FIŞĂ DE EVALUARE A CURRICULUMULUI ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ Clasa a X-a, liceu tehnologic APROBAT,
AVIZAT,
Consiliul de Administraţie al ISJ Vâlcea şedinţa din data de: 22.09.2015
CLDPS
Instituţia de învăţământ: COLEGIUL ECONOMIC RM. VÂLCEA Denumirea CDL: Metode moderne de prelucrare a cărnii Profil/Domeniu: Resurse naturale si protectia mediului / Industrie alimentară Anul de studiu: clasa a X-a, Anul şcolar: 2015 - 2016 Autorii: Prof. Popescu Corina, Prof. Miroiu Carmen Liliana Unitatea de învăţământ: COLEGIUL ECONOMIC RM. VÂLCEA Partener social: S.C. DIANA S.R.L, S.C. DIANA PROD CRITERII Şl INDICATORI DE EVALUARE DA NU
DA, cu recomandare
II. Respectarea structurii standard a programei prin includerea: Argumentului X Competenţelor specifice X Situaţiilor de învăţare (cel puţin una pentru fiecare X Conţinuturilor X Modalităţilor de evaluare X II. Existenţa unei bibliografii X III. Elemente de calitate Concordanţa cu nevoile de formare identificate la nivel X Conţinutul argumentului * oportunitatea curriculumului în dezvoltare locală X * realismul în raport cu resursele disponibile la nivelul X unităţii de învăţământ şi al agentului economic partener Corelarea competenţelor cu situaţiile de învăţare X Corelarea competenţelor cu conţinuturile X Adecvarea modalităţilor de evaluare la demersul didactic X propus NOTĂ: Pentru a fi acceptat proiectul de programă trebuie să întrunească „DA" la punctele I şi II şi cel puţin 5 „DA" /„DA cu recomandări" la punctul III. Avizul comisiei metodice a ariei curriculare Tehnologii: 29.04.2015 Avizul consiliului de administraţie al şcolii: 7.05.2015
1
Colegiul Economic Rm. Vâlcea Anul școlar 2015 - 2016
CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ
Modulul METODE MODERNE DE PRELUCRARE A CĂRNII Ciclul inferior al liceului - filiera tehnologică Aria curriculară Tehnologii CLASA a X-a LICEU TEHNOLOGIC - CICLUL INFERIOR
Filiera: Tehnologică Profilul: Resurse naturale și protecția mediului Domeniul de pregătire generală: Industrie alimentară
Total ore/an = 3 săptămâni/an x 30 ore/săptămână = 90 de ore/an(CDL) Total ore/an x30 ore saptamana=30 de ore/an(CD) Total:120 ore/an
2
AUTORI: PROF. Popescu Corina PROF. Miroiu Carmen Liliana 1. ARGUMENT În învățământul profesional și tehnic proiectarea curriculumului se subsumează principiilor de proiectare ale curriculumului național, dar este determinată de cele două scopuri fundamentale specifice dezvoltării de curriculum în învățământul profesional și tehnic: 1. Dobândirea, de către absolvenți, a competențelor profesionale necesare pentru adaptarea în prezent și mai ales în viitor la cerințele unei piețe a muncii aflate într-o continuă și rapidă schimbare; 2. Dobândirea, de către absolvenți, a acelor competențe cheie transferabile necesare pentru integrarea socială, ca și pentru integrarea rapidă și succes pe piața muncii. Curriculumul în dezvoltare locală cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare specifice fiecărei unităţi de învăţământ, ofertă realizată în parteneriat cu agenţii economici. Prin această ofertă curriculară se asigură cadrul pentru realizarea unei instruiri care să permită contextul tehnologic oferit de agenţii locali, formarea competenţelor descrise în standardul de pregătire profesională. Oferta curriculară centrată pe aprofundarea competenţelor–cheie şi pe dobândirea competenţelor tehnice generale creează premise favorabile pentru reuşita absolventului: - în plan social, prin: comunicare, gândire; - în plan profesional, prin crearea premiselor pentru o viitoare inserţie pe piaţa muncii. Curriculumul în dezvoltare locală este parcurs în 3 săptămâni de pregătire practică comasată (90 de ore).Conţinuturile corespunzătoare fiecărei competenţe necesită, pe lângă lecţii teoretice şi demonstrative, şi efectuarea de aplicaţii practice cu elevii, în locuri special amenajate, existente în şcoală sau la agenţii economici. Industria alimentară şi a bunurilor reprezintă circa 26 % din valoarea totală a producţiei agricole brute, respectiv 4,6 % din P.I.B.