Revista „NOVA DIDACT”, Nr. 1, Martie 2010 by Alex DB

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN VÂLCEA

Anul I

Nr. 1

Revistă de informare, opinie și cercetare pedagogică

Editura Nova Didact 2010

Redacția și administrația DIRECTOR: PROF. CORNELIA PAPUZU

SECRETAR: VARINIA DUMITRANA

ADMINISTRATOR FINANCIAR: EC. DANIELA TUFEANU

CORECTURĂ: PROF. VALERIA ȘANDRU PROF. ANA-MARIA TUDORAN BIBL. GEORGETA PURANU

TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ: INF. ALEXANDRU CONSTANTIN DĂSCĂLETE-BURTEA

GRAFICĂ COMPUTERIZATĂ: INF. ALEXANDRU CONSTANTIN DĂSCĂLETE-BURTEA

LAYOUT: INF. ALEXANDRU CONSTANTIN DĂSCĂLETE-BURTEA

COPERTĂ: INF. ALEXANDRU CONSTANTIN DĂSCĂLETE-BURTEA

TIPARIRE: CASA CORPULUI DIDACTIC VÂLCEA

ADRESA REDACȚIEI:

Bulevardul Nicolae Bălcescu Nr. 30, et. 2 Râmnicu Vâlcea

WEB:

www.valcea.ccd.edu.ro

E-MAIL:

ccdvalcea@yahoo.com Revista apare lunar, fiind editată și tipărită de Casa Corpului Didactic Vâlcea

ISBN-10 973-87975-3-5 ISBN-13 978-973-87975-3-6

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Cuprins 1. Pentru dascălii care trebuie mereu să învețe PROF. PAPUZU CORNELIA

PROF. ENE ANA GABRIELA

PROF. OCHESCU MARIA

PROF. SAVU NICOLIȚA

2. Managementul - ştiinţă a conducerii 3. Evaluarea şi notarea prin tehnica standardelor de performanţă 4. Componentele curriculumului național 5. Motivaţia pentru cariera didactică PROF. CRISTINA GORAN PROF. MĂDĂLINA LIŢOIU

10 10

PROF. JIPESCU ANA PROF. ANTONE MONICA

12 12

PROF. ANGHEL CRISTIANA MARIA

SECRETAR ANGHEL DANIELA-CARMEN

PROF. METODIST ŞANDRU VALERIA

BIBL. PURANU GEORGETA

INSTIT. TUDORAN ANA-MARIA

PROF. GEORGESCU MARIA

ADMIN. FIN. FULGESCU LUMINITA

ÎNV. ANICESCU ELENA

ÎNV. ONOGEA MIOARA

ÎNV. MĂGUREANU CONSTANTIN

PROF. TRAŞCĂ CRISTINA

PROF. ANGHEL DACIANA

PROF. CHELĂRESCU MARINELA PROF. ASPRICIOIU LIANA

33 33

6. Aspecte didactice privind sistemele axiomatice rolul lor în predarea geometriei 7. Importanţa fructelor pentru o viaţă sănătoasă 8. Funcţiile secretariatului modern

9. Incluziune socială, eficiență managerială şi calitate în educaţie 10. Managementul de bibliotecă

11. Stima de sine şi succesul în carieră 12. Cum să comunicăm eficient cu adolescenții

13. Contabilitatea instituţiilor publice componentă a contabilităţii generale şi îndeosebi a contabilităţii publice 14. Teste de evaluare finală

15. Importanţa relaţiei elev-elev în educaţia comunicării 16. Însuşiri necesare unui bun educator 17. Salvaţi planeta

18. Contribuţii la cunoaşterea florei din regiunea celor trei izvoare ale Latoriţei 19. Cristale lichide

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

20. “Mărţişorul, un gând, un dar, o faptă...” EDUC. ANGHEL VIOLETA

PROF. TOMESCU ELENA

PROF. DOCUMENTARIST STATIE DANIELA

GLIGORE VALENTINA

PROF. STROESCU LAURA

INSTIT. GHERGHINA-TUDOR DORU INSTIT. GHERGHINA-TUDOR AURORA

40 40

ÎNV. AVRAM DUMITRU

PROF. SAVU ADRIAN

PROF. MODRESCU ION

INST. FRUNZĂ GABRIELA

PROF. BOLOGA CRISTIANA

ÎNV. LUPU GHEORGHE

ÎNV. TUDOSE VALERIA

21. Pubertatea şi adolescenţa, perioada stabilirii identităţii de sine

22. Biblioteca – centru de informare, consiliere, orientare şcolară şi profesională a tinerilor 23. Un vis împlinit

24. Modalităţi de realizare a educaţiei religioase 25. Poluarea – fenomen negativ contemporan cu grave implicaţii ecologice 26. Să învățăm… prin joc

27. Educaţia fizică şi importanţa acestei discipline în cadrul curriculum-ului naţional 28. Triunghiuri speciale

29. Creșterea eficienței comunicării didactice prin folosirea metodelor interactive de predare 30. Matematica în aplicaţii software 31. Tema pentru acasă între necesitate și corvoadă 32. Sprijinindu-i pe cei care sprijină 33. Realizarea

unui

forum

nivelul şcolii vizând combaterea violenţei

ÎNV. STOENESCU MARIA

ÎNV. BECȘENESCU ELENA

PROF. SLĂTINEANU DANIELA

ÎNV. DUMITRIU CONSTANTINA

ÎNV. STĂNESCU GABRIELA

ÎNV. LUPU VERONICA

EDUC. DEACONU ELENA

34. Inteligența. Aspecte ale inteligenței 35. Devianța şi integrarea socială 36. Studiu de caz

37. Studiu de caz – rolul învăţătorului în rezolvarea unui conflict în clasă 38. Educaţia între tradiţie şi modernitate-educaţia centrată pe elev 39. Activităţile artistico - plastice mijloc de stimulare a creativităţii

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

TORIAL ED I

Pentru dascălii care trebuie mereu să învețe

facultății și care doar îl ajută în desfășurarea uncim mult, nu mai avem timp, suntem unei activități profesionale. Fără o educație ocupați. Sunt realități cu care ne confruntăm și pe permanentă, o educație de-a lungul vieții și o care nu le putem nega, chiar dacă am vrea. Însă, în formare profesională continuă reală, nu ne putem lupta cu realitatea putem pierde sau putem câștiga. dezvolta capacitatea de a aplica, combina, transfera Dar, înainte de toate suntem dascăli adevărați cunoștințe și deprinderi în situații de muncă diversă . care totdeauna vor găsi soluții, spre deosebire de Profesorul zilelor noastre trebuie să fie o ceilalți care găsesc, de cele mai multe ori, scuze. persoană deschisă spre nou, dornică de cunoaștere, Știm cu toții că entuziasmul și perseverența dispusă în orice moment să învețe ceva nou, să pot face dintr-o persoană mediocră o personalitate, descopere. iar indiferența și inerția pot transforma o Doar educația, în sensul larg, este cheia de a persoană cu calități, într-un om mediocru. nu ne pierde obișnuința de a gândi, de a înțelege și de Profesorii trebuie să fie pregătiți să facă a învăța pe parcursul întregii vieți! față noilor programe școlare, în schimbare, ținând cont de domeniul educațional social și cultural, prin educație permanentă, educație de-a lungul vieții, formare profesională continuă. PROF. PAPUZU CORNELIA Odată ajuns la catedră, profesorul nu trebuie să Director Casa Corpului Didactic Vâlcea aștepte să se formeze din punct de vedere profesional numai că îi este impus acest lucru de legislație sau de un inspector și nici nu trebuie să aștepte doar promovarea unor examene (definitivat,gradul II,gradul I). Un profesor incapabil să se formeze pe sine nu va avea rezultate spectaculoase în activitatea sa. Profesorii ar trebui să fie nu numai mentorii elevilor, dar și formatori pentru ei înșiși. Ei trebuie să aibă competențe care să genereze calitatea în sistem, să dispună de capacitatea de a proiecta activitățile astfel încât să obțină performanțe proactive sau optimizeze continuu resursele umane. Încă mai există profesori care rămân doar cu formarea inițială, adică aceea primită în timpul NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 5 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Managementul - ştiinţă a conducerii PROF. ENE ANA GABRIELA Inspector Școlar General - ISJ Vâlcea

reocupările pentru a asigura un caracter raţional activităţilor umane au existat din trecutul îndepărtat, dar managementul ca ştiinţă a conducerii a început să se cristalizeze abia în secolul al XIX-lea, dezvoltându-se şi perfecţionându-se în secolul al XXlea. Managementul a apărut, s-a dezvoltat şi perfecţionat cu referire directă la economie, dar treptat s-a impus în toate domeniile activităţii umane: politică, învăţământ, ştiinţă, cultură, etc.¹ Managementul este un termen englezesc de provenienţă franceză. Autorul francez Jean Chevalier, în lucrarea sa ″ Organisation″ susţine că termenul ″management″ este un derivat din cuvântul francez ″manage″ care înseamnă l′orde et le train d′une maison″ adică ″ordinea şi dirijarea unei case″. Etimologic, termenul de management, îşi are de fapt, originile în latinescul ″manus″ (=mână) şi este o substantizare a verbului ″a mânui″ (în italiană ″maneggiare″, în engleză ″to manage″),adică a manevra cu o anumită îndemânare şi prin extensie, a dirija o organizaţie, a coordona grupuri umane. Corespondentul semantic în limba română este ″conducere″. În ultima perioadă termenul de ″conducere″ este tot mai des înlocuit cu cel de management datorită, nu numai, predispoziţiei specialiştilor şi publicului de a completa limba română cu neologisme determinată de tendinţa evidentă de deschidere a statelor spre exterior dar şi pentru că acest termen a căpătat recunoaştere internaţională.1 Managementul are o serie de funcţii care contribuie la asigurarea unor performanţe cât mai ridicate2. Stabilirea obiectivelor unităţii conduse Orice proces de conducere ştiinţifică începe cu delimitarea obiectivelor strategice şi apoi cele tactice. Fixarea obiectivelor, deşi pare o problemă simplă este în realitate una deosebit de complexă care necesită analiza de oportunitate şi fezabilitate a afacerii. Organizarea, ca şi funcţie a managementului permite repartizarea şi implementarea activităţilor pe compartimente şi locuri de muncă într-o structură care să corespundă cât mai bine obiectivelor strategice ale 1 Puiu Alexandru - Management Analize şi studii comparative, Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2007,pag 25 2 Puiu Alexandru – op. cit., pag 33 NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 6

organizaţiei. Resursele umane Alături de resursele materiale, financiare, resursele umane reprezintă un element important în cadrul organizaţiei. Omul este cel care creează, conduce orice activitate. Prin urmare, resursele umane, prin calitatea lor, condiţionează în mod hotărâtor celelalte funcţii ale managementului. Realizarea acestei funcţii manageriale presupune: recrutarea şi selectarea personalului adecvat; motivarea; perfecţionarea angajaţilor; promovarea în funcţii de execuţie şi conducere pe criterii corecte, obiectivitate; sancţionarea dacă situaţia impune acest lucru. Comunicarea Comunicarea ca funcţie a managementului reprezintă procesul care asigură circulaţia corectă a informaţiilor în interiorul unităţii, precum şi în relaţiile acesteia cu mediul extern, în acest din urmă caz urmărindu-se mai ales să se obţină informaţii utile despre unităţile care prezintă interes şi să se difuzeze informaţii cu caracter promoţional despre propria unitate. Prognoză şi planificare Aceasta urmăreşte prognozarea şi planificarea resurselor, precum şi a metodelor şi instrumentelor prin care se va acţiona în vederea realizării obiectivelor propuse, previziunile asupra evoluţiei viitoare a activităţii prin analiza diferiţilor factori şi corelarea lor, precum şi prin examinarea diverselor variante. Decizia Poate cea mai importantă calitate a managementului este decizia. Aceasta presupune fundamentarea deciziei prin studierea şi analiza situaţiei existente, luarea deciziei prin selecţionarea din mai multe variante posibile a celei optime. Calitatea deciziei influenţează activitatea şi celelalte funcţii ale managementului, ea fiind influenţată la rândul său de calităţile managerului: competenţă, discernământ, curaj, clarviziune, etică, etc. Controlul Ca şi funcţie a managementului presupune ansamblul proceselor prin care performanţele organizaţiei, subsistemelor şi componentelor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial în vederea eliminării deficienţelor şi integrării abaterilor pozitive. Schematic, funcţiile managementului pot prezentate astfel:

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Funcţiile managementului

Sursa: Puiu Alexandru – op. cit., pag 37 Concluzionând, putem spune că funcţiile managementului sunt părţi inseparabile ale unui sistem, îmbinarea lor depinzând de: specificul domeniului condus, nivelul dezvoltării forţelor de producţie, modul de organizare a relaţiilor sociale, caracteristicile tehnico – economice ale ramurilor, domeniilor sau întreprinderilor, competenţa managerilor, pregătirea de specialitate şi gradul de civilizaţie al organizaţiilor conduse.

Evaluarea şi notarea prin tehnica standardelor de performanţă PROF. OCHESCU MARIA Inspector Școlar General Adjunct - ISJ Vâlcea

tandardele de performanţă reprezintă ultima treaptă în demersul de specificare şi concretizare a obiectivelor şi criteriilor de evaluare. Ele sunt, de fapt, indicatori nemijlocit observabili, ce pot fi identificaţi în comportamentul elevilor sau în produsele activităţii acestora. Rolul standardelor de performanţă este de a oferi criterii riguroase şi obiective de evaluare şi acordare a notelor sau calificativelor, îndeplinind funcţia unui etalon de evaluare care să producă rezultate comparabile, relativ standardizate, la evaluări diferite sau la evaluări efectuate de persoane diferite. În raport cu obiectivele de evaluare, standardele de performanţă desemnează corespondenţele empirice ale capacităţilor şi NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

competenţelor specificate prin obiective, având rolul de a indica modul concret în care o capacitate sau o competenţă se manifestă în activităţi reale şi anume în acele activităţi care sunt condiţionate, implică sau constituie o practicare a capacităţilor şi competenţelor respective. Rezultă că: 1. standardele de performanţă nu au o semnificaţie de sine stătătoare, ci dobândesc relevanţă şi calitatea de criterii de evaluare numai prin raportare la un cadru de referinţă mai larg şi numai în măsura în care reflectă corect capacităţile şi competenţele pe care le concretizează; 2. standardele de performanţă nu desemnează comportamente sau performanţe izolate sau declanşate în mod artificial, ci comportamente şi performanţe combinate şi înlănţuite, puse în acţiune în mod „natural” prin desfăşurarea de către elevi a unor activităţi care solicită comportamentele şi performanţele respective. Standardele de performanţă sunt, prin urmare, o descriere a activităţilor pe care elevii sunt capabili să le realizeze ca semn că posedă capacitatea ce condiţionează activităţile respective. Referitor la demersul de construire a standardelor de performanţă, el este în bună măsură similar procedurilor de operaţionalizare a obiectivelor educaţionale. Ca şi obiectivele operaţionale, standardele de performanţă sunt expresii concrete, observabile ale rezultatelor învăţării, ceea ce face ca între obiectivele educaţionale şi standarde de performanţă să existe o strânsă legătură. De altfel, în măsura în care sunt semnificative şi corect definite, obiectivele pot fi convertite direct în criterii de acceptare a performanţelor, ele pot îndeplini şi funcţia de standarde de performanţă pentru evaluare. Cu toate acestea, standardele de performanţă nu trebuie confundate cu obiectivele educaţionale. În timp ce obiectivele educaţionale sunt predictori de performanţă, adică anticipări ale rezultatelor învăţării menite să orienteze procesul de învăţământ în desfăşurarea lui, standardele de performanţă sunt repere de evaluare a rezultatelor efective ale învăţării, aşa cum se manifestă acestea în activităţi concrete pe care elevii le pot realiza după desfăşurarea procesului de învăţământ. Pentru ca standardele de performanţă săşi îndeplinească rolul lor de criterii semnificative de evaluare, foarte importantă este integrarea performanţelor definite într-un sistem de capacităţi şi conţinuturi corelat curriculumului pe baza căruia se desfăşoară procesul de învăţământ. De aceea, introducerea standardelor de performanţă, ca standarde de evaluare, este concepută ca una dintre modalităţile de aplicare a curriculum-ului naţional şi 7 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

una din căile prin care se verifică gradul în care acesta este realizat sau realizabil. O problemă importantă şi destul de dificilă a construirii standardelor de performanţă este diferenţierea nivelurilor de performanţă pentru aceeaşi capacitate, astfel încât să devină posibilă punerea în relaţie a fiecărui nivel cu nota sau calificativul corespunzător. Pentru rezolvarea acestei probleme se poate opta, în funcţie de specificul performanţelor, pentru următoarele soluţii: • diferitele niveluri de performanţă sunt puse în evidenţă prin intermediul aceleiaşi activităţi (sau aceluiaşi produs), dar prin adăugarea (scăderea) unor condiţii suplimentare care fac ca activitatea să fie mai complexă şi mai dificilă (sau mai simplă şi mai facilă); • fiecare nivel de performanţă este pus în evidenţă printr-o activitate specifică, pentru nivelurile reduse activităţi simple („enunţă”, „identifică”, „recunoaşte” etc.), pentru nivelurile înalte - activităţi complexe („diferenţiază”, „elaborează”, „interpretează” etc.). În sistemul de evaluare prin calificative, cu un număr redus de trepte (3-5), prima soluţie este cea mai potrivită şi relativ uşor de aplicat întrucât nu sunt necesare diferenţieri foarte exacte. Pentru sistemele de evaluare prin note, cu un număr mare de trepte (7-10), va fi probabil necesară o soluţie combinată, întrucât este destul de dificil de găsit o aceeaşi activitate care să perniţă niveluri foarte distanţate de realizare fără ca însăşi natura activităţii să se schimbe. Este evident că între o performanţă de nota 5 şi una de nota 10 are loc nu numai o schimbare de nivel dar şi una de ordin calitativ, aşa încât ele nu mai pot fi puse în evidenţă prin intermediul aceleiaşi activităţi. Curriculum-ul Naţional românesc operează cu câteva categorii de obiective: obiectivele ciclurilor curriculare, obiectivele cadru , obiectivele de referinţă. Dacă prima categorie funcţionează, din perspectiva conceptorilor de curriculum, ca standarde curriculare de performanţă, celelalte două categorii reflectă două niveluri de generalitate diferite în cadrul aceleiaşi discipline de studiu, pe parcursul mai multor ani de studiu – obiectivele cadru, şi de la un an la altul, obiectivele de referinţă. Toate acestea vizează „formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei”, precum şi „progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul” (Curriculum National, p. 39). În acest context, obiectivele de evaluare sunt obiectivele care au acel grad de specificitate care permite o măsurare educaţională caracterizată printr-un grad suficient de obiectivitate pentru a fi validă si fidelă, deoarece se realizează pe baza NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 8

aprecierii cu ajutorul unui instrument de evaluare a comportamentului observabil al celui evaluat. La rândul lor, instrumentele de evaluare sunt create pe baza unor obiective cu un grad de specificitate mai ridicat, fiind obiective operaţionalizate care răspund celor 3 întrebări clasice: Ce se evaluează? Cum se evaluează? Cât se evaluează? Obiectivele care stau la baza creării unui instrument de evaluare, indiferent de natura acestuia (standardizat sau creat de profesor; folosit în evaluarea formativă sau sumativă), trebuie să fie clar formulate, în termeni operaţionali astfel încât să reflecte faptul că sunt măsurabile cu eficienţa dorită. Obiectivele sunt un element cheie în construirea instrumentului de evaluare, astfel încât calitatea şi acurateţea operaţionalizării lor sunt esenţiale. Obiectivul de evaluare trebuie să precizeze ce, cum şi cât trebuie să fie capabil să realizeze sau să performeze elevul. Subliniem necesitatea corelării permanente a obiectivelor de evaluare formulate de către profesori în activitatea lor curentă, sau de către cei care proiectează instrumentele de evaluare, cu celelalte categorii de obiective aflate în documentele oficiale.

Componentele curriculumului național PROF. SAVU NICOLIȚA Inspector Școlar de Specialitate - ISJ Vâlcea

urriculumul poate fi definit prin trimitere directă la componentele sale şi interacţiunile dintre acestea: obiectivele specifice unui domeniu (nivel de învăţământ, profil, disciplină şcolară) sau activitate educativă; conţinuturile necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite; condiţiile de realizare (metode, mijloace, activităţi etc.), programarea şi organizarea situaţiilor de instruire şi educare; evaluarea rezultatelor. Componentele curriculumului naţional sunt reprezentate de: planul-cadru de învăţământ, programa şcolară şi manualele şcolare. Planul-cadru de învăţământ reprezintă un document reglator esenţial. Acesta prevede alocarea timpului şcolar pe două direcţii fundamentale: activităţi comune şi obligatorii pentru toţi elevii (trunchi comun) şi activităţi diferenţiate în funcţie de interesele, nevoile şi aptitudinile specifice ale elevilor (curriculum la decizia şcolii). Planurile cadru sunt organizate pe arii curriculare (Limbă şi comunicare; NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Matematică şi Ştiinţe ale naturii; Om şi societate; se proiectează pe baza unui obiectiv interdisciplinar Arte; Educaţie fizică şi Sport; Tehnologii; Consiliere sau transdisciplinar complex, care implică cel puţin şi orientare), în scopul de a încuraja demersurile două discipline care aparţin unor arii curriculare interdisciplinare, de a asigura un echilibru între diferite. ponderea asociată domeniilor şi disciplinelor de Programa şcolară este o componentă a studiu, de a sugera continuitatea procesului didactic Curriculumului naţional, iar elaborarea sa este de-a lungul parcursului şcolar al elevului. orientată în principal de principiul centrării pe elev, Curriculumul nucleu reprezintă expresia prin rolul reglator asociat obiectivelor, respectiv curriculară a trunchiului comun şi constituie unicul competenţelor. Aceasta descrie oferta educaţională sistem de referinţă pentru toate tipurile de evaluare a unei discipline de învăţământ pentru un parcurs externă şcolii şi care va fi consemnat la nivelul şcolar determinat. Structura programelor şcolare standardelor de performanţă. Curriculumul nucleu ilustrează preocuparea pentru unitatea şi interacţiunea este asociat cu numărul minim de ore pentru fiecare componentelor curriculumului. disciplină obligatorie prevăzută în planul-cadru de Programa şcolară este o componentă a Curriculumului învăţământ. naţional, iar elaborarea sa este orientată în principal Curriculumul la decizia şcolii derivă din de principiul centrării pe elev, prin rolul reglator libertatea dată de planurile-cadru de învăţământ asociat obiectivelor, respectiv competenţelor. Aceasta de a decide asupra unui segment al Curriculumului descrie oferta educaţională a unei discipline de naţional, ceea ce are drept urmare stabilirea unor învăţământ pentru un parcurs şcolar determinat. trasee particulare de învăţare ale elevilor. Structura programelor şcolare ilustrează preocuparea Tipurile de CDŞ existente în învăţământul pentru unitatea şi interacţiunea componentelor general includ: curriculumului. • Curriculumul aprofundat, care urmăreşte Structura programei şcolare are următoarele aprofundarea obiectivelor de referinţă ale componente: curriculumului nucleu prin diversificarea şi adaptarea • Obiectivele cadru; se caracterizează printr-un activităţilor de învăţare, în numărul maxim de ore nivel înalt de generalitate şi complexitate, vizând prevăzut în plaja orară a disciplinei respective; formarea unor capacităţi şi atitudini generate de este recomandat în cazul grupurilor de elevi care specificul disciplinei; sunt urmărite de-a lungul mai înregistrează rămâneri în urmă sau care au un ritm multor ani de studiu. mai lent de învăţare, prin raportare la obiectivele • Obiectivele de referinţă vizează progresul în obligatorii din programa şcolară a unei discipline; formarea de capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe etc. • Curriculumul extins, care urmăreşte specifice unei discipline de învăţământ, pe parcursul extinderea obiectivelor şi a conţinuturilor din unui an de studiu. Exemplele de activităţi de învăţare curriculumul nucleu prin noi obiective de referinţă şi propun modalităţi de organizare şi de realizare a unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut demersului didactic cu elevii. în plaja orară a unei discipline; acesta presupune Cele două categorii de obiective definite anterior parcurgerea programei în întregime (inclusiv au fost delimitate în contextul reformei curriculare elementele marcate cu asterisc); se poate opta pentru româneşti şi nu se substituie nici finalităţilor extindere curriculară în cazul elevilor care manifestă educaţionale cu caracter mai general (scopurile şi interes sau aptitudini pentru anumite discipline sau obiectivele pe cicluri curriculare), nici obiectivelor arii curriculare. operaţionale, ca expresie a intenţionalităţii didactice • Opţionale: într-o lecţie. - opţionalul la nivelul disciplinei reprezintă • Conţinuturile reprezintă mijloace prin care o ofertă diferită faţă de cea propusă prin programa se urmăreşte atingerea obiectivelor cadru şi a şcolară; poate fi reprezentat de activităţi, proiecte care obiectivelor de referinţă propuse. nu sunt incluse în programa şcolară sau de o disciplină • Standardele curriculare de performanţă care nu apare în planul-cadru sau la o anumită clasă; reprezintă criterii de evaluare a calităţii procesului - opţionalul la nivelul ariei curriculare presupune de învăţare şi sunt prezentate sub forma unor enunţuri alegerea unei teme care implică cel puţin două sintetice care vizează nivelul de atingere a obiectivelor discipline din aceeaşi arie curriculară; din perspectiva fiecărei discipline de către elevi. Ele reprezintă temei respective se formulează obiective de referinţă, fundamentul pentru elaborarea descriptorilor de derivate din obiectivele cadru ale disciplinelor; performanţă (în învăţământul primar), respectiv a - opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare criteriilor de notare (în învăţământul secundar). NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 9 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Standardele se referă la „un model, un obligativitatea raportării la acestea în evaluarea exemplu de activitate stabilit de către autorităţi sau formativă (continuă, de parcurs). Este adevărat că de către opinia publică, prin consens general”, la standardele de performanţă sunt susceptibile de un „criteriu de luare a deciziilor şi de elaborare a utilizare directă mai ales în situaţiile de evaluare şi judecăţilor de valoare”. Ele desemnează atât modele examene naţionale, situaţii de evaluare externă. Nu sau exemple, cât şi indicatori care să faciliteze e mai puţin adevărat că obiectivele de evaluare după evaluarea unei performanţe în raport cu acestea. parcurgerea unei unităţi de învăţare, de exemplu, Standardele de conţinut, standardele de performanţă trebuie proiectate în perspectiva standardelor de şi standardele privind oportunităţile de învăţare performanţă. Standardele de performanţă trebuie să (opportunity-to–learn standards) constituie se regăsească în toate documentele care orientează întreaga gamă de standarde educaţionale abordate în activitatea de evaluare. literatura de specialitate. Departe de a fi reducţionistă, În ceea ce priveşte forma de exprimare a această clasificare contribuie la delimitarea riguroasă standardelor de performanţă, considerăm că trebuie a conceptelor. să devină unitară, iar cea mai potrivită în opinia Standardele de conţinut sunt definite ca noastră este elaborarea lor mai aproape de obiectivele descrieri ale achiziţiilor fiecărui elev, corespunzătoare de referinţă; astfel, ele ar sugera mai evident disciplinelor din fiecare arie curriculară, pe care comportamentele care ar trebuie să constituie obiectul cadrele didactice trebuie să le aibă în vedere în evaluării. activitatea de predare şi evaluare. Ele se aplică tuturor Curriculum-ul naţional românesc operează în elevilor, indiferent de etnie, de apartenenţa lingvistică prezent cu câteva categorii de obiective: obiectivele sau culturală, atât a celor fără cât şi a celor cu nevoi ciclurilor curriculare; obiectivele cadru; obiectivele educaţionale speciale. de referinţă. Standardele de performanţă răspund Dacă prima categorie funcţionează, din întrebării „la cel nivel trebuie să se situeze aceste perspectiva conceptorilor de curriculum ca standarde achiziţii?” Ele ierarhizează – de regulă – patru curriculare de performanţă, celelalte două categorii nivele de achiziţie a cunoştinţelor şi deprinderilor reflectă două niveluri de generalitate diferite în cadrul elevilor: insuficient, suficient, bine şi foarte bine. aceleiaşi discipline de studiu, pe parcursul mai multor Recomandările asociaţiilor profesionale care ani de studiu (obiectivele cadru), şi de la un an la altul, contribuie la elaborarea standardelor naţionale de (obiectivele de referinţă). Toate vizează formarea performanţă oferă soluţii mai generoase de aplicare unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei”, a acestora în cazul copiilor cu dizabilităţi, cum ar fi precum şi „progresia în achiziţia de competenţe şi de evaluarea progresului şcolar. cunoştinţe de la un an de studiu la altul” (Curriculum Standardele privind oportunităţile de Naţional). învăţare (sau standarde privind contextul educaţional) se referă la calitatea programelor educaţionale, la Motivaţia pentru cariera didactică nivelul de pregătire a cadrelor didactice, la resursele materiale etc. Guvernele din întreaga lume sunt PROF. CRISTINA GORAN mai interesate ca niciodată de starea sistemelor Inspector Școlar de Specialitate - ISJ Vâlcea educaţionale naţionale, pentru că numeroase studii au relevat contribuţia acestora la susţinerea creşterii PROF. MĂDĂLINA LIŢOIU economice; de asemenea, diplomele de absolvire Şcoala cu clasele I-VIII Câinenii Mari sunt vitale în determinarea şanselor de dezvoltare profesională a indivizilor. Deşi standardele de performanţă pentru otivaţia pentru cariera didactică elevi în învăţământul primar sunt lansate de câţiva reprezintă un deziderat al societăţii moderne. Pentru ani, utilizarea lor în evaluare este încă deficitară şi nu a-i putea motiva pe cei cu care lucrezi zi de zi, trebuie este întotdeauna asociată cu utilizarea indicatorilor de să fi tu însuţi motivat. Dar mai sunt oare profesorii evaluare şi elaborarea descriptorilor de performanţă motivaţi? Studii de specialitate arată că pentru a fi corespunzători. Credem că situaţia poate fi explicată motivaţi, profesorii au nevoie de apreciere din partea prin relaţionarea standardelor de performanţă cu elevilor, a părinţilor acestora, a societăţii în general. finalul unui ciclu de învăţământ şi cu evaluarea externă: Realitatea zilelor noastre este însă cu totul alta. cadrele didactice consideră că aceste standarde Prestigiul cadrului didactic, respectul şi aprecierea orientează activitatea didactică curentă, fără a exista socială sunt foarte puţin vizibile, aproape inexistente NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 10 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

