PULS - Septembrie-Octombrie by Alexandru Solot

Nr 2, An I, Februarie 2011

Nr 1, An II, Septembrie-Octombrie 2011

În acest număr: Cu și despre reciclare Cum putem proteja mediul fără a utiliza metode costisitoare

Jurnal de munte Bârcaciu 2011 Prima excursie a bobocilor cu “dirigu’ “ Doru.

Botezul Șaguniștilor Toamna se numără bobocii și în Șaguna. Impresii și poze, toate le puteți găsi în acest număr.

Cuprins Puls Vacanţă Drumeție pe Moldoveanu Pag. 4

Puls Evenimente Jurnal de munte Bârcaciu 2011 Pag. 6

Voluntariat Pag. 8

Pe scena Romanian Music Awards Pag. 9

Târgul de Voluntariat Pag. 10

Cu și despre ECOLOGIE Pag. 11

Clubul de dezbateri Pag. 12

De pe la boboci adunate Pag. 14

Botezul Șagunist Pag. 17

Eram boboci odată Pag. 18

Editorial Rând nou, nu glumâ Pentru toți, septembrie este luna în care începe școala, prilej atât de bucurie că ne revedem colegii, cât și de tristețe că s-a terminat „scurta” vacanță. O dată la patru ani, septembrie marchează un nou început, o nouă treaptă treaptă a vieții. Nu pot spunce că liceul este cea mai frumoasă etapă, pentru că fiecare a avut farmecul ei, însă pot spune că mi-e dor de zilele în care plimbatul unei mașini pe covor mă distra ore bune. Acum, dacă n-are ecran, imediat îmi piere cheful. Totuși, abia aștept să ies la pensie (ce scop în viață!). Ce poate fi mai frumos decât să stai toată ziua și să faci ce vrei (cât îți permit articulațiile :). Te întâlnești cu restul lumii, prieteni de-o viață, și repovestiți amintirile la o tablă/carte/rețea (secolul al XXI-lea). Un Alzheimer mic cât să uiți bancurile citite ieri ca să râzi și azi cu poftă... Până atunci trebuie să tragem tare, să urcăm toate treptele vieții până ne dor genunchii și ne cocoșăm de realizări. Însă prezentul ne chinuie cel mai tare, iar acum trăim perioada cu cele mai multe incertitudini: ce vreau să mă fac? cu varianta ce mă fac? când uităm de vreun test sau facem vreo prostie, o fi de treabă? pentru noii colegi și oare mă place? pentru noile colege. Vremuri grele... Privind în afara noastră, auzim oameni care zic că noi suntem speranța, că numai noi mai putem salva țara/lumea. De ce doar noi și nu cu toții, adică împreună? Ei ce păzesc? Acum este la modă să te revolți. Toți plătim pentru ignoranță. Ne-am lăsat manipulați și am intrat în jocul bani = succes, un cerc vicios. Singurul mod în care jocul funcționează este să se pompeze bani continuu. Este peste puterile mele să înțeleg cum intră niște bani și ies mai mulți, însă acum, spre ghinionul nostru, se întâmplă exact opusul. Sistemul trebuie recalibrat, sau se prăbușește, iar regulile jocului înăsprite ca să nu ne scufundăm din nou. În lume se protestează, însă pe nimeni nu am văzut să propună nimic. Suntem supărați, și atât. Doar zicând că nu e bine nu rezolvi nimic. Trebuie să propui soluții, să vii cu cineva capabil și să-l impui. Dând foc la mașini și spărgând vitrine e ca și cum ți-ai da singur în cap, pe cei de sus nu-i afectează deloc. Noi, ca o nouă generație, trebuie să găsim valorile în jurul nostru. Este datoria noastră să le susținem și totodată să le facem să nu ne uite. Altfel nu se poate ajunge la nimic.

Octavian MOVILEANU, XI A

Puls Vacanță muntele trebuie trăit, trebuie simțit cu fiecare celulă a corpului. Nu îi poți înțelege chemarea fără să îi simți mirosul, fără să îi asculți tăcerea, fără să îi atingi stâncile dure, necruțătoare.

Somnoroasă, stau rezemată de geamul mașinii. Privesc lumea de afară ce pare liniștită și pregătită să profite din plin de o zi caldă de duminică. Ascult trăncănitul radioului ce difuzează iar și iar aceleași melodii, aceleași știri, aceleași expresii. Nu m-am gândit niciodată că voi porni la un drum atât de lung, atât de anevoios, dar iată-mă acum pe cale să înfrunt urcușurile și coborâșurile muntelui, să simt oboseala fizică și să mă împrietenesc cu singurătatea...

Și ușor, ușor parcă pășești spre alte tărâmuri, precum Prâslea când a coborât în lumea Zmeilor. Devii neînfricat și mergi cu voinicie pe cărarea singuratică. După trei ore de mers, ajungi chiar la „Fereastra Zmeilor”, unde te pregătești pentru o serioasă încercare parcă ruptă din basme: „Cei trei pași de moarte”. De această dată, toată lumea este tăcută și concentrată la dificila trecere peste cei trei dinți stâncoși care, nu din întâmplare, și-au primit vestitul nume. Acum chiar ești singur, însă plin de elan și adrenalină treci și de acest obstacol. Te miști cu stângăcia unei marionete, te lași condus de EL, de Munte. Încet mai faci un pas... și încă unul, nu te poți gândi la oboseală. Nu există rezolvare pentru așa ceva, nu există cale de întoarcere. Singurul scop de care trebuie să te ții și „cu dinții” este cabana, care este ultimul popas pentru acea zi extenuantă.