-ul României. Programa pentru modulul „METODE MODERNE DE PRELUCRARE A CĂRNII ” este elaborată în conformitate cu planul-cadru pentru învăţământul preuniversitar, filiera tehnologică a învăţământului liceal, profilul resurse naturale şi protectia mediului, domeniul de pregătire generală INDUSTRIE ALIMENTARĂ, pentru stagiul de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală. Deoarece produsele alimentare constituie o problemă majoră a umanităţii, este necesar să se vină cu sugestii în sprijinul celor abilitaţi cu pregătirea cadrelor de specialitate, să se studieze noi conținuturi. Programa este proiectată pentru 3 săpt. x 5 zile x 6 ore/zi = 90 ore an, stagiul de pregătire practicăcurriculum în dezvoltare locală, profesorul având libertatea de a planifica ore de predare/învăţare, de aplicaţii-experiment, de aplicaţii practice, de formare de priceperi şi deprinderi, precum şi probe de evaluare: orale, scrise, practice. Această ofertă curriculară, asigură cadrul pentru realizarea unei instruiri care să permită, în contextul 3
tehnologic oferit de agenţii economici locali, formarea în totalitate a competenţelor tehnice de specialitate descrise în Standardele de pregătire profesională. Din această perspectivă, predarea disciplinei, la clasa a X-a, se realizează prin învăţământul liceal, de către elevii cuprinşi în această formă de învăţământ, domeniul “Industrie alimentara”, stagiul de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală, pentru care se poate opta în raport cu aspiraţiile, nevoile, dorinţele, interesele, preferinţele şi posibilităţile fiecăruia şi tendinţele agenţilor economici. O astfel de abordare urmăreşte direcţionarea activităţii elevilor nu pe asimilarea mecanică a unor noţiuni şi concepte, ci pe dezvoltarea de capacităţi, priceperi, deprinderi, aptitudini, preferinţe culinare sănătoase care să conducă la formarea de competenţe în ceea ce priveşte alimentaţia. Drept rezultat, prin studiul disciplinei, elevii vor fi capabili să realizeze observaţii, experimente, investigaţii, formulări de ipoteze şi concluzii, să rezolve situaţii-problemă, să proiecteze soluţii şi aplicaţii practice, să asimileze cunoştinţe, să-şi formeze priceperi, deprinderi în vederea obţinerii preparatelor cu grad redus de complexitate, să demonstreze că sunt capabil să ia decizii cu privire la organizarea locului de muncă şi să îşi compare nivelul de pregătire cu cerinţele locului de muncă, a lucrului în echipă în vederea obţinerii preparatelor şi a rezolvării de probleme în vederea îmbunătăţirii propriei performanţe, pentru a se realiza cu succes tranziţia elevilor de la şcoală la locul de muncă. În proiectarea prezentei programe s-au avut în vedere cerinţele unui învăţământ modern, competitiv, precum şi realizările obţinute în învăţământul european. S-a mai luat în considerare faptul că MODULUL „METODE MODERNE DE PRELUCRARE A CĂRNII”, fiind disciplină integrată în stagiul de pregătire practică- curriculum în dezvoltare locală, are menirea de a trasa următoarele obiective specifice : folosirea unui limbaj simplu, accesibil, a unor termeni tehnici de specialitate; formarea unei culturi de specialitate în domeniul industriei alimentare; formarea unei culturi ecologice, care să conducă la un comportament ecologic; pregătirea şcolară temeinică pentru integrarea în viaţa activă a colectivitatii; formarea unor obiceiuri, a unor produse alimentare sănătoase; asimilarea cunoştinţelor, formarea deprinderilor, a priceperilor în vederea obţinerii produselor ; dezvoltarea spiritului de observaţie, de creativitate, de inventivitate; asocierea materiilor prime şi respectarea reţetelor de fabricaţie; respectarea normelor, a regulilor de igienă care se impun.