în unele cazuri. Vina pentru această degradare a imaginii dascălului în ochii societăţii este împărţită: pe de-o parte, slaba pregătire de specialitatea a unor cadre didactice iar pe de altă parte lipsa de implicare a familiei în educaţia copilului. Pregătirea noastră ca şi profesori constituie un element-cheie al oricărei schimbări în domeniul educaţional. Cel mai bine gândit curriculum sau cele mai bune resurse nu vor avea niciun impact în absenţa formării adecvate a cadrului didactic. Atât formarea iniţială cât şi cea continuă reprezintă piloni ai devenirii noastre profesionale. Atunci când această formare iniţială se confruntă cu probleme semnificative cum ar fi: o pregătire psiho-pedagogică insuficientă a viitorilor profesori, o teoretizare exagerată a cunoştiintelor, lipsa unei monitorizări constante a performanţelor studentului în cadrul practicii pedagogice, etc. consecinţele nu pot fi decât negative. Totuşi, judecând după numărul celor ce intră în sistemul de învăţământ în fiecare an, putem spune că încă există o motivaţie pentru cariera didactică. Aceasta poate fi atât de natură intrinsecă cât şi extrinsecă. Argumente de tipul: meseria de profesor îmi oferă un anumit prestigiu în societate, destul timp liber şi o anumită stabilitate din punct de vedere financiar ţin fără îndoială de o motivaţie extrinsecă, destul de frecventă în societatea noastră. Meseria de profesor implică răspundere şi responsabilitate şi se bazează pe vocaţie. Dascălul de vocaţie este omul care face din plăcere tot ceea ce face, este omul care-şi face datoria, este omul care-şi asumă responsabilitatea efectelor faptelor sale. Motivaţia intrinsecă stă la baza tuturor acţiunilor sale, este dominantă şi determinantă. Dat fiind că nu ne impune nimeni să fim profesori, alegerea noastră trebuie să fie una conştientă şi responsabilă. Conform unor studii de specialitate, cei mai mulţi dintre noi aleg această profesie din următoarele considerente: 1. Factori de natură pragmatică precum: vacanţele lungi, siguranţa locului de muncă dar şi o oarecare uşurinţă în găsirea unui loc de muncă; 2. Factori de natură socială precum: încurajarea progresului societăţii, prestigiul oferit de această profesie; 3. Factori de natură afectivă precum: lucrul cu copiii, plăcerea de a-i vedea crescând sub ochii noştrii, de a ne bucura alături de ei pentru fiecare succes obţinut; 4. Factori de natură extrinsecă precum: influenţa familiei în alegerea profesiei, oportunitatea avansării; 5. Factori de natură personală precum: un profesor ce ne-a marcat existenţa, pasiunea pentru un NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

anumit obiect de studiu. Meseria de profesor este una foarte dificilă, deşi uneori nu toţi cei ce aleg să devină dascăli conştientizează acest lucru. Printre competenţele solicitate le putem enumera pe cele general-umane cum ar fi: echilibrul psihic, însuşiri ale personalităţii ca: empatia, flexibilitatea, simţul umorului, sociabilitatea, răbdarea dar şi experienţa de cunoaştere şi de viaţă sau plăcerea de a comunica. Din punct de vedere profesional, amintim: cultura generală, pregătirea de specialitate, capacitatea de creaţie ştiinţifică, orizontul cultural larg, preocuparea şi capacitatea de perfecţionare psihopedagogică continuă precum şi un înalt profil moral. Competenţele didactice precum măiestria şi tactul pedagogic au un rol deosebit de important şi nu se dobândesc peste noapte. Scăderea motivaţiei pentru meseria de profesor a celor cu adevărat valoroşi creşte riscul de a avea cadre didactice slab profesionalizate. Situaţia actuală este destul de gravă dat fiind că ne învârtim într-un cerc vicios: universităţile produc absolvenţi pe bandă rulantă, acuzând slaba pregătire a acestora dar totuşi permiţându-le să obţină o diplomă şi să profeseze într-un anumit domeniu, cel mai adesea în învăţământ. Astfel, studenţii slab pregătiţi devin profesori slab pregătiţi care la rândul lor vor produce elevi slab pregătiţi. Într-un studiu intitulat „ Teacher Compensation and Career Ladders” publicat încă din 1984, autorii identificau un lucru alarmant pentru viitorul şcolii şi anume faptul că studenţii cei mai bine pregătiţi şi cu aptitutudini de a deveni profesori erau cei mai reticienţi în a alege această profesie datorită salariului mic şi a degradării imaginii profesorului în ochii societăţii. În acest context, doar factorii de natură intrinsecă pot determina intrarea în sistem a celor cu adevărat capabili să facă faţă provocărilor acestei profesii. A fi profesor înseamnă un risc asumat. Să-i înveti pe alţii cum să înveţe este o operă care implică răbdare, nesiguranţă, multe ore de studiu individual, emoţie, empatie, măiestrie, tact pedagogic. Mai mult decât atât, rezultatul muncii unui profesor nu se poate măsura cantitativ şi calitativ, imediat. El stimulează şi întreţine curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întăreşte încrederea în forţele proprii, îi ajută să-şi desăvârşească identitatea. Statutul social al cadrului didactic in societatea contemporană constituie o temă care stârneşte numeroase discuţii şi dezbateri. Toate pornesc de la o abordare comparativă a modului în care el, dascălul, a fost privit în trecut şi este perceput în prezent. Mai putem vorbi, în Romania anului 2010, de existenţa Domnului Trandafir? S-a transformat profesorul 11

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

odată cu societatea? Mitul există dar realitatea este cu totul diferită. În 1996, UNESCO a publicat o carte intitulată „What Makes a Good Teacher?”, în care au fost reunite răspunsurile a 500 de elevi din 50 de ţări de pe tot cuprinsul globului. În ciuda diversităţii culturale extrem de accentuate, răspunsurile elevilor au creionat un portret stereotip al profesorului ideal, cuprinzând câteva trăsături principale: umanism, deschidere spre celălalt, spirit de comunicare şi dragoste faţă de copii şi profesia aleasă. Jacques Delors punctează calităţile cadrului didactic astfel: „Atuul principal al profesorilor îl constituie exemplul pe care-l dau, curiozitatea, spiritul deschis şi tolerant, disponibilitatea de a transmite dragostea de învăţătură şi de a accepta ca afirmaţiile lor să fie puse la îndoială, tăria de a-şi asuma greşelile” pentru ca mai apoi să precizeze un lucru extrem de important: „Când primul profesor pe care-l are un copil sau chiar un adult este slab pregătit şi prea puţin motivat, înseşi temeliile pe care se va clădi toată educaţia viitoare vor fi şubrede”. Un profesor motivat îi va motiva şi pe cei cu care lucrează zi de zi. Atunci când profesorul este slab motivat şi vizibil dezinteresat de activitatea sa la clasă, rezultatele nu pot fi decât dezastruoase. Preocuparea constantă a celor cu putere de decizie ar trebui să fie atragerea şi păstrarea în sistemul educaţional a unei resurse umane de calitate întrucât şcoala reprezintă motorul dezvoltării oricărei societăţi. Nicio reformă nu va avea rezultatele dorite în lipsa unor cadre didactice motivate, receptive, implicate şi conştiente de importanţa profesiei alese pentru viitorul societăţii. Bibliografie: • Adam, S. (2009). Profesia de cadru didactic între reprezentare socială şi vocaţie individuală apărut în Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei, Timisoara, http://www.rcsedu.info • Creţu, D., Nicu, A. (2009). Pedagogie. Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu • Delors, J. (2000). Comoara lăuntrică. Editura Polirom, Iaşi • Rosenholtz, S., Smylie, M. (1984) Teacher Compensation and Career Ladders, The Elementary School Journal, Vol. 85, No 2, pp. 149-166, The University of Chicago Press.

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Aspecte didactice privind sistemele axiomatice rolul lor în predarea geometriei PROF. JIPESCU ANA Inspector Școlar de Specialitate - ISJ Vâlcea PROF. ANTONE MONICA Școala cu clasele I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea

n ultima perioadă, în sistemul de învăţământ românesc, geometria, ca obiect de studiu a beneficiat de modificări spectaculoase. Este vorba de creşterea ponderii raţionamentului deductiv, abstract cu implicaţii majore în formarea tinerei generaţii. Geometria porneşte de la studiul unor figuri concrete (ce exprimă trăsături esenţiale ale realităţii obiective) şi elaborează propoziţii abstracte. Geometria împleteşte organic gândirea concretă cu cea abstractă. Deci are un rol primordial în formarea şi dezvoltarea capacităţii deductive. Problemele metodice care privesc predarea geometriei pot fi concretizate în câteva întrebări şi anume: 1.Predăm geometria axiomatic sau nu? 2.În caz contrar ce alternativă avem şi cum asigurăm nivelul de rigoare logică? 3.Dacă da, ce sistem axiomatic alegem? 4.Într-o axiomatică „dură” („severă”) şi una atenuantă, care este nivelul cel mai potrivit? La aceste întrebări, răspunsurile sunt diferite. Se pare totuşi că un anumit consens s-a stabilit în ceea ce priveşte răspunsul afirmativ la prima întrebare: într-o formă potrivită, în predarea geometriei în special în liceu este necesară şi posibilă o tratare axiomatică. Vom reda în continuare câteva puncte de vedere: a) Predarea axiomatică a geometriei trebuie realizată „concret” . Noţiunile şi relaţiile primare sunt cunoscute cvasiintuitiv, iar tratarea logică, deductivă şi sistematică combinată permanent cu interpretări intuitive alcătuiesc ceea ce am numit mai sus o axiomatică „atenuantă”. b) Începând din clasa a IX –a elevii trebuie să înţeleagă principiul fundamental de constituire a unei teorii axiomatice (mai târziu vor întâlni şi alte exemple de acest fel, în special structurile algebrice şi mulţimea numerelor reale). La început se predau termenii primitivi(noţiuni şi relaţii) care nu se definesc(se presupun cunoscute intuitiv) şi ale căror 12

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

proprietăţi sunt date (precise) în propoziţii numite axiome (care nu se demonstrează) , apoi teoria se construieşte în mod riguros prin procedee logico – deductive. c) Nu este posibilă şi nici necesară construirea unor modele sau a unor construcţii metateoretice. d) Numerele reale şi proprietăţile lor pot fi acceptate fără o axiomatizare riguroasă. Remarcăm că la metoda axiomatică putem deosebi două laturi: una pe care o numim „ constructivă” capabilă să contribuie la edificarea sistematică a unei teorii logico – deductive şi o a doua latură de „fundamentare” în care interesează aspectele metateoretice ale construcţiei teoriei şi problemelor ce intervin după această construcţie. Deci, în problemele metodice ale predării geometriei la nivelul liceului interesează numai latura constructivă a metodei axiomatice, dar pentru a o înţelege şi pentru a o aplica eficient în procesul instructiv – educativ profesorul trebuie să cunoască ambele laturi menţionate a căror unitate constituie metoda axiomatică. APARIŢIA GEOMETRIEI EUCLIDIENE ŞI NEEUCLIDIENE Studiul geometriei a apărut din raţiuni practice. Geometria este ştiinţa care studiază figurile şi proprietăţile lor invariante la transformări ale unor grupuri. De-a lungul timpului au apărut trei tipuri de teorii: - Neformalizată (partea specifică şi cea logică sunt bazate pe noţiuni concrete, materiale; ex:teoria lui Euclid ce se bazează pe logica bunului simţ); - Semiformalizată (doar partea specifică este formalizată;ex:teoria lui Hilbert) - Formalizată (partea specifică şi cea logică sunt formalizate). Cunoaştem că o construcţie a geometriei bazată pe teoria semiformalizată a fost făcută de David Hilbert în cartea sa “Grundlagen der Geometrie”, în traducere “Fundamentele geometriei” publicată în 1899 la Leipzig într-un volum comemorativ, cu ocazia inaugurării monumentului lui Gauss şi Gottingen. În dezvoltarea geometriei distingem patru perioade fundamentale, trecerea de la o perioadă la alta marcând transformări calitative ale geometriei. Prima perioadă este perioada de naştere a geometriei ca ştiinţă. Ea a avut loc în Egiptul antic, Babilon şi Grecia, aproximativ până în secolul al V-lea î.e.n. Noţiunile de geometrie din acea perioadă apar odată cu treapta a patra de dezvoltare a societăţii NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

omeneşti. Prima operă care conţine germeni ai noţiunilor de geometrie ne-a provenit din Egiptul antic şi datează din secolul al XVII-lea î.e.n. Noţiunile de geometrie din acea perioadă sunt puţin numeroase, legate în special de calculul ariilor şi al volumelor şi apar sub formă de reguli empirice. După spusele istoricilor greci geometria a trecut din Egiptul antic şi Babilon în Grecia, în secolul VII-lea î.e.n. Aici, în decursul timpului, noţiunile geometrice au fost aprofundate, completate, ajungându-se la noţiunile de figură, demonstraţie, propoziţie geometrică. Acest proces a dus la un salt calitativ: construirea geometriei ca disciplină matematică independentă; a apărut o expunere sistematică a ei, unde propoziţiile sunt demonstrate succesiv. Cu aceasta începe a doua etapă de dezvoltare a geometriei. O asemenea expunere sistematică a fost dată de Hipppocrat din Kios în secolul al V-lea î.e.n. Dar opera care s-a păstrat şi a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea ulterioară a geometriei a fost „Elementele” lui Euclid, apărută în jurul anului 300 î.e.n. Aici geometria este reprezentată aşa cum în principiu este înţeleasă şi astăzi. Şi anume ca ştiinţă a formelor şi relaţiilor spaţiale celor mai simple expusă într-o succesiune logică pornind de la noţiunile fundamentale, axiome şi reprezentări spaţiale. Geometria care porneşte de la principiile lui Euclid îmbogăţită şi completată cu noi metode de cercetare se numeşte geometrie euclidiană. Ea a fost completată încă în Grecia cu propoziţii care definesc metode de calcul al ariilor şi volumelor, studiul secţiunilor conice, noţiuni de trigonometrie şi geometrie pe sferă (Menelaus, sec.I î.e.n.). Paralel a continuat să se dezvolte în Orientul arab, în Asia Centrală şi India. Renaşterea ştiinţelor şi a artelor în Europa a dus la o nouă înflorire a geometriei. Un pas principal nou a fost făcut în prima jumătate a secolului al XVII-lea de R.Descartes, care a introdus metoda coordonatelor. Aceasta a permis legarea geometriei de algebră ce se dezvoltă şi de analiză, disciplina matematică ce lua naştere în acea perioadă. Aplicarea metodelor acestor discipline matematice în geometrie a dus la geometria analitică şi apoi la geometria diferenţială. În felul acesta apare cea de-a treia etapă în dezvoltarea geometriei: un nou salt calitativ în geometrie, marcat prin studiul unor figuri mult mai generale şi folosirea unor metode esenţialmente noi. Geometria analitică studiază figurile şi transformările date cu ajutorul ecuaţiilor şi al coordonatelor, folosind metodele algebrei. Geometria diferenţială, apărută în secolul al 13 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

XVIII-lea cu lucrările lui L. Euler şi G. Monge ş.a., cerc, rolul dreptelor – coardele, rolul mişcării – orice studiază curbele regulate şi suprafeţele, precum şi transformare a cercului care transformă coarde în familiile acestora, ca şi transformările lor. Numele ei coarde. Într-o asemenea interpretare sunt îndeplinite provine de la metodele ei , care pornesc în principiu toate axiomele geometriei euclidiene, cu excepţia axiomei paralelelor. Un alt model l-a dat H.Poincare. de la calculul diferenţial. Particularitatea esenţială a noii perioade În prima jumătate a secolului al XVII-lea s-a născut geometria proiectivă, în lucrările lui Desargues în istoria geometriei, inaugurată cu geometria lui şi B. Pascal. Ea a apărut din necesitatea reprezentării Lobacevski, constă în dezvoltarea noilor teorii corpurilor în plan; obiectul ei iniţial îl constituiau geometrice, a noilor “geometrii”, şi în generalizarea acele proprietăţi ale figurilor plane care se păstrau corespunzătoare a obiectului geometriei, Apare prin proiectarea dintr-un punct a unui plan pe un altul. noţiunea despre diferitele “spaţii” (în sens matematic). Formalizarea definitivă şi expunerea Unele teorii, apărute mai întâi drept capitole sistematică a noilor direcţii în geometrie a fost dată în geometriei euclidiene, se constituie apoi ca discipline secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, separate, ca : geometria proiectivă, afină, conformă de către L.Euler pentru geometria analitică (1748) etc. , al căror obiect îl constituie proprietăţile figurilor şi G. Monge pentru geometria diferenţială (1795), invariante faţă de transformările corespunzătoare ( Poncelet pentru geometria proiectivă (1822). În toate proiective, afine, conforme etc.) Astfel, geometria aceste noi discipline, fundamentele geometriei au proiectivă a fost expusă în 1822 de Poncelet ca un nou capitol al geometriei euclidiene, în timp ce H. rămas aceleaşi. A patra perioadă în dezvoltarea geometriei se Standt i-a dat în 1847 o fundamentare independentă. Şi alte noţiuni s-au format pe baza inaugurează cu construirea de către I.N.Lobacevski a unei noi geometrii, neeuclidiene, care-i poartă generalizării celor din geometria euclidiană. Astfel numele. Prima lucrare a lui Lobacevski în această s-a născut, de pildă, geometria n-dimensională, direcţie a fost prezentată la şedinţa Facultăţii de primele lucrări (1844) reprezentând o generalizare fizică-matematică a Universităţii din Kazan (1826) şi formală a geometriei analitice obişnuite de la trei la publicată în 1829. În 1832, geometrul I Bolyai, care a n dimensiuni. Un alt pas important în dezvoltarea trăit la Tg. Mureş, a publicat, independent de aceasta, noilor geometrii l-a făcut F. Klein în 1872, dând un principiu general de construire a lor. o lucrare în aceeaşi direcţie, dar mai puţin extinsă. Un pas principal nou a fost făcut de B. Axioma lui Lobacevski, trebuia să constituie, împreună cu celelalte idei de bază ale geometriei, Riemann în lecţiile “Despre ipotezele care stau la un sistem necontradictoriu. Meritul lui Lobacevski baza geometriei”, ţinute în 1854, dar publicate abia în constă nu numai în faptul că a emis această idee, dar 1868. În primul rând, el a formulat clar generalizarea a construit efectiv pe baza ei o nouă geometrie, care noţiunii de spaţiu ca o mulţime continuă de obiecte din punct de vedere logic este tot atât de perfectă omogene de natură oarecare. În al doilea rând, a şi bogată în consecinţe ca şi geometria euclidiană. introdus noţiunea de spaţiu metric oarecare. Din Lobacevski a considerat geometria sa ca o teorie aceasta s-a dezvoltat un cerc larg de probleme, posibilă a relaţiilor spaţiale; ea a rămas ipotetică până geometria riemanniană şi generalizările ei, - care în 1868-70, când a fost dat sensul ei real şi i s-a dat o şi-au găsit aplicaţii importante în teoria relativităţii, mecanică etc. fundamentare completă. Tot în această perioadă s-a dezvoltat şi În 1868, E. Beltrami, pe baza unei lucrări a lui F. Minding din 1838, a observat că geometria topologia ca studiu al acelor proprietăţi ale figurilor lui Lobacevski coincide cu geometria interioară a care depind numai de vecinătăţile reciproce ale părţilor unei suprafeţe cu curbură constantă negativă, adică lor şi care rămân invariante faţă de transformări teoremele din geometria lui Lobacevski descriu fapte biunivoce şi continue (transformări topologice). geometrice pe asemenea suprafeţe (rolul dreptelor Abia în secolul al XX-lea topologia s-a dezvoltat ca fiind jucat de liniile geodezice, iar rolul mişcării – de o disciplină independentă, al cărui obiect îl constituie spaţiile topologige. deformarea unei suprafeţe în sine însăşi). Astfel, geometria s-a dezvoltat într-o serie Interpretarea dată geometriei lui Lobacevski de către Beltrami n-a fost însă exhaustivă, deoarece de teorii matematice care studiază diferitele spaţii ( ea permitea interpretarea geometrică numai pe o parte euclidian, lobacevskian, proiectiv, riemannian, etc.) a planului lui Lobacevski. Un model al întregului plan şi figurile din aceste spaţii. O dată cu dezvoltarea noilor geometrii au al lui Lobacevski a fost dat mai târziu de F. Klein; aici rolul planului lui Lobacevski îl joacă interiorul unui apărut şi aprofundări ale unor domenii ale geometriei NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 14 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

euclidiene: elementară, analitică şi diferenţială. bilaterale cu « axiomatica mamă » a lui Hilbert. Obiectul geometriei s-a lărgit şi prin studierea unor Sistemul axiomatic al lui Birkhoff presupune figuri, unor noi proprietăţi, a lărgirii noţiunii de cunoscută teoria mulţimilor și teoria numărului real. figură. La intersecţia analizei cu geometria a apărut, Din punct de vedere științific astfel de supoziții la sfârşitul secolului al XIX-lea, teoria mulţimilor de pot apărea ca hazardate dar din punct de vedere puncte, figurile fiind definite în sensul cel mai larg ca didactic sunt premise corecte și eficiente. mulţimi de puncte, în general infinite. Această teorie Fiind un sistem axiomatic semiformalizat va s-a constituit apoi ca disciplină independentă, teoria include și logica uzuală. mulţimilor. Noțiunile primare specifice sunt : punctul, Dezvoltarea geometriei a impus necesitatea dreapta, plan, distanța, măsura. Punctele vor fi privite studierii fundamentelor geometriei euclidiene, ceea ca elemente ale unei mulțimi S ce constituie „spațiul ce a dus, la sfârşitul secolului al XIX-lea, la formularea ambiant” ; vor fi notate cu majuscule latine, eventual exactă a axiomelor geometriilor euclidiene şi a indexate sau accentuate. O dreaptă este privită ca altor geometrii. Interpretarea reală a geometriei o mulțime de puncte și se va nota cu o literă latină lui Lobacevski a dus la clarificarea posibilităţii de mică; totalitatea dreptelor apare ca o mulțime inclusă interpretare a diferitelor geometrii. în mulțimea părților lui S : L ⊂ P(S ) . Ceea ce caracterizează geometria Planele notate cu litere grecești mici, vor contemporană este influenţa ideilor şi metodelor ei în toate ramurile matematicii, şi reciproc, astfel încât o alcătui o altă submulțime a lui P(S ) ce o vom nota delimitare strictă a geometriei de restul matematicii prin Π . Distanța constituie o funcție d : SxS → R; ar fi foarte greu de făcut. S-a schimbat, de asemenea, atragem însa atenția că adoptarea denumirii de esenţial raportul geometriei faţă de studiul realităţii „distanța” pentru d nu presupune că am accepta a materiale: dacă mai înainte geometria se reducea doar priori proprietăti specifice distanței. la studiul formelor şi realităţii spaţiale, bazate pe Măsura va fi privită ca o funcție m : U → [0,180] tezele formulate de Euclid, ea a devenit acum ştiinţa dar domeniul ei de definiție, mulțimea U a unghiurilor acelor forme şi relaţii ale realităţii asemănătoare se va construi pe parcurs, înaintea formulării cu cele spaţiale. Domeniul ei de aplicaţie la studiul axiomelor referitoare la măsură. naturii s-a lărgit considerabil. Vom utiliza relația de apartenență ∈ , operații Sistemul axiomatic al geometriei construit de Hilbert este riguros, precis dar deosebit de complex. cu numere reale (+,⋅) sau relații binare asupra Admiraţia matematicienilor față de acest sistem nu elementelor lui R(=, ≤ ) și diferite simboluri logice este însă pasivă ; după Hilbert au apărut peste o sută (⇒,∧,∨, ∀, ∃) dar nu le prezentăm ca relații primare de axiomatizări ale geometriei. Unele dintre aceste deoarece nu aparțin părții specifice a acestui sistem sisteme axiomatice au scopul de a micşora numărul axiomatic. noţiunilor şi a relaţiilor primare pentru a obţine o Putem deci afirma că, în cadrul axiomaticii analiză metateoretică mai profundă. Alte sisteme lui Birkhoff geometria va apărea drept o structură axiomatice regrupează axiomele pentru a obține treptat geometrii din ce în ce mai specializate până la (S , L, Π, d , m ) . atingerea geometriei euclidiene. Importanţa fructelor pentru o viaţă Există axiomatizări ale geometriei ce afişează un scop didactic : micşorarea numărului de axiome sănătoasă și simplificarea enunţurilor lor pentru o cât mai bună înţelegere. Axiomatica lui Birkhoff aparţine acestei ultime categorii. Ne indreptăm atenţia asupra acestui PROF. ANGHEL CRISTIANA MARIA sistem axiomatic deoarece : Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” − didactica geometriei elementare este extrem Râmnicu Vâlcea de importantă ; − din punct de vedere istoric această axiomatizare ncă din cele mai vechi timpuri,se ştie ca precede altele ; fructele consumate proaspete, au importanţă în − scopul ei didactic este bine realizat. În continuare nu ne propunem o analiză menţinerea sănatăţii pentru ca:  Sunt principalele surse de vitamine; detaliată, ci doar încadrarea axiometriei lui Birkhoff ca  Sunt îndulcitori naturali; teorie logico-deductivă și surprinderea conexiunilor NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 15 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

 Sunt bogate în fibre şi sărace în calorii;  Sunt purificatori ai săngelui prin conţinutul mare de apă;  Sunt reglatori ai digestiei prin conţnutul mare de fibre;  Sunt reglatori ai colesterolului datorită pectinei conţinute;  Sunt antioxidanţi,previn cancerul si bolile arterelor coronare; Prezentarea pe scurt a fructelor

folosită în băi pentru diferita boli de piele . Coacăzele. Bogate în vitamina C şi potasiu întăresc sistemul imunitar, sunt bune în răceală şi gripă, inflamaţa amigdalelor, prevenirea cnacerului,scade tensiunea arterială,stresul, anxietate, diaree si intoxicaţii alimentare. Capşunele. Cura de fructe proaspete, reduce tensiunea arterial elimină pietrele de la rinchi, pervine oboseala, efecte pozitive în afecţiuni cardiovasculare, sunt antivirale, actionează favorabil împotriva gutei ca şi a cancerului, favorizează absorbţia fierului datorită conţinutului ridicat în vitamina C si a altor substanţe minerale. Zmeura şi murele. Sunt bogate în glucide, vitamina C, E, potasiu, pectină(fibră solubilă) au acţiune pozitivă în afecţiunile cardiovasculare, circulatorii, cutanate, diaree. Afinele. Conţin vitamina C, potasiu, betacaroten care au efect tonic asupra vaselor de sănge, tratarea varicelor şi a cistitei.

Merele. Consumate proaspete uşurează digestia gastric, reglează functiile intestnale, neutralizează unele toxine,intervin în eliminarea acidului uric,scade colesterolul din sănge, previne arteroscleroza,sedative al sistemului nervos, înlesneşte somnul, protejează organismul de poluarea mediului, elimină plumbul şi mercurul din organism, scade tensiunea arterială . Perele. Au valoare alimentară ridicată pentru cantităţile mari de zaharuri, contine substanţe pectice, acizi organici, substanţe albuminoide, săruri Importanţa viţei de vie minerale, vitamina A, E, potasiu, sunt diuretice si laxative, asigură o parte din energia necesară “Viţa de vie şi vinul fac parte din marea organismului. comoară a naturii”Jacques Cousteau Gutuile. Conţin cele mai multe vitamine si zaharuri ,acizi organici,celuloză,tannin,au Strugurii şi mustul – prezintă o valoare gust astringent,şi se combate diareea.gingivite si terapeutică de mare însemnătate prin efectele hemoptizii. binefăcătoare asupra organismului,prin conţinutul Prunele. Sunt uşor digerabile,conţin multe lor bogat în:substanţe organice şi minerale cum ar fi: zaharuri,potasiu si consummate proaspete au potasiu, fier, fosfor, calciu,magneziul ,vitaminele A, prorietaţi laxative si diuretice,sunt bune pentru inimă B1, B2, B, 6, K, PP, substanţe tanante,zaharuri. şi circulaţie,tratarea reţinerii de fluide în organism. Strugurii , mustul şi produsele derivate au acţiune Cireşele si vişinele. Conţin cel mai mulţ favorabilă asupra organismului omului sănatos şi vitamina C, acid elagic care inhibă celulele canceroase, bolnav prin următoarele efecte: sunt antioxodante, ajută la circulaţe, dar şi cozile de  Zaharurile au acţiune reconfortantă asupra cireşe au efect diuretic. organismului obosit si slăbit; Caisele. Sunt principale surse de vitamina A  Protejează organismul prin refacerea , C ,zahăr,potasiul care elimină excesul de sare, au rezervelor de glucoză şi glycogen cheltuite în timpul betacaroten bun în problemele de piele,împotriva efortului muscular şi nervos; cancerului iar caisele uscatesunt surse de fier.  Vitaminizează organismul datorită vitaminelor Piersicile. După anlizele facute conţin pe care le conţine; zahăr,substanţe tanoide,pectice,protein brute,sustanţe  Are acţiune de mineralizare a organismului minerale, vitamina C, A, B1, B12, potasiu si fier. prin prezenţa substanţelor minerale ; Contribuie la refacerea hemoglobinei săngelui, sunt  Sărurile de calciu şi fosfor participă la formarea bune pentru cei cu colesterol, hpertesiune arterial, scheletului, magneziu la formarea muşchilor iar fierul anemie, oboseală, constipaţie. Este considerat cel mai la formarea hemoglobinei; complet şi complex fruct de la noi.  Au acţiune diuretică, antrenâd eliminarea Nucile. Constituie un aliment complet prin urină a unor substanţe toxice cum ar fi: ureea, si concetrat,contine substanţe grase, substanţe acidul uric şi clorura de sodiu; proteice, hidraţi de carbon, acid ascorbic, vitamina  Prezintă efect stimulator asupra mişcării B1, substanţe minerale. Din miez se extrage un intestinului contribuind la combaterea constipaţiei ulei comestibil şi tehnic.Partea verde cărnoasă este atone(digestie leneşă); NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 16 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

 Strugurii negri, consumaţi fără seminţe,având în pieliţe substanţe tanante au rol astringent;  Stimulează forţa de contracţie a muşchiului inimii şi îmbunătăţeşte funcţiile capilarelor sanguine;  Diminuează conţinutul de colelesterol,reduce aciditatea gastric,activează bila;  Facilitează dispariţia endemelor ;  Vinul slab alcolic consumat în cantităţi reduse şi nu zilnc are un rol favorabil în maladiile coronaniene,cerebro –vasculare şi bronşita;  Rol cosmetic îl are mustul pentru supleţea şi frăgezimea pielii prin aplicarea unei măşti format din mustul a 20-25 boabe coapte;  Inegrirea părului se poate face cu vin negru si ulei rafinat frecţionat mai multe seri la rănd;  Îndepărtarea pistruiilor se face prin frecţionarea cu sevă de viţă de vie colectată primăvara timpuriu;  Pentru albirea tenului se procedează la tamponarea pielii cu un tampon de vată impregnate cu suc de struguri obţinut prin stoarcerea boabelor verzi.