Înaintăm ușor către Bâlea, primul nostru popas. Aici ne vom lăsa mașina și vom începe cu adevărat ascensiunea către cel mai înalt vârf al țării, Vârful Moldoveanu. Prima impresie, bineînțeles că te copleșeste. Uiți de existență ta „pământească”. Ai permanenta impresie că ești cât un bob de mazăre. Pur și simplu simți că muntele te apasă, te domină, că viața ta se află din acel moment în „mâinile” lui. Rucsacii sunt pregătiți (umpluți cu ciocolată, apă, fructe confiate, câteva haine de schimb și sacul de dormit) și pornim. La început e greu, primul urcuș este proba supremă. Simți cum cedează atât corpul, cât și psihicul. Te încurajezi singur, cauți motivele pentru care ai pornit la acel drum, te uiți cu regret spre mașină și continui să mergi spre... nicăieri deocamdată. Numeri zilele în gând, te încurajezi din nou, te uiți la ceas și speri din toată inima ca cineva să propună abandonarea. După ce treci de prima urcare, o mare parte din ceea ce a fost greu a trecut. În fața ta se întinde un drum aparent drept și asta îți ridică moralul, iar după ce respiri aerul muntelui și bei câteva guri de apă de izvor, te declari reîncărcat pentru un drum lung. Abia acum sesizezi minunea naturii, acum ai timp să te lași copleșit de tot ceea ce vezi și declari înmărmurit că nici cel mai priceput fotograf nu poate reda ceea ce trăiești sau vezi în acea clipă. Realmente, muntele nu poate fi văzut,

Pe seară ajungem și la cabană, după un drum de șapte ore, două ciocolate, două conserve de pateu și... nu mai țin minte câte bidoane de apă. Din păcate, condițiile de la cabană nu sunt tocmai menite să îți ridice moralul, știind că asta presupunea încă o noapte de stat acolo. Cu toate acestea, dis-de-dimineață, cu „bateriile” reîncărcate și cu burțile pline ne hotărâm că „dacă tot am ajuns până aici, haideți să cucerim și vârful României”. Nu este un drum lung. Doar trei ore dus și încă

trei la întoarcere, însă ultimele 30 de minute de urcare sunt... cruciale. Nu cred că am văzut, sau că mi-am imaginat vreodată o potecă atât de abruptă. Știam că trebuie să urc acea porțiune în jumătate de oră, conform planurilor inițiale, dar privind descurajată în sus, spre vârf, mă încarc cu răbdare și mă resemnez cu gândul că „probabil în două ore voi ajunge”. Uimită îmi dau seama că totuși am reușit să ajung în doar 20 de minute pe creastă și în alte 10 minute chiar pe vârful Moldoveanu, bineînțeles cu genunchii tremurându-mi de oboseală și cu gândul la bucățica de ciocolată pe care o merit, picătura mea de energie. Dar stând sus, deasupra tuturor, îndeplinindu-ți scopul pentru care ai străbătut atâta drum, chiar te simți stăpân peste tot ce te înconjoară. Ești departe de realitatea de „jos”, din oraș; ești departe de existența cotidiană și nu doar fizic, ești complet rupt de viața ta normală. Ești altcineva. Și stând acolo, privind la marea de munți, realizezi că puține lucruri sunt mai de preț decât simpla ta prezență într-un loc atât de... grandios. Întoarcerea la cabană se dovedește a fi mult mai obositoare decât traseul făcut de dimineață. Ne-am epuizat o mare parte din resursele de energie, iar picioarele ne dor într-un mod în care nici dacă stăm jos nu ne simțim prea bine. Cu toate acestea, ajungând la destinație și știind că trebuie să dormim din nou cu 30 de persoane în aceeași cameră ne hotărâm să luăm în considerare și o altă variantă: ca în aceeași zi să coborâm înapoi la lacul Bâlea, la mașină. Și, cu conștiința pe jumătate împăcată, am zis „da” acestei noi provocări.

liniște asurzitoare, sumbră. Nimeni nu mai scotea niciun sunet, fiecare încercând să se concentreze la fiecare pas pe care îl făcea. Nu mă așteptam totuși, ca venirea serii, a întunericului, să mă înspăimânte într-atât. Îmi imaginasem cele trei ore de mers pe întuneric, cu lanterna frontală pe cap, ca pe o aventură palpitantă. Trăind însă acele momente mi-am dat seama că nu este așa de ușor să nu mai vezi marcajele, să nu mai deosebești cărarea de hăul ce se întinde în dreapta sau în stânga ta sau să nu vezi pe ce calci. Încetul cu încetul am ajuns și la destinație. Ultimele 15 minute au părut că nu se mai termină. Vedeam acolo jos luminile cabanei de la Bâlea-Lac, știam că mașina e acolo, ne așteaptă, iar noi galopam, cu ultimele puteri rămase, printre bolovani și stânci, nemaiținând cont de marcajele traseului. Normal că oboseala s-a resimțit câteva zile, însă mulțumirea că am cucerit altitudinea de 2544m va rămâne mereu în amintirea și sufletul meu. Ioana POPESCU, XI A

Așadar, după șase ore deja parcurse de dimineață, ne punem rucsacele în spate și pornim spre un nou traseu ce are să dureze încă șapte ore (dintre care ultimele trei pe întuneric). Abia acum, adevărata luptă se va da între corpul meu și voința mea. Acestea au fost orele în care îmi obligam aproape picioarele să continue, să nu cedeze. Și acum, la fel ca la plecarea de la Bâlea, începutul este cel mai greu, după care, intrându-ți în ritm și obișnuindu-te cu efortul începi să te acomodezi cu situația. Cu toate acestea, acum era greu. Simțeam cum genunchii refuză să mă susțină la coborâre, iar mușchii parcă imi strigau: „Oprește-te, nu mai pot! Cedez!”. Nu am putut decât să îi ignor și să îi forțez să continue, altfel nu aș fi ajuns la mașină în acea seară. Atmosfera era mai calmă, nu bătea vântul deloc, Soarele nu se mai vedea, însă totul era cufundat într-o

