Protejarea naturii, prezent si viitor 1

FINALITATE A PROIECTULUI EDUCAŢIONAL “MICII ECOLOGIŞTI”

Proiect aprobat în CAEJ 2016 Caraş-Severin, Nr. 2423/07.03.2016, poziţia 118

„Să învăţăm copiii să ocrotească natura!

Ea este bunul nostru cel mai de preţ. Ea este viaţa!”

ISSN 2501 - 9562 ISSN-L 2501 - 9562

Revistă de educaţie ecologică

ISSN 2501 - 9562 ISSN-L 2501 - 9562

COORDONATOR: Prof. înv. primar NEDELCU CORINA EMILIA COLABORATORI:

♦ Prof. înv. primar DOBROMIRESCU ANESIA MARILENA, C.N. „C. D. Loga”, Caransebeş ♦ Prof. înv. primar CORNEANU CHENTI NINA, C.N. „Traian Doda”, Caransebeş ♦ Prof. înv. primar NEDELCU CORINA EMILIA, Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa ♦ Prof. RACU SEMENICA, Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Aurora”, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar ROIBU CONSTANTINA, Şcoala Gimnazială Nr. 8, Constanţa ♦ Prof. înv. primar CONCIATU LOREDANA, Şcoala Gimnazială „Constantin Daicoviciu” ♦ Prof. TÎRZIU CLAUDIA, Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Primăvara”, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar KOVACS SORINA ANICA, Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa ♦ Prof. înv. primar POROINEANU MILORA, Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa ♦ Prof. înv. primar CODILĂ MONICA, Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar MOCANU LUCIANA, Şcoala Gimnazială „C-tin Brâncuşi”, Medgidia ♦ Prof. înv. primar SÂRBU VIORICA ALINA, C. Ş. E. I. „Aurora”, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar MAROIU MANUELA, C. Ş. E. I. „Aurora”, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar DOGARU LETIŢIA NADIA, C. Ş. E. I. „Aurora”, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar DINU CARMEN AMALIA, Şcoala Primară Cireşa, Oţelu-Roşu ♦ Prof. înv. primar DRĂGILĂ OZANA, Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar BĂLĂNESCU CAMELIA, Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa ♦ Prof. înv. primar TĂUT ANCA DANIELA, Grădiniţa cu P.P. Nr. 45, Oradea ♦ Prof. MOŞOARCĂ MIHAELA, Colegiul Naţional „Mircea Eliade”, Reşiţa ♦ Prof. FOIAGU MARIA, Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa ♦ Prof. ŞELARIU ALINA, Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa ♦ Prof. ŞELARIU ELENA LORENA, Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 8, REŞIŢA Judeţul Caraş - Severin Str. Aleea Bazna, Nr. 2 Cod 320152 Telefon 0255 218215; Fax 0255 / 211202 E-mail : scoala8resita@yahoo.com

Revistă de educaţie ecologică Apariţie anuală, online

Înţelegerea de către copii a importanţei protejării mediului, a faptului că fiecare dintre noi putem contribui la păstrarea unui mediu curat, trebuie să reprezinte un obiectiv important pentru fiecare dascăl.

Educaţia ecologică îşi va atinge scopul cu adevărat numai atunci când se va reuşi ca elevii, cetăţenii de mâine, să fie convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi să devină factori activi în protejarea mediului.

Lucrări metodico-ştiinţifice ale cadrelor didactice, prezentate în cadrul Simpozionului judeţean „Protejarea naturii, prezent şi viitor”, Ediţia I, 2016

Lucrări artistico-plastice ale elevilor participanţi la Concursul judeţean „Micii ecologişti”, Ediţia a III-a, 2016

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ, O SOLUŢIE Prof. Mocanu Luciana Școala Gimnazială ,,C-tin Brâncuși”, Medgidia Natura reprezintă pentru noi frumusețea, bogăția și magia Terrei, un imens izvor nesecat de resurse materiale și spirituale. Însă, anual la nivel mondial au loc numeroase catastrofe ecologice ce îi afectează echilibrul. Acestea sunt produse în primul rând din cauza neglijenței umane.

Aproape zilnic sunt evidențiate în media efectele activității umane asupra mediului încojurător :  ,,Pe 2 decembrie 1984, un accident la uzina de pesticide Union Carbide din Bhopal, India, a dus la eliminarea în aer a 45 de tone de izocianat de metil otrăvitor. Mii de oameni au murit în câteva ore. Alte mii au murit în următoarele luni, fiind înregistrate 15.000 de victime. În total, jumătate de milion de oameni au fost afectaţi într-un fel sau altul. Cei care au supravieţuit au orbit, au avut probleme la organe şi alte boli îngrozitoare. Un număr mare, şocant, de copii s-au născut cu malformaţii.  Pe 26 aprilie 1986 unul dintre reactoarele centralei de la Cernobîl din Ucraina a explodat. O cantitate enormă de radiaţii a fost trimisă în atmosferă, mai mare decât cea emisă de bombele de la Hiroshima şi de la Nagasaki. Radiaţiile au mers către întreaga Europă. De atunci, mii de copii au fost diagnosticaţi cu cancer de tiroidă.  În noaptea din 24 martie 1989, vasul petrolier Exxon Valdez s-a scufundat în reciful Bligh, aflat în apele imaculate ale strâmtorii Prince William din Alaska. 40 de milioane de litri de petrol sau scurs în ocean şi s-au întins peste 800 de km. Sute de mii de păsări, peşti, foci, vidre şi alte animale au murit, în ciuda mobilizării a peste 11.000 de oameni şi 1.000 de bărci. Exxon Valdez este considerat cel mai mare dezastru ecologic produs de oameni, în SUA, însă deversările actuale de petrol din golful Mexic ar putea fi mai grave.”- sursa Historia.ro  ,,Accidentul ecologic din Ungaria va afecta pe termen lung flora şi fauna acvatică, susţin specialiştii din Ungaria şi din Serbia. Dimensiunea dezastrului e greu de stabilit deocamdată.

Unda de poluare provocată de accidentul ecologic din Ungaria a ajuns ieri în Dunăre, unde au murit şi primii peşti, după cum au anunţat autorităţile de la Budapesta.”- sursa salvatidelta.ro Și șirul catastrofelor chimice continuă, numărul lor fiind deloc de neglijat, astfel încât, starea mediului înconjurător devine pe an ce trece tot mai îngrijorătoare.

Din păcate, degradarea mediului nu are legătură doar cu accidentele produse la scară industrială ci și cu activitățile umane de exploatare irațională a resurselor planetei din dorința de a avea un trai mai îndestulător și confortabil. Astfel, spațiile împădurite se reduc în favoarea deșertului, solurile agricole sunt în permanentă degradare, stratul de ozon este în continuă subțiere, efectul de seră este în plină accentuare, fenomenele de ,, înflorire a apelor” sunt tot mai frecvente iar numeroase specii de plante și animale fie au dispărut fie sunt pe cale de dispariție.

Mult timp s-a crezut că poluarea industrială este pe deplin vinovată pentru degradarea ecosistemelor acvatice și terestre dar astăzi este cert faptul că, deterioararea mediului are legătură și cu inervenția directă și irațională a omului. De exemplu, lemnul spre deosebire de gaze naturale și petrol reprezintă o resursă naturală regenerabilă dar…defrișările masive realizate în diferite scopuri cum ar fi obținerea de cherestea, hârtie sau combustibil au consecințe nefaste asupra întregii planete. Printre aceste consecințe amintim : reducerea habitatelor naturale, intensificarea alunecărilor de teren și nu în ultimul rând încălzirea globală. Efectele încălzirii globale asupra planetei noastre sunt tot mai evidente şi mai dramatice. Creşterea alarmant de rapidă a temperaturilor, apariţia fenomenelor meteorologice extreme precum şi impactul lor devastator asupra vieţilor umane, conturează un tabloul sumbru și pesimist al Pământului.

Vânătoarea intensivă, braconajul precum și pescuitul în perioadele de prohibiție sau cu scule neomologate, afectează profund ecosistemele terestre și acvatice. Anual pescuitul are efecte devastatoare atât asupra biodiversității piscicole cât și asupra populațiilor algale și coraligene și nu în ultimul rând asupra populațiilor de mamifere acvatice. Marea Neagră este pe cale să piardă astăzi sturionii, rechinii şi delfinii, la fel cum a pierdut focile, midiile și creveţii.

Pornind de la aspectele evidențiate mai sus putem desprinde cu ușurință ideea că, soluția este schimbarea iar schimbarea presupune educație deoarece ,,Astăzi strigăm salvați balenele!

Mâine vom striga salvați elefanții ! iar poimâine vom striga salvați omul !”- I. Grigorescu în M. Andrei și alt , 2009, p.129.

Termenul de ecologie a fost introdus de naturalistul englez Ernst Haeckel în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în anul 1866 ca urmare a dezvoltării biogeografiei și din dorința de a înțelege modulul în care se organizează și funcționează materia vie în strânsă legătură cu materia nevie.

Astăzi, ecologia este știința care pe lângă faptul că studiază ecosistemele ,,prezintă omului efectele concrete ale intervenției sale nechibzuite în natură, precizează căile de oprire a deteriorării naturii, prognozează consecințele foarte grave pentru viață care amenință planeta, educă omul în spiritul respectului, al grijii și al dragostei de natură”-E. Roșu, 2008, p. 8. În anul 1987 s-a formulat conceptul de dezvoltare durabilă în Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu, comisie reunită sub egida ONU. Această comisie definește dezvoltarea durabilă ca totalitatea acțiunilor care satisfac nevoile prezentului fără a compromite nevoile generațiilor viitoare. Termenii dezvoltării durabile presupun schimbări de ordin politic, social, economic, legislativ și nu în ultimul rând educațional astfel încât să putem vorbi despre o planetă resursăplanetă mediu de viață. În prezent, educația ecologică fundamentată inițial în familie și mai târziu în instituțiile de învățământ (grădinițe, școli, universități) reprezintă un mijloc eficient prin care societatea răspunde provocării viitorului fiind esențială pentru promovarea dezvoltării durabile. Scopul educației ecologice este de a dezvolta o conștiință ecologică în rândul elevilor. Conștiința ecologică dobândită timpuriu se exprimă pe termen lung prin atitudini, valori și conduite ecologice adecvate.

Mergând pe ideea că ,,generația de azi schimbă lumea de mâine” în școli, se poate realiza educație ecologică atât în cadrul activităților școlare cât și în cadrul activităților extrașcolare, atât formal cât și nonformal în scopul atingerii unor obiective majore ce constau în:  cunoașterea aspectelor legate de structura și funcționarea mediului înconjurător;  informarea și conștientizarea în legătură cu problemele actuale ale mediului înconjurător;  sensibilizarea față de natură;  creșterea responsabilității față de mediul nostru de viață;  identificarea soluțiilor care au ca scop prevenirea deteriorării mediului înconjurător.

Natura este leagănul copilăriei și de aceea copiii devin foarte receptivi și sensibili față de problemele acesteia fiind dornici să acționeze cu responsabilitate.

Cadrele didactice au datoria să ofere suport științific, să organizeze activități ecologice, să îndrume elevii și să ofere exemple de bună practică. Încă de mici copiii ar trebui obișnuiți cu ideea că natura este ,,casa noastră” și ca orice locuință trebuie menținută curată, aerisită, îngrijită pentru a ne oferi confortul zilnic precum și o viață sănătoasă.

Mai târziu, prin disciplinele opționale cu temă ecologică sau prin disciplinele de studiu cum ar fi biologia, geografia, educația civică, chimia etc. se însușesc atât conținuturi cât și obiective de referință care conduc la formarea suportului informațional necesar pentru a gândi și acționa în mod ecologic.

Studiind chimia elevii află care sunt substanțele organice sau anorganice poluante.

Geografia este disciplina care oferă teme cu conținut referitor la conservarea și ocrotirea mediului înconjurător.

Biologia este știința vieții, este știința care studiază relația om-natură, om-plantă, omanimal. Elevii se obișnuiesc cu ideea că fiecare viețuitoare reprezintă expresia mediului de viață având locul și rolul ei în natură. Înțelegerea procesului de fotosinteză ca pe un fenomen miraculos care ne guvernează viața reprezintă un pas important în înțelegerea relației om-mediu. Potrivit lui C. A. Timireazev (1900) ,,raza de soare înmagazinată în plantă mișcă minunatele brațe ale mașinii cu aburi, pensula artistului și tocul scriitorului. Cu toți suntem copiii soarelui și ai plantei” deoarece ,,Frunza verde este un mijlocitor între viața de pe Pământ și Soare”- M. Andrei, 2009, p. 116.

Având în vedere situația actuală a mediului, toate disciplinele de învățământ ar trebui să prevadă obiective care să stimuleze dragostea față de natură, față de tot ceea ce este viu. În calitate de profesor de biologie, organizez și coordonez în fiecare an activități extrașcolare dedicate Zilei Mării Negre, Zilei Pământului, Zilei Mondiale a Apei, Zilei Păsărilor etc.

Desfășurarea activităților extracurriculare în manieră inter/transdisciplinară constituie o modalitate nouă și sigură prin care elevii își formează o imagine unitară asupra mediului înconjurător Prin realizarea diferitelor parteneriate cu primăria orașului dar și cu ONG- Mare Nostrum încurajez participarea elevilor la numeroase acțiuni de voluntariat ce implică: activități de ecologizare a diferitelor zone din orașul nostru, plantare copaci în vederea reîmpăduririi zonelor îmbătrânite sau afectate de defrișare, colectare și valorificare deșeuri de hârtie/ pet precum și selectare diferențiată a deșeurilor. În încheiere menționez faptul că, în cariera mea didactică am constatat și constat cu bucurie atât receptivitatea cât și dorința de implicare a copiilor în diverse activități ecologice. Nu încetez să sper că, acești oameni educați în spiritul dezvoltării durabile vor aduce în viitor numai schimbări în bine deoarece ,,Ecologia este o știință a prezentului pentru viitor”- V. Soran & M. Borcea în M. Andrei și alt, 2009, p. 116.    

Bibliografie: Andrei, M., și alt., 2009,,Maxime, cugetări și definiții din Biologie”, Ed. All. Iacob, A., 2007, ,,Educație ecologică și de protecție a mediului. Ghid metodic pentru cadrele didactice. Învățământ primar”, MECT Roșu, E., 2008, ,,Educație ecologică și de protecție a mediului- Caietul elevului, clasele a V-a –a VII-a”,Ed. BrevisOradea Ghidul elevului pentru o călătorie durabilă elaborat de Fundația The Sustainable Journey (Olanda) în colaborare cu ONG Mare Nostrum (România) în cadrul Proiectului ,,Călătoria Durabilă” finanțat de Ministerul Afacerilor externe prin Programul Matra, 2004.

Popovici Alessandra, Cls. Pregătitoare Şcoala Gimnazială Nr. 2, Resita Prof. înv. primar Bălănescu Camelia

Tătucu-Didraga Ionuţ, Cls. a II-a C C.N. „C.D. Loga”, Caransebeş Prof. Dobromirescu Anesia Marilena

SĂ OCROTIM NATURA! - Proiect educaţional Prof. înv. primar Dobromirescu Anesia Marilena Colegiul Naţional „C.D. Loga”, Caransebeş „Dacă nu vom gospodări cu înţelepciune rezervele plantei şi nu vom ocroti natura, vom rămâne în cele din urmă singuri pe o planetă pustiită.”

ARGUMENT Ecologia este o noţiune des întâlnită nu numai în publicaţiile de specialitate, dar şi în cele de largă circulaţie. Problemele care preocupă omenirea – alimentaţia, explozia demografică, poluarea, protecţia mediului – sunt numai o parte din preocupările societăţii contemporane.

Rezolvarea problemei ecologice depinde numai de societatea omenească, căreia îi revin atribuţii importante în apărarea mediului înconjurător.

Natura, cu fascinanta lume a plantelor şi animalelor, constituie leagănul civilizaţiei umane, asigurând în acelaşi timp condiţiile existenţei noastre. În natură, totul este organizat după legi nescrise ce guvernează mediul înconjurător, al căruia echilibru este cunoscut sub denumirea de „echilibru ecologic”. Menţinerea acestuia este esenţială pentru desfăşurarea în bune condiţii a vieţii pe pământ.

