Redacţia revistei Vis de Copil Director: Mihai Mateiescu - Primar Băile Govora Redactor Șef: Ed. Pătru Georgeta -Liceul Teoretic Băile Govora Redactori Șefi Adjuncți: Prof. Liță Elena Manuela - I.S.J. Vâlcea Prof. Ohîi Maria - Școala cu clasele I-VIII Goranu Prof. Stănculescu Daniela - Liceul Teoretic Băile Govora Prof. Drăghici ion - Liceul Teoretic Băile Govora Prof. Călinoiu N. - Director Adjunct Liceul Teoretic Băile Govora Ed. Gligore Valentina - Grădinița cu Program Normal Barza Colectivul de Redactie: Prof. Drăghici Elena - Liceul Teoretic Băile Govora Prof. Mihai Elena - Liceul Teoretic Băile Govora Ed. Onuț M. - Grădinița cu program Normal Bunești Înv. Petrescu E. -Liceul Teoretic Băile Govora Ed. Monea L. - Grădinița cu Program Normal Gătejești Ed. Lupu V. - Liceul Teoretic Băile Govora Grafică Computerizată: Inf. Dăscălete-Burtea Alexandru - Casa Corpului Didactic Vâlcea Copertă: Inf. Dăscălete-Burtea Alexandru - Casa Corpului Didactic Vâlcea Corectură: Prof. Antonoiu Andreea - Liceul Teoretic Băile Govora Ed. Pătru Georgeta - Liceul Teoretic Băile Govora Prof. Marina Mecu - Liceul Teoretic Băile Govora Foto: Prof. Oprescu Daniel - Liceul Teoretic Băile Govora
ISSN 2069 – 7759
COLECTIVUL DE REDACŢIE EDITURA NOVA DIDACT RÂMNICU VÂLCEA DIRECTOR-REDACTOR ȘEF: PROF. PAPUZU CORNELIA EDITOR-INF. DĂSCĂLETE-BURTEA ALEXANDRU ADMINISTRATOR FINANCIAR: EC. DUMITRANA VARINIA
EDITURA NOVA DIDACT RÂMNICU VÂLCEA 2011
Cuprins 01. Grădiniţa Băile Govora - parteneriat grădiniţă - familie 2005-2010 Coordonator - Ed. Pătru Georgeta 02. Copilăria oglindită în versuri şi proză Educ. Dinculescu Măria, Ruiu Roxana Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea
6 16
03. Copilăria Prof. Antonoiu I. Georgiana-Andreea Liceul Teoretic Băile Govora
16
04. Copilăria oglindită în literatură PROF. Strigoiu I. Elena – Daniela Liceul Teoretic Băile Govora
17
05. Aspecte ale educaţiei religioase în grădiniţă Educatoare: Vlădoianu Gheorghiţa Grădiniţa cu Program Normal Măgura-Mihăești Vâlcea
17
06. Climatul moral şi religios la şcolari Prof. Oprescu Daniel Liceul Teoretic Băile Govora Educ. Oprescu Maria Grădiniţa cu Program Normal Nr. 6 Râmnicu Vâlcea 07. Credinţa un ghid al conduitei zilnice Educ. Diaconu Maria, Educ. Gîscă Claudia Grădinița cu Program Prelungit Nord 3
17
08. Din visele copiilor am scris o carte… Instit. Buşe Ionela-Mihaela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.12 Timişoara
19
09. Educaţia vârstelor mici Ilie Maria Grădinița cu Program Prelungit Ostroveni 3 Rm. Vâlcea Petrescu Eriţă Elena Liceul Teoretic Băile Govora Petrescu Eriţă Gheorghe Şcoala cu clasele I-VIII Buneşti
20
10.
Învăţarea citit-scrisului prin jocuri didactice Inv. Lica Ioana Şcoala cu clasele I-VIII „Dumitru Bădescu” Bpile Olănesti
18
21
11. Jocul didactic şi stimularea creativităţii Inst. Tătuţ Anamaria-Narcisa Grădinița cu Program Prelungit Ostroveni 2 Râmnicu Vâlcea
21
12. Universul copilăriei Educ. Valentina Gligore Grădiniţa cu Program Normal Barza Budeşti Vâlcea
23
13. Noi şi partenerul nostru copilul Educ. Elena Ionita Gradinita cu Program Normal Goranu Râmnicu Vâlcea Prof. Ion Ionița Palatul Copiilor Râmnicu Vâlcea 14. Copilăria lui Niculaie Moromete în romanul
23
15. „Moromeţii”, de Marin Preda Inst. Onuţ Maria Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 8 Râmnicu Vâlcea
25
16. Cum să interpretăm desenele copiilor Inst. Grigoroiu Nicoleta Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 4 Râmnicu Vâlcea
25
17. Evaluarea parteneriatului educaţional „Omul bun e bun creştin” Înv. Dobrică Valeria Şcoala cu clasele I-IV Fişcălia Educ. Dobrică Manuela Nicoleta Grădiniţa cu Program Normal Nr. 2 Ioneşti 18. Rolul creativităţii educatoarei în demersul didactic
26
3
Vis de copil
25
27
Nr. 1 - 2011
Educ. Almăjanu Elena Grădiniţa cu Program Normal Nr. 4 Râmnicu Vâlcea 19. Copiii nostri Păunescu Carmen Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea
28
20. Lumea copilariei Tălmaciu Claudia, Nicola Virginia Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea
29
21. ABC-ul inteligenţei emoţionale Duţu Gabriela Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu /Vâlcea
29
22. Copilăria, de la vis la realitatea şcolară Sălişte Mihaela, Botoran Mironela Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea
30
23. Jocul - condiţie în reuşita activităţilor şcolare Înv. Ungureanu Silvia Liceul Teoretic Băile Govora
30
24. Managementul calitătii activitătilor de practică pedagogică în învătământul artistic muzical Prof. Liliana Bărbus Liceul de Artă Râmnicu Vâlcea
31
25. Parteneriat educaţional ,,pe urmele strămoşilor˝ Prof. Boşonea Georgeta Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.1 Cozia Râmnicu Vâlcea
32
26. Jocurile copilăriei Educ. Miuta Emanuela, Educ. Balici Daniela Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea
33
27. Copilărie, izvor al purităţii Prof.Maria Mecu Liceul Teoretic Băile Govora
33
28. Jocuri didactice în orele de educație plastică Inv. Dumitru Constantina Școala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea
34
29. Copilărie fericită! Educ. Dragomir Gabriela Grădiniţa cu Program N.ormal Nr. 9 Stupărei Râmnicu Vâlcea
35
30. Educaţia muzicală a elevilor din ciclul primar Înv. Drăguşinoiu Marcela-Anişoara Şcoala cu clasele I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea
35
31. Jocul - esenţa copilăriei Înv. Onogea Ioan Şcoala cu cls. I-VIII Nr. 13 Râmnicu Vâlcea Înv. Onogea Mioara Şcoala cu cls.I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea 32. Colaborarea grădiniţă-familie-comunitate locală Inst. Lazăr Ramona Maria, Inst. Teşuică Laura Georgiana Grădiniţa Fişcălia Ioneşti Vâlcea
36
33. Proiect de parteneriat educaţional
38
34. Focul - prieten sau duşman? Prof. Liţă Elena-Manuela Grădinița cu Program Prelungit N. Bălcescu Râmnicu Vâlcea Înv. Monceanu Emil Şcoala cu clasele I-VIII Urşi Stoileşti 35. Copilăria un tărâm magic Olteanu Georgeta Iuliana Gradinita „Sf. Ioana Antida”-Rm. Valcea
38
37
38
36. Program de invatare pe tot parcursul vietii - PARTENERIAT MULTILATERAL COMENIUS - MISSION: CLEAN EARTH 39 Responsabil Proiect - Prof. Păuşescu Consuela Colegiul Economic Râmnicu Valcea Inv. Foltea Maria Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 8 Râmnicu Vâlcea 37. Rolul artei plastice în dezvoltarea capacităţilor creative 40
4
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Consilier educativ Prof. Rita Udrea Liceul Teoretic Băile Govora 38. Stimularea creativităţii la vărstă preşcolară Educ. Elena Popescu Grădinița cu Program Prelungit Nord 3 Râmnicu Vâlcea
41
39. Jocul - activitate specifică vârstei copilăriei Educ. Vasile Maria Grădinița cu Program Prelungit Nord 3 Râmnicu Vâlcea
42
40. Cunoașterea copilului prin creațille plastice Educ. Tanase Elena Alina Rodica Grădinița cu Program Program Nord 1 Râmnicu Vâlcea
42
41. Rolul drumeţiilor in dezvoltarea şcolarului mic Înv. Miroiu Valeriu Înv. Harcea Eugenia Consilier Educativ Bălan Lăcrămioara Şcoala cu clasele I-VIII Măgura Mihăești 42. Jocul cuvintelor opuse Gradinita cu Program Normal Romanii de Sus 43. Să ne bucurăm împreună Educ. Lăzărescu Iuliana Gradinita cu Program Normal Romanii de Sus
43
44. Flori, parfum si culoare - proiect transcurricular Coordonator: Prof. Letiţia Murăruş Şcoala cu clasele I-VIII Buneşti Şcoala cu clasele I-VIII Buleta
47
5
45 46
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Grădiniţa Băile Govora - parteneriat grădiniţă - familie 2005-2010 Coordonator - Ed. Pătru Georgeta Durata: anul şcolar 2009-2010 Locul de desfăşurare: Grădiniţa Scop: implicarea familiei în activităţi de prevenire şi combatere a violenţei în care sunt antrenaţi copiii din grădiniţa noastră Grup ţintă: părinţii copiilor din grădiniţă Beneficiari direcţi: părinţii, copiii din unitatea noastră scolara ,cadre didactice; Beneficiari indirecţi: grădiniţă, comunitatea ,familia; Obiective specifice: • să respecte regulamentul şcolar cu stricteţe; • să participe activ la acţiunile care să prevină formarea unui comportament violent; • să identifice corect cazurile de violenţă din grădiniţă, din familie, din jurul lor; • să participe conştient la rezolvarea unor cazuri de violenţă prin informarea educatoarei, a directorului şi al altui personal din unitate; Părinţii să se implice în actiuni şcolare şi extraşcolare; Părinţii să participe la acţiuni comune preşcolari-părinţi-grădiniţă Rezultate aşteptate: consolidarea abilităţilor de comunicare părinte –educatoare, diminuarea actelor de violenţă din şcoală şi din afara şcolii. Modalităţi de monitorizare şi evaluare: rapoarte, chestionare pentru părinţi, grile de monitorizare, fişe de evaluare . Parteneri implicaţi: psihologul grădiniţei , persoane din comunitate, Comitetul de părinţi Modalităţi de popularizare: - Prin intermediul părinţilor - Pliante - Televiziunea Vâlcea 1
PROGRAMUL DE ACTIVITĂŢI 1.Vă invităm să ne vedeţi grupa de copii 2.Obligaţiile părinţilor, obligaţiile grădiniţei 3.Copilul meu –cu bune şi rele 4.Violenţa în rândul copiilor 5.Bucuria iernii! 6.Relaţia părinte- copil, problemă rezolvată ? 7.Cât timp îi acord copilului meu? 8.Ce meserie au părinţii mei ? 9 .Aşa da, aşa nu! – analiza rezultatelor
1.Vă invităm să ne vedeţi grupa
-moment prielnic pentru invitaţia la realizarea proiectuluiObiective: • mobilizarea părinţilor; • informarea acestora cu privire la scopul urmărit,
6
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
• • • • • •
modul de desfăşurare, oportunităţi . Desfăşurare: primirea părinţilor; vizitarea grădiniţei; prezentarea proiectului, discuţii, completări. Realizări: un număr mare de participanţi; oferta din partea părinţilor de a populariza proiectul; convingerea acestora că vor avea beneficii în urma participării la realizarea proiectului.
2.Obligaţiile părinţilor, obligaţiile grădiniţei -cunoaşterea regulamentului grădiniţei Obiective: • prezentarea şi discutarea unor părţi ale regulamentului şcolar; • stabilirea unor reguli specifice grădiniţei noastre. Desfăşurare: • prezentarea unor părţi din regulamentul şcolar; • discuţii concrete despre situatia din grădiniţă; • probleme legate de specificul localităţii; • nivelul economic al familiilor, nivelul cultural al acestora; • scrierea pe afişaj a unui drept şi a unei îndatoriri; Realizări: • conştientizarea părinţilor că au drepturi , dar şi obligaţii; • angajamentul de ajutor in rezolvarea unor situaţii concrete violente din grădiniţe.
3.Copilul meu – cu bune şi rele Obiective: • să-i determinăm pe părinţi să petreacă mai mult timp cu copilul lor şi să acorde mai multă atenţie şi importanţă cunoaşterii lui; • să-i învăţăm pe părinţi cum îşi pot îmbunătăţi comunicarea cu copilul;
7
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
• să-i informăm pe părinţi care comportamente ale copilului trebuie apreciate şi care trebuie descurajate. Desfăşurare: • completarea de către părinţi a unui chestionar referitor la temă; • prezentarea unor aspecte pozitive şi negative din comportamentul copiilor; • indicaţii de îmbunătăţire a comunicării cu copilul; Activitatea se va desfăşura în două etape. Realizări : • părinţii au înţeles că în familiile în care nu participă ambii părinţi la educarea copilului posibilitatea de eşec este mai mare; • au recunoscut că nu îşi cunosc suficient copilul, • au receptat metode de eliminare a acestei deficienţe; • am găsit împreună soluţii prin care să-şi îmbunătăţească comunicarea cu copilul.
4.Violenţa în rândul copiilor Obiective: să informăm părinţii despre starea reală de disciplină din grădiniţă; să găsim împreună soluţii de rezolvare a problemelor legate de comportarea violentă. Desfăşurare: ex. de spargere a gheţii; prezentarea unor acte de indisciplină comise în grădiniţă (fără nominalizări), discutarea acestora; prezentarea chestionarului adresat copiilor, concluzii; chestionar adresat părintilor; citirea unor scurte texte din cartea “Se poate şi fără bătaie”; dezbatere pe marginea unor aspecte propuse de către părinţi. Realizări : perceperea de către părinţi a faptului că familia este un puternic exemplu pentru copil; implicarea părinţilor în rezolvarea unor cazuri de indisciplină, chiar dacă nu este vorba despre
8
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
copilul lor; înţelegerea necesităţii de selectare a emisiunilor pe care copilul le urmăreşte la televizor.
5.Bucuria iernii!
• • • • •
Serbarea de Crăciun: “Moş Crăciun , bine ai venit!“ Obiectiv- implicarea părinţilor în organizarea şi desfăşurarea serbării de Crăciun Desfăşurare : consultarea părinţilor privind organizarea spectacolului; organizarea repetiţiilor cu participarea unor reprezentanţi ai părinţilor; desfăşurarea spectacolului. Realizări: creşterea numărului de părinţi participanţi la spectacol; distribuirea de daruri pentru toţi copiii din clasă.
6.Relaţia părinte- copil, problemă rezolvată ? Obiective: să-i facă pe părinţi să înţeleagă că ei pot influenţa şi conduce comportamentul copilului; părinţii să-şi însuşească abilităţile de bază de care au nevoie pentru a influenţa efectiv comportamentul copilului. Desfăşurare: chestionar adresat elevilor; chestionar adresat părintilor;
9
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
discuţii în sensul soluţionării conflictelor între părinţi şi copii; Realizări: părinţii şi-au împărtăşit unii altora experienţele personale, au comunicat între ei; au descoperit metode eficiente de influenţarea comportamentului copilului, de îmbunătăţire a comunicării părinte-copil;
7.Cât timp acord copilului meu? Obiectiv: • încurajarea părinţilor în exprimarea opiniilor despre propriul copil, cunoaşterea unor metode şi reguli simple pe care le pot aplica atunci când îşi ajută copilul în activitatea şcolară Desfăşurare: • chestionar legat de comportamentul copiilor în diverse ocazii; • atitudinea adulţilor legată de aceste comportamente; • aşteptările lor; • lucru efectiv cu părinţii. Realizări: • colaborarea între părinţi,cu împărtăşirea experienţelor personale, certitudinea că pot învăţa unul de la celălalt; • deprinderea unor tehnici de lucru cu copilul.
10
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
11
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
8.Ce meserie au părinţii mei ? • vizită la locul de muncă al părinţilor • vizită la cabinetul medical
Obiectiv:
• Prezentarea mai multor meserii ;
Desfăşurare:
• mobilizarea părinţilor şi copiilor; • organizarea unor vizite la locurile de muncă ale părinţilor • organizarea unei excursii.
