bazate pe cooperare şi colaborare, diversitatea activităţilor practice desfăşurate cu copiii asigură asimilarea regulilor de comportament care se constituie în elemente de bază în formarea unei educaţii a oamenilor de mâine.

Zile internaţionale dedicate mediului înconjurător Întrucât mediul ne oferă condiţiile de trai de care avem necesară nevoie, la nivel internaţional au fost stabilite unele zile pentru a fi dedicate mediului înconjurător: 22 martie – Ziua mondială a protecţiei apelor 27 martie – Ziua internaţională a apei 1 aprilie – Ziua internaţională a păsărilor 15 aprilie – Ziua pădurii 22 aprilie – Ziua Pământului 5 iunie – Ziua mondială a mediului 8 iunie – Ziua mondială a oceanelor 16 septembrie – Ziua internaţională a ozonului 4 octombrie – Ziua internaţională a protecţiei animalelor 6 octombrie – Ziua mondială a habitatului Aceste zile oficiale recunoscute la nivel internaţional, formează “calendarul ecologistului”, şi fiecare pământean ar trebui să-şi amintească, în aceste momente, importanţa faptului de a trăi într-un mediu nepoluat, curat, şi totodată să-şi dea seama cât de esenţial este acest lucru pentru viaţa sa. În aceste zile, numerose organizaţii nonguvernamentale şi organisme internaţionale, încearcă, pe diferite căi, să atragă atenţia populaţiei asupra efectelor majore pe care le-ar avea traiul într-un mediu poluat, murdar şi plin de substanţe toxice.

Este important ca în amplul proces de formare a omului, viaţa din afara instituțiilor de învățământ să continue să completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera educativă din scoală într-un adevărat comportament european. Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu copii 41

permite îmbogăţirea volumului de cunoştinţe, lărgirea orizontului stiinţific, sesizarea legăturilor reciproce între fenomene, modul cum se interferează şi se influenţează reciproc şi, de asemenea, permite formarea unei gândiri sănătoase despre lume şi viaţă. În concluzie, si copiii, educaţi, îndrumaţi de către cadrele didactice, pot să se implice, să lupte activ împotriva poluării pentru păstrarea unui mediu curat, pentru că un mediu poluat dăunează foarte mult sănătăţii omului.

Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât de ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea fiecăruia dintre noi.

Bibliografie: * http://greenly.ro/viata-eco/natura-ne-aseamana-educatia-ne-deosebeste * http://www.eea.europa.eu/ro/themes/human/about-environment-and-health * http://scoalaprahovei.ro/omul-si-mediul-inconjurator/ * http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/un-mediu-curat-o-viata-sanatoasa/

Spune DA ecologiei şi NU poluării!

Prof. înv. primar SÂRBU VIORICA ALINA Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Aurora”, Reşiţa Natura, prin caracterul său viu şi dinamic, trezeşte interesul copiilor, iar sub îndrumarea dascălului, activităţile desfăşurate îi înarmează pe copii cu informaţii diverse, lărgindu-le capacitatea de a cerceta şi de a descoperi relaţiile dintre fenomene, le răspunde dorinţei acestora de investigare, curiozităţii lor şi specifice vârstei.

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes suficient acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare persoană trebuie să-şi asume această responsabilitate.

Natura a dăruit un uimitor de mare şi variat număr din bogăţiile sale . Virginitatea naturii a curs la confluenţă în sufletul strămoşilor; ei ştiau că omul este o creatură a naturii, că el iubeşte instinctiv arborii, peisajele, un pârâu, un trunchi de copac.

Omul de azi a izgonit natura, înlocuind-o cu artificiozitate. Coloşi de beton şi morminte de rampe, şi şosele suprapuse au devorat pur şi simplu natura pentru a deservi în exclusivitate noua zeitate a secolului nostru: autovehiculele poluând mediul la proporţii letale.

Conexiunea om – natură devine din ce în ce mai violentă, periclitând natura, de fapt însă cea mai valoroasă parte a ei: omul.

Civilizaţia modernă, dezvoltată o dată cu industrializarea, s-a fondat pe ideea că omul este stăpânul suprem al naturii, de la care trebuie să smulgă maximum de foloase .

Astfel au fost date uitării mileniile de convieţuire armonioasă a omului cu mediul său natural şi şi-a făcut loc o mentalitate incorectă, tradusă în atitudini care mergeau de la indiferenţă până la agresiune inconştientă împotriva mediului.

Consecinţele practicilor iresponsabile s-au acumulat treptat, ajungându-se cu deosebire în ultimele decenii, la conturarea unor previzibile dezastre ecologice .

Folosind abuziv sau nechibzuit, puterea pe care o are omul de a acţiona asupra naturii poate provoca daune incalculabile planetei, fiinţelor care o populează şi mediului în ansamblul 42

său. Exemple de daune, de distrugere şi de devastare provocate de om se înmulţesc sub ochii noştri. Se constată niveluri periculoase de poluare a apei, a aerului, a pământului şi a fiinţelor vii, perturbări profunde şi reglabile ale echilibrului ecologic al biosferei, distrugerea şi epuizarea unor resurse de neînlocuit, în sfârşit grave deficienţe care afectează sănătatea fizică, mintală şi socială a omului în mediul înconjurător creat de el şi în special în mediul său de viaţă şi de muncă .

Natura‚ care este un bun al tuturor şi din care facem parte, nu trebuie numai cunoscută, ci mai ales protejată. Cu cât o cunoaştem mai mult, cu atât înţelegem mai bine necesitatea conservării ei. Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie o preocupare a fiecărui om, începând încă de la vârste fragede. Copilul manifestă o curiozitate senzorială în plină dezvoltare şi, dacă ştim să-i prelungim această curiozitate, ea devine suportul dorinţei de cunoaştere.

Deşi este o picătură într-un ocean, Programul de educaţie ecologică iniţiat la nivel naţional vine să sprijine eforturile poporului nostru în protejarea şi ocrotirea mediului înconjurător.

Scopul acestei laturi a educaţiei a fost înarmarea copiilor cu abilităţi de protejare a naturii, concretizate în capacităţi de investigare a naturii, de transfer şi valorificare a cunoştinţelor în situaţii noi de utilizare a unui limbaj ecologic (modalităţi de caracterizare a realităţii, de fixare a unor informaţii). În acest sens, s-a urmărit alegerea unui conţinut adecvat, alegerea de mijloace şi strategii comportamentale şi de abordare corectă a diferitelor problemelor ecologice.

Obiectivele programului de educaţie ecologică iniţiat şi în învăţământul preşcolar, au vizat sensibilizarea copiilor pentru a deveni participanţi activi la ocrotirea mediului, aplicând normele şi regulile de protecţie, valorificarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, atitudinilor ecologice, prin mijloace specifice.

Atingerea finalităţilor şi a obiectivelor programului va fi posibilă printr-o formare specială şi a cadrelor didactice, care ar trebui să fie instrumentate cu noi metode de abordare a conţinuturilor, cu noi forme de organizare a activităţilor, cu un tip special de relaţii pedagogice şi un stil didactic inovator, cooperant, valorizant. Acestea sunt câteva motivaţii ale introducerii educaţiei ecologice în modelarea şi conştientizarea preşcolarului în importanţa protecţiei mediului.

Educaţia nu poate, ea singură, modela viitorul, chiar dacă în grădiniţă se află azi cei care în deceniile viitoare îşi vor asuma depline răspunderi şi vor încerca să rezolve într-o modalitate optimă problemele care li se vor pune.

Cunoaşterea resurselor specifice educaţiei şi a factorilor externi care o condiţionează sporeşte şansa noastră de a participa la modelarea educaţiei de mâine şi, astfel, de a apropia cât mai mult viitorul de aspiraţiile şi trebuinţele oamenilor.

Copiii trebuie învăţaţi să înţeleagă natura, să îi aprecieze frumuseţea, să-i descopere componentele şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze.

Viitorul omenirii pare să fie pus sub semnul întrebării, dacă nu se iau măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercursiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.

Bibliografie: * Reeves, Hubert – Pământul e bolnav, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005; * Vaideanu, D., Vaideanu, E. – Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003; * SOCF- Mediul curat pentru lumea întreagă, Craiova,Editura Arves, 1999; * Cuciinic, C. – Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005; * Diminescu, Nicolae – Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara, 2003;

43

ÎNVĂȚĂM SĂ PROTEJĂM NATURA! Prof. înv. primar OZANA DRĂGILĂ Școala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa „Iarna este anotimpul cel mai geros şi friguros, totuşi are şi ea frumuseţile ei. Afară este frig şi totul e acoperit sub zăpadă albă şi pufoasă. Câmpiile sunt pustii. Oamenii se trag în casele lor călduroase, numai câte un animal sălbatic caută hrană. Neaua cristalină străluceşte de parcă ar fi diamant, iar geamurile sunt împodobite cu chiciură. Pe sub streşinile caselor atârnă ţurţuri de gheaţă de parcă ar vrea să ne cânte o melodie a aerului rece de afară. Totul este miraculos.

Pământul se pregăteşte pentru lucrurile de primăvară aşteptând sub plapuma de zăpadă care lencălzeşte. Pe crengile copacilor dezbrăcaţi doar câte o pasăre mai zboare de când în când. Natura întreagă îşi doarme somnul ei de iarnă, dar în liniştea ei se aude şi gălăgie cu strigăte de bucurie şi zarvă. Adevărata fericire este a copiilor. Ei se bucură foarte mult văzând cum cad fulgi de nea în formă de steluţe. Cei mai mulţi petrec pe afară jucându-se şi zburând prin zăpada proaspătă. Îmbrăcaţi bine unii dintre ei se bat cu bulgări de zăpadă sau fac cetate. O parte din copii se duc la săniuş, iar alţii se dau cu schi şi patine. Această iarnă vine pe la noi în fiecare an, aducându-ne bucuriile şi frumuseţile sale.” Așa percepea un elev de -al meu sosirea Iernii.

Deși sunt doar în clasa I elevii au înțeles că trebuie să trăim în armonie cu natura. Numai așa viața noastră are un sens, iar noi oamenii putem să cunoaștem fericirea. Încă din clasa pregătitoare am încercat ca prin activitățile pe care le-am desfășurat cu copiii să aduc natura mai aproape de ei. Am memorat versuri despre lucrurile care ne înconjoară, am învățat cântece despre frumusețiile și bogățiile pe care natura n i le oferă, am redat în culori toate aceste minunății și am participat alături de colegii mai mari la activități practice de protejare a naturii.

Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru copii ca şi educaţia intelectuală, morală, estetică, etc. În cadrul educaţiei ecologice, copiii învaţă de ce şi cum trebuie protejată natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile dăunătoare, care pun în pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului. Protejarea mediului înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste. Mediul în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi influenţează permanent şi le oferă posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere.

Ca educatori, avem obligaţia profesională, dar şi morală, de a învăţa copilul că Terra este leagănul plantelor şi al animalelor, este “casa noastră”, a oamenilor, „nava spaţială “ a întregii umanităţi.

Aşadar, suntem chemaţi să facem transferul de dragoste și respect pentru tot ce ne înconjoară de la noi adulţii spre cei mici și foarte mici acum când încep drumul cunoaşterii .

Copiii de azi sunt martorii oculari ai transformărilor în toate domeniile de activitate, iar aspectele noi le trezesc curiozitatea ce se manifestă prin adresarea de multiple întrebări.

Curiozitatea copilului de a cunoaşte tot ce-l înconjoară, de a afla cât mai multe despre natură, dar și cauza fenomenelor ce se petrec sub ochii lor este manifestată prin întrebări ca: de ce?, cum ?, când?, din ce cauza? etc.

Curiozitatea copilului este suscitată nu numai de obiectele pe care le poate percepe, ci şi de legăturile interne, de cauzalitatea care există între obiecte şi fenomenele percepute: „de ce cad frunzele?”, „de ce tună?”, „de ce creşte grâul?” În cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic. Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor, lăsând seminţe pentru următoarea generaţie de plante.

44

Educaţia ecologică foloseşte abordări interdisciplinare centrate pe mediu şi problemele acestuia. La copii, ea se realizează la nivelul afectiv. Copilul este mai sensibil şi se află la începuturile acumulărilor de cunoştinţe despre mediu. Ei sunt dornici să participe la activităţile de îngrijire a plantelor, a animalelor. Copiii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, poate afecta în mod distructiv natura. De aceea, ei trebuie să ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura.

Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediu de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor. Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste.

Copiilor le putem explica pe întelesul lor că pentru a trăi într-un mediu sănătos, fiecare trebuie să ne îngrijim de curăţenia spaţiilor din jurul nostru, să contribuim la sănătatea noastră şi a celor din jur.

Prin participarea la diverse activităţi, copiii înţeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce acţiuni sunt capabili să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de mediul înconjurător. În acest an am participat cu elevii mei la câteva activități: am pregătit răzoarele din grădina școlii; am sădit diverse flori; am însămânțat diverse semințe de flori; am curățat copacii și gardul viu de crengile uscate; am plivit de buruieni răzoarele; am adunat semințe de flori pentru a le semăna în primăvara următoare; am decorat ecologic clasa și speciile lemnoase din curtea școlii cu ocazia venirii sărbătorilor de iarnă; am realizat creații plastice pe aceste teme ,realizând expoziții pe holul școlii sau participând la diverse concursuri de gen; am realizat serbări școlare unde prin versuri și cântece am încercat să elogiem frumusețile și bogățiile naturii în diverse anotimpuri etc. În cadrul unora din activități copiii au putut constata unele comportamente negative ale oamenilor faţă de natură ( gunoaie aruncate la întâmplare, nu în locurile special amenajate; iarba călcată; crengi rupte din copaci; hârtii şi ambalaje din plastic aruncate pe lângă locuinţe, etc.).. .

Toate acestea contribuie la poluare. În discuţiile purtate cu copiii am putut analiza cauzele poluării atmosferei şi efectele nocive pe care le are asupra oamenilor şi naturii. Ei au putut să-și dea seama că între om şi natură există o strânsă legătură şi că omul prin activitatea sa omoară puţin câte puţin natura. Poluarea nu are graniţe şi este dăunătoare atât pentru oameni , cât şi pentru natură.O natură poluată nu mai poate constitui motiv de bucurie și fericire, nici de inspirație pentru poeți, scriitori, pictori sau muzicieni.

Putem spune că în școală noțiunea de protejare a mediului se învață integrat. Activitățile intelectuale din cadrul disciplinelor de învățământ trebuie îmbinate armonios cu activitățile ecologice și cele etracurriculare sau extrașcolare.

Bibliografie: * N. A. GEAMĂNĂ ,,Suport de curs pentru cadrele didactice implicate în proiecte de educatie ecologica la nivel preprimar si primar '' elaborat în cadrul Departamentului de Ecologie Sistemica si Dezvoltare Durabila , Universitatea Bucuresti , 2004 . * J. FRIEDMAN , ,, Jelly Jam , prietenul nostru si al naturii '' , Bucuresti , 2004 . * C. PÂRVU ,,, Ecologie generala '' , Editura Tehnica . Bucuresti , 2001 .