De când există omul pe pământ, natura l-a ocrotit. Dar, datorită intervenţiei nechibzuite a omului, natura este astăzi în pericol. De aceea, ea trebuie ocrotită cu grijă. Ocrotind natura, ne ocrotim pe noi înşine. Omul trebuie să manifeste înţelegere pentru lumea înconjurătoare. Pentru a fi prietenul naturii trebuie să ai o gândire şi un comportament ecologic. Societatea trebuie să găsească măsuri de înlăturare a cauzelor care periclitează viaţa, de folosire raţională a resurselor globului, de înlăturarea a poluării. De sănătatea mediului depind viaţa omului, alimentaţia, locuinţele, cooperarea internaţională şi chiar pacea.

Desfăşurând anumite activităţi se urmăresc obiective cu caracter educativ, dar şi trezirea copiilor, a dorinţei de a cunoaşte universul lumii vii, de a forma acea atitudine ocrotitoare, de a dezvolta preocupări şi interese în sfera educaţiei ecologice. Nu trebuie să uităm şi respectarea unor principii prin utilizarea unor strategii didactice moderne, adaptate particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor.

Prin obiectivele propuse şi având o tematică adecvată, se urmăreşte conştientizarea copiilor de responsabilităţile ce le revin, chiar dacă sunt mici, să se sensibilizeze şi să cultive în conştiinţa lor acea hotărâre dea lupta împotriva degradării mediului ambiant, de a lupta pentru puritate, candoare, frumuseţe.

Tematica proiectului oferă posibilităţi pentru lărgirea cunoştinţelor elevilor legate de mediul înconjurător. Elevii au şansa învăţării prin descoperire. Ei desfăşoară activităţi în natură.

Sunt puşi în situaţia de a explora realitatea, încearcă să perceapă şi să-şi explice efectele nocive ale poluării asupra mediului înconjurător; îşi notează observaţiile făcute şi trag concluziile necesare.

Nedesfăşurându-se doar în sala de clasă, activităţile acestea le formează elevilor şi conduite civice. Şcolarii lucrează în echipă, îşi împart responsabilităţile şi timpul pentru a atinge scopul dorit. Ţelul proiectului este schimbarea perspectivei elevilor asupra mediului natural.

SCOPUL PROIECTULUI: Formarea unei atitudini responsabile şi active pentru gestionarea şi ocrotirea mediului înconjurător, în vederea menţinerii echilibrului ecologic, pornind de la următoarele întrebări: „Ce fel de aer vrem să respirăm?”, „Ce fel de apă vrem să bem?”, „Ce fel de mediu înconjurător vrem să avem?”.

OBIECTIVELE PROIECTULUI:  Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii.  Exersarea şi dezvoltarea capacităţii de explorare/investigare a mediului înconjurător, a fenomenelor naturale.  Formarea unei atitudini pozitive faşă de mediul înconjurător prin stimularea interesului faşă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestora.

ACTIVITĂŢI: Nr. crt.

1.

Denumirea activităţii OAMENI MARI, PROTEJAŢI NATURA !

2.

ŞI EU POT AJUTA NATURA

3.

UN COPIL-UN COPAC

4.

CE ŞTIM DESPRE SERA MUNICIPIULUI CARANSEBEŞ ?

5.

MICII ECOLOGIŞTI

Obiective -să precizeze noţiunea de mediu înconjură tor şi activităţi ce pot ajuta la protejarea acestuia ; -să realizeze afişe postere pentru protejarea mediului înconjurător ;

Tipuri de activităţi Realizări de postere şi afişe

-să observe frumuseţea mediului, dar şi « murdăria acestuia » -să ecologizeze un colţ al naturii, prin forţele proprii -să planteze puieţi de brad, respectând etapele ;

Ecologizarea unui colţ din natură

-să-şi însuşească noţiunea de « seră » ; -să observe şi să precizeze din ce este formată o seră ; -să planteze diferite plante în pahare de plastic ; -să prezinte un mic spectacol « ecologic »

Vizită la sera oraşului

Plantare de puieţi de brazi

Scenetă

Resurse proc. şi mat.

Conversaţia, explicaţia, munca în echipă, învăţarea prin descoperire, observarea dirijată Cartoane colorate, imagini cu mediul înconjurător, foarfecă, lipici, creioane colorate Conversaţia,explic aţia, munca în echipă, invăţarea prin descoperire, observarea dirijată Mănuşi, saci menajeri Conversaţia,explic aţia,munca în echipă, învăţarea prindescoperire, observarea dirijată puieţi de brazi, hârleţ, găleată cu apă Conversaţia,explic aţia, munca în echipă, învăţarea prin descoperire, observarea dirijată pahare de plastic umplute cu pământ, seminţe Serbare şcolară Textul serbării

Produse Postere Afişe Fotografii

Fotografii Chestiona re

Fotografii Chestiona re

Fotografii Chestiona re Interviu

Fotografii

EVALUAREA PROIECTULUI: Aplicarea de fişe de evaluare adulţilor implicaţi în proiect. Întocmirea unui portofoliu.

AŞTEPTĂRI/REZULTATE: Schimbarea atitudinii elevilor asupra mediul natural şi o implicare activă a acestora în protejarea sa.

Petrecerea activă a timpului liber, conştientizarea drepturilor şi îndatoririlor de folosire, conservare şi ocrotire a mediului înconjurător: floră, faună, apă, aer, sol, edificii construite.

Mioc Sara Maria, Cls. Pregătitoare B Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa Coordonator, Prof. Kovacs Sorina Anica

Răuţ Vanessa, Cls. Pregătitoare Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Bălănescu Camelia

Selejan Andrada Cls. Pregătitoare Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Bălănescu Camelia

Dragomir Denisa, Cls. a II-a C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Maroiu Manuela

Cuzma Mario, Cls. a II-a C C.N. „C.D. Loga”, Caransebeş Coordonator, Prof. Dobromirescu Anesia

Popescu Jurca-Nicol, Cls. a II-a C C.N. „C.D. Loga”, Caransebeş Coordonator, Prof. Dobromirescu Anesia

Jurca Casandra, Cls. a II-a C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Maroiu Manuela

Stamatin Andrei Cls. Pregătitoare A Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Drăgilă Ozana

Derbac Sarah Elena, Cls. Pregătitoare A Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Drăgilă Ozana

RESPECT PENTRU NATURĂ Roşca Sergiu, Cls. a V-a B Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Coordonator: Prof. Foiagu Maria Natura ne îmbracă, ne dă de mâncare, loc unde să stăm şi tot ce avem nevoie! Noi ce facem în schimb? O distrugem tot mai mult pe zi ce trece în loc să o protejam! Ar trebui să fim mai buni şi să încercăm să ne gândim şi la viitorul copiilor noştri, nepoţilor noştri, strănepoţilor noştri … şi la ceea ce ne ţine în viaţă, la natură ... să încercăm să o protejăm şi să o lăsăm să trăiască alături de noi, aşa cum şi ea ne lasă pe noi să trăim!

Stricăciunile pe care le provocăm naturii: Oare cu ce ar trebui sa incepem? Cu defrisarile? Cu emanatiile diferitelor gaze toxice in atmosfera?

Cu depozitele de deseuri periculoase sau menajere? Cu emisiile diferitelor substante toxice în râuri? Cu testele nucleare şi ale diferitelor arme?

Distrugerea naturii a provocat: inundaţii, secete, uragane, alunecări de teren, acestea au produs pagube însemnate şi, mai mult, pierderi de vieţi omeneşti.

Dar oare v-ati intrebat din vina cui se produc toate acestea? o mare parte ni se datorează noua prin activitatile pe care le desfăsurăm in fiecare zi, incepând cu pădurile tăiate, cu exploatări miniere, activităţi industriale ...     

Efectele poluării: Efectul de seră şi încălzirea globală a pământului Formarea ploilor acide Prejudicii importante aduse faunei piscicole, pădurii, animalelor Degradarea stratului de ozon Probleme de sănătate Actiuni pe care le putem face fiecare pentru a deveni “Prietenii naturii”:

        

Reciclează gunoiul şi nu mai lăsa mizerie după ce pleci de la un grătar cu prietenii!

Plantează un copac sau o floare!

Nu scrijeli copacii şi nu inscripţiona pe pereţi!

Pune la fereastra ta un ghiveci cu o floare!

Nu călca iarba , florile, nu rupe crengile copacilor, nu smulge florile!

Fă curat în jurul tău, în cameră, în clasă, în grădină, în jurul blocului unde locuieşti Foloseşte becurile economice Economiseste apă la spălat şi alege produsele ecologice de curăţat Fă-i calculatorului un moft şi lasă-l să se odihnească Pentru a învăţa să protejăm natura, am realizat în şcoală:

    

Colţul verde din clasa şi şcoala mea

Expoziţie de planşe şi afişe Paradă de modă cu ţinute obţinute din deşeuri Plantare de flori şi puieţi Dezbateri despre importanta pădurilor

Natura ne sustine viata din toate punctele de vedere. Ea poate trăi fără noi, dar noi fără noi, dar noi, fără ea, nu putem trăi ... Planeta se zbate sub povara nepăsării noastre. Un mediu înconjurător sănătos depinde de fiecare dintre noi!

Păuţă Alin Mihai, Cls. a IV-a C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Tîrziu Claudia On Marko Andreeas Cls. Preg. B Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocsa Coordonator, Prof. Kovacs Sorina Anica

Paraschiv Alexia, Cls. I Şcoala Gimnazială Nr. 8, Constanta Coordonator, Prof. Roibu Constantina

Bodnariu Ayan Andrei, Cls. Preg. B Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa Coordonator, Prof. Kovacs Sorina Anica

Mocanu Andreea, Cls. a IV-a A Şc. Gimn. „C-tin Brâncuşi”, Medgidia Coordonator, Prof. Mocanu Luciana

Muntean Maria, Cls. I Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Codilă Monica

SĂ FACEM PĂMÂNTUL SĂ ZÂMBEASCĂ!

Proiect educaţional Prof. înv. primar Kovacs Sorina Anica Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa Argument: “Să privim încă o dată pământul acesta drag pe care foşnesc plopii şi cântă ciocârlia, să-i arătăm mai mult decât oricând dragostea noastră…Să-i privim munţii şi păsările în noul de lumină ce s-a deschis asupra lui, să-l învăluim într-o dragoste mai adâncă şi mai fierbinte”, spunea Geo Bogza în scrierile de mare încărcătură emoţională, cutreierând cărările acestei ţări binecuvântată de Dumnezeu.

Grija faţă de mediu trebuie să fie o componentă esenţială a dezvoltării morale, spirituale, sociale şi culturale, a generaţiilor actuale. Astăzi, mai mult ca oricând, se impune educarea tuturor cetăţenilor în spirit ecologic, în special a tinerei generaţii, deoarece aceasta va fi atât beneficiarul de mâine cât şi factorul de decizie.

La vârsta şcolară mică educaţia ecologică este la fel de importantă ca şi educaţia intelectuală, morală, estetică deoarece le transmite copiilor cunostinţe despre mediul înconjurător, le formează deprinderi de a ocroti şi proteja natura, atitudini şi comportamente corecte faţă de mediul înconjurător.

Consider că şcoala are la îndemână multiple posibilităţi de realizare a unei bune pregătiri ecologice a copiilor care să se materializeze apoi în formarea unui comportament şi a unei culturi ecologice.

Scop: Determine elevilor să îşi reconsidere modul de a trăi în raport cu natura, să o protejeze, pentru a putea beneficia de darurile vitale ce ni le oferă cu atâta generozitate şi formarea comportamentului ecologic adecvat prin derularea de acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător.

Atenţionarea publicului şcolar cu privire la consecinţele unei conduite neadecvate asupra mediului şi întelegerea de către elevi că viata este posibilă numai într-un mediu nepoluat.

Obiective: dezvoltarea deprinderilor de a păstra natura curată; cultivarea sentimentelor de respect si pretuire a mediului înconjurător însusirea unor comportamente sociale adecvate; cresterea atentiei elevilor asupra gradului de poluare în comuna lor implicarea în activităţi urmărind prevenirea poluării antrenarea copiilor în vederea realizării de lucrări ECO cu mesaje PRO NATURA formarea unei bune conduite ecologice la copii în asa fel încât să vibreze mai mult coarda intimă a sentimentului iubirii lor pentru natură Grup ţintă: elevii claselor pregătitoare şi clasele I-VIII Parteneri ai şcolii: Comitetul de părinţi pe şcoală Resurse umane: elevi, părinţi, cadre didactice; Resurse materiale:  materiale reciclabile- hârtie, carton, doze de aluminiu, plastic, fire, capace….  materiale din natură (frunze, seminţe, castane, legume), foarfece, lipici, vopsele, pensule;  flip – chart  aparat fotografic, casetofon, casete audio;  produse ale copiilor (jucării, desene, albume cu fotografii, portofolii);

Metode: conversaţia, explicaţia, problematizarea, învăţarea prin descoperire, jocul de rol; Forme de realizare: experimente, povestiri ştiinţifice, activităţi practice, drumeţii, colecţii de materiale din natură, vizionări de diapozitive, expoziţii, discuţii pe marginea activităţilor vizionate, scenete ecologice; Rezultate aşteptate: - competenţe de relaţionare pozitivă, comunicare şi lucru în echipă; - mecanisme de parteneriat funcţionale între elevi, părinţi, cadre didactice şi membri ai comunităţii, implicarea acestora în viaţa şcolii; - realizarea unui “colţ verde” în holul şcolii; - diminuarea cantităţii de deşeuri menajere abandonate la întâmplare şi mai puţin depozitate în locuri amenajate special; - folosirea coşurilor ecologice indiferent unde le întâlnesc - colectarea igienica a deseurilor folosind saci ecologici si manusi - refolosirea creativă a materialelor reciclabile - păstrarea sănătăţii prin evitarea poluării.

- manifestarea la cel puţin 75% din elevii grupului ţintă a unui comportament şi abilităţi specifice educaţiei ecologice; ACTIVITĂŢI PROPUSE 1. DETECTIVII CURĂŢENIEI ! (februarie ) - pentru o viaţă şi un mediu sănătos- curăţenie generală în fiecare clasă, apoi menţinerea curăţeniei şi aerisirea sălilor de clasă -amenajarea unui colţ verde în fiecare sală de clasă -instalarea unor coşuri de gunoi desenate şi inscripţionate cu mesaje ecologice în fiecare clasă -colectarea de hârtie de către elevii fiecărei clase 2. FRUMUSEŢI … DIN NIMICURI (martie) - activitate practică de realizare a unor obiecte de decor, podoabe, felicitări, jucării, eco-creaţii folosind materiale reciclabile( hârtie, carton,doze aluminiu, plastic, etc…)

- realizarea unei expoziţii cu aceste frumuseţi pe holul şcolii - aprecierea rezultatelor prin premii (premiul special, I, II, III şi trei menţiuni la nivelul claselor: cls. preg;cls.I+II; cls. III; cls.IV; cls.V A+B; Cls.VI+VIIA; cls. VIIB+VIII); 3. CUM TE SIMŢI ,PĂMÂNTULE? De ziua ta vrem să te facem să zâmbeşti! ( aprilie) -concurs-realizarea de postere dedicate Zilei Pământului pe tema ocrotirii vieţii pe pământ şi a luptei împotriva poluării -organizarea unui colţ verde în unitate cu posterele realizate de către elevi -adoptarea şi afişarea unui ECO-COD şi a săptămânii micului ecologist,distribuirea de fluturaşi ECO - aprecierea celor mai reuşite postere prin premii (premiul special, I, II, III- pe şcoală!)

