ALTERNATIVA EDUCAȚIEI ÎN COMUNITĂȚILE DE ROMI - reportaj special Speranță pentru România

Alternativa educației în comunitățile de romi

REPORTAJ REALIZAT DE ADRIANA NIȚĂ, REDACTOR ALFA OMEGA TV, PARTE DIN SERIA „SPERANȚĂ PENTRU ROMÂNIA”.

Comunitatea de romi este una dintre cele mai vechi entități etnice din Europa, dar și cea mai numeroasă. Modul de viață nomad, păstrarea unor obiceiuri străvechi și neadaptarea la societatea aflată în permanentă transformare au făcut ca această etnie să fie privită cu foarte mari rezerve de către populația majoritară, ceea ce a dus la marginalizarea romilor. De-a lungul istoriei, au fost și victimele unor abuzuri și ale genocidului nazist. Pentru romii din România, cea mai grea perioadă a fost Al Doilea Război Mondial, cu deportarea în Transnistria, de unde s-au întors doar jumătate. A urmat perioada comunistă, când marginalizarea s-a accentuat. În prezent, eforturile comunității europene pentru integrarea romilor nu sunt suficient de clare și concrete. Traiul la periferia localităților, lipsa de educație și a locurilor de muncă au condus la o separare destul de clară între etnia romă și populația majoritară. Însă, pe de altă parte, ea constituie o masă de manevră pentru clasa politică, mai ales în preajma alegerilor. În reportajul care urmează, ne-am îndreptat atenția spre nevoia de

educație școlară, civică și spirituală în

comunitățile de romi. De asemenea, este nevoie de acceptare și toleranță din partea populației majoritare.

ROMII ÎN ROMÂNIA

Marius Radu, președinte, Institutul de Terapie Familială „DIANOIA”, Timișoara: Sunt un român mai interesant, tatăl meu era țigan și mama mea blondă, bucovineancă, femeie frumoasă. Eu am ajuns, cum se zice, un țigan caștaliu. Mă consider mai mult țigan decât român, fiindcă așa simt cu sufletul meu. În România, romii constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari. Conform recensământului din 2011, ei numărau puțin peste 620 mii de persoane, adică 3,3% din totalul populației. Există opinii că aceste cifre nu corespund realității. Potrivit unor estimări la nivelul anului 2013, romii sunt 10% din populaţia României, reprezentând circa 1,5 milioane de persoane.

Daniel Vasile, deputat, Grupul parlamentar al minorităților naționale: În România

trăiesc aproximativ 1,5 milioane de romi.

Astea sunt estimările Băncii Mondiale, ale Consiliului Europei și ale Agenției Naționale pentru romi. INS-ul (n.r. Institutul Național de Statistică) ne spune că în România trăiesc 624.000 de romi. Există o diferență majoră între cele două cifre. Marius Radu: La început, făcând studii sociologice, mi-am dat seama că ceea ce se spunea prin statistici era fals. Deci, 1,3% nu se poate; 3,5% mai merge și mai vorbești; 35,5% e mai real; 55,5% e un potențial cât se poate de adevărat. După cum se observă, există o diferență semnificativă între cifrele oficiale ale ultimului recensământ în ceea ce privește populația de etnie romă din România și estimările pe care le-au făcut instituțiile internaționale. În Europa trăiesc aproximativ 15 milioane de romi, conform estimărilor Băncii Mondiale și a Consiliului Europei. Situaţia romilor de pe continent nu diferă foarte mult de cea a romilor care trăiesc în țara noastră. Daniel Vasile: Spania are probleme cu integrarea romilor. Polonia, de asemenea, are probleme. Adică de la est la vest, inclusiv în fostele state ale Uniunii Sovietice, sunt reale probleme cu integrarea romilor pentru că există

o discrepanţă majoră și o diferenţă de dezvoltare socio-economică între

populaţia romă și cea majoritară. În România, cei mai mulți dintre ei trăiesc în cartierele mărginașe ale orașelor sau în sate. Majoritatea își duc traiul în condiții precare, fiind lipsiți de cele mai elementare condiții de viață. De exemplu, în zona rurală, realitatea acestei minorități este dramatică. Lipsa actelor de proprietate creează un cerc vicios. Marius Radu: Întotdeauna țiganii au stat lângă sate sau lângă orașe, în mahalale și la capătul comunităților celorlalți. Există eiceilalți, noi-ceilalți. Această dihotomie este foarte greu de atenuat pentru că e o problemă de veacuri, o problemă ontologică, dacă vreți. Daniel Vasile: Nu ai act de proprietate, nu ai act de identitate. Potrivit legislaţiei românești, dovada cetăţeniei se face cu actul de identitate. Dacă nu ai act de identitate, sigur că nu ești beneficiar de drepturi, de libertăţi, pentru că nu ești cetăţean. Există o situaţie și mai tragică. Dacă dai naștere unui copil, neavând act de identitate, copilului nu i se poate elibera certificat de naștere. Lipsa certificatului de

naștere automat generează excluziune socială.