45

SALVAŢI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR! Prof. RACU SEMENICA Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă ,,Aurora”, Reşiţa Există câteva lucruri pe care le putem face pentru a proteja şi noi mediul înconjurător, în loc să fim numai consumatori şi atât. Pământul nu are resurse inepuizabile şi nu este corect ca tocmai noi, cei care avem conştiinţă, să-i facem atât rău. Conservarea Pământului porneşte de la mine, de la tine…şi mai apoi se vor schimba şi industriile şi ce mai trebuie schimbat. Noi trebuie să luăm atitudine, apoi îi vom determina şi pe ceilalţi să păstreze şi să respecte Mama Natură, care ne susţine viaţa din toate punctele de vedere. Ea poate trăi fără noi, dar noi fără ea nu putem…

Mediul ambiant este greu încercat de expansiunea industrială, defrişările necontrolate , schimbările de climă. Atunci când este vorba ca omenirea să fie salvată de la o soartă sinistră, de obicei apare un super-erou care face ceea ce trebuie. Din nefericire, aceşti super-eroi există doar în benzile desenate şi în filmele inspirate de ele. În realitate, fiecare poate juca rolul de super-erou, dar şi pe cel de băiat rău, în funcţie de cât şi cum ajută la refacerea şi menţinerea mediului ambiant. Cu toate că s-a constatat că pe o rază de 100 de ani-lumină distanţă de sistemul solar s-ar mai afla câteva zeci de planete aidoma Pământului, susceptibile să poată oferi condiţii de viaţă pentru pământeni, deocamdată, astfel de călătorii până la „noile Pământuri", până în adevărata Lume Nouă sunt prohibitive. Singurul Pământ locuibil este acesta. Pentru a salva mediul ambiant, de care depindem cu toţii, omenirea poate lua măsuri concrete.

Reducerea consumului de energie. Specia umană va ajunge, curând, la 7 miliarde de indivizi şi consumul insaţiabil de energie joacă un rol major în distrugerea mediului. Un pas important pentru salvarea sa ar fi reducerea semnificativă a consumului energetic. La nivel personal, acest lucru s-ar putea traduce, în principal, prin evitarea risipei de curent electric si de combustibil.

Folosirea energiei alternative, curate, sustenabile. Acest lucru ar însemna mai multe panouri solare, centrale eoliene, evitarea combustibililor fosili. Dacă nu se poate renunţa la un consum energetic ridicat, atunci energia să fie „verde".

Conservarea apei. Fără apă nu există viaţă şi, în acest moment, Australia şi zone întinse din Asia si Africa trec printr-o secetă acută. Apa trebuie considerată o resursă limitată. O bună metodă de a reduce consumul ei ar fi instalarea de aparate WaterSense, pentru limitarea cantităţilor de apă la toaletă şi duşuri. Astfel de soluţii pot reduce consumul apei cu până la 30%.

Folosirea de echipamente etichetate Energy Saver sau Eco Friendly. Frigiderele, care consumă constant energie electrică, sunt un exemplu excelent de candidat la „îmbunătăţire".

Aparatele vechi, cu un consum gândit pentru alte norme energetice, trebuie înlocuite cu cele din noua generaţie, mult mai economicoase. În afară de protejarea mediului printr-un consum mai redus, acestea ar putea ajuta şi la economii băneşti.

Cei trei „R" , adică Reducere, Refolosire şi Reciclare au devenit mantra secolului XXI, fiind posibilă îmbunătăţirea calităţii vieţii la aplicarea celor trei R. Milioane şi milioane de tone de gunoi produse în ţările industrializate sunt reciclate anual, recuperându-se materii prime şi degajând oraşele de gunoaiele care ar deborda altfel pe străzi (Neapole face excepţie). Deşeurile ajung să fie refolosite după tratarea lor şi repunerea în circuitul economic sub „altă formă".

Să conducem mai puţin şi mai deştept. Automobilele nu numai că ne usucă la buzunar cu orice plin făcut, dar sunt principalii factori de emisie pentru bioxidul de carbon din atmosferă si pentru numeroşi agenţi poluanţi. Sunt, aşadar, de vină pentru atacarea directă a mediului. Pentru reducerea deplasărilor cu maşina personală, să folosim transportul în comun ori de câte ori este posibil sau să achiziţionăm un automobil hibrid.

Să plantăm copaci şi să ne împotrivim defrişărilor. Una dintre metodele cele mai bune pentru reducerea bioxidului de carbon din atmosferă este plantarea de copaci. Ei contribuie la 46

reciclarea aerului, eliminând oxigen şi consumând bioxidul de carbon. Pierderea pădurilor şi în special a celor tropicale, reduce dramatic şansele noastre de a respira un aer mai curat.

Gandhi spunea, cu mare înţelepciune, că „trebuie să fiţi voi schimbarea pe care o vreţi în lume",cu alte cuvinte, fiecare trebuie să-şi asume o anumită responsabilitate individuală în protejarea mediului ambiant. Mediul nu poate fi salvat de un grup de activişti ai cauzei ecologiste, nici măcar de câţiva lideri politici hotărâţi, ci numai prin acţiunile colective. Fiecare individ ar trebui să se considere „soldat" în slujba mediului ambiant, singurul care face planeta Pământ locuibilă. Omul este în acelaşi timp creaţie şi creator al mediului său înconjurător, care îi asigură existenţa fizică şi îi oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale, morale, sociale şi spirituale.

Bibliografie : * Luiza Florea, Protecţia mediului, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” Galaţi, 2002 * Iordache Gheorghe. Metode și utilaje pentru prevenirea poluării mediului, MATRIXROM Bucureşti, 2003 * Rojanschi Vladimir. Protecţia şi ingineria mediului, Bucureşti : Editura Economică , 1997.

Derbac Sarah Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Drăgilă Ozana

Ghişea Ana-Maria Şcoala Gimnazială „T. Săvulescu”, Izvoarele Coordonator, Prof. Mîinea Maria

Roiescu Teodora Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Drăgilă Ozana

Trică Ana Şcoala Gimnazială „T. Săvulescu”, Izvoarele Coordonator, Prof. Mîinea Maria 47

OMUL ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Prof. MARIOARA POPESCU Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa I. Obiective generale: Pentru ca oamenii să participe în mod activ si inteligent la procesul de administrare, dezvoltare şi protecţie a mediului înconjurător, trebuie educaţi încă de pe băncile scolii.

Realitatea si problemele stridente ale societăţii moderne necesită o redefinire a obiectivelor învăţământului şi în cadrul acestora, a educaţiei in domeniul ştiinţei si a mediului înconjurător.

Educaţia contemporană în domeniul mediului înconjurător ar trebui să se caracterizeze prin câteva aspecte importante :  să se pună accentul nu numai pe abordarea clasică a mediului si protecţia lui ci pe fiinţa umană în contextul unui mediu înconjurător sănătos  să se schimbe opinia oamenilor despre protejarea mediului în sensul ca acesta să fie pregătit să protejeze mediul înconjurător nu numai să ştie că mediul trebuie protejat, dar să se şi implice pentru acesta  în şcoală să fie o programă eficientă, care să conducă de la o cunoaştere pasivă, la o interacţiune activă cu mediul, să fie transpusă teoria în practică.

Schimbările care ar trebui să se producă pentru educare, la toate nivelurile de învăţământ, s-ar referi la restructurarea conţinutului învăţământului (planuri, programe, manuale, strategii de predare-învăţare-evaluare) la promovarea strategiilor didactice care să fie bazate pe investigare, experimentare, luarea deciziilor, implicare activă şi la studierea “omului si mediului”, la calitatea mediului şi calitatea vieţii, legătura foarte importantă a omului cu natura.

II. Câteva aspecte din activitatea la clasă Toate informaţiile pe care copiii le au la venirea în şcoală despre mediul înconjurător sunt empirice. În şcoală elevii acumulează cantităţi mari de cunoştinţe, ele trebuind dirijate, selectate, structurate în aşa fel încât ele să-l facă pe elev capabil să înţeleagă anumite fenomene, schimbări ce se produc în jurul său, în mediul înconjurător şi să-l facă să reacţioneze printr-un comportament adecvat.

De aceea în pregătirea sa pentru lecţie, învăţătorul trebuie să fie preocupat atât de formarea sistematică a unor noţiuni, de elaborare a unor scheme mintale la elevi, cât şi de îmbogăţirea, precizarea si activizarea vocabularului ştiinţific al acestora, specific cunoştinţelor despre natură.

Este cunoscut faptul ca gândirea se manifestă şi se dezvoltă în lupta cu obstacole, în rezolvarea problemelor, în depăşirea dificultăţilor şi atunci folosirea problematizării în studierea cunoştinţelor despre natură şi om presupune ca dificultăţile conţinutului să nu fie dezvăluite şi înfăţişate în întregime “de-a gata“. Trebuie prezentate elevilor câteva fapte, câteva relaţii, câteva puncte de reper prin prelucrarea cărora elevii să stabilească şi să descopere noi relaţii care în ultima instanţă să-i conducă la rezolvarea, la elucidarea problemei date. Acest lucru presupune, fireşte, utilizarea experienţei anterioare a elevilor si dozarea raţională a dificultăţilor.

Utilizarea problematizării în studierea cunoştinţelor despre mediul care ne înconjoară, pe lângă dezvoltarea gândirii elevilor, contribuie şi la trezirea interesului şi a curiozităţii pentru cunoaşterea particularităţilor lumii vii, a modului de existentă a vieţuitoarelor, la dezvoltarea spiritului de observaţie şi a unei motivaţii pozitive pentru învăţare.

Eficienţa problematizării va creşte dacă învăţătorul va respecta, în formularea “situaţiilor problemă“, câteva condiţii :  să ofere elevilor un minimum de informaţie

48

 să structureze şi să organizeze informaţiile în aşa fel încât să direcţioneze gândirea elevilor spre rezolvarea dificultăţii din întreaga problemă pusă în discuţie  să se bazeze pe cunoştinţele dobândite anterior de elevi, care să le permită soluţionarea problemei date  să fie astfel puse problemele încât să permită elevilor găsirea soluţiei adecvate. Încă din clasa I, am înfiinţat “Clubul curioşilor“şi am avut ca temă “Omul si natura“. Acest lucru mi-a permis să-i fac pe elevi să înţeleagă influenţa mediului asupra omului, dar şi invers. De aceea am făcut cu elevii multe ieşiri-excursii în natură, în afara oraşului, pentru ca ei să sesizeze influenţa reciprocă a omului asupra mediului.

Au văzut pe viu unele aspecte neplăcute ale poluării mediului în care trăim, am încercat să le arăt cauzele poluării; cine poluează mediul şi chiar unele urmări ale influenţei nesăbuite a omului asupra a tot ceea ce ne înconjoară.

Mai mult ne-am adus şi noi contribuţia la ceea ce se cheamă “lupta împotriva poluării“ participând la unele acţiuni de curăţenie a curţii şcolii, a cartierului în care locuim, a oraşului. Am participat chiar şi la acţiuni organizate de “ Şcoala verde “. Aceste activităţi le-am imortalizat prin articole, curiozităţi, fotografii la panoul “ Clubului curioşilor “ invitând şi colegii altor clase să le vadă.

Deoarece astfel de acţiuni desfăşurate după orele de curs le-au plăcut elevilor şi au dat rezultate, am hotărât să le desfăşurăm şi în clasa a II-a, în aceeaşi manieră În acest an şcolar am iniţiat şi un concurs, la nivelul claselor a II-a şi a IV-a.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Apei – 22 martie, Concursul ,,Ce ştim despre apa pe care o bem”concurs de desene, colaje, machete.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Pământului - 22 aprilie, concurs de postere cu tema: ,,Ziua Pământului, ai grijă de el!”.

Cu ocazia Zilei Mediului – 5 iunie, concursul ,,Ocrotirea naturii ne preocupă pe toţi” – concurs literar de poezie şi proză.

III. Reflecţii despre viitorul şi sănătatea Terrei Examinând relaţiile om natură s-a ajuns la concluzia că omul este, la ora actuală, cel mai mare duşman al naturii care-l hrăneşte şi-l ocroteşte. Acest lucru îl face prin :  exploatarea neraţională, de foarte multe ori excesivă, a resurselor naturale, şi aceasta datorită empirismului, ignorării legilor de organizare şi funcţionare a ecosistemului  utilizarea şi introducerea în circuit a unor substanţe toxice sau a unor deşeuri greu reciclabile sau nereciclabile pe cale naturală  crearea de ecosisteme artificiale prin obţinerea cantităţilor necesare de diverse produse Restabilirea echilibrului normal om-ecosferă este posibilă prin utilizarea raţionala a resurselor ecosferei şi ocrotirii naturii, deci în fond ocrotirea naturii, pe plan local, regional sau global. Ambele căi necesită cunoaşterea legilor ecologice, măsuri organizatorice fundamentate ştiinţific, educaţie ecologică a întregii populaţii pentru dezvoltarea unei conştiinţe ecologice.

Aşadar, ocrotirea naturii apare ca o funcţie a societăţii umane, ca o problemă practică de cea mai mare însemnătate.

Foarte des se organizează simpozioane la nivel naţional, internaţional pe tema protejării biosferei, dar se constată că aproape nici unul dintre principiile stabilite, şi dezbătute acolo nu se respectă şi nu se aplică.

Pentru menţinerea şi ocrotirea mediului înconjurător trebuie avute în vedere câteva obiective majore : a) o planificare raţionala, o alegere corectă şi o gestiune de calitate a resurselor oferite de natura înconjurătoare b) protecţia şi conservarea a tot ceea ce este pe cale de dispariţie în colecţii, plantaţii, rezervaţii 49

c) cunoaşterea capacităţii productive a ecosistemelor şi a speciilor şi luarea de măsuri pentru a evita ca utilizarea să nu depăşească aceste capacităţi.

Desigur că în realizarea acestor obiective se iscă numeroase dificultăţi. Una dintre ele constă în mentalitatea greşită după care ocrotirea naturii reprezintă o activitate mai mult sentimentală decât practică şi că ea se află chiar în contradicţie cu necesităţile dezvoltării.

Trebuie subliniat că ocrotirea naturii în ansamblu nu înseamnă neutilizarea ei, ci folosirea raţională a resurselor oferite de ea.

O altă dificultate este lipsa informaţiei de bază privind starea resurselor, capacitatea lor de regenerare. Această dificultate ar putea fi depăşită doar prin dezvoltarea cercetărilor care pot releva în două aspecte esenţiale, adică să determine exact capacitatea de suport a ecosistemelor şi potenţialul lor productiv. Numai aşa vom putea şti ce şi cât poate produce un ecosistem, ce şi cât putem extrage din el fără a deteriora rezervele, sau cum să-l amenajăm pentru ca eventual să producă mai mult.

Dacă omul doreşte cu tot dinadinsul să supravieţuiască pe Terra si nu într-o viaţă străină aspiraţiilor lui, trebuie să înţeleagă că are nevoie nu numai de hrană îndestulătoare şi de produse ale industriei, ci şi de un mediu sănătos, de aer respirabil, de apă potabilă, de soluri stabile, de siguranţă împotriva factorilor naturali agresivi, de peisaje încântătoare precum şi de diversitatea lumii vegetale şi animale de care este legată toată evoluţia lui.

Bibliografie : * Metodica predării cunoştinţelor despre natură şi om la clasele I – IV, Ed. Did. Ped. 1989 * Învăţământul la clasele I-IV, Culegere metodică Buc. 1998 * Învăţământul primar - 1995 * Probleme de pedagogie contemporană - 2002

Ciorei Darius Şcoala Gimnazială Ştiuca Coordonator, Prof. Bejerea Maria

Dziţac Roxana Şcoala Gimnazială Ştiuca Coordonator, Prof. Bejerea Maria 50

IMPORTANŢA DERULĂRII UNUI PROIECT DE MEDIU PENTRU ELEVI ŞI COMUNITATEA LOCALĂ Prof. logoped BOBESCU FLOREA-ARGHIR C.J.R.A.E. Caraş-Severin Parcurile reprezintă spaţii verzi, special amenajate în interiorul comunităţilor umane, pentru a putea oferi locuitorilor un loc de recreere şi deconectare. Este, dacă am putea spune, micronatura din faţa scărilor de bloc, în care e posibil să uităm de problemele cotidiene, să ne încărcăm cu energie pozitivă. Prin modul lor de amplasare, parcurile sunt şi un tampon în faţa poluării chimice şi fonice din oraş.