Funcţiile secretariatului modern SECRETAR ANGHEL DANIELA-CARMEN Școala Cu Clasele I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea

abordare evolutivă a meseriei de secretar nu se poate realiza decât în contextul evoluţiei istorice a managementului şi a mijloacelor de comunicaţie. Încă din fazele de început, în practicarea acestei meserii, descoperim trei coordonate esenţiale care i-au marcat funcţionarea până astăzi: • meseria de secretar a apărut şi a funcţionat întotdeauna pe lângă factorii de decizie ai vieţii economico- sociale; • ratarea informaţiei scrise, a stat la baza acestei activităţi şi confidenţialitatea, a constituit o cerinţă esenţială sub aspect deontologic. Coordonata confidenţialităţii este sugerată chiar de termenul „secretar”(ă), provenind din latinescul „secretum” (secret, taină) şi desemnând o persoană care ştie şi păstrează secrete. Sub aspect practic, meseria de secretar precedă – în timp istoric, apariţia denumirii sale. Dacă ţinem cont de faptul că primele forme ale scrierii au apărut din necesităţile administraţiei de stat de a emite dispoziţii, de a da ordine şi a administra bunuri, putem lega apariţia acestei meserii de casta scribilor, secretarii autorităţilor, consideraţi a constitui prima NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

celulă a birocraţiei, în Orientul antic. În special, în perioada faraonilor egipteni, scribii au fost printre primii colaboratori specializaţi în comunicarea scrisă. Problema confidenţialităţii se punea, la vremea respectivă, numai pe cale orală, fiind extrem de rare persoanele care ştiau să citească. Termenul grammatikos, denumind în limba greacă şi profesia de “secretar”, poate fi considerat cel mai sugestiv, în ceea ce priveşte posibilităţile asocierii acestei meserii cu începuturile scrierii. Treptat, prin trecerea de la un sistem economic la altul şi prin evoluţia mijloacelor de comunicaţie, se conturează alte coordonate funcţionale ale acestei profesii. În perioada feudalismului, o dată cu schimbările produse în sistemele de conducere prin apariţia anumitor grade de ierarhizare și, prin apariţia hârtiei ca suport informaţional, munca de secretariat capătă contururile specializării. Astfel, persoana desemnată cu titlul de secretar, în Evul Mediu, se ocupa de corespondenţa monarhului sau a unor înalţi demnitari. Aceasta presupunea menţinerea în continuare, a sarcinilor iniţiale de caligrafiere a textelor, la care s-au adăugat alte operaţiuni de expediere, dar şi de evidenţă a circulaţiei documentelor scrise. În epoca modernă, o dată cu pătrunderea maşinilor de scris mecanice în structurile administrative, imaginea secretarei se va asocia atât de profund cu acest mijloc de imprimare a textelor, încât activitatea sa se va confunda până în epoca contemporană, cu aceea de dactilograf. Trebuie să precizăm, însă, că din punct de vedere istoric, această meserie a aparţinut bărbaţilor, până la începutul secolului XX, când au început să fie promovate drepturile cetăţeneşti refuzate femeii secole de-a rândul. Nici Revoluţia Franceză cu ideile ei luminoase nu a avut curajul să lanseze femeia în viaţa administrativă, dar a declanşat goana după o egalitate de sexe. În epoca contemporană, conform statisticilor, 95% din funcţiile de secretar sunt ocupate de femei, în special în ţările Europei Occidentale, ele dovedindu-se mai dotate decât bărbaţii în domeniul competenţei sociale şi al inteligenţei emoţionale. Se conturează, astfel, noi cerinţe, privind practicarea acestei profesiuni. Managementul modern, cristalizat ca ştiinţă tot la începutul secolului XX, dezvoltă noi valori, privind resursele umane şi resursele informaţionale, la aceasta aducându-şi contribuţia ştiinţe precum sociologia, psihologia, ergonomia. Posibilităţile sale de degrevare a acţiunilor managementului sunt nelimitate. Funcţiile secretariatului modern Activitatea de secretariat se exercită în toate sistemele economico-sociale, inclusiv în firme, indiferent 17 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

de domeniul acestora de activitate. Componentă structurală cu rol complementar pe lângă un post de conducere, secretariatul efectuează lucrări de natură administrativă, de rutină, pentru degrevarea titularului funcţiei în cauză. În echipa manager-secretară, o sarcină unică este finalizată prin contribuţia celor două persoane. Astfel, managerul concepe un document, sau aplică o rezoluţie pe o cerere. Secretariatul va prelua, în continuare, toate operaţiunile ce ţin de redactarea, stilizarea, distribuirea sau memorarea informaţiilor prelucrate. Complexitatea procesului de muncă, variază în funcţie de dimensiunea şi complexitatea structurii organizatorice, de stilul de management, de dotarea tehnică şi nivelul de pregătire al secretariatului. Literatura de specialitate, privind managementul competitiv, consideră că utilizarea eficace a secretariatului, constituie o modalitate esenţială de amplificare a eficacităţii muncii manageriale. Un secretariat bine organizat şi competent potenţează munca managerului prin mai multe elemente: • degrevează managerul de o serie de acţiuni de rutină, pur administrative, contribuind, astfel, la utilizarea raţională a timpului de lucru de care el dispune; • creează condiţiile preliminare pentru realizarea de către manager a unor contacte operative şi eficiente cu persoane din interiorul şi exteriorul organizaţiei; • asigură vehicularea corespunzătoare a informaţiilor la nivelul conducerii firmei, cu deosebire în perimetrul eşalonului superior al acesteia; • contribuie decisiv la organizarea raţională a activităţii managerilor de nivel superior din cadrul firmei (directori generali, directori executivi). • Aceste elemente stau la baza principalelor funcţii ce revin secretariatului: • Funcţia de tratare a informaţiilor • Funcţia de documentare • Funcţia de „filtru” şi legătură în contactele conducerii • Funcţia de asistare directă a managerului • Funcţia de reprezentare

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Incluziune socială, eficiență managerială şi calitate în educaţie PROF. METODIST ŞANDRU VALERIA Casa Corpului Didactic Vâlcea

e-am dorit şi am ajuns să fim parte a Comunităţii Europene, „Uniţi în diversivitate!”. Voi încerca în acest articol să promovez politica educaţională ca şi parte promotoare a politicii sociale şi economice europene, reamintind totodată care este menirea dascălului în cadrul societăţii noi europene şi care sunt principalele proiecte şi măsuri de eficientizare a managementului educaţional. Noţiunile de calitate şi eficienţă managerială, deşi sunt specific economice, îşi regăsesc o tot mai mare utilizare în procesul instructiv - educativ românesc. Astfel, managementul este un proces complex de administrare, gestionare, control, antrenare şi îndrumare a organizaţiei, în ansamblul său, către o finalitate predeterminată urmărindu-se, în acelaşi timp, minimizarea efortului depus în favoarea maximizării rezultatului așteptat. Pentru sistemul de învăţământ preuniversitar este foarte important managementul resurselor umane, ca şi parte integrantă a managementului organizaţiei şcolare, în încercarea de a ajuta organizaţia școlară să devină performantă. De aceea, obiectivele organizației școlare vor fi concepute astfel încât să ajute organizaţia să îşi atingă scopurile urmărite prin folosirea eficientă a competențelor cadrelor didactice şi a abilităţilor elevilor, oferind astfel organizaţiei un renume şi un plus de imagine pozitivă, și sporind nivelul de competitivitate elevilor și profesorilor, aducând stabilitate și echilibru economiei ţării. La rândul său, organizaţia trebuie să comunice politicile de personal tuturor angajaţilor, să ajute la menţinerea eticii profesionale și să implementeze valori benefice organizaţiei școlare şi comunității. La nivelul organizaţiei şcolare vorbim foarte des despre sarcinile echipei atât în cadrul microgrupurilor (managementul clasei), cât şi la nivel macro (la nivelul unităţii de învăţământ). Modul în care o organizaţie reuşeşte să aplice politicile educaţionale şi să obţină performanţa şcolară depinde cu mare precădere de dascăl. Conceptul de educaţie incluzivă se poate defini prin acceptarea de către instituţiile de învăţământ a tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenenţă etnică şi 18

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

socială, religie, naţionalitate, rasă, limbă, infirmitate, pentru organizaţiile societăţii civile, participarea situaţia materială a copilului, a părinţilor sau tutorilor la dezvoltarea unor noi mentalităţi referitoare la săi. Educaţia este strâns legată de recunoaşterea şi calitatea vieţii. acceptarea diversităţii; caracteristicile individuale În educaţie, calitatea este ansamblul de diferă, dar aceasta este condiţia normală a convieţuirii caracteristici ale unui program de studii sau program umane. Predispoziţia biologică nu este o sentinţă, de calificare profesională şi ale furnizorului acestuia iar mediul social este o şansă. Sentinţa produsă de (unitate sau instituţie de învăţământ), prin care sunt societate este mai periculoasă pentru un copil în îndeplinite standardele de calitate precum şi aşteptările dezvoltare decât predispoziţia biologică. Pornind de beneficiarilor. Aceste standarde sunt un ansamblu aici, trebuie să înţelegem faptul că trăim într-o lume de reguli sau rezultate privitoare la activităţile unei a diversităţii umane, că şcoala nu se poate eschiva de instituţii furnizoare de educaţie sau la programele de la rolul de promotor al progresului uman şi că doar ea studii oferite de aceasta, care definesc nivelul minim poate facilita schimbarea, întrevăzută ca posibilă, a obligatoriu de realizare a acestor activităţi, în scopul mentalităţii şi atitudinii faţă de cerinţele educative ale de a atinge şi a menţine performanţa. tuturor copiilor. Şcoala va reuşi să răspundă cerinţelor Se poate spune astfel că eficienţă managerială speciale de educaţie ale copiilor aflaţi în dificultate şi educaţională se îndeplineşte prin asigurarea calităţii nevoilor de educaţie ale familiilor acestora doar prin prin patru elemente componente din cadrul sistemului eforturile ei interne şi cu sprijinul tuturor. educaţional: sisteme şi proceduri specifice de Termenul de incluziunea socială, ca şi acţiune identificare şi eliminare a deficienţelor constatate; de răspuns, în planul politicilor sociale, la situaţiile controlul proceselor (măsurători, colectări de date şi de excluziune socială a fost promovat în anul 2000 analize în cadrul unor planuri elaborate anterior) în (Procesul sau Strategia Lisabona), al cărei obiectiv vederea aplicării unor acţiuni preventive, anterioare se referea la transformarea economiei comunitare în unor activităţi defective; management, care trebuie cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere. să mobilizeze creativitatea şi experienţa întregului În România, prin Planul Naţional Anti- personal; personalul recrutat trebuie să facă parte din Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, Guvernul categoria elitelor, a specialiştilor de neegalat. României şi Comisia Europeană au fost de acord că Se pot enumera o serie de acţiuni specifice priorităţile imediate pentru combaterea sărăciei şi implementate de instituţiile de învăţământ în a excluziunii sociale sunt, printre altele: creşterea colaborare cu comunitatea şi autoritatea tutelară eficienţei programelor de stimulare a ocupării forţei astfel: de muncă cu accent pe învăţarea pe tot parcursul  Strategii judeţene pentru accesul la vieţii şi formarea profesională şi combaterea educaţie al grupurilor dezavantajate (proiectele tuturor formelor de discriminare în toate domeniile PHARE pentru accesul la educaţie al grupurilor socio-economice; intensificarea măsurilor pentru dezavantajate, programele de educaţie eliminarea neparticipării la învăţământul obligatoriu, remedială, programele A doua şansă etc.); reducerea abandonului şcolar şi creşterea participării  Strategia judeţeană pentru accesul la educaţie la învăţământul gimnazial cel puţin la standardele al grupurilor dezavantajate (planuri manageriale europene, îmbunătăţirea adaptabilităţii pregătirii ţinând cont de principiile unui management profesionale şi tehnice la cerinţele pieţei muncii eficient şi de asigurarea calităţii în educaţie; şi intensificarea învăţării pe tot parcursul vieţii;  Formarea personalului didactic în domenii finalizarea implementării Strategiei Guvernamentale precum: Metode active de învăţare, Educaţie pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor şi în special incluzivă, Dezvoltare durabilă, Managementul eliminarea cazurilor persoanelor fără acte de de proiect, Asigurarea calităţii, formarea identitate, susţinerea formării şi ocupării forţei de personalului propriu în vederea elaborării muncă, educaţiei, îngrijirii sănătăţii, programelor de proiectelor cu finanţare externă (prin inspectorii dezvoltare a infrastructurii şi a locuirii care contribuie şcolari de specialitate şi în colaborare cu CCD-ul); la incluziunea socială a persoanelor de etnie romă şi  Creşterea numărului de proiecte cu finanţare continuă lupta împotriva discriminării. externă eligibile care să acopere nevoile identificate Măsurile pentru sprijinirea incluziunii sociale în Strategia judeţeană pentru accesul la educaţie al privesc: educaţia preşcolară,educaţia cetăţenească grupurilor dezavantajate sau în planurile manageriale activă, prevenirea eşecului şi a abandonului şi neacoperite încă prin măsurile finanţate la nivel şcolar,acordarea unei a doua şanse de şcolarizare naţional sau local: Să citim pentru mileniul III, adulţilor, eliminarea discriminării de gen, sprijin Ecogrădiniţa, Educaţie incluzivă în şcoli, PETI NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 19 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Program de Educaţie Timpurie Incluzivă, Programul a reuşit să schimbe pozitiv atitudini sau să formeze Naţional de Reformă a Educaţiei Timpurii etc.; caractere puternice. Mult succes!  Elaborarea unor planuri de dezvoltare instituţională care să ţină cont de nevoile reale ale instituţiei şi ale comunităţii din care aceasta Managementul de bibliotecă face parte şi care să fie în deplină concordanţă cu politica la nivel naţional şi judeţean în domeniu; BIBL. PURANU GEORGETA  Elaborarea unor planuri manageriale în care Casa Corpului Didactic Vâlcea măsurile pentru incluziune socială şi asigurarea calităţii să pună accent pe mediul educaţional stimulativ, pe procesul de desegregare, pe protecţia şi anagementul de bibliotecă este “o promovarea drepturilor copilului, susţinerii dezvoltării componentă a managementului care studiază tehnicile profesionale a cadrelor diddactice, precum şi implicării de conducere a bibliotecilor, procesele și relațiile comunităţii în viaţa instituţiei de învăţământ); de management din biblioteci în scopul obtinerii  Constituirea de clase/ grupe respectând si furnizării de servicii informationale cerute de prevederile legislative în vigoare şi principiile clienti”. Termenul de “client” este tot mai folosit în educaţiei incluzive; precum şi elaborarea şi literatura de specialitate, înlocuindu-l pe cel de cititor monitorizarea cu atenţie deosebită a planificărilor sau utilizator. asistenţelor la clasă (planificările vor viza îndeosebi În prezent bibliotecile traversează un proces aplicarea corectă a curriculumului naţional, de reformă ce implică regândirea propriilor servicii precum şi competenţele de comunicare, proiective, în raport cu această lume în schimbare, printr-o manageriale şi evaluative ale cadrelor didactice); cunoastere profesională a unor domenii indispensabile  Implementarea cu rigurozitate a proiectelor activității din bibliotecă precum managementul, educaţionale iniţiate de instituţia de învăţământ marketingul, știinta informării sau psihologia lecturii. sau derulate în parteneriat cu diverşi factori din Deși există o mare deosebire între structurile comunitate, în vederea organizării mediului economice și biblioteci - motivația de profit - acestea educaţional conform prevederilor curriculumului au devenit în prezent „intreprinderi” culturale care specific şi în acord cu principiile educaţiei incluzive; trebuie sa functioneze eficient. Totusi, indiferent  Planificarea şi desfăşurarea activităţilor de natura intreprinderii, este necesară satisfacerea instructiv-educative/lecţiilor în acord cu prevederile clienților prin servicii eficiente si de calitate. De curriculumului specific şi cu respectarea principiilor asemenea va trebui sa li se creeze angajatilor educaţiei incluzive şi ale managementului eficient; sentimentul de multumire si de împlinire în privința  Utilizarea în activitatea cu elevii/preşcolarii locului de muncă și să li asigure un mediu de lucru a materialelor şi a auxiliarelor didactice specifice plăcut, lipsit de pericole. Miscarea biblioteconomică sau confecţionarea lor, cu respectarea principiilor (și în special cea românească) traversează o etapă privind siguranţa, calitatea, aspectul estetic şi dificilă, majoritatea bibliotecilor trecând printr-o concordanţa cu programa şcolară specifică; profundă criză structurală și procesuală.  Organizarea de şi participarea la În afara problemelor inerente unei perioade evenimente didactice (activităţi metodice, cercuri de tranziție spre un nou tip de economie, acestea pedagogice, simpozioane, conferinţe, sesiuni se confruntă în prezent cu o multitudine de greutăți de comunicări ştiinţifice etc.) care abordează cum ar fi: lipsa documentelor, a resurselor financiare tematica educaţiei incluzive, învăţarea diferenţiată, (în scadere îngrijorătoare), a personalului calificat, calitatea în educaţie, managementul clasei etc.; a echipamentelor (în special a celor informatice),  Planificarea şi derularea unor activităţi în la care se adaugă lipsa de concepție, acțiunile parteneriat (activităţi extraşcolare, activităţi cu confuze, izolarea instituțională și multe altele. Cele părinţii, activităţi cu şcoala/grădiniţa, activităţi în mai multe greutăți decurg, în concepția noastră, din cadrul unor proiecte educaţionale etc.) în care să fie lipsa managerilor de profesie, din necunoasterea atinse şi obiective ale educaţiei incluzive/educaţiei metodelor si tehnicilor managementului stiintific, din diferenţiate sau ale asigurării calităţii în educaţie. nerespectarea principiilor organizării ergonomice a Deşi nu am enunţat decât câteva din activităţile muncii. Managementul bibliotecilor este vinovat de pe care dascălul le poate face în munca sa la clasă, incapacitatea de a stabili scopuri și obiective clare, trebuie totuşi ştiut că depinde de noi dacă „mâine va de a analiza relații și costuri, de a corobora inteligent fi mai bine”, dacă cel puţin o parte a muncii noastre interdisciplinaritatile constitutive ale campului NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 20 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

biblioteconomic. cunoasterea conceptelor de bază și a functiilor În acest domeniu noi nu am avut un lidership-ului și a managementului. De asemenea, management al structurilor documentare ci doar, se impune cunoasterea rolurilor manageriale, a uneori, manageri cu anumite performante . Absenta nivelului în care se gaseste organizatia și a abilitatilor studiilor de specialitate, lipsa unor criterii de valoare manageriale, într-un cuvânt sa aibă cunostinte de în selecționarea managerilor, rigiditatea unui management. cadru general centralist au redus managementul Înțelegerea mediului înseamnă înțelegerea bibliotecilor la nivelul unei administratii marunte si influențelor strategice și a factorilor interni și externi neperformante. ai mediului în care operează serviciul de informații. Rolul șefului de bibliotecă trebuie sa fie Competiția și mediul actual aflat într-o redefinit ca un manager al serviciului de informare. continuă schimbare necesită o abordare integrată a De asemenea rolul lui a trebuit extins prin adaugarea planificării resurselor umane, materiale, financiare și unor noi responsabilități în domeniul managementului informaționale. Planificarea strategică este procesul înregistrărilor, arhivelor, sistemelor de informare, prin care se stabilesc obiective care să conducă calculatoarelor și telecomunicațiilor. Acest nou organizația la o alocare corectă a resurselor. Procesul rol îl conduce spre organizarea informației, spre implică dezvoltarea unor strategii care să permită managementul cunoasterii și evaluării precum și organizației să ofere servicii si produse competitive și spre aplicarea cunoștințelor sale în managementul profitabile în condițiile schimbării. tehnologiei sau altor tipuri de activități care sa asigure Succesul implică inovație, adaptare la avantajul competitiv. schimbare, creativitate în rezolvarea problemelor. Ar trebui să observăm că avantajul competitiv Scopul fundamental al serviciilor de informare este este o noțiune care nu se referă numai la domeniile acela de a oferi resurse informaționale și suport productive sau numai la organizatiile private, el se tehnologic pentru nevoile de afaceri ale organizatiilor referă de asemenea la utilizarea eficientă a resurselor și pentru nevoile informaționale ale clienților. și a abilităților serviciilor de informare, la satisfacerea Un model strategic pentru biblioteci ar fi cererilor clientilor actuali sau potentiali mai bine si acesta: înaintea altor servicii de informare sau a altor furnizori 1. Definirea misiunii bibliotecii de informatii.  Fondurile și serviciile trebuie să fie adaptate Strategiile de management trebuie aplicate optim la nevoile clienților bibliotecii, atât la nivel individual, cât și la nivelul organizației.  Folosirea inovativă a noilor tehnologii; Strategiile în planificare, managementul resurselor  Personalul bibliotecii trebuie să aibă umane, financiare și informaționale există atât la aptitudinile și cunostintele necesare pentru a putea nivel micro, cât și macro. Interacțiunea dintre oameni, oferi servicii de înalta calitate; managementul scimbării, conflictelor, motivării,  Biblioteca trebuie să ofere un spatiu atractiv stresului, dezvoltarea și instruirea personalului cer pentru utilizatori si pentru personal; strategii de management atât la nivel personal, cât și  Biblioteca trebuie să aloce intr-un mod organizațional. inovativ si flexibil resursele existente si să-si Pentru mentinerea competitivitătii serviciilor concentreze eforturile asupra gasirii de noi resurse; de informare, un manager de bibliotecă ar trebui:  Nu trebuie să fie schimbate sau oprite serviciile  să înțeleagă rolul său de lider; deja orientate spre nevoile utilizatorilor.  să înțeleagă înfluențele mediului intern și 2. Definirea produselor si serviciilor extern în care organizația operează; Oferta de produse (fond documentar, baze de  să crească profitabilitatea și productivitatea date) si de servicii de biliotecă trebuie să cuprindă prin planificarea integrată a resurselor umane, sarcini(misiune, obiective) clar definite. Acest lucru materiale, financiare și informaționale; poate parea ciudat, dar nu este asa. (De exemplu, in  să creeze un mediu care să încurajeze mai toate bibliotecile, pentru referentii de specialitate creativitatea și devăratele valori; nu sunt definite linii directoare pentru achizitii si din  să manifeste grijă pentru sine și pentru ceilalți aceasta cauza pot apărea numeroase probleme). angajați; 3. Definirea caracteristicilor de performanța  să-si asume riscuri; Caracteristici relevante pentru evaluare:  să distribuie acele servicii care vin în  satisfactia clientului întâmpinarea cererilor clienților.  penetrarea pietei; Înțelegerea rolului managerului implică  numarul de clienti reali în raport cu cei NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 21 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

potentiali; cererilor scăzute ale utilizatorilor si consumului mare  acceptarea serviciilor oferite; de resurse.  rapiditatea punerii la dispozitia clientilor a Pentru toate bibliotecile aplicarea strategiilor produselor si serviciilor; si metodelor de management reprezintă un exercițiu  cifra de afaceri (împrumuturi, informații) nou, nu tocmai obișnuit. Instituțiile bibliotecare,  acuratețea produselor și serviciilor mai ales cele din domeniul public, corespund din 4. Alocarea mijloacelor punct de vedere al organizării în mare măsură unor  resursele existente sunt împărțite pe fiecare instituții ale administratiei publice, de aceea ele vor produs și serviciu în parte trebui să se adapteze legilor economiei de piață și să 5. Culegerea si analiza datelor aplice în activitatea lor metodele și tehnicile știintei  Se stabilește ce date să fie prelevate pentru managementului. a putea apoi dispune de înformațiile necesare (de exemplu; statistica imprumuturilor, cursuri de Stima de sine şi succesul în carieră utilizare a bibliotecii, accesari ale bazelor de date, folosirea sălii de lectură, xerocopieri). INSTIT. TUDORAN ANA-MARIA  Rapiditatea serviciilor poate fi analizată de Școala cu clasele I-VIII Romanii de Sus Horezu catre bibliotecă. Punerea la dispozitie a documentelor sau informațiilor in timp util, acuratetea, exactitatea pot fi evaluate în ultimă instanță numai de către ariera este una dintre coordonatele utilizator.  Datele obținute trebuie analizate, interpretate esenţiale ale existenţei omului contemporan. Prin carieră se înţelege o sumă de activităţi, de poziţii prin prisma obiectivelor bibliotecii. 6. Compararea caracteristicilor de performanță profesionale pe care cineva năzuieşte să le ocupe, însă pentru aceasta este nevoie de un ansamblu de cu obiectivele În această etapă se compară cifrele obținute aptitudini, competenţe, cunoştinţe, etc. Încă din primii ani de viaţă, copilul este cu obiectivele propuse și se verifică dacă resursele învăţat că trebuie să îndeplinească în cadrul familiei alocate (finanțe, personal, materiale) au fost folosite anumite sarcini, că părinţii au o carieră, altfel spus în mod optim pentru atingerea obiectivelor). că trebuie să muncească. Pe parcursul şcolii se 7. Verificarea și eventual redefinirea obiectivelor Compararea caracteristicilor cu obiectivele insistă pe dezvoltarea de priceperi, pe însuşirea propuse va arăta, cu toate eforturile depuse, și unor valori şi atitudini, succesul profesional fiind o deficiente, nu numai succese. Ca o consecintă a rezultantă a acestora. În perioada 12-18 ani puberului acestui fapt, in anumite cazuri, fluxul organizatoric şi adolescentului i se configurează orientarea sau reorganizarea personalului trebuie regandite, vocaţională. Înclinaţiile observate în perioada alocarea de fonduri trebuie refacuta sau obiectivele copilăriei şi a preadolescenţei se cristalizează în perioada şcolarităţii, definind aptitudinile elevilor. Ele propuse trebuie revizuite. Alegerea și aplicarea instrumentelor si intră în interacţiune cu celelalte sentimente şi atitudini metodelor pentru depasirea acestor deficiente este specifice, formând capacităţile. Înclinaţiile elevilor una dintre cele mai grele sarcini ale managementului pentru anumite tipuri de activităţi definesc formarea intr-o biblioteca. Acesta ar putea fi si motivul pentru vocaţiei profesionale şi de aceea învăţământul acordă care rezultatele apar greu in fluxul de organizare sau un rol deosebit orientării şcolare şi profesionale care încearcă să creeze premisele necesare însuşirii in obiectivele individuale ale bibliotecilor. Schimbarile de flux organizational sunt, poate de abilităţi, deprinderi, cunoştinţe necesare tinerilor cel mai ușor realizabile, dar reorganizarea personalului pentru a se putea integra cu succes într-o profesie. (ca de exemplu mutarea unor angajati, schimbarea Orientarea şcolară şi profesională necesită o atenţie împărțirii muncii pe echipe sau integrarea unor noi susţinută deoarece piaţa muncii evoluează, este grupe de lucru) este mai greu de pus in practică pentru într-o permanentă schimbare, iar tânăra generaţie că, pe lângă chestiuni salariale sau juridice, mai apare trebuie să deţină capacităţile necesare pentru a se și factorul psihologic, care nu trebuie neglijat. Poate putea adapta. În 1999 Savickac a afirmat prioritatea cea mai grea sarcină este adaptarea obiectivelor educării tinerilor pentru independenţă şi flexibilitate bibliotecii la schimbări, la noile cerințe. Se poate stabilind cinci domenii prioritare: cunoaşterea de întâmpla, de exemplu, ca servicii tradiționale, precum sine, informaţiile ocupaţionale, luarea deciziei, întocmirea de bibliografii, să fie întrerupte datorită planificarea şi rezolvarea problemelor. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 22 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Orientarea şcolară şi profesională este o trăite în diferite etape ale existenţei, interacţiunea activitate complexă în care conlucrează numeroşi cu membrii familiei, cu prietenii, etc, iar etichetările factori: părinţi, profesori, prieteni, specialişti, etc. negative pot duce la deteriorarea încrederii în sine. Şcoala prin demersurile ei are ca finalitate capacitatea Se reproşează copiilor că sunt ,,răi”, ,,proşti” tinerilor de a lua o decizie în legătură cu orientarea sau ,,neascultători”, dar se trec cu vederea consecinţele profesională şi de a se armoniza cu cerinţele de acestor vorbe. Fiecare părinte doreşte să îndrepte pe piaţa muncii. Acţiunile de orientară şcolară şi anumite abateri ale copilului şi de fapt nu doreşte ca profesională pornesc prin metode specifice un demers el să se perceapă pe sine ca atare. În mediul şcolar de identificare a aptitudinilor, de cunoaştere a elevilor rezultatele la învăţătură şi disciplină nu ar trebui să-i şi de autocunoaştere. Dezvoltarea armonioasă a tinerei determine pe dascăli să aibă atitudini negative faţă generaţii se poate realiza în mediul familial şi mai de copil, deoarece reproşurile primite sunt indicatori apoi în cel şcolar, unde elevul începe să-şi contureze ai valorii de sine a acestuia. Într-un cuvânt, trebuie o imagine de sine, începe să-şi dezvolte încrederea în să acordăm o grijă deosebită modului în care vorbim sine. copilului sau în prezenţa copilului. Copilul, tânărul, dar şi adultul, devin conştienţi În schimb o stimă de sine pozitivă şi realistă de imaginea de sine numai în situaţiile de grup, în oferă condiţiile formării şi dezvoltării durabile activităţile colective sau în relaţiile zilnice cu ceilalţi. a capacităţii de a lua decizii responsabile, de a Fiecare facem parte simultan din mai multe grupuri accepta limitele personale, de a reacţiona pozitiv la care interferează: familia, clasa de elevi, profesorii, presiunile grupului sau la eşecurile personale. S-a prietenii, etc.Tânărul, mai ales cel din clasele observat că elevii care au o stimă de sine pozitivă nu terminale, poate face diferenţa dintre imaginea socială se simt complexaţi în raport cu alţii, stabilesc relaţii de sine, cu alte cuvinte despre aprecierea celorlalţi bune cu ceilalţi în planul comunicării, ştiu care le despre el, şi stima de sine (imaginea de sine), adică sunt limitele, acceptă schimbările şi realizează cu cum se vede pe sine însuşi. Copiii şi tinerii vor să fie uşurinţă lucruri noi, sunt conştienţi că nu ştiu anumite apreciaţi, respectaţi şi iubiţi indiferent de rezultatele lucruri, dar sunt dispuşi să înveţe, pot să minimizeze şcolare, însă părinţii şi profesorii fac de cele mai semnificaţiile eşecurilor şi să se mobilizeze, oferă multe ori aprecieri pozitive numai atunci când văd ajutor celorlalţi, nefiind aroganţi sau cinici. Stima performanţe. Neîncurajarea celor cu rezultate slabe de sine nu trebuie confundată cu sentimentul de la învăţătură duce la lezarea imaginii de sine, iar superioritate (autosuficienţă) deoarece prima este remedierea acestei stări de fapt se poate realiza numai caracterizată prin realism, iar cea de a doua prin prin apreciere şi recompensă. supraevaluarea sinelui. Carl Rogers şi Abraham Maslow au lansat Pentru ca elevilor să li se dezvolte stima de ideea că fiecare persoană prin natura sa umană îşi sine profesorii trebuie să aibă expectanţe în funcţie dezvoltă capacităţile pozitive în măsura în care de nivelul de dezvoltare a copilului, să planifice mediul îi permite. În orice copil există ceva bun, activităţile din timp, iar când elevii întâmpină de aceea părinţii şi profesorii trebuie să-l accepte dificultăţi să fie ajutaţi, să fie lăudaţi pe latura necondiţionat. Teoriile psihologiei unanimiste comportamentului pozitiv şi a efortului, chiar dacă stau la baza învăţământului modern axându-se pe rezultatul muncii nu este perfect, să ofere posibilitatea următoarele principii: fiecare copil este unic şi are o elevilor de a alege şi, mai ales, să ofere recompense individualitate proprie, doreşte să fie respectat, dar dentru munca depusă. nu revendică atitudini similare de la cei de vârsta lui. În concluzie, o stimă de sine pozitivă se Învăţământul modern încurajează diversitatea şi pune asociază cu performanţele şcolare, cu o bună accent pe stima de sine ca premisă în dezvoltarea comunicare cu ceilalţi, cu adaptarea socială. Astfel de personală. persoane au o atitudine realistă despre propria valoare, Stima de sine este parte integrantă a imaginii deţin capacitatea de a-şi asuma responsabilităţi, sunt de sine, construită din totalitatea percepţiilor privind dinamice, iar astfel de atribute sunt necesare tinerei abilităţile, atitudinile şi comportamentele personale. generaţii pentru succesul în carieră. Stima de sine desemnează modul în care noi ne Bibliografie: evaluăm, comparându-ne în permanenţă cu alţii şi depinzând de părerile altora despre noi. Stima de sine 1. Bălan, Adriana (coordonator), Consiliere este componenta afectivă şi de reglaj a imaginii de educaţională, Editura Aramis, Bucureşti, 2002; sine. Încrederea în sine se dezvoltă în raport cu anumiţi 2. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa, Psihologia factori: mediul particular de viaţă, evenimentele socială, Editura Polirom, Iaşi, 1998; NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 23 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