Puls Evenimente Jurnal de munte Bârcaciu 2011

ca imţim s e n ă ăcut s ne-a f i ş i la ţ to articip as pe p r t ă a s a a i t ocaz lui ne m avu munte a a ă e ţ c e r us arişti ă bucu ai mari. 2 chit tat “Frum milie. M r . o s l i e m v fa încân enţa c olegii ile de într-o , prez gdan!) m -a etrecut st 3 z reună cu c t o n f a c u p A o să mp mult Florin şi B fera serilor rsie, î u e t c r x a e s o ă lace f (felicitări fleţit atmo aceast îmi p u fel Cum upul nostru alde, a îns fie la ă c s r g i r e e rile şi sp aţi în talent , cu acordu cursie x e a a r e la, ar Chita ă. ia Ade e viito l r u a I n d a I b b CH eră la ca VOLS t cu n BILO Aştep easta!” ac asă ca frumo

Trecând peste peisajele frumoase pe care le oferă Munții Făgăraș, peste urcușul care, pentru unii, a durat cam mult, peste zecile de pauze de mâncat covrigi și bomboane, am ajuns la cabana Bârcaciu, aceeași cabană cu scânduri roșii, cu pridvor și bănci de lemn, cu paturi lungi și arcuite de vreme. Îmi era dor de Bârcaciu, de un weekend la Bârcaciu. Și partea bună era că weekendul de abia începuse. Seara ne-am împărțit în camere și după ce am mâncat, ne-am luat chitara și foile cu versuri și neam pus pe cântat. Ziua de sâmbătă a început în forță: ne-am luat ceva mâncare, ne-am echipat și am pornit spre lacul Avrig. Am mers ceva pe jos, am avut ocazia să fim cu capul în nori la propriu, chiar îngropați în nori (și, ca să vă dezamăgesc, în nor e la fel ca într-o ceață oarecare). Norul ca norul, dar afinele? Ei, am mâncat atâtea afine încât aveam buzele mov (și nu eram singura în situația asta). Lacul Avrig nu e mare, dar îți oferă o stare de liniște deosebită. Ne-am cățărat puțin pe creastă, apoi neam despărțit: o parte s-au întors la Bârcaciu, restul am plecat spre vârful Scara (cota 2306) și de acolo la cabana Negoiu. Pe drum prin pădure ne-a prins noaptea. Ar fi trebuit să ne fie teamă de noapte? Să ne temem de urs? Nu, căci l-am speriat cântând. E superbă pădurea

noaptea, dar cel mai frumos a fost când am văzut focul de tabără la care ne așteptau ceilalți. Și ce merge mai bine la un foc de tabără decât i o chitară și niște cântece? Înghesuindu-ne unii în t. alții, plimbându-ne acordurile printre nebuni de alb, te umbre, păduri nebune, copilițe fără minte, nopți de unul singur, flori de colț, amintiri cu haiduci și câte de și mai câte, ne-am simțit foarte bine. Duminică dimineața ne-am împachetat VIII lucrurile și am pornit la cabana Poiana Neamțului, unde ne aștepta autocarul. Bineînțeles, nu înainte de a ne lua rămas bun de la Bârcaciu și de a ne face pozele de grup. Sper că v-am convins că a merge pe munte înseamnă mai mult decât a obosi urcând, a-ți raționa c mâncarea, a cânta niște cântecele oarecare. A lângă fo e munte p s u s .» te c p o merge pe munte înseamnă a trăi la maxim fiecare a r no o no ai avut n-ai trăit au că ns parte din natură, de la crestele abrupte, până la cele mai r ă “«Dacă n tâ t n-ai fos onate ă d c e r ă f n mici floricele, însemnă a te bucura de viață alături de ii m d lo Înse unei me rima atât de le a i r u p s x prieteni care îți devin, inevitabil, frați, înseamnă a simți r două ve Bârcaciu pot e nţii Făgăraş. nt cum u a a s n M e a r metamorfoza propriului corp. Când zic „metamorfoză” b in te a t E in la C avu admira chitară itor am a e im e d u d i r ă a u n mă refer la acea stare excepțională în care, în ciuda d â ate pe acor rşit de săptăm posibilit r munţi, de a t a it il â c f a s faptului că nu ai mai mâncat de cinci ore și mergi în i) acesto ă ne-a f bine ce care ne frumoas rea cuvântulu tele 5 ore de a l e u r m e e r c continuu tot de atâtea, nu îți este foame, nu simți că te u V e toată pu e bine cunosc a ne bucura d u că în ( a d e ţe tr e d leșini, ci din contră: te simți din ce în ce mai puternic. E frumus ceva mai mult anta la foc si ent, pen c impedim parţim între uimitoare energia pe care ți-o dă natura, e uimitor ce a a r n e ie u d e , t tr s u u r o c o îm if mereu D remea nu ar f m fi învatat să rele de mate), spunea v a o , i, poate face trupul nostru îmbâcsit de atâta oraș și ii ş la n tu ţi te o T aţa rie ot». at noi p cât suntem înv r «trebuie să p înstelat. e r c i f civilizație când te afli pe munte. e a d am do oricum e avem (altfel arte de pot», ci p i a m m e c u v n a Așa am redescoperit anul acesta Bârcaciu. Cabana noi ceea ca nu există « ă mai t erăm s la p f s a i i a rămas aceeași, doar noi ne-am schimbat în aceste trei f ş , am ru im, Do na, XI B a m o u I lţ a u r d M zile. n ătoare!” Ă Ruxa asemăn OMAN P ii s r MILOI u c x e Mădălina Mihaela, XI A