4
2. STRUCTURA Standardele de Pregătire Profesională cuprind trei categorii de unităţi de competenţă: unităţi de competenţă cheie – au scopul de a forma o forţă de muncă eficientă, adaptabilă şi transferabilă; unităţi de competenţă tehnică generale – se formează pe un ciclu, sau grad ridicat de generalitate şi complexitate în domeniu, dând posibilitatea flexibilităţii în calificările ulterioare; unităţi de competenţă tehnice specializate – oferă posibilitatea formării de abilităţi specifice calificării. Necesitatea accentuării laturii formative a procesului de învăţământ a condus la proiectarea unui curriculum centrat pe competenţe. O astfel de abordare urmăreşte centrarea activităţii elevilor nu pe asimilare mecanică a unor noţiuni şi concepte, ci pe dezvoltarea de capacităţi, priceperi, deprinderi şi atitudini, care să ducă la formarea de competenţe. Conţinuturile tematice sunt elaborate pe baza criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate corespunzătoare competenţelor individuale ce trebuie formate, preluate din Standardul de Pregătire Profesională. Calificările de „Tehnician în industria alimentară” sau „Tehnician analize produse alimentare” aparţine sectorului terţiar al economiei naţionale, sector care cunoaşte o continuă ascensiune şi care oferă posibilităţi largi de integrare a forţei de muncă. Calificările implică şi ridicarea nivelului calitativ al pregătirii profesionale prin dobândirea de noi competenţe (gândire critică, conduită civică, flexibilitate, lucrul în echipă etc.) alături de cele tradiţionale. Prin calificare se oferă: posibilitatea de a dobândi o gamă variată de competenţe în domeniu; lărgirea gamei de abilităţi prin selectarea studii de specialitate, în concordanţă cu opţiunea elevilor privind cariera; lărgirea gamei de abilităţi menite să furnizeze flexibilitate ocupaţională şi mobilitate; dobândirea de abilităţi cheie, care să permită accesul mai rapid pe piaţa muncii. Competenţele care urmează a fi dobândite au fost stabilite prin consultarea partenerilor sociali. Pentru calificările precizate, pregătirea de bază și generală în domeniu se realizează pe baza dezvoltării următoarelor competenţe: 1. Competenţele cheie, fiind transferabile, sunt comune tuturor celor 16 domenii de calificare; 2. Competenţele tehnice generale oferă pregătirea tehnică generală pentru domeniu Industria alimentară, dând posibilitatea flexibilităţii în calificările ulterioare;
5
3. Competenţele tehnice specializate – dezvoltă abilităţi specifice calificării. Competenţe tehnice specializate – dezvoltă abilităţi specifice calificării, cum sunt: „verificarea calităţii produselor”, „respectarea operaţiilor tehnologice de pregătire a produselor”, „respectarea normelor de igienă şi de securitate a muncii”. În clasa a X-a , pregătirea în domeniul are ca finalitate dobândirea unor abilităţi generale domeniului, pregătirea de specialitate pentru desăvârşirea calificării, continuându-se prin modulele de specialitate, din clasa a XI-a și a XII-a. Scopul programei - pregătirea forţei de muncă la nivelul standardelor europene; - dobândirea abilităţilor şi cunoştinţelor necesare integrării pe piaţa muncii în vederea obţinerii performanţei; - pregătirea pentru lucrul în echipă; Unitatea/unităţile de competenţe/rezultate ale învăţării