Realizări:
• o bună colaborare între părinţi, copii şi cadre didactice; • manifestarea disponibilităţii părinţilor de a le vorbi copiilor despre meseriile pe care le practică
•
12
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
9 .Aşa da, aşa nu!” -analiza rezultatelorImpactul parteneriatului asupra părinţilor , grădiniţei, copiilor Impactul asupra părinţilor. Părinţii au înţeles: să ajute voluntar în activitatea didactică; să susţină motivaţia pozitivă a copilului pentru învăţarea şcolara; să fie un factor important în educarea copilului; să analizeze critic viaţa şcolară şi să intervină cu soluţii; să fie mai putin reticenţi atunci când li se cere sprijin, inclusiv sprijinul material; sunt aspecte din viaţa copilului pe care nu le pot afla decât de la şcoală, aspecte fără de care nu-şi
13
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
pot forma o imagine corectă despre copilul lor; uneori judecă superficial unele aspecte referitoare la activitatea din grădiniţă, datorită lipsei de informaţie sau informaţiei incorecte; din colaborarea grădiniţă –familie ambele părţi au de câştigat.
Educatoarea a înţeles că: • • • • • • • • •
14
o colaborare strânsă cu familia îi uşurează munca; educatorii sunt cei care trebuie să facă primii paşi în relatia cu familia; dacă este perseverent, poate avea rezultate, chiar şi în cazul familiilor-problemă; mai sunt multe de făcut în domeniul relaţiei cu părinţii ; unele mentalităţi greşite ale părinţilor nu pot fi schimbate usor; pot fi şi esecuri. mai înţeles: să nu manifeste o poziţie de superioritate în relaţia cu părinţii; să îşi asume şi propria responsabilitate pentru eşecurile copiilor.
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Rezultate obţinute Numărul părinţilor participanţi la sedinţele cu părinţii pe grupă a crescut. S-a observat o ameliorare sub aspectul disciplinei elevilor. Părinţii au acordat ajutor material A crescut numărul parintilor care îşi ajută copiii la efectuarea temelor Sunt mai receptivi la asigurarea rechizitelor necesare. Au participat la amenajarea sălii de grupă. A crescut gradul de responsabilitate atât din partea părinţilor, cât şi a educatoarei. Se comunică mai uşor .
În loc de concluzii .... Acum, la final, putem spune că am avut împliniri dar şi eşecuri.Am înţeles că atât părinţii, cât şi noi ,educatoarele ,avem de învăţat unii de la alţii . Am înţeles că au fost şi cazuri în care nu am făcut suficient , împiedicându-ne în propriile noastre prejudecăţi. Sunt familii care trec prin situaţii dramatice .Sunt copii care trăiesc adevarate drame. Să îi descoperim, să îi ajutăm. Să apelăm mai des la instituţiile statului abilitate în acest sens. Să nu uităm că ignoranţa noastră şi a părinţilor pot distruge destine. Sigur, nu este uşor. Uneori familia îşi face în jurul ei un zid care nu este uşor de trecut . Alteori lipsa de educaţie a părinţilor înşişi este atât de profundă, încât ai impresia că nu mai poţi face nimic. Familia actuala nu mai este cea de acum 20 de ani, nici măcar cea de acum 10 ani. Să ţinem seama de acest fapt. Şi, mai ales, să încercăm să ţinem pasul , să nu ne lăsăm păcăliţi sau intimidaţi, pentru că noi suntem cei care putem aduce speranţa şi cei care vom forma caracterele , personalităţile şi valorile viitoare .
15
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Copilăria oglindită în versuri şi proză Educ. Dinculescu Măria, Ruiu Roxana Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea Copilăria este perioada cea mai frumoasă din existenţa fiinţei umane, ca atare nu există personalitate marcată din toate domeniile de activitate care să nu fi scris măcar câteva rânduri despre clipele minunate petrecute în primii ani de viaţă. Unul dintre scriitorii care au evocat într-un mod magistral anii copilăriei este marele nostru povestitor Ion Creangă, care în capodopera sa literară „Amintiri din copilărie” realizează o veritabilă definiţie artistică a copilăriei de pe aceste plaiuri mioritice, dar şi a copilăriei universale. Una dintre caracteristicile copilăriei, aşa cum reiese din opera celebrului humuleştean, este lipsa de griji, idee ce se desprinde din următoarea afirmaţie a naratorului: „Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii ; la ce poate să le aducă ziua de mâine , sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”1 O altă trăsătură a copilăriei, în opinia lui Creangă, este jocul, ce devine activitatea cotidiană a copilului, domeniul în care îşi manifestă spiritul creativ, de aceea jocurile şi activităţile evocate de autor sunt multiple şi variază în funcţie de anotimp şi de vârstă. El, împreună cu fraţii săi şi alţi copii din sat, se juca de-a mijoarca, imita activitatea preotului din biserică, îşi confecţiona coifuri şi alte obiecte de recuzită specifice, încăleca pe un băţ îmaginându-şi că acesta este un cal nărăvaş pe care-şi vărsa necazul, dacă se întâmpla să cadă. Pe lângă toate acestea, lumea copilăriei este o lume plină de taine, de mistere, de necunoscute, de întrebări ce aşteaptă răspunsuri corespunzătoare, „copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea”, după cum afirmă criticul literar George Călinescu.
Copilăria Prof. Antonoiu I. Georgiana-Andreea Liceul Teoretic Băile Govora Copilăria este etapa cea mai frumoasă din viaţa omului, presărată cu cele mai minunate momente şi cele mai plăcute amintiri. Anii copilăriei se prind ca nişte mărgăritare firave în ceea ce va deveni, peste ani, buchetul de flori al vieţii. Copilăria este cea mai frumoasă perioada din viaţa fiecăruia, reprezentând vârsta inocenţei şi a candorii. Jocul şi joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copiii pot descoperi lumea înconjurătoare şi totodată minunatele lucruri pe care copilăria le poate oferi. Aceste elemente se află într-o legătură foarte strânsă: prin joc, copiii descoperă lumea, iar adulţii se întorc la perioada copilăriei, redescoperind acea vârstă a inocenţei. Totuşi, copiii , în general, indiferent de poziţia socială sau de locul în care s-au născut şi au crescut (fie la oraş închişi între patru pereţi, obligaţi să nu sară, să nu facă zgomot, ca să nu deranjeze vecinii, fie la ţară, şi atunci, în inima lor de copii, păstrează amintiri frumoase despre veri şi toamne frumoase, mersul la gârlă, paparuda, de-a v-aţi ascunseala, joaca cu animalele) sunt fericiţi şi, peste ani, îşi amintesc întotdeauna cu plăcere – “vârsta copilăriei”.
16
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Copilăria oglindită în literatură PROF. Strigoiu I. Elena – Daniela Liceul Teoretic Băile Govora Motivul jocului se regăseşte în numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre aceştia ne prezintă propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creangă, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creionează în operele lor o copilărie fericită, lipsită de griji, în care preocupările principale sunt jocul şi joaca pe când alţi scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Coşbuc, George Topîrceanu, ne prezintă o copilarie tristă în care copiilor le sunt arătate greutăţile şi responsabilităţile vieţii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru aceştia. Cel mai cunoscut monument românesc dedicat copilăriei, „Amintiri din copilărie”, ilustrează foarte bine relaţia de complementaritate dintre joc şi copilărie. Copilul Nică se joacă mereu. Fie că este vorba de furtul cireşelor sau de înscenarea unei slujbe bisericeşti ori de jocul cu băţul, atitudinea copilului este de nepăsare puerilă. Frumuseţea operei stă în dezinvoltura cu care omul matur povesteşte propria copilărie, identificându-se până la un punct cu mentalitatea vârstei respective, dar privind-o cu nemărginită simpatie şi umor. În fond, scriitorul îşi joacă rolul său de copil astfel invitându-ne în lumea sa pentru a ne putea arăta farmecul vârstei de aur a omului dintotdeauna şi de pretutindeni.
Aspecte ale educaţiei religioase în grădiniţă Educatoare: Vlădoianu Gheorghiţa Grădiniţa cu Program Normal Măgura-Mihăești Vâlcea O coordonatã importantã a formãrii personalitãţii, strâns legatã de cea moralã, o constituie educaţia religioasã, adicã implementarea şi asigurarea valorilor religiei în conduita socialã a persoanei. Atmosfera religioasã şi climatul moral vor constitui un deziderat comun a şcolii, familiei, bisericii, societãţii, în care tinerii sã înveţe preţuirea, iubirea de semeni şi retinerea de a sãvârşi „rãul”. Educatia religioasã are drept scop cultivarea şi dezvoltarea religiozitãţii la copil sau adult. O definiţie demnã de luat în considerare a educaţiei religioase o dã pãrintele profesor Dumitru Cãlugãr:” Educaţia religioasã creştinã este o acţiune specific umanã care se defineşte de cãtre educator, conform unui plan şi unei metode bine precizate. Ea este susţinutã de iubire, de încredere, de libertate şi de harul lui Dumnezeu şi are drept scop realizarea caracterului religios moral cu desãvârşirea lui în personalitatea creştinã”. Educaţia religioasã nu-şi poate atinge obiectivele dacã rãmâne autoritarã şi dacã nu ajutã la eliberarea conştiinţei de constrângere şi fricã. Aceasta se poate realiza fie prin instrucţie, dar şi prin educarea caracterului şi a voinţei, prin formarea personalitãţii religioase.
Climatul moral şi religios la şcolari Prof. Oprescu Daniel Liceul Teoretic Băile Govora Educ. Oprescu Maria Grădiniţa cu Program Normal Nr. 6 Râmnicu Vâlcea Educaţia religioasã devine, într-o viziune ecumenicã, un suport al educaţiei spirituale, morale şi civice, strâns legate şi interdependente.
17
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Mai mult decât ceilalţi factori educativi, contribuţia familiei în educaţia moralã şi religioasã se impune sã devinã prioritarã. Climatul moral şi religios al familiei este considerat de mulţi psihologi, pedagogi şi sociologi ca fiind condiţia de bazã a succesului în formarea religiozitãţii şi a caracterului moral al copilului, cu atât mai mult cu cât vârstele mici sunt deschise punerii bazelor sentimentelor religioase. Trecerea de la basme, legende şi alte istorisiri cu caracter moral, la pilde cu conţinut religios se face la vârsta preşcolarã aproape pe nesimţite: imaginaţia, afectivitatea şi receptivitatea faţã de tot ceea ce este nou, posibil şi misterios fiind deosebit de active, favorizeazã contactul cu aceste valori. Educaţia religioasã în familie şi cristalizarea ei în grãdiniţã şi şcoalã aşeazã temelia unei conduite conforme cu prescripţiile religiei şi moralei noastre creştine. Sensibilitatea copilului şi disponibilitatea lui de a participa la descoperirea „misterelor” presãrate în textele sacre sunt premise pentru educaţia religioasã. Începând cu vârsta de 3 ani, spiritul copilului se întãreşte, gândirea se amplificã în puterea de discriminare şi înţelegere, iar viaţa afectivã se diversificã. Este vârsta la care se pot recepta relativ bine cunoştinţe şi conduite cu caracter moral. Stiu cã la aceastã vârstã predominã cunoaşterea de tip intuitiv, senzorial şi, ca atare, mediul educativ al copilului trebuie sã fie cât mai bogat în stimuli cu caracter religios. Dupã vârsta de 4 ani se dezvoltã capacitatea analiticã de diferenţiere a lucrurilor în funcţie de anumite criterii. „ De ce”-ul acestei vârste este o mãrturie a înclinaţiei spre cunoaştere . Dorinţa de a cunoaşte a copilului este mare, dar puterea lui de înţelegere este limitatã. Educatoarea este datoare ca la fiecare întrebare sã dea rãspuns, dar rãspunsul sã fie acea parte din adevãr care poate fi receptatã de copil. Educatia religioasã constituie o importantã componentã a procesului de spiritualizare a omului, o modalitate eficientã de cunoaştere şi autocunoaştere.
Credinţa un ghid al conduitei zilnice Educ. Diaconu Maria, Educ. Gîscă Claudia Grădinița cu Program Prelungit Nord 3 Copilul are nevoie de credinţã, pe de o parte, pentru a se încrede în sine, şi, pe de alta, pentru a fi siguri cã ceea ce vrea este rezonabil şi cã în aceastã privinţã poate oricând apela la ajutorul educatoarei. Credinţa, la rândul ei, reprezintã în acest caz şi un fel de ghid al conduitei zilnice. Una din sarcinile educaţiei religioase rezidã în formarea bunului creştin, capabil de a cunoaste şi a venera valorile sacre. Suntem creştini, prin integrarea noastrã într-o tradiţie şi apoi prin Sfântul Botez, dar devenim creştini prin conduite învãţate zi de zi. Principalele metode şi procedee de educaţie religioasã care se preteazã la vârşta prescolarã sunt: explicatia, povestirea, conversaţia, exemplul, jocul de rol, formularea unor cerinţe, sugestia, instructajul. Activitãţile de educaţie religioasã pot fi organizate sub forma de: observãri, lecturi dupa imagini, povestiri, convorbiri, memorizãri, activitãţi muzicale, artistico-plastice, practic, excursii, teatru de pãpuşi, vizionãri de filme. Educaţia religioasã are o dubla menire: pe de o parte sã anuleze pornirile rele, miar pe de altã parte sã le cultive pe cele bune. Copiii nu fac fapte rele pentru cã sunt rãi din naştere, ei sunt tentaţi spre anumite acţiuni din necunoaştere, din dorinţa de a se remarca, de a-şi auzi vocea sau pur şi simplu din nevoia de a-si descãrca energia. De aceea trebuie pus accent pe formarea caracterialã a copiilor, prin care sã se dea dovada de înţelegere faţã de colegii lor, de atitudine, de respect faţã de adulţi, de dragoste pentru tot ceea ce înseamnã creaţia lui Dumnezeu: oameni, naturã, pãmânt. Educatia religioasã a copiilor trebuie şi poate fi începutã de la cea mai fragedã vârstã, pentru cã primii ani ai copilãriei sunt hotãrâtori pentru evoluţia ulterioarã a individului. În calitatea noastrã de educatori avem privilegiul de a face cunoscute copiilor anumite învãţãturi
18
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
morale religioase, cu scopul de a inspira şi de a influenţa convingerile spirituale şi caracterul moral al acestei generaţii, care niciodatã nu a fost confruntatã cu pericole sociale aşa de mari ca în zilele noastre. Aşa cum grãdinarul se apleacã asupra florilor sale, cu migalã, dragoste şi rãbdare pentru a le urmãri creşterea, tot aşa şi noi avem responsabilitatea de a le sãdi în sufletele copiilor buna cuviinţã prin: • formarea unor trãsãturi pozitive de voinţã şi caracter: hãrnicia, cinstea, modestia, curajul, etc; • formarea unor deprinderi morale, respectarea regulilor de purtare accesibile vârstei lor, acţionând corect şi abţinându-se de la faptele interzise; • formarea unor sentimente morale: dragoste, prietenie, etc. În cadrul activitãţilor cu conţinut religios am cãutat sã-i determine pe copii sã fie mai buni, mai iubitori, mai prietenoşi, sã fie cinstiţi, pentru cã aşa trebuie sã fie un bun creştin. La vârsta preşcolarã modelul este imitat şi preluat aidoma, fãrã nici un fel de filtrare internã. Noi suntem cele care oferim copiilor noştri un model de umanitate perfectã. Coordonata de bazã a comportamentului nostru trebuie sã fie exemplul Mântuitorului, care a fost blând, smerit, plin de dragoste, dar sever atunci când împrejurãrile o cereau. Dragostea este trãsãtura de bazã a creştinismului şi cu atât mai mult un dascãl trebuie sã aprecieze conformarea la normele şi regulile morale. „ Şi dacã as avea darul proorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar de aş avea toatã credinţa încât sã mut munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic” Epistola cãtre Corinteni. În Vechiul Testament se spune cã „omul se cunoaşte dupã copiii pe care i-a lãsat în urmã”, aşadar, sã ne strãduim sã lãsãm în urma noastrã copii buni, copii înţelepţi. Solomon spunea în Pildele sale: ”Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu”
Din visele copiilor am scris o carte… Instit. Buşe Ionela-Mihaela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.12 Timişoara Totul a început de la o idee: să găsesc o modaliate prin care să-i impulsionez pe elevii mei de clasa a IV-a să facă mai mult. Şi atunci am venit cu propunerea: „Cine scrie cele mai frumoase compuneri şi poezii proprii, vă promit că le va avea publicate într-o carte, alături de celelalte scrieri ale mele...”. Ulterior, am găsit o modalitate şi mai neaşteptat de bună, să găsesc o formă prin care să reuşesc acelaşi lucru şi la alte discipline. Aşadar, a luat naştere portofoliul interdisciplinar „Anotimpuri”, unde au avut de realizat diferite sarcini pentru cele patru anotimpuri, pe rând, în funcţie de anotimpul în care eram. Astfel au realizat de fapt patru portofolii, în cadrul fiecăruia detaliind aspecte legate de: limba şi literatura română (scriitori, poeţi; părţi de propoziţie cu cuvintele cheie: „toamnă”, „iarnă”, „primăvară”, „vară”), matematică (probleme şi exerciţii distractive, cu tentă imaginativă, relativă, chiar filozofică uneori), educaţie muzicală (audiţii – piese cu titlurile anotimpurilor), educaţie plastică (desene cu tematica anotimpului respectiv), ştiinţe (despre starea vremii-observarea timp de zece zile a vremii din fiecare anotimp şi notarea într-un tabel-calendar cu imagini inclusiv temperatura din oraşul nostru), abilităţi practice (colaj pentru fiecare anotimp), educaţie civică (compunere liberă). După primul anotimp, toamna, când am primit spre verificare realizările lor, am înţeles ce mult a contat promisiunea mea. De acum puteam fi sigură că va ieşi o carte unică! Şi aşa a fost... Un vis care s-a transformat în realitate... Încercaţi cu toţii să faceţi ceea ce eu am reuşit! Sunt absolut sigură că fiecare din voi au la clasă şi acasă copii plini de talent. Cu răbdare şi cu tact, va înflori şi cel care la început abia respira. În carte nu se vede, dar printre acei copii am avut şi copii cu C.E.S. Am cules fiecare bobiţă de mărgăritar, iar când îşi mai luau bocancii, le aminteam ce lucruri deosebite au făcut, pentru că toţi putem!