4. RĂSPLATA MICILOR ECOLOGIŞTI – ( mai ) festivitatea de premiere -prezentarea unei scenete ecologice de către elevii claselor a III-a şi premierea elevilor Evaluare: -proiectul permite să se cunoasca mai bine atât copiii cât si părintii,să lucreze împreună,să înteleagă nemijlocit rolul pe care îl au ei în protejarea naturii -observarea curentă -aprecierea rezultatelor prin premii (premiul special, I, II, III şi trei menţiuni la nivelul claselor: cls. pregA+B;cls.I+II; cls. III; cls.IV; cls.V A+B; Cls.VI+VIIA; cls. VIIB+VIII A la secţiunea 2; premiul pentru cea mai ECO clasă la secţiunea 1; premiul special, I,II,III pentru cele mai reuşite 4 postere, la secţiunea 3);

Evaluare internă: expoziţii cu lucrări ale copiilor, afişe, postere, chestionare, diplome, realizarea unor portofolii, album foto - un CD, articole pe www.didactic.ro, pliante, diplome pentru cei mai inimoşi mici-ecologişti Evaluare externă: părintii,profesorii din şcoală, comunitatea locală Impactul proiectului: Implementarea acestui proiect va avea impact asupra : Grupului ţintă prin : -dobândirea unor cunoştinţe referitoare la creativitatea școlarilor; - Scolii ca organizaţie : - schimbarea atmosferei în scoală, creşterea prestigiului unităţii de învăţământ în zonă şi în comunitate.

-

Sustenabilitatea proiectului: continuarea proiectelor ce pot duce la îmbunătăţirea actului educaţional; continuarea anuală a activităţilor de colaborare şcoală-părinţi; menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului; extinderea bunelor practice prin transformarea în proiect judeţean sau naţional.

Bugetul proiectului : fonduri proprii

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

Bibliografie: Berca M, 2000, Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres Botnariuc N, Vădineanu A, 1982, Ecologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti Cucoş C, 1996, Pedagogie , Editura Polirom Iași Pârvu C, 1999, Ecologie Generală, Editura Tehnică, Bucureşti Stugren B, 1994, Ecologie teoretică, Editura Sarmis, Cluj Napoca Legea protecţiei mediului 137/1995; Legea mediului 5/2000

Brujan Florina, Cls. a II-a C C.N. „C.D. Loga”, Caransebeş Coordonator, Prof. Dobromirescu Anesia

Hotima Onisim, Cls. a II-a C C.N. „C.D. Loga”, Caransebeş Coordonator, Prof. Dobromirescu Anesia

ÎNVĂŢĂM SĂ FIM RESPONSABILI! Prof. înv. preşc. Tăut Anca Daniela Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 45, Oradea "Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte plină de învăţături înţelepte, nu o neglija pentru celelalte cărţi în care se cuprind numai strofe din cântarea întreagă ce stă înaintea ta". (I. Simionescu, 1940) Datorită intervenţiei nechibzuite a omului, natura este astăzi în pericol! Poluarea, de orice natură, defrişarea în neştire ameninţă prezentul şi viitorul omenirii. Dacă mai dorim să fie viaţă pe pământ, noi oamenii trebuie să conştientizăm necesitatea formării unei atitudini conştient ecologice privind starea mediului înconjurător. Astfel, încă de la vârste mici, copiii să fie educaţi în spiritul unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător, în vederea formării ulterioare a conştiinţei şi comportamentului ecologic, favorabile unui stil de viaţă sănătos – mental, emoţional, fizic şi socio-moral. Educaţia mediului urmăreşte dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a simţului responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi problemele sale. Obiectivele vizează în egală măsură cunoştinţele, achiziţia de atitudini, clarificarea valorilor şi demersul practic.

Educaţia ecologică nu-şi va atinge scopul dacă acţiunile pe care le sugerează elevului nu au o utilitate imediată prin aplicaţii practice, prin intervenţia elevului în situaţii concrete în comunitatea în care trăieşte. Când vorbim despre protejarea şi respectarea naturii, trebuie să avem în vedere, nu numai pădurea, muntele, marea sau plaja, ci toate locurile prin care trecem zilnic: strada, curtea şcolii, parcul, grădina, satul, oraşul, adică mediul nostru apropiat de viaţă. Înţelegînd importanţa derulării acelor activităţi de însuşire a unor norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societăţii şi mediului precum şi stimularea copiilor pentru a desfăşura activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ, am desfăşurat împreună cu copiii grupelor pe care le-am condus diverse proiecte educaţionale şi acţiuni extracurriculare prin care am învăţat împreună să iubim şi să ocrotim natura.

Dintre activităţile derulate, amintesc aici programul „ŞCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE – Ediţia III EDUPET , la sfârşitul căruia unitatea noastră a luat premiul I, pentru cea mai mare cantitate de deşeuri adunate sub forma de peturi compactate. Asociaţia nonguvernamentală Şcoli pentru un viitor verde - ne-a pus la dispoziţie un aparat de compactare TEPET, cât şi materiale educaţionale, spre exemplu harta 3D şi ochelari speciali reprezentând ariile protejate din România.

Unitatea noastră a primit un aparat de compactare a PET-urilor, urmând ca acestea să fie introduse în procesul reciclării.

Activitatea a constat în informarea, educarea, conştientizarea de către copii, cadre didactice şi personal auxiliar, părinţi şi comunitate în legătură cu impactul deşeurilor nedegradabile asupra mediului înconjurător, cât şi a calităţii vieţii pe pământ. Cadrele didactice, părinţii, copiii au primit toate detaliile despre acţiuni, modalităţi şi termene de realizare. S-au constituit două echipe verzi, nivel I şi nivel II, toţi copiii şi toate cadrele didactice din grădiniţă au fost implicate.

Prima acţiune a fost aceea de a înştiinţa părinţii depre acest eveniment important din viaţa copiilor lor şi de a-i motiva să participe aducând la grădiniţă cât mai multe peturi – activitatea desfăşurându-se sub formă de concurs. Le-am prezentat atât părinţilor cât şi copiilor materiale power-point privind poluarea mediului cu aceste peturi aruncate la întâmplare. Am trimis mailuri persoanelor avizate pentru a le invita să participe alături de noi în această campanie.

Diseminarea activităţii a fost realizată prin conceperea la nivelul unităţii a unui „Jurnalul verde”, prin diverse articole atât pe hârtie cât şi online: în Jurnalul Bihorean, în ziarul local Crişana, Revista Extraeducaţia, pe site-ul ovidan.ro, didactic.ro - Pagina şcolii mea.

Acţiunea s-a bucurat de un real succes, copiii fiind motivaţi să continue acţiunea şi în anii următori, participanţii fiind încântaţi de premiul substanţial primit.

Alte activităţi de educare a copiilor pentru protecţia mediului desfăşurate care au avut un impact pozitiv asupra tuturor factorilor implicaţi au fost parteneriatul „NATURA, A DOUA NOASTRĂ CASĂ!” cu elevii liceului Lucian Blaga din Oradea. În cadrul acestei parteneriat am desfăşurat activităţi comune de reciclare şi am evidenţiat apelul Pământului care cere ajutor din partea copiilor.

Proiectul educaţional „NATURA, PRIETENA MEA!” reprezintă cadrul festiv cu prilejul căruia vom desfăşura în continuare, în acest an şcolar, activităţi cu tematică de îngrijire şi protejare a mediului înconjurător. Exemplific aici temele unor activităţi cuprinse în cadrul proiectului, unele deja parcurse, altele în curs de derulare.

TEMA ACTIVITĂŢII Animalele se pregătesc pentru iernat Pădurea fermecată Imnul pădurii Flopi şi aerul Apa – sursă de viaţă (activitate desfăşurată cu ocazia Zilei Internaţionale a apei) Un copac – o viaţă (Luna pădurii) O urgenţă – ce fac?

Evaluarea proiectului

    

MOD DE REALIZARE Lectură după imagini Convorbire, vizionare de imagini Educaţie muzicală-audiţie Prezentare power point, convorbire Activitate gospodărească – adunarea deşeurilor de pe malul râului Crişul Repede Plantarea copacilor Convorbire Demonstrarea stingerii unui incendiu Prezentare power-point Expoziţie cu lucrări ale copiilor

Pentru evaluarea acestui proiect educaţional am propus câteva modalităţi: Concurs de creaţie plastică : Natura are nevoie de prieteni!

Prezentarea in power point a activitatilor realizate in cadrul proiectului Realizarea de „fluturaşi”şi pliante cu mesaj ecologic Realizarea unei broşuri cu momente din derularea proiectului.

Realizarea revistei Micii ecologişti.

Bibliografie: ♣ http://www.didactic.ro/materiale-didactice/65188_natura-prietena-mea ♣ http://www.edu.ro/resurse/downloads/Educatie_ecologica-romana/Ed_eco-Caiet_primar.pdf

Ioniţă Alexia Izabela, Cls. a II-a A C.N. „Traian Doda”, Caransebeş, Coordonator, Prof. Corneanu Chenti Nina

Turnea Fabian, Cls. a II-a A C.N. „Traian Doda”, Caransebeş, Coordonator, Prof. Corneanu Chenti Nina

COPILUL – TOT MAI APROAPE DE NATURĂ Prof. Poroineanu Milora Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa Încă de la vârsta şcolară mică, elevii se consideră prieteni adevăraţi ai naturii, împreună cu colegii şi tovarăşii de joacă îşi împărtăşesc taine din viaţa plantelor pe care cu dragoste nemărginită le îngrijesc sau povestesc cu entuziasm întâmplări şi enumeră curiozităţi din lumea necuvântătoarelor.

Dezvoltarea vieţii pe planeta noastră este favorizată de mediul înconjurător, prin factorii săi: aer, apă, sol. Însă, în ultimii ani, natura se află în pericol, poluarea a atins cote alarmante, ecosistemele au fost afectate grav, dezechilibrele ecologice sunt la tot pasul, iar aceste pericole au influenţă negativă asupra vieţii tuturor: copii, tineri, vârstnici. De aceea, noi, cadrele didactice, considerăm extrem de necesar ca acum, când elevii recepţionează cu uşurinţă noul, când le place să caute, să observe, să cerceteze, să experimenteze, să putem contribui la educarea lor în spiritul unor responsabilităţi umane ce vizează protecţia mediului înconjurător, învăţându-i să aibă grijă de tot ce e frumos şi viu. Este obligaţia morală a fiecăruia dintre noi să lăsăm generaţiilor viitoare un loc curat, în care să poată respira, trăi şi munci, iar pentru aceasta trebuie să fim deplin îngrijoraţi de degradarea galopantă a mediului înconjurător.

Nu este o vârstă prea timpurie pentru a şti că a ignora măsurile atât de necesare de apărare a mediului poate să declanşeze o criză ecologică cu consecinţe catastrofale pentru omenire. De aceea, formarea conştiinţei şi conduitei ecologice constituie o cerinţă extrem de importantă în demersul educativ şcolar şi extraşcolar. În şcoală, elevul va înţelege că natura trebuie ocrotită dintr-o multitudine de motive: ecosistemele naturale sunt izvoare pline de oxigen, material organic şi anorganic de care omul are mereu nevoie; fiecare dintre noi căutăm natura odihnitoare pentru a ne reface forţa minţii şi forţa de muncă după o activitate istovitoare; cu toţii ne dorim aer curat şi răcoros, splendoarea mării, înălţimea muntelui şi răcoarea pădurii care ne inspiră şi ne trimit spre poezie, pictură şi muzică.

Idealul educaţional al şcolii vizează dezvoltarea armonioasă, liberă şi integrală a individualităţii umane, formarea unei personalităţi complexe, creative. Astăzi ne aflăm într-un moment în care trebuie să orientăm acţiunile noastre de educare a copiilor în direcţia apărării şi îmbunătăţirii mediului înconjurător pentru a deţine condiţii de viaţă mai bune, într-un mediu mai bine adaptat la nevoile şi aspiraţiile umanităţii.

Realizând un studiu atent al programei şcolare şi analizând componentele educaţiei, se constată că educaţia ecologică, pe care se pune mare accent în şcoala primară, îşi regăseşte trăsăturile în obiectivele specifice fiecărei discipline şcolare, astfel: identificarea calităţi mediului înconjurător necesare unei vieţi umane sănătoase; cunoaşterea posibilităţilor de ocrotire şi conservare a naturii, în vederea cultivării atitudinii responsabile, de implicare în acţiunile de protejare a mediului; însuşirea unor cunoştinţe şi norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea individului şi sănătatea societăţii şi a mediului; cultivarea interesului pentru promovarea stării de sănătate a mediului ambiant – clasa, şcoala, locuinţa, oraşul; descoperirea frumosului din natură şi viaţă, formarea capacităţii de a simţi şi de a înţelege factorul estetic din natură şi societate; cunoaşterea unor modele şi tehnici de planificare a vieţii personale în vederea dezvoltării sentimentului de satisfacţie a ceea ce realizează; aplicarea principiilor drepturilor omului în acţiuni de protecţie a mediului.

Educaţia pentru mediu este procesul desfăşurat în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii, care îi determină pe oameni să încerce, prin modalităţi diferite, să rezolve şi să împiedice problemele grave care vizează mediul. Frumuseţea locului natal, peisajul, vegetaţia, animalele impresionează copilul încă din primii săi ani de viaţă; educarea dragostei faţă de aceste lucruri reprezintă aspectul

educării dragostei faţă de natură. Alături de acestea, varietatea elementelor cu care natura ne desfată – formă, colorit, mişcare, ritm – mai ales dacă sunt observate direct şi constant, provoacă micului şcolar stări de bine şi de bucurie care îi îmbogăţesc conţinutul afectiv al vieţii, statornicindu-se treptat în sufletul său. Încă din timpurile trecute, natura a fost prietena omului, relaţia om-natură s-a întărit mereu, ca urmare a faptului că omul şi natura au evoluat permanent. Cu toate acestea, din dorinţa de a obţine anumite avantaje, omul a început să strice această relaţie, să ştirbească integritatea şi armonia naturii. Acumularea reziduurilor şi a deşeurilor alterează calitatea factorilor de mediu şi produce dezechilibre ale florei şi faunei, dar şi ale sănătăţii şi bunului mers al colectivităţilor umane. Copiii trebuie să înveţe că plantele, animalele, pădurile, apa limpede a izvoarelor, solul fac parte din mediul natural şi, deci, din propria viaţă, de aceea, ele trebuie protejate la maximum.

Numai aşa vor învăţa să respecte natura, să o apere de răutăţile şi gesturile egoiste ale celorlalţi şi să-i preţuiască fiecare părticică.

Prin atragerea elevilor în tot mai multe activităţi cu caracter ecologic (este cunoscută disponibilitatea celor mici de a descoperi tot ce le stârneşte curiozitatea) se reuşeşte atingerea obiectivelor propuse. Iată câteva din acţiunile care se pot desfăşura în acest sens: vizite în împrejurimile oraşului pentru a observa natura, puieţii, apa, varietatea florei şi faunei pentru a surprinde necesitatea ocrotirii acestora, defrişările de pădure şi factorii poluanţi; excursii în diverse locaţii, unde se poate respira aer curat de munte sau bea apă proaspătă de izvor, unde se pot întâlni plante şi animale neafectate de poluare; vizită la primăria oraşului pentru informare privind depozitarea resturilor menajere şi colectarea materialelor reciclabile; strângerea materialelor plastice şi a deşeurilor din spaţii care vizează şcoala, locuinţa, oraşul, plantare de flori şi arbuşti ornamentali; strângerea frunzelor căzute toamna în parcul şcolii, adunarea zăpezii în jurul pomilor, îngrijirea plantelor din clasă şi nu în ultimul rând, realizarea de desene, lucrări practice şi jucării cu materiale din natură sau materiale refolosibile, colecţii de seminţe, afişe privind oprirea poluării, compuneri, creaţii literare referitore la protejarea mediului.

Finalitatea acestor activităţi se regăseşte, spre bucuria oricărui cadru didactic, în comportamentul ecologic al elevilor care devin sensibili şi protectori, plini de iniţiativă şi cu dorinţă de a participa activ la acţiuni ce urmăresc ocrotirea naturii şi menţinerea acesteia cât mai sănătoasă. Astfel, le sunt cultivate dragostea şi interesul pentru mediul înconjurător şi li se formează atitudinea de a lua opinie faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului înconjurător, îşi formează un vocabular presărat cu termeni din sfera educaţiei ecologice.