Puls Evenimente

“The supreme reality of our time is… the vulnerability of our planet!” (John F. Kennedy)

De abia a început școala... Suntem boboci în Șaguna, deci suntem gata pentru orice provocare, mereu pregatiți să ne unim forțele pentru a face lucruri deosebite, înarmați cu entuziasm, creativitate și multă poftă de viață. Profilul de științe ale naturii ne dezvăluie deja câteva pasiuni. Iubim natura, o respectăm, ne dorim s-o protejăm și împreună cu domnul diriginte Mircea Tănăsescu ne-am hotărât să spunem “DA” mișcării de ecologizare din cadrul unui proiect educativ de mare amploare, ”Luna curățeniei”, la care participă toate liceele brașovene, a cărui temă este educarea tinerilor în problemele ecologice și care se desfășoară în perioada 1 august 2011- 31 iulie 2012. Ca de obicei stăm foarte bine cu teoria, însă

când ne vedem cu sacii menajeri, greblele și lopețile în mână, zâmbetul larg pare să pălească ușor. A pune în practică ceea ce neam propus nu mai pare atât de simplu. Ne-am împărțit în echipe și am început să ne distribuim sarcinile. Unii, mai cu entuziasm, altii, verificându-și frecvent ceasul, ne-am apucat de treabă. Aproape fără să ne dăm seama, terenul nostru de sport era curat, iar sacii se umpluseră până la refuz, pe lângă asta, ușor, ușor începeam să ne cunoaștem, să socializăm, să punem bazele unei clase unite. Văzând cât de ușor și plăcut este sa dai o mână de ajutor, neam mutat în parcul de lânga liceu, pe care îl frecventăm mereu cu atâta placere. Am realizat în scurt timp că nu este nici pe departe atăt de curat pe cât ne-am fi dorit să fie, așa că ne-am apucat de lucru. La final, am pus sacii plini la un loc, i-am fotografiat, simțind parcă un strop de mândrie încolțindu-ne în suflete. Era munca noastră de câteva ore imortalizată în acele poze. Am urmat apoi noi, bobocii-eco din a IX-a E, să fim fotografiati pe terenul proaspăt curățat.Cu zambete largi, figuri de învingători sau priviri contemplative (“De mâine am să fiu un adolescent-eco!“), am fost cu toții acolo pentru poza finală de grup, în care ni sa alăturat și domnul diriginte, completându-se astfel echipa. Ne-am bucura să se alăture acestui proiect cât mai mulți elevi și profesori, să fim împreună pentru un oraș, apoi o țară și în definitiv o planetă mai curată!

“With one little action the chain reaction will never stop!”

ROMAN Alexandra, a IX-a E

După cum toți bine știu, luna trecută Brașovul a fost gazda unuia dintre cele mai importante evenimente muzicale românești, Romanian Music Awards. Un lucru interesant pe care l-am aflat ulterior a fost că o elevă a colegiului nostru a dansat pe scenă pentru o formație cunoscută, și anume DeepCentral.

DeepCentral, pe care i-a cerut unei cunoștinte de-ale mele, iar aceasta m-a ales și pe mine. Apoi a urmat să învăț coregrafia. Toate acestea s-au petrecut în mai puțin de o săptămână.

Numele ei este Alexandra Zaharie sau Zăză pentru prieteni și țin să menționez că mi-a plăcut prezența ei și starea ce combina uimire și încântare atunci când i-am spus că doresc să îi iau un interviu.

A: Pentru mine a fost o experiență reușită, iar în culise eram foarte entuziasmată. Nu am fost atentă la ce se întâmpla pe scenă, dar când m-am uitat la filmări acasă am rămas puțin surpinsă de cât de mult playback s-a făcut.

Diana Fătu (reporter): Când ai început să dansezi?

D: Dar tot evenimentul? Cum ți s-a părut?

D: Da… din punctul Alexandra Zaharie: Am acesta de vedere am auzit că au început să dansez de mică. Am existat multe divergențe. Și în participat la niște cursuri de continuare, ai alte proiecte la dans timp de un an și jumătate, care lucrezi? unde am învățat diferite stiluri ca valsul, samba, salsa, însă de doi ani dansez în trupa de A: Chiar acum învăț coregrafia pentru un dans cu dans a lui Viorel Gheorghe Toma, la Centrul Cultural care voi apărea în videoclipul unei fete ce va urma să se Reduta. lanseze pe piața muzicală românească. D: Ce înseamnă dansul pentru tine?

D: În final, ți-ai dori o carieră în dans?

A: Pff… destul de greu de spus, dar cred că este ca A: Desigur, dacă aș putea de ce nu? În orice caz, în o a doua natură pentru mine. Este modul prin care îmi mass-media începutul trebuie să se bazeze pe voluntariat pot exprima anumite stări folosindu-mă de această artă a pentru diferite evenimente până când ești observat și se coregrafiei și a dansului. poate investi în tine și talentul tău. D: Cum ai ajuns să dansezi la RMA?

D: Foarte bine. Eu îți urez multă baftă în contiA: În mare parte totul s-a bazat pe faptul că Emil nuare și cât mai multe reușite. Rengle avea nevoie de încă 4 dansatori pentru A: Mulțumesc și sper să fie așa. FĂTU Diana, clasa a X-a C

Puls Evenimente

Muzeul Casa Mureşenilor alți elevi ai liceului, pe care ȋi cunoşteam ȋnsă numai din vedere. A fost o zi interesantă, ȋn care am interacționat cu oameni diferiți, dar care au un obiectiv comun, voluntariatul. De ce ar trebui să fim voluntari? Pentru că avem dorința de a-i ajuta pe cei din jurul nostru dezinteresat, pentru că facem ȋn fiecare moment multe lucruri pentru noi, dar puține sau deloc pentru ceilalți .Iar dacă am putea invoca timpul ca un impediment major, am fi uimiți să aflăm că multi dintre voluntari au un loc stabil de muncă, aşadar multe alte responsabilităţi de îndeplinit.