3. Ilut, Petru, Sinele şi cunoaşterea lui, Editura Polirom, Iaşi, 2001; 4. Klein, M.M., Introducere în orientarea în carieră, Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei, Bucureşti, 1997; 5. Jigău, Mihai, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti, 2001; 6. Neculau, Adrian (coordonator), Manual de psihologie socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003 7. Zlate, Mielu, Eul şi personalitatea, Editura Trei,

autoritate. Lasă-ți autoritatea să fie dedusă de copilul tău. 5. Evaluați din nou, împreună, situația și constatați diferențele dintre aprecierea inițială și efectele obținute. 6. Abține-te de la concluzii de genul :”Ți-am spus eu !”. Ele nu fac altceva decât să submineze încrederea adolescentului și conduc la lipsa de asumare a responsabilității. Care sunt ideile din spatele acestei strategii? Bucureşti, 2008; De multe ori ruptura de comunicare dintre părinți și adolescenți se ascunde în spatele următorului Cum să comunicăm eficient cu raționament pornit de la întrebarea : “Știu părinții mai adolescenții multe despre viață și alegerile corecte care trebuie făcute? Răspuns : evident da; majoritatea părinților PROF. GEORGESCU MARIA sunt convinși de acest lucru. Dacă “da”, atunci copilul Școala cu clasele I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea trebuie să mă asculte pentru a ști ce să facă. Și cu cât mă ascultă mai mult, cu atât rezultatele lui vor fi mai bune.” e câte ori nu ai fost pus în situația să îți Raționamentul poate fi corect. Scopul în care spui că nu mai ști cum să îi explici adolescentului îl folosim este, în schimb, categoric greșit deoarece tău care sunt principiile sănătoase care guvernează scopul final al oricărei educații este adultul. Noi această viață? De câte ori nu ai făcut apel la exemplul nu ne dorim un copil sau adolescent educat, ci un copilului vecinei care ține cont de tot ce spune mama adult autonom și capabil de autoeducație. În fapt, sa, în speranța faptului că, lovit de o subită invidie, adolescentul perfect are mari șanse să eșueze într- un copilul nostru va fi numai ochi și urechi la tot ce adult neadaptat. Cum se poate explica acest lucru ? spunem? Sumedenia de sfaturi corecte pe care le-am Și, în ciuda tuturor dovezilor că aceste adunat într-o viață pot să îl ferească de consecințele demersuri nu funcționează, ne încăpățânăm pe unor alegeri greșite. Dar nu pot să-l învețe strategiile același drum.... prin care să evalueze singur o situație. Și nu este Să încercăm pentru început un exercițiu. vorba aici numai de ideea că ,,Numai după ce se dă Încearcă să ai o discuție în care copilul tău să aibă singur cu capul poate să învețe”. Poligonul în care inițiativa exprimării unei strategii proprii în ceea ce adolescentul își testează varietatea strategiilor și a privește scopurile sale. Cu alte cuvinte, încearcă să armelor pe care le va folosi ca adult în confruntarea îl convingi să exprime mijloacele prin care va atinge socială este familia. scopurile propuse. Dependent de sfaturile excelente pe care i Ca strategie generală: le oferi, adolescentul nu își dezvoltă capacitatea de 1. Stabiliți împreună ce urmărește copilul și a dezvolta strategii proprii și va deveni nesigur pe care sunt consecințele adoptării unui comportament propriile forțe. El nu are adaptări specifice, ci un set sau al altuia. Astfel ,vei avea ocazia să afli cum și de reguli adoptate. Poate că este un adolescent bun, ce gândește copilul tău și îi vei acorda dreptul să își dar în mod sigur nu va evolua pentru a fi un adult exprime părerea. independent. Independența se câștigă. 2. Fă-ți cunoscută și propria opinie și Cum îi putem facilita victoria fără a risca să îl consecințele care decurg din ea. Precizare: o lăsăm să experimenteze pe tărâmuri care ar putea să introducere potrivită a părerii tale ca părinte ar fi una îl piardă definitiv? O primă strategie ar fi aceea de a de genul: ,, Ar mai exista și varinta aceasta....acum nu ține să ai dreptate. Mai mult, chiar atunci când ai, depinde de tine cum vezi lucrurile ...”... - și expui să nu o arăți. Pune accent pe beneficiile unei acțiuni varianta ca și când ai face o demonstrație. Nu uita că încercând să ții cât mai departe ideea că sursa de gradul de însușire a opiniei exprimate de tine depinde inspirație ești tu. Păstrează o atitudine neutră atunci de claritatea și forța argumentelor. când îți expui propria părere. Astfel, adolescentul nu 3. Cât timp nu produce efecte definitive, lasă ca va avea reflexul de a o respinge ca venind din partea situația să evolueze în sensul stabilit de copil. unei figuri cu autoritate. 4. Evită pe cât posibil stabilirea unei relații de Dacă nu reușești să îl convingi prin această NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 24 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

strategie, permite-i să experimenteze calea aleasă de el, în măsura în care nu îl duce către consecințe negative definitive. Păstrează în minte ideea că unele greșeli sunt inevitabile și că este necesar să învețe singur, atât să evalueze singur o situație, cât și să îndrepte eventualele erori pe care le-a făcut. În final, veți evalua împreună alegerea făcută. Dacă efectele comportamentului ales de el sunt mai bune decât așteptările tale, adolescentul a avut dreptate și, cu siguranță, își va lua toate meritele. Beneficiul este enorm. Mai mult decât un sfat bun va fi încrederea pe care a obținut-o în propriile forțe. Dacă efectele sunt negative, el va suporta consecințele propriei alegeri, ceea ce crește gradul de responsabilitate. În acest caz, mușcă-ți limba la reflexul natural de a spune : ți-am zis eu! Desigur că nu există rețete educaționale absolute, dar există repere bune în orientare.

Contabilitatea instituţiilor publice componentă a contabilităţii generale şi îndeosebi a contabilităţii publice ADMIN. FIN. FULGESCU LUMINITA Școala cu clasele I-VIII „Anton Pann” Râmnicu Valcea

ontabilitatea publică constituie contabilitatea care asigură evidenţierea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi referitoare la fondurile publice. Ea evaluează obligaţiile contribuabililor, evidenţiază încasările din aceste obligaţii şi determină diferenţele din obligaţiile neonorate, precum şi responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea plăţilor din fondurile publice. Organizarea acesteia este obligatorie pentru toate autorităţile publice, comunităţile teritoriale, instituţiile publice naţionale şi locale. Deşi contabilitatea sectorului public se organizează pe baza unor planuri de conturi distincte, cu particularităţi, atât în ceea ce priveşte structura conturilor, cât şi funcţionarea acestora, la baza contabilităţii publice stau reguli şi norme comune cu cele ale contabilităţii generale, şi anume: folosirea unor modele de registre contabile şi formulare comune privind activitatea financiară şi contabilă; modelele bilanţurilor contabile, ca şi planul de conturi general pentru instituţiile publice, sunt stabilite de acelaşi organ, respectiv de Ministerul Finanţelor Publice; în această privinţă existând o concepţie NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

unitară în materie (plan de conturi, bilanţ şi alte formulare specifice); funcţionarea acesteia este obligatoriu a se face după aceleaşi reguli şi metode astfel: contabilitatea se conduce în partidă dublă; unele excepţii permise pentru anumite instituţii publice care au dreptul să organizeze contabilităţi în partidă simplă (consiliile locale comunale) nu infirmă regula; înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi în mod simultan, în debitul unor conturi şi creditul altora; stabilirea totalului sumelor debitoare şi sumelor creditoare, precum şi a soldului final al fiecărui cont; întocmirea, cel puţin lunar, a balanţei de verificare, care reflectă egalitatea între totalul sumelor debitoare şi creditoare, şi totalul soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor; prezentarea execuţiei finale lunar, trimestrial, anual, a veniturilor încasate şi plăţilor efectuate, precum şi excedentului sau deficitului, comparativ cu contul de profit şi pierderi, în cazul contabilităţii financiare. Ca şi în cazul contabilităţii generale (financiare), contabilitatea publică trebuie să asigure o imagine fidelă, cu privire la situaţia execuţiei bugetului general consolidat, a informaţiilor necesare pentru necesităţile proprii ale instituţiilor publice, cât şi în ceea ce priveşte furnizarea acestora către organele în drept, cu prerogative în materie. În acest sens, contabilitatea publică trebuie să respecte, cu bună credinţă, regulile şi normele unitare, general valabile, ale contabilităţii generale, precum şi principiile acesteia. Unele asemănări şi paralelisme între contabilitatea publică şi cea generală (financiară) sunt şi în ceea ce priveşte bilanţul contabil. Dacă în cazul unităţilor patrimoniale bilanţul contabil se compune din bilanţ, cont de profit şi pierdere, şi ca anexă raportul de gestiune, în cazul instituţiilor publice acesta se compune din: bilanţ, cu adaptările de rigoare, contul de execuţie, şi în locul contului de profit şi pierdere, iar ca anexă un raport explicativ. Referitor la bilanţ, care nu este supus verificării şi certificării de către cenzori, experţi contabili etc., sau în cazul unităţilor patrimoniale contul de execuţie privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale, este necesar să fie aprobat de aceleaşi organe care au aprobat bugetele respective, iar în cazul instituţiilor publice să fie auditat. Deşi planul de conturi al instituţiilor publice este comun tuturor instituţiilor publice prezentate prin componentele bugetului general consolidat, între conturile care reflectă sistemul de finanţare a instituţiilor publice, finanţate pe de o parte din bugetul de stat şi bugetele locale pe de altă parte, 25 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

există importante deosebiri, mai ales în ceea ce ales a modului lor de închidere la sfârşitul exerciţiului priveşte evidenţierea constituirii resurselor publice financiar-bugetar. prin intermediul cărora sunt finanţate, precum şi a condiţiilor care trebuiesc îndeplinite în ceea ce Teste de evaluare finală priveşte plafonul până la care se pot efectua plăţi de casă. ÎNV. ANICESCU ELENA De asemenea, există deosebiri esenţiale Şcoala cu clasele I-VIII „I. Gh. Duca” Râmnicu între modul de închidere a conturilor de cheltuieli la Vâlcea instituţiile publice finanţate din fonduri bugetare şi cele finanţate din mijloace extrabugetare. Dacă la primele, I. MATEMATICĂ conturile de cheltuieli se închid prin conturile de finanţări, în cazul instituţiilor finanţate din mijloacele extrabugetare (autofinanţate) închiderea acestora se SEMESTRUL I face prin intermediul unor conturi de rezultate, prin Clasa a II a care, de altfel, se închid şi conturile de venituri, sistem Scrie următoarele numere mai apropiat de cel al contabilităţii financiare. a. cu cifre b. cu litere O deosebire esenţială în cazul contabilităţii şase sute treizeci şi şapte ……… 845 instituţiilor publice faţă de contabilitatea financiară 999 a agenţilor economici este faptul că contravaloarea opt sute şaizeci şi unu ………………… 537 fondurilor fixe şi a obiectelor de inventar, în cazul trei sute opt…………………………….. şase sute treizeci şi şapte………………… 606 instituţiilor publice, se înregistrează direct pe Subliniaţi cu roşu cifra unităţilor,cu galben cheltuieli la procurarea acestora. În cazul instituţiilor cifra zecilor şi cu albastru cifra sutelor: publice nu întâlnim noţiunile de uzura şi amortizarea fondurilor fixe sau a obiectelor de inventar, ca în cazul 438, 246, 158, 824, 624, 309, 520. Descompune numerele: contabilităţii agenţilor economici. De asemenea, datorită specificului privind 528=500+20+8 finanţarea instituţiilor publice în cadrul contabilităţii 729= acestora, pe lângă noţiunile de cheltuieli efective – ca 873= în cazul agenţilor economici – întâlnim şi noţiunile 380= de plăţi de casă şi plăţi nete de casă, al căror nivel 609= este determinat de conturile de finanţare, care numai 987= întâmplător coincid la sfârşitul exerciţiului bugetar cu Într-o sală de teatru sunt 183 bărbaţi, cu 69 conturile de cheltuieli efective. În acelaşi timp, între conturile de cheltuieli mai puţine femei, iar copii cu 114 mai puţini decât menţionate în planul de conturi al instituţiilor bărbaţi. Câte personae sunt în sala de teatru ? publice, pe de o parte, şi conturile de cheltuieli din Află valoarea lui x din exerciţiile: 723- x = 319 planul de conturi general şi al Trezoreriei Statului, pe 206 +x = 852 x= x= de altă parte, există diferenţe în sensul că conturile x= de cheltuieli din contabilitatea Trezoreriei Statului x= v:…… reflectă plăţile nete de casă, şi nu cheltuielile efective, v:…… x 437 = 109 pe câtă vreme, conturile de cheltuieli ale agenţilor x= economici şi instituţiilor publice reflectă întotdeauna x= numai consumurile efective (plăţi de salarii, v:…………………. consumuri efective de materiale etc.). Află suma dintre predecesorul şi succesorul În concluzie, contabilitatea publică, şi în numărului 437 primul rând cea a instituţiilor publice, se aseamănă în multe privinţe cu contabilitatea generală, ....................................................................... asemănare determinată mai ales de regulile şi Scrie răsturnatul numerelor: 436 803 principiile contabilităţii în general, dar are multe 707 393 şi esenţiale deosebiri determinate de specificul 689 600 funcţionării conturilor instituţiilor publice în ceea ce priveşte modul cum acestea evidenţiază constituirea veniturilor publice şi efectuării cheltuielilor, dar mai NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 26 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

II.

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNA

SEMESTRUL I Clasa a II a Citeşte cu atenţie textul umător, pentru a rezolva corect exerciţiile de mai jos: ,,Flori sclipitoare de argint se ţes pe geamuri. - Au început să roiască albinele cele albe, zise bunica. - Au şi regină? întreabă baieţaşul. -Da. Noaptea, ea se uită pe fereastră în case. Atunci geamurile îngheaţă.” Citeşte cu atenţie titlurile de mai jos şi încercuieşte cel mai potrivit titlu pentru textul dat: Regina Zăpezii Regina albinelor Crăiasa Zăpezii Transcrie întrebarea din text pe linia de mai jos: ............................................................................ Transcrie pe linia de mai jos primul alineat din text: ................................................................................. Încercuieşte pe text cuvintele care conţin grupuri de litere. Scrie cifra corespunzătoare numărului de silabe din fiecare cuvânt: argint roiască sclipitoare fulg geamuri Alegeţi şi aşezaţi cuvintele astfel încât să formaţi propoziţii cu înţeles: cioplise, săniuţă, moş, o, îmi, Irimia. o, zări, păsări,Dorothea, sperietoare, de. Alegeţi cuvintele potrivite din paranteză( elevul, bradul, vântul, bradul, păsările) care împreună cu cele de mai jos pot forma propoziţii: Creşte, cad, ciripesc, învaţă, bate. Puneţi semnele de punctuaţie potrivite în textul următor: Doamna învăţătoare îl întreabă pe Andrei... ...Cum se numeşte ţara noastră. .... ... Ce însuşiri are poporul român. .... ....Poporul român este....harnic....viteaz....primitor şi iubeşte libertatea.... ...Bravo Andrei Ai dat un răspuns foarte bun Completaţi spaţiile punctate cu ,,s-a”, ,,i-au”, ,,sa”, NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

,,într-o”, sau ,,intr-un”. ..... zi Andrei..... dus în parc cu bunica..... . ..... stejar a văzut o veveriţă. .....îndreptat spre ea. ..... clipă a dispărut. Ea crede că .... ascuns .....scorbură. Completează spaţiile punctate cu cuvintele date: scrie, piere, lenea. .............................e cucoană mare care cere de măncare. Mâna care nu ştie să ...........................dă vina pe condei. Dreptatea niciodată nu ...................... .

Importanţa relaţiei elev-elev în educaţia comunicării ÎNV. ONOGEA MIOARA Şcoala cu clasele I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea

lasa de elevi este un grup de învăţare care se aseamană, în multe privinţe, cu un grup de muncă dar are şi câteva caracteristici proprii. Asemanarea cu un grup de muncă este dată de faptul că scopul fundamental al constituirii grupului îl reprezintă realizarea sarcinilor de muncă (de învaţare pentru elevi) pentru satisfacerea cărora sunt mobilizate resursele tuturor membrilor grupului. La nivelul fiecăreia dintre cele două categorii de grupuri se elaborează reguli proprii care dau identitate şi personalitate respectivei comunităţi. Principala caracteristică a grupului de învăţare o constituie situarea în centrul obiectivului său de activitate a sarcinii de organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ. Din aceste cauze şcolii îi revine, în primul rănd, misiunea de a informa şi familiariza pe elevi cu diverse domenii ale cunoaşterii, dar si de a-i forma în spiritul cerinţelor formulate de societate la un moment dat. Cu toate acestea în ciuda numeroaselor semnale privind necesitatea revizuirii unor comportamente profesionale, practicile educaţionale continuă să fie dominate de autoritatea excesivă a profesorului care menţine monopolul asupra situaţiilor de vorbire, care controlează în mod exagerat continuturile vehiculate. În aceste condiţii persistă câteva întrebări justificate: De ce se implică elevii atât de puţin în dialogul şcolar deşi libertatea lor de manifestare şi exprimare a crescut simţitor?! Ce se poate face pentru a-i ajuta pe elevi să folosească şansa extraordinară pe care au obţinut-o de a se dezvolta liber, fără constrângeri ideologice?! După ce criterii ar putea fi apreciat gradul de 27 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

participare reală a elevilor la realizarea schimbului de interacţioneze unii cu ceilalţi nu este întotdeauna idei şi competenţe? suficientă pentru ca acest lucru să se şi întâmple. Acestea sunt doar câteva din problemele a căror Este necesar să fie îndeplinite câteva condiţii, într-o soluţionare ar putea conduce către eficientizarea manieră care să nu-l excludă pe profesor, ci să-i proceselor de comunicare ce se desfasoară în context modifice rolurile pe care şi le asumă. Astfel este şcolar. recomandabil ca: Cauzele pentru care elevii se implică prea puţin Secvenţele directe să alterneze cu cele semi-directive sau deloc în dialogul şcolar sunt uneori obiective, şi cu cele nondirective. Profesorul işi va asuma întemeiate, iar alteori subiective, nejustificate. Chiar treptat rolul de animator, apoi pe cel de meditator şi, şi atunci când este vorba despre cauze subiective, finalmente, pe cel de evaluator. simpla constatare a acestui fapt nu este capabilă să Sarcinile de învăţare să nu fie prea complexe (ca să rezolve problemele. Intr-o intervenţie educativă de nu necesite intervenţia permanentă a profesorului), succes, dupa indentificarea cauzelor se recurge la dar nici prea simple (pentru ca elevul să nu le poată elaborarea unor strategii acţionale de contracarare a realiza singur, ci să aibă nevoie de colaboratori). manifestarilor nefavorabile şi de promovare a celor Elevii să-şi poată asuma cât mai multe roluri favorabile. care să le permită exersarea unor comportamente de Unii dascăli recurg exclusiv la metode frontale tip comunicativ cu valoare şcolară. de predare (mai puţin la limbi straine!) şi că oferă Să se recurgă la modalităţi distincte de apreciere şi extrem de rare oportunităţi elevilor de a interacţiona recompensare a comportamentului informaţional şi a unii cu ceilalţi. De altfel- aşa cum se poate observa din celui interacţional. analiza răspunsurilor de mai sus- multe dintre cauze Comportamentele de tip interacţional şi privesc chiar personalitatea şi incapacitatea lui de a comunicativ nu pot fi apreciate pe baza câtorva provoca interacţiunile dintre elevi. Elevii invocă- în observaţii, ci se dovedesc a fi relevante atunci cand mod deosebit- nu atât cauze de ordin logic, raţional, se regăsesc în mod constant într-o mare diversitate de cât mai ales, cauze de ordin sensibil, emoţional. situaţii psiho-relaţionale.Din acest punct de vedere, Printr-o consultare a celuilalt partener al înca din 1948 Kenneth D. Benne şi Paul Sheats au relaţiei- profesorul, a rezultat că, intr-adevar, ei recurg evidenţiat un adevărat inventar de roluri funcţionale arareori la lucrul în grup, pe echipe. Ei argumentează pe care un individ le poate exercita în cadrul unui că programele şcolare sunt excesiv de încarcate şi nu le grup: cel ce dă/oferă informaţii; cel ce formulează lasă timp pentru diversificarea metodologiei de lucru, opinii; cel ce caută informaţii; cel ce caută opinii; dar nu se sfiesc să recunoască faptul că nu stăpânesc cel ce demarează activităţile; cel ce dă direcţii; asemenea tehnici de învăţare prin cooperare. cel ce sintetizează; cel ce diagnostichează;cel ce În acest scop formula organizarii sarcinilor de învăţare energizează;cel ce testează/verifică realitatea;cel pe grupe, este cea mai adecvată. Ea urmează să fie ce evaluează; cel ce încurajează participarea; cel ce adaptată specificului activităţilor şcolare şi tipului de armonizează relaţiile;cel ce evidenţiază tensiunile; lecţie. cel ce evaluează climatul emoţional; cel ce observă Cele mai cunoscute formule de structurare a procesele/activităţile; cel ce premiază/laudă; cel ce grupurilor sunt: ascultă în mod empatic; cel ce rezolvă problemele de • grupurile omogene - cu următoarele ordin interpersonal. particularităţi: elevii au posibilitatea de învăţare Acest inventar de roluri nu acoperă întreaga asemănătoare ceea ce facilitează comunicarea gamă a raporturilor ce se stabilesc într-un grup, dar profesorului cu fiecare grup de elevi, dar şi are meritul de a atrage atenţia aupra multitudinii comunicarea intragrupală; colaborarea între elevi are mobilurilor care stau la baza implicării membrilor ca obiect schimbul informaţional. grupului în activitate. • grupurile eterogene – în cadrul cărora:elevii au Contribuţia maximă pe care un subiect o poate posibilitatea de învăţare diferite, ceea ce îl determină aduce la desfăşurarea unei activităţi colective este pe profesor să se adreseze nivelului mijlociu al desigur în direcţia rolurilor care i se potrivesc şi prin grupului(efortul de accesibilizare a mesajelor cu intermediul cărora fiecare se consideră împlinit. In caracter informaţional este mare şi nu poate acoperi acelaşi fel cel care nu-şi regaseşte locul şi rolul intr-o toate nivelurile de înţelegere); în interacţiunile elev– activitate colectivă oarecare pastrează o anumită elev se intensifică colaborările pe plan inter-raţional distanţă, se implică mai puţin sau mai formal. (elevii buni îi sprijină pe cei cu performanţe scăzute). Pe de alta parte, profesorul însuşi este tentat să revină Crearea ocaziilor pentru ca elevii să la formele de activitate grupală pentru câteva avantaje NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 28 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

evidente ale acestei maniere de lucru: -favorizează transmiterea unui mare volum de cunoştinţe în unitatea de timp; -permite tratarea logică a materialului de predat după criterii pe care profesorul le hotareşte; -instaurează un ritm unic de desfăşurare a activităţii; -captează atenţia celei mai mari părţi a clasei de elevi (gradul de accesibilizare a mesajului adresându-se mediei ); -permite profesorului să exercite un control constant asupra întregii desfăşurări a activităţii. Acest mod de lucru este, din punctul lui de vedere, confortabil şi eficace. El şi-a impus printrun exerciţiu didactic milenar şi a generat obisnuinţe comportamentale suficient de puternice ca să creeze o incredibilă rezistenţă la schimbare. Acest model profesional persistă în ciuda nenumăratelor critici la care este supus şi dintre care le deţinem pe cele mai des invocate: -numai profesorul este într-o poziţie activă, de transmitere/emitere de mesaje; -preocuparea lui esenţială este de a prelucra şi accesibiliza materialul cognitiv oferit elevilor, ceea ce reduce interesul său pentru modul în care ei receptează acest material; -clasa de elevi este percepută ca un interlocutor colectiv, insul pierzându-şi singularitatea şi unicitatea; -elevii sunt într-o poziţie pasivă, de ascultător; -ei sunt, mai degrabă, receptori; -oferă puţine oportunităţi de feed-back profesorului; -este centrat, cu deosebire, pe transmisia de cunoştinţe. Având în vedere forţa de acţiune a acestui model profesional şi avantajele reale pe care le poate furniza profesorului, există opinia ca cele două modalităţi de lucru, frontale şi pe grupe, pot fi complementarizate cu bune consecinţe pentru practica educaţională. Coexistând în cadrul acestei activităţi, ele permit diversificarea registrului metodologic şi lărgirea celui comunicaţional. În cele din urmă câştigul este, desigur, al tuturor căci, muncind împreună, timpul alocat instruirii este exploatat la maxim, iar monotonia este alungată definitiv din sala de clasă. Bibliografie: Flament, C. (1965). Reseaux de comunication et structures de groupe. Paris: Dunond. Golu, P. (1974). Psihologie socială. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Neacşu, I., Mariş, T., & Hărăbor, C. (2000). The relaţion educator – child - parent in the educational action, Social Issues and rules. Bucureşti. Păun, E. (1982). Sociopedagogie şcolară. Bucureşti: NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Editura Didactică şi Pedagogică. Şoitu, L. (2001). Pedagogia comunicării. Iaşi: Institutul European. Zlate, M. (1972). Psihologia socială a grupurilor şcolare. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Însuşiri necesare unui bun educator ÎNV. MĂGUREANU CONSTANTIN Şcoala cu clasele I – VIII Ocnele Mari

unt foarte mulţi factori importanţi în educarea unui copil. De aceea, din timpuri îndepărtate, gânditorii au emis tot felul de opinii în legătură cu modalităţile de modelare a comportamentului şcolarilor. Copiii au nevoie să trăiască un sentiment de securitate deplină, sentiment ce apare atunci când îşi dau seama că sunt iubiţi. Prin urmare educatorul trebuie sa fie o persoană sensibilă, ataşată de copii, care să se simtă bine în compania lor, să-i placă să comunice cu ei. El trebuie sa fie convins că la această vârstă există posibilităţi nelimitate de educare a elevilor. Dacă un mare pedagog, cum a fost A. S. Makarenko, considera că nu trebuie să se facă prea mult caz de acest aspect, aceasta se explică prin condiţiile de atunci, când sub influenţa pedologiei se vorbea mult de „dragostea faţă de copil”, dar o dragoste care semăna prea mult cu afecţiunea de circumstanţă manifestată de cei care , cu ocazia unor sărbători, împart copiilor săraci haine şi bomboane. Makarenko nu vorbea de „iubire”, ci de „marele respect” pe care trebuie să-l purtăm copilului. Respectul, afecţiunea educatorului nu trebuie declarate ostentativ, ele trebuie sa se desprindă din întreaga comportare, din atitudinile sale de fiecare zi. În şcoală vin copii „cuminţi”, dar şi copii iritaţi, obosiţi, unii încăpăţânaţi, câteodată chiar înrăiţi. O mare vină în aceste situaţii o au părinţii care fie nu au ştiut cum să se aplece asupra copiilor, au aplicat pedepse fără discernământ, fie au creat un climat ostil in familie. Educatorul trebuie să cerceteze cauzele care duc la un comportament negativ al copiilor, să se apropie de ei, să se sprijine pe laturile pozitive ale acestora pentru a-i schimba. Dar ajutorul nu constă într-o îngăduinţă fără limite. Educaţia nu e posibilă fără exigenţe, fără efort şi, uneori, sunt necesare şi pedepse. A ţine la copil nu înseamnă a căuta cu orice preţ să-i câştigi afecţiunea. Fuga după dragostea copilului ne poate împinge la mari greşeli. Mare 29 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

greşeală fac unii dascăli care „din bunătate” împart persoane care au fost elevi în viaţa lor, dar nu şi cui merită şi cui nu merită cele mai mari note. Când, profesori, şi se miră cum aceştia au obligaţia de a ţine mai târziu, absolvenţii descoperă că acestea nu au doar câte 3-4 ore pe zi în loc de …opt! Dar dascălul acoperire în nivelul lor de pregătire se simt înşelaţi şi nu are numai de observat în permanenţă cele douăzeci respectul pe care l-au purtat omului de la catedră se de beculeţe aprinse ale inteligenţelor din clasă, ci el transformă în dispreţ sau chiar în ură. asigură luminarea lor, consumându-şi rezervele sale Educatorul trebuie să cunoască bine sufleteşti. particularităţile individuale ale copiilor cu care În educaţie, educatorul trebuie să înceapă cu lucrează. H. Murray distinge ca fiind o caracteristică el. Nu spunea J.Jaurès că: „Nu-i înveţi pe alţii ceea a personalităţii „raportul dintre proiectivitate şi ce vrei, nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti?” obiectivitate”: de „proiectivitate” e vorba când, în Educaţia ţine şi de simţ şi de bunul simţ. Tocmai de mod inconştient, atribuim altuia propriile noastre aceea bunul simţ n-o fi având plural. sentimente, emoţii; „obiectivitate” ar fi dispoziţia de se judeca pe sine şi pe altul într-un mod detaşat, Bibliografie: dezinteresat. Pentru a cunoaşte bine copilul trebuie să HUBERT, R. (1961). Traité de pédagogie générale. dăm dovadă de obiectivitate, în sensul de mai sus, MAKARENKO, A. (1972). Opere pedagogice alese. adăugându-se , bineînţeles, empatia. Empatia ne Bucureşti: Editura Didactică Pedagogică. permite să manifestăm ceea ce se numeşte tact MURRAY, H. (1953). Exploration de la pedagogic: să putem lua imediat atitudinea şi măsurile personnalité. Paris: PUF. educative cele mai potrivite cu specificul unei situaţii. VOICULESCU, M. (1980). Lumea în gândire. Iaşi: Caracteristica acesteia este in funcţie de felul în care o EDITURA JUNIMEA. priveşte copilul. De aceea în momente care, obiectiv, par identice, atitudinile noastre trebuie să fie, uneori, Salvaţi planeta opuse. De exemplu, într-un fel vom reacţiona când un elev nu ştie lecţia, dar este mâhnit, şi în alt fel când PROF. TRAŞCĂ copilul este indiferent, ba chiar se amuză de aberaţiile CRISTINA pe care le spune. Grup Şcolar „Brătianu” Autoritatea dascălului face ca elevii sa Drăgăşani răspundă cerinţelor acestuia. Autoritatea adevărată nu se impune cu forţa, nici cu raţionamente interminabile, nici prin adoptarea unei poziţii de atotştiutor , ci se atura ne câştigă prin competentă, superioritate culturală şi dăruieşte cu bucurie şi morală. Copiii admiră şi imită modelele unor oameni simplitate, din plin, necondiţionat, toate bunurile sale. deosebiţi, care se disting printr-o însuşire sau alta ( Dar, de cele mai multe ori, omul n-a ştiut sau a uitat să inteligenţă superioară, cultură vastă etc.). Chiar dacă protejeze aceste daruri pentru el şi pentru generaţiile un educator nu excelează printr-o anumită însuşire, următoare. dacă munceşte cu seriozitate poate ajunge la o În condiţiile epocii contemporane, cunoaştere temeinică a obiectului pe care îl predă, la caracterizate prin creştere demografică, industrializare măiestrie profesională. şi prin acţiunea deseori necontrolată a omului asupra Desigur, numai superioritatea intelectuală, mediului, se pune tot mai acut problema protecţiei culturală, profesională, numai tactul pedagogic nu mediului înconjurător. În această problemă, latura sunt suficiente. Pentru o adevărată autoritate se cer educativă are un rol determinant. Educaţia pentru din partea educatorului şi o serie de însuşiri morale. mediu ne priveşte în egală măsură pe toţi, adulţi sau El trebuie să aibă o conduită exemplară atât în şcoală, copii, iar problema, deşi nu e nouă, se pune tot mai cât şi în afara ei. Educatorul este cel care trebuie să acut, devenind obiect de studiu la unele clase,sau aibă stăpânirea de sine necesară pentru a lăsa dincolo obiectiv în cadrul unor discipline ca ştiinţe, chimie, de poarta şcolii unele necazuri sau griji ce pot surveni biologie, geografie,etc. în viaţa fiecărui om şi să zâmbească atunci când Dacă ne întrebăm ce şansă are educaţia pentru deschide uşa clasei.. mediu într-o lume mânată de interese materiale şi ce „Buna dispoziţie presupune şi o bună dozare efecte ar avea, nu trebuie să fim părăsiţi de optimism, a efortului, fiindcă munca instructiv-educativă este să fim convinşi că, începută de la cea mai fragedă foarte istovitoare”, spunea René Hubert. Sunt unele vârstă, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 30 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

trebuie să înţeleagă că pe Terra există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale, între societate şi ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin lecţiile de la limba română, cunoaşterea mediului, ştiinţe, educaţie plastică, dar şi prin activităţile extracurriculare speciale. Apoi să-i facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei si tehnicii care nu trebuie să devină duşmani ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei, exploatarea judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale munţilor, curăţenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului. Omul este în acelaşi timp creaţie şi creator al mediului său înconjurător, care îi asigură existenţa fizică şi îi oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale. Elevii trebuie să devină prieteni ai naturii, cu condiţia să respecte natura. Aceasta înseamnă azi, mai mult ca oricând, s-o priveşti ca un adevărat ecolog-cetăţean ce doreşte nu o natură strivită, cu gândul refacerii ei, ci conştient că apără şi conservă una dintre bogăţiile cu care noi, românii ne mândrim. Ce ne oferă natura în schimbul prieteniei noastre? Pe lângă bucuria clorofilei, foşnetul arborilor, cântecul păsărilor, susurul apei, atât de poetice şi fără de care n-am putea trăi, ne dă cel mai prozaic, dar de nelipsit bun, hrana cea de toate zilele. Credeţi că acest lucru ar fi posibil dacă ar dispărea Soarele, circuitul apei în natură?