19
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Educaţia vârstelor mici Ilie Maria Grădinița cu Program Prelungit Ostroveni 3 Rm. Vâlcea Petrescu Eriţă Elena Liceul Teoretic Băile Govora Petrescu Eriţă Gheorghe Şcoala cu clasele I-VIII Buneşti Motto:
,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari; şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm cum să se adapteze’’. Maria Montessori Copiii sunt diferiţi şi totuşi câteva lucruri îi fac să fie asemenea. Toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de hrană bună, de acceptare şi de recunoaştere. Toţi copiii urmează acelaşi ciclu al dezvoltării. Ceea ce diferă de la un copil la altul este ritmul personal al fiecăruia. Trebuia să ştim că nu întotdeauna “mai repede “ înseamnă şi “mai bine” sau “mai mult”. In lumea contemporană în care competiţia, agresivitatea îşi face tot mai mult loc în viaţa noastră şi a copiilor noştri, trebuie să găsim acele valori pe care să le transmitem copiilor şi prin respectarea cărora ei să fie pregătiţi pentru viaţă. Fiecare copil are nevoi, dorinţe şi emoţii. De modul în care acestea sunt receptate şi li se răspunde, de experienţele pe care le trăieşte copilul cu persoanele din anturajul său imediat (familie, grup de prieteni, colegi, educatoare) depinde decisiv atitudinea sa ulterioară faţă de viaţă. La această vârstă, preşcolarul începe să se perceapă pe sine, dar şi să înţeleagă cum este perceput de ceilalţi, de aceea este importantă crearea unei stări de confort psihic propice dezvoltării unei personalităţi armonioase. Prin ,,Educaţia vârstelor mici’’ se deplasează accentul de pe caracterul informativ al educaţiei pe cel formativ, urmărind crearea unui sistem coerent de competenţe sociale menit să valorizeze pozitiv diferenţe dintre personalităţile în plină dezvoltare ale copiilor. Rolul educaţiei este de a dezvolta conştiinţa copilului, pentru ca de mic, să fie pregătit să accepte drepturile şi valoarea individului, indiferent de nevoi sau de natura lor. Educaţia ajută la eliminarea prejudecăţilor, deoarece învăţăm să trăim împreună, întâlnindu-ne unii cu alţii, vorbind, mâncând, jucăndune împreună, promovând astfel înţelegerea, toleranţa şi respectul reciproc. Educaţia însemnă mai mult decât cunoştinţe acumulate, însemnă să învăţăm pentru viaţă, să acceptăm situaţiile întâlnite, să căutăm cele mai potrivite măsuri de rezolvare a acestora. După cum s-a arătat pe parcursul acestui material, pe măsura ce copiii cresc şi se dezvoltă, ei trec prin aceleaşi stadii de dezvoltare, dar nu toti le parcurg la aceeaşi vârstă. De aceea, este important ca educatoarele să cunoască foarte bine stadiile de dezvoltare care se încadrează în limitele normalului: dezvoltarea socială, fizică, lingvistică, cognitivă, afectivă. Aşa cum copiii se deosebesc din punctul de vedere al capacităţilor lor, ei se deosebesc şi ca stiluri de învăţare. Unii copii învaţă imitându-i pe alţii, în timp ce alţii caută şi încearcă să participle şi să experimenteze totul singuri; unii pot lucra indiferent de cât zgomot este în jurul lor, pe când pe alţii zgomotul îi deranjează foarte tare; unii preferă să lucreze singuri, în timp ce alţii au întotdeauna nevoie de un partener de ,,muncă” şi de joacă. O societate bună este o societate în care fiecare membru se simte inclus, valorizat şi fiecare participă la grup ca un om liber, responsabil. Educaţia vârstelor mici este considerată temelia personalităţii fiecărui individ, de aceea educaţia trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale şi să realizeze echilibrul între acestea şi nevoile grupului din care face parte în societate.
20
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Învăţarea citit-scrisului prin jocuri didactice Inv. Lica Ioana Şcoala cu clasele I-VIII „Dumitru Bădescu” Bpile Olănesti Jocul didactic este un tip specific de activitate, fiind un ansamblu de acţiuni şi operaţii care sprijină,adânceşte şi ameliorează procesul instructiv-educativ. Când jocul este utilizat în procesul de învăţământ,el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative,asigurând participarea activă a elevului la lecţie,sporind interesul de cunoaştere faţă de conţinutul lecţiilor. În scopul depăşirii greşelilor şi greutăţilor de pronunţare a anumitor sunete sau cuvinte se pot organiza diferite jocuri sub formă de întrecere: „Cine face aşa?”, „Cum fac ele?”, „Completează cuvântul”, „Arată perechea”. Jocul „Cine face aşa?” se desfăşoară pe baza pronunţării onomatopeelor.Elevii au pe banci cartonaşe ce conţin animale,păsări,obiecte.Li se cere să asculte atent şi după perceperea onomatopeelor să ridice cartonaşul corespunzător.Exemplu:şşş!- la auzul sunetului elevul care are cartonaşul cu şarpele îl va ridica.Pentru sss!-gânsacul;uuu!-trenul. Pentru a-i ajuta să alcătuiască corect porpoziţii din două şi trei cuvinte,am folosit jocuri ca:”Spune ceva despre...(ghiozdan,abecedar etc)”, „Anotimpuri”, „Săculeţul fermecat”. „Anotimpuri”- într-un săculeţ aveam aşezate imagini ce prezentau schimbări din natură,specifice fiecărui anotimp.Elevul numit scotea din săculeţ o imagine,trebuia să ştie cărui anotimp îi aparţine şi să facă o propoziţie cu imaginea respectivă.Exemplu: Ghiocei-primăvara.Ghioceii sunt vestitorii primăverii.; Copii la scăldat-vara.Vara este foarte cald.Copiii fac baie în apa râului. Jocuri ca:”Mă cunoşti?” sau „Ce ştii despre mine” au constat în prezentarea unor imagini din poveşti,recunoaşterea personajului şi prezentarea în propoziţii a câtorva trăsături ale acestuia. Am considerat că jocul pune în funcţie toate forţele intelectuale ale copiilor,dar şi trăirile lor afective.Decurgând firesc din trebuinţele vieţii cotidiene,jocul ne ajută să formăm elevilor deprinderi de scriere şi citire corectă,de exprimare orală şi scrisă,de comportare civilizată.
Jocul didactic şi stimularea creativităţii Inst. Tătuţ Anamaria-Narcisa Grădinița cu Program Prelungit Ostroveni 2 Râmnicu Vâlcea De cele mai multe ori se ignoră faptul că omul este, prin structura sa biologică, o fiinţă autocinetică şi că dreptul la mişcare nu poate fi abolit de nici un fel de normă didactică. În activitatea didactică nu trebuie ignorat raportul dintre evoluţia randamentului intelectual şi starea fizică generală. Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă, stimulând iniţiativa si creativitatea elevului. Obiectivele instructiv-educative ale fiecărui obiect de studiu pot fi mai bine realizate prin utilizarea jocului. Acesta, prin natura sa, cuprinde o motivaţie intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura participarea lor creatoare, de a le capta interesul, de a-i angaja afectiv şi atitudinal. Elementele de joc: descoperirea, ghicirea, simularea, întrecerea, surpriza, aşteptarea vor asigura mobilizarea efortului propriu în descoperirea unor soluţii, în rezolvarea unor probleme, stimulând puterea de investigaţii şi cointeresarea continuă. Jocul este foarte important, sub variatele sale forme, în dezvoltarea copilului, importanţe subliniate de numeroase teorii ale jocului din literatura pedagogică şi de locul acestuia în diferite sisteme de educaţie. Jocul are o valoare funcţională ce rezidă în faptul că el transpune simbolic copilul în rolurile adultului. De
21
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
aici decurge importanţa îmbogăţirii impresiilor copiilor despre viaţa şi activitatea oamenilor dintr-o sferă largă, de domenii profesionale, accesibile înţelegerii lor. Copilul se joacă de-a ceea ce a văzut sau a auzit. Modelele de urmat pe care el le transpune în joc izvorăsc din realitatea apropiată, din viaţa şi activitatea adulţilor din preajma lui. Pe această cale îşi asimilează semnificaţia socială a rolurilor care îl aşteaptă în viaţă. Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activităţile ce se desfăşoară. Datorită conţinutului şi modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă spiritul de echipă, de întrajutorare, formează şi dezvoltă unele deprinderi elementare şi de muncă organizată. Jocurile didactice sunt un mijloc foarte important şi pentru realizarea sarcinilor educaţiei morale. Ele contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independenţă, a disciplinei conştiente, a spiritului colectiv şi a altor calităţi de voinţă şi de caracter. În joc copiii învaţă să se ajute unii pe alţii, să se bucure de succesele colegilor, să aprecieze nepărtinitor succesele altora. Aşadar, jocurile didactice exercită o influenţă pozitivă asupra întregii personalităţi a copilului. Ele pot însoţi fiecare obiect de învăţământ, fiecare lecţie luând şi forma unor întreceri, concursuri între toţi elevii, între rânduri de bănci, grupe de elevi. Voi prezenta în continuare câteva jocuri didactice folosite la educaţie plastică pentru dezvoltarea creativităţii. Continuă tu! - este un exerciţiu care cere îmbogăţirea formei date. Se oferă spre observare o planşă pe care au fost desenate fragmente, elemente, forme: o mână, un cap de peşte, un triunghi, o pălărie, o frunză, o petală şi se cere elevilor să constituie, alegând dintre posibilităţi pe aceea care li se pare cea mai potrivită, pentru a realiza ei înşişi o compoziţie, completând partea aleasă cu elementele care întregesc forma. Un tablou neterminat - este un exerciţiu care vizează imaginaţia, creativitatea, cât şi inteligenţa şi abilitatea de a desena. Se prezintă o lucrare neterminată (sunt trasate doar câteva linii) şi se cere elevilor să o continue. Creează un model—este un joc ce urmăreşte inventivitatea, simţul măsurii, ritmul şi originalitatea. Se cere elevilor să folosească semnele: ∩, *, │, în orice poziţie, în orice ordine şi repetate de câte ori vor pentru a realiza un desen decorativ (friză, chenar sau un obiect astfel decorat). Jocul Kim, dezvoltă memoria vizuală – grafică—o serie de 8 – 12 obiecte sunt puse pe catedră şi se lasă un timp în câmpul vizual al copiilor, apoi se acoperă cu o pânză. Copiii vor desena toate obiectele pe care şi le amintesc. Tunelul - joc ce urmăreşte dezvoltarea memoriei vizuale, plecând de la datele percepute într-o anumită ordine. Un copil confecţionează un colier din mărgele multicolore cu o anumită alternanţă de culoare. Colierul va fi introdus sub un tunel format dintr-o bucată de carton pliat în două. Copiii trebuie să-şi imagineze şi să spună ordinea perlelor la ieşirea din tunel (ordinea directă sau ordinea inversă). Serii de desene - joc pentru dezvoltarea memoriei vizuale şi atenţiei. Se execută la tablă, sub ochii elevilor, o serie de desene şi, în timp ce atenţia copiilor este distrasă, se şterge unul sau mai multe. Elevii trebuie să identifice desenul sau desenele care au fost şterse. Jocul punctelor - elevii trebuie să unească cele nouă puncte cu numai patru drepte fără să ridice creionul de pe hârtie şi fără să revină pe acelaşi traseu.
Gama jocurilor didactice este foarte variată. Imaginaţia învăţătorului poate genera jocuri noi, dintre cele mai ingenioase. Jocurile didactice contribuie la dezvoltarea unei gândiri creatoare, la formarea priceperilor şi deprinderilor de activitate independentă. De aceea, metoda jocurilor trebuie să facă parte din strategiile didactice de predare-învăţare.
22
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Universul copilăriei Educ. Valentina Gligore Grădiniţa cu Program Normal Barza Budeşti Vâlcea Copilăria, simbolul bucuriei şi al primăverii, al florilor şi al zborului uman este ea însăşi una din marile valori ale vieţii; ea dă startul pentru acea sublimă competiţie a omului cu el însuşi în propria sa devenire, autodesăvârşire şi afirmare a sa cu valoare umană. Copilul trăieşte intens sublima stare de freamăt lăuntric, pulsând în permanentă consonanţă cu prezentul. În literatura psihopedagogică s-a pus accent tot mai mult pe ideea promovării educaţiei timpurii a copilului preşcolar. După J. Piaget, a educa copilul înseamnă a-l adapta la nivelul social adult , adică a transforma „ conştiinţa psihică a individului în funcţie de ansamblul realităţilor colective, cărora conştiinţa comună le atribuie o oarecare valoare. Experienţa didactică demonstrează că, atât jocul cât şi activităţile plasticesunt îndrăgite şi apreciate de preşcolari. Jocul trebuie privit ca un tip fundamental de activitate ce contribuie la dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, fiind în acelaşi timp modalitatea cea mai adecvată prin care preşcolarul învaţă. Jocul este modul în care copiii învaţă, el are un scop, este o activitate spontană şi conştientă pentru copil. Jocul este o activitate specific umană dominantă în copilărie, prin care omul satisface după posibilităţi propriile dorinţe, acţionând conştient, liber în lumea imaginară ce şi-o creează singur. Toţi psihologii şi pedagogii care au studiat valenţele educative ale jocului, au văzut în el un indiciu al vitălităţii interioare a copilului. Deci, familiei şi grădiniţei îi revine datoria de a crea un mediu cât mai educativ favorabil care să stimuleze spontaneitatea şi creativitatea copilului preşcolar. În programul zilnic al grădiniţei sunt cuprinse forme specifice de activitate care au ca scop destinderea copiilor, creearea bunei dispoziţii, fapt ce le dă posibilitatea copiilor să treacă cu uşurinţă de la o activitate la alta. Astfel, educatoarea trebuie să găsească o multitudine de forme şi modalităţi de petrecere a timpului liber de către preşcolari, îmbinându-le armonios în cursul unei zile.