În luna octombrie a avut loc pentru prima dată ȋn oraşul nostru un “târg” de voluntariat, un eveniment la care multe din organizaţiile nonguvernamentale şi-au prezentat ofertele menite să atragă de partea lor cât mai mulţi voluntari. Printre organizațiile participante s-au numărat Asociația Colors, Hospice Casa Speranței, Caritas, International Award for Young People.

Am putea ȋncerca să nu trecem nepăsători pe lângă cei care ne ȋnconjoară şi să ȋncercăm să facem ceva, chiar dacă ne-am putea găsi multe scuze pentru a evita acest lucru. În orice caz, voluntariatul este o acţiune individuală, iar scopul unui asemenea eveniment este unul informativ, eforturile colaterale pentru realizarea lui fiind demne de apreciat.

Împreună cu un grup de colegi, am participat entuziaşti la acest proiect ce urmăreşte să promoveze voluntariatul ȋn rândul tinerilor. Eram reprezentanţi ai Asociației Colors, aşa că ne-a preocupat promovarea acestei organizaţii, care de altfel a inițiat ȋntregul eveniment, ocupându-ne cu distribuirea informaţilor ȋn rândul participanţilor. Deşi m-am aflat ȋn poziția de organizator, nu m-am putut abţine să nu aflu câte ceva despre toate organizaţiile participate şi am fost surprinsă să văd prin mulţimea de oameni din

Oana SPĂTARU, XI A

Cu toţii îl cunoaştem pe domnul Kosa de la xeroxul de vizavi, însă probabil mai puţini ştiu ce idee extraordinară i-a venit dumnealui pentru a refolosi deşeurile de hârtie generată de această activitate. Domnul Kosa reciclează hârtia rezultată ca rebut din activitatea de fotocopiere, transformând-o în brichete pentru centrală. Procedeul de reciclare este relativ simplu, deşi necesită o perioadă mai îndelungată de uscare, însă odată uscate, brichetele ard foarte bine.

aproximativ 1,5 kg, iar după ce se usucă are în jur de Pentru că în luna 500 de grame. Aceasta octombrie a fost rândul arde cam jumătate de oră, iar reziduurile sunt foarte fine; clasei noastre, a XI-a E, rămâne foarte puţin la urmă (2-3 % cenuşă). alături de doamna A.A. Înainte să descoperiţi această metodă, ce făceaţi profesoară Andreea Bell, cu hârtia folosită? să ne implicăm în proiec- A.K. Hârtia era dată la reciclat, însă într-o zi i-am surtul de ecologizare “Luna prins pe cei de la salubritate punând-o laolaltă cu gunoiul curăţeniei”, ne-am gândit menajer, deşi este prevăzută o reciclare selectivă. Acesta că ar fi interesant să le a fost şi principalul punct de plecare pentru documenarătăm şi colegilor noştri tarea mea. din alte şcoli ce înseamnă să “practici” ecologia, A.A. Cât de rentabil este întreg procesul? simplu, discret, eficient. A.K. Nu vă pot spune acest lucru decât la primăvară, Prin urmare, am dat o fugă deoarece este primul an. Momentan, am la uscat câteva peste drum şi i-am luat un sute de bucăţi, după care se va scurt interviu domnului putea vedea rentabiKosa, pe care l-am rugat să ne explice acest procedeu litatea acestui ingenios de refolosire a hârtiei. proces. A.A. Cum v-a venit această idee ? A.K. În urma unei documentări pe Internet, am descoperit acest nou mod de reciclare a hârtiei. Este un procedeu frecvent întâlnit pe diferite site-uri, unde am găsit informaţii legate atât de recuperarea hârtiei, cât şi de brichetarea acesteia şi recuperarea prin ardere. A.A. Ce presupune de fapt acest proces?

Ce ziceţi? Nu-i A.K. Întreg procesul cuprinde mai multe etape: se ia hâr- aşa că sună intia şi se toacă (pe lângă hârtie poate fi introdus şi plastic teresant? până la aproximativ 10% sau rumeguş) ca mai apoi să fie înmuiată în apă. Am realizat şi o presă manuală, unde hârtia înmuiată este presată şi brichetată. După aceea, brichetele se pun la uscat, unde se lasă în jur de două săptămâni, după care pot fi puse pe foc. O brichetă are Antonia-Ioana ALEXANDRU, XI E Roxana-Maria BUTA, XI E