La începutul acestui al treilea mileniu, lumea se află în plină efervescenţă. Schimbările care au avut şi vor avea loc, creează, într-o viziune optimistă, speranţe pentru remedierea fie şi treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător, de supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe Terra şi să facem imediat cunoscut tuturor că “Nu stăpânim natura decât respectând-o”. (Francis Bacon) Bibliografie:  Anca Neagu - „Terra-planeta vie“, Casa Editorială Regina, Iaşi, 2002  Maria Ungureanu - „Educaţia ecologică a micilor şcolari”  Vidu Alexandra, Predeţeanu Maria Lucia- „Prietenii naturii” - Ecologie - cls. a III a - a IV a, Bucureşti, Editura Erc Press, 2004

Loga Andreea Larisa, Cls. a III-a A Şcoala Gimnazială Nr. 1, Bocşa Coordonator, Prof. Poroineanu Milora

„RECICLĂM, CREĂM ŞI SALVĂM PLANETA!” Proiect de protejare a mediului Șelariu Alina, prof. înv. primar - Școala Gimnazială Nr. 1, Bocșa Șelariu Elena-Lorena, prof. înv. primar - Școala Gimnazială Nr. 1, Bocșa Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii atât prin cunoştinţe, dar mai ales prin motivaţiile pe care le oferă pentru a acorda mediului înconjurător atenţia şi îngrijirea necesară. Realizarea activităţilor de către elevi alături de cadrele didactice, părinţi şi de alţi membri ai comunităţii este o modalitate eficientă de a face în mod conştient educaţie ecologică prin care se pot rezolva o parte dintre problemele mediului.

Mediul înconjurător are un rol important atât pentru educaţia estetică a oamenilor, cât şi pentru sănătatea lor. Prin urmare, trebuie să fie curat şi plăcut privirii. În acest scop, este necesară familiarizarea elevilor cu rolul şi responsabilitatea lor în păstrarea unui spaţiu curat şi a unui ambient sănătos necesar unei armonioase desfăşurări a activităţilor în cadrul comunităţii.

Prin derularea proiectului am urmărit să formăm la elevi un comportament ecologic prin stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi derularea de acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător, precum şi cunoaşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii utilizate de către om şi consecinţele asupra mediului.

Activitățile pe care ne-am propus să le desfășurăm în cadrul proiectului au fost:  Colectarea deşeurilor şi depozitarea acestora în spaţii special amenajate  Colectarea materialelor reciclabile/refolosibile şi valorificarea lor  Realizarea unei expoziţii cu lucrări/obiecte din materiale refolosibile  Curăţarea şi igienizarea spaţiilor verzi  Plantarea de pomi şi flori în parcul şcolii  Ziua Mondială a Mediului Grupul ţintă căruia i s-a adresat proiectul a fost format din elevi cu vârste cuprinse între 5 şi 11 ani, respectiv preşcolari şi elevi din clasa pregătitoare și clasa a III–a. În activităţi s-au implicat, mod indirect, părinţii copiilor participanţi la proiect, autorităţi locale, parteneri, colaboratori, precum şi comunitatea locală. În cadrul acestui proiect am urmărit ca elevii:  să-și dezvolte capacitatea de cunoaştere şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia;  să se familiarizeze cu procesul de refolosire a resurselor;  să-și formeze o atitudine motivantă şi responsabilă faţă de menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător şi a unor deprinderi de conservare a naturii;  să participe conştient la acţiuni de păstrare şi îmbunătăţire a calităţii mediului înconjurător (de ecologizare).

Proiectul s-a derulat pe o perioadă de 6 luni, ianuarie - iunie 2016, iar partenerii care s-au implicat în activități au fost Grădiniţa P.N. NR. 6 Bocşa și S.C. ECO FOCUS COLECTARE SRL Bocșa.

Implementarea proiectului a avut ca rezultat creşterea preocupării şi a responsabilităţii elevilor şi a părinţilor faţă de mediul înconjurător, colectarea deşeurilor şi depozitarea acestora în spaţii special amenajate, colectarea materialelor reciclabile/refolosibile şi valorificarea lor pentru obţinerea unor lucrări/obiecte din materiale refolosibile.

Proiectul poate continua prin atragerea de noi parteneri, instituţii de învăţământ, interesate de păstrarea calităţii vieţii în oraş.

Partenerii şi colaboratorii din cadrul acestui proiect şi-au exprimat intenţia de a colabora atât în cadrul activităţilor derulate în proiect, cât şi pentru susţinerea continuităţii acestuia.

ROLUL ŞCOLII ÎN EDUCAŢIA PRIVIND PROTECŢIA NATURII Prof. Racu Semenica C.Ş.E.I ,,Aurora’’, Reşiţa Procesul educaţiei privind protejarea naturii se poate realiza prin forme diverse, în decursul vieţii umane. Între factorii de educaţie permanentă, pe primul plan se situează şcoala - ca principal factor de cultură şi civilizaţie şi ca atare de educaţie privind natura. Educaţia nu se limitează la şcoală şi la perioada în care mergem la şcoală. Dar interesul pentru informaţie, dorinţa de a şti, criterii de valorizare, respectul pentru valorile colective îşi au scânteia în anii de şcoală şi se derulează şi se dezvoltă pe parcursul vieţii.

Formarea unei conştiinţe de mediu se poate realiza cu adevărat prin intermediul unor programe educative desfăşurate în cadrul şcolii.

Educaţia privind mediul este oportună şi cu cât este începută de la o vârstă cât mai fragedă, cu atât are şanse mai mari de reuşită. O condiţie esenţială a realizării acestei educaţii privind mediul este ca ea să se conceapă în natură şi pentru natură. Este necesar ca elevii să fie sensibilizaţi cu privire la frumuseţile naturii, dezvoltându-le gustul de a descoperi realităţile care se petrec în jurul lor.

Educaţia privind protecţia naturii nu poate fi desfăşurată de la catedră sau de la înălţime podiumului. În procesul educaţiei trebuie să se realizeze o individualizare, prin experienţa proprie a celor instruiţi/educaţi. Dezvoltarea atitudinilor, a posibilităţii acţiunilor viitoare, legate de mediu, trebuie exersate prin participare, acestea ducând, în mai mare măsură, la implicare şi în procesul instruirii, inclusiv la dezvoltarea propriului progres al celor instruiţi Cadrele didactice au datoria de a desfăşura o activitate sistematică, concentrică, conjugată şi precis direcţionată de educaţie privind mediul, organizând acţiuni practice de implicare a elevilor în menţinerea purităţii mediului ambiant, pe anumite zone, prin antrenarea lor la igienizarea spaţiilor verzi, la plantarea de copaci, la sădirea de flori în grădini publice,etc .

Educaţia în problema mediului este procesul prin care se recunosc valorile şi se clarifică ideile necesare competenţei şi atitudinii potrivite pentru a înţelege şi aprecia relaţiile existente dintre om şi natură. În cadrul şcolii prin intermediul activităţilor educative se urmăreşte: - dezvoltarea conştiinţei de mediu, a simţului responsabilităţii, a solidarităţii dintre indivizi pentru conservarea şi ameliorarea mediului; - dezvoltarea capacităţii de a lua decizii, de a identifica şi a pune în practică soluţii pentru prevenirea şi rezolvarea problemelor concrete legate de relaţia individului cu mediul său de viaţă; - pregătirea cetăţeanului actual şi viitor pentru a influenţa pozitiv deciziile politice, economice şi sociale cu privire la mediu.

Tema fundamentală a oricărui program de educaţie trebuie să fie utilizarea de către om a spaţiului în care trăieşte de aşa manieră încât să nu degradeze solul, apa, aerul, să nu epuizeze vegetaţia şi animalele prin exploatări excesive, fiindcă aceasta va avea repercursiuni asupra sa. Şcoala are sarcina de a mobiliza elevii în organizarea şi desfăşurarea unei susţinute mişcări de ocrotire a naturii, apelând la toate mijloacele pentru păstrarea purităţii mediului ambiant social şi cultural, toate acestea ducând în final la formarea unei conştiinţe de mediu. În condiţiile crizei ecologice actuale, cu care se confruntă omenirea, învăţământul românesc trebuie să pună mai mare accent pe educaţia copiilor privind protecţia mediului înconjurator, fiind necesară cunoaşterea profundă a interdependenţei omului cu mediul înconjurător, conştientizarea necesităţii de a ocroti natura, de a folosi cât mai raţional şi eficient resursele naturale.

Aşa cum ne ocupăm de educaţia intelectuală, de cea morală şi estetică, de dezvoltarea aptitudinilor şi sentimentelor, de educaţia voinţei, aşa cum ne îngrijim de educaţia tehnică şi profesională, este momentul să ne ocupăm şi de educaţia privind formarea unei conştiinţe de mediu, deoarece este la fel de importantă ca toate celelalte forme ale conştiinţei sociale şi trebuie să contribuie la formarea unei culturi ecologice a personalităţii umane.

Folosind abuziv sau nechibzuit puterea pe care o are omul de a acţiona asupra naturii poate provoca daune incalculabile planetei, fiinţelor care o populează şi mediului în ansamblul său.

Exemple de daune, de distrugere şi de devastare provocate de om se înmulţesc sub ochii noştri. Se constată niveluri periculoase de poluare a apei, a aerului, a pământului, perturbări profunde ale echilibrului ecologic al biosferei, distrugerea şi epuizarea unor resurse de neînlocuit, în sfârşit grave deficienţe care afectează sănătatea fizică, mintală şi socială a omului în mediul înconjurător creat de el şi în special în mediul său de viaţă şi de muncă Natura‚ care este un bun al tuturor şi din care facem parte, nu trebuie numai cunoscută, ci mai ales protejată. Cu cât o cunoaştem mai mult, cu atât înţelegem mai bine necesitatea conservării ei. Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie o preocupare a fiecărui om, începând încă de la vârste fragede. Copilul manifestă o curiozitate senzorială în plină dezvoltare şi dacă ştim să-i prelungim această curiozitate, ea devine suportul dorinţei de cunoaştere.

Educaţia privind mediul îşi propune să-l conducă pe copil, deci viitorul cetăţean, spre formarea unui punct de vedere obiectiv asupra realităţii, urmărind dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a sistemului de responsabilităţi faţă de mediu şi problemele lui. Prin obiectivele, conţinutul şi modul lor de organizare, activităţile de educaţie privind mediul pun bazele formării intelectuale, morale şi estetice ale copiilor, le formează structuri de asimilare şi adaptare la mediu.

Copiii trebuie să înţeleagă că au nevoie nu numai de hrană îndestulătoare şi de produse ale industriei, ci şi de un mediu sănătos, de aer respirabil, de apă potabilă, de soluri stabile, de peisaje încântătoare, de diversitatea lumii vegetale şi animale de care este legată toată evoluţia lor.

Respectul pentru păstrarea nealterată a mediului natural şi pentru menţinerea unor condiţii de locuit civilizate, în orice împrejurare, trebuie inoculate copilului încă din primii ani de viaţă. Familia este considerată prima şcoală, unde copiii ar trebui obişnuiţi cu îngrijirea locului de joacă, cu protecţia florilor, a pomilor, cu dragostea pentru plante şi animale, care alcătuiesc universul în care trăim. Şcoala trebuie să înceapă un proces incipient educaţional pornind de la însuşirea unor reguli de igienă corporală şi de aici se ajunge apoi la problematica păstrării curăţeniei într-un mediu mai larg şi anume: clasă, domiciliu, şcoală, oraş. Prin acest proces se vor transmite şi se vor inocula cunoştinţele, noţiunile şi principiile necesare cetăţeanului de mai târziu, care trăieşte întrun mediu ecologizat, pe care, trebuie să-l păstreze şi să-l apere împotriva factorilor distructivi, poluanţi Educaţia privind mediul înconjurător este o disciplină a cunoştinţelor în acţiune, care nu este efectul unei singure discipline, ci a mai multora aflate în interacţiune, cunoştinţele fiind în serviciul acţiunii, făcând din educaţia ecologică un proces nu doar localizat în timp şi spaţiu, ci un proces continuu, prezent în copilărie, adolescenţă şi în viaţa adulţilor.

Crearea unei conştiinţe ecologice în rândul elevilor, reprezintă o speranţă a faptului că măsurile ecologice vor determina o dezvoltare armonioasă şi durabilă a societăţii umane, pe baza unui echilibru constant al relaţiei Om şi Natură.

Bibliografie: 1. Cuciinic, C., Pintilii A., (2000), Natura - prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti 2. Diminescu, N., (2003), Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara 3. Toth, M., (2002), Mediul înconjurător în educaţie: educaţie ecologică, educaţie pentru mediu sau educaţie privind mediul?, Editura Studium, Cluj-Napoca

EDUCAŢIA PENTRU MEDIU – EDUCAŢIE PENTRU VIAŢĂ Prof. Moşoarcă Mihaela Colegiul Naţional ”Mircea Eliade”, Reşiţa Creşterea numărului populaţiei, consumul resurselor naturale şi activităţile economice exercită presiuni asupra mediului. Efectele activităţii umane asupra mediului înconjurător influenţează în mod vizbil echilibrul natural şi afectează calitatea vieţii. Poluarea apei, aerului şi solului, ploile acide, degradarea terenurilor, schimbările climatice, reducerea biodiversităţii sunt probleme majore cu care se confruntă omenirea în secolul XXI. Interesul pentru problemele de mediu s-a manifestat la începutul anilor '60, când dezvoltarea economică accelerată şi-a pus amprenta asupra calităţii mediului înconjurător. Grija pentru mediu a impus regândirea raportului om-natură şi abordarea unor strategii de dezvoltare durabilă. Din perspectiva dezvoltării durabile creşterea economică trebuie să se facă în aşa fel încât să diminueze degradarea mediului înconjurător şi să se asigure echitatea între generaţii. Prin urmare, generația prezentă trebuie să respecte caracterul limitativ al resurselor naturale, să asigure satisfacerea nevoilor generațiilor viitoare și să se implice activ în acțiuni destinate protecției mediului. Prin programul Conferinței de la Rio de Janeiro (1992) – Agenda 21 – se evidențiază faptul că educația este esențială pentru promovarea dezvoltării durabile. Educația pentru dezvoltarea durabilă include și educația pentru protecția mediului, sporind oprtunitățile de acțiuni în armonie cu natura.

Protecția mediului este o prioritate a lumii contemporane care implică toți locuitorii planetei. Inserarea principiilor și direcțiilor de acțiune specifice educației pentru mediu se realizează prin cele trei forme ale educației:  educația formală , realizată în unitățile de învățământ. În cadru instituționalizat, educația pentru mediu în învățământul preuniversitar începe la grădiniță și se continuă în învățământul primar, gimnazial, liceal și postliceal.  educația nonformală realizată prin activități extrașcola re.  educația informală realizată prin familie, prieteni, mass-media, organizații neguvernamentale.

Problematica mediului înconjurător poate fi abordată în diverse contexte: o studiul la clasă - studierea unor discipline fie din trunchiul comun (geografie, biologie, chimie, fizică), fie din curriculum la decizia școlii (spre exemplu, disciplina opțională ”Educație ecologică și de protecție a mediului” aprobată prin Ordinul ministrului nr. 1862/30.08.2007) are un rol semnificativ în informarea elevilor despre problematica mediului înconjurător, conștientizarea acestora cu privire la necesitatea conservării, ocrotirii și protecției mediului, stimularea curiozității și formarea unei atitudini pozitive față de mediu.

Spre exemplu, la lecția ”Despăduririle” studiată la clasa a XI-a scenariul didactic a fost conceput astfel încât elevii să conștientizeze utilitatea prevenirii și combaterii despăduririlor, să își dezvolte spiritul de inițiativă și implicare. Prin brainstorming elevii au definit despăduririle, iar pe baza imaginilor din Atlasul botanic au recunoscut tipurile de păduri de pe Glob și au descris succint fiecare tip de pădure. În secvența următoare a lecției, activitatea didactică s -a desfășurat pe grupe.