la care se referă modulul UNITĂŢI DE COMPETENŢE CHEIE: - Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă - Tranziţia de la şcoală la locul de muncă - Lucrul în echipă „Lucrul in echipa” C1. Îşi precizează poziţia într-o echipă de lucru pe baza activităţilor desfăşurate; C2. Îşi asumă rolurile care îi revin în echipă; C3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor; „Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă” C1. Obţine informaţii despre cerinţele locului de muncă; C2. Se încadrează în cerinţele locului de muncă; C3. Descrie structura unei organizaţii din domeniul profesional; „Tranziția de la şcoală la locul de muncă ” C1. Îşi evaluează nivelul de pregătire în raport cu cerinţele unui loc de muncă; C2. Îşi asumă responsabilitatea faţă de sarcina primită; C3. Se instruieşte continuu în vederea îmbunătăţirii propriei performanţe; C4. Manifestă mobilitate ocupaţională faţă de schimbările de pe piaţa muncii. Precizări privind abordarea curriculum-ului: Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe abilităţi cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării programei a stat Standardul de Pregătire Profesională, care are următoarea structură: ▪ Unitatea de competenţă; ▪ Nivelul; ▪ Probe de evaluare ▪ Competenţe; 6
▪
Criterii de performanţă;
▪ Condiţii de aplicabilitate; ▪ Valoarea creditului; Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o are formarea abilităţilor cheie în pregătirea pentru integrarea la locul de muncă în realizarea tranziţiei de la şcoală la locul de muncă, dezvoltarea personală în vederea realizării performanţei şi lucrul în echipă. Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode în care activitatea didactică este centrată pe elev. Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţelor specifice. Curriculum-ul se va utiliza împreună cu Standardul de Pregătire Profesională (S.P.P.): 1. noua orientare care a stat la baza elaborării este formarea competenţelor individuale; Conţinuturile tematice stau la baza formării competenţei; 2. la baza elaborării curriculum-ului stau competenţele individuale care se regăsesc în S.P.P., competenţe care vor fi supuse evaluării finale în cadrul acestui modul; 3. conţinuturile tematice din tabelul de corelare nu reprezintă succesiunea logică de parcurgere a conţinuturilor. Această succesiune este precizată la sugestii metodologice; 4. conţinuturile tematice sunt elaborate pe baza criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate corespunzătoare competenţelor individuale formate, preluate din S.P.P. LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ RELEVANTE PENTRU MODUL Lucrul în echipă Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă Tranziţia de la şcoală la locul de muncă TABEL DE CORELARE A UNITĂŢII DE COMPETENŢĂ CU CRITERIILE DE PERFORMANȚĂ Nr. crt. 1.
Unitate de competenţă Lucrul in echipă
Competenţe 1. Identifică sarcinile şi resursele necesare pentru atingerea obiectivelor
Criterii de performanţă a) Îşi precizeazã poziţia într-o echipã de lucru pe baza activitãţilor desfãşurate; b) Îşi asumã rolurile care îi revin în echipã; c) Colaboreazã cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor;
7
2. Îşi asumă rolurile care îi revin în echipă
3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor 2.
Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă
1 . Obţine informaţii despre cerinţele locului de muncă
2. Se încadrează în cerinţele locului de muncă
3. Descrie structura unei organizaţii din domeniul profesional 3.
Tranziţia de la şcoală la locul de muncă
1. Își evalueazã nivelul de pregãtire în raport cu cerințele unui loc de muncã
2. Își asumã responsabilitatea fațã de sarcina primitã
3. Se instruiește continuu în vederea îmbunãtãțirii propriei performanțe
4. Manifestã mobilitate ocupaționalã fațã de schimbãrile de pe piața muncii
a) Perceperea poziției individuale fațã de ceilalți, b) Asumarea atitudinilor constructive în grup, c) Efectuarea unor acțiuni inițiate în grup; d) Asumarea rezultatelor de echipã; a) Recunoașterea competenței membrilor echipei b) Corelarea propriilor sarcini cu cele ale echipei c) Manifestarea spiritului de întrajutorare a) Identificarea surselor de informare. b) Selectarea informaţiilor în funcţie de cerinţele locului de muncă. c) Compararea abilităţilor dobândite cu cerinţele locului de muncă. a) Respectarea timplui alocat programului de lucru b) Îndeplinirea sarcinii de lucru. c) Respectarea regulamentului de ordine interioară. a) Identificarea funcţiilor unor servicii şi departamente din cadrul organizaţiei. b) Recunoaşterea nivelului ierarhic. c) Precizarea propriei poziţii în cadrul ierarhiei. a) Dezvoltã o atitudine pozitivã de tipul “pot face la locul de muncã” b) Rãspunde solicitãrilor pentru activitãți suplimentare c) Semnaleazã apariția unor situații neprevãzute. a) Respectarea cerințelor din sarcina primitã b) Acceptarea responsabilitãților în cadrul echipei c) Încadrarea în cerințe de timp și calitate a) Obținerea de informatii despre noutãțile de la locul de muncã b) Selectarea informațiilor privind necesitatea auto-instruirii c) Luarea unor decizii pentru îmbunãtãtirea propriei performanțe a) Obținerea informațiilor despre ocupațiile posibile in domeniul de pregãtire b) Selectarea ofertelor de locuri de muncã conform pregãtirii dobândite c) Formularea unor opțiuni profesionale cu asistențã de specialitate 8
3. CONŢINUTURI TABEL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR Unităţi de competenţă 8. Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă
Competenţe individuale 8.1 Obţine informaţii despre cerinţele locului de muncă
8.2 Se încadrează în cerinţele locului de muncă
8.3 Descrie structura unei organizaţii din domeniul profesional
8.4 Manifestă disponibilitate faţă de sarcinile de lucru
Conţinuturi tematice - Surse de informare despre cerinţele locului de muncă în industria cărnii: pliante, broşuri, mass-media, publicaţii de specialitate, Internet. - Cerinţe ale locului de muncă în industria cărnii:: program de lucru, regulament de odine interioară, activităţile desfăşurate la locul de muncă, instrucţiuni de utilizare a utilajelor din dotare. - Abilităţi necesare locului de muncă în industria cărnii: executare de operaţii simple, rutiniere sub supraveghere şi îndrumare, lucru în echipă, comunicare, igiena şi securitatea muncii. - Programul de lucru: ora de începere, pauze, oră de terminare a programului de lucru, ore de lucru efectiv. - Sarcini de lucru în industria cărnii: operaţii şi procese de rutină sub supraveghere şi îndrumare. - Respectarea regulamentului de ordine interioară: drepturi, obligaţii, sancţiuni, recompense. - Departamente ale organizaţiei: resurse umane, contabilitate producţie, manager, secretariat, marketing, salarizare. - Niveluri ierarhice: niveluri de calificare din sectorul de activitate unde se încadrează. - Poziţia proprie în cadrul ierarhiei: de colaborare cu membrii echipei, de comunicare activă cu superiorii - Atitudine pozitivă faţă de sarcinile de lucru din industria cărnii: receptivitate la sarcină, receptivitate la lucrul în colectiv, flexibilitate. - Disponibilitate faţă de activităţi suplimentare în industria cărnii,: program prelungit, sprijin în cadrul echipei, alte operaţii solicitate. - Semnalarea unor situaţii neprevăzute în industria cărni: defecţiuni de utilaje sau echipamente, disfuncţionalităţi la locul de muncă.