Puls Evenimente Actualitate

Faza regioanală pe Transilvania a concursului de „Clujul a reunit din nou vechii prieteni (și totodată debate, s-a desfășurat în acest an la Cluj, și a avut ca rivali) din lumea debate-ului transilvănean, de data moțiuni. aceasta cu ocazia etapei regionale de dezbateri din 2011. Adrenalina meciurilor de dezbateri și distracția care a  Acest Parlament crede că Occidentul ar trebui urmat după ele au fost elementele cheie ale acestei regionale, un mix desăvârșit cu care Clujul ne-a obișnuit întotsă susțină Primăvara Arabă;  Acest Parlament crede că sistemul de asigurări deauna. Experiențele deosebite acumulate de-a lungul de sănătate din România ar trebui să fie priva- competiției au fost însă dublate de data aceasta și de o lecție importantă de viață. Întotdeauna verifică cerința tizat. înainte să rezolvi o problemă.” (Duță Sonia, XI F) Cum era vacanță și era greu să ne adunăm de pe „Timpul trece și echipele clubului AS Debate înunde eram împrăștiați, pregătirile propriu-zise au început cep să se acomodeze cu competițiile de dezbateri acadecu o săptămână înainte de competiție (timp care, ghiciți mice. Ultimul concurs la care am participat a fost cel de ce?! Nu a fost suficient!) Buuun. Toate bune și regionale, desfășurat la Cluj. Am avut parte de clipe frumoase, ne-am îmbarcat în mașină și am pornit spre plăcute, întrucât la concursurile anterioare, legasem câteCluj, unde am descoperit că am interpretat greșit a doua va prietenii care s-au menținut și reactualizat și la moțiune, ceea ce a însemnat că în toiul nopții a trebuit să această competiție. Echipele împotriva cărora am jucat, rearanjăm cazurile. A doua zi, la ora 10:00, a început ne-au oferit meciuri de calitate, din care am avut cu toții primul meci de debate la fază Regională din viața câte ceva de învățat. Nu am fost tristă în privința faptului noastră. Deși nu ne-am calificat la faza națională, am că nu am obținut calificarea la faza națională. Experiența avut foarte multe de învățat de la adversarii noștri și ne- trăită și bagajul de cunoștințe acumulat au compensat am făcut noi prieteni. Lumea debate-ului este cu ade- pentru mine orice victorie. În cele din urmă, dezbatem vărat o lume plină de surprize, întâmplări amuzante și deoarece ne place să ne susținem părerile și să avem un prieteni. cuvânt de spus. Câștigul este doar un plus, care vine Echipele participante au fost următoarele: odată cu timpul, antrenamentul și expe1. Iulia Niță (XI F), Antonia Sencovici (XI F), riența.” (Sencovici Antonia, XI F) Cristian Baleca (XI D) ; Dacă vă tentează o „ceartă cu stil” și dacă doriți să 2. Anca Stănescu (XI F), Sonia Duță (XI F), Io- scăpați de timiditatea de a vorbi în public, vă așteptăm ana Chiva (XI F) ; luni, de la ora 15:00, în P3.  Iată și câteva impresii: Ioana CHIVA, XI F

“Democraţia este o iluzie în România.” a reprezentat moţiunea unei dezbateri desfăşurată în librăria Okian, luni, 26. 09. 2011, la ora 16:00, a clubului de dezbateri şagunist AS Debate. Dar întâi de toate… Cine e AS Debate? Păi, pentru cei ce nu au auzit, este clubul de dezbateri al liceului nostru. Credeţi-mă, este un loc unde toată lumea discută, râde, se distrează şi munceşte în acelaşi timp. În cadrul unei ore de debate, oră care se ţine lunea de la 15:00 (asta aşa… pentru că se aşteaptă doritori), se vorbeşte individual în faţa celorlalţi timp de câteva minute, se joacă meciuri între membri, plus alte activităţi care să te pregătească pentru a fi un bun orator. Şi revenind la meciul din 26… s-a desfăşurat între ei, echipele (guvernul şi opoziţia) fiind formate din câte trei fete şi juriul din cei trei băieţi fericiţi ai clubului. În mare parte, guvernul a fost foarte vehement în ceea ce privea argumentele sale şi cu spiritul de războinic aprins, dar opoziţia a reuşit să desfiinţeze guvernul şi să

îşi prezinte propriul caz foarte bine. Datorită atitudinii puţin agresive şi gesticulaţiei excesive a unor membri ai echipelor, meciul a fost foarte amuzant de privit, dar şi foarte interesant de ascultat cazul fiecăruia. Guvernul s-a legat mult de faptul că în România democraţia s-a instaurat pe o bază comunistă: la conducere există multe personalităţi care au condus şi în perioada de dinaintea revoluţiei, printre care corupţia e pe lista zilnică a fiecăruia. Opoziţia a contracarat argumentele guvernului spunând că, de fapt şi de drept, poporul a fost cel care i-a ales în continuare, iar România nu s-ar mai fi aflat în UE dacă nu eram o ţară democratică. În final, câştigătorii desemnaţi de juriu au fost membrii opoziţiei. Felicitări lor, dar desigur, şi fetelor din guvern care s-au ţinut tari pe poziţii. Rămâneţi pe aproape să aflaţi când va avea loc un meci demonstrativ de dezbateri în sala festivă a liceului nostru!

FĂTU Diana, clasa a X-a C

Puls Evenimente De pe la boboci adunate Și a început școala... Cu mult entuziasm în noi, ne -am adunat de prin colțișoare ale lumii, de pe margini de paturi încă somnoroși, cu visele încă agațate de gene am alergat(sau nu, după preferință) aici. Ca în fiecare

an clopoțelul a sunat și pentru noi bobocii , devenind șaguniști, împrăștiați prin bănci, zumzăind prin pauze, roind prin curtea școlii voioși și optimiști. Cam așa sună răspunsurile unor proaspeți boboci șaguniști:

Buun, presupun că pentru tine a existat un motiv întemeiat și riguros analizat, la care ai meditate zile și nopți înainte să adormi, ce te-a determinat să vii la Șaguna; nu ai dat cu banul, ai scris hotărâtă Șaguna la începutul listei, apăsând cu multă convingere fiecare literă, așa-i ? De ce? Iordache

You're right ;). Şaguna a fost singura variantă pe care am acceptat-o. Ştiu că sună ciudat, dar pentru mine alt liceu nu mai există. Pe lângă renumele liceului şi oportunităţile pe care le oferă în viitor, auzisem că elevii se simt foarte bine aici şi că au parte de 4 ani extraordinari. Câţiva prieteni care deja erau elevi ai acestui liceu îmi povesteau despre profesori, colegi, excursii, activităţi şi în general despre viaţa de şagunist. Îmi plăceau mult poveştile lor şi a venit un moment în care am realizat că vreau să trăiesc şi eu experieţele povestite.