Noi şi partenerul nostru copilul Educ. Elena Ionita Gradinita cu Program Normal Goranu Râmnicu Vâlcea Prof. Ion Ionița Palatul Copiilor Râmnicu Vâlcea Şcoala nu lucrează pentru prezent, ci pentru viitor, prin urmare proiectarea conţinuturilor se face din perspectiva lumii către care ne îndreptăm. Educaţia trebuie organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învăţare, care, pe parcursul vieţii, constituie pilonii cunoaşterii: a învăţa să ştii, ceea ce înseamnă dobândirea instrumentelor cunoaşterii; a învăţa să faci, astfel încât individul să intre în relaţie cu mediul înconjurător; a învăţa să trăieşti împreună cu alţii, pentru a coopera cu alte persoane, participând la activităţile umane; a învăţa să fii, un element important, ce rezultă din primele trei. Toate aceste căi ale cunoaşterii formează un întreg, deoarece între ele există numeroase suprapuneri, intersectări şi schimburi. Pentru a-l cunoaşte pe celălalt, trebuie mai întâi să te cunoşti pe tine însuţi. Pentru ca tinerii şi copiii să aibă o perspectivă justă asupra lumii, educaţia, fie că are loc în familie, în comunitate sau şcoli, trebuie să îşi descopere propria identitate. Doar astfel va fi în măsură să privească lumea prin perspectiva celuilalt şi să-i înţeleagă reacţiile. Fiecare persoană este valoroasă în sine, are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul destin, de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi creează condiţiile
23
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
de actualizare a sinelui. Acceptarea necondiţionată (indiferent de performanţe) şi gândirea pozitivă (convingerea că fiecare persoană are ceva bun) sunt atitudini care favorizează dezvoltarea personală. Învăţământul modern, centrat pe copil, are ca filosofie teoria psihologiei umaniste, iar principiile sale aplicate sunt: • fiecare copil este unic şi are o individualitate proprie; • fiecare copil doreşte să se simtă respectat; • nu pretinde atitudini comportamentale similare din partea celorlalti copii; • regretă diferenţele individuale; • încurajează diversitatea; • nu generalizează comportamentele prin etichete personale şi caracterizări globale ale persoanei; • evaluează doar comportamentul specific; • exprimă deschis încrederea în capacitatea de schimbare pozitivă; • nu face economie în aprecieri pozitive ale comportamentelor copiilor; • subliniază rolul stimei de sine ca premisă în dezvoltarea personală, în sănătatea mentală şi emoţională. Un dascal eficient trebuie să cunoască în profunzime conţinutul, să elaboreze obiective operaţionale, să utilizeze metode, procedee şi mijloace, să evalueze copiii şi în special să integreze toate aceste elemente în activităţile ce se desfăşoară la clasă. Conceptul de predare strategică atrage atenţia asupra rolului de strateg al dascalului, cel care ia decizii asupra a „ce”, „cum” şi „când” se predă şi se învaţă. „Ce” se referă la a lua decizii asupra conţinutului instruirii, cunoştinţe, deprinderi, strategii. „Cum” se referă la luarea unor decizii asupra procedeelor necesare implementării unei capacităţi sau strategii şi asupra predării acelor proceduri elevilor. „Când” se referă la luarea deciziilor asupra condiţiilor potrivite pentru aplicarea unei strategii sau capacităţii date elevilor şi asupra predării unor asemenea informaţii elevilor. Conceptul de predare strategică se concretizează în principal pe rolul educatorului ca model şi ca mediator deşi nu exclude rolul său de manager şi conducător al procesului de instruire. Principiile pe care se bazează predarea strategică: • se aplică la toate disciplinele şi la toţi copiii; • acordă atenţie predării atât a conţinutului cât şi a strategiilor; • se centrează pe modele organizaţionale şi schiţe grafice; • defineşte strategii instrucţionale în mod explicit; • conceptualizează învăţarea şi instruirea ca procese fazice de gândire recursivă. Avantajele predării şi învăţării strategice: • asigură un limbaj şi un cadru conceptual comun pentru profesorii şi inspectorii de toate specialităţile. Acest lucru încurajează comunicarea, colaborarea şi coordonarea în planificarea curriculumului (programei) şi instruirii din diferite domenii. De asemenea, facilitează coordonarea activităţilor de dezvoltare a gândirii şi de evaluare între toate disciplinele, precum şi transferul unor deprinderi de la o disciplină la alta. Pe măsură ce comunicarea şi colaborarea sporesc, educatorii nu se mai simt izolaţi unii de alţii şi nici de procesul de luare a deciziilor. • înzestrează educatorii şi educatii cu un repertoriu de strategii de predare-învăţare cu aplicare imediată, dar şi cu timp mai îndelungat de utilizare, folosind materialele de instruire existente; • integrează deprinderile de citire, scriere şi procesele de gândire în interiorul diferitelor conţinuturi şi discipline; • se poate folosi pentru toţi copiii, atât cei buni cât şi cei slabi putând beneficia de aceleaşi strategii de instruire. În general, reformele au neglijat în mod sistematic pe copiii dezavantajaţi din punct de vedere educaţional, fie pentru că nevoile lor speciale sunt ignorate în procesul planificării şi proiectării, fie pentru că nu se ştie bine cum să se acţioneze în cazul lor. Practica demonstrează faptul că aceşti copii sunt lăsaţi, în general, la voia întâmplării, instruirea cognitivă fiind rezervată elevilor buni. Predarea strategică
24
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
facilitează învăţarea atât pentru elevii buni cât şi pentru cei slabi. Viziunea oricărui dascal asupra educaţiei trebuie să includă înţelegerea modului cum învaţă copiii cei mai buni cât şi cei mai slabi, iar această cunoaştere poate fi folosită pentru îmbunătăţirea posibilităţilor de învăţare oferită tuturor copiilor.
Copilăria lui Niculaie Moromete în romanul „Moromeţii”, de Marin Preda Inst. Onuţ Maria Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 8 Râmnicu Vâlcea Există în literatura lui Marin Preda două teme ce se repetă, indiferent de subiectul naraţiunii: paternitatea şi copilăria. Vin deseori împreună şi se condiţionează ( Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni), fără ca scriitorul să fie în chip special preocupat de ele.Preda nu-i un prozator al copilăriei, cum sunt mulţi în secolul nostru, nu face nici din tema paternităţii un punct central al operei sale. Marin Preda şi, în genere, scriitorul român are faţă de copilărie o atitudine mai deşartă. În imposibila întoarcere dăm peste această definiţie : „Se spune de obicei că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria. În realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile. Omul matur sau foarte tânăr descoperă, de pildă, condiţia sa, că mai devreme sau mai târziu, fericit sau nu, bun sau rău, el trebuie să moară. Şi-şi aduce aminte că odinioară această mare trecere se putea face surâzând ”…Copilăria nu-i, va să zică paradisul pierdut, nu-i nici micul infern al omului. E locul de refugiu al problemelor insolubile. Cea dintâi şi cea mai gravă este moartea. Omul nu are, în copilărie, conştiinţa morţii, nu-şi cunoaşte, cu alte vorbe, condiţia tragică de existenţă. Asta-l face să întâmpine uşor nenorocirile şi, mai târziu, să-şi amintească de inocenţa lui. Alte probleme insolubile care se refugiază în spaţiul copilăriei, Preda nu mai citează. Preda nu consideră copilăria o lume aparte. Copilul face parte dintr-o familie, familia dintr-o comunitate socio-culturală mai mică sau mai mare, comunitatea intră într-un sistem de relaţii… Omul indiferent de vârsta lui, este o fiinţă sociabilă. Preda îl vede şi-l analizează ca atare. Exemplul cel mai elocvent îl dă Niculaie Moromete din romanul citat mai înainte. Moromeţii prezintă – în termenii sociologiei – drama unui ţăran care vrea să păstreze integritatea loturilor de pământ şi nu poate pentru că este înglodat în datorii şi, în al doilea rând, pentru că nu se înţelege cu o parte din copii săi. Niculaie, mezinul, participă la această dramă şi, în interiorul ei, are propria-i dramă. El vrea să meargă la şcoală şi se izbeşte de împotrivirea familiei. Familia exprimă o mentalitate mai generală, potrivnică, de regulă, evaziunii dintr-o ordine stabilă. Copilul duce oile la câmp, la 10-12 ani i se pune o seceră în mână, a uitat de joacă, a devenit un om de muncă şi, în curând, se gândeşte la partea lui de moştenire. Toţi copiii din „Moromeţii”trec prin acest proces de pretimpurie socializare. Copilăria ca vârstă a inocenţei este scurtă.
Cum să interpretăm desenele copiilor Inst. Grigoroiu Nicoleta Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 4 Râmnicu Vâlcea Personajele din desenele copiilor sunt legate de emoţii trăite , sentimente şi gânduri . Elementele frecvente în creaţiile lor sunt casa , copacul şi omul . Casa e căldura , iubirea , adăpostul şi siguranţa. Casa are ferestre şi uşă .
25
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Timidul va avea o casă cu ferestre mici , poate şi gratii şi chiar fără uşă. Casa cu fum exprimă atmosfera caldă , iubirea şi uneori dorinţa unei astfel de familii. Casa fără fum aparţine uneori unui copil cu familie disfuncţională. Casa are drumuri în jur şi verdeaţă. O casă izolată ,în aer , la marginea foii , poate arăta frustrări sau blocaje. O casă foarte mică exprimă timiditate excesivă , inferioritate sau hipersensibilitate . O casă foarte mare poate arăta nevoia de afectivitate . Casa respingătoare poate arăta autoritatea parentală excesivă . Copacul din desenele copiilorarată dezvoltarea psihologică a acestora . Desenul cu rădăcină , trunchi , ramuri şi coroană arată un copil echilibrat . O rădăcină prea groasă poate arăta un copil agresiv . Un trunchi colorat prea cu îndârjire poate fi semnal de agresiune sau inadaptare . Coroana închisă sau deschisă arată un copil retras sau care interrelaţionează . Frunzele şi fructele arată vioiciunea şi fantezia . Amplasarea copacului stânga – dreapta arată orientarea mamă sau tată . Omuleţul din desenele copiilor poate fi foarte mic când e vorba de un timid , un îngrădit sau un descurajat . Copilul poate desena membrii familiei sau îi poate omite . Un tată absent din desen poate fi un tată agresiv nu neapărat lipsă . Uneori acesta este doar izolat în desen pentru ca este dur . Zâmbetele personajelor se pot interpreta cu uşurinţă ; o mamă certăreaţă are o gură foarte mare iar mâini mari poate să aibă un părinte bătăios . ,,Cândva desenam ca un adult Dar mi-a luat o viaţă întreagă Să pot desena ca un copil “
P.Picasso
Evaluarea parteneriatului educaţional „Omul bun e bun creştin” Înv. Dobrică Valeria Şcoala cu clasele I-IV Fişcălia Educ. Dobrică Manuela Nicoleta Grădiniţa cu Program Normal Nr. 2 Ioneşti Educaţia moral-creştină reprezintă o latură esenţială privind integrarea în societate, în civilizaţia modernă. Ancorarea temeinică în societatea românească implică şi cunoaşterea, păstrarea, promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor locale care în localitatea noastră se împletesc cu practica religioasă. Indiferent de vârstă, atitudinea şi conduita etică şi creştină reprezintă liantul grupurilor sociale din comunitate, din societate în general. Activităţile curriculare au fost adâncite, structurate, sistematizate şi finalizate prin activităţile extracurriculare din programul parteneriatului. Obiectivele parteneriatului s-au axat pe necesitatea cunoaşterii obiceiurilor şi tradiţiilor locale, fundamental legate de credinţa religioasă, pe formarea şi educarea moral-creştină, consolidarea atitudinilor şi comportamentelor creştin-ortodoxe, social-umanitare, pe mărirea gradului de sociabilizare, comunicare şi asumare a unor responsabilităţi. Pe parcursul parteneriatului au fost implicate patru cadre didactice, 42 de elevi, preşcolari şi părinţii acestora, preotul parohiei, membri ai comunităţii locale, Primăria Ioneşti şi O.N.G. World Vision.
26
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
S-au organizat şi desfăşurat următoarele activităţi: o „Şcoala şi Biserica” - participare la slujba religioasă în cadrul bisericii şi în cadrul şcolii cu ocazia slujbei de sfinţire a localului; o „Hramul bisericii – Sf. Mihail şi Gavriil” - asistare la slujba religioasă şi participare la praznic; - organizarea unei expoziţii cu picturi pe lemn; o „Ziua Eroilor” - prezentarea unui program artistic „Eroii noştri”; - executarea de lucrări de întreţinere şi decorare a monumentului eroilor; o „Crăciunul, Anul Nou şi Boboteaza la români” - interpretarea de colinde în cadrul grupului religios; - expoziţie de lucrări la şcoală şi la biserică; o „Suntem buni creştini” - activităţi gospodăreşti; - colectarea şi donarea de produse persoanelor nevoiaşe; o „Ouă frumoase” - memorizări, activităţi practice de vopsire, decorare a ouălor, picturi, desene, finalizare prin: expoziţii la biserică, la şcoală şi participări la concursuri; o „Meşteri mici pentru lucruri mari” - confecţionarea de obiecte specifice cu rol decorativ – motiv religios, ori cu utilizare în practica religioasă; - expoziţii; o „Istoria de ieri şi de azi” - excursie pe traseul Fişcălia –Sibiu, cu vizite la biserici, mănăstiri, monumente istorice şi alte obiective social – culturale. Concluziile care se impun în urma derulării acestui parteneriat: - activităţile desfăşurate au avut un impact favorabil asupra persoanelor implicate în mod direct, dar şi indirect asupra celorlalţi membri ai comunităţii locale; - se pot aborda şi alte strategii de organizare şi desfăşurare a activităţilor, cu un spectru mai larg de implicare a resurselor umane şi materiale; - se impune continuarea, în viitor, a acestui gen de parteneriat educaţional deoarece, conform opiniei părinţilor, a preotului şi cadrelor didactice implicate, „copiii noştri ne aduc cele mai mari bucurii prin realizările lor”.
Rolul creativităţii educatoarei în demersul didactic Educ. Almăjanu Elena Grădiniţa cu Program Normal Nr. 4 Râmnicu Vâlcea „ Fiecare om este creativ; Trebuie, însă, ca el să-şi dea seama .” Preşcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane. Pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării noastre. A fi sau a nu fi un dascăl creativ în procesul didactic ţine de mai mulţi factori: ereditate, mediu, capacităţi intelectuale, aptitudini, caracter, motivaţie, efort de pregătire şi investigare. Astăzi în sistemul de învăţământ au apărut multe metode moderne, atractive, care-i stimulează pe copii şi le dezvoltă
27
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
capacităţile intelectuale. Acest lucru îi face şi pe dascăli să fie mai creativi, să „jongleze” cu conţinuturile. Educatoarea trebuie să fie şi ea în aceste tendinţe, deoarece copilul preşcolar îşi pierde foarte repede interesul şi atenţia, dacă ceea ce i se spune nu este pe înţelesul lui sau nu este interesant. Orice cadru didactic trebuie să fie preocupat să aducă mereu ceva nou în fiecare activitate, metodele să fie cât mai diverse şi cât mai antrenante, astfel ca grupa sa de copii să fie activă şi atentă. Epoca în care trăim cere fiecărui individ să se adapteze la situaţii mereu noi, să rezolve numeroase probleme, să găsească soluţii variate, ingenioase, originale. Şcoala contemporană are un rol important în dezvoltarea potenţialului intelectual al copiilor, care va asigura progresul socio-uman. Profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea şi stimularea potenţialului creativ, ceea ce implică vaste cunoştinţe şi aptitudini din partea educatoarei. A fi creativ ca dascăl nu înseamnă numai să foloseşti metode moderne cu copiii, înseamnă să ai şi un comportament adecvat cu părinţii să le explici şi să le oferi diverse ocazii să-şi vadă copiii lucrând la grădiniţă, dar şi să le propui metode diverse de comportament cu proprii copii, de stimulare a acestora. Eu cred că actul didactic creativ nu se rezumă doar la ceea ce faci în clasă cu preşcolarii, ci şi la ceea ce eşti capabil să faci în afara programului, la activităţile extraşcolare, la parteneriate, excursii, vizite. Trebuie să fii creativ şi inventiv în tot ce faci. Bineînţeles că fiecare educatoare este originală şi creativă în felul ei, căci asta este până la urmă sarcina noastră. Diferenţierea constă în modul cum organizăm şi transpunem în practică aceste idei creative, astfel încât să facă faţă nevoii de cunoaştere şi curiozităţii celor mici. Demarcarea între activitatea de tip tradiţional şi activitatea de tip modern, pe care o practică un cadru didactic inventiv, nu este rigid, de fapt, activitatea nouă este o activitate veche în care se folosesc alte metode de stimulare a interesului şi gândirii copiilor. Educatoarea trebuie să procedeze la activităţi astfel încât să obţină din partea copiilor maximum din cât pot ei, trebuie să-i încurajeze, să-i sprijine, să le scoată în evidenţă calităţile. Toate acestea ţin în primul rând de stilul de predare, de creativitatea şi de tactul pedagogic al fiecărei educatoare. Închei spunând că, deşi este grea meseria de educatoare, ea îţi oferă mari satisfacţii.