Conform normelor U.E., fiecărui cetăţean trebuie să-i revină o suprafaţă verde de 26 m2.

Chiar dacă la nivelul României şi, implicit şi a municipiului nostru această suprafaţă nu este asigurată, problema noastră, cu adevărat stringentă, este atitudinea cetăţenilor faţă de spaţiul verde. Nivelul civilizaţiei cetăţenilor români nu este încă la cel vestic-european, deoarece prin parcuri încă te izbeşti de gunoaie aruncate la întâmplare de unii, chiar dacă sunt coşurile prezente în număr suficient. Şcoala, prin menirea ei educativă, poate şi are datoria să insufle copiilor o atitudine responsabilă faţă de mediul înconjurător. Implicarea elevilor în desfăşurarea unor acţiuni concrete de ocrotire a mediului înconjurător va contribui la formarea unei conştiinţe civice şi la responsabilizarea lor faţă de natură. În felul acesta ne îngrijim nu doar de sănătatea naturii, dar şi de a noastră.

Derularea proiectului „Un mediu mai curat” a contribuit la formarea şi dezvoltarea la elevi a unui comportament ecologic şi civic responsabil, prin contribuţia la întreţinerea unui spaţiu verde.

Ca obiective ne-am propus:  Dezvoltarea capacităţii de muncă în echipă;  Responsabilizarea elevilor faţă de propriile acţiuni;  Identificarea problemelor de mediu cu care se confruntă comunitatea locală;  Dezvoltarea spiritului de iniţiativă la nivelul elevilor şi a cadrelor didactice;  Asumarea de responsabilităţi în organizarea unor activităţi extraşcolare;  Implicarea elevilor în activităţi de îngrijire a spaţiilor verzi din vecinătatea şcolii.

Bineînţeles că aceste obiective nu puteau fi realizate fără sprijinul unor parteneri. Astfel, principalul partener în derularea proiectului a fost Ocolul Silvic Reşiţa, acesta punându-ne la dispoziţie materialul săditor şi uneltele necesare, respectiv o îndrumare de specialitate.

Cei mai importanţi colaboratori au fost Televiziunea locală şi presa locală.

Dintre beneficiarii proiectului îi amintim pe şcolarii unităţilor şcolare din cartierul Govândari, respectiv locuitorii Municipiului Reşiţa, cu precădere cei din cartierul Govândari.

Resursele umane implicate în proiect au fost învăţătorii şi profesorii diriginţi.

Dintre resursele procedurale şi materiale utilizate amintim:  Chestionarul, studiul de caz, activităţi practice, concurs tematic;  Calculator, copiator, aparat foto, consumabile;  Mănuşi menaj, saci, var, banner;  Material răsăditor.

Diseminarea informaţiei s-a realizat prin mass-media locală şi prin derularea altor activităţi extraşcolare.

Rezultatele aşteptate au fost:  Întreţinerea curăţeniei pe aleile şi spaţiul verde ale parcului;

51

 Încurajarea cetăţenilor să ia atitudine faţă de persoanele care nu respectă normele de conduită civilizată;  Dezvoltarea unui comportament ecologic şi civic responsabil din partea elevilor;  Implicarea mai activă a autorităţilor locale la rezolvarea doleanţelor cetăţenilor oraşului.

Ca modalităţi de evaluare am folosit:  Portofoliul proiectului;  Banner-ul cu mesajele ecologice scrise de elevi;  Chestionare de evaluare la final.

Cele mai importante activităţi ale proiectului au fost: - Prezentarea proiectului „Un mediu mai curat” şi a planului de implementare elevilor şi cadrelor didactice; - Aprobarea echipei de proiect şi a planului de implementare; - Planificarea activităţilor pe parcursul anului şcolar; - Realizarea graficului activităţilor de igienizare în parc, cu frecvenţă bilunară, în care să se implice toţi diriginţii şi învăţătorii; - Planificarea de activităţi prin care elevii să se apropie de comunitate, să descopere eventualele neajunsuri ale parcului şi să încerce găsirea unor soluţii sau chiar să le remedieze.

- Igienizarea parcului prin mobilizarea tuturor claselor de nivel primar; - Aplicarea unui chestionar persoanelor din parc (Parcul este foarte frecventat de părinţi şi bunici care însoţesc copiii, mai mici sau mai mari. Pe baza acestei observaţii se pune problema dacă aceştia sunt mulţumiţi de aspectul parcului şi dacă doresc anumite schimbări la nivelul acestuia.

Chestionarul a conţinut patru întrebări, pe considerentul limitării timpului în care am solicitat atenţia interlocutorului, pentru a nu perturba supravegherea copilului); - Prelucrarea datelor din chestionare, stabilirea concluziilor şi luarea măsurilor ce se impun; - Concurs de mesaje ecologice (în luna iunie, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaţionale a Copilului, elevii şi întreaga echipă de implementare a proiectului au participat la concursul de scriere de mesaje ecologice pe un banner ce a fost postat în parc); - Reîntâlnirea echipei de proiect (la finele anului şcolar echipa de proiect s-a întâlnit pentru evaluarea modului de aplicare a activităţilor planificate şi a impactului avut de acestea asupra comunităţii locale şi elevilor, respectiv pentru propunerea de noi proiecte şi activităţi pentru anul şcolar următor).

Considerăm că acest gen de proiecte va asigura nu doar „un mediu mai curat”, ci şi o atitudine mai responsabilă a tuturor cetăţenilor comunităţii.

Braşoavă Denisa C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa, Coordonator, Prof. Sârbu Viorica Alina

Budai Geanina C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Anghel Păun 52

MICII AMBASADORI AI MEDIULUI Proiect educaţional Prof. înv. primar PINOŞANU GRAŢIELA Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa ARGUMENT Toţi suntem responsabili în ceea ce priveşte construirea unui mediu educaţional care să motiveze copiii în procesul de protejare a naturii, fiind esenţial ca omul să fie educat în spiritul respectului faţă de mediu.

Prin conţinuturile diverse, cu un înalt grad de aplicabilitate şi utilitate care răspund intereselor de cunoaştere ale elevilor, prin modalităţi de abordare a acestora, prin utilizarea unor strategii didactice interactive, prin promovarea unor valori, educaţia ecologică constituie un element valoros, un punct de întâlnire cu direcţii promovate de alte sisteme educative europene.

Rolul educaţiei ecologice şi de protecţie a mediului înconjurător constă în dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale; vizează în egală măsură asimilarea de cunoştinţe, formarea de atitudini şi comportamente dezirabile şi clarificarea valorilor; constă în cunoaşterea stării ecologice actuale a Terrei.

SCOP Conştientizarea elevilor în legătură cu influenţa exercitată de Pământ asupra tuturor compartimentelor vieţii societăţii. Este necesar să-i facem pe elevi să conştientizeze că omul, este dependent de natură şi că nu poate trăi în afara ei.

Prin strategii interactive, elevii unt puşi în situaţia de a observa, analiza, investiga, fenomene şi procese din mediu, exersând deprinderile de muncă intelectuală, concomitent cu formarea unui comportament responsabil, implicat în relaţiile cu mediul înconjurător.

OBIECTIVE GENERALE  Cultivarea dragostei pentru Terra cu tot ce intră în componenţa acesteia: aer, apă, plante, animale.  Educarea conştientă faţă de mediul înconjurător şi cunoaşterea concretă a locului pe care îl ocupă omul în lumea vie.  Educarea elevului în spiritul responsabilităţii faţă de natură şi viaţă, pentru păstrarea echilibrului natural.  Formarea unor deprinderi şi atitudini referitoare la problemele ecologice şi de protecţie a mediului.  Înţelegerea şi utilizarea noţiunilor elementare referitoare la protecţia mediului înconjurător.  Formarea şi exersarea capacităţilor de explorare/investigare a mediului înconjurător.  Formarea unei atitudini motivante şi responsabile faţă de menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător.

OBIECTIVE SPECIFICE o Să ştie că planeta pe care locuim este un sistem viu. o Să conştientizeze că sursa importantă de viaţă şi energie pentru tot ce este viu o reprezintă aerul , care trebuie păstrat nepoluat. o Să ştie că deşeurile sunt nocive pentru viaţa oamenilor , animalelor şi plantelor. o Să-şi formeze şi să-şi consolideze deprinderi de a se apăra de zgomot, care îi pot afecta sănătatea. o Să ştie că apa este un factor esenţial al vieţii. o Să formuleze întrebări referitoare la realităţile observate în mediul înconjurător. o Să recunoască elemente de poluare ale mediului apropiat. o Să exprime păreri cu privire la diferite comportamente în relaţia omului cu mediul. o Să comunice în diverse maniere constatările în legătură cu protecţia mediului înconjurător.

53

o Să interpreteze aspecte observate din mediul înconjurător ( cauze , efecte ). o Să se implice în acţiuni de sensibilizare şi popularizare EVALUARE - evaluări intermediare: concursuri, portofolii - evaluări finale: organizarea unor expoziţii, postere realizate, fişele de observaţie CRITERII DE EVALUARE - gradul de realizare a obiectivelor propuse - opinia persoanelor implicate în realizarea proiectului METODE DE EVALUARE - observarea directă - raportarea activităţii - dezbateri METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, discuţii libere, observarea, munca în grup FORME DE ORGANIZARE: activitate individuală, frontală, pe grupe PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR NR. CRT. 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

ACTIVITATEA Calendar ECO

FORME DE ORGANIZARE

Zilele cu importanţă ecologică , prin întocmirea unui calendar Apa - izvorul vieţii Realizarea unui portofoliu despre apă CUBUL- realizat din şase postere - apa în natură - foloasele apei - viaţa subacvatică - surse de poluare a apelor - Ce pot face eu?

- Circuitul apei în natură Ziua Pământului Activitate practică Marcarea Zilei Internaţionale a Pământului prin activităţi specifice vârstei şcolare Expoziţie de planşe „ Culorile naturii” Plante şi animale Completarea unei scheme despre plantele , ocrotite în România animalele ocrotite Concurs de desene „Plante şi animale ocrotite” Pădurea plânge, Completarea Ciorchinelui pădurea râde Discuţii pe tema: Pădurea este numită „Plămânul verde al planetei.”

Discuţii despre sursele de poluare Realizarea unor postere /afişe AŞA DA, AŞA NU S.O.S. Planeta Pământ Notarea efectelor pozitive şi negative ale activităţii omului asupra mediului Realizarea unor afişe privind activitatea omului Discuţii /dezbateri despre poluare : cauze , forme şi efecte.

Nouă ne pasă!

Amenajarea spaţiilor verzi prin plantarea florilor în parcul şcolii

MODUL DE TIMP 03 aprilie 2017 07 aprilie 2017

14 aprilie 2017

12 mai 2017

22 mai 2017

29 mai 2017

09 iunie 2017

REZULTATE AŞTEPTATE Ca urmare a activităţilor deulate în cadrul proiectului, prin activităţi extracurriculare în şcoală vor fi obţinute, ca rezultate:  Analiza calitativă şi cantitativă a fiecărei activităţi.  Colaborarea eficientă între părţi.

54



Produse finale: afişe / postere cu mesaje ecologice , portofolii ale elevilor , elaborarea lucrărilor artistico - plastice ; expoziţie cu lucrări ale elevilor; album foto ; întâlniri ale organizatorilor şi partenerilor  Competenţe de relaţionare pozitivă, comunicare şi lucru în echipă.  Realizarea unui colţ verde în sala de clasă.  Păstrarea sănătăţii prin evitarea poluării.  Formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice şi a comportamentului ecologic..  Implicarea activă a copiilor în acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului ;  Formarea şi dezvoltarea unei conştiinţe ecologice teoretice necesare transpunerii ei în practici ecologice ;  Conştientizarea elevilor în prevenirea şi rezolvarea problemelor de mediu  Asimilarea unor deprinderi de viaţă care reduc impactul negativ asupra mediului , precum şi promovarea unor atitudini pozitive de ocrotire a mediului înconjurător.

Utilizând mijloacele educative şi de învăţare cât mai diverse , plăcute şi acceptate de către copii, vom reuşi să formăm la aceştia aptitudinile şi atitudinile necesare pentru a înţelege relaţiile care există între oameni şi mediul înconjurător, având drept scop îmbinătăţirea calităţii mediului , vor înţelege influenţa mediului înconjurător asupra organismului uman.

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI  Analiza calitativă şi cantitativă a fiecărei activităţi.  Colaborarea eficientă între părţi.  Produse finale: afişe, portofolii ale elevilor, elaborarea lucrărilor artistico - plastice; expoziţie; album foto; întâlniri ale organizatorilor şi partenerilor.

Bunduc Alin C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa, Coordonator, Prof. Nicoară Alina

Braşoavă Carolina C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa, Coordonator, Prof. Nicoară Alina

55

SĂNĂTATEA NATURII - SĂNĂTATEA NOASTRĂ Proiect educaţional Prof. înv. primar MITU CAMELIA Şcoala Gimnazială „Alexandru Odobescu”, Urziceni Argument: Motivaţia proiectului o constituie problematica actuală a lumii contemporane, poluarea şi exploatarea neraţională a mediului înconjurător, precum şi necesitatea cultivării sensibilităţii copiilor faţă de valorile moral-civice, a respectului faţă de natură şi mediul înconjurător.

Dacă vom avea grijă de planeta Pământ, care este casa noastră a tuturor, atunci copiii noştri vor mai zburda prin iarba fragedă, păsările se vor mai înălţa spre cerul senin, peştii vor mai înota în apele limpezi şi ... vor mai creşte frunze verzi ! Protejarea planetei Pământ, casa noastră, este o problemă care trebuie să intereseze nu doar pe ecologişti, ci pe toată lumea, adulţi şi copii.

Ocrotirea naturii ar trebui să constituie un deziderat, un scop în sine. Stă în puterea noastă ca să aruncăm ambalajele doar în medii special amenajate, să reciclăm, să donăm o parte din lucrurile de care nu mai avem nevoie, cantitatea de deșeuri fiind astfel redusă. Stă în puterea nostră să protejăm mediul, să evităm poluarea apei sau a aerului. Totul e să vrem să nu mai fim indiferenți cu tot ce ne înconjoară, să nu mai dăm vina pe alții, să fim noi un exemplu. Numai așa, generațiile ce vor urma se vor putea bucura de ceea ce noi astăzi avem, dar nu știm să prețuim.

Noi, dascălii, trebuie să punem un mare accent pe educaţia ecologică a celor mici, pentru a ne putea bucura împreună pe timp îndelungat de frumuseţile şi bogăţiile pe care ni le oferă natura. Dragostea pentru natură trebuie să fie o componentă esenţială a comportamentului uman.

Copiii trebuie să cunoască şi să ocrotească natura, să iubească plantele şi animalele, să aibă un comportament adecvat raportat la mediul înconjurător, să ia atitudine faţă de cei ce distrug natura.

Scopul proiectului: Proiectul se integrează demersului educativ adresat şcolarilor, alăturându-se celorlalte activităţi (lingvistice, matematice, artistice, muzicale) pentru a contribui la dezvoltarea competenţelor sociale şi intelectuale ale copiilor, în scopul de a deveni autonomi şi a-i pregăti pentru viaţa de mai târziu.