Utilizând diverse mijloace de învățământ (articole din presă și din revista ”Terra Magazin”, imagini, suporturi grafice și cartografice, manualul) fiecare grupă de elevi a fost solicitată să îndeplinească o anumită sarcină de lucru: - grupa nr. 1 – descoperirea cauzelor despăduririlor; - grupa nr. 2 – analiza evoluției suprafețelor împădurite; - grupa nr. 3 – identificarea urmărilor despăduririlor; - grupa nr. 4 – prezentarea structurii fondului forestier din județul Caraș-Severin.

După expirarea timpului de lucru liderul fiecărei grupe a prezentat concluzia în fața clasei, iar ideile au fost notate în caiete. Ulterior, elevii au fost solicitați să vizioneze o prezentare Power Point, în urma căreia au propus soluții pentru prevenirea și combaterea despăduririlor. În urma dezbaterii organizate între echipa ecologiștilor și echipa antreprenorilor din industria lemnului elevii au argumentat importanța menținerii suprafețelor forestiere pentru sănătatea planetei și a oamenilor.

La finalul lecției, unii elevi și-au exprimat dorința de a participa la acțiuni de împădurire, fapt concretizat cu ocazia marcării evenimentului ”Luna Pădurii”. În parteneriat cu Agenția pentru Protecția Mediului Caraș-Severin și Ocolul Silvic Reșița elevii au plantat copaci în cartierul Lend din Reșița.

Experiența acumulată pe parcursul activității desfășurate la catedră a demonstrat eficiența abordării interdisciplinare a mediului. Mediul înconjurător trebuie privit ca un sistem unitar, în care elementele naturale și antropice se află într-o permanentă interacțiune, iar degradarea unui element poate genera perturbarea întregului sistem. Din acest motiv, abordarea problemelor de mediu din perspectivă interdisciplinară este deosebit de utilă. Spre exemplu, la disciplina ”Geografie. Probleme fundamentale ale mediului înconjurător” studiată la clasa a XI-a, unitatea de învățare ”Poluarea mediului” oferă posibilitatea abordării integrate a subiectului. Cunoștințele însușite la disciplinele: geografie, chimie, fizică și biologie pot fi corelate astfel încât elevii să conștientizeze faptul că poluarea este un fenomen complex care conduce la deteriorarea mediului.

Educația ecologică ar trebui să devină o disciplină obligatorie în școală deoarece are un aport semnificativ la formarea personalității complexe a elevilor și are implicații majore în evoluția societății omenești. o orele de dirigenție contribuie la formarea elevilor în spiritul respectului pentru natură și adoptarea unui comportament conștient și responsabil față de mediul în care trăiesc.

Programele școlare corespunzătoare ariei curriculare ”Consiliere și orientare” oferă oportunitatea realizării educației ecologice. În funcție de nevoile și interesele elevilor, dirigintele are libertatea de a distribui un anumit număr de ore/semestru componentei educaționale pentru mediu. În urma consultării elevilor, dirigintele stabilește subiectele pe care le va aborda în ora de dirigenție, modul de desfășurare și evaluare al activităților. Este de preferat să se acorde o atenție sporită interacțiunii om - mediu și calității mediului din orizontul local. o Clubul de ecologie reunește elevii pasionați de cercetarea și protecție a mediului. În cadrul Clubului elevii participă la diverse tipuri de activități (spre exemplu, activitățile prin care sunt marcate evenimente cuprinse în Calendarul ecologic) care facilitează implicarea elevilor în acțiuni de conservare și ocrotire a mediului, în campanii ecologice, aplicații în teren, oferindu -le posibilitatea lărgirii orizontului de cunoaștere și exersării abilităților practice. o activitățile extrașcolare - un rol esențial în promovarea educației pentru protecția mediului și formarea unor competențe educaționale specifice educației ecologice.

Pentru a conștientiza elevii că sănătatea oamenilor este dependentă de sănătatea mediului i-am implicat într-o gamă variată de activități extrașcolare, precum igenizarea spaților verzi din orizontul local, efectuarea unor observații în teren, campanii ecologice. Deo sebit de utile pentru elevi sunt activitățile organizate în parteneriat cu diverse instituții, ONG -uri sau cu alte unități de învățământ deoarece contribuie la dezvoltarea abilităților de explorare a mediului și încurajează elevii să acționeze responsabil respectând principiile dezvoltării durabile. În parteneriat cu diverse instituții de pe plan local am organizat și desfășurat mai multe activități interactive prin care am evidențiat importanța planetei Pământ (”Ziua Pământului” (22 aprilie), a mediului înconjurător (”Ziua mediului” 5 iunie), a pădurii (”Luna pădurii”,15 martie-15 aprilie), etc.

Drumețiile și excursiile oferă cadrul propice pentru perceperea realistă a particularităților mediului. Perceperea realității prin intermediul mai multor canale de recepție (vizual, auditiv, tactil) ajută elevii să descopere frumusețiile naturii în complexitatea lor, să înțeleagă caracterul unitar, funcțional și dinamic al mediului, să identifice forme de degradare a mediului, îi motivează să se implice în acțiuni ecologice.

Spre exemplu, drumeția organizată pe Dealul Arșilor a avut mai multe valențe educative: - cognitive: identificarea componentelor mediului înconjurător și a relațiilor dintre acestea, realizarea conexiunilor interdisciplinare privind natura; - afective: sensibilizarea elevilor față de frumusețile naturii și efectele poluării asupra mediului; - atitudinale: încurajarea elevilor să se implice activ și responsabil în acțiuni de igienizare a mediului; - comportamentale: însușirea normelor de conduită ecologică și responsabilă față de mediu.

Vizitele tematice pot fi un bun prilej de educație ecologică dacă sunt bine concepute și organizate. Spre exemplu, vizita efectuată la Stația de epurare a apelor Reșița a atras atenția elevilor asupra necesității colectării selective a deșeurilor, importanței tehnologiei în epurarea apelor uzate și utilitatea implicării în acțiuni de prevenire și combatere a poluării apei. o acțiunile de voluntariat - promovează puterea exemplului personal în scopul conservării și protecției mediului. Voluntarii pentru mediu s -au implicat în acțiuni de ecologizare, de colectare a deșeurilor, în campanii de informare prin distribuirea de fluturași și pliante.

Acțiunile de voluntariat organizate în școală și în comunit ate sensibilizează părinții, prietenii, membrii comunității în care trăiesc față de problemele de mediu și au un rol important în formarea unei atitudini responsabilă față de mediul înconjurător. Altruismul, convingerile personale, spiritul de inițiativă determină tot mai mulți elevi să se implice în acțiuni de voluntariat. o proiectele de mediu - au un rol important în formarea abilităților de cercetare științifică. În cadrul unui proiect elevii pot fi implicați în diverse tipuri de activități (spre exemplu, mese rotunde, dezbateri, investigații, studii de caz, campanii ecologice, acțiuni de voluntariat, activități în teren, ateliere de lucru, expoziții, concursuri) a căror finalitate este formarea conștiinței ecologice, dezvoltarea creativității, spiritului de inițiativă, capacității de analiză și luare a deciziilor, responsabilizare față de propriile acțiuni.

Implicarea elevilor în proiecte se materializează prin realizarea unor creații literare și plastice, machete, postere tematice, prezentări Power Point, filmulețe, obiecte utile confecționate din materiale refolosibile, reviste, pliante, afișe, fluturații, albume cu fotografii.

Dintre proiectele de mediu pe care le-am realizat cu elevii amintesc următoarele: ”Salvați un ochi de apă … un nufăr” (în urma studiului efectuat Lacul cu nuferi de la Dognecea a fost declarat rezervație naturală), ”Liliecii, un semnal de alarmă!” (elevii au studiat populațiile de lilieci din câteva peșteri de pe Cheile Carașului, iar un elev din echipa de proiect a continuat studiul devenind student la facultatea de biologie), ”Spațiile verzi între + și –” (elevii s-au implicat în amenajarea unui spațiu recreativ în Cartierul Govândari din Reșița), ”Eco -atitudine” (elevii au promovat manifestarea unei atitudini prietenoase față de mediul de viață ).

Reușita unui proiect de mediu este condiționată de buna relaționare profesor -elev.

Abilitatea profesorului de a coordona și îndruma elevii, de a stimula motivația acestora pentru cercetare, împletită cu interesul elevilor pentru studierea temei respective, pentru analiza documentelor și realizarea aplicaților practice, cu imaginația și creativitatea acestora conduc spre succes. o programele de educație ecologică (”Școli pentru un viitor verde”, ”Eco-școala”) antrenează elevii în activități cu impact pozitiv asupra mediului și promoveaza caracterul practic al activitaților educative.

o concursurile pe teme ecologice (”Protejați ecosistemele Banatului Montan”) - contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere al elevilor, dezvoltarea abilităților practice, cultivarea spiritului de echipă. o taberele ecologice - oferă elevilor oportunitatea de a participa la diferite activități educative pentru mediu: sesiuni de informare, ateliere de lucru, aplicații practice în teren, schimburi de experiență cu alți elevi.

Indiferent sub ce formă se desfășoară activitățile ecologice, este deosebit de important ca elevii să conștientizeze impactul interacțiunii om-natură asupra mediului ambient, să cunoască problemele de mediu (la nivel planetar, regional, local), să fie încurajați să se implice în investigarea și soluționarea problemelor de mediu ca o condiție necesară la procesul de luare a decizilor activități pentru protecția mediului, să manifeste o atitudine responsabilă de oarece atitudinea fiecărui individ față de ecosistemul cu care interacționează își pune amprenta asupra factorilor de mediu și să manifeste o conduită ecologică.

Putem concluziona că educația pentru mediu reprezintă un domeniu esențial în cadrul politicilor educaționale și este vitală în formarea elevilor militanți pentru un mediu curat, fiind conștienți că viitorul Terrei este influențat și de opțiunile lor.

1.

2.

Bibliografie selectivă: Ilinca N. și colab., 2002, Geografia mediului inconjurator. Ghid metodologic, Editura Paralela 45, Pitești Neacșu P.,1986, Ecologia și protecția mediului, Editura Universală, București

Gurgu Daiana, Cls. a IV-a Şcoala Gimnazială „C-tin Daicoviciu” Coordonator, Prof. Conciatu Loredana

Păun Rebeca, Cls. I Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Codilă Monica

Muntean Romina, Cls. a IV-a Şcoala Gimnazială „C-tin Daicoviciu” Coordonator, Prof. Conciatu Loredana

Strat Ilieş Tabita, Cls. a III-a C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Tîrziu Claudia

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Prof. înv. primar Ozana Drăgilă Prof. înv. primar Camelia Bălănescu Școala Gimnazială Nr. 2, Reșița Accelerarea schimbărilor pe toate planurile, impactul dintre tehnologie şi mediul natural, reclamă o nouă mentalitate privind problematica mediului, deci o educaţie ecologică de la cea mai fragedă vârstă.

Infuzarea „noilor educaţii” în curriculum-ul şcolar este, la momentul actual, o necesitate, cu atât mai mult cu cât asistăm la noi provocări în evoluţia socială (deteriorarea continuă a mediului, exploziile demografice, agresiunea culturală provocată de mass-media etc.), toate acestea având un impact deosebit asupra formării comportamentelor de bază ale copilului, viitorul cetăţean.

Educaţia ecologică în şcoală reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile de activităţi. Acest demers este de o importanţă majoră întrucât primele forme de organizare a cunoaşterii de către copii a mediului înconjurător apar în învăţământul preprimar şi se continuă în clasele primare prin introducerea obiectului Matematică și explorarea mediului începând cu clasa pregătitoare. Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar şi o mare complexitate, o evoluţie rapidă şi greu de prevăzut şi un caracter prioritar, conţinuturile trebuie relaţionate cu viitorul planetei şi supravieţuirea speciei umane.

Cea mai potrivită cale de introducere a educaţiei ecologice în şcoli este infuzarea unor dimensiuni ale acesteia în cadrul disciplinelor existente. Prin tratare interdisciplinară se poate ajunge la formarea unei viziuni globale şi a unui sistem coerent de atitudini şi comportamente potrivit vârstei şcolarului. Urmărită pe toată durata şcolarităţii, educaţia ecologică poate forma cetăţeni responsabili prin conştientizarea pericolelor ce ameninţă umanitatea şi patrimoniul său natural.

Educaţia ecologică este o problemă de politică educaţională, deoarece trebuie să vizeze dezvoltarea simţului responsabilităţii şi solidaritatea între ţări şi regiuni, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, pentru păstrarea şi ameliorarea mediului.

Obiectivele ce trebuie urmărite în şcoală sunt: – „alfabetizarea” în materie de mediu; – conştientizarea diversităţii şi importanţei problemelor ecologice, ca şi a comportamentelor umane care afectează mediul; – înţelegerea corectă a raportului individ-mediu (George Văideanu sublinia că „omul se integrează în mediu – acest ansamblu extrem de complicat –, iar viaţa lui e condiţionată de viitorul mediului”); – dezvoltarea respectului faţă de mediu şi a responsabilităţii; – analiza critică a problemelor de mediu; – dezvoltarea capacităţii de a lua decizii etc.

Printre situaţiile de învăţare funcţională a cunoştinţelor referitoare la mediu, V. de Landsheere enumera: observaţiile de teren, constituirea de dosare plecând de la observaţiile directe şi de la analiza presei sau a documentelor tehnice, difuzarea informaţiilor primite şi analizate prin diverse mijloace – jurnal şcolar, corespondenţă interşcolară etc. – discuţii de grup cu sau fără participarea unor persoane – resurse sau experţi, studii de caz, jocuri de rol, exerciţii de simulare etc.

Pornind de la premisa că şcoala mileniului III este centrată pe elev – deci pe cel care învaţă – se impune înlocuirea caracterului enciclopedist al actului educativ cu un proces activ care să

implice atât activitate mentală, cât şi activitate fizică, formând capacităţi şi competenţe necesare pe parcursul întregii vieţi: de a observa şi analiza, de a interpreta, de a compara, de a selecta, apoi de a generaliza, de a comunica, de a coopera, de a iniţia şi de a finaliza un proiect. Se impune astfel o abordare interdisciplinară a problemelor de studiat şi, de asemenea, parteneriatul între învăţători sau învăţători-profesori de la anumite discipline.

Aparent, tema Educaţie ecologică – educaţie pentru viaţă ne-ar trimite doar la disciplinele Ştiinţe şi Geografie. Dar, valorificând creativ conţinuturile ce trebuie transmise elevilor consider că valenţe ale acestei teme pot fi abordate chiar de la clasa pregătitoare, în orele de Comunicare în limba română (C.L.R.), Arte vizuale și, Abilităţi practice (AV-AP) şi Matematică și explorarea mediului (MEM).

Deşi ar părea pretenţios, termenul de portofoliu poate fi introdus încă din clasa pregătitoare, copiii putând realiza diverse lucrări, individual sau în echipă. Pe parcursul următoarelor clase, conţinutul portofoliului se poate îmbogăţi pentru ca, la sfârşitul clasei a IV-a, fiecare elev să aibă un portofoliu cu acest conţinut tematic.

Mai mult, urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educaţiei ecologice, atât prin valorificarea conţinuturilor unor texte din manual, cât şi prin excursiile, vizitele, mapele tematice realizate, vom constata că la sfârşitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoştinţe, dar şi de abilităţi în stare să-i facă să acţioneze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă. Astfel, copilul va fi capabil să protejeze mediul apropiat (curtea, spaţiul verde, arborii existenţi), să planteze o floare, un copac, să atragă atenţia celorlalţi pentru a păstra curăţenia, să participe la reciclarea unor deşeuri (din sticlă, plastic, hârtie) etc. Elevul va fi antrenat atât în activităţile de observare, cât şi de manipulare şi experimentare, avându-se în vedere faptul că învaţă mult mai temeinic atunci când lucrează practic şi când forma de activitate depăşeşte spaţiul băncii de şcoală. Nu trebuie scăpat din vedere şi faptul că o învăţare eficientă presupune feed-back, care-i oferă copilului nu numai măsura realizării unei sarcini, cât, mai ales, valoarea (calitatea) pe care o are activitatea desfăşurată.