Contribuţii la cunoaşterea florei din regiunea celor trei izvoare ale Latoriţei PROF. ANGHEL DACIANA Grup Şcolare Sanitar „Antim Ivireanul” Râmnicu Vâlcea

bstract

This paper represents a part of the research carried out within the Ph.D.Thesis. Folowing the phytotaxonomical investigations carried out in the Latoriţa Basin, a sector of Southern Capathions has exhibits to exist 214 taxons, of with 166 species and 26 subspecies. For each taxon are prezents: valid nominal; synonymy, habitat, ecology, bioform, geoelement and chorology. Key words: Latoriţa Basin, Plant diversity, Plant preservation. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Latoriţa este un afluent al Lotrului care îşi are obârşia din trei izvoare - Latoriţa de Jos (Urdele), Muntinu şi Latoriţa de Vest; bazinul său hidrografic are o suprafaţă de circa 1000 de km2, aflat la graniţa dintre Munţii Parâng în vest, Munţii Latoriţei şi Lotrului în nord şi Munţii Căpăţânii în sud şi est. Substratul geologic este divers şi include roci granitice, cristaline şi ultrabazice (serpentinite) precum şi calcare. Altitudinea variază între 520m la Gura Latoriţei şi 2160m în Vf. Urda, respectiv 2055m în Vf. Bora. Clima şi solurile teritoriului cercetat sunt cele specifice culmilor înalte ale Carpaţilor Meridionali. În partea de vest a bazinului, la izvoarele Latoriţei, s-au păstrat şi astăzi urmele eroziunii glaciare din cuaternar, existând aproximativ zece lacuri glaciale dintre care numai trei sunt cu oglindă de apă (Iezerele Muntinului şi Lacul Coastei). Această zonă, parte componentă a Munţilor Parâng şi a Munţilor Latoriţei cu o suprafaţă de aproximativ 1250 ha cu altitudini cuprinse între 1600 m (Confluenţa Latoriţei de Vest cu Pârâul Coasta Bengăi) şi 2160 m (Vf. Urda), este propusă a fi decretată rezervaţie floristică, geomorfologică şi peisagistică. Cercetări botanice în Bazinul Latoriţa, anterioare celor personale, au fost extrem de lacunare şi limitate parţial la teritoriul celor trei izvoare mai sus menţionate, care face parte din Masivul Parâng. În Herbarul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Sibiu există câteva specii de plante recoltate în sec. IX de Bielz, Hergotta & Klaus din Muntele Piatra Târnovului. Unele menţiuni sporadice se găsesc şi în Flora RPR-RSR(1952-1986). Buia & colab. (1962), în lucrarea lor cu caracter monografic, descriu şi câteva specii de cormofite din partea de vest a bazinul Văii Latoriţei. Nu acelaşi lucru se poate spune de teritoriile învecinate care au fost cutreierate de numeroşi botanişti (Ştefureac& colab., 1958-1962; Pocs, 1962; Zaharia, 1972; Păun, & colab., 1971; Popescu 1974; Boruz V., 2006, ş.a.). Cercetărilor floristice întreprinse de-a lungul a 4 ani (2005-2009) în teritoriu mai sus menţionat, utilizând metodologia clasică de recoltare, preparare, conservare şi determinare a cormofitelor, de analiză, sinteză şi de prezentare a rezultatelor, ne-a condus la identificarea unui număr de 214 taxoni care aparţin filumurilor Pteridophyta (7 taxoni.), Pinophyta ( 4 taxoni) şi Magnoliophyta ( 193 taxoni). Denumirea taxonilor a fost actualizată în conformitate cu Codul Internaţional de Nomenclatură Botanică (CINB) adoptat la cel de al XVII-lea Congres Internaţional de Botanică, care a avut loc la Viena, în iulie 2005, cunoscut şi sub numele de Vienna Code, 31 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

publicat în Regnum Vegetabile, 2006, vol.146. Pentru

fiecare specie sunt consemnate (aşa cum rezultă din conspectul de mai jos) denumirea ştiinţifică curentă, sinonimiile, numărul de cromozomi, forma biologică, unele date ecologice,geoelementul, frecvenţa, staţiunea şi răspândirea în teritoriu. Pentru fiecare specie sunt consemnate (aşa cum rezultă din conspectul de mai jos) denumirea ştiinţifică curentă, sinonimiile, numărul de cromozomi, forma biologică, unele date ecologice, geoelementul, frecvenţa, staţiunea şi răspândirea în teritoriu. Familiile şi numărul de specii identificate în teritoriul cercetat Familia Nr. Alliaceae 3 Apiaceae 6 Asteracea 33 Betulaceae 1 Boraginaceae 1 Brassicaceae 4 Campanulaceae 7 Caprifoliaceae 1 Caryophyllaceae 10 Crassulaceae 1 Cupressaceae 1 Cyperaceae 9 Dipsacaceae 2 Dryopteridaceae 3

Familia Nr. Familia Nr. Ericaceae 7 Poaceae 23 Fabaceae 5 Polygalaceae 1 Gentianaceae 7 Polygonaceae 3 Geraniaceae 3 Primulaceae 6 Hypericaceae 1 Pyrolaceae 2 Juncaceae 4 Ranunculaceae 11 Lamiaceae 1 Rosaceae 10 Liliaceae 3 Salicaceae 2 Lycopodiaceae 2 Santalaceae 1 Onagraceae 2 Saxifragaceae 10 Ophioglossaceae 1 Scrophulariaceae 5 Pinaceae 3 Selaginellaceae 1 Plantaginaceae 2 Thymelaeaceae 1 Plumbaginaceae 1 Urticaceae 1 Violaceae 3

Bibliografie: 1.Badea L. & Rusenescu C.(1971) - Judeţul Vâlcea. Edit. Academiei RSR, Bucureşti. 2. Bărbulescu C.& Motca Gh. (1983) - Păşunile munţilor inalţi. Edit. Ceres, Bucureşti. 3. Beldie Al. (1967) - Endemismele şi elementele dacice din flora Carpaţilor României. Com. Bot., Bucureşti. 4. Beldie Al. & Dihoru Gh. (1967) - Asociaţii vegetale din Carpaţii Româneşti. Com. Bot., Bucuresti, 6:135-238. 5. Boruz V. (2006) –Chorology and ecology of the Alchemilla species in the Lotru Mountans . Acta Horti Bot., Bucureşti, 33:85-93. 6. Borza Al.& Boşcaiu N. (1965) – Introducere în studiul covorului vegetal. Edit. Acad. RSR, Bucureşti. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

7. Buia Al., Păun M., Pavel C. & Safta I.(1962) Pajiştile din Masivul Parâng. Edit. Agrosilvica, Bucuresti. 7. Buia Al., Păun M., Maloş C.& Olaru M. (1962) - Materiale pentru flora Masivului Parâng. Grăd. Bot. Bucuresti, 1961-1962. 8. Ciocarlan V.( 2009) – Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit. Ceres, Bucureşti. 9. Ciucă M. (1977) - Vegetaţia pietrişurilor, bolovanişurilor şi a grohotişurilor din Carpaţii RSR. Com. Bot., Bucureşti. 10. Ivan D., Doniţă N., Coldea Gh., Sanda V., Popescu A., Chifu Th. & Paucă-Comănescu M. (1992) - Vegetaţia României. Edit. Tehnică Agricolă, Bucureşti. 11. Mihailescu V.( 1963) - Carpatii sud-estici. Edit. Ştiinţifică, Bucureşti. 12. Păun M., Maloş C. & Popescu Gh.( 1971) - Excursii în Munţii Olteniei. Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 13. Ploaie Gh. (1983) - Valea Lotrului. Edit. SportTurism, Bucureşti. 14. Ploaie Gh. (2006) – Munţii Parâng – pledoarie pentru un parc naţional, Editura Vergiliu, Bucureşti 15. Ştefureac Tr., Lungu L., Teculescu V. & Popescu A.(1962) - Specii de Carex şi Salix din sfagnentele de pe Valea Lotrului, cu unele consideratii geobotanice. Analele Univ. Bucuresti, Seria St. Nat, 33. 16. Ştefureac Tr., Popescu A. & Lungu L. (1955) - Contribuţii la cunoaşterea florei şi vegetaţiei din Valea Lotrului. Bul. şt. al Acad. R.P.R., 7: 3. 17. Ştefureac Tr., Popescu A. & Lungu L. (1957) - Aspecte din asociaţia cu Buxbaumia aphylla L. în formatiunile de molid (Picea excelsa) din Munţii Lotru-Parâng (Carpaţii Meridionali). Bul. st. ser. Bot. 9, 1: 61-73. 18. Velcea V. & Savu Al. (1982) - Geografia Carpaţilor şi a Subcarpaţilor Româneşti. Edit. Didactica şi Pedagogica, Bucuresti. 19. Zaharia C.I. - Flora şi vegetaţia bazinului Gilort de la limita superioară a pădurii pâna la confluenţa cu Jiul. Teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti *** Flora RPR ,R.S.R., vol I – XIII, Edit. Academiei Romane, Bucureşti, 1952 – 1978.

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Cristale lichide PROF. CHELĂRESCU MARINELA PROF. ASPRICIOIU LIANA Grup Școlar „Ferdinand I” Râmnicu Vâlcea

eea ce deosebeşte faza lichidă a unei substanţe de fazele solidă şi gazoasă este starea de ordine a particulelor ( atomi,molecule,ioni ) care le alcătuiesc. La solidele cristaline acestea sunt aranjate în nodurile unei reţele regulate şi substanţa prezintă un foarte pronunţat grad de ordine pe întreaga întindere a sistemului (ordine la distanţă ).În gaze particulele sunt haotic distribuite între ele interacţiunile sunt foarte reduse şi dezordinea este totală. La lichide, care din acest punct de vedere ocupă poziţie intermediară, există doar o ordine locală( ordine apropiată )în aranjarea moleculelor în care se manifestă forţe de tip Van der Waals. Ordinea spaţială perfectă din substanţele cristaline face ca toate proprietăţile lor (mecanice,optice, electrice ) să fie net anizotrope. Ordinea locală din lichide, întinzându-se pe distanţe foarte mici în comparaţie cu dimensiunile sistemului, nu asigură apariţia şi menţinerea unei anizotropii,astfel ca proprietăţile lichidelor sunt izotrope,ele nedepinzând de vreo anumită direcție prin sistem. Există însă în natură numeroase substanţe care se pot găsi într-o fază mezomorfă (sau mezofază) în care ele prezintă atât proprietăţile caracteristice ale lichidelor (fluidate, formarea de picături, etc), cât şi anizotropia specifică solidelor cristaline. Ceea ce arată că structura moleculară este foarte ordonată. Substanţele care se găsesc în astfel de mezofaze poartă numele de cristale lichide şi în momentul de faţă îşi găsesc numeroase aplicaţii practice. Descoperirea cristalelor lichide se datoreşte botanistului austriac S.REINITZER (1888) care a observat o comportare foarte curioasă la benzoatul de colesteril tocmai sintetizat:cristalele acestui compus se topeau la 148 0C trecând într-un lichid tulbure care devenea transparent abia la 1760 C. La răcirea lichidului el capată la 1760 C o coloraţie albăstruie, devenea din nou opalescent şi la 1480 C coloraţia reapărea , după care lichidul cristaliza imediat. Uimit de fenomenul pus în evidentă, Reinitzer a trimis preparatul fizicianului O. LEHMANN care, studiindu-l la microscopul de polarizare, a stabilit că faza tulbure este optic anizotropă şi reprezintă un ansamblu de domenii microscopice orientate haotic unul în raport cu celălalt. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Mezomorfia este specifică compuşilor organici aromatici care conţin cel puţin două inele de benzene legate printr-o grupare intermediară rigidă X şi terminate printr-o grupare laterală flexibilă R şi R/: R-C6H4-X-C6H4-R/ Drept grupări rigide X pot servii bazele Schiff, azobenzenii , azoxibenzenii etc. Din punct de vedere geometric moleculele acestor substanţe au o formă alungită (baghete plate lungi) şi posedă un important moment electric de dipol. Apariţia mezofazelor se datoreşte ordonării moleculelor sub acţiunea forţelor atractive de dispersie. Deşi există o mare varietate de substanţe mezomorfe,ele pot fi încadrate în două mari clase: termotrope – pentru care domeniul de existenţă al mezofazei este cuprins între două temperaturi T1 şi T2 –şi liotrope –la care domeniul de mezomorfism există între două concentraţii c1 si c2.Cristalele lichide liotrope sunt foarte răspândite printre substanţele bioorganice, dar cele termotrope îşi găsesc în momentul de faţă cele mai importante aplicaţii tehnice. Cristalele lichide sunt substanţe care se comportă ca lichid cât şi ca solid . Moleculele în cristalele lichide se pot mişca fiecare relativ uşor,ca şi moleculele într-un lichid. Totuşi toate moleculele dintr-un cristal lichid tind să se orienteze în aceeaşi manieră, asemănător cu aranjamentul molecular din cristalele solide. Cristalele lichide reţin lichidul şi se solidifică natural numai după anumite temperaturi şi presiuni. La o suficient de mare temperatură sau presiune mică,ordinea moleculelor se modifică ducând la transformarea unui cristal în cristal lichid. La o suficient de joasă temperatură şi o presiune mare moleculele cristalelor lichide încetează să se mai mişte şi cristalele lichide se transformă în cristale solide. prin intermediul câmpului şi energiei magnetice,tipice distribuţiei BOLTZMANN. W. Maier, C. Weygard, Zocher, Zwetkoff, Michailow, Marinin, Châtelain, Zolina şi mulţi alţii au contribuit la sublinierea şi impunerea următoarelor rezultate mai semnificative pentru evoluţia ulterioară a preocupărilor ştiinţifico-tehnice şi a tehnologiei aferente cristalelor lichide:  efectul orientării moleculelor de cristal lichid în câmp electric este proporţional cu E2 adică, este dependent de anizotropia dielectrică;  intensitatea mişcării moleculelor într-un strat de lichid anezotrop de grosime variabilă creşte cu intensitatea câmpului electric E de joasă frecvenţă;  aplicarea unui câmp magnetic cu efecte de orientare are ca urmare dezorientarea moleculară, mişcarea turbulentă a moleculelor; 33 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

 în structurile lamelare, intensitatea E a le asigură un contrast puternic şi un unghi de vedere câmpului aplicat în condiţii date implică o anumită mare. Modelele produse sunt de diferite mărimi şi grosime critică a stratului reprezentativ; ca număr de digiti sunt diverse. Afişajele folosite  efectele de orientare sau de perturbare de această firmă sunt foarte avantajoase deoarece parţială nu modifică esenţial caracterul alinierii, sau pot satisface dorinţele clienţilor în ce priveşte a paralelismului axelor moleculare cu liniile de forţă, dimensiunile şi numărul variabil de digiti sau semne sau de curent; speciale.  compensarea câmpurilor electrice şi magnetice Afişajele alfanumerice cu cristale lichide sunt poate facilita evaluarea anizotropiei dielectrice; noutăți de ultimă oră,ceea ce a permis marilor firme  la frecvenţe mai mari de 3∙105 Hz, dacă nu se de calculatore să obţină produse din ce în ce mai produc curenţi, efectele de orientare nu se schimbă; complexe şi să satisfacă cele mai exigente cerinţe din  proprietăţile optice, electrice şi magnetice ale partea clienţilor din întreaga lume. cristalelor lichide concordă cu teoria fenomenelor Deşi descoperite în secol IXX, abia spre cooperative şi pot fi exprimate în termenii gradului de mijlocul secolului XX cristalele lichide işi găsesc o ordine la distanţă şi al energiei de orientare în funcţie largă aplicabilitate în tehnica modernă. de temperatură . În prezent, cristalele lichide, redevenite pe un Bibliografie: alt plan utilitar materiale moderne, se încorporează 1.Lecturi de fizică, Editura Didactică şi tacit dar eficient în diverse sectoare ale cercetării Pedagogică, Bucureşti de dezvoltare şi în direcţii importante de activitate 2.”Chimie generala”C.D. Neniţescu tehnico-ştiinţifică, cum sunt optica electronică, 3.www.wikipedia.org radio-locaţia, calculatoarele electronice, termografia, medicina şi altele. “Mărţişorul, un gând, un dar, o Proprietatile optice ale unui cristal lichid pot fi deseori manipulate prin supunerea sa la un câmp faptă...” electric sau magnetic care să schimbe orientarea moleculelor sale. De exemplu aplicând un mic câmp EDUC. ANGHEL VIOLETA electric anumite cristale lichide se schimbă de la clar Grădiniţa cu Program Normal „Tudor Vladimirescu” la tulbure sau câstigă proprietatea de a roti lumina Drăgăşani polarizată. Aceste tipuri de cristale lichide sunt utilizate pentru construirea dispozitivelor utilizate la ceasurile ducatoarea grupei, Anghel Violeta digitale, calculatoare, televizoare, computere împreună cu preşcolarii au confecţionat mărţişoare portabile etc. ecologice din cocean de porumb pentru 1 martie 2010. Dispozitivele cu cristale lichide sunt Şnurul mărţişorului a fost realizat din resturi performante şi deseori utilizează mai putină putere decât dispozitivele convenţionale. Anumite cristale lichide reflectă diferite valori de lumină depinzând de orientarea moleculelor lor. Orientarea acestor molecule depinde de temperatură. Aceste tipuri de cristale lichide sunt folosite la termometre care afișează culori corespunzătoare temperaturii substanţei cu care cristalul lichid este în contact. Dispozitivele cu cristale lichide (L.C.D.) cum sunt ecranele de televizor folosesc o anumită substanță care îşi schimbă propietăţile când i se aplică curent electric. Tehnologia L.C.D. este deja utilizată la calculatoare şi ceasuri digitale. Ecranul unui televizor (L.C.D) utilizează foarte puţină energie, de aceea este ideal pentru fabricarea televizoarelor portabile. de hărtie roşie şi albă răsucite sau din resturi de fire Afişajele cu cristale lichide (LCD) standard de mătase albă şi roşie răsucite, din care s-a facut o fabricate de firma SEIKO INSTRUMENTS INC sunt fundiţă. Părinţii copiilor sunt cei care au adus cocenii realizate în tehnologie TN (twisted nematic), ceea ce de porumb şi care i-au tăiat rondele după modelul NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 34 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Pubertatea şi adolescenţa, perioada stabilirii identităţii de sine

meu pentru a putea fi coloraţi de copii şi conturaţi cu carioca. Am confecţionat cadouri pentru ziua mamei, constând în felicitări, tablouri, aranjam ente florare, din flori uscate, hârtie, lipici, ambalaje de carton, ca de 8 Martie să poată dărui ceva frumos, util şi plăcut mamelor, în cadrul festiv ce se va desfăşura în colaborare cu Clubul Copiilor Drăgăşani cu care

avem încheiat un parteneriat educaţional. Cred că prin confecţionarea şi dăruirea acestor daruri simbolice confecţionate cu drag, chiar dacă sunt realizate din materiale refolosibile, părinţii şi copiii să se bucure şi să înveţe că este bine să ocroteşti tot ceea ce te înconjoară, să iubeşti frumosul şi să-l redai prin artă. Astfel vorbind, omul poate contribui la înfrumuseţarea mediului ambiant. Vom participa cu aceste lucrări ecologice la o expoziţie organizată la Casa Corpului Didactic Rm. Vâlcea cu care avem de asemenea un parteneriat în acest sens şi la expoziţia organizată la nivelul şcolii „ Tudor Vladimirescu” Drăgăşani jud. Vâlcea. Toţi preşcolarii au lucrat cu plăcere la acest mărţişor pe care îl vor dărui mamelor, bunicelor şi colegilor lor mai mici din unitate.

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

PROF. TOMESCU ELENA

Grup Şcolar „Oltchim” Râmnicu Vâlcea

ârsta cuprinsă între 11 şi 20 de ani este perioada care, din punct de vedere al procesului psiho-social, este conceptualizată în termenii nevoii de a răspunde la două sarcini majore:  transformarea dintr-o persoană dependentă într-una independentă;  stabilirea unei identităţi; Deşi ambele situaţii apar din adolescenţă, ele se extind la perioada adultă şi trebuie să fie reconsiderate de-a lungul întregii vieţi. Dezvoltarea sentimentului de identitate este problema primordială a acestei perioade, individul trebuind să fie capabil de a răspunde adecvat la întrebările: ,,cine sunt?”, ,,încotro mă îndrept?”. Identitatea sănătoasă se construieşte prin succesul individual în parcurgerea primelor trei etape psihosociale din copilărie şi identificarea, fie cu părinţii naturali, fie cu cei adoptivi. În prima etapă copilul dobîndeşte un sentiment de încredere fundamentală manifestată prin atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de lume care derivă din experienţa primului an de viaţă când propriile nevoi sunt satisfăcute şi poate avea încredere în cei din jur. A doua etapă este cea în care se dezvoltă autonomia copilului, sentimentul de a fi stăpân pe el însuşi, asupra tendinţelor şi impulsiunilor lui. Etapa a treia este cea în care copiii sunt capabili să iniţieze o activitate intelectuală cât şi una motorie, învăţând să se bazeze pe acţiunile lor. Consolidarea acestor iniţiative depinde de cât de multă libertate fizică i-a fost acordată copilului şi cât de mult i-a fost satisfăcută curiozitatea intelectuală. El învaţă că există limite în comportamentul său, dar şi că impulsiunile agresive pot fi exprimate în moduri constructive, cum ar fi competiţiile sau jocurile. La sfârşitul acestei etape cu criză iniţiativă-vinovăţie, conştiinţa copilului – numită super-ego de către Freud- este stabilită. Astfel, adolescentul se află într-un moratoriu psiho-social între copilărie şi perioada de adult, în timpul căruia sunt testate diferite roluri. Un individ poate străbate mai multe căi nepotrivite până la a lua decizia finală pentru alegerea profesiei. Valorile morale pot fluctua, dar un sistem etic este posibil să se consolideze acum într-un cadru coerent organizat. O criză de identitate apare la sfîrşitul 35

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

adolescenţei. Erikson a denumit-o criza normativă pentru că este un eveniment normal. Nelămurirea acestei probleme este anormală şi îl lasă pe adolescent fără o identitate solidă. El nu are un sentiment de sine şi este confuz în ceea ce priveşte locul său în lume. Confuzia de rol se poate manifesta prin tulburări de comportament. Se poate apăra împotriva difuziunii de rol prin alăturarea la găşti, culte religioase, secte sau prin identificarea cu personaje foarte populare. Din punct de vedere social este o perioadă de pregătire intensă pentru viitorul rol de adult. Sfârşitul ei survine atunci când adolescentului i se acordă depline prerogative de adult, într-un moment şi într-o proporţie care variază de la o societate la alta. Pentru cei mai mulţi oameni, a-şi dezvolta un sentiment bine definit al moralităţii reprezintă o realizare majoră a adolescenţei târzii şi a perioadei adulte. Există posibilitatea conflictului între două standarde social acceptate, iar persoanele învaţă să facă judecăţi bazate pe un simţ individualizat al conştiinţei. Compatibilitatea şi flexibilitatea acestui nou super-ego întăreşte capacitatea persoanei de a stăpâni şi exprima sentimente în relaţiile sociale. De-a lungul întregii vieţi super-ego-ul unui individ trebuie să fie capabil să se schimbe şi să se dezvolte în sensul adaptării la noi situaţii de viaţă.

contribuie la creşterea calităţii învăţământului, fiind un suport necesar activităţilor de educaţie ( formare ), punând la dispoziţia utilizatorilor întreaga informaţie necesară, precum şi instrumentele de documentare şi metodologia de utilizare a lor. În şcoala modernă contemporană, au loc transformări, atât în legătură cu structura şi conţinutul procesului instructiv – educativ, cât şi în legătură cu tehnologia acestuia. Legătura şcolii cu ştiinţa , tehnica şi creaţia literar – artistică , în genere cu viaţa , nu mai constituie în cele mai multe cazuri un deziderat , ci un fapt real. Procesul de diferenţiere a învăţământului se desfăşoară atât în direcţia adâncirii în domeniile cunoaşterii ştiinţifice, cât şi în direcţia satisfacerii în cât mai mare măsură a intereselor, aptitudinilor şi a particularităţilor psiho-individuale ale elevilor. Bibliotecile şcolare trebuie să devină surse de informare permanentă şi la zi, prezenţe active în viaţa şi lumea elevilor, iar cei care răspund de activitatea lor, respectiv bibliotecarii şcolari şi cadrele didactice, trebuie să aibă în vedere găsirea unor noi forme şi metode de muncă cu cartea, care să corespundă cât mai bine procesului de modernizare a învăţământului. Această modernizare vine în întâmpinarea ideii că elevul trebuie să fie pregătit bine şi din timp pentru viitor, şi că el trebuie să devină totodată cât mai receptiv la nou, capabil să studieze şi să se informeze singur. Tinerii care se formează acum ştiu şi înţeleg Biblioteca – centru de informare, din ce în ce mai mult că a învăţa, a putea să te consiliere, orientare şcolară şi informezi cât mai repede şi cât mai bine, înseamnă profesională a tinerilor progres pentru ei şi pentru societate. Cerinţa de informare este obiectivă. Biblioteca trebuie să fie aptă PROF. DOCUMENTARIST STATIE DANIELA pentru a răspunde acestei cerinţe, trebuie să furnizeze Școala cu clasele I-VIII Nr. 4 Râmnicu Valcea fiecărui utilizator, informaţia de care are nevoie în forma pe care acesta o doreşte. Biblioteca şcolară Motto: vine şi ea în întâmpinarea necesităţii, specific umane, ”Biblioteca este templul învăţăturii, iar acute şi permanente de informaţie documentară. învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât Ea reprezintă, într-o anumită accepţie, o colecţie structurată de documente ( ansambluri modulate de toate războaiele din istorie.” informaţii ) ce slujeşte direct unui anumit segment de ( Karl Thomas Rowan ) cititori – elevii. Bibliotecile şcolare sunt considerate ca fiind ccesul la informaţie, la ştiinţă şi la cultură colecţii de cărţi, periodice şi alte resurse documentare sunt drepturi fundamentale ale omului, care, împreună şi informaţionale pentru uzul elevilor şi profesorilor. cu dreptul la educaţie sunt recunoscute peste tot în Trebuie avut însă în vedere rolul educaţional şi de lume ca elemente cheie ale unei dezvoltări durabile a organizator al resurselor cunoaşterii. Colaborarea umanităţii şi a progresului economic şi social. între biblioteci şi şcoli este necesară pentru a corobora Alături de şcoli, bibliotecile fac parte din oferta bibliotecilor în materie de resurse documentare instituţiile care exercită influenţe multiple asupra unei şi de informare şi cerinţele informaţionale ale şcolilor. naţiuni. Fără distincţie de vârstă, profesie, religie, În general, se crede că îndrumarea şi controlul opinii politice, bibliotecile se adresează tuturor lecturii îi revin exclusiv profesorului de limba şi păturilor sociale, ajutând nevoii de informare şi literatura română. Nimic mai greşit şi mai dăunător recreere a fiecăruia. Dintre acestea bibliotecile şcolare muncii instructiv - educative decât acest fel de NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 36 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

a privi lucrurile. Îndrumarea şi controlul lecturii În condiţiile invăţământului modern, care nu sunt acţiuni dificile şi cu multe consecinţe asupra mai cere în principal, memorarea mecanică a tuturor educaţiei. De aceea, întreg colectivul pedagogic, cunoştiinţelor predate în procesul instructiv educativ, începând cu directorul şi terminând cu bibliotecarii, ci este un sistem care tinde să-i obişnuiască pe elevi are datoria morală şi profesională de a se ocupa de cu munca activă de însuşire a cunoştinţelor în aşa fel lectura şcolarilor. Utilizarea bibliotecii în procesul încât să poată face faţă cerinţelor societăţii pentru instructiv educativ impune o colaborare reală între care au fost instruiţi, activitatea bibliotecii nu mai cadru didactic şi bibliotecar, repartizarea de comun constituie doar un mijloc auxiliar al activităţii de acord a sarcinilor ce revin fiecăruia în demersul educaţie, ci o parte integrantă a acesteia. În acest nou pedagogic , în aşa fel încât etapele să fie realizate în context, principala sarcină a bibliotecarului constă în totalitate şi să nu fie suprapunere de sarcini. Pentru deprinderea elevilor cu tehnica muncii intelectuale, realizarea acestui lucru trebuie ca fiecare acţiune să în obişnuirea lor cu folosirea tuturor mijloacelor fie planificată cu rigurozitate şi în conformitate cu moderne de informare puse la dispoziţie de biblioteca situaţia concretă existentă în instituţie ( trebuie ţinut şcolară, în ajutarea elevului să se dezvolte şi să cont de dotarea bibliotecii, de nivelul de vârstă şi de accepte o imagine completă despre sine, despre rolul pregătire al elevilor, de posibilităţile de colaborare său în societate. externă ). Bibliotecarul şcolar trebuie să fie la curent Un vis împlinit cu toate lucrările de specialitate, să citească multă literatură pentru a putea să recomande elevilor GLIGORE VALENTINA cărţile cele mai accesibile sau cărţile cele mai bune Gradinita cu Program Normal „Barza” Budesti din domeniul care îi interesează pe aceştia. Acesta, conştient de misiunea lui, se documentează şi în probleme de pedagogie şi psihologie, pentru a şti ntr-o zi de toamnă cum să procedeze cu elevii în anumite împrejurări, Am venit aici, să le cunoască particularităţile de vârstă şi interesele Ca să văd cu ochii în funcţie de aceste paeticularităţi. Cunoscând mai Casa celor mici ! bine sufletul copiilor, apropiindu-se cu dragoste de ei, recomandându-le cărţi atractive, dar şi instructive, Cu mulți ani în urmă sfătuindu-i cum să păstreze cărţile şi cum să le citească, bibliotecarul devine un adevărat educator, un prieten al cititorilor. În ultimii ani, specialiştii în materie subliniază cu hotărâre rolul deosebit al bibliotecii în educaţia şi autoeducaţia oamenilor. Astăzi, mai mult ca oricând , biblioteca este o instituţie de cultură complexă şi de o uimitoare diversitate şi elasticitate în adaptarea la condiţiile pe care le oferă mediul social în care se dezvoltă . ( Balaet, Dumitru 1968 ) Dezvoltarea furtunoasă a ştiinţei şi tehnicii zilelor noastre cere un număr tot mai mare de profesionişti dotaţi cu o gândire capabilă să facă faţă cerinţelor noi şi diverse. Alături de asigurarea însuşirii temeinice şi Am gândit atunci ! într-un ritm accelerat a noilor cunoştinţe ştiinţifice Ăsta este locul de către elevi, cerinţă obiectivă a epocii noastre, Ca să cresc voinici ! este necesară formarea unei gândiri independente şi creatoare, dobândirea de cunoştinţe referitoare Barza se numește ! la organizarea ştiinţifică a muncii intelectuale, Locul unde crești deprinderi de muncă independentă. Autoinstruirea se Suflet de român include în problematica pedagogiei şcolare, ea trebuie Cu gânduri curate, să fie parte integrantă a procesului instrucţiei şcolare. De la mine date ! NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 37 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Modalităţi de realizare a educaţiei religioase