Proiectul ” Salvaţi natura!” oferă copiilor de vârstă şcolară o ocazie preţioasă de a-şi cunoaşte mediul de viaţă şi spaţiul în care trăiesc, precum şi rolul lor în calitate de actori care acţionează într-un context social specific. El oferă de asemenea comunităţii o ocazie de a îmbunătăţi comunicarea între şcoală şi familie pentru că încurajează identificarea obiectivelor pedagogice şi împărţirea raţională a responsabilităţilor educative şi pedagogice.

Obiectivele proiectului:  Să familiarizeze copiii preşcolari şi şcolari cu mediul înconjurător şi să-i incite să îşi asume rolul de actori care acţionează într-un context social specific;  Să îmbunătăţească atitudinile şi comportamentul adulţilor: părinţi, bunici, alţi membri ai familiei şi ai comunităţii faţă de mediul înconjurător;  Să dezvolte capacitatea de a pătrunde în tainele naturii, să stimuleze curiozitatea pentru investigarea acesteia;  Să înţeleagă rolul naturii ca o condiţie esenţială a vieţii de pe pământ;  Să educe un comportament ecologic copiilor, să cultive dragostea pentru mişcarea şi plimbarea în aer liber, observarea unor plante, arbori, pomi, copaci, vieţuitoare din aer, apă şi de pe pământ, achiziţionarea unor materiale din natură;  Să stimuleze şi să motiveze dorinţa de a apăra mediul înconjurător şi de a pune capăt răului făcut până acum Pământului.

56

I. Privind elevii: O.1. Sprijnirea copilului în educarea interesului şi curiozităţii pentru însuşirea unor cunoştinţe din domeniul ecologiei; O.2. Stimularea copilului în însuşirea unor norme de comportament ecologic prin contactul nemijlocit cu mediul înconjurător; O.3. Formarea unor atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător şi educarea dorinţei de a contribui prin activităţi cu caracter experimental şi demonstrative la păstrarea mediului în care trăiesc (plantarea unor arbori în curtea grădiniţei, şcolii plantarea de flori în curte şi în ghivece, plantarea de flori pe spaţiile de pe marginea străzilor, colectarea unor materiale poluante şi refolosibile).

Strategii didactice : observaţia directă, conversaţia, explicaţia, povestirea, experimentul, exerciţiul practic, problematizarea, cunoaşterea prin descoperire.

Principalele conexiuni cu programa: cunoaştere,comunicare, abilităţi practice, arta, educaţia muzicală, educaţia moral-civică, educaţie pentru sănătate.

Arii de interes: Educaţia pentru sănătate; Activităţi practice; Activităţi artistico-plastice; Educaţie fizică şi sportivă; Activităţi culturale.

Resurse umane: copii, învăţători, părinţi, bunici, reprezentanţi ai comunităţii locale (şcoală, primărie, biserică, societăţi comerciale, Inspectoratul de Mediu, Romsilva, Ocolul Silvic, etc. ) Resurse materiale şi financiare: - Materiale didactice din dotarea şcolii (planşe, poster, pliante, diapozitive, casete video şi audio cd-uri) specifice educaţiei ecologice - Aparat de fotografiat, cameră de luat vederi; - Costumaţie specifică, unelte pentru plantarea pomilor şi florilor (lopată, greblă, găleţi, furtun, stropitori, mănuşi de protecţie, vase pentru flori, pământ special, etc.)

- Rucsac pentru fiecare copil; - Ecusoane; - Drapelul micilor ecologişti.

GRAFICUL ACTIVITATILOR ZECE PASI PENTRU UN MEDIU MAI CURAT ! (octombrie) - Elaborarea unor reguli de protecţia a naturii, „ Cele zece porunci ale mediului” ce vor fi afişate in scoli. - Realizarea unui ecuson MICUL MARE ECOLOGIST !(noiembrie) o Activităţi de ecologizare - colectarea de deşeuri la nivelul şcolilor şi localităţilor (sub formă de concurs) cu scopul sărbătoririi unor evenimente din Calendarul ecologic. o Realizarea de afişe, postere, creaţii literare, portofolii tematice, fotografii tematice.

SPUNE „NU POLUARII” (decembrie) o Amenajarea de containere pentru depozitarea gunoaielor si ambalajelor din curtea scolii CARNAVALUL NATURII ! ( ianuarie -februarie ) Ziua Internaţională a Biodiversităţii - Parada costumelor confecţionate din materiale refolosibile, - Expoziţie de colaje, jucării, machete din materiale refolosibile ( sticlă, plastic, hârtie, etc ) - Realizarea de afişe, postere, creaţii literare, portofolii tematice, fotografii UN OM, UN POM !

Luna Pădurii ( martie- aprilie ) Acţiune de plantare de puieţi in curtea şcolii / localităţii o Plantare de pomi in parcurile localităţilor respective. o Realizarea de afişe, postere, creaţii literare, portofolii tematice, fotografii, A 6.

GARDIANUL NATURII !

Ziua Pământului ( mai -iunie ) o Acţiune de ecologizare 57

o Acţiuni de îngrijire a grădinilor şcolilor şi plantelor din perimetrul şcolior participante o Creaţii literare referitoare la problemele globale ale pământului; o Realizarea de afişe, postere, creaţii literare, portofolii tematice, fotografii.

Durata: un an Locul de desfăşurare o Curtea şcolii o Parcuri, spaţii verzi din localitaţile respective o Laborator de biologie, sali de clasă Diseminarea informaţiilor - Pliante, ecusoane, postere, albume foto, presa locală / judeţeană scrisă şi vorbită.

Finalităţi o teoretice o postere, pliante, eseuri literare, desene, colaje, album foto, publicaţii in presa locală scrisă, emisiuni radio, expoziţii. o mapă cu materialele proiectului o practice o Ingrijirea parcurilor localităţii respective. o Ingrijirea curţii şcolii o Plantarea de puieţi, răsaduri de flori in locuri special amenajate o Realizarea unor expoziţii tematice. o Sondaje de opinie in rândul elevilor şi cetăţenilor Rezultate aşteptate o Formarea la elevi a unei atitudini pozitive fată de natură; o Dobândirea deprinderilor ecologice pentru păstrarea şi refacerea echilibrului om-mediu; o Dorinţa elevilor de a desfăşura mai multe activităţi în aer liber; o Implicarea responsabilă şi efectivă a elevilor în viaţa şcolii; o Abordarea mediului atât pe cale ştiinţifică, cât şi pe cale sensibilă, artistică.

Continuitate: dezvoltarea de parteneriate cu alte şcoli din zonă, elaborarea de noi proiecte în viitor, atragerea părinţilor, a altor membri ai comunităţii în proiectele şcolii.

Todiruţ Dario Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Puichiţă Nicolina

Virag Ana Maria C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Maroiu Manuela

58

O VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ ÎNTR-UN MEDIU MAI CURAT Proiect educaţional Prof. înv. primar CODILĂ MONICA Școala Gimnazială Nr. 2, Reșița Pentru că cel mai greu este să schimbi mentalitatea precum că natura are resurse inepuizabile de a se autoregla, autovindeca singură, indiferent de impactul pe care îl are asupra ei activitatea omului, am considerat că un proiect pe tema protejării mediului înconjurător, este chiar necesar, copiii având nevoie de conștientizarea problemelor m,ediului, de educație ecologică și de fprmarea unui comportament responsabil față de mediul înconjurător. De accea sunt coordonatorul proiectului "O viață sănătoasă într-un mediu mai curat".

Schimbarea mentalităţii unei societăţi umane a fost totdeauna în sarcina educaţiei, fie că sa făcut în instituţii specializate, fie că a fost efectul unui ,,curent”, manifestat la nivel de opinie publică, dar tot declanşat anterior printr-o susţinută şi îndelungată educaţie a generaţiilor în formare.

Proiectul educaţional urmăreşte transformarea reală a elevilor în actori principali ai demersului educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală. Proiectul dorește să promoveze cunoașterea și respectarea legilor privind protecția mediului, dar și a drepturilor și îndatoririlor copiilor legate de acest aspect.

Factorii cu impact asupra tinerei generații în formarea unui comportament responsabil, civic față de mediu, sunt familia, școala și comunitatea.

Proiectul educațional urmărește educarea elevului în spiritul interesului menținerii unui mediu înconjurător curat, a protejării acestuia. elevii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului, sunt implicați activ și li se dezvoltă si mțul răspunderii. se urmărește atingerea unor obiective de natură formală, informală și socio-comportamentală.

Aşadar scopul proiectului este amplu și vizează:  Formarea de atitudini şi comportamente de protecţie a mediului înconjurător;  Participarea activă la acţiuni ce promovează sănătatea mediului (ecologizare);  Dezvoltarea capacităţii de comunicare şi de asumare a responsabilităţii faţă de propria persoană, comunitate, ambient şi natură;  Cunoaşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii; stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi formarea comportamentului ecologic adecvat şi derularea de acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător;  Dezvoltarea conștiinței și a conduitei ecologice la elevi şi preşcolari bazat ă pe respectul față de natură și protecția mediului, transformarea comportamentelor cotidiene ale copiilor în stiluri de viață ecologice, economice, sănătoase şi durabile prin întreţinerea unui ambient curat;  Responsabilizarea pentru prevenirea poluării și gestionarea resurselor fără a periclita echilibrul mediului și sănătatea comunității.

Dintre obiectivele specifice ale proiectului amintesc:  conştientizarea şi sensibilizarea copiilor, părinţilor, faţă de problemele mediului;  intensificarea colaborării între instituţiile angajate în mod direct în acţiunea de protejare a mediului înconjurător;  valorificarea experienţei practice a cadrelor didactice în domeniul realizării educaţiei ecologice;  antrenarea copiilor şi a părinţilor acestora în acţiuni de ecologizare a unor spații publice (parcuri) participând activ la acţiuni ce promovează sănătatea mediului ;  formarea premiselor pentru înţelegerea relaţiilor om-mediu înconjurător şi a interdependenţei dintre calitatea vieţii şi a mediului;  recunoaşterea impactului negativ al neglijenţei umane asupra naturii;  stimularea curiozităţii copiilor şi a interesului pentru cunoaştere.

59

Proiectul are activități programate pe parcursul a 2 ani școlari (din noiembrie 2016 până în iunei 2018), având ca parteneri: Școala Gimnazială Dognecea, Grădinița PP Floarea Soarelui și Liceul de Arte "Sabin Păuța".

Dinrtre activitațile realizate și care vor mai fi realizate în acest proiect ecologic, amintesc: - „Ecologia- o necesitate a zilelor noastre” - ,,Zece pasi pentru un mediu mai curat” - „Eco inventatorii” - ,,O plantă - un copil” - ,, Ziua Pământului- ziua protejării mediului” - ,,Din diversitatea florei cărăşene” - ,,Păstrăvul – bogăţia apelor montane” - „Natura în haine de toamnă” - „Ucenici în protejarea mediului” - „Calendarul meu ecologic” - „Poluarea şi efectele ei” - „Pădurea- aurul verde al planetei” - ,,Din viaţa animalelor” - „În armonie cu natura” - „Ape mai curate” - „O zi în mijlocul naturii” Proiectul educațional urmărește educartea elevului în spiritul interesului menținerii unui mediu înconjurător curat, a protejării acestuia. Elevii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului înconjurător, li se dezvoltă simțul răspunderii. Se dorește cunoașterea și respectarea legilor privind protecția mediului, a drepturilor și îndatoririlor copiilor legate de acest aspect.

Sustenabilitatea proiectului se poate realiza din perspectiva: - transferabilităţii prin sesiuni de diseminare: prezentarea proiectului şi a rezultatelor obţinute în cadrul unor sesiuni de comunicări ştiinţifice (comisii metodice, simpozioane, cercuri pedagogice) pentru a constitui o sursă de informaţii şi inspiraţie prin identificarea de bune practici; - resurselor umane implicate în proiect prin faptul că elevii şi preşcolarii vor valorifica comportamentul ecologic dobândit în cadrul proiectului prin participarea ulterioară la alte activităţi de voluntariat privind protecţia mediului.

Krasnek Eric Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Purice Ana

Kaya Yaren C.N. „Traian Doda”, Caransebeş Coordonator, Prof. Corneanu Chenti-Nina 60

MICII ECOLOGIŞTI Prof. înv. primar MÎINEA MARIA Şcoala Gimnazială "Traian Săvulescu”, Izvoarele Pregătirea copilului pentru şcoală este considerată tot mai mult “funcţia majoră”, obiectivul formativ final al activităţilor instructiv-educative din grădiniţă. Un rol important în pregătirea copilului pentru şcoală revine îndeplinirii obiectivelor ce vizează comportamentele psihosociale ale personalităţii copilului şi care contribuie la integrarea şi adaptarea lui la mediul de viaţă şi activitatea şcolară. Pentru a depăşi pragul dificil al şcolarităţii, întreprindem diferite activităţi comune, grădiniţă-şcoală.

Educaţia pentru mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau copii, iar problema, deşi nu e nouă, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu încă de la cea mai fragedă vârstă. Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă că pe Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale, între societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin activităţile de cunoaşterea mediului, educarea limbajului, educaţie plastică, activităţi practice, dar şi prin activităţile de extindere, opţionale sau extracurriculare. De asemenea trebuie să-i facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curăţenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.

Copiii rămân cu convingeri clare cu privire la necesitatea protejării mediului, se implică activ, li se dezvoltă spiritul de iniţiativă, simţul răspunderii.

De asemenea, vor înţelege că în Europa există forme de relief ca şi în ţara noastră, animale, păsări, bogăţii; că europenii luptă pentru combaterea sacrificării animalelor pentru blană, a tăierii masive de lemne, a exploatării iraţionale a bogăţiilor, împotriva poluării naturii. În anul şcolar 2014-2015 am desfăşurat un parteneriat cu grădiniţa din localitate purtând chiar numele de “Micii ecologişti”. Este un parteneriat care a avut ca scop cunoaşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii, stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi formarea comportamentului ecologic adecvat şi derularea de acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător.

Obiectivele acestui parteneriat grădiniţă-şcoală-familie au fost:  Dezvoltarea interesului şi curiozităţii pentru cunoştinţe din domeniul ecologiei;  Cunoaşterea şi aplicarea normelor de comportare specifice asigurării echilibrului naturii şi adoptarea unei atitudini de prietenie şi respect faţă de aceasta şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă aceste norme;  Antrenarea copiilor în îngrijirea plantelor şi animalelor;  Stimularea copiilor în desfăşurarea unor activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ, prin care să contribuie la păstrarea sănătăţii lor şi a unui mediu natural curat;  Dezvoltarea învăţării prin cooperare, respectarea unor sarcini specifice pentru realizarea unui proiect comun;  Acordarea şansei şcolarilor şi preşcolarilor de-a fi parteneri în luarea unor decizii;  Sesizarea importanţei mediului natural în viaţa omului înţelegând necesitatea protejării lui;  Identificarea acţiunilor negative ale omului asupra naturii (pericolul poluării şi efectele ei);  Cunoaşterea regulilor de minimă protecţie a naturii;  Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii, încurajarea copiilor pentru a exprima independent opinii şi stări sufleteşti proprii şi pentru motivarea acestora;

61



Promovarea schimbului de experienţă între cadrele didactice (învăţătoare, educatoare) în scopul creşterii eficienţei activităţilor şi implicarea elevilor ca factor activ.