Ca opţional la diverse clase, Educaţia ecologică – educaţie pentru viaţă poate viza derularea unor acţiuni lunare sau bilunare. Aceste acţiuni vor cuprinde o parte de informare teoretică: copiii caută materiale din cărţi, ziare, reviste, emisiuni TV pe care le prezintă în şedinţele programate şi o parte practică: acţiuni de ecologizare a zonei în care locuiesc dar şi de conştientizare a localnicilor prin afişe, sloganuri, panouri plasate în zone aflate în pericol de distrugere.

Bibliografie:  *** Curriculum naţional. Programe şcolare pentru învăţământul primar, MEN, CNC, Editura Corint, Bucureşti, 1998  *** Lecturi istorico-geografice (antologie de texte), clasele I-IV, Editura Aramis, Bucureşti, 1998  Landsheere, V., Landsheere, G. – Definirea obiectivelor educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979  Dragu, V., Ungureanu, A. – Exerciţii de proiectare. Proiectarea interdisciplinară la disciplina Ştiinţe (cl. III-IV), Editura PAN EUROPE, Iaşi, 2003  Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – Natura pe înţelesul copiilor, Editura Carminis, Piteşti, 1998

Beleiu Daria Maria, Cls. Pregătitoare A Şcoala Gimnazială Nr. 2, Reşiţa Coordonator, Prof. Drăgilă Ozana

NATURA – PRIETENA NOASTRĂ Prof. înv. primar Dinu Carmen Amalia Şcoala Primară Cireşa, Otelu-Roşu MOTTO : ,, Un dascăl cu adevărat bun este acela care întâi se învață pe sine pentru a-i învăța pe alții.” ( Ralph Waldo Emerson ) Din cele mai vechi timpuri natura a oferit adăpost și hrană pentru om și animale. Mediul care ne înconjoară ne oferă în permanență un spectacol din care aflăm lucruri noi. Dacă ar fi posibil să cutreierăm Pă mântul în lung și -n lat, am avea impresia că vizităm de fapt un muzeu în aer liber, care ne dă posibilitatea să facem cunoștință cu istoria planetei. Cu generozitate, natura ne cheamă să luam parte la ,, viața tainică a stâncii, a arborelui, a zmeurei, a ferigii...” așa cum a simțit și a spus marel e iubitor de natură Mihail Sadoveanu.

Sunt creații ale naturii în fața cărora, privindu-le, rămâi împietrit; scriitorul nu găsește cuvinte pentru a reda ceea ce vede și simte, pictorul găsește cu greu culorile, iar sculptorul nu ar reuși să șlefuiască asem enea perfecțiuni.

De două milioane de ani, de când e omul pe Pământ, natura l-a ocrotit fiindu-i prietenă. Ea l-a protejat, respectându-și legile, regenerându-se nestingherită. Dacă ne gândim la prietenia carei unește pe oameni, la afecțiunea di ntre ei, atunci înțelegem că și omul trebuie să manifeste respect și dragoste pentru natură, ca lume ce constituie realitatea înconjurătoare, cu tot ce este însuflețit și ne însuflețit.

Cu cât elevilor le sunt prezentate mai multe lucruri din natură, sunt învățați să observe natura, încep să înțeleagă fenomenele ce se petrec în natură și implicit încep să iubească natura, să o prețuiască și să o protejeze.

Chiar de la primii pași în viață, copilul ia contact cu natura, poate să clasifice obiecte, să le găsească asemănări sau deosebiri, observă transformări care se desfășoară lent sau cu repeziciune, unele sunt reversibile, altele ireversibile.

Odată cu venirea la școală, cadrul didactic are menirea ca atât în orele de explorarea mediului sau științe ale naturii, dar și în activitățile extraccuriculare ( vizite, drumeții, excursii ) să explice elevilor toate aceste transformării și chiar să le experimenteze pentru a fi mai ușor înțelese de elevi pentru conștientizarea rolului important care le revine în protejarea mediului.

Datorită intervenției nechibzuite a omului, natura este astăzi în pericol. De aceea, ea trebuie ocrotită cu grijă. Omul trebuie să manifeste înțelegere pentru ființele și neființele ce compun lumea înconjurătoare.

Dacă privim cu interes tot ce ne înconjoară vom descoperi minunile naturii. Vom descoperi că o gâză, oricât de măruntă ar fi, are viața ei, asemenea celui mai mare animal. Vom descoperi că viața unei plante poate depinde în mare măsură și de noi . În cadrul orelor de disciplină opțională : ,,Natura - prietena noastră”, pe care le-am desfășurat pe parcursul unui an școlar la cls a IV -a, am pătruns în minunata lume a naturii. Am efectuat mici experimente, am răspuns la întrebări, am aflat curiozități , am putut verifica anumite răspunsuri și prin toate acestea ne-am apropiat mai mult de natură.

Scopul acestei discipline opționale a fost acela de a ,,șlefui” elevii și de a -i forma ca viitori prietenei ai Pământului , purtându-i într-o călătorie peste timp și prezentându-le ere diferite , de la formarea planetei până la apariția Omului și implicarea lui în dezvoltarea și distrugerea Naturii.

Prin activități care vizează in special munca pe grupe , cu aplicații care plac, atrag și în cântă copiii, am dorit să formez o dimensiune clară și accesibilă sentimentului de prietenie, solidaritate și dragoste pentru frumusețea naturii.  Carnavalul din pădure (folosind măștile realizate de copii în cadrul activităților);  Colaje;

 Excursii în mijlocul naturii;  Proiecte tematice;  Expoziții cu lucrările copiilor;  Album cuprinzând imagini cu diferite momente surprinse în cadrul activităților.

Ca imperativ major al proiectului, spontaneitatea actului liber crează cadrul optim de desfășurare și de îndrumare a fiecărei activități.

După derularea acestui proiect, elevii noștri au rămas cu imaginea clară a frumuseții muncii în grup și a relațiilor de prietenie , înțelegând , în același timp , că interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile, pentru ca Pământul să rămână o planetă vie.

Pentru a fi prietenul naturii trebuie să ai o gândire și un comportament ecologic.

Pentru a înțelege mai bine aceasta, elevii trebuie să știe că ecologia îi sfătuiește ce este și ce nu este bine să facă în relația lor cu natura, într -un cuvânt, îi învață cum să ocrotească natura.

Un mare admirator și iubitor de natură spunea: ,,Natura este cel mai desăvârșit maestru, ce de nenumărate secole lucrează pentru a îmbrăca pământul cu formele cele mai artistice, a-l înfrumuseța cu ornamente neînchipuite, creând monumente nepieritoare.”

Dacă aţi şti că pe pământ există râuri ciudate, lacuri care fierb, lacuri cu valuri de foc, lacuri de asfalt, stânci de marmură, Strâmtoarea Cerbului, Cheile Bicazului, Cheile Turzii, pădurile pietrificate, pădurea de fier, păduri de piatră şi de lut, flori de piatră, Piatra Soarelui, Turnul Diavolului, Muntele celor 99 de stânci ciudate, Sfinxul, Babele, Familia Sfincşilor, Pietrele Doamnei, Creasta Cocoşului, orgi naturale, şi multe alte asemenea minunăţii, cu siguranţă aţi deveni neobosiţi admiratori, protectori şi iubitori ai naturii.

Soarele nu răsare numai pentru un om, el încălzeşte şi pe buni şi pe răi,pe toţi cei care locuim Pământul, ca o familie într-o casă. Apariţia Pământului este o minune,iar viaţa noastră este condiţionată de existenţa lui. Primele forme de viaţă de pe planeta noastră au apărut în apa mărilor şi oceanelor, începând cu organisme simple, mai târziu apărând peştii şi celelalte animale de pe uscat. Cu milioane de ani în urmă Pământul a fost dominat de dinozauri, iar după dispariţia acestora au apărut mamiferele. De atunci începe şi apariţia omului pe Pământ, ca fiinţă ce se deosebeşte de celelalte vieţuitoare, prin faptul că vorbeşte, gândeşte, are capacitatea să-şi creeze unelte pe care le foloseşte pentru a-şi îmbunătăţi viaţa.

Plantele de pe Terra alcătuiesc lumea verde, care este foarte variată şi bogată, de la plante mici greu de observat, până la uriaşii arbori de vârstă seculară. Încă de la apariţia omului pe Pământ şi până astăzi, plantele i-au fost prietenul cel mai apropiat, asigurându-i hrana, îmbrăcămintea, folosindu-i în prevenirea şi tratarea unor boli, la construirea uneltelor şi a locuinţelor etc.

La începutul existenţei sale, omul se hrănea în mare măsură cu rădăcini, seminţe, fructe.

Astfel, el s-a apropiat de lumea plantelor, a învăţat să le cunoască, să le îngrijească,să le ocrotească şi să le folosească. De-a lungul timpului însă, omul, ca un copil atras de jocul de-a stăpâni natura, de-a călători mai repede, de-a trăi mai comod, a fost ameţit de uriaşele sale succese tehnice, devenind vrăjitorul cel rău în unele situaţii, stârnind natura, punând-o în pericol cu propria lui nesăbuire. Poluarea ameninţă prezentul şi viitorul omenirii. Omul trebuie să-şi lege interesele de legile naturii, să gândească şi să acţioneze aşa încât să nu-i facă rău.

Cel ce luptă împotriva poluării este cel mai bun prieten al naturii.

Dascălul are menirea ca de la vârste cât mai fragede să conştientizeze copilul de rolul pe care îl are în comunitatea din care face parte in protejarea naturii şi că nu poate trăi fără aceasta.

Trebuie să înveţe să respecte natura, să o ocrotească, să îngrijească solul , apa, aerul, plantele şi animalele, pentru ca atunci când spunem NATURĂ să vedem o mare de verdeaţă, presărată cu flori, să simţim atingerea duioasă a soarelui şi adierea vântului, să auzim zgomotul cristalin al apelor şi cântecul fermecător al păsărelelor.

Iată doar câteva din îndemnurile pe care le putem da elevilor noştri pentru a pune capăt distrugerii naturii: ¤ Nu arunca nimic la voia întâmplării! ¤ Nu rupe florile (nici măcar o frunză)! ¤ Nu murdări apele cu deşeuri sau substanţe toxice! ¤ Colectează materialele reciclabile(sticlă, hârtie, plastic)! ¤ Nu contribui la ridicarea munţilor de gunoi în păduri, parcuri, grădini, pe stradă, în curtea şcolii sau în clasă! ¤ Nu otrăvi aerul cu tot felul de gaze! ¤ Nu incendia pădurea! ¤ Sădeşte un pom pentru a te putea bucura de fapta ta!

Copile, nu contribui la distrugerea naturii, ci la refacerea ei, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei, oriunde te-ai afla!

Protejarea mediului înconjurător trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi, copii sau adulţi, care cu dragoste şi grijă pentru frumuseţile naturii, putem să ne oferim, nouă şi generaţiilor viitoare, şansa de a cunoaşte tainele vieţii vegetale şi animale şi putem să ne bucurăm de minunăţiile pe care ni le oferă natura.

Dacă ar mai fi fost nevoie de pledoarie... ,,A fost odată o grădină plină de flori.

Luni a trecut pe acolo un botanist și a pus fiecărei flori un nume.

Marți, pedologul a stabilit influența compoziției solului asupra florilor.

Miercuri, un agronom a calculat cantitatea de nutre ț ce ar rezulta din cosit.

Joi, un constructor a proiectat acolo o vilă.

Vineri, un militar a calculat avantajele strategice.

Sâmbătă un poet a compus un poem.

Duminică a venit un copil și a făcut o coroniță din flori. Cu ea pe cap a alergat după fluturi.

Când a obosit, s-a întins pe spate privind cerul și stelele ce începeau să lucească. Apoi a pornit spre casă pentru a învăța din cărți lecțiile scrise de cei care trecuseră prin grădină înaintea sa.

Dorea să devină ecolog! ” Bibliografie: 1.Cucinic, C., Pintili, A.2011-,,Natura- prietena mea”, Ed. Aramis, București 2.Mihail, A.2008- ,,Mic atlas de ecologie”, Ed. All Educațional, București 3.Ploscariu, N.2012 ,,Curiozități din lumea naturii”, Ed. Aramis, București 4.Rainer, K.2009 ,,Natură și animale -Intrebări și răspunsuri”, Grup Editorial Rao, București

Stăncioi Roberta, Cls. a II-a Şcoala Primară Cireşa, Oţelu-Roşu Coordonator, Prof. Dinu Carmen Amalia

Vlaiconi Alexandru, Cls. a II-a Şcoala Primară Cireşa, Oţelu-Roşu Coordonator, Prof. Dinu Carmen Amalia

„NOI PUTEM SALVA PĂMÂNTUL” - Proiect de parteneriat educaţional Prof. Sârbu Viorica Alina, C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa ARGUMENT: Natura, prin caracterul său viu şi dinamic, trezeşte interesul copiilor, iar sub îndrumarea dascălului, activităţile desfăşurate îi înarmează pe copii cu informaţii diverse, lărgindu-le capacitatea de a cerceta şi de a descoperi relaţiile dintre fenomene, le răspunde dorinţei acestora de investigare, curiozităţii lor şi specifice vârstei.

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes suficient acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare persoană trebuie să-şi asume această responsabilitate.

Viitorul omenirii pare să fie pus sub semnul întrebării, dacă nu se iau măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercursiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.

Acest parteneriat sprijină dezvoltarea unei atitudini pozitive, autonome, care să armonizeze relaţiile cu sine şi cu ceilalţi, cu mediul înconjurător. Considerăm că relaţia de prietenie nu e numai o posibilitate, ci şi o necesitate. La această vârstă, copiii au nevoie să înveţe şi să ia în considerare punctul de vedere al altor copii, să facă schimb de idei şi să înţeleagă mai bine experienţele prietenilor lor.

TEMA PROIECTULUI: „NOI PUTEM SALVA PĂMÂNTUL”    

      

SCOP: Trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură şi înţelegerea necesităţii de a adopta un comportament responsabil faţă de mediul înconjurător; Formarea şi exersarea unor deprinderi de muncă şi joc în vederea dezvoltării unor comportamente relaţionale pozitive; Educarea capacităţii de a proteja şi respecta natura; Posibilitatea de a-şi cultiva imaginaţia, creativitatea şi fantezia prin desene, postere, colaje, inspirate din frumuseţile naturii.

OBIECTIVE: Efectuarea unor excursii sau drumeţii în scopul observării efectelor unor activităţi ale omului asupra vieţii plantelor şi animalelor; Recunoaşterea unor măsuri de protejare a plantelor şi animalelor; Însuşirea unor norme de comportament eco-civic; Realizarea de lucrări plastice care să ilustreza frumuseţile naturii; Utilizarea materialelor din natură ca materie primă în orele de abilităţi practice; Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unor produse comune; Realizarea intercunoaşterii elevilor prin întâlniri şi activităţi comune.

GRUP ŢINTĂ : Elevii din clasa a III-a de la C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa; Elevii din clasa 0, Şcoala Gimnazială Nr.7, Reşiţa;

MODALITĂŢI DE REALIZARE: Prin activităţi care vizează în special munca pe grupe, cu aplicaţii care plac, atrag şi încântă copiii, dorim să formăm o dimensiune clară şi accesibilă sentimentului de prietenie, solidaritate şi dragoste pentru frumuseţea naturii.

Prin fiecare activitate desfăşurată aşteptăm un răspuns din partea elevilor concretizat prin plăcerea de a participa la activităţi comune şi prin dezvoltarea unor atitudini de altruism şi cooperare.

Ca imperativ major al proiectului, spontaneitatea actului liber, originalitatea şi creativitatea elevilor vor avea un rol esenţial, dascălul fiind cel care crează cadrul optim de desfăşurare şi de îndrumare a fiecărei activităţi.

După derularea acestui proiect elevii noştri vor rămâne cu imaginea clară a frumuseţii muncii în grup şi a relaţiilor de prietenie, înţelegând, în acelaşi timp, că interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii pentru ca Pământul să rămână o planetă vie.

RESURSE : 1. UMANE: elevi; cadre didactice; părinţi; presa.