9
9. Tranziţia de la şcoală la locul de muncă
9.1 Îşi evaluează nivelul de pregătire în raport cu cerinţele unui loc de muncă
9.2 Îşi asumă responsabilitatea faţă de sarcina primită
9.3 Se instruieşte continuu în vederea îmbunătăţirii propriei performanţe
9.4 Manifestă mobilitate ocupaţională faţă de schimbările de pe piaţa muncii
Competențe specifice
- Cerinţele locului de muncă în industria cărnii: organizare şi distribuire de sarcini, igienă şi securitatea muncii, relaţii de muncă. - Compararea abilităţilor sociale şi tehnice dobândite, cu cerinţele locului de muncă în industria cărnii. - Solicitarea instruirii suplimentare în industria cărnii: în cazul sarcinilor modificate sau adăugate, a utilizării de echipamente şi utilaje noi. - Cerinţe ale sarcinii primite: fişa postului, instrucţiuni de exploatare a utilajelor pentru operaţii simple din industria cărnii, dispoziţii ale organizatorului de proces. - Acceptarea responsabilităţilor în cadrul echipei: de îndeplinire a sarcinii primite în cadrul echipei, relaţii de colaborare. - Încadrarea în cerinţe de timp şi de calitate: norme interne de îndeplinire a sarcinilor de lucru din industria cărnii: sisteme de asigurare a calităţii. - Obţinerea de informaţii din industria de prelucrare a cărnii: despre noutăţile de la locul de muncă din surse: informale (şefi, colegi de echipă), aviziere, mentor. - Selectarea informaţiilor privind necesitatea autoinstruirii: din observaţii şi recomandări ale grupului de lucru, din dispoziţii ale organizatorului de proces. - Decizii pentru îmbunătăţirea propriei performanţe: studiu individual, participare la programe de formare continuă, învăţare informală. - Informaţii despre ocupaţiile posibile în industria cărnii: din surse de informare precum: COR, profiluri ocupaţionale, structura calificărilor, centre de formare, agenţii specializate. - Selectarea ofertelor de locuri de muncă în industria alimentară cărnii: conform pregătirii dobândite: din oferta agenţilor economici, aviziere, agenţii specializate. - Formularea opţiunilor profesionale apelând la consilierea individuală (asistenţă psihoprofesională).
Exemple de situații de învățare 10
Norme de protecţia muncii şi igienă specifice industriei cărnii
Transarea carcaselor de bovine si porcine – modalități de realizare a tranșării
Dezosarea cărnii tranșate de bovine și porcine
Alesul cărnii pe calități
Selectarea și pregătirea materilor auxiliare
Pregătirea semifabricatelor pentru obținerea preparatelor din carne (șrot și bradt)
Pregătirea semifabricatelor pentru obținerea specialităților
Respectă Legislaţia pentru sănătatea şi securitatea în muncă; Respectă Instructajul privind siguranţa şi protecţia muncii - instruirea personalului; Respectă Normele de securitate şi igienă la locul de muncă; Utilizează echipamentului de lucru şi protecţie; Efectuează igienizarea în unitățile de industria cărnii. Efectueaza transarea carcaselor pentru industrie, export, consum colectiv, individual; Utilizează cuțite; Deservește linia aeriană, benzi de transport și tranșare: alimentarea, execuția, repartizarea porțiunilor anatomice tranșate în funcție de destinație; Aplică normele de igienă si protecție a muncii; Efectuează dezosarea cărnii tranșate; Utilizează ustensile specifice dezosarii: cuțite, mese de lucru , tavi, masate, căruciore, dispozitive de dezosare mecanică a cărnii; Aplică normele de igienă si protecția muncii; Efectuează alesul cărnii de bovine si porcine; Utilizează ustensilele specifice alesului: cuțite, mese pentru ales, tăvi, granduri de colectare pe calități; Aplică normele de igienă si protecția muncii; Recepționează si depozitează materiile auxiliare; Dozează materiile auxiliare necesare; Efectuează operații specifice de pregătire a materiilor auxiliare; Deservesc utilajele: roboți pentru măcinare și amestecare, instalații de filtrare, cântărire, malaxare; Aplică normele de igienă si protecția muncii; Calculează necesarul de materii prime și auxiliare conform rețetelor de fabricație pentru obținerea semifabricatelor; Alege și taie carnea în bucăți; Pregătește amestecurile de sărare; Execută operațiile de pregătire a șrotului. Cântărește carnea aleasă și slănina conform rețetelor de fabricație; Deservesc utilajele: volful și mașina de tăiat slănină, cuterul; Aplică normele de igienă și protecția muncii. Selectează carnea tranșată, dezosată din regiunile anatomice; Fasonează piele de franjuri, țesut conjunctiv și gras cu cuțitul; Pregătesc materiile pentru sărare; Deservesc mașina de injectat, malaxorul, bazinele