Copiii nostri Păunescu Carmen Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea Poate de multe ori in viata, ca educatori sau ca părinţi, nu ne dam seama, sau mai bine zis, nu ne amintim mereu de marea responsabilitate si de marea influenta pe care o avem in educarea copiilor noştri. Exista trei modalitatea de încurajare a socializării copilului, prin procesul de imitare si identificare, prin educaţia directa implicând pedeapsa si recompensa si prin transmiterea expectanţelor sociale. Tulburările de atenţie sunt un sindrom care se manifesta prin încercarea de a prinde totul, întâlnit la copii care au dificultatea in a acorda atenţie unor lucruri nesemnificative pentru ei. In alte forme de manifestare, comportamentul ADD – attention deficit disorder – deficit de tulburare a atenţie (cum este numit in termeni de specialitate) nu este o boala ci o stare. Nu exista o fomula magica pentru automotivare. Exista milioane de părinţi, educatori care ar da orice pentru a afla soluţia pentru cazuri si cazuri, mai ales pentru copii nemotivaţi la şcoala. Copii au nevoie de a fi corectaţi uneori, dar de multe ori simtamantul de valoare al copilului este distrus de critica. Exista câteva principii pentru a corecta. Exista doua metode majore pentru a schimba comportamentul unui copil. Prima este sa rasplatesti comportamentul pe care-l admiri. A doua metoda, este cea in cadrul căreia se aplica o pedeapsa. Dar ideala ar fi o combinaţie intre cele doua situaţii., oferind atât o recompensa pentru responsabilitate, cat si o pedeapsa pentru iresponsabilitate. Cate si cate cuvinte jignitoare nu ni se întâmpla sa auzim ca ies din gura copiilor……Acest
28
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
comportament trebuie innabusit din start, fiind lipsit de respect păstrând astfel demnitatea si personalitatea fiecărui om. A simţi casa ca „proprie” nu este un lucru scontat pentru toţi copii. De multe ori este greu sa faci sa-si îndeplinească sarcinile casnice unui copil, fara ca acesta sa se planga…parca se simt sclavi! Copiilor trebuie explicat faptul ca ceea ce fac ei este o contribuţie la bunăstarea familiei si intr-un fel sau altul si ei beneficiază de ea, fie prin satisfacţie personala, fie printr-un câştig material.
Lumea copilariei Tălmaciu Claudia, Nicola Virginia Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea Din punct de vedere istoric, radacinile jocului se pierd în negura timpurilor. În opinia lui Johan Huizinga, “jocul este mai vechi decât cultura, pentru ca notiunea de cultura, oricât de incomplet ar fi ea definita, presupune în orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om ca sa le învete sa se joace. Omul inceputurilor a numit joc toate ritualurile care il puteau pune in legatura cu sacrul .Asa au aparut, la greci si la romani, marile jocuri publice consacrate zeilor tutelari ai cetatilor .Chiar si jocul de fotbal se pare ca ilustreaza sugestiv un mit: disputarea globului soarelui de catre doua fratii rivale. Inca din Antichitate s-a descoperit faptul ca arta seamana cu jocul, orice creatie imita imaginea lumii .Arta nu doar modifica, ci construieste o alta lume prin intermediul jocului .In spatiul pur al ideilor, jocul acapareaza si instapaneste fiinta . Jocul nu este doar o tema culturala si literara, ci si, in buna masura, un mod de existenta. Intr-un anume fel, copilaria se confunda cu jocul. La aceasta varsta jocul este o forma de participare voluntara la cadrul si conventiile jocului. Jocul insemana nu doar placere, ci si indrazneala si risc, inteligenta, vocatie si experienta, acesta fiind o activitate umana complexa, greu de cuprins intr-o definitie multumitoare, data fiind marea diversitate a formelor sale de manifestare. In ziua de astazi cu totii ne inchipuim ca jocul este o forma controlata care ne face posibila evadarea .Insa daca ne gandim ca jocul de-a imaginea pe care-l propune audio-vizualul a scapat de mult de sub controlul psihicului uman, atunci intelegem de ce se spune ca mass-media (mai ales televiziunea) este o boala a modernitatii .Prin urmare ramane fara raspuns intrebarea :omul este atat de puternic sa controleze jocul sau, din nefericire, jocul a ajuns sa stapaneasca lumea ?!
ABC-ul inteligenţei emoţionale Duţu Gabriela Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu /Vâlcea
Chiar dacă o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, dacă nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi dau seama cum sentimentele lor îi afectează, atât pe ei, cât şi pe cei din jur. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât şi în cel profesional. Elementele emoţiilor personale: Cunoaşterea emoţiilor personale; Gestionarea emoţiilor; Direcţionarea emoţiilor către scop; Empatia; Capacitatea de a construi relaţii interpersonale pozitive; Dezvoltarea încrederii de sine. Potrivit Federaţiei Internaţionale a Comunităţilor Educative, reforma sistemului de învăţământ trebuie orientată către copii, iar educaţia în spiritul democraţiei şi al respectării drepturilor copilului
29
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
trebuie să implice şi familia. Cadrul didactic, ca formator, are o influenţă puternică în acest sens, în special la vârstele mici, când comportamentul imitativ este dominant ; dacă el dovedeşte nediscriminare în respectarea drepturilor şi stabilirea îndatoririlor, iar clasa este un climat democratic, afectiv, copilul îşi formează mai uşor deprinderi de comportament în sensul respectării drepturilor reciproce. Curiozitatea şi receptivitatea specifice primelor etape în educaţia copilului constituie factori favorizanţi în asumarea acestor valori şi atitudini.
Copilăria, de la vis la realitatea şcolară Sălişte Mihaela, Botoran Mironela Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea Copilăria este un tărâm magic, este o lume fermecată,dulce şi duioasă în care orice se poate întâmpla. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim unde şi când se termină. Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim cu intensitate, în care plângem şi râdem în aceeaşi zi în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Copilăria este şi o perioadă a vieţii în care se formează la copil deprinderi sociale de comportament în relaţie cu cei din jur şi care îl vor influenţa mai târziu ca adult. Pedagogul american Bruner considera că “oricărui copil la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată orice temă” dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată“ într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor.” A pregăti fiinţa umană pentru o lume din ce în ce mai complexă înseamnă a-i oferi şansa de a se regăsi, iar pentru aceasta grija celor care îi formează pentru conţinuturi nu mai este suficientă, ea trebuie să fie în concordanţă cu modalităţile cele mai potrivite de acces la conţinuturi acestea fiind calea spre a putea face faţă complexităţii lumii şi progresului actual. Copiii reprezintă pentru oamenii mari “podoaba cea mai aleasă a omenirii”.Aşa cum nu ne putem imagina primăvara un pomişor sănătos fără muguraşi şi flori aşa nu putem privi viaţa noastră durabilă fără copii, fără responsabilitatea pentru ei, fără zâmbetul lor fericit, fără ochii lor plini de lumină şi căldură. Dumnezeu a lăsat multă culoare şi gingăşie în flori şi multă dragoste şi iubire în copil care este de fapt floarea şi culoarea vieţii omului. Şcoala este de fapt o parte din copilăria minunată, ea are datoria să-l ajute pe copil să trăiască momentul de vis prin care trece şi care trebuie să rămână întipărit în mintea lui până în toamna târzie a vieţii, să rămână o rază de lumină în viaţa lui, să trăiască totdeauna cu emoţii clipele minunate din copilăria lui. Şcoala are datoria să-i pregătească pe copii nu pentru lumea de azi ci pentru viitor.
Jocul - condiţie în reuşita activităţilor şcolare Înv. Ungureanu Silvia Liceul Teoretic Băile Govora Jocul,în special cel didactic ,angajează în activitatea de cunoaştere cele mai importante procese psihice,având în acelaşi timp un deosebit rol formativ şi educativ. În grupa pregătitoare şi în clasa I ,jocul reprezintă o modalitate de asigurare a continuităţii între grădiniţă şi scoală,de uşurare a procesului adaptării copiilor la specificul muncii şcolare ,de învăţare. Introducerea jocului în însăşi structura lecţiilor constituie un mijloc de prevenire,precum şi de înlăturare a oboselii,cunoscută fiind capacitatea redusă de efort a micilor şcolari. Jocul îi atrage foarte mult pe elevi spre activitate ,făcându-i participanţi la propria lor formare. Atunci când copilul a luat primul contact cu şcoala pentru a ne putea convinge de dezvoltarea vocabularului ,se pot organiza jocuri ca:
30
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
• ”Spune mai multe cuvinte despre…” ,în care se urmăreşte spontaneitatea construcţiilor verbale,formarea unor reprezentări despre obiectele puse în discuţie. Jocul creează o atmosferă permisivă,incurajându-i în procesul muncii intelectuale şi pe cei mai pasivi. • “A sosit toamna” –copiii se învârtesc în cerc,având în mijlocul lor un elev ,care repreyintă anotimpul toamna. Atunci când conducătorul jocului(toamna) adresează întrebarea în versuri: A sosit toamna la noi. După ce o cunoaştrţi voi ? ,elevul nimit să formuleze răspunsul poate să spună: pleacă păsările călătoare , se coc fructele, etc; Dacă răspunsul este correct,elevul respective devine conducătorul jocului. • “Găseşte perechea” ; Vom avea o planşă cu imagini care reprezintă diferite obiecte pe care elevii să le asocieze: de exemplu : stilou-penar; periuţă-dinţi; Se alcătuiesc apoi propoziţii în care se includ cuvintele cheie. • ” Fă ordine” –fiecare echipă are pe masă imagini care reprezintă obiecte diferite pe care elevii trebuiau să le grupeze după un anumit criteriu. De exemplu : stiloul la obiectele şcolarului, un măr la fructe. Jocurile au o deosebita contribuţie la dezvoltarea flexibilităţii vorbirii şi gândirii. Există şi jocuri care oferă elevilor prilejul să opereze cu elementele de vocabular în situaţii gramaticale,cu mult înainte de a se studia gramatica.
Managementul calitătii activitătilor de practică pedagogică în învătământul artistic muzical Prof. Liliana Bărbus Liceul de Artă Râmnicu Vâlcea Se poate spune cu certitudine că România şi-a asumat Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Europa, plan ce a fost ratificat de Consiliul European de la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în formarea profesională – „Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la Copenhaga în 2002. Învăţământul actual artistic românesc al secolului XXI are în vedere şi pune accentul pe condiţionarea, revizuirea şi elaborarea concepţiei de educaţie a elevului pe care o încadrează în limitele noilor dimensiuni ale curricum-ului naţional şi nevoii de adaptare a acestuia la noile schimbări din structura învăţământului preuniversitar, prin valorificarea experienţei pozitive, a potentialului creator, pornind de la competenţe, ca achiziţii finale ale învăţării, prin care se asigură accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor. În contextul integrării României în cadrul Uniunii Europene si a deschiderii Învătământului românesc în formarea competenelor profesorului european, profilul profesorului mentor ocupă un loc aparte în dimensiunea educatională creată de conditiile aderării României la U.E. Mentoratul fiind o premisă de calitate a Învătământului actual ce desfăsoară o activitate de transmitere de abilităti si informatii de la institutiile abilitate (DPPD) si adresate tinerilor de debutează în învătământ artistic, cu functia de dezvoltare a functiilor psiho-sociale, de ghidare a dezvoltării activitătii de învătare orientate spre progresul carierei, cu rol de auto-relationare, si responsabilizare a actului educational din cadrul sistemului muzical românesc. Managemetul calitătii activitătilor de practică pedagogică se situează într-un plan superior al managementului educational cu obiective , mijloace si responsabilităti ce determină o planificare, tinere sub control si îmbunătătirea si dezvoltarea calitătii actului educational tuturor celor care se implică în activitatea de predare într-o institutie muzicală de specialitate ( scoli de muzică, licee de artă, scoli de arte si meserii, Palatele si Cluburile Copiilor ce vizează învătarea unui instrument muzical).
31
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Planificarea actiunii reprezintă o etapa specifica managementului calitătii activitătilor de practica pedagogica, care are ca scop realizarea obiectivelor (strategice, de performanta, individuale) pe baza unui plan de actiune propriu fiecărui profesor mentor ce stabileste anumite obiective fundamentale ale activitătii sale.
Parteneriat educaţional ,,pe urmele strămoşilor˝ Prof. Boşonea Georgeta Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.1 Cozia Râmnicu Vâlcea Didactica contemporană promovează concepte şi atitudini educative noi, menite să determine forme variate de comunicare, cooperare şi colaborare în favoarea copiilor, cum ar fi: serbări, excursii,pli mbări,vizite,parteneriate. Parteneriatul educaţional,proiectul educaţional sau programul educaţional este un concept care devine tot mai prezent în relaţiile de colaborare ce se stabilesc între cei trei factori implicaţi în educaţia copiilor: şcoală – familie - comunitatea locală. Pentru a şti cine este, copilul trebuie sa-şi cunoască strămoşii, căpătând astfel sentimentul de apartenenţă la colectivitatea naţională. De aceea,pornind de la ideea că satul românesc şi ţăranul român reprezintă izvorul spiritualităţii şi sensibilităţii,am încercat sa-i familiarizez pe copii cu acestea.Aceasta a fost premise realizării parteneriatului educaţional “Pe urmele strămoşilor “. Parteneriatul educaţional ,,Pe urmele strămoşoilor” s-a desfăşurat între Grădiniţa cu Program Prelungit nr.1 Cozia şi Muzeul Judeţean Vâlcea. Considerând că Muzeul Judeţean reprezintă o instituţie cultural-educativă importantă în viaţa unei comunităţi, am considerat că implicarea reprezentanţilor acestei instituţii în viaţa grădiniţei poate fi benefică pentru copii, că aceasta va duce la diversificarea modalităţilor de educare şi instruire a copiilor, la realizarea obiectivelor educaţiei morale în învăţământul preprimar, la optimizarea activităţii instructiveducative. Coordonatorii proiectului au stabilit scopul acestuia, strategiile de dezvoltare, obiectivele, resursele umane, materiale şi de timp şi au întocmit calendarul acţiunilor. Totodată, coordonatorii proiectului s-au întâlnit ori de câte ori a fost nevoie pentru a pregăti acţiunile planificate, pentru a pune în practică conţinuturi specifice vârstei preprimare. În derularea proiectului au fost antrenaţi copiii de la grupele pregătitoare, părinţii acestora şi cadrele didactice. Acţiunile s-au desfăşurat conform calendarului. S-au făcut vizite la Muzeul de Istorie, la Muzeul de Artă, la Casa Memorială Anton Pann,Complexul Muzeal Măldăreşti, precum şi la Muzeul Satului. Copiii au avut ocazia să cunoască satul românesc aşa cum a fost el odinioară, casa tradiţională romănească şi acareturile specifice locuinţei ţărăneşti.Au avut ocazia să cunoască şi unele dintre meşteşugurile tradiţionale, cum ar fi olăritul şi morăritul. Copiii au cunoscut realităţi noi şi interesante. Reprezentanţii muzeului au pus la dispoziţia cadrelor didactice şi a copiilor pliante informative şi cărţi. Beneficiul a fost şi al părinţilor, care au petrecut, astfel, clipe plăcute împreună cu copiii lor. Acţiunile desfăşurate în cadrul proiectului au fost foarte interesante, copiii s-au implicat cu multă curiozitate şi plăcere. Părinţii au fost încântaţi de entuziasmul cu care copiii au întâmpinat aceste acţiuni. Evaluarea parteneriatului a fost făcută prin portofolii, înregistrarea acţiunilor desfăşurate (video, audio, foto) şi prin raportul de evaluare a acestuia.