2. FINANCIARE: - surse proprii de finanţare; 3. MATERIALE: - informaţionale: reviste, atlase geografice şi zoologice, internet.

- auxiliare: fişe de lucru, carton, forfecuţe, lipici, acuarele, carioci, hârtie creponată.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR: NR. CRT. 1

ACTIVITĂŢI „Roadele pământului”

LOCUL DE DESFĂŞURARE Piaţa agroalimentară

2

„Minunile Naturii”

Curtea C.Ş.E.I. ”Aurora”

3

„Din respect pentru Natură”

Şcoala Gimnazială Nr. 7

4

„Strada nu este coş de gunoi!”

Parcul copiilor

OBIECTIVE - să conştientizeze faptul că mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii; - să recunoască, să denumească şi să descrie fructele şi legumele observate în Piaţa agroalimentară; - să recunoască unele fenomene ale naturii prin observarea lor în momentul producerii sau prin imagini, planşe, mijloace audio-vizuale (ploaia, ninsoarea, vântul etc.); - să se recreeze, jucându-se în zăpadă cu noii prieteni; - să găsească poezii şi texte literare dedicate Naturii; - să elaboreze eseuri, versuri, postere prin care să atragă atenţia asupra necesităţii protejării mediului înconjurător; - să colecteze deşeurile în spaţiile special amenajate; - să confecţioneze din deşeuri diverse obiecte; - să găsească soluţii pt a opri poluarea mediului.

   

    

 

PROMOVAREA PARTENERIATULUI: Prezentarea proiectului în cadrul Comisiei metodice; Sesiuni de referate şi comunicări ştiinţifice.

Prin invitaţii adresate părinţilor şi colegilor la activităţile desfăşurate; Prin descrierea activităţilor în revistele celor două şcoli.

OBLIGAŢII PARTENERIALE : Ambele instituţii se obligă: să prezinte spre aprobare acordul de parteneriat; să trimită şcolii partenere proiectul vizat de către director; să întreprindă acţiunile propuse în calendarul parteneriatului; să realizeze promovarea parteneriatului să realizeze un portofoliu ce va cuprinde materialele reprezentative pentru fiecare etapă desfaşurată; EVALUARE: realizarea de portofolii cu lucrările efectuate de elevi şi cu observaţiile acestora în urma ieşirilor în natură; albume cu fotografii cu aspecte din activităţile desfăşurate, postere, diplome, pliante.

Bibliografie: 1. Reeves, Hubert – Pământul e bolnav, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005; 2. Vaideanu, D., Vaideanu, E. – Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003; 3. SOCF- Mediul curat pentru lumea întreagă, Craiova,Editura Arves, 1999; 4.Cuciinic, C. – Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005; 5. Diminescu, Nicolae – Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara, 2003;

Ţăpîrlea Nicoleta, Cls. a IV-a C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Sârbu Viorica Alina

Neştian Marian Dumitru, Cls. a III-a C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Dogaru Letiţia Nadia

Petre Maria, Cls. Pregătitoare B Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Coordonator, Prof. Nedelcu Corina Emilia

NATURA ÎN PRIMEJDIE Prof. Maroiu Manuela C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Protecţia mediului, depăşind mult graniţele educaţiei civice, comportamentale, atât în privinţa conceptului în sine, cât şi în traducerea în fapt a acţiunilor ce le poate acoperi. Aceasta a reprezentat o preocupare de bază a noastră în educarea şi formarea tinerei generaţii. Aceşti copii vor fi adevăraţii beneficiari ai grijii tuturor faţă de mediu dacă obiectivele protecţiei mediului vor fi atinse pe plan mondial la toate nivelurile. Până atunci, vom urmări ca preşcolarii să-şi dezvolte capacităţi intelectuale, să-şi formeze deprinderi în acest scop, să contribuie direct la construirea unui mediu echilibrat, curat, benefic unei dezvoltări fizice şi mentale sănătoase.

De ce natura în primejdie... O dată cu primele colectivităţi omeneşti, s-a dezvoltat şi creativitatea omului, experimentând ceea ce îl înconjura. Multiplicându-se neîncetat, specia umană a adăugat peisajului natural privelişti noi, prefăcând mlaştini şi pământuri înţelenite în văi roditoare, ţinuturi aride în oaze de verdeaţă, a creat noi soiuri de plante de cultură şi a domesticit animalele sălbatice. Până aici, echilibrul natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii foarte restrânse, care nu puteau afecta ansamblul.

Greul a început o dată cu revoluţia industrială, şi mai ales, o dată cu revoluţia tehnicoştiinţifică.Sub impactul dezvoltării economice, au fost poluate solul, apa şi aerul; au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie multe specii de plante şi animale; omul este confruntat cu diverse boli cauzate de poluare.

De când primul topor primitiv a doborât primul copac, pădurile au pierdut jumătate din întinderea lor, în timp ce omenirea s-a multiplicat de sute sau chiar de mii de ori. Distrugerea pădurilor, cărora li se datorează stabilitatea şi calitatea celor trei elemente esenţiale ale vieţii – apa, aerul şi pământul. Pădurilor le revine un rol însemnat în fixarea stratului de sol fertil.

Evacuarea rudimentară a gunoaielor a început să pună probleme serioase în zonele puternic urbanizate. Astăzi, plugurile tractoarelor scot deseori la iveală ambalaje de plastic, cutii de conserve etc. Prezenţa acestor obiecte aruncate, şi a multor altora, se întâlneşte, din păcate, şi în poienile munţilor, şi pe malurile râurilor sau pe litoral, cam peste tot unde orăşeanul evadează în sânul naturii. Prin arderea acestora se va arunca în aer aproximativ un miliard şi jumătate tone de cenuşă, praf şi gaze.

Iar dacă aerul, aşa cum este, mai poate fi respirat deocamdată, nu acelaşi lucru se întâmplă cu apa (aşa-zisă potabilă). Există staţii de decantare, filtrare, sterilizare a apei, dar nu ştim cât e de pură.

Să nu uităm că trebuie să fim conştienţi de responsabilitatea noastră şi să menajăm resursele noastre naturale. Succesorilor noştri şi locuitorii altor regiuni ale Terrei le va place să găsească un mediu demn de a fi locuit. Să nu uităm că, acţionând în respectarea mediului înconjurător, nu înseamnă să ne limităm doar la eliminarea produselor, ci şi la un comportament ecologic care este necesar în toate domeniile vieţii noastre cotidiene.

La nivelul școlii noastre, preocupările în domeniul protecţiei mediului s -au materializat prin proiectul educațional ”Copilul și natura” , proiect demarat în parteneriat cu Școala Gimnazială ”Sf. Iacob” Brebu.

Scopul proiectului este dezvoltarea unui program de educaţie ecologică la nivel şcolar, în vederea formării unei conduite ecologice a copiilor şi amenajarea unui spaţiu viu, natural în școală.

Obiectivele proiectului sunt:  trezirea curiozităţii şi a interesului pentru natură;  cunoaşterea omului, a mediului înconjurător şi a relaţiei dintre aceştia;  antrenarea copiilor în îngrijirea plantelor şi a animalelor;

 

implicarea copiilor în desfăşurarea activităţilor de păstrare a sănătăţii mediului; stimularea copiilor în desfăşurarea unor activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ, prin care să contribuie la păstrarea sănătăţii lor  implicarea părinţilor şi a altor factori educaţionali ai comunităţii în formarea unei conduite ecologice a copiilor.

Proiectul se adresează elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice. În implementarea proiectului, cadrele didactice din şcoală îşi asumă următoarele responsabilităţi:  identificarea resurselor materiale;  mobilizarea copiilor;  utilizarea unor metode noi în desfăşurarea activităţii ecologice;  folosirea metodelor de lucru adecvate fiecărei vârste (conversaţia, discuţii libere, jocuri şi exerciţii practice);  organizarea de excursii şi drumeţii în natură;  confecţionarea unor albume;  organizarea de expoziţii cu lucrări ale copiilor (vezi lucrările din anexă);  schimburi ecologice experimentale între unităţile şcolare.

Pentru a putea descifra tainele naturii, am căutat tot felul de resurse materiale pentru a ne informa şi pentru a putea lua măsuri împotriva abuzurilor aduse mediului. Numai aşa copiii vor cunoaşte, vor iubi şi vor şti să ocrotească natura.

Bibliografie:  Pascal, Ileana, 2004, Protecţia mediului înconjurător, Centrul de Resurse, Bucureşti.  Sima, Cristiana, 2000, Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Independenţa Economică, Piteşti.

Molin Claudia, Cls. Pregătitoare B Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Coordonator, Prof. Nedelcu Corina Emilia

Calopăreanu Adela, Cls. Pregătitoare B Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Coordonator, Prof. Nedelcu Corina Emilia

Pleot Gabriel, Cls. I Şcoala Gimn. Nr. 8, Constanţa Coord., Prof. Roibu Constantina

VIAȚA NOASTRĂ - NATURA Prof. Dogaru Letiția Nadia C.Ș.E.I. “Aurora”, Reșita În aceasta lume, există o anumită legatură între oricare două lucruri, dar cea mai puternică relație se stabilește între om și natură, elemente esențiale, care fac vie planeta noastra și o diferențiază de celelalte corpuri cerești. Mediul oferă posibilități nelimitate pentru acțiunea omului care, la rândul său, poate îmbogăți și diversifica componentele celui dintâi.

De multe ori afirmăm: “Minte sănătoasa în corp sănătos”, însă schimbările umane, sociale și tehnologice apărute în ultimul timp mă fac să spun mai degrabă Om sănătos în mediu sănătos!

Mediul înconjurător nu cuprinde numai o componentă fizică, ci și una socio-culturală. Ambele contribuie la dezvoltarea ființei umane, acțiunea lor manifestându -se în direcția unor modificări organice, precum maturizarea biologică, statura corpului, culoarea pielii, dar și în direcția unor modificări psihice, a adoptării unui regim de viață (alimentație, îmbrăcăminte, îndeletniciri etc).

Natura este suport pentru viață! Ea ne oferă toate condițiile și resursele necesare supraviețuirii, însă depinde de noi să le folosim într-o manieră durabilă, să conștientizăm că toate procesele care contribuie la degradarea mediului sunt accelerate continuu și sănătatea planetei se agravează pe zi ce trece.

Pe de o parte, educația se reflectă în acțiunile pe care le întreprindem asupra mediului – de ocrotire sau degradare. Pe de altă parte, copiii nu au ce învața într-o lume fără viața, fără copaci, înconjurați de deșeuri, braconaj și alte amenințări la adresa biodiversității.

Educația înseamnă creștere, hrănire, cultivare și tocmai de aici rezulta interdependența acesteia cu mediul. Natura ne face egali intre noi – ca oameni. Educația ne face egali cu natura.

Ocrotirea planetei nu este responsabilitatea unor specialisti, ci a tuturor oamenilor. Transformând mediul, omul se transformă pe sine însuși. Ne dorim să respirăm aer curat, să bem apă curată, să mâncăm sănătos, în timp ce recurgem la acțiuni care îmbolnăvesc tot ce ne înconjoară: practicăm agricultura intensivă, modificăm genetic organismele, construim acolo unde nu este necesar și defrisam excesiv, pescuim tot ce putem din mări și oceane, exploatăm resursele fără să ne gândim la capacitatea lor de regenerare, obligăm Pământul să “fumeze” pasiv gazele emanate de autovehicule.

Exploatarea omului de către om reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, însă exploatarea naturii de către om este o practică globală. Dacă viața noastră depinde de natură, atunci unde se întorc toate consecințele? În ciuda progresului științific și tehnologic, întreaga populație suferă de boli, modul nostru ță de via dovedindu-se a fi un eșec. Împinși de dorința unor supracondiții de trai, ignorăm dezastrele produse la nivel global, lăsând natura să găsească singură soluții pentru acestea. Trăim liber, fără să înțelegem că libertatea înseamnă responsabilitate și orice acțiune atrage dupa sine și consecințe.

Ucidem cu usurință animalele, pentru plăcere sau de dragul gastronomiei, tăiem brazi pentru a-i împodobi în casă de Crăciun, fără să ne gândim că în acest ritm vom ajunge să ucidem o data cu pădurile și spiritul sărbătorilor. Avem o scu za… asa am fost învățati, facem asta de cand ne știm. Dar de când ne știm? Cine ne-a învățat? Și cât vom mai continua să trăim astfel? Pentru a redescoperi legătura dintre noi și natură, alături de ființele cu care împărțim aceasta lume, pentru a aduce o contribuție personala în lupta împotriva poluării, putem începe din farfuria noastră!

Trebuie să încetăm a mai spune “ nu este vina mea pentru răul care se întâmplă în lume”!

Este vina noastră, a fiecăruia, deoarece trăim într-o ignoranță cumplită față de e ducație, față de protejarea naturii. Mișcările ecologice nu găsesc întotdeauna cheia tuturor problemelor. Cheia spre o lume a siguranței și a abundenței depinde de noi, de încurajarea valorilor morale, care pun semnul egal între om şi natură.

Nu putem schimba mult într-o zi! Însă putem schimba câte puțin, puțin și bine! Putem da dovadă de grijă și compasiune, pentru oamenii de azi, pentru copiii de mâine.Nu e nevoie să fim specialiști în ecologie pentru a educa, pentru a ne autoeduca și pentru a ajuta oamenii să câstige cunoștințe, deprinderi, motivații, valori și angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului, pentru a-și asuma răspunderea în vederea menținerii calității mediului.Ecologia adevarată nu depinde de legi, definiții, ci de conștiința noastră, de respectarea naturii și a valorii sale.Dacă ne-am întreba care sunt stricaciunile priciunuite de natură omenirii, pentru început am putea trece în revistă câteva fenomene naturale extreme petrecute nu de mult: inundațiile din Moldova și Maramureș, uraganele de pe coasta Americii, alunecări de teren, secete si multe altele. E adevarat că acestea au produs pagube însemnate și mai mult pierderi de vieți omenești.O mare parte ni se datorează nouă prin activitățile pe ca re le desfășurăm în fiecare zi, începând cu pădurile tăiate, cu exploatarile miniere , activități industriale, etc. Într -adevăr ,aceste fenomene se întâmplau și înainte să avem o activitate economică intensivă.Probabil, dar deosebirea este că procesele întreprinse de om pentru „o viață mai bună” intensifică foarte mult „violența” acestor fenomene. În comparație cu stricăciunile pe care omenirea le pricinuiește naturii ,cele pe care natura le-a făcut omenirii ,sunt infime.

Dupa scurta trecere în revistă a fenomenelor naturale nefavorabile, ar trebui să ne oprim și la stricăciunile pe care noi le producem naturii: defrisările, emanațiile diferitelor gaze toxice în atmosferă, depozitele de deșeuri periculoase sau menajere, emisiile diferitelor substanțe toxi ce în râuri, testele nucleare și a diferitelor arme. Ar trebui doar să ne gândim că pe lângă puținele activități antropice enumerate mai sus ar mai fi multe altele de menționat.

Ar trebui să ne gandim mai mult la ce înseamnă o viață mai bună pentru noi când facem ceea ce facem, ar trebui sa ne gândim mai mult la cum putem atenua efectele activităților noastre asupra a ceea ce ne ține în viață.

Dispunem de o legislație de mediu, de tehnologii de protecția mediului și cel mai important, de oameni care să le aplice, dar totuși nu o facem pentru ca probabil încă ne este bine așa cum e acum.

Ar trebui să aducem vorba și de avantajele pe care ni le oferă natura, sunt nenumărate: protecția împotriva ultravioletelor, soluții pentru boli, materiale necesare pentru t ot ceea ce face ca noi să avem o viață bună, hrană, adăpost și așa mai departe. Și s -ar putea ca momentul când natura nu ne va mai putea oferi tot ce avem acum, să nu fie foarte departe.