Ca metode folosite mentionez: observaţia, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, descoperirea, învăţarea prin cooperare, dezbaterea, lucrul în echipă, gândiţilucraţi în perechi, brainstorming-ul de grup şi individual, ciorchinele, turul galeriei, cubul; întâlniri cu specialişti, vizionare de casete video, prezentare de imagini foto, expoziţii foto şi cu lucrările copiilor RESURSELE PROIECTULUI: a) Resurse umane: - copii preşcolari – grupa combinată (20 copii); - elevii clasei a IV-a (17 elevi); - părinţii copiilor preşcolari şi şcolari; - specialişti – inginer silvic, agent de mediu, horticultor – floricultor, inginer geolog. b) Resurse materiale: - informaţionale: albume, enciclopedii, reviste, cărţi, plante, casete audio-video, jetoane, planşe, jucării, cărţi, ilustraţii pentru poveşti şi poezii, aparatură audio-video, TV. - auxiliare: instrumente de lucru. c) Resurse temporale: Durata proiectului: 15 sept 2014 – 15 iunie 2015 d) Resurse financiare: sponsorizări ale părinţilor, donaţii. e) Resurse de spaţiu pentru derularea proiectului: sala de grupă, sala de clasă, curtea grădiniţei, curtea şcolii, Parcul de agrement – Schiuleşti, ,,Muzeul Văii Teleajenului” – Vălenii de Munte.

PARTENERI: Primăria Izvoarele; Muzeul “Natura Văii Teleajenului”; ETAPELE PROIECTULUI: 1. Realizarea unui studiu pe baza dezbaterii cu temă 2. Derularea proiectului pe baza calendarului activităţilor (lunar) cu participarea copiilor, părinţilor şi partenerilor.

3. Evaluarea proiectului.

REZULTATE AŞTEPTATE: - îmbunătăţirea relaţiei grădiniţă – şcoală; - respectarea cerinţelor.

MONITORIZARE: înregistrări video, foto, consemnări în jurnal, portofolii.

Voi prezenta în continuare calendarul activităţilor desfăşurate: - în luna septembrie a avut loc o vizionare TV, precum şi lectura după imagini cu tema “„Ecologia, o necesitate a zilelor noastre?”; - în luna octombrie a avut loc o plimbare prin împrejurimi pentru colecţionarea de material din natură pentru colţul viu, numită „Natura în haine de toamnă”; - „Carnavalul toamnei” s-a desfăşurat în noiembrie; - în decembrie am avut ca invitat un inginer silvic, întâlnirea desfăşurându-se sub denumirea „Pădurea, aurul verde”; - activitatea desfăşurată în ianuarie s-a numit „Poluarea şi efectele ei”, cunoscând şi un agent de mediu; - după o întâlnire cu un inginer horticultor, în luna februarie au fost sădite seminţe în ghivece; - în luna martie am plantat puieţi în curtea grădiniţei, acţiune desfăşurată sub numele “Pomişorul meu”; - cu ocazia Zilei Pământului, în aprilie au fost plantate răsadurile din ghivecele pregătite în februarie; - luna mai a marcat o vizită la Muzeul “Natura Văii Teleajenului”; 62

-

   

o excursie-vizită la păstrăvarie a avut loc în luna iunie, moment în care copiii au primit şi diplomele EVALUAREA PROIECTULUI s-a realizat prin: Expoziţie de fotografii realizate în timpul desfăşurării proiectului; Portofoliul şi Jurnalul proiectului - cu lucrări artistico-plastice (desene, picturi, modelaje) şi practice realizate de copii în timpul proiectului; Înregistrări audio-video din timpul derulării proiectului; Diplome ,,Micul ecologist”.

Bibliografie: * Ionescu, Al., Săhleanu, V.Bandiu, „Protecţia mediului înconjurător şi educaţia ecologică”, Bucureşti, Ed. Ceres, 1989 * Meraru, Marcela, Oprişorean, Valeria, „Scrisoarea pământului către copii”, Ed. Emia, 2004 * ,,Pro Ecologia Mileniului III”, Revistă de educaţie ecologică, Ed. Reprograph, 2004. * ,,Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Bucuresti, 2005

Carţiş Dominic Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea Coordonator, Prof. Anton Cristina

Roman Răzvan Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Breşneni Nicoleta

Dragomir Nicoleta Sorina C.N. „Traian Doda”, Caransebeş Coordonator, Prof. Corneanu Chenti-Nina

Groza Bianca C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa, Coordonator, Prof. Sârbu Viorica Alina 63

CUM AJUTĂM PLANETA SĂ RESPIRE MAI BINE Exemple de bună practică Prof. înv. primar şi preşcolar GEORGESCU CARMEN Şcoala Gimnazială Hoghiz, judeţul Braşov Pentru a avea o viaţă sănătoasă, ar trebui să trăim într-un mediu curat. Fiecare locuitor al planetei ar trebui să dea dovadă de mai multă responsabilitate şi mai multă atenţie pentru a trăi într-un mediu curat. Din păcate, oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi. Şcolii îi revine un rol foarte important în educarea elevilor în acest sens. Este un demers complex şi îndelungat, desfăşurat în context formal, în cadrul şcolii, susţinut prin activităţi complementare, realizate în contexte nonformale şi informale, ce pot valorifica, în sens creativ şi constructiv experienţa copilului şi prin acţiuni de ecologizare şi protejare a mediului înconjurător, prin participarea activă la realizarea proiectelor propuse de cadrele didactice pe diferite teme de ocrotire a mediului înconjurător ş.a.

Aş dori să prezint câteva dintre activităţile desfăşurate cu elevii mei, atât în cadrul orelor de curs, cât şi în cadrul săptămânii ,,Şcoala Altfel”.

Tipul activităţii: activitate de educaţie ecologică şi protecţie a mediului Domeniul: educaţie tehnologică şi protecţia mediului Scopul activităţii: conştientizarea efectelor negative ale fumatului asupra sănătăţii oamenilor şi a poluării mediului înconjurător Obiective educaţionale ale activităţii: o Să vizioneze un PPT despre efectele nocive ale fumatului; o Să enumere consecinţele fumatului activ şi pasiv; o Să argumenteze necesitatea păstrării sănătăţii planetei; o Să emită păreri legate de fumatul membrilor familiei, şi nu numai, în prezenţa copiilor; o Să propună soluţii pentru diminuarea consumului de tutun; o Să realizeze afişe ce promovează încetarea fumatului în preajma spaţiilor de joacă pentru copii; o Să lipească aceste afişe în spaţiile de joacă în aer liber din comunitatea din care fac parte; Elevi participanţi: paisprezece elevi din clasa a IV-a Durata şi locul desfăşurării: două ore, sala de clasă şi în spaţiile de joacă din comună.

Descrierea activităţii: În cadrul orei de educaţie civică, la lecţia ,,Normele morale fac parte din viaţa ta”, elevii au aflat că, pentru a trăi cu ceilalţi în armonie, oamenii trebuie să respecte legile comunităţii în care trăiesc, dar şi normele morale.

După vizionarea unui material PPT, urmat de discuţii pe tema fumatului, pentru Jurnalul civic copiii au avut de realizat afişe cu mesaje împotriva fumatului. împărţiţi în mai multe echipe, s-a trecut la realizarea afişelor. Lucrările obţinute au fost prezentate, într-un tur al galeriei, colegilor din clasă.

După ce am primit aprobarea şcolii şi a Consiliului Local, am expus afişele în spaţiile de joacă în aer liber, din comună.

Descrierea rezultatelor obţinute în urma activităţii: Întreaga activitate s-a desfăşurat sub semnul bunei dispoziţii, colaborării între participanţi, întrajutorării. Folosind munca în echipă, elevii au realizat afişe frumoase, care le-au solicitat imaginaţia şi simţul estetic.

Modalităţi de evaluare: Evaluarea elevilor s-a realizat prin observarea sistematică a comportamentului acestora pe parcursul desfăşurării activităţii, prin evaluarea făcută de către colegii de clasă şi prin autoevaluare.

64

Sustenabilitatea activităţii: Activitatea a avut ca scop principal conştientizarea efectelor dăunătoare ale fumatului asupra organismului uman şi ale poluării mediului înconjurător. Prin fumul inhalat, sănătatea celor care fumează şi a celor în preajma cărora se fumează este grav afectată. Pentru a găsi o alternativă, copiii pot să tragă, încă de mici, un semnal de alarmă şi să explice celor mari riscurile la care se expun fumând; ducând un stil de viaţă mai sănătos, făcând mai multă mişcare ar putea renunţa, cu timpul, la fumat. În săptămâna ,,Şcoala Altfel”, în cadrul activităţii ,, Să îngrijim natura!”, am desfăşurat cu elevii şi cu părinţii acestora ecologizarea împrejurimilor şcolii şi plantarea florilor în rondourile din curtea şcolii, urmărind, în primul rând, formarea unei atitudini ecologice responsabile prin exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător. Am contat pe puterea exemplului dat de părinţi copiilor, ştiut fiind faptul că exemplul moral-civic este un reper de comportament, iar iniţiativa, implicarea şi participarea efectivă a copiilor îi face mai responsabili.

Cu ajutorul materialelor reciclabile, la ora de arte vizuale şi abilităţi practice, elevii au confecţionat jucării (maşinuţe, avioane, castelul păpuşii). Activitatea a avut ca scop principal conştientizarea efectelor poluării asupra planetei şi a faptului că, prin gunoaiele produse anual de oameni, se degradează solul, dacă nu sunt depozitate în gropi speciale. Putem găsi o alternativă, iar una dintre alternative este reciclarea, ce poate ajuta mediul înconjurător. Elevii au învăţat că pot folosi reciclarea chiar şi pentru a se juca.

Omul nu trăieşte singur,este o fiinţă socială. Pentru a se integra în societate, trebuie să se implice. El nu poate supravieţui fără natură, pe când natura poate exista şi fără prezenţa omului.

Când va înţelege cu adevărat acest lucru, se va implica pentru a păstra planeta curată. Noi, cadrele didactice, trebuie să le explicăm, încă de la grădiniţă, copiilor acest lucru.

Bibliografie: * Boca Cristina Ana-Maria, Cӑlineci Marcela Claudia, Educaţie civicӑ, clasa a IV-a, semestrul al II-lea, Editura CD Press, Bucureşti, 2016

Adam Lucian C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Maroiu Manuela

Dulani Sonia C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Roiban Ionela

65

CE NE POVESTEŞTE PĂDUREA …

Proiect tematic Prof. înv. preșcolar CIULEI FLORENTINA Grădinița „Rază de Soare” Târgoviște, Dâmbovița ARGUMENT Dacă ar fi trăit în România, s-ar mai fi rătăcit Hansel și Gretel prin pădure, ori Scufița R oșie ar mai întâlni lupul în pădure sau poate mai bine l-ar vizita la Grădina Zoologică, casa piticilor ar mai fi în pădurea deasă și frumoasă sau poate ar fi proiectată întru-un cartier rezidențial luxos, dar plin de betoane? În lumea mirifică a basmelor pădurea joacă un rol foarte important, adăpostește oamenii și animalele de intemperii, de forțele răului, le oferă hrana atât pentru trup: (ciupercuțe, fructe, miere) cât și pentru suflet, prin esteticul său inegalabil. Așadar cum spune un dicton neaoș, celebru Codru-i frate cu românul, dar oare Românul e frate cu codrul? Privind peisaje din ce în ce mai dezolante cu cioturile rămase din pădurile semețe de altădat, văzând pădurea plină de pungi de chips-uri ori de sticle, pahare, pungi de plastic etc, cred că românul nu prea este un frate bun.

Pădurile reprezintă o podoabă a planetei noastre întinzându-se, ca un imens brâu verde, de-a lungul munților, dealurilor, câmpiilor și malurilor apelor. Reprezintă plămânul planetei.

Pădurea produce oxigen și consumă dioxid de carbon. 2/3 din oxigenul planetei, consumat de lumea vie, de industrie sau de autovehicule, este furnizat atmosferei de către arbori și arbuști.

Pădurea reprezintă și un foarte eficient filtru natural, deoarece reține, în coroanele arborilor, particule fine de praf sau cenușă. De asemenea, pădurea reprezintă pentru om un refugiu din calea poluării, a zgomotului, a soarelui puternic sau a vântului. O extrem de variată lume animală este adăpostită sub haina ocrotitoare a pădurii. Între plantele și animalele din păduri există interacțiuni reciproce. Pădurile conțin cea mai mare diversitate de plante și animale de pe Terra.

Astfel, pot reprezenta surse de medicamente, de origine vegetală sau animală Oare, ce copil nu este fascinat de misterele pădurilor, de potecuțele sale întunecoase ce -ar putea duce la căsuța iepurașului ori la bârlogul ursului, de tunelele create de crengile copacilor în capătul cărora s-ar putea afla poienița luminoasă cu ciupercuțe și flori multicolore îmbietoare pentru Scufița R oșie.

Caracterul dinamic al lumii vii, îl fascinează pe copil. Orice plantă sau animal se naște, crește, se maturizează, se înmulțește și moare. Prin activitătile desfăşurate în grădiniță copiii trebuie să înțeleagă că orice ființă are dreptul la viață . Activitățile cu caracter ecologic îi ajută pe copii, încă de la o vârstă fragedă, să cerceteze natura, să descopere relațiile dintre fenomenele sale, să investigheze, să iubească natura, să o ocrotească. Prin aceste manifestații ecologice copii obișnuiți devin adevărați îngeri ai mediului, respectă natura, o iubesc, o crotesc, îi învață și pe cei din jur, pentru că noi toți avem dreptul să trăim într-un mediu natural sănătos și frumos, dar avem și obligația de a-l păstra și îngriji.

SCOP: o Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a ecosistemului - pădurea - şi stimularea curiozităţii copiilor pentru investigarea acestuia; o Educarea unor atitudini de protejare a pădurii.

OBIECTIVE:  Să identifice caracteristicile pădurilor la sfârșitul toamnei;  Să acumuleze cunoştinţe privitoare la pădure şi copaci, la vieţuitoarele care trăiesc în pădure;  Să participe direct la acțiuni de îngrijire a plantelor;  Să se comporte civilizat în pădure (să nu rupă puieții și scoarța copacilor, să nu arunce ambalaje);  Să înțeleagă că pădurea produce aerul curat; 66



Să fie implicați părinţi şi a alți factori educaţionali ai comunităţii în realizarea unor sarcini de lucru în cadrul proiectului;  Să contribuie cu dăruire la păstrarea frumosului;  Să ocrotească și să respecte mediul natur SCENARIUL PROIECTULUI TEMATIC EVENIMENTUL DE DESCHIDERE În luna noiembrie 2015, Filip, un pre școlar din grupa mare a venit la grădiniță cu un coșuleț cu ciuperci și cu măceșe. Conform regulilor grupei le -a așezat la sectorul Știință alături de frunzele colecționate, de coșul cu fructe și legume de toamnă. În cadrul întâlnirii de dimineață l -am rugat să ne spună de unde are ciupercile și măceșele. Andrei ne-a povestit că a fost cu bunicul său la pădure, că acele ciuperci se numesc ghebe, că apar imediat după ploaie, că bunica le-a gătit, ba chiar le-a pus la oțet. Despre măceșe ne-a spus că le-a adunat chiar el și că s -a zgâriat în țepii de pe crenguțele măceșului, dar efortul a meritat pentru că din ele se poate face ceai pentru răceală.

Colegii săi au devenit din ce în ce mai curioși asaltându-l cu întrebări: ”Mai erau frunze în copacii din pădure sau picase toate?”,”Era liniște în pădure, acum că păsărelele au plecat?”, ”Ai găsit culcușul iepurașului sau vizuina vulpii?”

Simțind că preșcolarii manifestă interes pentru aflarea de informații diverse legate de pădure și viețuitoarele acesteia, le -am propus copiilor ca săptămâna ce urmează să discutăm despre pădure. Numele proiectului fiind „Ce ne povestește pădurea„ Odată hotărâtă tema proiectului, am început să proiectez o modalitate de desfășurare a acestuia având ca punct de pornire întrebările copiilor (Inventarul de probleme) și stabilirea persoanelor specializate cu care să cooperăm în desfășurarea proiectului.