32
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Jocurile copilăriei Educ. Miuta Emanuela, Educ. Balici Daniela Grădinița cu Program Prelungit Nord 2 Râmnicu Vâlcea Copilăria e-un lucru minunat, E locul unde ne-am jucat E timpul în care suntem fericiţi, Şi de catre părinţi iubiţi. Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentand varsta inocentei si a candorii. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele ii dau farmec, reprezentand o modalitate prin care copii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stansa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se intorc la perioada copilariei, redescoperind acea varsta a inocentei. Datorita acestui lucru jocul a devenit adiacent unei alte teme si anume copilaria. Motivul jocului se regaseste in numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale sunt jocul si joaca pe cand alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George Toparceanu, ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile si responsabilitatile vietii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru acestia.
Copilărie, izvor al purităţii Prof.Maria Mecu Liceul Teoretic Băile Govora Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat... Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate, în care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Este de datoria noastră să le spunem poveşti, să le aşezam cartea în mână şi să-i îndemnăm să citească, să le vorbim despre frumos şi bine, despre păsări şi fluturi. Vom ajunge la o vârstă la care vom dori să aruncăm peste umăr un pumn de speranţe, pentru a înflori sub mângâierea zânelor cu trup de mărgean şi a piticilor cu bărbi de cleştar, spre a le putea vorbi nepoţilor noştri despre o copilărie cum n-a mai fost.
33
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Jocuri didactice în orele de educație plastică Inv. Dumitru Constantina Școala cu clasele I-VIII Nr.10 Râmnicu Vâlcea In clasele primare, ca si la varsta prescolara, toate activitiile de educatie plastic iau infatisarea de joc, acestea fiind modalitatea principal de prezentare a problemelor de limbaj plastic si, deopotriva, de incitare a disponibilitatilor creative ale copiilor. In acest scop am folosit diferite forme de activitate complementara: a. In sensul consolidarii elementelor de limbaj plastic am folosit, in completarea orelor de educatie plastic sau in cadrul activitatilor de curs optional, o serie de jocuri didactice vizand: • Cunoasterea culorilor:” Sa inmultim culorile”, “Sa nu se stinga culorile” • Rolul constructive si spatial al punctului:”Nisip pe plaja”,”Mingi cu buline”,”Struguri” Obiectivele : • Consolidarea cunostintelor despre culori • Dezvoltarea atentiei ca si a spirit de observatie Sarcinile: • Colorati fiecare spatiu cu o culoare diferita • Colorati partea de jos a lucrarii in dominanta rece,iar partea de sus in dominanta calda. • Rolul constructive si spatial al linie:”Construieste din betiosare, apoi deseneaza ”, “Marea linistita “, ” Marea agitata” • Familiarizarea cu unele structure ale formelor natural:”Deseneaza folosind structure geometrice”, “ Deseneaza folosind cercul si ovalul”. Totodata, aceste jocuri dezvolta acuitatea vizuala, spirit de observatie, imaginatia, creativitatea, gandirea logica, simtul critic si estetic. Pentru usurarea intelegerii si consolidarii elementelor de limbaj plastic am folosit prezentarea acestora sub forma unor mici povestiri didactice referitoare la: • Desenul Soarelui (ordinea naturala a culorilor); • Cutiuta fermecata (material de lucru, termenul ”fluidizarea” culorilor); • Pictori vrajitori; • Pete de cerneala (obtinerea prin prelucrarea formelor accidentale); • Culorile anotimpurilor (organizarea compozitionala a formelor); b. In cazul familiarizarii cu unele structure ale fromelor naturale in vederea intelegerii formelor plastic, am grupat o serie de poezioare care , prin continutul lor , explica etapizat obtinearea unor forme(semne). Exemplu:”Ghiocelul”, “Laleaua”, “Marul”, ” Spicul de grau”, “Gandacelul”, “Puisorul”, “Barza”, “Vaporul”, etc. c. Cu acelasi scop am selectat si ghicitori la care copiii sa raspunda prin desen: Luna , ochelarii, ciresele, strugurele, pruna, etc Fiind accesibile si placate, activitatiile complementare au fost indragite si asteptate cu mare interes de catre copii, acestea contribuid la realizarea obiectivelor propuse in cadrul orelor de educatie plastica. Alaturand jocul, poezia, povestea, exercitiilor caracteristice activitatiilor de educatie plastic, elevi isi insusesc treptat, in mod firesc, termenii specifici, isi perfectioneaza acuitatea viziuala dar si spiritual de observatie si, mai ales, dobandesc unele deprinderi legate de cunoasterea diferitelor procedee ale unor tehnici de lucru. Pe masura ce priceperile si deprinderile se formeaza, ei pot sa lucreze cu unitati din ce in ce mai mari si pot apoi sa aiba si perspectiva unei activitati independente, creatoare, placute si atragatoare.
34
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Copilărie fericită! Educ. Dragomir Gabriela Grădiniţa cu Program N.ormal Nr. 9 Stupărei Râmnicu Vâlcea Copilăria este, sau ar trebui să fie, cea cea mai fericită perioadă a vieţii. Îi conferă acest privilegiu lipsa de griji, apoi dragostea celor din jur, posibilitatea de a năzui către tot ce este mai luminos sau mai greu de atins pe lume. Din păcate, nu totdeauna este aşa. Dacă în cele mai multe case, chiar mai nevoiaşe, părinţii fac eforturi mari pentru a asigura copilului lor ce-i mai bun, mai sunt, din păcate, şi copii abandonaţi sau alungaţi, orfani sau oropsiţi, copii ai străzii sau ai nimănui, ajunşi acolo, nu rareori, datorită indiferenţei sau obtuzităţii, egoismului sau ignoranţei. Sigur că, indiferent de situaţia lui socială, copilul trebuie ocrotit, tratat cu căldură şi dragoste, cu onestitate şi înconjurat cu afecţiune, cu acea tandreţe de care simt nevoia ei. Unele coordonate ale universului copilului s-au schimbat. A rămas însă un element comun, care va dăinui din fericire etern „acel inefabil care este puritatea sufletească, aspiraţia şi năzuinţa spre mai sus, mai drept, mai curat, mai bine!” Să ne gândim deci nu numai de 1 IUNIE! şi la copilul sărman, sărac, abandonat, uitat. O vorbă bună, un dar, un strop de căldură le poate încălzi fie şi numai pentru o clipă sufletul setos de dragoste. Ce i-am putea ura, de ziua sa „Măriei-Sale Copilului” din toată ţara, copilului întregii lumi, ca şi propriului copil: să-i fie viaţa lină, plină de bucurii, de realizări depline, de mulţumire pentru ceea ce face, de credinţă şi de speranţe împlinite! Iar noi, adulţii care nu trebuie să uitrăm niciodată că şi noi am fost cândva copii! Să ne amintim totdeauna cuvintele lui Juvenal: „Cel mai mare respect îl datorăm copilului ”. Şi, în plus, urarea să ne bucurăm de bucuriile copiilor noştri!
Educaţia muzicală a elevilor din ciclul primar Înv. Drăguşinoiu Marcela-Anişoara Şcoala cu clasele I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea La nivelul învăţământului primar, conţinutul educaţiei muzicale se realizează prin mijloace specifice: cântec, joc muzical, audiţia şi exerciţiul. Conform evoluţiei psihofizice a copiilor, acesta se împarte în două etape: cea a prenotaţiei muzicale şi cea a notaţiei muzicale. Etapa prenotaţiei muzicale Însuşirea cunoştinţelor se realizează în această perioadă prin intuirea elementelor de bază ale limbajului muzical, elemente ce se desprind din cântecele intonate, din jocurile muzicale şi din audiţii. Elevii descoperă intuitiv, conştientizează şi intonează sunete de înălţimi diferite, linii melodice ascendente şi descendente, durate egale şi inegale, lungi şi scurte, de un timp, de jumătăţi de timp, de doi timpi, pauze de diferite durate, în nuanţe şi tempouri diferite. Etapa notaţiei muzicale În etapa notaţiei muzicale toate aceste elemente sunt denumite şi definite exact, iar reprezentarea lor grafică devine un proces firesc şi mult uşurat de însuşirea intuitivă anterioară. Paralel cu însuşirea cunoştinţelor, se formează priceperile şi deprinderile muzicale care contribuie la înţelegerea şi interpretarea muzicii la un nivel artistic superior. Mijloace specifice prin care se realizează conţinutul educaţiei muzicale: Cântecul, mai precis melodia cântecului, privită ca o succesiune de sunete de diferite înălţimi, constituie suportul sesizării, executării şi conştientizării unor elemente ca: sunete de aceeaşi înălţime, sunete înalte,- mijlocii, linii melodice ascendente, descendente, combinate.
35
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Executarea repetată a acestor elemente, însoţită de gesturi spaţiale corespunzătoare, desene, planşe, scăriţe, săgeţi, valuri melodice, creează deprinderile de a le recunoaşte şi executa cu uşurinţă şi exactitate în contextul unor noi cântece. Jocul muzical pentru însuşirea elementelor de expresie rezolvă următoarele sarcini: - cunoaşterea şi diferenţierea principalilor termeni, de nuanţe (tare-încet) şi de mişcare (repede-rar); Precizarea şi executarea intensităţii unor sunete izolate sau a unor scurte fragmente. Exerciţii pentru însuşirea elementelor de expresie constau în : sesizarea recunoaşterea şi executarea conştientă a nuanţelor tare şi încet, cunoaşterea şi executarea conştientă a tempourilor de bază repede- rar. Audiţiile muzicale prin interpretarea model a propunătorului cât şi a celor realizate cu ajutorul mijloacelor moderne audio, ajută la formarea deprinderilor menţionate mai sus. În desfăşurarea audiţiei propunătorul stabileşte elementul muzical ce va fi urmărit de către elevi, care trebuie să manifeste interes pentru audiere şi să precizeze momentul în care apare elementul muzical solicitat. Prin caracterul său emoţional, muzica, alături de disciplinele artistice şi umaniste, are o contribuţie substanţială la dezvoltarea vieţii afective, la înnobilarea fiinţei umane prin puternica înrâurire spirituală ce o are asupra copiilor, de la cea mai fragedă vârstă.
Jocul - esenţa copilăriei Înv. Onogea Ioan Şcoala cu cls. I-VIII Nr. 13 Râmnicu Vâlcea Înv. Onogea Mioara Şcoala cu cls.I-VIII Goranu Râmnicu Vâlcea Pentru un copil, orice poate să fie o joacă, chiar şi atunci când face un lucru serios. Practic, orice îl amuză, orice îl ajută să nu se plictisească e un joc. Se joacă sărind peste o băltoacă, se joacă sărind în băltoacă şi se joacă sărind când în băltoacă, când peste băltoacă. Orice combinaţie este posibilă. Dacă aproape orice activitate şi acţiune poate fi pentru copil „joacă”, nu e mai puţin adevărat că orice obiect (chiar şi degetele, părul, un fir de aţă desprins din fularul lui etc.) se poate transforma în jucărie. I. Ce este jocul? Definiţie şi importanţă Un copil de şase luni are în pătuţ o jucărie care zornăie. E viu colorată, copilul o vede, se întinde după ea, o apucă. Jucăria scoate un sunet. O scapă (jucăria scoate alt sunet), o apucă din nou. Apoi, îi dă el drumul şi o culege. O agită mai tare, mai încet. Jucăria scoate sunete de intensităţi diferite. O lasă jos, o ia din nou. Ce face copilul? Se mişcă.Jocul este mişcare. Copilul duce jucăria la gură, îl atige cu limba şi buzele, îl încearcă cu dinţişorii, îl pipăie, îl ascultă cum zornăie - mai tare, mai încet. Descoperă că poate să apuce obiectul cu mâinile şi să-i dea drumul când doreşte, că îl poate muta dintr-un loc într-altul.Jocul este explorare. La groapa cu nisip sunt mai mulţi copii. Doi, cam de cinci ani, se joacă cu găletuşele şi lopăţelele, au şi o sită, greble, forme de plastic. Vorbesc însufleţiţi, construiesc un castel, face turtiţe, cern nisipul, umplu găletuşele, le golesc, nivelează, fac moviliţe etc. Discută, râd, mereu le vin alte idei, au roluri – unul e mama, celălalt copilul, mama „face prăjituri”, copilul le „mănâncă”, apoi inversează rolurile. Când se satură, îşi constuiesc o casă. Şi tot aşa. Ce fac? 1. Explorează proprietăţile nisipului şi posibilităţile de a-l manipula, precum şi toate posibilităţile de utilizare a obiectele pe care le au la îndemână 2. Fac mişcare 3. Se amuză 4. Îşi alungă urâtul
36
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
5. Imită ceea ce au văzut în familie 6. Îşi imaginează fel de fel de situaţii, creează scenarii, îşi stabilesc şi interpretează roluri 7. Vorbesc unul cu altul, îşi dau unul altuia jucăriile, se aşteaptă, se ajută, se mai şi contrazic, cu alte cuvinte stabilesc o relaţie între ei Jocul este comunicare şi socializare. Un copil de 3 ani îşi face nevoile la oliţă apoi mama îl duce să se spele pe mâni, ajutându-l să se clăbucească. Spuma îl amuză, la fel şi apa, copilul face clăbuci frecându-şi mânuţele, apoi se clăteşte sub jetul de apă, iar apucă săpunul, iar se clăteşte, stropeşte cu apă, se amuză şi repetă mişcările până când mama decide că e timpul să oprească apa şi să-l şteargă cu prosopul.Jocul este exerciţiu şi învăţare. Mama face prăjituri la bucătărie. Copilul de patru ani o urmăreşte. Stau de vorbă, el îşi plimbă degetul prin făină, vrea şi el să facă prăjiturile lui, primeşte boţul lui de aluat pe care îl întinde, îl împleteşte, îl taie, iar îl întinde, îl tăvăleşte prin făină, îl frământă, imită ceea ce face mama şi exersează până când îşi face şi el prăjiturile lui. Jocul este observaţie şi imitaţie. Un grup de copii de vârste preşcolare joacă şotron. Fiecare este foarte atent la mişcările pe care le are de făcut şi să nu greşească. În acelaşi timp, toţi ceilalţi sunt atenţi la respectarea regulilor jocului şi nu admit să se trişeze. Orice încercare de abatere de la regulă este sancţionată prin excluderea din joc. Jocul este disciplinare. Jocul este mişcare, explorare, comunicare, socializare, observaţie şi imitaţie, exerciţiu, disciplinare, învăţare şi, mai ales, plăcere.
Colaborarea grădiniţă-familie-comunitate locală Inst. Lazăr Ramona Maria, Inst. Teşuică Laura Georgiana Grădiniţa Fişcălia Ioneşti Vâlcea În ultimii ani s-a impus nevoia deschiderii grădiniţei către comunitate, în scopul sensibilizării părinţilor la problemele grădiniţei, probleme cărora grădiniţa nu le putea face faţă, în totalitate de una singură, din condiţii obiective. Comunitatea oferă copiilor contactul cu mediu variat şi necunoscut, iar parteneriatele educaţionale dezvoltă perspectivele de promovare a dorinţei de progres şi bunăstare, faţă de care învăţământul joacă rolul primordial. Parteneriatul educaţional face parte din categoria proiectelor care întăresc relaţiile la nivelul şcoală- familie -comunitate locală şi oferă condiţii permanente de organizare a activităţilor extracuriculare menite să realizeze intr-un cadru deosebit obiectivele programei instructiv educative din grădiniţă. Un proiect in care au fost şi sunt implicaţi prescolarii de la Grădiniţa Fişcălia este Proiectul LeAf. Scopul proiectului „ Miresmele codrului” a fost înţelegerea rolului pe care natura îl are în dezvoltarea armonioasă a omului , precum şi a necesităţii de ocrotire a acesteia, cultivarea dragostei copiilor faţă de mediul înconjurător, implicarea în proiect a părinţilor şi a comunităţii. În cadrul proiectului am planificat şi desfăşurat activităţi potrivit potenţialului copiilor, acestea având rolul de a-i face conştienţi de existenţa mediului natural din jur şi de necesitatea protejării lui, având în vedere ritmul alert de degradare a mediului din cauza neglijenţei şi indiferenţei oamenilor. Un alt proiect desfăşurat a fost parteneriatul cu biserica Sfinţii Mihail şi Gavril Fişcălia a urmărit cunoaşterea specificului activităţilor tradiţionale, religioase, a limbajului şi semnificaţiilor;cunoaşterea şi respectarea regulilor grupului religios, a obligaţiilor şi îndatoririlor;educarea atitudinilor de toleranţă între copiii care aparţin diferitelor culte. Parteneriatul grădiniţă-familie are ca obiectiv comun asigurarea unui sistem unitar de instruire şi educare a copilului. Cu abilitate educatoarea trebuie să determină părintele să colaboreze şi să înţeleagă rolul şi scopul programelor educative oferite de învăţământul preşcolar, să înţeleagă valoarea parteneriatelor şi că împreuna putem construi o lume în care copii lor se pot bucura de o copilărie mai fericită şi mai bună.