Gheorghe Stănescu zis Luca, din Piatra Neamț: Aici nu intrau oamenii. Deci, când intrau, ieșeau dezbrăcați. Sută la sută. Eram foarte violenți. Când intram într-o crâșmă, noi eram șefii. Toți ieșeau afară. Noi suntem 9 frați. Nu ne temeam de nimeni.

ROMII ȘI EDUCAȚIA

Un aspect mai puțin cunoscut, care ține de cultura etniei rome este faptul că, până nu demult, cei care s-au educat și au urmat cursurile unor instituții de învățământ nu au mai fost acceptați în comunitate. Marius Radu: Ceea ce era trist pentru bunicul meu era că nu știa să citească, nu știa să scrie. Și, când am început să le citesc eu povești și alte lucruri, stăteau și se uitau ca la televizor la mine. Se aduna comunitatea să mă asculte cum citesc. Era o minune pentru ei. Dar ei stăteau departe de lucrul acesta. De ce? Pentru că, din ceea ce mi se spusese din bătrâni, un

țigan, dacă se apropie „de scrisuri și de citituri”, își pierde legătura cu lumea

spiritelor. Oricând, oricine din comunitate, poate să fie un ales dintre cei care „să spună soarta” sau să vadă, să fie „un văzător”. Din această pricină, educația a rămas undeva departe. Legătura mea cu verii mei și cu neamul meu a fost bună și am fost acceptat până am făcut Conservatorul. Când m-am dus mai departe la școală, ca un student bătrân, am

„Defavorizarea acestei etnii ține foarte mult de faptul că nu doresc educația”.

Marius Radu

fost renegat. N-am dreptul să mă întâlnesc cu ei nici măcar la înmormântări sau la nunți, la evenimente de familie, pentru că sunt prea diferit. Am ales o altă cale. Din cauză că adulții nu au avut acces la educație, așa că nu știu să scrie și să citească, este foarte greu să o ia, practic, de la zero. Dar sunt și situații fericite care au dus la schimbarea vieții sociale, a mentalității și a comportamentului romilor. Marius Radu: Defavorizarea etniei ține foarte mult de faptul că nu doresc educația. Educația e esențială, pentru că înveți toată viața.

Aurora Vatamaniuc, președinte executiv, Fundația „Star of Hope” România: Acolo, într-una dintre bisericile din Murgeni (n.r. jud. Vaslui), am deschis un centru de zi. Lucrăm cu copiii, iar adulții au

început să-și schimbe și ei atitudinea

când au văzut că ne ținem promisiunea.

Au văzut că ne pasă cu adevărat de copiii lor și că vrem să le dăm o altă șansă

pentru viitorul lor. Acum, adulții vin la cursurile noastre de antreprenoriat, un model de școală care aduce în atenție necesitatea educației financiare, cum să ne administrăm banii în familia noastră, în comunitatea noastră, și chiar cum să investești și tu, să întreprinzi ceva în comunitatea ta. Am început asta și facem și cu persoanele de etnie romă. I-am învățat ce înseamnă igiena și ținerea unui anumit grad de curățenie. De asemenea, i-am ajutat să-și ridice sere și ăsta a fost primul pas în antreprenoriat. Anul acesta au fost familii care din serele lor și-au obținut hrana necesară și nu a mai fost nevoie să meargă la cerșit. Liviu Axinte, pastor, Biserica penticostală Elim din Piatra Neamț: Cu romii am încercat, pe lângă activitatea spirituală, să mergem în trei direcții. Pe de-o parte, să-i cununăm civil, să fie înregistrați, să fie cu totul în regulă din punct de vedere social. Apoi am încercat să îi încurajăm pe toți să-și dea copiii la școală, și chiar cu cei mai în vârstă am făcut fie șansa a doua, fie alfabetizare. Vrem să învețe carte. Apoi, în al treilea rând, vorbesc laic acum, pe cei mai mulți dintre ei i-am încurajat să-și găsească un loc de muncă. Am încercat să intermediem, să le spunem unora care atunci când auzeau că sunt romi deja aveau o atitudine de respingere. Vasile Lăutaru, pastor, Biserica „Betel” Râmnicelu, jud. Buzău: Eu, de fapt, nu am așa multă școală, multă pregătire. Doar 6 clase. Erau timpuri când mergeam pe la Insula Mare a Brăilei. Părinții mei munceau acolo. Anual mergeam în Insula Mare a Brăilei. Ne luau de la școală. La școală mergeam trei-patru luni, cât era perioada de iarnă, de la Crăciun, în luna decembrie, până în martie-aprilie și apoi plecam la muncă.