Într-o mică grădiniță Am crescut și-am învățat Sufletele de copilași, Cu ochi mari și drăgălași Ce așteptau de la mine Mereu să le fie bine ! Sufletul l-am alinat Când vedeam că floarea crește Și parfumul răspândește, Până dincolo de mări Întrebând adeseori, Mai este în sat la noi Cea dintâi educatoare? Care m-a învățat mereu Că atunci când mi-o fi mai greu Să fiu vesel și să cânt Grijile să mi le alung ! De nimic să nu am teamă - Cum să-ti mulțumesc eu?, „mamă” ! Joc și cânt o poezie Vali i-a învățat ! Mii de voci de bucurie Se aud în sat, Transmițând această stare Și primarului cel drag Ne-a promis într-o zi mare Că ne face un palat ! Zi și noapte ne-am gândit Oare visul s-a împlinit? Și privind în jurul meu Iata c-a dat Dumnezeu, Un om bun cu suflet mare Să zidească un palat Pentru cei mici din sat. Multă vreme am așteptat Fapta unui mare bărbat Dumnul Mirea se numește La el, vorba se-mplinește ! Generații de copii Alături de el vor fi Numele îl vor slăvi Mereu îi vor mulțumi ! NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

PROF. STROESCU LAURA Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 10 Râmnicu Vâlcea

ducaţia religioasă şi catehizarea presupun o introducere a subiectului în marile mistere, facilitând întâlnirea şi înţelegerea religiei şi tradiţiei creştine. Experienţa religioasă îl face pe om să înţeleagă şi să acţioneze mai bine, îl invită la reflecţie, îl luminează în interior. Sentimentele şi judecăţile religioase se formează şi au o coloratură specifică în funcţie de etapele psihologice de dezvoltare. Formarea conştiinţei religioase comportă trecerea prin anumite stagii, intervale de timp, în care chestiunile fundamentale ale omului sunt percepute şi primesc rezolvări particulare. Conştiinţa religioasă a individului se formează ca orice formă de conduită umană. După unii autori, educaţia religioasă a copilului începe înainte de a se naşte, prin formarea unei maturităţi spirituale a părinţilor. Copiii gândesc altfel decât cei adulţi, interpretează diferit evenimentele, văd lumea din unghiuri diferite, percep altfel originea şi finalitatea existenţei. Religia este înainte de toate, un sistem de norme morale; ea răspunde unei existenţe supreme şi fundamentale: ascultarea şi supunerea faţă de transcendenţă. Experienţa religioasă este constituită din totalitatea actelor religioase, adică din totalitatea actelor în care un om este în legătură cu altceva propriu-zis decât el însuşi şi anume un caracter deosebit de caracterul realităţii sensibile, cu anumite caractere pe care noi le denumim divine. Educaţia religioasă creştină, de pildă, are ca proiect formarea şi desăvârşirea profilului moralcreştin, întruparea la nivel uman a unor virtuţi inspirate de exemplaritatea divină, într-un fel „Îndumnezeirea” omului, în măsura „coborârii” acestui atribut la dimensiunea şi condiţia omului. Educaţia religioasă creştină este o acţiune specific umană, care se desfăşoară conştient de către un educator, conform unui plan şi unei metode bine precizate. Ea este susţinută de iubire, de încredere, de libertate şi de harul lui Dumnezeu şi are drept scop realizarea caracterului religios-moral cu desăvârşirea lui în personalitatea creştină. Studierea religiei are ca scop formarea de caractere, de oameni, de voinţă, de doritori de a face bine. A fi bun creştin înseamnă a fi un practicant al 38

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

celor învăţate şi un răspânditor al învăţăturii drept- Sfânta Scriptură, îi învaţă să găsească un text, să caute credincioase. Cel căruia îi revine demna şi frumoasa locurile paralele, le va explica pericolul interpretării îndatorire de a forma tinere vlăstare ale poporului libere a Bibliei etc. nostru, ca oameni integrii, este profesorul de religie. 2. icoana – Sfânta Icoană este o prezenţă harică. Fiecărui învăţător şi profesor i se cere să fie un bun În istoria Bisericii, icoanele au avut un rol important profesionist, cu dragoste pentru meseria sa, căci în viaţa liturgică, în domeniul misiunii şi în latura „dacă dragoste nu am, nimic nu sunt şi nimic nu- educaţiei religioase. mi foloseşte” (I Cor. 13,2-3), cu atât mai mult celui 3. harta şi tabelul cronologic – harta este care predă învăţătura lui Hristos. folosită la lecţiile cu subiecte din Vechiul şi Noul Pentru ca ora de religie să-şi atingă scopul, Testament, Istoria Bisericii Universale, Istoria profesorul trebuie să aibă lecţia bine pregătită, iar pe Bisericii Ortodoxe Române. Tabelul cronologic este lângă aceasta, să aibă şi materialul corespunzător: folosit la lecţiile de religie cu subiecte de istorie vederi, lecturi potrivite lecţiei pe care o predă etc. biblică sau bisericească. Mijloacele de învăţământ sunt instrumente 4. casetele audio şi video – pot conţine didactice auxiliare, care uşurează transmiterea şi înregistrarea unor povestiri sau filme cu caracter asimilarea informaţiei didactice, înregistrarea şi religios-moral; pot fi ascultate colinde, cântări evaluarea rezultatelor obţinute. Clement Alexandrinul bisericeşti, lucrări muzicale de inspiraţie religioasă. îndeamnă pe educator: „atât cât îi este cu putinţă, 5. calculatorul – prin folosirea lui la orele să adune pentru ascultătorii săi cât mai multe de religie pot fi prezentate elevilor imagini statice ajutoare. Dar în nici un caz, nu trebuie să-şi lipească (icoane, imagini cu mănăstiri, biserici), imagini sufletul de ele, ci să se folosească de ele numai atât dinamice (filme religioase) sau teste pentru cât să scoată din ele ce este folositor” (Clement verificarea cunoştinţelor. Imaginile şi performanţele Alexandrinul, Stromatele, p. 437). Importanţa pe care profesorul doreşte să le prezinte elevilor cu mijloacelor de învăţământ este dată de funcţiile ajutorul calculatorului pot fi preluate de pe CD-uri, acestora: informativă, formativă, de evaluare şi de enciclopedii sau de pe reţeaua Internet. raţionalizare a efortului depus de profesori şi elevi. Educaţia religioasă constituie o acţiune dificilă Funcţiile secundare ale mijloacelor de învăţământ şi deosebit de delicată. Este destul de hazardant să sunt: funcţia estetică şi cea de şcolarizare substitutivă descriem cu exactitate toate modalităţile şi tehnicile ( sau de realizare a învăţământului la distanţă). de derulare a acestei laturi a educaţiei. În multe Mijloacele de învăţământ se folosesc metodici privind predarea religiei pot fi identificate diferenţiat, în funcţie de specificul colectivului de forme şi strategii didactice asemănătoare cu cele elevi: particularităţi de vârstă, nivel intelectual, derulate în cadrul educaţiei morale. Religia creştină orientarea şcolii, de specificul disciplinelor, de poate să ia din domeniul educaţiei morale metoda; obiectivele urmărite. Mijloacele de învăţământ în schimb, educaţia creştină poate şi ea să dea ceva specifice religiei sunt: Sfânta Scriptură şi Sfânta educaţiei morale şi anume conţinutul ideologic al Tradiţie, obiecte de cult: Sfânta Cruce, vase liturgice, eticii pe care trebuie să o cultivăm şi în şcoală. veşminte preoţeşti, candele, sfeşnice etc., machete ale unor biserici, vederi, fotografii, icoane, planşe, hărţi, BIBLIOGRAFIE: tabele cronologice, cărţi, culegeri de colinde, poezii 1. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă – religioase, reviste de specialitate, cărţi de rugăciuni; conţinut şi forme de realizare, Ed. Did. Şi Ped., RA, discuri, benzi magnetice, casete audio, diapozitive, Bucureşti, 1996; diafilme, filme, casete video; calculatorul; chestionare, 2. Prof. lect. Univ. Popescu, Ion, Metodica teste etc. predării religiei, Piteşti, 1997; Profesorul de religie îşi va proiecta activitatea 3. Mama Sica, Cum să-i învăţăm pe copii religia, didactică în limitele posibilităţii de a procura şi Ed. Anastasia, 1995; confecţiona mijloacele de învăţământ. Ceea ce 4. Prof. Univ. dr. Şebu, Sebastian, Metodica interesează după procurarea acestora este modul în predării religiei, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000 care se utilizează. Vom explica acest lucru pentru următoarele mijloace de învăţământ: 1. textul biblic – Sfânta Scriptură va fi folosită la orele de religie, în crearea cadrului religios necesar desfăşurării orei, cu eventuala scriere pe tablă a unui verset; profesorul le arată elevilor cum se utilizează NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 39 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Poluarea – fenomen negativ contemporan cu grave implicaţii ecologice

nu numai Pământul nostru, ci întreg Universul. Facem parte din el, chiar dacă ne-am născut pe Pământ. Omul este printre ultimii reprezentanţi ai evoluţiei animale. Evoluţia sa este în plină INSTIT. GHERGHINA-TUDOR DORU desfăşurare. Mâinile şi limbajul articulat ne-au INSTIT. GHERGHINA-TUDOR AURORA permis să ne ridicăm peste nivelul de dezvoltare al Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea celorlalte animale şi, găsindu-ne deodată superiori acestora, am început să credem că suntem şi Motto: stăpânii a tot ceea ce este în jurul nostru. De-a lungul evoluţiei sale, omul a perfecţionat „Conform Ipotezei Gaia, suntem părţi ale un dar minunat, pe care nici o altă vieţuitoare nu-l unui întreg mai mare. Destinul nostru nu depinde numai de ceea ce facem pentru noi înşine, ci şi de deţine: acela de a-şi fauri unelte. Şi cu aceste ceea ce facem pentru Gaia ca întreg. Dacă o punem unelte omul a devenit o forţă uriaşă. În general, însă, omul a început să înţeleagă, în pericol, ea se va descotorosi de noi în interesul unei valori mai înalte – viaţa însăşi.” (Vaclav Havel) mai ales în ultimele decenii, că progresul civilizaţiei actuale s-a transformat treptat în instrument de „A proteja mediul înconjurător costă mult, A nu face nimic va costa mult mai mult” (Kofi distrugere, cu efecte dezastruoase asupra naturii. Odată cu industrializarea şi explozia demografică - a Annan) apărut şi intervenţia brutală a omului, prin exploatarea neraţională a naturii şi alterarea mediului, prin poluarea otrivit oamenilor de ştiinţă, Pământul produsă de activităţile industriale, agricole şi menajere. este un organism viu. Exact aşa cum sistemul Accentuarea efectului de seră, distrugerea stratului de biosferic al unui corp uman sănătos îi reglează ozon, ploile acide, defrişările şi poluarea cu substanţe temperatura, sistemele de control menţin toxice au avut consecinţe din ce în ce mai dramatice în Pământul în starea în care el poate să întreţină ultimii ani. Ca urmare, toţi ar trebui să fim preocupaţi viaţa, însă intervenţia accidentală sau intenţionată de sănătatea şi ocrotirea planetei noastre. La urma a omului asupra mediului ar putea provoca urmei, unde altundeva am putea trăi? schimbări atât de grave, încât să facă posibilă De curând, mediul înconjurător a fost redesco transformarea Pământului într-o planetă lipsită perit de oamenii care trăiesc în el. Este o trezire de viaţă. bruscă şi zgomotoasă la realitate. Toată lumea pare Viaţa există pe Pământ de milioane de ani. să fi sesizat primejdiile ce ameninţă mediul am Majoritatea oamenilor de ştiinţă cred că viaţa biant, toată lumea pare dornică să facă ceva în s-a dezvoltat aici din materie lipsită de viaţă şi această privinţă. a evoluat, ajungând la multitudinea de forme Orice vieţuitoare, pentru a putea trăi pe care există astăzi. Deoarece fiinţele umane sunt Pământ, trebuie să se încadreze în ecosfera, căci cea mai inteligentă formă de viaţă de pe Pământ, altfel piere. Ameninţarea mediului e un semn că noi am devenit paznicii planetei noastre, însă legătura dintre viaţă şi mediul ei a început să se această inteligenţă a condus şi la dezvoltarea macine. Pe măsură ce legăturile dintre o vietate şi tehnologiei potenţial periculoase care, dacă nu alta, ca şi dintre toate vietăţile şi mediul lor de este controlată cu grijă, ar putea distruge planeta. viaţă încep să se surpe, echilibrul în natură începe Omul nu trebuie să uite niciodată că provine şi el să cedeze şi, pe alocuri, să dispară. din natură, că este un reprezentat înaintat al lumii Natura are legile ei, legile vieţii. Prin încălcarea vii şi că a ajuns cu „ceva” înaintea colegilor lui. Aşa lor de către om se creează dezechilibru ecologic. cum pe aceştia nu i-a făcut nimeni şi au provenit Ecosfera se compune din reţele compexe de legă dintr-o evoluţie continuă, prin adaptări succesive turi reciproce (interdependenţe): între diferitele la factorii schimbători de mediu, aşa nici pe om nu organisme vii, pe de o parte, şi între organismele vii 1-a făcut nimeni şi este rezultatul aceleiaşi evoluţii, şi mediul lor de viaţă, pe de altă parte. având în plus faţă de celelalte vieţuitoare, limbajul Prima lege a ecologiei: articulat şi gândirea. TOATE SUNT LEGATE DE TOATE! Credem că e bine să ne situăm la locul Un ecosistem se compune din numeroase nostru în natura în care trăim şi în care ne-am părţi legate între ele şi care se influenţează dezvoltat. Prin natură, în general, putem înţelege reciproc. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 40 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Brusc descoperim ceea ce ar fi trebuit să cunoaştem de mult: că ecosfera susţine oamenii şi tot ceea ce creează ei; că tot ceea ce nu se poate încadra în ecosfera constituie o ameninţare la adresa fragilelor ei echilibre. Deşeurile nu sunt numai neplăcute şi otrăvitoare, ci, mai mult, constituie dovezi că ecosfera este împinsă spre prăbuşire. Omenirea trebuie să facă un efort de a descoperi care acţiuni omeneşti au întrerupt circuitul vieţii şi de ce. Toate acestea cu speranţa şi credinţa că, o dată înţelese cauzele ameninţării mediului, vom putea opri distrugerea naturii, a VIEŢII.

Să învățăm… prin joc ÎNV. AVRAM DUMITRU Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea

entru școlarul mic orice activitate este joc. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică cere să respire și, în consecință ,să acționeze. Copilul nu este întreg decât numai atunci când se joacă. Jocul este o manifestare spontană, înrădăcinată în mecanismele biologice inconștiente, expresia unui instinct al juisării, pe care îl întâlnim, sub forme elementare și în lumea animală. Putem defini jocul ca o activitate modelatoare caracteristică omului, o invenție culturală instaurată pe baza unui acord socio-comunicativ. Între joc și muncă există un raport mutual, jocul fiind vestibulul natural care conduce spre muncă, spre disciplină, spre activitatea de grup. Numai cine cunoaște locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului poate înțelege ușor cât de mare este eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ. În învătământul primar jocul se poate organiza cu succes la toate ”disciplinele” școlare, în orice moment al lecției, în funcție de sarcina didactică urmărită: dobândirea de cunoștințe, priceperi și deprinderi, fixare și consolidare, verificare și evaluare. Prin jocul didactic în special, elevul își dezvoltă potențialul biopsihic, își dezvoltă spiritul de observație, inventivitatea, inițiativa, își cultivă flexibilitatea gândirii. Prin caracterul practic, jocul contribuie la formarea unor deprinderi trainice, trăsături complexe de caracter. Orice joc se desfășoară după reguli dinainte stabilite sub supravegherea cuiva, care judecă și veghează că regulile jocului sunt cu strictețe respectate, în clasă rolul arbitrului este îndeplinit de învățător. Este foarte important ca fiecare joc să se termine cu un rezultat care să NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

confirme și să răsplatească spiritul competitiv. Participarea elevului la joc se asigură numai dacă se fixează exact obiectivele și elementele de conținut, se precizează acțiunile și regulile de joc, se stabilește un echilibru permanent între elementele de joc și sarcina didactică și se foloseste un material didactic sugestiv, necesar bunei desfășurări a fiecarui joc. Înțelegerea noțiunilor și conceptelor face ca elevul să învețe cu plăcere, să aibă o comportare mult mai activă, acceptând competiția cu sine însuși și cu ceilalți parteneri de joc. Indiscutabil exercițiile și problemele sunt manifestări ale unor jocuri inteligente. Aceste activități sunt desfășurate în completarea manualelor în concordanță cu programa școlară, cuprinzând un material bogat pe nivele de instruire. Cadrele didactice iși pot manifesta creativitatea elaborând variante noi de joc în funcție de obiectivele urmărite și problemele concrete ale colectivului. De exemplu putem îmbogăți lecțiile de matematică și limba română în orele de recapitulare și sistematizare cu rebusuri create de ei, jocuri orale bazate pe întrebări pentru educarea limbajului. Practicarea jocurilor enigmatice-desene cu cifre ascunse, pătrate magice, împletind utilul cu plăcutul. Ignoranța și improvizația trebuie excluse, întrucât diminuează sigur eficiența jocului. Participarea ideală a elevului la joc se asigură numai dacă se fixează exact obiectivele și elementele de conținut, se precizează acțiunile și regulile de joc, se stabilește un echilibru permanent între elementele de joc și sarcina didactică și se folosește un material didactic sugestiv, necesar bunei desfășurări a fiecărui joc. Prin toate jocurile didactice oferim posibilitatea elevului să se manifeste prin conduite specifice, ludicul modelându-i nu numai comportamentul, ci și structura psihologică, în perspectiva formării lor ca oameni de acțiune. Iată câteva exemple:  Scrieți cu o silabă în plus cuvintele: o elevi, negustori, pomi, copaci, cercei, copii, elefanți, porumbei.  Alcătuiți alte cuvinte cu prima silabă a cuvintelor date: o Cămașa-căruța-căruțaș-capita-călugăr… o armata o chirie o lin  Cum e corect? o Se cere copiilor să pronunțe corect cuvintele: 41 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

o -malinar sau marinar? o -camera sau camela? o -jucărie sau sucărie? o -mare sau male?  În două cutii sunt 100 de monede. Câte monede pun în fiecare cutie pentru ca: o a)balanța să se echilibreze. o b)balanța să se încline către stânga. o c)balanța să se încline către dreapta. o Argumentați fiecare răspuns.  Trei pisici au fiecare câte trei pui. Câte pisici sunt în total? “Dascălul e mare pentru elevii săi și elevii ajung oameni de seamă numai prin dascălii lor!”

Educaţia fizică şi importanţa acestei discipline în cadrul curriculum-ului naţional PROF. SAVU ADRIAN Școala cu clasele I-VIII „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea

ducaţia fizică este prevăzută în toate planurile de învăţământ, pentru toate clasele, la toate ciclurile de instruire. La ciclul primar planul de învăţământ prevede câte 2 ore săptămânal clasele I-IV. Educaţia fizică este principala activitate prevăzută în planul de învăţământ ce contribuie la: • creşterea corectă şi armonioasă a organismului • pregătirea fizică generală • formarea capacităţii de muncă a organismului • realizarea unui echilibru între solicitările fizice şi cele intelectuale. Pe lângă acestea, educaţia fizică are aplicabilitate în activităţile extraşcolare: drumeţii, plimbări, concursuri, campionate, serbări, demonstraţii etc.

de învăţământ. Aici, la clasele mici, se pun bazele sportului de performanţă. Prin testările, probele şi normele de control efectuate se pot depista elevii cu reale aptitudini pentru (practicarea diferitelor ramuri sportive. Este o plăcere să începi ciclul gimnazial cu o clasă instruită, care posedă toate cunoştinţele necesare desfăşurării în bune condiţii a orelor de educaţie fizică. Dar, de cele mai multe ori, la ciclul primar orele de educaţie fizică sunt înlocuite cu alte obiecte şi avem surpriza neplăcută să constatăm, la testările iniţiale ale elevilor din clasa a V a, că avem asemenea rezultate: 0,90 m la săritura în lungime de pe loc, 15—16 sec. la alergarea de viteză pe distanţa de 50 m, 5 m la aruncarea mingii de pe loc, iar la alergarea de rezistenţă pe distanţa de 600 m elevii nici nu reuşesc să termine cursa. Nu mai vorbim de capitolul «exerciţii de front şi formaţii», care este total necunoscut elevilor. Nu este o generalizare, dar exemple sunt multiple. Lipsa activităţii de educaţie fizică are o influenţă negativă şi asupra celorlalte obiective ale educaţiei generale. Prin mişcare se realizează un echilibru raţional între efortul fizic şi intelectual, deci toţi trebuie să pledăm pentru mişcare, joc, recreare în aer liber. OBIECTIVELE CLASELE I-IV

EDUCAŢIEI

FIZICE

Educaţia fizică, indiferent de ciclul de învăţământ, vizează realizarea următoarelor obiective: • capacitatea motrică de bază • dezvoltarea fizică • deprinderi şi priceperi motrice • calităţi motrice

1. CAPACITATEA MOTRICĂ DE BAZĂ OBIECTIVE SPECIFICE: • cunoaşterea schemei corporale şi însuşirea posibilităţilor de mişcare şi de acţiune a segmentelor corpului • educarea capacităţii de percepere a componentelor spaţio-temporale şi de orientare în Conceptul de educaţie fizică în şcoala primară mediul înconjurător, individual şi colectiv • educarea capacităţii de a răspunde prompt, prin ORIENTAREA SI CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII acţiuni individuale în grup, la comenzi DE EDUCAŢIE FIZICA LA CLASELE I-IV • educarea inhibiţiei condiţionale a atenţiei, a spiritului de ordine şi disciplină În ciclul primar educaţia fizică, ca disciplină a 2. DEZVOLTAREA FIZICĂ GENERALĂ ŞI planului de învăţământ, se situează printre obiectele ARMONIOASĂ OBIECTIVE SPECIFICE primordiale, având în vedere rolul ei în dezvoltarea • formarea atitudinii corporale corecte prin fizică generală, a stării de sănătate, înarmarea elevilor educarea reflexului de postură cu deprinderi, cunoştinţe, priceperi, cu ajutorul • prevenirea instalării atitudinilor fizice incorecte, cărora, ei vor opera pe parcursul tuturor ciclurilor deficienţelor globale şi segmentare NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 42 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

• stimularea tonicităţii şi troficităţii musculaturii generale — cu precădere a musculaturii aparatului de susţinere • creşterea stabilităţii articulare, concomitent cu dezvoltarea mobilităţii acesteia • educarea respiraţiei voluntare şi mărirea amplitudinii actului respirator • educarea atenţiei, memoriei motrice şi a esteticii mişcării 3. DEPRINDERI ŞI PRICEPERI MOTRICE OBIECTIVE SPECIFICE • formarea şi consolidarea mecanismului de bază al mersului, alergării, săriturii, aruncării şi prinderii, echilibrului etc. • îmbogăţirea experienţei motrice a elevilor prin formarea priceperilor utilitar-aplicative: mers în echilibru, târâre, căţărare, escaladare, tracţiuni, împingere, transport de greutăţi • însuşirea unor elemente simple din gimnastica acrobatică, gimnastica ritmică, dans folcloric, a jocului de handbal, baschet, volei etc. • însuşirea unor deprinderi specifice schiului, patinajului, de săniuş, de înot (în şcolile unde există condiţii materiale corespunzătoare şi cu îndrumarea permanentă a catedrei de educaţie fizică din şcoală) • dezvoltarea capacităţii de generalizare, prin folosirea conştientă a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor motrice însuşite în cadrul unor acţiuni globale (parcursuri aplicative în condiţii cât mai variate) 4. CALITĂŢILE MOTRICE OBIECTIVE SPECIFICE • dezvoltarea vitezei de reacţie, de execuţie şi deplasare, a capacităţii de a efectua cu precizie şi viteză acţiuni motrice din ce în ce mai complexe • educarea atenţiei, vitezei de decizie, coordonării şi îndemânării • dezvoltarea rezistenţei generale cardiorespiratorii • dezvoltarea forţei musculaturii generale (în special a musculaturii aparatului de susţinere) INDICAŢII METODICE PRIVIND ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ LA CLASELE I-IV

liber (când timpul permite), cu echipament adecvat • să se insiste mereu pe terminologia corectă, specifică obiectului educaţia fizică, în vederea obişnuirii elevilor să opereze cu ea şi să răspundă prompt comenzilor date • să se pună accent pe participarea activă şi conştientă a fiecărui elev • să se depisteze talentele şi să fie orientate spre diferite ramuri sportive ce se practică în şcoală şi în afara ei • să existe o evidenţă clară a scutiţilor medicali şi cuprinderea lor pe cât posibil în activităţile de mişcare, atât cât le permite deficienţa • să predomine jocul, elementele de întrecere, în vederea simulării elevilor în practicarea educaţiei fizice notarea să fie curentă, corectă, obiectivă pentru clasele III—IV), având ca scop vizitarea oraşului, împrejurimilor lui, vizitarea de obiective istorice, geografice, cunoaşterea mediului înconjurător, alte teme propuse • excursii — organizate pe o durată mai mare de o zi şi la o distanţă mai mare de localitate, având ca temă: vizitarea unor obiective instructiv-educative (muzee, case memoriale, monumente istorice, şantiere arheologice, tabere de sculptură, obiective economice, târguri etc.). SERBĂRI ŞCOLARE Se pot organiza: • dansuri — moderne, tematice, populare, clasice etc. • ansambluri de gimnastică — acrobatică, ritmică; simple şi cu obiect etc. Aceste activităţi se organizează de obicei cu prilejul sărbătoririi unor evenimente din viaţa clasei, a şcolii, evocând un poet, un scriitor, un om de ştiinţă, o aniversare a şcolii, a oraşului, a ţării în funcţie de talentul şi priceperea învăţătorului, descoperind în acelaşi timp copii talentaţi ce pot fi orientaţi spre cluburile copiilor.