DURATA PROIECTULUI: o săptămână GRUPUL ȚINTĂ: 25 preșcolari de la grupa Ursuleții RESURSE UMANE: * preșcolari grupa Piticot - CES- * cadre didactice părinţi și bunici * tehnician silvic * angajaţi atelierului de mobilă RESURSE MATERIALE:  materiale din natură;  cărţi ilustrate, enciclopedii, planşe cu imagini, albume, Cd-uri docunentare, casete audio;  carton, coli, acuarele, pensule, culori, carioci, lipici;  placaj, cuie, ciocan, cutii, carton, bețe de chibrit;  stand pentru expoziţie;  costume pentru dramatizări, măști( confecționate de Ziua Animalelor, pe 04.10.2016);  diplome pentru concurs RESURSE MEDIA: aparat foto; videoproiector; laptop, CD-uri ; DVD-player, CD- player.

HARTA PROIECTULUI Cu ajutorul copiilor am întocmit și realizat Harta proiectului temat ic pe baza a ceea ce vor să afle copiii, pe care o aşez la centrul tematic împreună cu Scrisoarea pentru părinti. De asemenea trimit Scrisorile de intenţie, persoanelor invitate să participe la proiect.

Pădurea La sfârșitul toamnei

Caracteristici Importanța sa asupra mediului

Viețuitoarele pădurii în prag de iarnă

Protejați pădurea și viețuitoarele ei!

67

INVENTARUL DE PROBLEME Ce ştiu copiii - În pădure cresc copaci - În pădure trăiesc animale - Oamenii taie copacii - Lemnul arde - Lemnul este folosit pentru încălzire, mobilă, garduri - În pădure mergem la picnic, la adunat de ciuperci, pentru a respira aer curat

Ce doresc să afle - Ce fel de copaci cresc în pădure?

- Cine îi plantează?

- Copacii au viață?

- De ce sunt tăiaţi copacii?

- Ce se face cu copacii tăiaţi?

- De ce bradul este mereu verde?

- Ce animale trăiesc în pădure?

- Cine hrăneşte animalele?

- Ce fac animalele când vine iarna?

- Vorbesc animalele între ele?

- Cum putem ajuta vieţuitoarele pădurii?

Realizarea sensului Accesibilizarea conținutului nou, largirea sferei informaționale pe tema propusă prin activități realizate în manieră integrată: copiii răsfoiesc pliante, materiale, cărți, învată poezii, cântece, ascultă poveşti, fac vizite, primesc vizite, redau cele învăţate prin desene, pictură, dramatizări, activităţi practice, alcătuiesc albume, expoziţii, concursuri; învaţă prin cooperare, în echipe formate din preşcolari Resurse procedurale: Dezbatere Explicație Brainstorming Metoda ”Pălăriilor gânditoare” Observarea Jocul Problematizarea Conversaţia Învățare prin cooperare R.A.I. răspunde-aruncăinteroghează Analiza SWOT

Reflecția Integrează noile cunoştinţe în sistemul celor vechi, se fac conexiuni între ele, se emit concluzii, şi se expune în forme variate noutatea.

- imaginea clară asupra cunoştinţelor despre ceea ce se întâmplă în pădure la sfârşit de toamnă; - modalităţi de colaborare într-un proiect; - rezultatele muncii desfăşurată în grupuri de 3-4 copii - feedbackul imediat, prin prezentarea tuturor informaţiilor culese şi a materialelor realizate de fiecare grup.

Dragi părinţi, că în cadrul activităţilor pe care le organizăm cu copiii, vom desfăşura proiectul „Ce Vă aducem la cunoștiință pădurea” ne povestește timp de o săptămână, începând cu data de 23 noiembrie 2015.

Cu acest prilej vă rog să discutați cu copiii dumneavoastră despre această temă oferindu -le informații cât mai exacte și cât mai corecte, să vă reamintiți diferite aspecte legate de pădure și viețuitoarele acesteia observate în plimbări, ori urmărind diferite documentare la T.V. Copiii dvs și -au manifestat interesul pentru pădure, pentru felul în care aceasta se prezintă în prag de iarnă, ce fac animalele, dar păsărelele?

Orice materiale legate de această temă pe care le puteți trimite la grădiniță spre a fi observate și discutate sunt de real folos (imagini sugestive, fotografii, CD-uri, enciclopedii, pliante, materiale din natură).

Dragi părinți și voi bunici, Să vorbim despre animale, Vreți să vă alăturați, Fiți atenți la „Ursulici” Ce fac iarna, sunt la culcare? Și pădurea s-o salvați? Și despre pădurea deasă Ne-am gândit că ar fi bine Săptămâna care vine Mai bine de cea rămasă!!!

Vă mulțumim!

Educatoarea și Ursuleții Stimată D-na ..., Ne-am gândit să vă invităm în grădiniţa noastră, în cadrul Proiectului tematic „Ce ne poveștește pădurea” pe care-l derulăm începând cu 23 noiembrie 2015, ținând seama de specializarea dumneavoastră (tehnician silvic) și de faptul că acest proiect a luat naștere la inițiativa nepotului dumneavoastră Andrei, să le explicați copiilor împortanţa pădurii, să le oferiți informații despre specii de arbori, despre mediul lor de viață.

Vă rugăm să veniţi în mijlocul nostru şi să aduceţi cărți, albume, atlasuri, mulaje, pentru a ne informa cât mai bine despre subiectul ales.

Vă invităm vineri, 27.11.2015, orele 11.00, la finalizarea proiectului: concluzii, prezentare expoziției de lucrări, mic spectacol ecologic.

Vă mul țumim!

68

Stimată D-na educatoare, Întâlnirile prilejuite cu ocazia sărbătorilor naționale sau sărbătorirea diferitelor evenimente din calendarul ecologic au fost benefice și plăcute pentru ambele grupe de preșcolari. Vă invităm să participați la derularea proiectului tematic „Ce ne povestește pădurea” pe care-l desfăşurăm începând cu data de 23 noiembrie 2015, pe parcursul unei săptămâni, pentru a desluşi împreună cu preșcolarii de la grupa”Piticot” - CES misterele pădurii şi-a vieţuitoarelor acesteia în prag de iarnă. Vom face schimb de idei, vom crea materiale necesare derulării proiectului, vom lucra în echipă, toți ca unul și unul ca toți.

Vă invităm vineri, 27.11.2015, orele 11.00, la finalizarea proiectului: concluzii, prezentare expoziției de lucrări, mic spectacol ecologic.

Vă mulțumim!

INVENTARUL DE ACTIVITĂȚI

LUNI, 23.11.2015 Cunoașt erea mediului: Lectură după imagini: Viața în pădure Obiective: - să identifice elemente specifice pădurii, ca mediu de viață; - să sesizeze aspecte ale pădurii la sfârșitul toamnei; - să enumere și să recunoască animale ce trăiesc în pădure; - să descrie condițiile de mediu și de hrană.

Educație muzicală Cântec: Masă bună - predareJoc muzical: La pădure -repetareObiective: - Să rețină linia melodică dar și textul cântecului; - Să cânte cu dezinvoltură colectiv, în grupuri mici; - Să asocieze mișcările cu textul și cu ritmul melodiei.

Activitățile în centre: Bibliotecă: alegere din coșuletul cu donații de imagini, citirea imaginilor, amplasarea în centrul tematic (verbalizare); Construcții: Pădurea la sfârșit de toamnă - construcție cu materiale din natură(existente la centrul Știință): frunze uscate, castane, conuri, nuci, ghinde, crenguțe.

Artă: - modelaj Copăcelu - amprente de frunze pe aluat Activitate educativă: Vizita copiilor de la Grupa Piticot - prezentarea centrului tematic – Jocuri distractive desfășurate cu preșcolarii de la grupa Piticot: Graiul animalelor, Magazinul de animăluțe; Jocuri de mișcare : Mersul ursului, Iepurașii la morcovi Feed-back-ul primei zile: - Copii le-au povestit colegilor de la grupa Piticot ce-au învățat despre pădure; - Înființarea centrului tematic; - Analiza lucrărilor.

MARȚI, 24.11.2015 Educarea limbajului: Povestirea copiilor : Coliba iepurașului de O Căpiță (”Pălăriile gânditoare”) Obiective: - să redea pe scurt textul povestirii; - să interpreteze faptele petrecute; - să motiveze alegerea unui personaj din poveste; Educație fizică: -mers în echilibru pe o suprafață înălțată - 40 cm.

- jocuri : Pe punte, Cine ajunge mai repede?

Obiective: - să execute corect deprinderea propusă; - să respecte regulile de joc.

69

Activități în centre: Știință: - răsfoire Atlas botanic; - identificarea elementelor componente ale arborelui; - denumire frunze, recunoaștere după formă, mărime.

Artă - amprente ale frunzelor pictate (decuparea amprentelor și întocmirea unui album spre răsfoire zilnică pentru fixarea denumirii frunzelor, recunoașterea după caracteristici (formă, mărime).

- pictarea amprentelor frunzelor în aluat, în culori specifice toamnei.

Joc de rol: De-a doctorul Au mă doare! - un copil-medicul veterinar, un altul asistentul, pacienți cu măști de animale.

Activitate educativă: Întâlnirea cu tehnicianul silvic în parcul din cartier - observare copaci, frunze, fructe.

- explicarea diferenței între conifere și foioase - Cine este pădurarul?

Colectare deșeuri din parc Feed-back-ul zilei: - copii au aflat informații de la un specialist; - copiii au întocmit albumul frunzelor.

MIERCURI, 25.11.2015 Activitare matematică: ●Joc exercițiu - Aranjăm buștenii Obiective: - să clasifice obiecte după criteriul grosimii; - să formeze mulțimi de obiecte după criteriul grosimii.

Educație plastică: Compoziție plastică: Ce ne povestește pădurea Obiective: - să utilizeze elemente de limbaj plastic: punctul, linia, pata de culoare; - să redea aspecte ale realității înconjurătoare.

Activitățile în centre: Știință: Imagini cu adăposturile animalelor iarna- fișă: trasează o linie între animal și căsuța sa; Construcții: - Căsuța pădurarului - Adăposturi pentru animale (placaje, cuișoare, cartoane, polistiren, lipici, bețe de chibrituri) Bibliotecă: - Decupare siluete animale; - Alcătuirea Cărții cu animale - Dacă ai fi animal , ce ți-ar plăcea să fii?De ce? -înregistrare audio- Concurs Activitate educativă - Vizionare împreună cu preșcolarii de la grupa Piticot -documentar De ce iau foc pădurile?

- Jocuri de mișcare : Vulpea și iepurașii, Veverița - Program artistic Cântece și poezii despre toamnă și despre animale Feed-back-ul zilei: - copiii au realizat compoziții plastice cu pădurea și viețuitoarele sale, chiar scene de poveste (imaginate); - au realizat o minimachetă căsuța pădurarului; - au discutat alături de piticoți documentarul urmărit.

JOI, 26.11.2015 Educație pentru soci etate: O excursie imaginară La pădure Obiective: -Să respecte norme de conviețuire în grup; -Să-și manifeste dezacordul față de atitudini negative de distrugere, de dezordine, de neglijență; -Să participe cu interes la activitățile desfășurate cu ocazia excursie;.

-Să-și însușească norme de comportament referitoare la aprinderea focului în pădure și supravegherea acestuia.

70

-Să ințeleagă importanța pădurii (filtru natul, adăpost pentru animale și plante).

Activitățile în centre: Artă: Ne pregătim echipamentul pentru excursie – pictură pe materiale textile(-tricou alb – elemente ecologie); Bibliotecă: - Povestea unui copăcel - desen – Știință: Jocuri în poieniță : Răspunde – aruncă- întreabă; oc de rol: - Cartofi copți, Salată pentru iepurașii din pădure Activitate educativă: Vizită la un atelier de mobilă – utilizarea și utilitatea lemnului.

VINERI, 27.11.2015 Activitate practică: Lucrare colectivă: Pădurea și viețuitoarele ei în prag de iarnă ( un grup de 3-4 copii decupează siluete de animale, alți 3 -4 copii decupează trunchiuri de copaci – subțiri - groase, alt grup decupează elementele pentru căsuța pădurarului, alții dau culoare suportului de lucru- aplicare guașă cu ajutorul buretelui, alții farămițează frunze). Activitate desfășurată cu grupa Piticot.

Activitățile în centre: Bibliotecă: Ecusoane pentru invitați Știință: - Așa da, așa nu! – fișe cu imagini care ilustrează atitudini pozitive și negative față de protejarea mediului – verbalizare- Îndemnuri ecologice – înregistrare audio EVALUAREA PROIECTULUI  Expoziție lucrări ( albume, cărticele, lucrări plastice, practice)  Prezentare îndemnuri ecologice  Spectacol literar-muzical prezentat părinților, colaboratorilor, preșcolarilor de la grupa Piticot, Sceneta Grădinița din pădure , Dans tematic La pădure.

ANALIZA SWOT Puncte forte (Strenghts) ●interesul manifestat de preșcolari pentru dezbaterea temei; ●actualitatea temei; ●existența unei baze materiale tematice diversificate; ●acceptul implicării specialiștilor.

Oportunități (Opportunities) ștințe în domeniu; ●lărgirea sferei de cuno ți cu caracter practic și aplicativ ●antrenarea în activită de protejare a mediului; ționali interni (familie, altă ● implicare factori educa și externi, sprcializați grupă de preșcolari) ți cu caracter ecologic cu ● propuneri pentru alte activită ținerea partenerilor sus

Puncte slabe (Weaknesses) ●deplasarea la pădure ( transport, condiții climaterice) ●mediatizare

Amenințări (Threats) ●pierderea interesului colaboratorilor, copiilor

Bibliografie: ● Curriculum pentrunvatamantul i prescolar (3-6/7 ani), M.E.C. -2008 ● Viorica Preda, Mioara Pletea, Filofteia Grama, Aureliana Cocoș, Daniela Oprea, Marcela Călin, Ghid pentru proiecte tematice - abordare în manieră integrată a activităților din grădiniță, Editura Humanitas Educațional, București 2005; ● Viorica Preda( coordonator),Metoda proiectelor la vârste timpurii, Ministerul Eucației și Cercetării, Editura Miniped, București, 2002; Ștefania Antonovici, Cornelia Jalbă, Mihaela Vasiliu, Alice Nichita, Fișe pentru aplicarea metodei proiectelor, partea I, ● Editura Aramis, București; ● L. Popovici, C. Moruzi, I.Toma,Atlas Botanic, E.D.P., București, 2007; șan, Anca Angelescu, Cristina Alpopi, Mediul înconjurător, poluare și protecție, Editura Economică; ● Sanda Vi ● Revistanvă î țământului preșcolar, Ministerul Educației și Cercetării, nr. 1/2007.

71

PRIETENII PĂDURII Proiect educaţional Prof. înv. primar DINU CARMEN AMALIA Şcoala Primară Cireşa, Oţelu-Roşu ARGUMENT Dacă ar fi posibil să cutreieri pământul în lung şi-n lat, ai avea impresia că vizitezi de fapt un muzeu în aer liber, în interiorul căruia faci cunoştinţă cu istoria planetei.

Cu generozitate, natura te chemă să iei parte la "Viaţa tainică a stâncii, a arborelui, a zmeurei şi ferigii...", aşa cum a simţit şi a spus marele iubitor de natură Mihail Sadoveanu.