Mihai Dumitrașcu, pastor, Biserica „Emanuel” din Galați: Observ acolo că, odată ce Evanghelia pătrunde în

comunitățile respective, interesul

pentru o viață diferită începe să crească, interesul pentru educația următoarei

generații, au loc schimbări sociale,

căsătoriile care nu mai au loc la copii, ci se mută spre perioada în care ei devin adulți, se schimbă mentalități. Grigore Vasile, Râmnicelu, jud. Buzău: În 2010, am avut, în două rânduri, 400 de botezuri. De atunci, oamenii au înțeles că școlarizarea copiilor e necesară. Au înțeles că trebuie să le respecte, să le cinstească pe soțiile lor. Au înțeles că, pentru a lua o decizie privind căsătoria,

copiii trebuie să ajungă la o vârstă

matură. Și, din 2010 până în momentul de față, Îi mulțumim Domnului că la noi și în biserica noastră se fac căsătorii legitime. Marius Radu: Nu mai poți să fii analfabet. Trebuie să poți să te descurci. Trebuie să știi să inventariezi niște lucruri. Trebuie să poți să stai cu o tabletă în față, să vezi

niște lucruri, să mergi pe internet să cauți, să vezi. Îți ușurează munca extraordinar. Problemele întâlnite în comunitățile de romi sunt aceleași indiferent de zona geografică a României: abandon școlar, condiții precare de trai, violență și dificultatea integrării în societate. Dreptul la educație este unul dintre drepturile fundamentale, stabilite prin convenții internaționale, și ar trebui să fie accesibil tuturor oamenilor, indiferent de etnie.

Marius Radu: Mi-a plăcut cartea și din acest motiv m-am educat. Ca orice țigan sănătos, primul lucru pe care l-am avut ca talent, de la bunul Dumnezeu și datorită genei neamului, a fost muzica. Așa că am făcut un Conservator, de care m-am folosit o vreme, și cam 20 ani am slujit într-o orchestră simfonică, am făcut turnee în străinătate, au fost lucruri bune și frumoase. Dar viața merge înainte și, după Revoluție, mi-am dat seama că n-ajunge, trebuie să fac mai mult. Fiind creștin, am intrat în lucrare alături de Petru Dugulescu și de Jean Chiforeanu la „Isus, Speranța României”. M-am dus deci la universitate. Am mai făcut vreo trei facultăți, dar n-am pierdut niciuna din cele esențiale, asta e important, și am ajuns de la profesor de muzică, cum am fost înainte pentru că eram și profesor la liceul de muzică, să lucrez de la un copil cu mai mulți. După ce-am terminat facultățile pe care le-am făcut, am fost invitat să predau la Babeș-Bolyai. Și am predat științe politice o vreme, apoi teoria comunicării, jurnalism și așa mai departe. Lucruri de graniță între antropologie, sociologie și așa ceva deci, umanioare cum se zice românește. Și iacătă un țigan care ajunge să îi învețe pe alții. Liviu Axinte: Au trecut peste 20 de ani de când facem lucrarea menționată. Sunt foarte multe valori în ei. Poate pentru unii pare paradoxal. Dacă stai la

distanță, vezi în romi doar infractori,

doar oameni răi, care nu te înțeleg și așa mai departe. În momentul în care pătrunzi, vezi două lumi. Vezi o lume împinsă la marginea societății din cauza păcatului. În primul rând, problema care a distrus comunitatea romă a fost alcoolul, apoi dependențele și apoi, de ce să nu o spunem, ca parte socială a fost lipsa școlii, lipsa învățământului. Și atunci noi am redeschis cantina socială cu condiția să vină la masă doar copiii care au fost la școală. Cine nu a mers la școală nu a avut voie să vină la cantină. Astfel lucrurile au crescut, am început să facem anchete sociale, am început să vedem clar care este situația și ne-am structurat pe acei copii care, cu adevărat, au nevoie de ajutor. Nu i-am susținut pe cei șmecheri. Copiii și tinerii care provin din grupuri defavorizate sunt cei mai expuși riscului de abandon școlar. În această categorie se regăsesc familiile de romi. Educația

copiilor romi din zonele sărace este esențială pentru formarea unor adulți

care să poată fi integrați în societate. În România, 2 din 10 copii de etnie romă nu merg la școală, iar rata abandonului școlar în clasele 1-8 este de 75%. În România există mai multe proiecte care au ca grupțintă copiii proveniți din familii sărace.