Triunghiuri speciale PROF. MODRESCU ION Grup Şcolar „Preda Buzescu” Berbeşti Vâlcea

În scopul sporirii eficienţei activităţii se recomandă: cest articol îşi propune să studieze • activitatea să se desfăşoare conform planificării proprietăţile triunghiurilor ABC cu BC = a, AC = b, sistematic, continuu, respectând cerinţele programei • să se asigure un spaţiu propice desfăşurării orelor AB = c, pentru care există intre laturi o relaţie de de educaţie fizică, care să respecte anumite condiţii forma: igienico-sanitare şi norme de protecţia muncii b2 + c2 = λ a2 , unde λ este un număr • orele de educaţie fizică să se desfăşoare în aer real pozitiv. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 43 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Pentru λ = 1 obţinem triunghiurile dreptunghice în care AB şi AC sunt perpendiculare şi mediana din unghiul drept, este egala cu jumătate din ipotenuză ( ma = a/2, unde a este lungimea ipotenuzei) Pentru λ = 3/2 obţinem o proprietate importantă şi anume H - ortocentrul triunghiului ABC se proiectează pe mediana din vârful A, în mijlocul ei. Pentru λ = 2 se obţin triunghiurile automediane Pentru valorile lui λ specificate mai sus, sunt cunoscute proprietăţile enunţate Se pune întrebarea naturală, unde se proiectează H – ortocentrul triunghiului, pe mediana dusă din vârful A, pentru diferite valori ale lui λ,cum ar fi : 5/2 ; 3 ; 7/2 ; 4 ; 9/2 ; 5 etc. Articolul de faţă îşi propune să resolve această problemă pentru valori ale lui λ, specificate mai sus. Mai întâi avem nevoie de câteva rezultate pregătitoare. Propoziţia 1 Fie ABC un triunghi cu BC = a, AC = b, AB = c, astfel încât b2 + c2 = λ a2 , unde λ este un număr real pozitiv. Atunci a) λ < 1 dacă şi numai dacă unghiul A este obtuz b) λ = 1 dacă şi numai dacă unghiul A este drept c) λ > 1 dacă şi numai dacă unghiul A este ascuţit Demonstraţie Scriind teorema cosinusului în triunghiul ABC avem: a2 =b2 + c2 – 2bc cosA de unde obtinem: cosA = (b2 + c2 – a2 )/ 2bc Folosind relatia din enunt obtinem: cosA = a2 (λ – 1) / 2bc Dacă λ < 1 rezultă cosA < 0 şi deci A este obtuz şi reciproc Dacă λ = 1 rezultă cosA = 0 şi deci A este drept şi reciproc Dacă λ > 1 rezultă cosA > 0 şi deci A este ascutit şi reciproc Lemă 1 Fie ABC un triunghi cu unghiul A ascutit sau drept, O şi R centrul respectiv raza cercului circumscris triunghiului şi D mijlocul lui BC. Atunci OD = R cos Â Demonstraţie. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

O B D C Deoarece O este centru cercului circumscris triunghiului ABC rezultă că OAB, OBC şi OAC sunt triunghiuri isoscele şi avem: m (<OAB) = m (<OBA) = α m (<OBC) = m (<OCB) = γ m (<OAC) = m (<OCA) = β Insumând aceste unghiuri obţinem: 2(α + β + γ ) = 180, α + β + γ = 90, α + β = 90 – γ adică m (Â) = α + β = 90 – γ (1) Pe de altă parte din triunghiul ODC avem m (<COD) = 90 - γ (2) Din relaţiile (1) şi (2) rezultă congruenţa unghiurilor A şi COD. În triunghiul dreptunghic COD avem: cos (<COD) = cos A = OD/R, de unde OD = R cos A Lema 2 Fie ABC un triunghi cu BC = a, AC = b, AB = c, R raza cercului circimscris şi ha înălţimea din A a triunghiului Atunci: bc = 2Rha Demonstraţie A ha

B E Din teorema sinusurilor avem:

(a / sin A) = (b / sin B) = (c / sin C) = 2R rezultă sin A = a / 2R (1) Intr-un triunghi aria acestuia este dată de formula: SABC =(bc sin A) / 2 Folosind (1) obţinem SABC = abc / 4R (2) Pe de altă parte aria unui triunghi este dată şi de 44 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

formula :

SABC =( a ha) / 2 (3) Din egalitatea relaţiilor (2) şi (3) obţinem : bc = 2R ha , adică ceea ce trebuia demonstrat. Propoziţia 2 Fie ABC un triunghi cu BC = a, AC = b, AB = c, H ortocentru triunghiului , şi λ un număr real cu λ mai mare sau egal cu 1 , astfel încât să avem relaţia b2 + c2 = λ a2 Fie P proiecţia ortocentrului H pe mediana din vârful A, notată ma . Atunci AP = [( 2 λ – 2 ) / ( 2 λ – 1)] ma Demonstraţie A

Folosind Lema 1 rezultă AH = 2R cos A Folosind teorema cosinusului în triunghiul ABC avem: AH = 2R [(b2 + c2 ) - a2] / 2bc Folosind Lema 2 şi relaţia din ipoteză avem AH = 2R a2 (λ – 1) / 4R ha = a2 (λ – 1) / 2 ha (5) Deasemenea avem AE = ha (6) Folosind relaţiile (1) , (2) , (5) şi (6) şi înlocuind în relaţia (3) obţinem: AD PH = [a2 (λ – 1) / 2 ha ] ha - p ma2 = a2 (λ – 1) / 2 - p a2 ( 2 λ – 1) / 4 (7) Din condiţia de perpendicularitate a vectorilor AD şi PH rezultă că produsul lor scalar este zero şi obţinem: a2 (λ – 1) / 2 - p a2 ( 2 λ – 1) / 4 = 0 şi deci p = (2 λ – 2) / (2 λ – 1) Inlocuind în relaţia (2) avem: AP = [ (2 λ – 2) / (2 λ – 1)] ma (8)

Consecinţe În condiţiile propoziţiei 2 particularizând pe λ obţinem: Pentru λ = 1 rezultă AP = 0 şi deci P este chiar în A, adica P coincide cu H ortocentrul triunghiului. P Pentru λ = 3/2 rezultă AP = (1 / 2) ma, adică H se proiectează în mijlocul medianei din vârful A H G Pentru λ = 2 rezultă AP = (2 / 3) ma, adică H se O proiectează în G - centrul de greutate al triunghiului ABC. Pentru λ = 5/2 rezultă AP = (3 / 4) ma, adică H B E D C se proiectează în mijlocul semimedianei MD, unde M este mijlocul medianei AD, aceasta fiind o proprietate Folosind teorema medianei şi relaţia din remarcabila care se poate formula astfel: ipoteză obţinem: AD2 = ma2 =[2(b2 + c2 ) - a2 ] / 4 = a2 ( Consecinţa 1 2 λ – 1) / 4 (1) Fie ABC un triunghi cu BC = a, AC = b, AB = c astfel Fie p un număr real pozitiv astfel încât: încât b2 + c2 = (5/2) a2, H ortocentrul triunghiului , AP = p ma (2) AD mediana si M mijlocul acesteia. Folosind regula triunghiului în triunghiul Atunci H se proiecteză în mijlocul semimedianei APH putem scrie relaţia vectorială MD. PH = AH - AP Pentru λ = 3 rezultă AP = (4 / 5) ma Calculăm produsul scalar al vectorilor PH şi Pentru λ = 7/2 rezultă AP = (5 / 6) ma , adică o AD proprietate remarcabilă care se poate formula astfel: AD PH = AD ( AH – AP ) = AD AH – AD AP = AH (AD cos(AH,AD)) – AD AP cos(AD,AP) Consecinţa 2 Rezultă AD PH = AH AE – AD AP (3) Fie ABC un triunghi cu BC = a, AC = b, AB = c astfel Calculăm segmentul AH încât b2 + c2 = (7/2) a2, H ortocentrul triunghiului , Fie G şi O centrul de greutate , respective AD mediana si G centrul de greutate. centru cercului circumscris ale triunghiului ABC Atunci H se proiecteză în mijlocul segmentului Se ştie că punctele H,G şi O sunt coliniare ( GD. dreapta lui Euler) şi HG = 2 GO (4) Pentru λ = 4 rezultă AP = (6 / 7) ma Deoarece triunghiurile AHG şi GOD sunt asemenea şi folosind relaţia (4) rezultă AH = 2 OD Pentru λ = 9/2 rezultă AP = (7 / 8) ma NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 45 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Pentru λ = 5 rezultă AP = (8 / 9) ma

Creșterea eficienței comunicării didactice prin folosirea metodelor interactive de predare INST. FRUNZĂ GABRIELA Școala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Valcea

aici, o variabilă importantă a succesului educaţiei fiind comunicarea, iar în cadrul ei, dialogul profesorelev. În cadrul activităţii de predare-învăţare accentul va fi pus în permanenţă pe elev, ca subiect activ al educaţiei. Din multitudinea de metode şi strategii didactice pentru a dinamiza activitatea colectivului , vom opta pentru metodele de formare activă, de învăţare prin cooperare. Energizarea elevului prin strategiile folosite de cadrul didactic se constituie ca un imperativ al orientării viitoare în educaţie. Activitatea didactică va avea un plus de valoare dacă vom şti cum să motivăm elevii să înveţe, cum să utilizeze aceste cunoştinţe pentru a se descurca în viaţă. Activitatea în grup va dezvolta conceptul de sprijin reciproc, toleranţă, canalizarea efortului tuturor pentru a atinge acelaşi scop. Profesorul Ioan Neacşu afirma că, „educatorii sunt solicitaţi astăzi în mod continuu, să promoveze învăţarea eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă , ci una participativă, activă şi creativă”. Iata cateva metode ce sunt folosite cu succes in actul didactic. „Brainstorming-ul” (asaltul de idei) reprezintă formularea cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată după principiul „ cantitatea generează calitatea”. „Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat”. Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă, se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. Se împarte tabla/fila caietului în trei rubrici, astfel :

omunicarea în clasă are specificul său determinat de cadrul instituţional şi de activitatea dominantă - învăţarea. Literatura de specialitate subliniază caracteristici ca: • Dimensiunea explicativă a discursului didactic este pronunţată prin înţelegerea celor transmise, premisă a învăţării eficientă ; • Structura comunicării didactice conform logicii pedagogice, facilitând înţelegerea unui adevăr şi nu simpla lui enunţare. Profesorul trebuie să facă ,,eforturi speciale’’ pentru ca adevărurile să fie înţelese şi acceptate de copii; • Rolul activ al profesorului faţă de conţinuturile ştiinţifice cu care va opera acţional ca un filtru ce selectează, personalizează programa şcolară şi manualul; • Pericolul transformării autorităţii de statut asupra conţinuturilor, sub forma argumentului autorităţii; • Comunicarea didactică să fie combinată sub cele două forme verbale: orală şi scrisă (alte particularităţi: de ritm, de formă, de conţinut); • Personalizarea comunicării didactice face posibilă ca acelaşi cadru instituţionalizat, conţinut, ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT potenţialul uman să fie exploatat şi explorat diferit şi Ce credem că ştim? Ce vrem să ştim? Ce am învăţat? cu rezultate diferite de profesori diferiţi. Structura comunicării didactice se face conform logicii pedagogice. Profesorul trebuie să În prima coloană trecem ce ştiu elevii despre facă eforturi pentru ca prezentarea informaţiilor în lecţie, text. După lectura textului, se revine asupra actul comunicativ didactic să acorde prioritate logicii întrebărilor pe care le-au trecut în coloana „Vreau să pedagogice. Comunicarea didactică este dominată de ştiu”. Întrebările la care s-a găsit răspunsul se trec în profesor, în cea mai mare parte, la care se asociază şi coloana „Am învăţat”. În continuare se completează tutelarea de ansamblu a actului educativ. Profesorul alte informaţii găsite în text, în legătură cu care nu trebuie să dea dovadă de competenţă comunicativă s-au pus întrebări la început şi se trec pe coloana aceasta constând în abilitatea acestuia de a utiliza „am învăţat. Ne întoarcem la întrebările rămase fără codurile limbajului educaţional (lingvistic, didactic, răspuns şi discutăm cu elevii unde ar putea căuta specific) în combinaţii adecvate situaţiilor de învăţare. aceste informaţii. Profesorul trebuie să fie capabil să utilizeze limbajul În încheierea lecţiei elevii revin la schema ca mijloc principal al educaţiei. Coordonatele unui S/V/I şi decid ce au învăţat din lecţie. Unele din limbaj corect ar fi : bogat, stil, vocabular, orientat la întrebări s-ar putea să rămână fără răspuns şi să apară subiect, emoţional, mobilizator, simplu, inteligent, întrebări noi. În acest caz întrebările pot fi folosite ca închegat, plăcut auzului, nuanţat, curgător, plastic, punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. scriere lizibilă. Datorită exploziei de informaţii „ Eseul de 5 minute” – modalitate eficientă de profesorul trebuie să fie capabil să le prelucreze. De a încheia ora pentru a-i ajuta pe elevi să-şi adune ideile NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 46 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

legate de tema lecţiei şi pentru a-i da profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea oră. Acest eseu le cere elevilor două lucruri: să scrie un lucru pe care l-au învăţat din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în legătură cu aceasta. Profesorul strânge eseurile de îndată ce elevii le-au terminat de scris şi le foloseşte pentru a-şi planifica la aceeaşi clasă lecţia următoare. Alte metode interactive – de creare a unui climat de dezvoltare a competenţelor comunicării: „Ciorchinele”, „Cubul”, „Bulgărele de zăpadă”, „Mozaicul”. Prin caracterul instrumental, comunicarea didactică înglobează fenomenul de retroacţiune, prezent prin două forme: feed-back-ul şi feedforward-ul. La modul general feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate, iar modalitatea prin care anticiparea finalităţii redevine cauzalitate este o retroacţiune de tip feedforward. Din perspectiva comunicării didactice (feed– back-ul) poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare şi învăţare. Actul didactic impune existenţa unui feed – back care aduce informaţia de la receptor la emiţător şi reglează activitatea de transmitere a informaţiei şi celălalt feed–back reglează activitatea dominantă a celui din urmă (emiţătorul). În cazul comunicării didactice dominantă pentru receptor este activitatea de învăţare. Profesorul nu comunică doar pentru a informa, ci pentru a crea premisele unor schimbări în ceea ce elevul ,,ştie’’, ,,vrea’’, la rândul său elevul nu este doar receptorul de informaţie, ci persoană disponibilă la transformarea prin acţiune a informaţiei primite. Dacă situaţia comunicării permite o prezenţă optimă a fiecăruia din cele două feed-back-uri se poate constata: creşterea eficienţei actului învăţării; instalarea unui climat securizant pentru profesor şi elevi; ameliorarea relaţiei interpersonale între cei implicaţi în actul didactic. Profesorul cu vocaţie ştie că a fi preocupat de conştientizarea, supravegherea şi îmbogăţirea conduitei sale comunicative este o cerinţă elementară, mai ales că ,,nu tot ce intenţionăm reuşim să spunem, nu tot ce spunem se aude, nu tot ce se aude se şi înţelege, se înţelege şi ce nu spunem, iar ceea ce se înţelege nu depinde de noi ce devine’’.(L. Şoitu).

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Matematica în aplicaţii software PROF. BOLOGA CRISTIANA Şcoala cu clasele I-VIII Predeşti Nicolae Bălcescu

ecesitatea centrării procesului de învăţământ pe elev presupune individualizarea acestui proces. Folosirea calculatorului reprezintă o posibilitate reală de individualizare a procesului de învăţământ bazat pe clase şi pe lecţii. Cunoaşterea tehnologiilor informaţionale şi a modalităţilor de aplicare a lor în practica pedagogică rămâne un deziderat, dar există încă un decalaj între posibilităţile tehnice ale calculatoarelor şi ale tehnologiilor moderne, pe de o parte şi aplicarea acestora în instruirea elevilor la disciplinele matematice, pe de altă parte. Tehnologiile educaţionale pot fi clasificate după obiectivele pedagogice care au fost puse la baza realizării lor: tehnologii de instruire, tehnologii de educare, tehnologii de dezvoltare, tehnologii de evaluare şi tehnologii de diagnosticare. Softul proiectat pentru a fi utilizat direct în procesul de predare-învăţare, adică în demersul educaţional, poartă numele de instruire asistată de calculator. Instruirea prin utilizarea calculatoarelor, prezintă calităţile unice ale acestora, care le deosebesc de alte medii de învăţare prin: interactivitate, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona consistent şi diferenţiat cu fiecare elev în parte. Primele utilizări în domeniul instruirii asistate de calculator se concentrau mai mult pe verificarea cunoştinţelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care încurajează construcţia activă a cunoştinţelor, asigurau contexte semnificative pentru învăţare, promovează reflecţia, eliberează elevul de multe activităţi de rutină şi stimulează activitatea intelectuală. Toate aceste elemente modifică aria activităţilor profesorului atât cantitativ cât şi calitativ. Procesul educativ trebuie să fie regândit, cadrele didactice trebuie să înveţe să gândească altfel privind psihologia cognitivă, să formuleze altfel problemele, ne mai punându-se accentul pe activităţile intelectuale de rutină. Comunicarea didactică vizează în principal înţelegerea, profesorul având un rol activ; el acţionează ca un filtru ce selecţionează, organizează şi personalizează informaţia. Faţă de alte domenii, subiectivitatea nu poate fi evitată, chiar este necesară, profesorii transmiţând elevilor informaţii prelucrate. 47 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Pe de altă parte, nu există o libertate totală în alegerea cu elevii şi implicarea efectivă a acestora, este net conţinuturilor; trebuie urmărită o programă şcolară cu superioară celei ce ar putea fi realizată de calculator, minimul de conţinut obligatoriu. când vine vorba de exersare, raportul se inversează După opinia mai multor psihologi, rezultatele în favoarea unui soft educaţional bine conceput, care pozitive obţinute în timpul lucrului cu calculatorul să dea fiecărui elev în parte, diferenţiat, feedback-ul sporesc autoaprecierea elevului şi încrederea în sine, imediat. Din punctul de vedere al multor profesori cu posibilitatea de a rezolva probleme creative mai experienţă în predarea matematicii, un astfel de soft complicate. trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: Din studiile întreprinse s-au desprins o serie • Sunt preferaţi itemii în care elevul să introducă de concluzii interesante cu privire la eficienţa utilizării rezultate numerice găsite de el, în locul acelora în software-ului educaţional, dintre care amintim: care elevul trebuie să selecteze (aceştia din urmă îi - aproape toate cercetările relevă avantajele determină pe unii elevi să răspundă la întâmplare, să utilizării calculatoarelor în comparaţie cu alte metode; ”ghicească”) . - reducerea timpului de studiu; • Enunţurile problemelor să fie astfel concepute, - atitudinea faţă de computer se modifică încât rezultatul să fie introdus de elev sub forma pozitiv; mai multor numere calculate de el, chiar dacă acesta - utilizarea computerelor este mai eficientă în este un polinom, o formulă. Enunţul problemei va ştiinţe decât în domeniul limbilor străine; indica forma generală a răspunsului, în care anumiţi - în instruirea asistată de calculator exersarea coeficienţi vor fi reprezentaţi prin litere şi vor fi este eficientă în formarea deprinderilor elementare, determinaţi prin calcule de către elev. Să remarcăm în timp ce sistemele tutoriale sunt mai eficiente în că majoritatea capitolelor din matematica studiată în formarea deprinderilor intelectuale de nivel superior; şcoală se pretează unei astfel de abordări. - instruirea asistată de calculator este mai • După fiecare problemă rezolvată, elevul să eficientă ca instruire complementară, decât ca formă primească feedback, iar dacă a răspuns greşit să poată alternativă; să introducă un nou răspuns, cu depunctarea parţială - elevii care învaţă încet şi cei ramaşi în urmă pentru problema respectivă. Beneficiile sunt evidente: câştigă mai mult decât elevii foarte buni; elevul este încurajat să descopere greşeala pe care a - strategiile bazate pe utilizarea calculatoarelor făcut-o şi notarea este mult mai riguroasă, făcându-se sunt mai eficiente la nivelurile inferioare. diferenţa între elevi ce stăpânesc într-un grad diferit Perceperea evaluării de către elev ca o etapă a cunoştinţele vizate, dar care din diferite motive ar învăţării ce îi poate furniza indicaţii asupra aspectelor putea introduce mai întâi un răspuns greşit. la care mai trebuie lucrat, şi nu ca o etapă în care el este • Problemele unui test să fie de grade de dificultate notat şi catalogat, poate determina creşterea motivării diferită şi să fie plasate în ordinea crescătoare a acestuia, fapt ce poate avea consecinţe imediate în gradului de dificultate. Astfel evităm ca un elev să dezvoltarea sa. Oricât de democrat ar fi profesorul, rămână “blocat” într-o problemă mai dificilă şi să frica elevului de a comite o eroare în faţa sa sau a nu aibă timp să rezolve problemele mai uşoare, de colegilor este unul dintre cei mai importanţi factori încălzire. care diminuează activitatea de cunoaştere şi duce • Pentru o notare foarte corectă, se doreşte ca toţi la scăderea motivaţiei conştiente. În contrapondere, elevii să primească aceleaşi probleme, în aceeaşi pentru creşterea motivaţiei se poate interveni cu ordine, dar pentru a evita copiatul, se doreşte ca ajutorul calculatorului: acesta se poate utiliza în datele numerice să fie diferite de la un elev la altul. multiple aspecte ale activităţii practice, deoarece De asemenea se doreşte ca fiecare problemă să aibă permite o modalitate originală de promovare a lecţiei, cât mai multe variante, testul putând fi folosit astfel diminuează subiectivismul în atitudinea profesorului şi pentru simpla exersare, fără notarea în catalog, de faţă de elev şi permite evidenţierea persoanei în atâtea ori cât este necesar pentru formarea anumitor colectivul clasei, etc. competenţe deprinderi de rutină. În învăţarea matematicii, exersarea este Calculatorul nu are emoţii, doar oamenii au metoda folosită cu predilecţie atât pentru formarea şi se pot dezvolta cu ajutorul acestora. Iată ce nu va deprinderilor fundamentale de calcul, cât şi pentru trebui să uite profesorul de matematică eliberat de dezvoltarea diverselor tipuri de raţionament şi către calculator, de corvoada corectării testelor sau a aplicarea creativă a cunoştinţelor asimilate. Dacă temelor! în etapa însuşirii de noi cunoştinţe şi noţiuni, prezentarea făcută direct de profesor, prin dialog NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 48 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Tema pentru acasă între necesitate și corvoadă ÎNV. LUPU GHEORGHE Școala cu clasele I-VIII Nr.10 RâmnicuVâlcea

dată școlar, copilul începe să aibă propriile responsabilități, mult mai multe decât atunci când se ducea la grădiniță. În primul rând, începe să aibă reponsabilități în ceea ce privește viitorul său, în devenirea sa ca adult. Printre responsabilitățile sale se află și ”temele pentru acasă”. Ca principiu, acestea reprezintă o exersare a celor pe care copilul-elev le învață în timpul orelor de curs, de data aceasta, activitatea fiind o activitate independentă. În acest fel, se dorește ca rezultat final consolidarea informațiilor achiziționate la cursuri, dar și dobândirea abilităților necesare pentru satisfacerea unor sarcini, care presupun reguli, utilizarea cunoștințelor și a altor instrumente ce vin să îl susțină în satisfacerea sarcinii (căutarea unor cuvinte în dicționare, utilizarea calculatorului, înscrierea la bibliotecă...). Din păcate, temele au devenit un instrument de notare a competențelor copilului/elevului. Practic, aceste exerciții condiționează acordarea unui calificativ, iar calificativul devine un scop în sine, uitându-se scopul real al ”temelor pentru acasă”. Și pentru ca elevul să obțină ”foarte bine”, părintele contribuie la pervertirea scopului temelor. De multe ori, părinții satisfac sarcinile copiilor, în locul acestora. Să nu uităm că acestea sunt sarcinile lor. Și responsabilitățile lor. Dacă ni se pare că numărul sau cantitatea sarcinilor pe care trebuie să și le asume un copil-elev le are, părintele poate discuta cu învățătorul/profesorul și să își exprime opinia sa. Dar totuși, cum facem să îl ajutăm pe copil să își facă singur temele? Îl putem îndruma. Mulți copii au nevoie de ajutor atunci când își fac temele, dar este important să le facă în mod cât mai independent. Înainte de a se apuca de teme, chiar înainte de a se concentra puțin asupra acestora, copilul aduce un argument:”dar nu știu să fac acest exercițiu”! Uneori este posibil chiar să nu știe să îl rezolve, însă este foarte important să discutăm cu el despre acel exercițiu: ce anume îl pune în dificultate. I se pare că semănă cu un alt exercițiu pe care l-a rezolvat în clasă, cum crede el că s-ar rezolva. Întrebările ajutătoare îl vor susține pe copil să își dezvolte gândirea logică și să își găsească repere pentru rezolvarea exercițiului. Este important pentru el să constate la final că a reușit singur să NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

își facă temele. Puneți-i la îndemână mijloace de informare: dicționare, albume, acces la Internet. Dar este important să învețe să le utilizeze. De aceea, atunci când stați lângă el pentru a-l susține la efectuarea temelor, utilizați voi înșivă aceste instrumente, chiar dacă nu aveți nevoie de ele. ”Trebuie să faci o compunere despre scanciob. Hai să vedem ce înseamnă cuvântul” și vă orientați spre dicționar în mod fizic. ”Cu ce literă începe? Să căutăm cuvântul la S”. În felul acesta, îl ajutați foarte mult. Încet, încet, va prinde încredere în ceea ce știe și în ceea ce poate să facă și vă va solicita atunci cînd are nevoie reală de dumneavoastră. Însă nu este bine să neglijați nici una dintre solicitările copilului. Poate nu are nevoie de ajutor la efectuarea temelor, însă consideră că are nevoie de dumneavoastră doar pentru... a petrece mai mult timp împreună sau pentru a vă demonstra cât este de inteligent, descurcăreț. Și nu uitați: temele sunt pentru el! Sunt sarcinile lui! Pentru dezvoltarea lui! Și nu pentru umplerea carnetului cu ”foarte bine”! Temele pentru acasă sunt necesare în educația elevilor Argumente pro Argumentul 1: Ajută la însușirea noțiunilor predate în orele de curs Temele pentru acasă conțin elemente învățate de elevi în ziua respectivă și sunt impuse t o c m a i pentru o mai bună înțelegere a noțiunilor. Aceste teme îl obligă pe elev să aplice partea teoretică într-o problemă de ordin practic. Astfel, partea teoretică va fi înțeleasă și învățată mai ușor și nu în mod mecanic. Acest lucru îi va fi viitorului membru al societății de un real folos pentru că va reține noțiunile învățate pe o perioadă mai lungă de timp și va putea apela la acestea oricând va avea nevoie. Argumentul 2: Temele pentru acasă reprezintă un mod eficient pentru un elev de a-și petrece timpul Rezolvarea temelor pentru acasă va conferi elevului o creștere a nivelului de inteligență a acestuia, ceea ce va duce la obținerea de rezultate mai bune în școală și în viață. Tot în acest fel, copilul va căpăta mai multă încredere în modul său de a raționa. De asemenea, impunerea temelor pentru acasă reprezintă o modalitate satisfăcătoare de a-l împiedica pe copil să se implice în alte activități care s-ar putea să nu fie benefice pentru educația lui. Argumente contra Argumentul 1: Temele pentru acasă nu reprezintă o modalitate eficientă de educare a copiilor. Temele pentru acasă sunt ineficiente în 49 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

contextul în care, acasă, copilul este înconjurat de numeroase tentații (ex:calculatorul, televizorul etc.). Pe lângă acest lucru, părinții sunt prea ocupați pentru a-și supraveghea în permanență odraslele. Având în vedere aceste două elemente, oricât de bine intenționate ar fi temele atâta timp cât elevul le rezolvă uitându-se la televizor, acestea nu își îndeplinesc scopul pentru care au fost impuse. Argumentul 2: Elevul poate demonstra însușirea cunoștințelor în clasă Orice aplicație poate fi dată ca temă pentru acasă, poate fi redefinită pentru a fi lucrată în clasă. Distincția școală-acasă este similară pentru elev cu cea muncă-timp liber. De altfel, dacă școala îl pregătește pe elev pentru viață, așa ar și trebui să fie. Tot ceea ce elevul are de demonstrat ar trebui să se petreacă la locul de învățare. Odată ce se află în afara cadrului formal, va fi dificil pentru elev să ia în serios sarcina de lucru care i-a fost trasată. Mai mult, toate instrumentele de lucru de la școala pe care le asociază cu învățatul nu vor fi regăsite acasă. Este preferabil așadar ca activitățile de verificare a deprinderilor și cunoștințelor învățate să se petreacă în clasă.

soane interesate în activități voluntare care sunt în concordanță cu dorințele persoanelor ce vor fi asistate-în particular persoane fără familie,prieteni și rețele. 5. Caută metode practice pentru a susține,reînnoi sau suplimenta contribuția susținătorilor informali astfel încât sarcina lor să poată fi îndeplinită cu mult succes și bucurie. 6. Oferă suporterilor informali mandate, resurse și suficientă legimitate pentru sarcinile cărora trebuie să le facă față. 7. Recunoaște că susționătorii informali pot juca un rol activ în inovarea, planificarea și rezolvarea problemelor în mod particular în probleme care le sunt apropiate. 8. Ține seama de faptul că este posibil ca suportul să nu vină în mod natural, putând fi cultivat intenționat. 9. Recunoaște nu numai darurile cu care sunt înzestrați susținătorii informali, ci acolo unde este posibil, ia în considerare de asemenea și limitele, imperfecțiunile și neajunsurile lor. CREZ PENTRU SUPORT De-a lungul istoriei, persoanele cu handicap fizic și mental au fost abandonate la naștere, rejectate în societae, folosite ca bufoni ai curții regale, înecate Sprijinindu-i pe cei care sprijină și arse în perioada inchiziției, gazate în Germania Nazistă și continuă să fie segregate, instituționalizate, ÎNV. TUDOSE VALERIA torturate în numele unui comportament managerial, Școala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea abuzate, violate și omorâte. Acum, pentru prima dată, persoanele cu in 1950, lumea a cunoscut o creștere fără handicap ocupă locul care li se cuvine de cetățeni cu precedent în ceea ce privește programele formale de drepturi depline. Pericolul este că le vom răspunde servicii sociale. Această expansiune a fost condusă de mai degrabă cu bunăvoință decât cu echitate și credința conform căreia programele sociale formale respect. De aceea vă ofer un crez pentru suport: NU PRIVI disabilitatea mea ca pe o problemă. și profesionale reprezintă ceea ce este necesar pentru a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor. Această Recunoaște că disabilitatea mea este un atribut. NU PRIVI disabilitatea mea este ca pe un tendință tinde să ascundă faptul că marea majoritate a persoanelor cu dizabilități nu-și satisfac nevoile deficit. Tu ești cel care mă vede neajutorat. NU încerca să mă repari pentru că nu în programele existente. În schimb, ei mizează pe suportul informal oferit de familie, prieteni, vecini și sunt stricat. Susține-mă. Pot să aduc o contribuție comunității în felul meu. elemente ale comunității locale. NU MĂ PRIVI ca pe un client. Sunt un Iată câteva elemente care sunt integrate în cetățean. Privește-mă ca pe vecinul tău. Amintește-ți strategie generală a suportului suporterilor: 1. Recunoaște valoarea și onoarea contribuțiilor că nici unul dintre noi nu se poate ajuta întotdeauna singur. oamenilor în viața lor obișnuită. NU ÎNCERCA să-mi modifici 2. Ai grijă să conservi mai degrabă decât să comportamentul. Fii liniștit și ascultă. Ceea ce tu înlocuiești rolul suportului informal,nevăzând toate nevoile ca fiind rezolvate cel mai bine prin programe numești neadecvat poate fi încercarea mea de a comunica cu tine în unicul mod în care pot. formele. NU ÎNCERCA să mă schimbi, nu ai nici un 3. Concepe servicii formale în așa fel încât să funcționeze împreună cu susținătorii și rețelele drept. Ajută-mă să învăț ceea ce vreau să știu. NU-ȚI ASCUNDE incertitudinea în spatele naturale,mai degrabă decât în opoziție cu ele. 4. Încearcă să atragi în mod conștient per- ”diatanței” profesionale. Fii o persoană care ascultă și NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 50 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

nu mă îndepărta de străduința și efortul meu încercând să rezolvi lucrurile mai bine. NU FOLOSI teorii și nu implica strategii pe mine. FII ca mine. Și atunci când suntem în competiție lasă ca asta să dea naștere la autoreflecție. NU ÎNCERCA să mă controlezi. Am dreptul la puterea mea ca persoană. Ceea ce numești tu manipulare poate fi singurul mod prin care pot să-mi exercit un control asupra vieții mele. NU spune, NU corecta, NU conduce. Ascultă, susține și urmează. NU lucra pe seama mea. Lucrează cu mine.

Realizarea unui forum la nivelul şcolii vizând combaterea violenţei ÎNV. STOENESCU MARIA Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea “ BAIAT U L

LUI

T A T A”

F I S A P R O T A G O N I S T U L U I: BOGDAN: 17 ani, iubitor de muzica rock,inteligent,apreciat de majoritatea profesorilor pentru aptitudinile sale in domeniul stiintelor exacte DOMICILIUL: Rm.Valcea INFATISARE: inalt, bine cladit LIMBAJ: vulgar, agresiv IMBRACAMINTE: specifica rockerilor FAMILIE: tatal-om de afaceri; mama-casnica PRIETENI: sub nivelul lui social si cultural VISE: sa fie recunoscut ca “CEL MAI TARE DIN PARCARE” DE CE? : “Tata are bani si sunt unicul lui baiat!” P E R S O N A J E L E:

O zi obisnuita de scoala.Carmen a iesit in recreatie.Bogdan o agreseaza,tintind asupra tinutei acesteia si,mai ales,asupra muzicii pe care o asculta. Carmen il ignora si isi vede de drum. SCENA 2-a doua pauza Aceeasi poveste ca si in pauza anterioara,numai ca lucrurile se cam complica.Intervine Ana care o umileste pe Carmen.Catalin sare in ajutorul prietenei lui.O jigneste pe Ana si se ia la bataie cu Bogdan. SCENA 3-a treia pauza Intre timp, Bogdan si-a sunat prietenii din gasca.Impreuna se duc in clasa lui Catalin si se reped asupra lui,lovindu-l cu pumnii si cu picioarele.Acesta ramane fara suflare. Colegii lui Catalin o cauta pe diriginta lui Bogdan si îi aduc la cunostință ce s-a intamplat. SCENA 4-ora de curs Diriginta lui Bogdan vine in clasa si vrea sa afle cum au decurs faptele.Dupa ce s-a edificat,ii spune ca il va suna pe tatal sau si va face cunoscut cazul si conducerii scolii.Bogdan scoate un spray lacrimogen și pulverizeaza in fata dirigintei,dupa care fuge din clasa. SCENA 5-cabinetul directorului Tatal lui Bogdan vine la scoala. Diriginta ii expune faptele in prezenta domnului director.Tatal nu crede nimic din cele intamplate.Toti au ceva cu “BAIATUL LUI TATA” .Vrea sa vina Bogdan. Acesta nu e de gasit. SCENA 6-in clasa lui Bogdan Directorul,diriginta si tatal ii intreaba pe colegi unde cred ca s-ar putea afla Bogdan.Fiecare isi spune parerea. Tatal ii ameninta si ii acuza pe toti de comportamentul baiatului. GHID DE DISCUTIE Care este mesajul piesei? Ce riscuri si-au asumat Bogdan si prietenii lui? Astfel de comportamente sunt frecvente in randul elevilor? Care sunt factorii ce au favorizat conflictele din piesa? Ce ati simti daca ati fi in pielea personajelor? Ce ati fi facut in locul lor? Cine doreste sa interpreteze scena 4 si rolul lui Bogdan? Se intampla astfel de lucruri la voi in clasa/scoala? Care credeti ca este rolul fiecaruia si al colectivului in aplanarea starilor conflictuale dintre: *elevi-elevi; *elevi-cadre didactice; *parinti-cadre didactice.