Andreea, IX D

2. Vei fi intrebată de multe ori ce-ți propui pentru viitor, așa că fă-ți încălzirea de pe acum și răspunde-ne și nouă. Veronica

Clipa, IX D

Viitorul este mereu imprevizibil, însă sunt foarte curioasă ce surprize îmi rezervă zi de zi. Îmi propun mereu să dau tot ce este mai bun din mine şi să mă ridic mereu la nivelul aşteptărilor. De asemenea, sper să mă pot implica în cât mai multe activităţi, să acumulez cunoştiinte noi şi nu în ultimul rând să mă formez ca om. Iordache Andreea, IX D

Am o obsesie, ca sa zic asa, pentru Franța și mai ales pentru Paris. Mi-am anunțat deja părinții ca după terminarea liceului vreau să studiez și apoi să mă stabilesc acolo. Mi-ar plăcea să lucrez în domeniul relațiilor internaționale sau în domeniul farmaciei. Dar mai e mult timp în care aceste opțiuni se pot schimba radical. Referitor la cei 4 ani în spiritul șagunist care mă așteaptă, nu mi-am propus ceva clar; las viața să mă surprindă ;).

3. Pe mine înainte de a intra aici m-au speriat diverși indivizi(ce serios sună, nu?) cum că profesorii sunt un fel de monstruleți îmbufnați dar nu-i așa că sunt niște omuleți chiar simpatici și glumeți? Ce crezi? Ioana Belcin, IX E

Da!!! Categoric! Dar, să fiu sinceră, profii de care îmi era cel mai frică s-au dovedit a fi cei mai simpatici. (Notele lor nu stiu cât de ,,simpatice" vor fi).

Veronica Clipa, IX D

Consider că toți profesorii împărtășesc un țel comun: acela de a ne transmite cunoștințele lor și de a ne ajuta să evoluăm. Fiecare are modul său de a ne învăța, însă niciunul nu este rău intenționat.

4. Toată lumea laudă Șaguna pentru activitățile extrașcolare deosebite care se desfășoară în fiecare an (spre exemplu corul, fanfara și multe altele). Curiozitatea m-a împins și pe mine să gust puțin din dulceața lor (ca tot veni vorba de dulceață, ce dulceață vă place?:) ). Tu ce părere ai?

Gridean Bianca IX C

Îmi place dulceața de căpșuni. Cât despre activitățile extrașcolare... aah pentru cor nu am voce, clar! Totuși, am auzit că participă la concursuri și așa, deci… Și fanfara sună FOARTE interesant numai că nu știu să cânt la vreun instrument.

Puls Evenimente De pe la boboci adunate 5. Hai să revenim un pic și la scoală și să vedem în ce colțișoare ale învățământului liceal (ce pompos sună) vom face performanță:). Deci mai simplu la ce olimpiade vrei să participi? (Profesorii pândesc :) ). Ioana Blecin, IX E

Odată, cineva a răspuns la întrebarea "Ai vreun prieten?" cu următoarea afirmaţie "Cele două mari iubiri ale mele sunt fizica şi matematica". Eu, însă, voi înlocui cele două ştiinţe cu biologia şi chimia (plus ştiinţa "intergalactică" a voleiului).

6. Ai aflat deja despre cum vei mirosi a oțet și despre lucrurile ciudate și interesante ce se vor petrece la Comandă? Haide nu o să fie chiar așa de rău, doar puțină sperietură înainte de o petrecere minunată! (acum o să ne răspundă bobocii cum a fost; extraordinar bineînțeles, microfoanele au făcut senzație; eu una m-am distrat grozav). Bianca

Da' cum să nu aflu? Doar că interviul sună mai îngrozitor Gridean, IX E decât botezul. Nu a fost chiar aşa. Și botezul... abia aştept. Eu personal nu cred că va fi NAŞPA. (oare trebuia să zic asta?). Și nici nu am auzit lucruri rele, ci doar " vă vor arunca, vă pun acolo nişte piedici, vă stropesc şi apoi mâncaree)’’. (Impresii înaintea botezului :)).

Veronica Clipa, IX D

Am auzit de lucrurile ce se vor petrece la Comandă și sunt încântată de această tradiție unică și deosebită. Aștept cu nerăbdare să particip și să îmi cunosc mai bine noii colegi.

P.S: Nu mă pot abține să nu spun că unii băieți boboci (nu e frumos să spun că toți) sunt tare, tare leneși și nu ne-au dat nici măcar un răspuns la vreo întrebare (nimeni nu se supără așa-i ?:)). Cristina BĂTRÂNU și Crina PENTIUC, IX C

Încă din prima săptămână de școală, domnul diriginte a venit să ne spună că noi, clasa a X-a A, o să organizăm botezul. Chiar dacă ne-a spus că or să fie multe lucruri de făcut, că va trebui să ne gândim cum să îi impresionăm pe boboci, aceștia știind doar, ce se întâmplă în fiecare an, nu l-am crezut. Nu aveau nici cea mai vagă idee că noi ne vom gândi la jocul „Bobocul familist” sau că cei care au participat la Miss și Mister vor avea o probă de dans. Când am propus în clasă jocuri pentru botez, a fost o listă destul de lungă, dar când am împărțit pentru Miss și Mister și jocurile sportive, nu mai păreau atât de multe. Câștigătoare a ieșit perechea din clasa a IX-a D, formată din Diana Pintea și Dragoș Dincă. Ca în fiecare an, fanfara a dat tonul „distracției”, apoi s-a mers pe Drumul Vechi până în Poiana Mică, unde bobocii au fost botezați de nașii lor. Erau toți speriați, probabil pentru că nu știau cum e, dar apoi, toți spuneau că mai vor o dată, că mai vor să meargă la botez și să fie botezați. Fiecare a primit câte o poreclă și câte un suvenir, o amintire de la nași. Am fost chiar surprinsă să-i văd luni la școală pe cei din clasa a IX-a A, purtând medalioanele primite. Parcă totul s-a terminat atât de repede și sunt sigură că toată lumea ar fi vrut să mai stea acolo, în acea atmosferă în care plutea spiritul șagunist. Fiecare șagunist care a fost botezat va fi cu adevărat legat de liceu, prin prezența amintirii, prin faptul că în fiecare an vede o nouă generație la începutul ei, amintindu-și cum a fost când a fost el boboc, cum a fost când nașii l-au aruncat în aer, cum și-a luat o palmă pe spate. Chiar și nașii, care ar trebui să fie persoanele mature, au avut o atitudine copilărească, ascunzând, de fapt, maturizarea lor de-a lungul celor patru ani de liceu. Botezul a fost, este și va rămâne o amintire plăcută în mintea oricărui șagunist. DAN Ana-Maria, X A