PROIECTUL „DUMBRAVA” - BIHOR

Comunitatea de romi din Dumbrava, județul Bihor, s-a confruntat cu un asemenea fenomen. Din acest motiv, în octombrie 2014 a fost deschis un centru de zi în care copiii să primească sprijin în ceea ce privește educația. Adelina Pașca, coordonator, Centrul de zi pentru copiii romi din Dumbrava: Tot mai mult observăm în România, dar și în comunitatea noastră, că acești copii abandonează școala foarte devreme, încă din clasele a IV-a, a V-a. De aceea am dorit să fim o încurajare pentru familii, pentru copii, să venim în sprijinul lor, atât educațional, cât și cu tot ceea ce au nevoie.

„Lipsa educației e mai rea ca sărăcia.”

Viorel Pașca În prezent, la centru vin 40 de copii preșcolari care frecventează grădinița, și 20 de școlari. Aici există reguli ce au menirea de a le forma caracterul, referitoare la

igienă, relații personale, prezență la centru, dar și la școală. Adelina Pașca: Toate aceste activități încercăm să le facem prin joc pentru că, la întoarcerea de la școală, copiii sunt deja plictisiți de lecții. Încercăm să le dăm toate informațiile necesare într-un mod distractiv, de care ei să se bucure atunci când sunt cu noi după-amiezele, în timpul școlii. Pe lângă educația academică, la fel de important este ca acești copii să învețe cum să se comporte în societate. Adelina Pașca: Educația pentru copii începe inclusiv de la ceea ce înseamnă igienă, bune maniere, dar și sprijin în ceea ce înseamnă educația de la școală. Viorel Pașca, fondator, proiectul „Dumbrava”: Cred că cele mai mari nevoi în comunitățile romilor sunt, în primul rând, Evanghelia, indiscutabil, și, în al doilea rând, educația. Lipsa educației,

cred eu, e mai rea decât sărăcia.

PIATRA NEAMȚ

Un alt proiect este desfășurat în Piatra Neamț. Aici, activitatea socială a început cu copiii care prezentau riscul de a ajunge să trăiască pe străzi. Liviu Axinte: Am început cu o cantină socială. Cum am ajuns la comunitatea romilor? În primă fază am avut copiii străzii. Apoi, am constatat că rămăsesem cu cerșetori calificați, adică oameni care de fapt stăteau în stradă pentru că le plăcea să stea în stradă. Atunci am luat împreună cu echipa o decizie. Am mers, am făcut un parteneriat cu Inspectoratul Școlar și am spus: „Vrem să știm care sunt oamenii aflați în pragul de a ajunge în stradă, dar care nu au ajuns încă în stradă, ca să-i putem recupera înainte de a ajunge acolo”. Și astfel am intrat în parteneriat cu o școală dintr-o zonă unde cei mai mulți sunt romi. Am făcut anchete sociale, am văzut exact cum stau lucrurile și atunci am deschis prima cantină care apoi a crescut. Dar noi nu neam gândit la proiecte, ci am pornit strict bazați pe Cuvântul lui Dumnezeu. Cornel Pascaru, Biserica Penticostală ElimPiatra Neamț: Ne-am implicat, împreună

cu soția și câțiva tineri din biserică, în lucrarea cu romii. Știu că o perioadă de un an și ceva am mers la ei. Marcela Stanciu, Biserica Penticostală Elim-Piatra Neamț: Totdeauna am înțeles că au nevoie de o șansă. Am lucrat timp de un an de zile cu ei. Am făcut niște cursuri. Pe lângă faptul că am predat și leam vorbit despre Dumnezeu, a trebuit să le vorbesc și despre igienă, despre tot ce înseamnă comportament în societate, și între ei. Dragoș Stănescu, Piatra Neamț: Părinții cum îi învață, copiii așa cresc. Cum era înainte, dacă părinții mei mergeau la crâșmă, mergeam și noi după ei. Acum, dacă eu mă duc la adunare, vin și ei după mine.