Potrivit unor studii științifice recente s-a descoperit că și plantele „simt durerea”, și chiar pot să își dea seama de ce gândim. Recent cei de la Mythbusters au realizat un experiment! Acesta presupunea conectarea unei plante la poligraf pentru a vedea dacă aceasta simte când este afectată. În momentul în care a fost înțepată sau când i s-a rupt o frunză, poligraful a înregistrat o activitate intensă a plantei. Asta însă nu e tot , ziceam mai sus că „pot să ne citească gândurile”, ei bine, chiar și dacă persoana care a efectuat experimentul s -a gândit că îi dă foc plantei ,poligraful a înregistrat o activitate intensă a acesteia. Cel care se gândeste că o plantă e doar un organism care nu simte nimic și creste acolo doar pentru că „așa a lasat-o Dumnezeu”, se înseală amarnic. Cu siguranță că ar trebui să avem mai mult re spect pentru ceea ce reprezintă una din cele mai importante verigi din lanțul trofic.

Nu putem să nu luăm în seamă animalele, viața lor este extrem de importantă și nu trebuie să uităm că multe specii au dispărut , iar altele sunt pe cale de dispariție.Ș i asta în mare parte ni se datorează nouă, oamenilor.

O mare imporanță pentru omenire o are atmosfera cu tot ce înseamnă ea, protecție împotriva ultraviletelor și alte radiații care ajung pe Terra. Și înafară de rolul de protectie, un rol deosebit îl are în menținerea și perpetuarea vieții pe Terra prin elementele (azot, oxigen, dioxid de carbon, etc) din care este formată.

De exemplu, oamenii nu pot trai fără oxigen, dar dacă atmosfera ar fi doar oxigen cu siguranță nu am putea trăi Fiec are element chimic are rolul său bine stabilit de niste legi nescrise, de legi ale evoluției vieții pe pământ. Aceste legi nescrise au ajuns la o stare de echilibru până în momentul în care omul a început să aibă pretenții tot mai mari față de modul său de viață, până în momentul când omul a crezut că poate să faca tot ce vrea fără să pă țească nimic, până în momentul în care omul a crezut ca el e în vârful piarmidei trofice, etc.Însă trebuie să nu forțăm limitele.

Evoluția științei ne-a dat alternative, energia solară, eolienele, mașini electrificate, trebuie să începem să le utilizăm, să nu ne epuizăm resursele.Natura are nevoie de noi așa cum și noi avem nevoie de natură.

Planeta noatră nu are sursele nelimitate, în toate există o limită, nimic nu durează la nesfârșit. Dacă temperatura medie anuală crește cu 1,5 grade C, se modifică radical clima, și crește riscul producerii unor mari calamități și pierderii de vieți omenești. Se știe ca arborii rețin bioxidul de carbon, un gaz toxic care încălzeste atmosfera, și elimină oxigen. Trebuie oprite cu desăvârșire tăierile ilegale de pomi.

De asemenea trebuie prevenite incendiile voluntare și autoaprinderile datorate căldurilor excesive. Tăierile de păduri, contribuie cu 25% la efectul de seră, pe când transporturile și industria contribuie doar cu 14%. Tăierile de păduri se datorează în primul rând comerțului cu lemne.

Proprietarii privați exploatează lemnul dar uită să mai planteze la loc. Suprafețele replantate sunt reduse. Suprafața împădurită a lumii este de 5 miliarde ha, dar s-a redus la 2,9 miliarde ha: 40% sunt păduri naturale întinse și e interdicție în UE de a se tăia padurile virgine; 9% din păduri sunt parcuri sau rezervații naturale dar multe sunt doar pe hârtie.

Ar trebui ca fiecare român conștiet de pericolul încălzirii globale să ia atitudine și să militeze pentru protejarea și conservarea pădurilor. Natura este importantă. Noi trebuie să o protejăm nu doar pentru noi ci și pentru animalele ș i plantele distruse în urma poluării.Trebuie ca toți să ne implicăm în salvarea ei deoarece planeta se va distruge curând dacă noi nu o vom salva.

Trebuie să ne deshidem ochii la realitate și să facem tot ce putem să ajutăm natura: 1.Să nu aruncăm mizerii pe jos 2. Să nu circulam mult cu automobile care poluează 3. Să facem tot ce putem pentru a strânge mai multe grupuri de oameni pentru a aduna gunoaiele aruncate pe jos.

Dacă vom face aceste lucruri atunci natura va fi mai puțin poluată. Orice lucru mic ajută la salvarea naturii. Noi nu trebuie să ne gândim la faptul că și alți oameni aruncă mizerii pe jos și că nu va strica cu nimic dacă și noi o vom face,noi trebuie să împiedicăm oamenii să facă acest lucru groaznic pentru natură. Cu fiecare hârtiuță aruncată pe jos, poluăm natura.

Lumea animalelor are din ce în ce mai multă nevoie de protectțe și conservare, deoarece vânătoarea excesivă, defrișările și dezechilibrele biologice create de om o amenință cu mari distrugeri. Toate speciile de plante si animale aflate în perimetrul rezervațiilor devin în mod automat monumente ale naturii.

Protecția mediului înconjurator a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întregul spațiu al Terrei prielnic vieții. Acum, bogățiile și resursele de energie sunt afectate în așa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiții esențiale vieții, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Este necesara așadar luarea unor măsuri energice de protecție a planetei.

Din 1970, au aparut semne clare de îmbolnavire a planetei: sub țierea stratului de ozon, încalzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului și a solului. Oamenii au început să înțeleagă necesitatea adoptarii unui comportament responsabil față de natură. Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă. Protecția naturii angajează colaborare și sprijin pe plan local, județean, național și internațional.

Știm cu toții că omul este singurul animal care își distruge mediul în care trăiește. Prin diversele sale acțiuni, omul a reușit să modifice într -un mod îngrijorător caracteristicile mediului înconjurător, punând astfel în pericol viața generațiilor următoare.

Ce este de făcut?

Soluțiile la care s -au gândit forurile și organizațiile de specialitate sunt la îndemâna oricărui cetățean de rând, căruia îi pasă de protecția mediului și crede într-o dezvoltare durabilă a societății. Reciclarea selectivă deșeurilor, folosirea produselor ecologice, călătoriile cu bicileta. Cei care tratează cu neseriozitate problema poluării atmosferei și a mediului în general ,ar trebui să gândească pe termen lung și să facă ceva cât încă se mai poate. Trebuie să ne gândim la dezvoltarea durabilă, deci la resursele epuizabile, la apa fără de care nu există viată( chiar dacă planeta noastră este acoperită trei sferturi de apă ,doar 3% este potabilă), la reciclarea deșeurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de energie neconvenționale. Să conștientizăm faptul că o plimbare cu bicileta este mai frumoasă și mai sănătoasă decât o plimbare cu mașina.Toate acestea , pentru a le permite generațiilor care vor veni să se bucure de ceea ce ne-am bucurat și noi : apă, aer curat, soare, locuri minunate în care să-ți petreci vacanțele.

Am putea începe cu câțiva pasi simpli: protecția mediului nu este numai responsabilitatea organizațiilor ecologiste care se străduiesc să oprească un dezastru ecologic, ci a noastră, a fiecarui individ în parte.Având in vedere că atmosfera este « scutul » care permite existența vieții pe Terra, ar trebui ca reducerea poluării atmosferei să fie -un imperativ.Datorită amplorii pe care a luat-o în ultimii ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare naturală, artificială, chimică, fizică, biologică), echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimează că poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese in SUA. În fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale poluante. Deși s-au lansat nenumărate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este înca o realitate dură ale carei efecte le suportam cu toții zi de zi.

Depinde doar de noi dacă lăsăm ceva în urma noastră generațiilor viitoare, dacă p utem păstra cât de cât intact ce natura ne-a dat, dacă suntem în stare să nu distrugem minunile ce ne înconjoară, dacă Terra va mai rezista.

Lazăr Delia, Cls. I Liceul de Arte „Sabin Păuţa”, Reşiţa Coordonator, Prof. Codilă Monica

Toma Alexandru Cristian, Cls. a III-a C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa Coordonator, Prof. Dogaru Letiţia Nadia

PROTEJÂND NATURA, PROTEJĂM VIAŢA! Prof. înv. primar Nedelcu Corina Emilia Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa Ecosistemele naturale au fost şi sunt în permanenţă supuse unor intervenţii brutale ale omului, intervenţii ce produc modificări ireversibile şi care, uneori, duc la dispariţia unor specii de plante şi animale. Rezultatele acţiunilor prin care omul aduce astăzi poluare mediului, urmările deciziilor luate acum în privinţa mediului îşi vor arăta efectele în viitor, iar consecinţele lor vor afecta viaţa generaţiilor viitoare. Omul rămâne singurul care poate să protejeze lumea vie şi trebuie să înveţe să o facă! De aceea, este datoria noastră să ne implicăm cât mai des şi mai activ în acţiunile de ecologie şi mai ales să îi învăţăm pe cei mici importanţa protejării naturii.

Activităţile educative pe care le iniţiem trebuie gândite astfel încât copiii să înţeleagă care este pericolul ce ameninţă azi viaţa planetei. Ei trebuie să ştie că, doar prin acţiunea susţinută a fiecăruia dintre noi, vom reuşi să stopăm degradarea tot mai accentuată a mediului în care trăim.

Ei trebuie să cunoască şi să prevină efectele negative ale poluării mediului. Este de asemenea important ca noi, dascălii, să îi învăţăm pe elevii noştri să încurajeze schimbările de atitudine şi comportament în jurul lor, în familia lor, în grupul de prieteni. În acest fel schimbările pe care ni le dorim cu toţii se vor întâmpla şi vor aduce lumea noastră pe un drum mai bun, spre un viitor durabil.

Doar descoperind şi înţelegând tainele şi frumuseţile naturii, copiii vor învăţa să o iubească, să o respecte şi să o ocrotească. Pentru a le cultiva copiilor sentimentul de respect şi dragoste pentru natură, dar mai ales preocuparea pentru protejarea ei, sub deviza „Salvarea Pământului stă în mâinile noastre! Viaţa noastră depinde de noi!”, mi-am propus să desfăşor în fiecare an o serie de activităţi specifice de protejare a mediului şi ecologie, reunite în cadrul unor proiecte educative extracurriculare. Încă din primul lor an de şcoală, elevii mei au devenit mici ecologişti, învăţând să preţuiască natura cu frumuseţile ei, să înţeleagă că ocrotind natura ne ocrotim pe noi înşine şi viitorul vieţii pe Pământ. Mi-am dorit ca ei să descopere relaţiile care există între om, mediul înconjurător şi calitatea vieţii, să afle despre importanţa apei ca element esenţial al vieţii, despre importanţa aerului, despre resursele naturale, despre deşeuri, despre reciclare şi refolosire, despre efectul de seră şi multe altele.

Astfel, prin iniţierea şi desfăşurarea proiectului educativ “Micii ecologişti - Prietenii naturii”, le-am propus copiilor să nu lase să treacă nici o zi fără să arate preţuire pentru ceea ce îi înconjoară. I-am îndemnat să încerce să facă, în fiecare zi, una sau mai multe acţiuni prin care să devină prietenii naturii.

Sunt multe lucruri pe care fiecare dintre noi le putem face în fiecare zi, lucruri care adesea nu durează mai mult de o secundă sau câteva minute, dar care au un impact foarte mare asupra mediului. De exemplu, să evităm risipirea inutilă a apei, să stingem becul dacă afară este lumină, să oprim alimentarea calculatorului atunci când nu îl folosim, să renunţăm la sacoşele de plastic, să cumpărăm doar atâtea produse alimentare câte consumăm, să nu risipim hârtia, să nu lăsăm deşeuri în urmă când mergem la iarbă verde, precum şi multe alte lucruri, aparent nesemnificative, au o importanţă nebănuită pentru mediu.

Toate aceste acţiuni, care ar trebui să devină o obişnuinţă zilnică pentru fiecare dintre noi, le-am discutat cu elevii, apoi le-am consemnat, sub forma unor reguli, în “Cartea naturii”. Elevii au completat şi au îmbogăţit în permanenţă această carte, adăugând reguli şi acţiuni noi prin care ei consideră că pot salva planeta de la distrugere lentă.

La începutul anului, fiecare elev a deschis un jurnal în care a notat, zilnic sau săptămânal, fiecare acţiune prin care a arătat că preţuieşte natura şi o protejează.

La finalul anului am organizat concursul “Micii ecologişti - Prietenii naturii”, în care chiar ei au analizat jurnalele colegilor şi au notat impresiile lor, iar împreună i-am ales pe cei mai buni mici ecologişti şi prieteni ai naturii.

Amintindu-ne de cei 3 «R» - “Redu, Reciclează, Refoloseşte!”, în decursul mai multor activităţi, am discutat cu elevii ce pot face ei şi ce îi pot îndemna şi pe cei apropiaţi să facă pentru a ajuta natura şi a evita degradarea ei. Pentru ca ei să îşi reamintească în permanenţă, dar mai ales pentru a aduce acţiunile ecologice şi în atenţia celorlalţi elevi din şcoală, am realizat postere, pe care le-am afişat pe coridorul şcolii, cu îndemnul “Preţuieşte natura!”, cu reguli şi acţiuni de protejare a mediului dintre care ei pot alege una sau mai multe pentru a le aplica în fiecare zi.

Iată câteva dintre regulile care au fost notate şi reţinute pentru a fi respectate: Redu consumul de hârtie!

Fiind şcolari, materialele noastre principale de lucru sunt caietele, manualul şi în general, hârtia. Trebuie să învăţăm să economisim hârtia şi trebuie să îi atenţionăm şi pe cei mari să facă zi de zi acest lucru! * Printează numai informaţiile de care ai nevoie, folosind modul economic de imprimare! * Foloseşte întotdeauna ambele părţi ale unei foi de hârtie! * Foloseşte mai puţină hârtie! Spre exemplu, în loc să începi o pagină nouă pentru fiecare exerciţiu, lasă puţin spaţiu şi continuă pe aceeaşi pagină! * Adună caietele consumate, materialele gratuite şi broşurile puse în cutia poştală şi du-le la centrele de colectare şi reciclare a hârtiei! * Donează reviste, cărţi sau manuale vechi unor persoane care nu au, unor biblioteci sau în orice alte locaţii cu o sală de aşteptare!

Redu consumul de apă! * Spală fructele şi legumele într-un vas, în loc de chiuvetă, sub jetul de apă! * Opreşte robinetul când te speli pe dinţi, cât timp îţi săpuneşti părul sau corpul! * Fă un duş în loc de baie! Vei consuma mai puţină apă!

Produ mai puţine deşeuri! * Cumpără doar atâtea alimente câte foloseşti! Eviţi astfel risipa inutilă! * Refoloseşte pungile de plastic sau dă-le la reciclat dacă nu îţi mai trebuie! * Foloseşte recipiente de apă care pot fi reumplute zilnic!

Informează-te! Acţionează! Implică-te! * Participă la acţiuni de plantare de arbori în parcurile locale sau în zonele despădurite! * Participă la acţiuni de igienizare a unor parcuri, păduri, cursuri de apă! * Organizează acţiuni de colectare a hârtiei de la clasele din şcoala ta! Această hârtie poate fi dusă apoi la un centru de colectare, la sfârşitul fiecărei săptămâni sau luni! * Nu uita să scrii şi să vorbeşti despre toate acestea! Vocea ta trebuie auzită, iar acţiunile tale îi vor inspira şi pe ceilalţi!

Toate acestea sunt acţiuni care vor face lumea mai frumoasă, mai curată, mai durabilă, mai verde şi ne vor ajuta să trăim mai sănătos. Să învăţăm să fim noi înşine schimbarea pe care vrem să o vedem în lume! Să fim cei care transformă vorbele în acţiune şi să îi învăţăm şi pe copiii noştri să acţioneze! Alegeţi una sau mai multe dintre cele de mai sus şi acţionaţi! Lumea în care trăim va deveni puţin mai bună pentru noi, pentru cei din jurul nostru şi pentru generaţiile viitoare.

Bibliografie: * Ghinea L. - ,,Apǎrarea naturii”, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, 1978, Bucureşti * Revista „Învăţământul primar” Nr. 4/2003, Ed. „Miniped”, Bucureşti * Coats C., - „Învăţăturile naturii”, Gateway Books, 1998, Bath