Puls Evenimente Eram boboci odată La fiecare început de an școlar stau și mă gândesc

În primul rând pot spune că sunt mândră să fiu

cum era când eram boboci, ce îmi trecea prin minte în boboacă la acest colegiu de renume, care m-a fascinat primele zile de școală, dacă alții se simțeau la fel ca mai ales prin tradiția sa. Botezul mi-a plăcut la nebunie, mine, etc. Ei bine, dacă sunteți atenți o să observați că în de la turnarea vinului până la primirea cadourilor de la proporție de 90% reacțiile sunt cam aceleași în fiecare nași. Bobocia este o etapă interesantă care va rămâne în an. Bineînțeles că vom spune că o generație e mai memoria mea pentru totdeauna.”(Stoia Maria) dezghețată decât alta, că în anul acela sunt mai mulți

“Botezul… pot spune că a ieșit foarte bine,

rockeri și că în anul celălalt sunt mai mulți timzi, dar ca chiar a fost ceva deosebit. Totul a fost foarte bine organprime impresii, bobocii șaguniști nu se prea deosebesc.

izat, iar acest fapt a contribuit la distracția no-

Anul acesta m-am gândit să fur de la bobocii astră.”(Dumitru Rareș) umaniști câteva impresii și să le redau ca atare, spre

“Sincer, în generală mă așteptam ca liceul

amuzamentul și deliciul nostru, al celor deja trecuți de să fie extrem de greu. Pe masură ce săptămânile au etapa bobociei.

trecut, am clasificat profesorii și mi-am descoperit mate-

Clasa a IX-a F, condusă de doamna profesoară riile preferate. Nu mă așteptam să vină un moment în Florina Oțet, este o clasă destul de dezghețată pentru pri- care CHIAR să îmi doresc să învăț! Pe lângă asta, atma lună de școală, și care deja a început să învețe ce în- mosfera este foarte plăcută, iar colegii sunt altfel față de seamnă să fii șagunist. Concluziile lor după trei săptămâ- până acum. Cred că Șaguna (profesorii, etc) a reușit (cel ni de școală sunt următoarele:

puțin până acum) să mă motiveze să vreau să descopăr

clasa mea, și eu, ne-am simțit puțin ciudat în primele zile de școală, mai mult decât atât unora neplăcându-ne absolut deloc atmosfera, că ne-a fost greu să ne obișnuim cu uniforma, că și noi am fost speriați că „o să murim la botez” etc. Toate acestea fac însă parte din viața de boboc, și pe care o să le observați, și voi la generațiile viitoare. Ne bucurăm că botezul a fost “beton”, că ați început să vă formați ca grup, și o să vedeți, sau mai bine zis o să simțiți ce face Șaguna cu voi în următorii ani. Aștept cu nerăbdare, actuali bobocei, să mă întorc peste patru ani în Șaguna, când o să fiți voi cei care botează, și să îmi spuneți atunci în câteva rânduri care este opinia voastră despre liceu; dacă subsolul vi se mai pare îngrozitor, dacă atmosfera din clasă mai e “plouată”, dacă uniforma nu a ajuns o mândrie și dacă nu o să vă fie dor de această “casă” în care v-ați petrecut patru ani din viață. Ioana CHIVA, clasa a XI-a F lucruri noi. ” P.S: “Botezul a fost beton!” (Nitescu Andra) Acestea au fost câteva impresii citate, bineînțeles că ele sunt mult mai numeroase deci dacă doriți detalii vă rugăm să luați legătura cu clasa a IX-a F din “beciul” Colegiului Național “Andrei Șaguna” Sala SII. Citind ceea ce ei au scris acum, miam adus și eu aminte de faptul că și

Vrei să fii redactor la PULS ? Ai sugestii pentru îmbunătățirea revistei ? Trimite-ne materialele și sugestiile tale pe adresa revistei: puls_ziar@yahoo.com

Cerinţe tehnice:

Observaţii:



fontul folosit trebuie să fie Times New Roman



dimensiunea fontului de 12



textele trebuie să fie scrise cu diacritice

Adresa redacției: puls_ziar@yahoo.com



materialele scrise trebuie să fie trimise în .doc sau .docx (Word)



ataşaţi şi câteva poze care să vă ilustreze materialele



precizați numele (cu diacritice) și clasa

Consultant tehnic: Octavian Movilianu (X A)

Comitetul de redacție 

Octavian Movilianu (XI A) - redactor-şef



Bratu Alina (XI A) - redactor



Alexandru Şolot (X A) - tehnoredactor



Blaj Bianca (XI A) - redactor



Ioana Popescu (XI A) - redactor



Anca Zârnoveanu (XI A) - redactor



Silvia Boldeanu (XI A) - redactor



Văduvă Ioana (X C) - redactor