Sunt creaţii ale naturii în faţa cărora , privindu-le, rămâi împietrit; scriitorul nu găseşte cuvinte pentru a reda ceea ce vede şi simte , pictorul găseşte cu greu culorile, iar sculptorul nu ar şti ce să facă pentru a şlefui asemenea perfecţiuni.

De două milioane de ani , de când există omul pe pământ , natura l-a ocrotit , fiindu-i prietenă . Ea l-a protejat, respectându-şi legile, regenerându-se nestingherită. Natura, prietena omului! Dacă ne gândim la prietenia care-i uneşte pe oameni, afecţiunea dintre ei, atunci înţelegem că şi omul trebuie să manifeste respect şi dragoste pentru natură , ca lume ce constituie realitatea înconjurătoare, cu tot ce este însufleţit şi neînsufleţit.

Datorită intervenţiei nechibzuite a omului , natura este astăzi în pericol. De aceea , ea trebuie ocrotită cu grijă.

Omul trebuie să manifeste înţelegere pentru fiinţele şi nefiinţele ce compun lumea înconjurătoare.

Pentru a fi prietenul naturii trebuie să ai o gândire şi un comportament ecologic. Şi pentru a înţelege mai bine acestea, trebuie să ştii că ECOLOGIA îl sfătuieşte ce este şi ce nu este bine să facă în relaţia lui cu natura, într-un cuvânt, aceasta îl învaţă pe om cum să ocrotească natura.

Un mare administrator şi iubitor de natură spunea : "Natura este cel mai desăvârşit maestru, ce de nenumărate secole lucrează pentru a îmbrăca pământul cu formele cele mai artistice, a-l înfrumuseţa cu ornamentele neînchipuite, creând monumente nepieritoare."

Dacă aţi şti că pe pământ există râuri ciudate, lucruri care fierb, lacuri cu valuri de foc, lacuri de asfalt, stânci de marmură, Strâmtoarea Cerbului, Cheile Bicazului, Cheile Turzii, pădurile pietrificate, pădurea de fier, păduri de piatră şi de lut , flori de piatră , Piatra Soarelui, Turnul Diavolului, Muntele celor 99 de stânci ciudate, Sfinxul, Babele, Familia Sfincşilor, Pietrele Doamnei, Creasta Cocoşului, orgi naturale şi multe alte asemenea minunăţii, cu siguranţă aţi devenit neobosiţi admiratori, protectori şi iubitori ai naturii.

Soarele nu răsare numai pentru un om ,el încălzeşte şi pe buni şi pe răi,pe toţi cei care locuim Pământul,ca o familie într-o casă.

Apariţia Pământului este o minune,iar viaţa noastră este condiţionată de existenţa lui.

Primele forme de viaţă de pe planeta noastră au apărut în apa mărilor şi oceanelor , începând cu organisme simple, mai târziu apărând peştii şi celelalte animale de pe uscat.

Cu milioane de ani în urmă Pământul a fost dominat de dinozauri, iar după dispariţia acestora au apărut mamiferele.De atunci începe şi apariţia omului pe Pământ, ca fiinţă ce se deosebeşte de celelalte vieţuitoare , prin faptul că vorbeşte,gândeşte, are capacitatea să-şi creeze unelte pe care le foloseşte pentru a-şi îmbunătăţii viaţa.

Plantele de pe Terra alcătuiesc lumea verde, care este foarte variată şi bogată, de la plante mici greu de observat, până la uriaşii arbori de vârstă seculară. Încă de la apariţia omului pe Pământ şi până astăzi, plantele i-au fost prietenul cel mai apropiat, asigurându-i hrana,

72

îmbrăcămintea, folosindu-i în prevenirea şi tratarea unor boli, la construirea uneltelor şi a locuinţelor etc.

La începutul existenţei sale, omul se hrănea în mare măsură cu rădăcini , seminţe, fructe. Astfel, el s-a apropiat de lumea plantelor, a învăţat să le cunoască, să le îngrijească,să le ocrotească şi să le folosească.

De-a lungul timpului însă, omul, ca un copil atras de jocul de-a stăpâni natura, de-a călători mai repede, de-a trăi mai comod, a fost ameţit de uriaşele sale succese tehnice, devenind vrăjitorul cel rău în unele situaţii, stârnind natura, punând-o în pericol cu propria lui nesăbuire.

Poluarea ameninţă prezentul şi viitorul omenirii. Omul trebuie să-şi lege interesele de legile naturii, să gândească şi să acţioneze aşa încât să nu-i facă rău.

Cel ce luptă împotriva poluării este cel mai bun prieten al naturii.

Dascălul are menirea ca de la vârste cât mai fragede să conştientizeze copilul de rolul pe care îl are în comunitatea din care face parte in protejarea naturii şi că nu poate trăi fără aceasta.

Trebuie să înveţe să respecte natura, să o ocrotească, să îngrijească solul , apa, aerul, plantele şi animalele, pentru ca atunci când spunem NATURA să vedem o mare de verdeaţă, presărată cu flori, să simţim atingerea duioasă a soarelui şi adierea vântului, să auzim zgomotul cristalin al apelor şi cântecul fermecător al păsărelelor.

Iată doar câteva din îndemnurile pe care le putem da elevilor noştri pentru a pune capăt distrugerii naturii: Nu arunca nimic la voia întâmplării! ¤ Nu rupe florile(nici măcar o frunză)! ¤ Nu murdări apele cu deşeuri sau substanţe toxice! ¤ Colectează materialele reciclabile(sticlă, hârtie, plastic)! ¤ Nu contribui la ridicarea munţilor de gunoi în păduri , parcuri, grădini, pe stradă, în curtea şcolii sau în clasă! ¤ Nu otrăvi aerul cu tot felul de gaze! ¤ Nu incendia pădurea! ¤ Sădeşte un pom pentru a te putea bucura de fapta ta!

Copile, nu contribui la distrugerea naturii, ci la refacerea ei, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei, oriunde te-ai afla!

Protejarea mediului înconjurător trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi, copii sau adulţi,care cu dragoste şi grijă pentru frumuseţile naturii, putem să ne oferim, nouă şi generaţiilor viitoare,şansa de a cunoaşte tainele vieţii vegetale şi animale şi putem să ne bucurăm de minunăţiile pe care ni le oferă natura.

Domeniile în care se încadrează proiectul: * Educație pentru * Cunoașterea mediului * Științe ale naturii * Educație ecologică societate Parteneri: - Școala Primară Cireșa, Oțelu-Roșu - Grădinița cu Program Normal Nr. 5, Cireșa, Oțelu-Roșu - Ocolul Silvic, Oțelu -Roșu - Agenția Națională pentru Protecția Mediului - Inspectoratul de Situații de Urgență ,,Semenic” - Părinții elevilor Grupuri țintă:- preșcolarii din Grupa Buburuzelor și Grupa Ciupercuțelor - elevii din cls. Pregătitoare( Gr. Albinuțelor) și elevii di n cls. a II-a, a III-a și a IV -a.

Motivația colaborării: - Necesitatea de a acționa unitar pentru protejarea naturii - Formarea deprinderilor de a lucra în echipă; 73

- Crearea unui mediu de relaționare între copiii de diferite vârste și etnii; - Stimularea curiozității copiilor despre diferite fenomene din natură și a interesului lor pentru ocrotirea acesteia.

Durata proiectului: anul școlar 2016 -2017 SCOPUL PROIECTULUI o Educarea unei atitudini pozitive a copiilor față de mediul înconjurător , prin dezvoltarea capacităților lor de cunoaștere și înțelegere a acestuia și formarea unor deprinderi specifice de îngrijire și ocrotire a lui; o Însuțirea de către copii a unor reguli de natură ecologică ce vizează asigurarea echilibrului dintre sănătatea individului, a societății, a mediului , precum și formarea unei atitudini dezaprobatoare față de cei care încalcă aceste reguli ; o Stimularea curiozității copiilor și interesului lor de cunoaștere , prin oferirea oportunității de explorare și observare directă și nemijlocită.

OBIECTIVE o Să exploreze direct mediul înconjurător și să -l descrie , raportându-se și la diverse surse de informare ; o Să perceapă și să înțeleagă comportamentele mediului înconjurător ; o Să înțeleagă necesitatea respectării relatației om -natură; o Să cunoască reguli minime de protecție a naturii și să poată anticipa pericolele și implicațiile încălcării regulilor ; o Să se implice afectiv-atitudinal pentru a proteja șî înfrumuseța mediul înconjurător ; o Să comunice impresii , idei pe baza observărilor efectuate ; o Să manifeste interes în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului înconjurător .

MODALITĂȚI DE EVALUARE - realizarea de portofolii cu lucrările efectuate de elevi și cu observațiile acestora în urma ieșirilor în natură; - albume cu fotografii cu aspecte din activitățile desfășurate ; - postere , diplome; - expoziții cu lucrări ale copiilor; - discuții cu părinții ; - concursuri ; - jocuri didactice ; - dicționar cu imagini ; - fișe de lucru individuale ; - povești cu greșeli ; - joc instructiv ; - joc de rol.

DESCRIEREA PROIECTULUI Prin acest proiect de activitate extraccuriculară grădinița și școala evidențiază rolul complementar al tuturor tipurilor de activități care valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile celor mici și le dă posibilitatea să -și manifeste liber spiritul de inițiativă.

Proiectul urmărește stimularea învățării și respectării de către copii și apropiații lor a normelor și regulilor de protejare a mediului înconjurător.

Proiectul se adresează în aceeași măsură cadrelor didactice, în calitate de educatori ai minții și sufletului copiilor, dar și părinților, care să formeze cetățeni care respectă cerințele societății actuale.

REZULTATE AȘTEPTATE Prin fiecare activitate desfășurată așteptăm un răspuns din partea elevilor concretizat prin plăcerea de a participa la activități comune și prin dezvoltarea unor atitudini de altruism și cooperare.

Prin activități care vizează in special munca pe grupe, cu aplicații care plac , atrag și încântă copiii, dorim să formăm o dimensiune clară și accesibilă sentimentului de prietenie, solidaritate și dragoste pentru frumusețea naturii.

Ca imperativ major al proiectului, spontaneitatea actului liber, crează cadrul oprim de șurare și de îndrumare a f iecărei activități. desfă După derularea acestui proiect elevii noștri vor rămâne ca imaginea clară a frumuseții muncii în grup și a relațiilor de prietenie , înțelegând , în același timp , că interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile, pentru ca Pământul să rămână o planetă vie.

74

GRAFICUL ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE ÎN CADRUL PROIECTULUI ,, PRIETENII PĂDURII” 1.

TEMA ACTIVITĂȚII Pădurea-prietena mea

DATA Sept.

2.

Sa păstrăm mediul curat!

Oct.

3.

4.

Importanța pădurii Observăm copacii anotimpul iarna.

5.

Nr.crt

6.

7.

8.

9.

10.

MOD DE REALIZARE Convorbire Vizionare imagini Activitate gospodărească

Noiem.

Dec.

Prezentare power-point Drumeție in livada Cireșe lului de la marginea cartierului

Animalele pădurii în povești cunoscute Eu și natura

Ian.

Dramatizare

Feb.

Dezbatere ,,Cod ECO”

Să ocrotim animalele din pădure!

Focul-dușmanul pădurii

Mart.

Confecționăm măști pentru ,,Carnavalul din pădure” Cât trăiește un copac!

Mai.

Excursie în nautră în păduricea de la marginea cartierului Convorbire Vizionare imagini Activitate practică

Iun.

Excursie

în

Apr.

LOCUL DESFĂȘURĂRII Grădinița PN nr.5 Cireșa Curtea Grădiniței și a Școlii Primare Cireșa Școala Primară Cireșa Livada ”Cireselului” de la marginea cartierului Grădinița PN nr.5 Cireșa Grădinița PN nr.5 Cireșa Pădurea de la marginea cartierului Școala Primară Cireșa Grădinița PN nr.5 Cireșa Parcul ,,Dragalina” Caransebeș

Modalități de evaluare Expoziții cu lucrări ale copiilor; Dicționar cu imagini; Joc de rol; ții cu părinții; șe de lu Discu Fi cru individuale; Album.

Concursuri; Povești cu greșeli; Jocuri didactice; Joc instructiv; Diseminare Rezultatele proiectului și experiența pozitivă vor fi cunoscute la nivelul instituției și a întregii comunități. Comunitatea locală, autoritățile pub lice locale cu care se va colabora, vor fi informate direct, prin consultarea despre activitățile cuprinse în program; în felul acesta vor fi implicate activ.

Finalizarea proiectului  Carnavalul din pădure(folosind măștile realizate de copii în cadrul activităților desfășurate în parteneriat); Colaje; Excursii în mijlocul naturii; Proiecte tematice; Expoziții cu lucrările copiilor; Album cuprinzând imagini cu diferite momente surprinse în cadrul activităților desfășurate.

Dacă ar mai fi fost nevoie de pledoarie... ,,A fost odată o grădină plină de flori.

Luni a trecut pe acolo un botanist și a pus fiecărei flori un nume.

Marți, pedologul a stabilit influența compoziției solului asupra florilor.

Miercuri, un agronom a calculat cantitatea de nutre ț ce ar rezulta din cosit.

Joi, un constructor a proiectat acolo o vilă.

Vineri, un militar a calculat avantajele strategice.

Sâmbătă un poet a compus un poem.

Duminică a venit un copil și a făcut o coroniță din flori. Cu ea pe cap a alergat după fluturi. Când a obosit, s-a întins pe spate privind cerul și stelele ce începeau să lucească. Apoi a pornit spre casă pentru a învăța din cărți lecțiile scrise de cei care trecuseră prin grădină înaintea sa.

Dorea să devină ecolog! ”

Bibliografie: * Cucinic, C., Pintili, A.2011-,,Natura- prietena mea”, Ed. Aramis, București * Mihail, A.2008- ,,Mic atlas de ecologie”, Ed. All Educațional, București * Ploscariu, N.2012 ,,Curiozități din lumea naturii”, Ed. Aramis, București

75

SĂ PĂSTRĂM NATURA CURATĂ ÎN JURUL NOSTRU! Prof. CHIRICIOIU LUCIA LILIANA Școala Gimnazială Hoghiz, Brașov Tipul activității: Activitate de educație ecologică și protecție a mediului Scopul activității: Ecologizarea curții școlii și amenajarea rondurilor pentru flori Obiectivele educaționale ale act ivității: o să adune murdăria din curtea școlii; o să sorteze deșeurile și să le depoziteze în containere; o să semene și să planteze răsaduri de flori în rondurile din curtea școlii; o să îngrijească florile plantate; Elevii participanți: 30 elevi din clasele primare Durata și locul desfășurării activității: trei ore, sala de clasă și curtea școlii Resurse materiale: proiector, filmuleț despre obiectivele turistice din zona Hoghiz-RacoșRupea, pungi de plastic, manuși menajere, semințe și răsaduri de flori, găl etuțe, lopățele.

Descrierea activității: În prima parte a activității elevii au urmarit un filmuleț despre zona în care locuiesc cu ariile protejate si obiectivele turistice din zonă. După vizionarea filmulețului s -a discutat despre frumusețea naturii și necesitatea păstrării curățeniei în locul în care ne desfășurăm activitatea.

Ca metodă de abordare integrată a activității am folosit „Explozia stelară” realizând cu ea stimularea creativității elevilor, înțelegerea necesității păstrării naturii curate ș i îngrijite, dar și manifestarea dorinței de a înfrumuseța natura în apropierea locului în care își desfășoară activitatea.