37
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Proiect de parteneriat educaţional Focul - prieten sau duşman? Prof. Liţă Elena-Manuela Grădinița cu Program Prelungit N. Bălcescu Râmnicu Vâlcea Înv. Monceanu Emil Şcoala cu clasele I-VIII Urşi Stoileşti
ARGUMENT În baza Protocolulului privind pregătirea în domeniul protecţiei civile a copiilor, elevilor şi studenţilor din învăţământul naţional preuniversitar şi superior, nr. 250 din 12.07.2007 / 13527 din 07.09.2007, încheiat între MIRA, prin IGSU şi MEC ne propunem să desfăşuram Parteneriatul Educaţional „Focul- prieten sau duşman?”. Pornind de la atracţia copiilor faţă de chibrituri şi foc, de la tentaţia lor de a se juca cu acestea, tentaţie permanent stopată de către adulţi, am considerat utilă desfăşurarea unui proiect pe această tema. Scopul proiectului a vizat nu numai satisfacerea curiozităţii şi a dorinţei de manipulare a focului prezentă la copii, ci şi cunoaşterea acestuia, a pericolelor pe care le reprezintă şi a modului în care pot fi evitate accidentele provocate de incendii. Pe parcursul anilor petrecuţi în grădiniţă de către copii intenţionăm să desfăşurăm în mod sistematic activităţi prin care să le dezvoltăm acestora deprinderi corecte de comportare în prezenţa focului sau a unor surse de caldură care ar putea genera accidente şi am observat interesul mare pe care aceştia îl manifestă faţă de cei care se ocupă cu acest lucru, şi anume pompierii. După cum se ştie, meseria de pompier face parte din rândul meseriilor periculoase, care presupun acţiuni spectaculoase, în acest caz, de salvare a oamenilor sau a bunurilor materiale din incendii, acţiuni care presupun un curaj deosebit din partea celor care o practică şi implicit admiraţie din partea copiilor şi nu numai a lor. Se ştie că, la această vârstă, copiii învaţă cu plăcere şi implicare, având larg dezvoltate interesele de cunoaştere, iar gândirea acestora se dezvoltă pe linia prelucrării active, analitice a datelor realităţii nemijlocite. Copilul simte plăcerea conversaţiei, planul său mental e relativ bogat, gândirea activă, iscoditoare care surprinde cu uşurinţă relaţiile dintre fenomene şi succesiunea lor cauzală, dispune de numeroase reprezentări, o imaginaţie bogată, o memorie complexă, dar şi capacităţi active de a le folosi. Mulţi adulţi consideră că o simplă interzicere a anumitor activităţi este suficientă, dar practica demonstrează faptul că interzicerea fără explicarea consecinţelor îndreaptă copilul exact către lucrul interzis.
Copilăria un tărâm magic Olteanu Georgeta Iuliana Gradinita „Sf. Ioana Antida”-Rm. Valcea Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentand varsta inocentei si a candorii. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele ii dau farmec, reprezentand o modalitate prin care copii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stansa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se intorc la perioada copilariei, redescoperind acea varsta a inocentei. Stau şi mă gândesc uneori ce scurtă e viaţa unui om! Viaţa fiecăruia e precum o stea. Începutul e
38
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
când apare pe cer, când străluceşte precum un soare pe cerul senin ori înnorat, iar maturitatea când încet se topeşte, dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă mai frumos e când străluceşte, când are putere, acea parte a vieţii numită copilărie. Nu e om cel ce o dată în viaţa sa nu a ştiut ce înseamnă sa fii copil, nu a făcut lucruri specifice copilăriei şi nu a ştiut să preţuiască scumpa sa copilărie! Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare şi…soare. Pentru fiecare copil, zilele de sărbătoare sunt un mic colţ de Rai. Atunci toţi prichindeii se întâlnesc cu alţi ţânci de seama lor, merg de mână cu bunicuţa la biserică şi află ce înseamnă surâsul. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele şi steluţe atârnă gingaş pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate… parcă toate îmi îndulcesc viaţa. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câţiva crini în mână. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perlă, sau cu zâmbetul său unic. Şi Paştele este o sărbătoare preţuită. Ea este caracterizată prin prospeţime şi înviere. La biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roşii şi se ciocnesc cu veselie: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! În fiecare an, de Paşti, privesc apusul fermecător. Parcă se scurge domol într-o călimară, iar apoi natura îl pictează din nou ca un zeu pe cerul senin. Toţi copiii întâmpină veseli Paştele. Doar el aduce primăvara şi, cu ea, soarele ce ne încălzeşte. De aceea reţetă pentru o copilărie frumoasă este : o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câţiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfârşită, cântecul duios al mamei, vorba înţeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin! Zâmbetul copilului e primul său succes.
Program de invatare pe tot parcursul vietii - PARTENERIAT MULTILATERAL COMENIUS - MISSION: CLEAN EARTH Responsabil Proiect - Prof. Păuşescu Consuela Colegiul Economic Râmnicu Valcea Inv. Foltea Maria Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 8 Râmnicu Vâlcea Coordonator: Bolu Mehmet Akif Ersory Prymary School-Turcia Parteneri: KULLEG SAN BENEDITTU GHASAQ PRIMARY SCOOL-MALTA AGRUPAMNETO DE ESCOLA DE CAMPO MAIOR –PORTUGALIA NB PRIMARA SCOALA-POLONIA SCUOLA SECONDARIA DI 1 “G. VERGA-DON MILANI”-ITALIA ROYAL COLEGIUL NATIONAL PENTRU NEVAZATORI-MAREA BRITANIE I.E.S. AZUER-SPANIA SCOALA CU CLASELEI-VIII COLONIE RM. VALCEA ROMANIA GRADINITA NR.1 ANGHEL SALIGNY FETESTI-ROMANIA
39
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
DURATA/PER. DE DESFASURARE: 1.08.2009-31.07.2011 SCOPUL PROIECTULUI Crearea in randul elevilor si cadrelor scolilor participante a unei viziuni pentru un pamant durabil, recreerea dragostei si sensibilitatii pentru lumea in care traim,stabilirea unor metode de dezvoltare durabila . Aspectele si activitatile care vor fi ridicate in timpul proiectului sunt de asteptat sa conduca la un viitor mai bun si o viata mai buna.Ne asteptam ca elevii nostri sa ia initiative in problemele care ii va afecta in viitor. Proiectul va scoate in evidenta subiecte conexe cu activitati diverse, precum dezvoltarea durabila, o mai buna uitlizare a resurselor de energie regenerabile,economisirea de energie, poluarea, reciclarea, ciclul de viata, incalzirea globala. OBIECTIVE ☼ Intelegerea de catre elevi ca problemele de poluare a mediului intr-o zona a lumii poate afecta alte parti ale lumii ☼ Crearea in randul elevilor si cadrelor didactice a unui sentiment de apartenenta la intregul pamant ☼ Intelegerea unor probleme ecologice globale ☼ Crearea in randul elevilor a sentimentului ca actiunile lor vor conta ☼ Crearea unui program de lucru in care vor fi studiate,in detaliu, problemele in ceea ce priveste dezvoltarea durabila ☼ Reducerea abandonului scolar in randul elevilor de etnie roma,prin implicarea lor in activitatile proiectului. ☼ Cultivarea competentelor lingvistice in limba engleza a elevilor ☼ Schimb de bune parctici si experiente manageriale intre scolile participante ☼ Impartasirea unoe experiente intre tarile partenere care vor ajuta la formarea unui teren comun in procesul de predare-invatare ☼ Progres în dezvoltarea cetăţeniei active europene bazate pe înţelegere, respect şi toleranţă ☼ Cresterea prestigiului scolii in comunitate
Rolul artei plastice în dezvoltarea capacităţilor creative Consilier educativ Prof. Rita Udrea Liceul Teoretic Băile Govora Fără îndoială, „mijloacele proprii ale copilului care, deseori, prin prospeţimea şi forţa sugestiei, spun mult mai mult decât schema impresională şi stereotipă”, au venit în conflict cu unele reguli, procedee, instrucţiuni de lucru ale vechilor practici din învăţământul de artă. Multă vreme desenul „model”, devenise o obsesie de-a dreptul traumatizantă pentru toţi şi, ceea ce era foarte grav, de o calitate pe care astăzi o încadrăm cu uşurinţă în ceea ce numim Kitsch. În educaţia prin limbajul şi tehnica artei pentru toţi asemenea „dogme” şi-au depăşit condiţia de inoportunitate; ele nu mai sunt pur şi simplu posibile. Cu o condiţie: să se lucreze în spiritul şi nu în litera modificabilă la infinit a noului conţinut. Un argument la îndemână e însuşi copilul care „ştie şi poate mai mult decât presupunem noi” Satisfacerea dorinţelor prin evitarea oboselii a celei inutile, evident, se referă la învăţarea meseriei, a tehnicilor şi procedeelor artei, nu la motive, la subiecte, la viziune, care sunt dreptul exclusiv al fiecăruia. De altfel, se recunoaşte că „societatea actuală are nevoie nu numai de oameni capabili şi competenţi, ci şi de inovatori, de inventatori, de creatori”. Consecinţă firească a educaţiei prin limbajul
40
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
şi tehnica artei pentru toţi pe care o edificăm, creativitatea cu implicare plastică, devenită o nevoie vitală şi la noi ca pentru toate economiile dinamice, competitive, nu este un corolar al activităţii artistice; ea este însuşi acest proces, activitatea practică, de atelier ca atare. Educaţia prin artă, ca învăţare a limbajuluui culorii, liniei, formei spaţiale prin acţiune liberă şi complexă, predominant practică (fără a fi doar tehnologică), este o autentică educaţie activă. Arta s-a dovedit, prin efectele ei, o necesitate a echilibrării şi reechilibrării fiinţei umane. Dar de la creativitate la creaţie, la artă este doar un singur pas, un pas uriaş; îl vom face toţi cei care, mai mici sau mai mari, eliberaţi tot mai mult de servituţile şi greutăţile vieţii diurne, vom adăuga bucuriei de a trăi, şi de a prospera pentru ţară şi pentru sine, şi bucuria de a face artă, cu adevărat.
Stimularea creativităţii la vărstă preşcolară Educ. Elena Popescu Grădinița cu Program Prelungit Nord 3 Râmnicu Vâlcea Am prezentat această temă deoarece creativitatea reprezintă o preocupare per-manentă a educatorilor (părinţi, cadre didactice) de a o promova, căci fără creativitate individul nu ar putea întâmpina situaţiile neobişnuite şi inedite ale vieţii sociale actuale şi de perspectivă. La copiii de vârstă preşcolară remarcăm potenţialul creativ în cadrul unor activităţi specifice vârstei: desen, modelaj, activităţi practice, joc comunicare. Responsabilii pentru stimularea creativităţii copilului preşcolar sunt părinţii şi noi, cadrele didactice. Împreună, prin trăirile afective pe care le declanşăm faţă de copil, prin forma de motivaţie pe care o stimulăm , prin încurajările şi aprecierile manifestate faţă de conduita afectivă a copilului , contribuim la amplificarea manifestărilor sale creative. Cadrul didactic trebuie să organizeze un spaţiu educaţional favorabil stimulării creativităţii, să participe alături de copil la elaborarea cunoştinţelor, să încurajeze iniţi-ativa şi curiozitatea copilului în actul cunoaşterii, să-l ajute pe copil să-şi construiască o imagine de sine pozitivă. Potenţialul creativ al preşcolarului poate fi valorificat şi îmbogăţit prin conţinutul procesului instructiv-educativ din grădiniţă. Un loc important îl ocupă activităţile de educaţie artistico-plastică, activităţile de educare a limbajului, activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător.Abordarea interdisciplinară a conţinuturilor didactice favorizează combinările neobişnuite dintre cunoştinţe; cunoştinţele nu conduc de la sine la dezvoltarea potenţialului creativ, ele constituie materialul demersurilor euristice şi al combinărilor imagistice. În grădiniţă, creativitatea copilului poate fi stimulată prin modele pedagogice a căror elaborare se fundamentează pe cunoaşterea şi respectarea particularităţilor de vârstă ale copilului preşcolar, a specificului şi a nivelului de dezvoltare a potenţialului său creativ. Sensibilitatea şi creativitatea artistică a copilului se construiesc pe baza afec-tivităţii, intuiţiei şi fanteziei în funcţie de măiestria educativă a adultului şi de carac-teristicile mediului în care se formează. Sensibilitatea şi creativitatea artistică se modelează prin educaţie, pentru că personalitatea copilului este rezultatul acţiunii con-jugate a factorilor ereditari, de mediu şi de educaţie, iar ele nu se pot configura adecvat prin coonsiderarea şi acţiunea lor paralelă. Manifestările creative ale copilului, valorificate mai mult sau mai puţin în grădiniţă şi familie, trebuie accentuate în şcoală. În acest sens,, profesorii trebuie să fie creativi ei înşişi”, în următoarele direcţii: proiectarea activităţilor instructiv-educative, organizarea şi conducerea activităţilor didactice, dezvoltarea la elevi a unor atitudini propice creati-vităţii, a capacităţilor de autoeducaţie a creativităţii prin exersarea deschiderii lor faţă de tot ceea ce înseamnă comportament creator.
41
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Jocul - activitate specifică vârstei copilăriei Educ. Vasile Maria Grădinița cu Program Prelungit Nord 3 Râmnicu Vâlcea MOTTO: “ Jocul este singura atmosferă în care fiinţa psihologică a copilului poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze. Ane întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale”. E.D. CLAPAREDE – în ,,Psihologia copilului şi pedagogie experimentală” Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul. În mod obişnuit o asemenea activitate este izvorâtă din nevoia de acţiune, de mişcare a copilului – o modalitate de a-şi consuma energia – sau de a se distra, un mod plăcut de utilizare a timpului liber şi nu numai. Psihologul român Paul Popescu- Neveanu definea jocul ca fiind principala formă de activitate, specifică pentru copil şi hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică. Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, a fost revizuită şi ameliorată, pentru perioada de tranziţie, din perspectiva psiho-socială vizând cele două aspecte complementare ale scopurilor instituţiei preşcolare: stimularea dezvoltării copi-lului ca individ, dar şi ca fiinţă socială şi pregătirea corespunzătoare pentru şcoală. Pentru a se înlătura unele disfuncţii ale actualelor prevederi ale programei, de solicitare aproximativ unilaterală a copiilor, de cele mai multe ori preponderent intelectuală, precum şi de valorificare necorespunzătoare a achiziţiilor şi transformarea, în mare măsură, a activităţiilor formative în lecţii de tip şcolar, programa stabileşte rolul jocului în grădiniţă, acordându-se acestuia mai mult timp în programul zilei şi accentuându-se dreptul copilului de a-şi alege jocurile, ocupaţiile, locul de desfăşurare şi partenerii preferaţi. Pedagogia şcolară ştiinţifică arată că ,,jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe, specifice copilului preşcolar” . Jocul este divertisment, recreere şi în acelaşi timp, nevoie vitală de reconstrucţie imaginară a realităţii. Relevând legătura dintre joc şi munca copilului, Jean Piaget a pus în evidenţă aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a şcolarului. De aceea el susţine că “toate metodele active de educare a copiilor mici să furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care, fără acestea, rămân exterioare inteligenţei copilului”. Nu învăţătura în sine, ci învăţătura prin joc trebuie să stea la baza activităţii din grădiniţă, datorită în primul rând particularităţilor psihico-fizice ale preşcolarului.
Cunoașterea copilului prin creațille plastice Educ. Tanase Elena Alina Rodica Grădinița cu Program Program Nord 1 Râmnicu Vâlcea Creatiile copiilor reprezinta un mijloc privilegiat de cunoastere a personalitatii lor. Ele nu sunt doar un simplu joc sau doar un simplu vis, ci, in acelasi timp, si joc si vis si realitate. • Un joc: in masura in care nu exercita o constrangere, ci il recreeaza pe autorul sau, „multe adevaruri se spun in timpul jocului!” • Un vis: pe o foaie de hartie apar dorinte inconstiente si constiente.