1. BOGDAN - rocker, bine facut, se crede superior celorlalti 2. CARMEN - manelista,tipa deschisa,iubita in cercul de prieteni.La randul ei,iubeste pe toata lumea. Nu suporta violenta, din cauza problemelor familiale. 3. ANA - aliata lui Bogdan,cu rezultate slabe la invatatura.Ii place si este de acord cu toate ideile lui. 4. CATALIN-coleg de clasa cu Carmen si prieten bun 5. DIRIGINTA 6. TATAL lui Bogdan 7. DIRECTORUL LICEULUI SCENA 1-prima pauza NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 51

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Inteligența. Aspecte ale inteligenței ÎNV. BECȘENESCU ELENA Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea

nteligența joacă un rol foarte important În societatea actuală. Ea are mai multe modalități de exprimare, considerându-se șapte tipuri de inteligență care sunt interdependente unele de altele. 1. Inteligența rațională și matematică (logică). Elevul respectiv învață mai ușor dacă informațiile sunt prezentate în manieră simbolică, grafic, matematic. 2. Inteligența vizuală și spațială. Elevul învață mai ușor dacă vede lucrurile sau dacă si le reprezintă mintal. 3. Inteligența auditivă și verbală (lingvistică). Elevul Înțelege mai bine ascultînd. Atunci când citește are nevoie să repete cuvintele mintal. Se aplică la fonetică, sintaxă, semantică. 4. Inteligența muzicală și ritmică. Elevul învață mai ușor dacă se joacă mintal cu ritmul cuvintelor,asimilează informațiile mai ușor dacă sunt prezentate pe un anumit ritm. 5. Inteligența kinestezică. Este inteligența mișcării și este proprie celui priceput la toate. Învață cel mai bine când poate folosi mâinile manevrând ceva sau dacă își imaginează mintal informațiile într-o manieră dinamică. 6. Inteligența intrapersonală. Se referă la cunoașterea de sine prin meditație și introspecție. Un asfel de elev pentru a învăța are nevoie să se retragă și să reflecteze singur asupra celor predate. 7. Inteligența interpersonală Este inteligența celui care comunică foarte ușor și care se impune astfel în fața celorlalți deoarece îi înțelege. În funcție de felul în care procesează mai bine informațiile, elevii se clasifică în: vizuali, auditivi, tactili și kinestezici. 1. Elevii vizuali. Cînd gândesc au tendința să privească în sus, la stânga sau la dreapta.. Ei procesează gândurile prin vizualizări de cuvinte sau imagini. Ei îl privesc pe cel care vorbește, îi deranjează dezordinea vizuală, învață mai ușor văzând materialele tipărite sau grafice. Nu-i deranjează muzica și zgomotul. Se concentrează asupra a ceea ce văd și nu sunt atenți la sunete. Învață cel mai bine dacă văd mintal ceea ce citesc. 2. Elevii auditivi Învață cel mai bine ascultând și conversând, au memorie auditivă, pot da ușor citate. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Nu suportă tăcerea, le place să asculte muzică. Învață bine ascultând nu privind, citesc cu voce tare, în șoaptă. Zgomotele perturbante îi stresează puternic și nu pot să învețe dacă nu este liniște deplină 3. Elevii tactili Ascultă și gândesc mai bine dacă țin ceva în mână, dacă mânzgălesc. Când învață țin În mână creionul sau pixul și scriu, deoarece scrierea îi ajută să proceseze mai bine informațiile, îi ajută să gîndească și să asculte mai bine. Îl privesc pe cel care vorbește. Când gândesc privesc în jos sau lateral. Au nevoie să scrie ceea ce aud sau citesc. Învață mai bine în ambient confortabil fizic și emoțional. Sunt sensibili la comunicarea nonverbală. Sentimentele negative îi afectează puternic, nu pot să învețe în atmosferă tensionată. Sunt foarte sensibili la laude și la aprecieri ceea ce favorizează învățarea. 4. Elevii kinestezici Au abilități în latura practică. Inteligența și randamentul la învățare depind foarte mult de antrenament. De aceea, în școli ar trebui introduse strategii pentru dezvoltarea inteligenței. La copii se poate dezvolta cel mai bine inteligența prin expunere la simuli diferiți. Factorii exteriori pot favoriza sau frâna dezvoltarea inteligenței. Elementele favorizante pot fi lauda, stimularea, ambiția, libertatea de decizie, recunoașterea, existența unei baze materiale sigure. Influențele care frânează inteligența sunt dojana, reproșul, pedeapsa, plictiseala. Inteligența atinge 50% la patru-cinci ani și 80% la nouă-zece ani.

Devianța şi integrarea socială PROF. SLĂTINEANU DANIELA Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 10 Râmnicu Vâlcea

evianța este un fenomen social de o mare complexitate prezent în orice tip de comunitate umană, îndeplinind o serie de funcții sociale, dar provocând și serioase disfunctionalități la nivelul tuturor structurilor comunității respective. Emile Durkheim spune ca în raport cu regulile și normele stabilite de o anumită colectivitate pentru a orienta acțiunea și conduita socială, în schimb patalogicul este cel care ar trebui sa fie altfel decât este. Ambele fenomene exista în societate, fiind creații ale aceleiași culturi. Devianței i s-a subliniat caracterul relativ, dar nici nu poate fi separată de evidențierea unei universalități a sa. 52 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Chiar dacă devianța are un rol nefast în viața unei societăți diminuând motivația de conformare la unii indivizi, provocând sentimente de insecuritate și neâncredere în bazele normative și valorice ale societății, afectând cooperarea între indivizi, ea îndeplinește și o serie de funcții sociale. De aceea unii autori o consideră un fenomen normal indispensabil oricarei societați. Un rol important îi revine școlii în socializarea copilului, familiarizându-l cu exigentele integrării sociale în formele ei particulare. (Integrare culturală, normativă, comunicațională, funcțională.) Școala trebuie sa dezvolte atitudini participative, precum:  performanța școlară  disciplina liber consimțită  respectarea programului de activitate  respectarea normelor de comportament La nivel global principalele organisme internationale s-au implicat in procesul de democratizare a educatiei, atragand atentia asupra unor fenomene socioeducative ce au luat amploare in ultimii ani in mediul scolar si anume: abandonul scolar si absenteismul. UNESCO a propus ca principale modalități de prevenție și diminuare a acestor fenomene, democratizarea educatiei și accentuarea calității acesteia. Se apreciază că este necesar ca oricărui elev să-i fie respectate drepturile sale fundamentale, chiar dacă prin aceasta, educația școlară urmeaza sa fie eliberată de orice constrângere, să se transforme într-o activitate pe deplin liberă și consimțită a elevilor. Devianța școlară vizează acele conduite ale elevilor care se abat de la normele și valorile ce reglementează statutul de școlar. Ea este numită prin noțiuni cum ar fi: indisciplina școlară, inadaptare școlară, tulburare de comportament sau chiar delicvență juvenilă. Școala are menirea să-i conștientizeze pe elevi cu privire la trebuințele lor educative, să-i responsabilizeze și să aleagă în cunoștință de cauză, modalitatea în care se vor pregăti pentru viață. Socializarea copilului este un proces de transmitere - asimilare a atitudinilor, valorilor, concepțiilor sau modelelor de comportament specifice unui grup sau unei comunități în vederea formării, adaptării și integrării sociale. Socializarea și integrarea socială sunt, astfel, procese de maturizare socială a individului realizate de-a lungul unor etape de viață, începand din familie și continuând în școală. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Studiu de caz ÎNV. DUMITRIU CONSTANTINA Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 10 Râmmicu Vâlcea Subiect : L.S. 11 ani Date despre familie: L.S. este elev în clasa a IV-a la școala cu clasele I-VIII Nr. 10. Provine dintr-o familie formată din părinți și doi frați. El este fratele mai mic, iar fratele mai mare este surdo-mut. Acesta este elev la o școală specială din Craiova. Mama este muncitoare la fabrica de mobilă, iar tatăl muncitor la CFR. Tatăl este alcoolic. Familia îl vede un geniu al casei în comparație cu fratele surdo-mut. Evoluția psiho-fizică: Din analiza comportamentului am constatat că este o fire foarte tăcută, nu stabilește relații durabile cu alți copii din clasa oscilând într-o prietenie (coleg de bancă ) sau alta. Are ritm lent, rezolvă temele superficial fără să se implice cu responsabilitate în activitatea desfasurată în clasă. Comunică prin semene cu fratele lui. Nu-și poate concentra atenția pe timp lung și devine visător. L.S. își petrece timpul liber în fața blocului jucându-se cu mingea, iar în ultima perioadă, datorită faptului că părinții i-au cumpărat calculator stătea foarte mult în fața acestuia jucându-se. Indentificarea situației : La sfârșitul clasei a III-a și începutul clasei a IV-a devine irascibil plângând din orice, comportamentul a evoluat negativ către agresivitate verbală și fizică și a prezentat numeroase rămâneri în urmă la învățătură. Diagnoza si prognoza: Colectarea informațiilor s-a realizat prin :  Discutii cu L.S.;  Observarea comportamentului;  Discuții cu o familie vecină de apartament  Discuții cu mama Cauze :  Lipsa de susținere afectivă și materială din partea părinților  Certuri între părinți  Tatăl este aproape zilnic în stare de ebrietate  Mama intentează divorț față de tata  L.S. este înștiințat de tată că, dacă mama va divorța, el se va sinucide  Pe data de 24.12.2008 tatăl se sinucide 53

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

așezandu-se pe calea ferată în fața trenului  L.S. participă la eveniment și rămâne foarte șocat  Dupa tragedie elevul devine foarte violent în familie și la școală  O acuză pe mama lui de cauza morții tatălui Activități menite să sprijine copilul:  Discuții cu mama  Discuții cu L.S.  În discuții am prezentat un caz asemănător de pierdere a celor dragi, iar copiii din acea familie s-au comportat normal  Din discuție am aflat de la elev că este foarte supărat pe mama și că iși iubea foarte mult tatăl și nu poate trăi fară el  L.S. își pregatea o acțiune asemănătoare cu a tatălui și mergea zilnic la locul unde decedase tatăl.  Am încercat să îi explic că nu este corect ce face și din motive religioase.  I-am explicat că tatăl lui a fost un laș pentru că și-a luat viața  Am sfătuit-o pe mama să-l sprijine indiferent de acțiunile pe care le face.  Colegii îl invitau să îi viziteze  L-am luat la mine acasă, nu l-am mai lăsat să stea singur perioade îndelungate deoarece mama era foarte ocupată.  I-am organizat ziua de naștere la un restaurant  A mers împreună cu mama la mai multe ședințe de consiliere cu psihologul școlii  L-am înscris în organizația Cercetașii României, participând la toate activitățile  L.S. și-a modificat comportamentul încercând să se manifeste astfel încât să placă altora din jurul său.  Când avea o temă pe care nu o înțelegea cerea ajutorul colegilor dându-mi telefon.  Pe parcurs L.S. a reușit să se integreze în colectiv, să își facă prieteni și să se sprijine pe ei atunci când este nevoie.  Se înțelege mult mai bine cu mama și este foarte mândru cand i se cere părerea.  Momentan este elev în clasa a V-a la o clasă cu profil sportiv, iar voleiul a devenit pentru el un hobby.

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

Studiu de caz – rolul învăţătorului în rezolvarea unui conflict în clasă ÎNV. STĂNESCU GABRIELA Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea CONFLICTUL Întrebare: Ce fac cu buruienile din faţa casei mele ? Răspuns: Foarte simplu. Le transformi în florile tale preferate.

Studiu de caz 1. DESCRIEREA CONFLICTULUI (interpersonal) În clasa mea, am observat în pauze o violenţă în limbajul a doi elevi, un fel de întrecere negativă în ceea ce fac. Colegii spun că, şi în timpul liber, cei doi se ceartă sau se jignesc. Din spusele colegilor, am observat şi o uşoară îndepărtare a lor din grupul clasei. Într-o pauză, cei doi s-au bătut. 2. CAUZE POSIBILE ALE CONFLICTULUI De ceva timp, Cosmin poartă ochelari de vedere. Adiţă a râs de el şi l-a strigat „ochelaristul”. AM INTERVENIT: „Se pare că aveţi o neînţelegere” sau „Voi, puteţi veni aici pentru câteva minute? Poate aveţi nevoie de un loc unde să discutaţi”. AM AFLAT CE S-A ÎNTÂMPLAT: „Vreau ca fiecare dintre voi, pe rând, să-mi spuneţi ce s-a întâmplat”. I-am lasat să vorbească pe rând, nu am admis întreruperi şi nici jigniri. AM CLARIFICAT ŞI AM FACUT EU ÎNSĂMI UN SUMAR AL ÎNTÂMPLĂRILOR. AM ÎNCURAJAT EXPRIMAREA SENTIMENTELOR ŞI EXPUNEREA OPINIILOR: „Ce ai simţit când ADIŢĂ ţi-a spus că...?” Cel mai adesea, sentimentele rănite sintetizează de fapt sursa conflictului. I-AM DIRECŢIONAT SPRE SOLUŢII ALE PROBLEMEI în diverse feluri, fie: Schiţaţi esenţa problemei şi gândiţi-vă la soluţii: „Tu vrei... în timp ce tu vrei... ce puteţi face pentru ca amândoi să fiţi mulţumiţi?” sau Întrebaţi-i ce vor să facă acum: „Ce vrei să facă Adiţă?” Ce vrei să facă Cosmin? Fiecare trebuie să răspundă la întrebările celuilalt. Aflu dacă vor să încerce să rezolve problema. 54

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Îi întreb ce ar face problema mai dificilă. mai multe ori, au învăţat cum să-şi exprime ideile, AJUNG LA O ÎNŢELEGERE. părerile fără să jignească pe cel cu care comunică. Mă asigur că fiecare parte este de acord asupra Am discutat, mai ales cu cei doi, despre aspectele rezolvării. negative ale limbajului violent, ale răutăţii. 3. SOLUŢII / METODE DE REZOLVARE 5. Pentru a reveni şi a dezvolta relaţia de Pentru a stabili complexitatea problemei am prietenie şi colaborare dintre Cosmin si Adiţă, le-am adunat informaţiile de la colegii de clasă, părinţi, dat ca temă în echipă să descopere o legendă despre profesorii care predau la clasă, fără ca ei să-şi dea zona în care locuim, ei fiind doi „reporteri”. Primii seama pentru ce le folosesc. Am verificat datele din care au participat la interviu au fost părinţii ambilor mai multe perspective şi am încercat să fac un plan de copii, tot ei ajutându-i şi cu ceilalţi invitaţi. Deoarece rezolvare care să fie mulţumitor pentru toţi cei implicaţi. elevii sunt născuţi la diferenţă de 6 zile, le-am propus Primul pas este acela de a diminua părinţilor să organizeze împreună zilele de naştere. conflictul, deoarece cei doi elevi au cooperat Astfel, am încercat să apropii şi părinţii celor anterior disputei. Discutând cu ei în pauze, am două familii. Pentru a păstra această legătură le-am aflat că sunt dispuşi să continue relaţia lor de mai dat şi alte proiecte de grup. prietenie fără certuri. Am discutat şi cu cei doi, dar şi cu părinţii, colegii care se implicau în conflict. Educaţia între tradiţie şi SOLUŢII: modernitate-educaţia centrată pe  integrarea elev  satisfacerea ambelor părţi  comunicare  colaborarea ÎNV. LUPU VERONICA 1. Jocul numelor: fiecare elev e solicitat Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea să găsească un adjectiv care să-l descrie într-o anumită măsură, li se cere să explice prin face educaţie, astăzi, presupune intermediul unei propoziţii scurte de ce au ales acceptarea unei viziuni holistice, pentru a putea adjectivul respectiv, pronunţând numele, adjectivul şi motivarea. (ex. Eu sunt Ana cea cuminte, pentru că o înţelege şi concepe procesele instructiv-educative. Însăşi cercetarea pedagogică trebuie să facă apel la ascult pe mama...) 2. Printr-o activitate cu toată clasa la Literatură această paradigmă de interpretare a fenomenelor pentru copii am încercat să ating părţile sensibile educaţionale. Cercetarea strict disciplinară (care priveşte ale copiilor cu ajutorul unui text despre prietenie adevărată. (Cei trei prieteni – poveste populară). Pe educaţia dintr-un singur unghi de vedere şi printr-un baza textului, le-am dat fişă de lucru în perechi, având set limitat de metode) se dovedeşte insuficienta pentru grijă ca cei doi elevi să lucreze împreună. Le-am descifrarea unui obiect atât de complex. Conjugarea eforturilor mai multor discipline urmărit modul de lucru şi am constatat că pe amândoi și metodologii în variante pluri și interdisciplinare i-a impresionat povestea. Ca temă acasă le-am dat tot în perechi să alcătuiască o compunere despre prietenie asigură o formulă epistemologică de investigare cu șanse mărite de a dezvălui polivalența fenomenelor şi importanţa ei. 3. Ulterior, pentru a menţine în clasă această educative. Mai mult decât atât, perspectiva filosofică atmosferă a prieteniei, a bunătăţii, la ora de Educaţie este necesară chiar în proiectarea, desfășurarea și civică am propus un exerciţiu numit „Plicul cu fapte bune”, urmărind valorizarea faptelor prosociale, evaluarea proceselor de învățare. A devenit o necesitate promovarea creşterea stimei de sine şi evidenţierea calităţilor interdisciplinarității în conceperea conținuturilor și personale. Am insistat ca Adiţă şi Cosmin să identifice calităţile personale, atât ale lor, cât şi ale celuilalt, realizarea proceselor instructiv-educative. Abordarea holistică a educației s-a reflectat astfel reuşind o mai bună integrare a lor în grup. 4. Am realizat un joc de rol prin care să le dezvolt și în aparatul conceptual al pedagogiei prin apariția abilităţi de comunicare asertivă şi am utilizat mesaje de concepte noi, integratoare, care pot circumscrie de tip EU (ex. Eu cred că…, Mi-ar plăcea să…, Eu aş mai nuanțat arii și zone ale realității educaționale. dori să… pentru că…). Am avut bilete întoarse, iar pe De exemplu, conceptele de abordare sistemică și de fiecare câte un rol despre certuri din diferite motive, curriculum. Primul are meritul de a spori coerența dar finalizate pozitiv. Prin acest joc, desfăşurat de NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 55 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

activităților instructiv-educative, asigurând varietatea de un alt tip de învățare, așa-numita „învățare și echilibrul metodelor și mijloacelor folosite, inovatoare”. Aceasta are menirea de a pregăti indivizii favorizând articularea diverselor tipuri ale învățării, și societățile să acționeze în situații noi și presupune conducerea la o evaluare riguroasă, benefică pentru calitățile autonomiei (a nu mai avea nevoie de alții - a toți. Curriculum este purtătorul unei concepții noi învăța singur prin descoperire) și a integrării (a accede despre selecționarea conținuturilor, despre proiectarea la o gândire holistică, ce este capabilă să conexeze și organizarea învățării. operativ informațiile intrate recent în circulație). Metodologia elaborării curriculumului îi cere Învățarea de menținere este esențială, educatorului să selecționeze, să utilizeze și să dozeze dar insuficientă. Învățarea inovatoare presupune toate componentele și etapele activităților didactice în formularea de probleme, sfărâmarea clișeelor, funcție de obiective, evitând izolarea sau suprasituarea predispune la ruperea structurilor închise. Valorile ei unui element component în dauna altuia. nu sunt constante, ci mai degrabă schimbătoare. În Conceptul de curriculum reamintește perspectivă, o posibilă evoluție a educației va avea importanța viziunii globale asupra proceselor de loc și pe baza exploatării capacității de cunoaștere predare - învățare și a etapelor sau componentelor holistică (rațiune, sentiment, voință) a creierului acestora. uman. Epoca actuală a fost caracterizată ca o perioadă Orice descoperire epocală, noutățile, în de schimbări rapide și spectaculoase, o perioadă în general, au depins întotdeauna de intuițiile emisferei care oamenii sunt obligați să reflecteze la informații drepte, de capacitatea creierului de a funcționa holistic. noi, să-și reevalueze cunoștințele și concepția despre Așa-numita educație transpersonală, susținută de lume. egalitățile „informante” ale emisferei drepte, are Schimbările în tehnologia informației sunt meritul de a încuraja educatorul să devină autonom, să asemănătoare introducerii tiparului sau a revoluției problematizeze, să pună întrebări posibile, să sondeze industriale. profunzimi, să caute sensuri. Omul modern, presat de povara informației, Analiza problematicii contemporane și riscă să fie strivit dacă nu este înarmat cu tehnici identificarea marilor teme de meditare, au condus la de muncă intelectuală, perfecționare, abilități constituirea - în plan educațional - a unor răspunsuri și competențe flexibile. De aici apare imperativ specifice prin potențarea „noilor educații” sau a nevoia unei educații permanente, a unei educații unor noi tipuri de conținuturi: educația pentru pace, interdisciplinare și transdisciplinare, a unui sistem educația ecologică, educația pentru participare și educațional democratic, modern, în care elevul, dar și democrație, educația privind drepturile fundamentale dascălul, să fie creativ în școală, să fie cheia inovației ale omului. economice și sociale. Învățământul actual urmărește și el Cât privește aspectul procesual al demersului abordarea integrală a copilului și a educației sale, educativ în sine, sunt destule voci care ne avertizează nediscriminarea educației, implicarea familiei și în legătură cu nevoile unei redimensionări și chiar a a comunității în educația copilului, dezvoltarea unor schimbări de paradigme educaționale. J.Brotkin politicilor educative de responsabilizare, precum și și colaboratorii săi, în lucrarea „Orizonturi fără limite dezvoltarea organismelor societății civile, care să ale învățării”, fac o disociere între „învățarea de promoveze alternative educaționale specifice vârstei. mențienere” și „învățarea inovatoare”, care ne pot Școala, familia, comunitatea, își pun amprenta sugera traiecte posibile pentru prezentul și viitorul proprie asupra formării copiilor, prin influențele pe educației. care le determină asupra acestora formarea de atitudini Societățile tradiționale - arată autorii invocați- și compartimente inovatoare, abilități care pregătesc au adoptat un tip de învățare de menținere”, care capacitățile viitoare de a promova democrația, ce pune accentul pe achiziția de metode și reguli fixe, înseamnă să educi copilul pentru democrație. pentru a putea face față unor situații cunoscute și Din punctul meu de vedere, un răspuns parțial recurente. Acest tip de învățare este menit să asigure la această întrebare presupune respectarea unor funcționarea unui sistem existent, a unui mod de viață principii și coordonate pe care le prezint în continuare: cunoscut și stimulează abilitatea noastră pentru a  Oportunitatea și inițiativa personală, discut rezolva probleme date și pentru a perpetua o anumită mai întâi cu copiii despre activitățile zilei. experiență culturală.  Reușita personală și consolidarea încrederii în În condițiile actuale, în care apar schimbări sine. rapide, rupturi, chiar șocuri existențiale, este nevoie Educația în preșcolaritate ar trebui să NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT 56 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

vizeze formarea unor indivizi cu aceste capacități, consolidarea încrederii în sine se realizează prin încurajarea permanentă, acordarea unor roluri de lider, asumarea responsabilităților.  Încurajarea inițiativelor copilului - a fi creativ este politica acestei alternative.  Controlul colectiv. Educatoarele nu dau ordine copiilor, ci se concentrează mai mult pe felul în care simt, reacționează și interacționează unii cu alții.  Libertatea de gândire și exprimare Pentru preșcolari este importantă experința directă de exercitare liberă a gândirii și voinței. În cadrul activităților din centrul „Artă”, nu oferim modele copiilor, ci le cerem sa-și exprime liber propriile idei și sentimente în lucrările lor.  Autoritate, respect reciproc, regulile clasei Fiecare trebuie să-l respecte pe celălalt, iar educatoarea trebuie să coordoneze întreaga activitate fără să o dirijeze.  Evaluarea diferențelor și asemănărilor Prin toate activitățile li se insuflă copiilor o atitudine de înțelegere și apreciere a diferențelor de cultură, religie, handicap, sex. Mediul educațional îi îndeamnă pe copii să participe activ și în mod creativ la propriul lor proces de educație. Colaborarea permanentă, integrarea părinților în activitățile clasei, creează ocazia de a întări încrederea în sine a copiilor, pentru ca aceștia să poată face față provocărilor la care societatea îi expune zilnic. Copiii integrați în acest fel de învățământ modern vor putea deveni mesagerii unei lumi mai bune și mai pașnice și prin includerea în proiecte tematice bazate pe educație ecologică, educație pentru pace etc În acest fel școala face primul pas spre o educație modernă transdisciplinară.

Activităţile artistico - plastice mijloc de stimulare a creativităţii EDUC. DEACONU ELENA Gradinița cu Program Normal Serbanești – Sălătrucel

ctivităţile de educaţie plastică contribuie la dezvoltarea psihică a copilului. Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de educaţie plastică oferă variate posibilităţi pentru dezvoltarea atenţiei. Copiii trebuie să-şi concentreze atenţia asupra modelului expus de educatoare pentru a-1 analiza, NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

asupra explicaţiilor date şi asupra explicaţiilor făcute de ea. Lucrarea pe care o execută ei înşişi, precum şi aprecierea lucrărilor colegilor au valoarea unor exerciţii de concentrare a atenţiei voluntare. Un aspect deosebit de important au activităţile de educaţie plastică în dezvoltarea operaţiilor gândirii logice, constituind un exerciţiu practic valoros pentru preşcolari. Astfel, operaţia de analiză se face cu precădere în cursul analizării modelului, cea de sinteză în timpul executării temei, iar comparaţia se foloseşte atât în momentul executării temei cât şi în acel al aprecierii lucrărilor, când copiii fac mereu comparaţie între lucrarea în curs de execuţie sau executată. Prin activităţile de educaţie plastică copiii îşi dezvoltă spiritul de observaţie şi îşi formează reprezentări care reflectă tot mai fidel diversele însuşiri ale elementelor lumii înconjurătoare şi relaţiile dintre ele. Acest lucru îi ajută să realizeze o cunoaştere mai fidelă a mediului în care trăiesc. Activităţile de educaţie plastică dezvoltă şi imaginaţia. Învăţându-i să combine imaginile pentru a compune scene, ele dau copiilor posibilitatea de a-şi exterioriza gândurile cu ajutorul unei activităţi concrete, contribuind astfel la dezvoltarea forţelor lor de creaţie. Caracterul concret al gândirii preşcolarilor şi rolul pe care îl joacă intuiţia la această vârstă determină importanţa însuşirii unor deprinderi de exprimare a gândurilor lor prin imagini grafice sau plastice. În educaţia estetică, activităţile de educaţie plastică ocupă un loc tot atât de important ca şi muzica şi dansul. Educatoarea trebuie să îndrepte atenţia copiilor numai spre ceea ce este frumos, să-i înveţe să combine formele, să alăture culorile în aşa fel încât să obţină efecte cât mai plăcute ochiului. Realizarea unor lucrări frumoase trezeşte emoţii estetice vii. În formarea profilului moral al preşcolarilor, activităţile de educaţie plastică sunt mijloace eficiente de influenţă pedagogică în educarea dragostei de muncă, a spiritului colectivist şi în formarea calităţilor pozitive ale voinţei. Prin intermediul lor copilul este ajutat să treacă de la acte involuntare, întâmplătoare, fără un scop definit, dinainte precizat, la reprezentarea unui scop şi la canalizarea tuturor eforturilor sale în vederea realizării acestuia. Învăţându-i să-şi termine lucrul început, deci să-şi atingă scopul propus, chiar dacă pentru aceasta el trebuie să depună un efort îndelungat, copilul îşi dezvoltă răbdarea şi perseverenţa. La aceasta se adaugă şi mulţumirea pe care el o simte în timpul lucrului, căci este ştiut faptul că la această vârstă acţiunea are un rol important în viaţa copilului şi îi procură cele mai mari satisfacţii. 57 NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Când copiii fac aprecieri asupra lucrărilor lor şi ale colegilor, ei învaţă să observe defectele şi calităţile lucrărilor în raport cu anumite criterii obiective. Cu alte cuvinte se deprind să judece în mod obiectiv lucrările celorlalţi copii şi pe ale lor, să nu se supraaprecieze, să fie modeşti şi să se bucure de realizările colegilor lor. Aşadar, activităţile de educaţie plastică, având la vârsta preşcolară un bogat conţinut afectiv, pot fi folosite şi ca mijloace de educaţie morală. Aceasta este, pe scurt, contribuţia adusă de activităţile de educaţie plastică la închegarea personalităţii preşcolarului. Perioada preşcolară este prima perioadă din viaţa omului în care copilul manifestă aptitudini. În această perioadă, copiii abordează cu destulă uşurinţă şi cu succes domenii ca muzica, desenul, colajul, modelajul. Educatoarea, prin activităţile de educaţie plastică, trebuie să vină în întâmpinarea lor. La şase ani (grupa mare-pregătitoare), copiii pot să gândească şi să se exprime plastic prin linii şi culori, îmbogăţindu-şi astfel posibilităţile de comunicare. Ei cunosc culorile şi ştiu să le folosească; ştiu să obţină noi culori prin combinaţii, organizează, poate încă nu perfect, un spaţiu plastic unitar, discern anumite aspecte estetice ale realităţii din jur. Într-o activitate de educaţie plastică, copilul foloseşte atât limbajul plastic, cât şi pe cel verbal. Acest tip de activitate contribuie şi la dezvoltarea limbajului ca proces psihic în cele două componente ale sale: cantitativ şi calitativ. Cantitativ, prin îmbogăţirea vocabularului cu termeni noi, specifici sferei artisticoplastice şi integrarea noilor cuvinte în vocabularul activ al copiilor. De exemplu: acuarelă, penson, pictură, dactilo-pictură, nuanţe şi tonuri ale culorilor etc. Sub aspect calitativ, activitatea de educaţie plastică influenţează limbajul prin însuşi actul de exersare a vorbirii în diferite momente ale activităţii. În aprecierea lucrărilor proprii sau ale colegilor, copiii îşi formează un anumit discernământ artistic, apelează la limbajul specific, însuşit pe parcursul anilor de grădiniţă. Limbajul specific mai este pus în evidenţă în momentul motivării sau al evaluării temei respective. Limbajul verbal şi cel artistic reflectă în forme specifice realitatea înconjurătoare, contribuie la procesul cunoaşterii.

Bibliografie: 1. Dan Mihăescu - « Limbajul culorilor şi al formelor » ; 2. Revista învăţământul Preşcolar, Numerele : 3 - 4 / 2004 ; 3 - 4 / 2005 ; 2 / 2007. NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

Tipar exectutat de NOVA DIDACT Casa Corpului Didactic Vâlcea Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 30 Râmnicu Vâlcea Vâlcea Romania Web: www.valcea.ccd.edu.ro E-mail: ccdvalcea@yahoo.com Tel/Fax: 0350/421398 Director: Prof. Cornelia Papuzu

NR. 1 * martie 2010 * NOVADIDACT

NOVADIDACT*martie 2010 * NR. 1

1 234567 890128 ISBN-10 973-87975-3-5 ISBN-13 978-973-87975-3-6