Pe un suport a fost scris în mijloc cuvântul „Natura” pe o steluță. În jurul ei s -au așezat steluțe cu următoarele întrebări: cine? ce? unde? când? de ce? și li s-a cerut elevilor să formuleze întrebări legate de subiect. Împărțiți pe grupe, elevii au formulat întrebări despre natură într-o perioadă de timp stabilită de învățător. La expirarea timpului fiecare grupă citește în fața clasei întrebările iar elevii din celelalte grupe răspund la întrebări.

Exemple:  Cine poluează natura? (Oamenii poluează natura)  Ce putem face pentru a proteja natura? (Putem păstra curățenia, să plantăm copaci și flori etc)  Unde putem respira aerul cel mai curat? (În mijlocul naturii)  Cand se trezește natura la viață? (În anotimpul primăvara)  De ce trebuie să protejăm natura? (Pentru a crește sănătoși într -o lume curată) După ce au răspuns la întrbări elevii și-au manifestat dorința de a îngriji natura înconjurătoare și de a înfrumuseța locul de joacă din curtea școlii. În următoarea parte a activității elevii, însoțiți de cadrele didactice, au ieșit în curtea școlii unde au primit pungi de plastic și mănuși menajere. Ei au format echipe și au adunat murdăriile din curtea școlii. Resturile adunate au fost sortate în pungi de diferite culori după care au fost aruncate în containerele special amenajate pentru hârtie, plastic și sticlă.

După ce curtea a fost curățată, tot în echipe, elevii au sortat plantele și semințele de flori.

Acestea au fost aduse de elevi de acasă și au fost împățite pentru toate rondurile de flori. În acest timp părinții elevilor au adus pământ cu roabele și l-au așezat lângă ronduri. Elevii au format echipe și au umpult rondurile cu pământ folosind lopățele și găletuțe. În pământul proaspăt ei au plantat răsadurile, și au pus semințele, apoi le -au udat (Anexa 1).

La sfârșitul activității echipele au fost răsplătite cu fructe proaspete de sezon: căpșuni și cireșe, aduse de părinți.

76

Descrierea rezultatelor obținute în urma activității: Într-o atmosferă plăcută elevii au învățat să colaboreze pentru a curăța locul lor de joacă.

Participând la curățenie devin mai responsabili în ceea ce privește protejarea naturii în locurile de joacă. Au lucrat în echipă și au învățat cum să înfrumusețeze locurile în care își desfășoară activitatea.

Modalități de evaluare: Evaluarea elevilor s-a realizat atât prin observarea sistematică de către învățător, cât și prin aprecierea produselor finite. Elevii au primit diplome pentru participarea la ecologizarea și înfrumusețarea naturii. Rondurile de flori au fost îngrijite pe parcursul întregului an școlar. Elevii au înlăturat buruienile și au păstrat rondurile de flori curate și îngrijite pe tot parcursul anului.

Sustenabilitatea activității: Activitatea a avut ca scop ecologizarea și înfrumusețarea curții școlii. Este foarte important ca elevii să învețe să păstreze curățenia atunci când se află în mijlocul naturii. Înfrumusețarea locului de joacă are de asemenea o importanță deosebită deoarece în acest mod copiii își dezvoltă abilitățile de amenajare si creare a unui mediu curat și plăcut oriunde s -ar afla.

Bibliografie: * Cerghit, Ioan, „Metode de învăţământ”,Ed. Polirom, Iaşi, 2006

Văcaru Alexandru C.N. „C.D.Loga”, Caransebeş Coordonator, Prof. Dobromirescu Anesia

77

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A ELEVILOR MICI Prof. înv. primar Bartha Lidia Elisabeta Liceul Teoretic ”Samuil Micu”, Sărmașu Protejarea planetei Pământ, casa noastră a tuturor, este o problemă care trebuie să intereseze nu doar pe ecologiști, ci pe toată lumea, adulți și copii. Noi dascălii trebuie să punem un mare accent pe educația ecologică a celor mici, pentru a ne putea bucura împreună pe timp îndelungat de albastrul curat al cerului, de limpezimea apelor, de florile câmpului și de frunzele verzi.

Dragostea pentru natură trebuie să fie o componentă esențială a comportamentului uman.Copiii trebuie să cunoască și să ocrotească natura, să iubească plantele și animalele, să aibă un comportament adecvat raportat la mediul înconjurător, să ia atitudine față de cei care distrug natura.

Pentru a-i face pe elevii mei să iubească și să ocrotească natura, pe lângă orele de științe am realizat un proiect educațional , cuprinzând mai multe activități extrașcolare. Acest proiect s-a intitulat ”PLANETA ALBASTRĂ”. În cadrul acestor activități mi-am propus patru teme mari: APA; AERUL; SOLUL; PLANTELE și ANIMALELE. Obiectivele urmărite în cadrul activităților au fost următoarele: cunoașterea lumii înconjurătoare; educarea în sensul păstrării sănătății mediului; cultivarea dragostei față de tot ce se află pe Pământ; însușirea regulilor de ocrotire a mediului; educarea capacității de a ocroti natura; formarea unui comportament civic față de natură; activități de îngrijire a spațiilor verzi; vizitarea unor rezervații naturale.

Pentru realizarea acestor teme s-au folosit: materiale documentare, lecturi geografice, povestiri despre plante și animale, fișe, postere, articole, albume, atlase geografice, pliante, ilustrații, s-au realizat colecții de plante, albume tematice, portofolii, desene, colaje, s-au desfășurat concursuri pe teme ecologice, s -au făcut drumeții, vizite, excursii.

La începutul proiectului copiii au fost îndemnați pentru realizarea sarcinilor de către prietenul lor Pământul, care le-a trimis o scrisoare în care le cerea ajutorul. Conținutul scrisorii suna astfel: Dragi copii, Sunt foarte bolnav. Mă amenință din ce în ce mai multe pericole. Mi se risipesc bogățiile. Îmi mor animalele, îmi dispar plantele. Stratul de aer care mă apără de razele puternice ale soarelui se subțiază. Apele mi-s pline de gunoaie. Este atât de murdar în jur. Vă rog ajutați-mă!

Prietenul vostru, PĂMÂNTUL Elevii au participat cu bucurie la acest proiect. De fiecare dată ei au avut de conceput în câteva propoziții rolul lor în ocrotirea mediului înconjurător. După aceea ei au participat la anumite lucrări practice, care erau în concordanță cu tema aleasă. Proiectul a durat patru săptămâni.

Prima săptămână: Apa Rolul meu o Să economisesc apa potabilă. o Să închid robinetele atunci când nu mai am nevoie de apă. o Să fac duș, să nu risipesc apa. o Să ud plantele din jurul meu. Ele îmi dau oxigen.

La această temă lucrarea practică a fost de a aduna gunoiul aruncat în pârâurile de pe străzile principale ale orașului nostru. Elevii au fost echipați cu mănuși de unică folosință și cu saci menajeri. În urma acestei activități s-au adunat câțiva saci de gunoi, care au fost transportați la groapa de gunoi de către firma de salubrizare din oraș.

78

Săptămâna a II-a: Solul Rolul meu o Sortez resturile înainte de a le arunca la coș. o Particip la amenajarea unor spații verzi. o Protejez pădurea, plămânul verde al planetei. Ea este un habitat pentru multe viețuitoare.

Pădurea oferă omului remedii medicinale.

După discuțiile avute pe această temă, elevii au participat la amenajarea unor spații verzi în curtea școlii. Ei au plantat flori, după care au ajutat la tunsul gazonului pe lângă școală.

Săptămâna a III-a: Aerul Rolul meu o Sunt atent când fac focul în excursii, iau măsuri de protecție, ca să nu provoc un incendiu. o Folosesc transportul în comun, dar prefer mersul pe jos, circula ția cu bicicleta sau cu rolele. o Nu dau foc ambalajelor din plastic sau produselor din cauciuc.

Această zi a fost una foarte interesantă, în care elevii au vizitat Stația Meteorologică din localitate. Acolo li s-au prezentat metode vechi și moderne prin care se măsoară temperatura, umiditatea aerului, viteza vântului, cantitatea de precipitații etc.

Săptămâna a IV-a: Plantele și animalele Rolul meu o Organizez cu colegii un colț viu în clasă. o Îngrijesc zilnic colțul viu. o Protejez plantele și animalele. În încheierea acestui proiect elevii au amenajat un colț viu în clasă. Au adus de acasă ghivece cu flori, un acvariu și niște peștișori. Ei vor uda plantele și vor hrăni peștii până la vacanța de vară. Astfel se vede în fiecare zi rezultatul muncii lor, care nu a fost în zadar. În urma acestui proiect ei au înțeles că dacă vom avea grijă de planeta Pământ,care este casa noastră a tuturor, atunci copiii noștri vor mai zburda prin iarba fragedă, păsările se vor mai înălța spre cerul senin, peștii vor mai înota în apele limpezi și ....VOR MAI CREȘTE FRUNZE VERZI! Sunt convinsă că strădania celor care încearcă să facă educație ecologică școlarilor mici nu este în zadar, că mai devreme sau mai târziu ea va da roade, și că planeta noastră va rămâne mereu planeta albastră.

Bibliografie: * Apostol D., Neștiuta natură, Editura Ion Creangă, București, 1988 * Oprea Anca., Să cunoaștem lumea, Editura Corint, București, 1997 * Turleanu S., S.O.S. – Natura în pericol, București, 1989

Lazăr Amalia Şc. Gimn. „G. Voevidca”, C. Moldovenesc Coordonator, Prof. Călinescu Anca

Răducu Nicuşor Şcoala Gimnazială Nr. 113, Bucureşti Coordonator, Prof. Mihăilă Lizetta 79

NATURA, PRIETENA MEA Proiect educaţional Prof. MAROIU MANUELA Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Aurora”, Reşiţa ARGUMENT Apa….., aer…., soare! Trei medii de viață . Trei elemente esențiale ale naturii, fără de care viaţa nu ar fi posibilă pe acest pământ. Trei lucruri fără de care omul nu ar putea trăi, dar pe care a uitat să le prețuiască la adevărata lor valoare. Sau poate că nu a învățat înca să le prețuiască.

Oricum am privi această problemă, este clar că, parafrazându-l pe Nenea Iancu, educația ecologică “este sublimă, dar lipsește (aproape)cu desăvârșire”. Putem constata acest lucru privind peste tot în jurul nostru. Peste tot vedem deşeuri aruncate. Probabil este mai puţin costisitor să producă lucruri noi , decât să valorifice şi să reciclezi deşeuri.

Se uită cât de mult timp îi trebuie unui copac pentru a creşte şi se trece cu vederea faptul că, mari suprafeţe de teren sunt compromise din cauza gunoaielor, că multe ape sunt poluate, aşa cum este şi râul Bârzava, care traversează oraşul nostru.

Având în vedere toate aceste lucruri, am hotărât împreuna cu elevii de la C.Ș.E.I. “Aurora”, Reşiţa a căror activitate o conducem să iniţiem acest proiect, pentru a învăţa ce înseamna ecologia.

Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când elevii - cetaţenii de mâine vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi în acţiunea de conciliere a omului cu natura. Conștientizând frumusețea mediului local, promovând pitorescul zonei în care locuiesc, copiii vor înţelege utilitatea acţiunilor ecologice.

LOCUL DESFĂȘURĂRII: C.Ş.E.I. “Aurora” Reşiţa Parcul Tricolorului Reșița TEMA PROIECTULUI: “Natura – prietena mea!”

Scopul: Formarea comportamentului ecologic adecvat prin derularea de activități de informare (ludice, activități culturale) şi acțiuni concrete de protecție a mediului înconjurător.

Competențe generale:  Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi întelegere a mediului înconjurator;  Cunoașterea unor noţiuni despre poluare şi despre cum afectează aceasta viaţa plantelor, animalelor şi a omului;  Dezvoltarea abilităţilor de îngrijire şi ocrotire a naturii;  Exprimarea unor impresii despre natura prin activități artistico-plastice.  Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile.

Obiective operationale: o să înţeleagă semnificaţia globală a unui mesaj ascultat; o să formuleze clar și concret enunţuri verbale potrivite pentru situaţie; o să manifeste cooperare; o să participle la acţiuni de îngrijire si protejare a plantelor; o să identifice căi prin care poate contribui la menţinerea unei vieți sănătoase a plantelor și animalelor; o să conștientizeze efecte ale activ ității omului asupra mediului încojurător; o să utilizeze materiale reciclabile, instrumente de lucru și tehnicile învațarii pentru a exprima liber idei și sentimente în lucrări artistico-plastice GRUP ȚINTĂ : - elevii claselor I/ a II-a și a III-a de la C.Ş.E.I.”Aurora” Reşita; - cadre didactice; - parinți.

RESURSE PROIECT: Resurse umane: elevii claselor I/a II – a și a III -a de la C.Ș.E.I. “Aurora”, cadrele didactice

80

Resurse materiale: planșe, carți, fișe de lucr u,unelte agricole, acuarele, creioane de colorat, materiale reciclabile (PET, carton etc.)

Resurse financiare: contribuții proprii ale participanților direct implicați în proiect PROMOVAREA PROIECTULUI: fotografii și articole în revista școlii “Clopoțelu l” Aurora PERIOADA: octombrie - mai 2017 PLANIFICAREA ACTIVITĂȚII: Lansarea și mediatizarea proiectului:  discuții cu părinți în legătură cu acest proiect; Discutarea temei:  discutarea cu copii despre proiectul ce urmează a fi derulat; discuții cu părinții copiilor despre temele proiectului și activitățile acestuia.

Dezvoltarea proiectului:  planificarea activităților;  adunarea materialelor necesare derulării proiectului:  selectarea ilustrațiilor necesare;  consultarea unor carți de copii; redactarea fișelor de lucru.

Implementarea:  proiectul a fost implementat în următoarele activități: Cunoașterea mediului; - Educarea limbajului; - Educație plastic; - Educație pentru societate; - Activități practice. Încheierea proiectului: Expoziție de lucrări; Album de fotografii Rezultate așteptate:  îmbunatățirea comportamentului copiilor vis -a vis de problematica mediului;  ecologizarea unor spații verzi;  refolosirea unor deșeuri colectate;  formarea unor atitudini pozitive.

EVALUAREA PROIECTULUI: aprecieri verbale; postere; fişe de lucru; portofoliu; fotografii cu aspecte din activităţile desfaşurate; diplome pentru cele mai reuşite lucrări.

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR Nr. Crt. 1.

2.

3.

4.

4.

ACTIVITĂȚI

TERMEN

LOC DE DESFĂȘURARE

PARTICIPANȚI

Elaborarea si lansarea proiectului “Ce este ecologia?”

Octombrie 2016 I săptămână Mai 2017 II săptămână Mai 2017 III săptămână Mai 2017 IV săptămână Mai 2017

C.Ş.E.I. Aurora, Reşiţa

Echipa proiectului

Parcul Tricolorului

Elevii și cadrele didactice Elevii și cadrele didactice Elevii și cadrele didactice Elevii și cadrele didactice

“Sa facem o lume mai frumoasa” “Pamantul – planeta copiilor” “Ne jucăm muncind”ecologizare

C.Ş.E.I. ”Aurora”, Reşiţa Împrejurimile din jurul școlii Parcul Tricolorului

81

Stoica Radu Şcoala Gimnazială Nr. 8, Constanţa Coordonator, Prof. Roibu Constantina

Lascu Victor Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna”, Oradea Coordonator, Prof. Anton Cristina

Eftimie Andrei Şcoala Gimnazială Nr. 113, Bucureşti Coordonator, Prof. Mihăilă Lizetta

Dănilă Rareş Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Purice Ana

Sărăţeanu Ana Teodora Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Puichiţă Nicolina

Haiduc Denisa C.N. „C.D.Loga”, Caransebeş, Coordonator, Prof. Dobromirescu Anesia 82