11
Prepară compoziția pentru preparatele din carne Realizează umplerea - legarea (clipsarea membranelor)
Realizează fasonarea, legarea semifabricatelor pentru specialități Realizarea tratamentului termic al preparatelor din carne Urmărirea parametrilor tehnologici ai fiecărei operații tehnologice
de sărare; Leagă semifabricatele cu sfoară; Pregătesc compoziția conform instrucțiunilor tehnologice de fabricare a sortimentelor grupei; Pregătesc membranele pentru umplere; Încarcă manual si mecanic șprițul; Leagă, răsucesc și așează produsele pe bețe; Igienizează șprițul de umplere; Realizează dezosarea, fasonarea, formarea, legarea conform specificațiilor tehnice; Aplică normele de igienă si protecția muncii; Realizează fierberea după instrucțiuni; Realizează afumarea si răcirea; Depozitează produsele; Urmăresc parametrii tehnologici la fiecare operație; Identifică eventualele defecțiunii ale instalațiilor, utilajelor și aparatelor de măsură si control.
La curriculum-ul sunt alocate 90 ore de instruire practică. Orele se efectuează de către profesorul de specialitate tehnică. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de fapt reprezintă suportul planificării calendaristice. Nr. TEMA crt. 1. Norme de protecţia muncii şi igienă specifice industriei cărnii 2. Tranșarea carcaselor de bovine si porcine – modalități de realizare a tranșării 3. Dezosarea cărnii tranșate de bovine și porcine 4. Alesul cărnii pe calități 5. Selectarea și pregătirea materiilor auxiliare 6. Pregătirea semifabricatelor pentru obținerea preparatelor din carne ( șrot și bradt ) 7. Pregătirea semifabricatelor pentru obținerea specialităților 8. Prepară compoziția pentru preparatele din carne 9. Realizează umplerea-legarea ( clipsarea membranelor ) 10. Realizează fasonarea, legarea semifabricatelor pentru specialități 11. Realizarea tratamentului termic al preparatelor din carne 12. Urmărirea parametrilor tehnologici ai fiecărei operații tehnologice TOTAL
Nr. ore alocate 6 6 12 6 6 6 6 6 12 12 6 6 90
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcolară. 4. MODALITĂŢI DE EVALUARE În vederea centrării învăţării pe elev şi pentru asigurarea formării competenţelor prevăzute de 12
Standardul de pregătire profesională, se recomandă utilizarea unor metode active/interactive (ex. învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, studiu de caz, învăţarea prin cooperare, simularea, brainstorming, jocul de rol, exerciţiul, observaţia dirijată), realizarea de lucrări practice etc. În acest fel, elevii dobândesc competenţe noi: gândire critică, capacitate de adaptare la situaţii noi, lucrul în echipă, învăţarea continuă. Profesorul are rol de facilitator, comunicator, colaborator, implicând activ pe cel ce învaţă. Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor prevăzute de programele şcolare, la orele din cadrul modulului se recomandă utilizarea unor metode şi instrumente ca: observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare), tema de lucru concepută în vederea evaluării, proba practică, autoevaluarea, baterii de teste formate din itemi variaţi care urmăresc atingerea competenţelor din Standardul de pregătire profesională. Probele de evaluare se referă în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate a acestora preluate integral din Standardul de pregătire profesională. Formarea competentelor se poate realize prin utilizarea celor mai adecvate metode de predareînvăţare, în care activitatea didactică este centrată pe elev. Metode ca: studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, imaginaţia şi creativitatea elevilor, având o eficienţă maximă în procesul de învăţare. Se pot utiliza atât modelele clasice de evaluare, cât şi metode alternative de evaluare: observarea sistematică, investigaţia, proiectul, portofoliul elevului, autoevaluarea. Autoevaluarea este una din metodele care capătă o extindere tot mai mare datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi îşi motivează propunerile. Ca metode de evaluare recomandăm: Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fişe de observare; Investigaţia; Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare. Metoda exerciţiilor practice( exerciţii şi lucrări practice) Expoziţii tematice cu lucrări practice/ produse realizate de elevi care vor fi în acelaşi timp şi mijloace puternice de stimulare a activităţii acestora. Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie Referate Investigaţia Tema de lucru – în clasă sau acasă Chestionarul 13
Fişe de autoevaluare Lucrări practice/ Proiectare de produse Teste cu diferite tipuri de itemi Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor. Proiectul prin care se evaluează metodele de lucru , utilizarea corespunzătoare a materialelor și echipamentelor , acuratețea tehnică , modul de organizare a ideilor si materialelor intr-un raport. Poate fi realizat individual sau de către un grup de elevi . Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă. Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. 5 . MIJLOACE/ DOTĂRI NECESARE; SUGESTII METODOLOGICE Prezenta programă este concepută într-o maniera flexibilă, care permite profesorului libertatea de opţiune în modul de abordare şi efectuare a stagiului de pregătire practică, pentru tipul de activităţi şi metodele selectate în vederea atingerii competenţelor propuse. Prin urmare profesorul are libertatea: să-şi aleagă singur succesiunea capitolelor sau a temelor, astfel încât să asigure în final parcurgerea integrală a materiei şi realizarea competenţelor propuse; să-şi construiască demersul didactic în cadrul fiecărei teme, în aşa fel încât să cuprindă activităţi, metode şi stiluri variate, adecvate formării competenţelor, a priceperilor şi deprinderilor, în vederea obţinerii preparatelor cu grad redus de complexitate; să-şi repartizeze conţinuturile pe ore, respectând următoarele cerinţe: parcurgerea integrală a materiei şi realizarea competenţelor stabilite; accentuarea aspectelor tematice specifice pentru anumite specializări; să realizeze în cadrul orelor studiul aprofundat al unor teme de organizare a unităţilor cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie, prin utilizarea experimentului, a investigaţiei, a aplicaţiilor practice.
14
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activitați de învățare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învățare ale fiecărui elev. Acestea visează următoarele aspecte: Aplicarea metodelor centrate pe elev, abordarea tuturor tipurilor de învățare (auditiv, vizual și practic) pentru transformarea elevului în coparticipant la propria instruire și educație. Îmbinarea și o alternanță sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (observația proprie, exercițiul pesonal, lucrul individual) cu activități ce solicită efortul colectiv (de echipă de grup). Folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoașterii prin recurgere la modele concrete. Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învățării.
6. BIBLIOGRAFIE 1. Banu C. – Manualul inginerului - vol.II, EdituraTehnică, Bucureşti, 1999; 2. Banu C.- Tehnologia cărnii și subproduselor – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983; 3. Banu, C. – Îndrumător în tehnologia produselor în carne Ed. Tehnică, București, 1985; 4. Costache B., Dogaru V. - Cartea muncitorului din industria carnii, Editura Tehnica, Bucureşti, 1975; 5. Ilie C.S. s.a. - Mediul concurențial al afacerii, Editura Tehnică, Bucureşti, 2007; 6. Milcu V, Nichita M.L. – Manual pentru cultura de specialitate – Industria alimentară clasa a IX-a, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004; 7. Pavel O., Otel I., Ionescu R. - Utilajul si tehnologia prelucrării cărnii şi laptelui, Manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1985; 8 . *** Standard de Pregătire Profesională – nivel 2 calificare: Preparator produse din carne si pește. Varianta revizuită – 2005; 9. Instrucțiuni tehnologice de abator și preparate din carne.
15