42
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Realitate; preocuparile de moment motiveaza creatia copilului. Primul studiu despre desenele copiilor dateaza de aproximativ 60 de ani si ii este asociat numele de Luguet. De atunci, interesul pentru desene n-a incetat sa creasca. Azi, ele se utilizeaza in numeroase domenii: • Ca test al nivelului mintal. Pornind de la un desen se poate evalua inteligenta copilului (coeficientul intelectual); • Ca mijloc de comunicare. Desenele pot indrepta un eventual defect de stapanire a limbii. Ele nareaza grafic ceea ce copilul simte, dar nu poate verbaliza; • Ca mijloc de explorare a afectivitatii copilului; • Ca mijloc de cunoastere a propriului corp si a situarii in spatiu. Se poate ajunge astfel la o mai buna cunostere a copilului, dar nu exista intotdeauna o „cheie a desenului”. In 1928, Adolphe Ferriere scrie: „Parintii nostri au descoperit Alpii, generatia noastra a descoperit desenele copiilor”. Aceasta este o viziune optimista care s-a verificat si s-a imbogatit in ultimii ani, gratie muncii unor eminenti psihiatri, neurologi, psihologi si pedagogi care aduc in fiecare zi noi elemente in serviciul cunoasterii copilului prin intermediul artei plastice. Cel mai banal mijloc de comunicare este limbajul. Aceasta nu insedamna ca este si cel mai simplu. Cand un adult incearca sa-si exprime in termeni cat mai clar propriile probleme, constata cat este de dificil sa exteriorizeze prin cuvinte ceea ce simte atat de profund: cuvintele tradeaza si deformeaza gandurile si situatiile. Cum va fi pentru copil? Pentru el limbajul este un fapt social a carui achizitie este legata de mediul sociocultural. Cuvintele pe care le foloseste el sunt instrumente cu valori diferite, in functie de apartenenta lui la un mediu cultural evoluat sau, dimpotriva, la unul mai modest. Copilul provenit dintr-un mediu sociocultural bun va avea, fara indoiala, mai multe sanse de a se face inteles decat cel provenit dintr-un mediu sociocultural defavorizat, unde vocabularul este sarac. Totusi, chiar si inarmat cu un vocabular bun, copilul, mai mult decat adultul, risca sa exprime fals gandirea, deoarece achizitia vocabularului sau este recenta si incompleta. Deci, in acest context, desenul apare la copil ca un mijloc de expresie privilegiat, din moment ce nu cere alta aptitudine decat sa stie sa tina un creion. Chiar si atunci cand va invata sa scrie, desenul va ramane pentru el o tehnica seducatoare.
Rolul drumeţiilor in dezvoltarea şcolarului mic Înv. Miroiu Valeriu Înv. Harcea Eugenia Consilier Educativ Bălan Lăcrămioara Şcoala cu clasele I-VIII Măgura Mihăești “Drumeţia te învaţă mai mult decât zece biblioteci la un loc”.
Nicolae Iorga
“Cunoaşterea fiecărei forme ce compune relieful patriei, a inchegării sale intr-o amplă frământare geologică, reprezintă nu numai un act de cultură pentru fiecare român, dar si o sacră datorie”. – Simion Mehedinţi Cunoaștem cu toții – sau ar trebui – că natura este singurul mediu familiar omului, în care el poate trăi și munci. Natura vie, contactul cu lumea ființelor vii este o condiție indispensabilă pentru întreținerea tonalității nervoase și mentale necesare sănătății omului. Pătrunderea în mijlocul naturii adevărate creează sau răscolește sentimente pe care cu greu le poți exprima, și parcă niciodată pe de-a-ntregul. Tudor Vianu nota: Acea slabă scăpărare a vitalității noastre se aprinde mai tare în fața spectacolului exuberanței naturii, până în punctul în care propria individualitate mărginită pare a îmbrățișa viața întregii naturi. Această exuberanță o poate vedea dascălul la copii în timpul drumețiilor
43
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
din împrejurimea satului. Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurta durata pe distante mici, pe jos care se desfăşoară în orizontul local. Importanța ei principală pentru copii este aceea că îi destinde pe elevi și aceștia gândesc și se manifestă mult mai liber decât în sala de clasă. Comunicarea elev-elev și mai ales elev-învățător capătă valențe nebănuite. Un copil care la clasă este mai timid, în mijlocul naturii devine mult mai sigur pe el, comunică mai degajat cu cei din jur, chiar dacă sunt adulți și astfel se rup unele blocaje de comunicare; schimbarea văzându-se chiar la prima oră de curs în dialogul cu învățătorul. Se consolidează mai sănătos legăturile afective dintre elevi și învățător, copiii fiind mai activi, mai ascultători și mai motivați la lecții. Deci drumeția favorizeaza capacitatea de comunicare si creativitate, reduce agresivitatea si inhibitia, ajungandu-se astfel la imbunatatirea premiselor unor activitati complexe, constructive, socializante. Pentru asigurarea reușitei in dezvoltarea normala a organismului si stimularea permanenta a functiilor vitale este necesara educarea obisnuintei copiilor de a petrece cat mai mult timp in natura. Miscarea este recunoscuta si ca prim factor al formarii intelectuale corespunzătoare copiilor. Practicarea activităților fizice ajuta la dezvoltarea psihică individuală privind labilitatea emoțională, modelează temperamentul si atitudinile. În timpul drumețiilor, învățătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului inconjurător, facându-i sa urmărească cu interes poziţia, evoluţia si diversitatea sau specificul acestora, legaturile cauzale dintre ele. Astfel aici, “la fata locului” elevul indrumat de invatator va trece treptat de la intuiţie empirica a lumii inconjurătoare pe care o vede de la naştere, la cea ştiinţifica pe care o observa, ca are o anumita dezvoltare si ordine in natura si societate. Se dezvoltă în același timp patriotismul local, dragostea de meleagurile natale, deprinderile de a apăra și de a menține curată natura înconjurătoare. Școala Măgura din comuna Mihăești are în împrejurimi numeroase atracții pentru școlarii mici și nu numai, care pot lărgi fondul și zestrea amintirilor ce îi vor lega de meleagurile natale. În clasele I și a II-a, în top se află Râul Govora, dealul și pădurea unde observăm natura sălbatică și de unde culegem ghiocei. Culesul ghioceilor se face cu grijă conștientizând faptul că și urmașii copiilor vor avea sufletele pline de bucurie dacă îi vor mai găsi, putând face și ei un emoționant cadou de 8 Martie mamelor lor. De pe deal vedem cu binoclul sau cu ochiul liber panorama Luncii Oltului, dar și satele Măgura, Mihăești, Negreni, Arsanca, Rugetu și Munteni – exact satele de unde provin elevii noștri. În același timp, tot pe deal copiii observă și condamnă cum unii oameni au aruncat diverse deșeuri poluante intr-un mic pârâu. Râul Govora este vizitat în special pentru a se vedea mai clar efectele poluării produse de diverși agenți economici. Lacul cu Nuferi din satul Mihăești, aflat în pădure, mai sus de spital îi încântă pe copii cu nuferi galbeni și albi, dar și îi întristează că nimeni nu s-a mai îngrijit de el de mai bine de 20 de ani. Nuferii galbeni i-au cotropit pe cei albi și acum aceștia sunt pe cale de dispariție. Cu toate acestea, totuși aici mai pot admira oglinda apei, papură, stuf, rațe sălbatice, pești etc. Pentru școlarii din clasele a III-a și a IV-a sfera drumețiilor se mărește: devin accesibile traseele mai lungi având ca obiective Mănăstirea dintr-un Lemn prin traversarea pădurii la Frâncești și Mănăstirea Govora, plină de cultură și istorie națională. La acest nivel, cele două drumeții rămân “perlele coroanei” drumețiilor pentru universul nostru local. Pentru ca drumețiile să își realizeze la maxim obiectivele, amintesc respectarea următoarelor etape: • proiectarea si selectarea itinerariului de parcurs; • precizarea obiectivelor; • documentarea prealabila; • desfăşurarea activităţii; • încheierea prin evaluarea si valorificarea cunoștințelor acumulate. Înainte de drumeția propriu-zisă, la drumețiile cu caracter științific, clasele a III-a și a IV-a, se poate face o drumeție introductivă – preliminară și se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole si urmăreşte pregătirea iniţiala a elevilor, trezirea interesului lor fata de conţinutul sau fondul de
44
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
probleme ce urmează a fi studiate. Evaluarea drumeţiei si valorificarea cunoștințelor acumulate, se va face in lecţiile de la clasa. Fondul de informaţie se va completa cu o serie de planşe, ilustraţii pentru a se trece apoi in ultima etapa la reprezentarea schematica. Evaluarea drumeţiei se poate face si prin fișe de lucru, rebusuri, teste de întrebări si prin fișe de evaluare întocmite de învățător. Aceste evaluări trebuie făcute astfel încât pentru elevi să nu devină o teamă, o obligație, o corvoadă. După efectuarea primei drumeții în clasa I, elevii să ceară singuri altă drumeție, apoi încă una și încă una… Numai așa drumețiile vor deveni benefice, formatoare de trupuri sănătoase și caractere puternice. Spor la drum!!!
Jocul cuvintelor opuse Gradinita cu Program Normal Romanii de Sus SCOPUL: • stimularea exprimării orale, utilizarea corectă a structurilor verbale, • dezvoltarea creativităţii si expresivităţii limbajului oral; • dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, construire si utilizarea formelor geometrice. CENTRE DE INTERES : JOC DE ROL : La cabina de machiaj ARTA :Confectionăm obiecte din recuzita clovnului CONSTRUCTII :Circ pentu clovni ŞTIINŢE :Ne jucăm cu piese geometrice si povestim BIBLIOTECA :Facem cărţi creăm poveşti despre clovn DOMENII EXPERIENTIALE : STIINTE SI LIMBA SI COMUNICARE Activitate matematica : Joc logic ,, Cum este si cum nu este aceasta piesa » Educarea limbajului : Scurte povestiri cu cuvinte opuse despre clovn
JOC DE ROL - SARCINI DE LUCRU • să folosească trusa de machiaj pentru a reda machiajul clovnului trist • să folosească dialogul. BIBLIOTECA – SARCINI DE LUCRU • să analizeze imaginile , stabilind cuvintele antonime
45
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
• să citească imaginile şi să alcătuiască scurte povestiri : • să coloreze imaginile necolorate : • să perforeze şi să lege cărţile ARTA-SARCINI DE LUCRU • să franjureze prin tăiere hârtia creponată realizând peruci • să confecţioneze din carton coifuri • să plieze hârtia pentru realizarea unor guleraşe lat –îngust • să creeze povestiri cu obiectul realizat STIINTE-SARCINI DE LUCRU • să reconstituie întregul din bucăţi, precizând antonimele • să redea o forma geometrică din alte forme geometrice ; • să realizeze un clovn din piese geometrice • să încercuiasca cifra corespunzătoare numărului • triunghiuri, pătrate, dreptunghiuri şi cercuri din care este făcut clovnul-fişă CONSTRUCTII - SARCINI DE LUCRU • să construiască din diverse pahare mici-mari un zid • să creeze povestea JOC LOGIC ,,CUM ESTE ŞI CUM NU ESTE ACESTĂ PIESĂ” • să denumescă piesele geometrice folosite în joc ; • să determine atributele piesei geometrice cu ajutorul negaţiei; • să precizeze locul unde a găsit piesa după ce a rostit un catren despre clovn; SARCINA DIDACTICĂ : • recitarea catrenului, • descoperirea şi analiza piesei LIMBA SI COMUNICARE : • să analizeze imaginile din cărţi, exprimându-se în propoziţii simple şi dezvoltate ; • să creeze scurte povestiri , utilizând în construcţiile verbale cuvinte antonime ; • să povestescă, utilizând vorbirea dialogata, nuanţarea vocii, mimica adecvată.
Să ne bucurăm împreună Educ. Lăzărescu Iuliana Gradinita cu Program Normal Romanii de Sus Scopul • Descoperirea sentimentului de bucurie in urma dăruirii jucăriilor • Familiarizarea copiilor cu condiţiile de trai a copiilor defavorizaţi Grupurile ţinta • Gradiniţa cu Program Prelungit Nord 1 grupa pregatitoare A Ciutescu Iuiana Bănescu Irina • Gradiniţa Romanii de Sus Lăzărescu Iuliana Activitatile • Septembrie O jucarie prilej de bucurie donarea de jucarii din partea copiilor • Decembrie Vine Moş Crăciun şi la voi • Aprilie Să ne jucăm împreună • Iunie E ziua tuturor copiilor felicitări si transmiterea prin postă
46
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Flori, parfum si culoare - proiect transcurricular Coordonator: Prof. Letiţia Murăruş Şcoala cu clasele I-VIII Buneşti Şcoala cu clasele I-VIII Buleta
Iubesc primavara oriunde, dar daca ar fi sa o intampin aș alege gradina!
Echipa de proiect Brandusa de Primavara GRUP ŢINTĂ: • prescolarii, elevii ciclului primar si gimnazial,membri ai cercului „FLOAREA ALBASTRA” (Scoala Buleta-Mihaesti) şi membrii cercului “MĂRGICA ALBASTRĂ” (Şcoala Buneşti) BENEFICIARI: • Directi
47
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
• Copiii implicati • Indirecti • toti copiii, scoala, comunitatea, parintii copiilor. LOCUL DESFĂŞURĂRII: Scoala, Caminul Cultural, mediul natural PERIOADA DESFĂŞURĂRII PROIECTULUI: 01 martie-01 iunie 2010 SCOPUL: Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia si nu in ultimul rand dezvoltarea spiritului creator prin cuvant,prin culoare si arta decorativa. OBIECTIVE: • Să descopere frumusetile mediului înconjurător în anotimpul primavara, in urma deplasarilor in mediul natural; • Sa descrie factorii abiotici si biotici ; • Să redea prin culoare elementele caracteristice anotimpului primavara; • Să redea prin figurile de stil studiate, frumusetile primaverii; • Să infrumuseteze natura prin efort personal. PARTENERI: • Şcoala cu clasele I-VIII Buneşti asigură materialele necesare şi va sintetiza materialele obţinute în prezentul proiect; • Scoala cu clasele I-VIII Buleta va realiza aranjamente florale si decoruri specifice primaverii; • Va obtine rasadurille pentru sezonul II de vegetatie; • Va reamenaja parcul scolar cu rasadurile obtinute ; • Palatul Copiilor Rm. Valcea prin d-na prof BOBOCU Mihaela va asigura consultatiile necesare realizarii unor obiecte de arata decorativa; • Caminul cultural va asigura spatiul necesar desfasurarii activitatii festive „CARNAVALUL PRIMAVERII „ ACTIVITATI: I. Activitate de investigare a factorilor biotici si abiotici dintr-un ecosistem natural terestru. 1. Ritmul circadian (alternanta zi-noapte) 2. Ritmul sezonier (succesiunea anotimpurilor) 3. Misterul trezirii la viata... 4. Flori gingase... II. Locul unde florile-ti zambesc! 1. Armonie prin forma si culoare 2. Ingrijirea speciilor vegetative din sezonul, plantarea speciilor caracteristice sezonului al II-lea. III. Farmacia verde Recoltare de plante medicinale IV. Lasa- ti imaginatia sa lucreze! V. Carnavalul primaverii Activitate de prezentare a Primaverii cu ajutorul figurilor de stil invatate. Rezultate asteptate: Cresterea cu 40% a informatiilor asupra mediului inconjurator; imbunatatirea cu 30% a rezultatelor scolare ale copiilor implicati in proiect, ca urmare a stimularii functiilor psihice (atentie ,memorie ,gandire, creatie )prin activitatile desfasurate in timpul liber. Realizarea unei expozitii de pictura pe tema “Culorile PRIMAVERII”;
48
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Realizarea unei expozitii cu decoruri specifice , folosind materialul vegetal recoltat cu ocazia drumetiilor facute in mediul natural; Realizarea unui miniparc scolar si ingrijirea lui; Stimularea capacitatii de exprimare libera a opiniilor vis –a –vis de activitatile desfasurate ,si modalitati de imbunatatire a acestora. Realizarea unei prezentari ppt cu produsele obtinute prin proiect;
49
Vis de copil
Nr. 1 - 2011
Tipar executat de editura NOVA DIDACT Casa Corpului Didactic Vâlcea Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 30 Râmnicu Vâlcea Vâlcea Romania Web: www.valcea.ccd.edu.ro E-mail: ccdvalcea@yahoo.com Tel/Fax: 0350/421398 Director: Prof. Cornelia Papuzu