CARTEA CĂRȚILOR

Un instrument benefic care vine în sprijinul educației copiilor este proiectul de evanghelizare Cartea Cărților. Acesta este folosit cu succes în școlile duminicale ale unor biserici. Vasile Călin, Biserica Rugul Aprins, Brașov: În urmă cu câteva luni a început acest studiu, în care s-au pus desene animate creștine în biserică. Copiii noștri vin schimbați. În urma studiului au învățat despre nașterea Domnului Isus Hristos. Mariana Călin, Biserica Rugul Aprins, Brașov: Când vin acasă copiii noștri de la acest studiu pe care l-au ținut la biserică, ei ne povestesc despre desene, despre personaje, și pentru noi este chiar o bucurie, pentru că am văzut foarte mari transformări în viețile lor, atât emoțional, cât și în modul de exprimare. Roxana, fețita mea în vârstă de 10 ani, chiar a început să citească Biblia și mă uimește. Vasile Oprea, Biserica Rugul Aprins, Brașov: Copiii noștri vor crește, vor înțelege diferit. Cu cât vor crește, cu atât vor înțelege mai mult. Tot ceea ce a fost aici a fost mai mult pentru ei, ca ei să înțeleagă cum a venit Domnul Isus Hristos în lumea noastră. Marius Radu: Asta vrea Dumnezeu de la fiecare dintre noi, să fim demni de ceea ce suntem, să fim siguri de statutul nostru, să ne creștem copiii în dragoste, să-i trimitem către învățătură, să-i trimitem către fapte bune care țin de educație foarte mult pentru că educația îți modulează gândirea și simțirea și tot ceea ce ești. Să trăim în pace cu toți oamenii, cum zice Scriptura.

INTEGRAREA ROMILOR ÎN SOCIETATE

Integrarea romilor în societate poate avea și un important impact socio-economic pe termen lung. Se estimează că, în următorii ani, în România vor fi mai mulți pensionari comparativ cu persoanele integrate pe piața muncii.

Daniel Vasile: Să știți că pensiile noastre pot fi plătite de romi. Spun acest lucru conștient fiind și totodată dorind să trag un semnal de alarmă că 30% din populația activă romă e prezentă în piața forței de muncă în mod licit. Dacă nu vom înțelege acest lucru și nu îi vom integra

în piața forței de muncă în următorii

ani, s-ar putea ca în momentul în care vom ieși la pensie să nu avem cine să ne plătească pensiile. Implicarea în comunitățile marginalizate necesită și dorința de a schimba mentalitățile învechite. Marius Radu: Sunt comunități în care șeful, bulibașa, trimite copiii la școală. Mi s-a întâmplat să văd lucrul acesta, am fost entuziasmat până la lacrimi de așa ceva, lucrând cu World Vision. Am fost unul dintre membrii boardului World Vision pentru aproape 15 ani. Ei bine, în toți acești ani am văzut interesul unor comunități țigănești care și-au trimis copiii la școală. Și Doamne, frumos e să vezi papuceii ăia de plastic acolo, toți, sute de papuci și copilași care merg la școală cu bucurie, cu deschidere, cu tot ce trebuie! World Vision, ca organizație creștină, i-a ajutat cu alimente, cu haine, cu afterschool, ca să nu plece copilul flămând și dezbrăcat de la școală sau către școală. Acestea au fost lucruri extraordinare, în care mi-a plăcut și-mi place să mă implic. Faceți lucrurile astea cât puteți de des și cât se poate de clar ca să puteți vedea cum lucrurile se îndreaptă spre un alt făgaș. E o bucurie să vezi copiii mergând la școală. E o bucurie să-i vezi pe părinții lor că înțeleg că fără educație nu mai poți să faci nimic. Liviu Axinte: Cel mai greu a fost să găsim oameni care să-i slujească cu dragoste. Cornel Pascaru: Lucrând și stând între ei, am realizat că Dumnezeu îi iubește și pe ei și că are un plan special pentru ei. De atunci, de când am început să lucrăm cu ei, Dumnezeu mi-a dat curajul și puterea să-i susțin, să fiu între ei și să-i iubesc.

Intrarea Evangheliei în casele romilor a adus schimbări în educație și în viața

socială. Transformarea se observă mai ales în comportament, viața de familie și atitudinea față de muncă. Despre impactul Scripturii în comunitățile de romi vom vorbi într-o altă ediție a emisiunii „Speranță pentru România”.

Urmăriți reportajul „Alternativa educației în comunitățile de romi”, parte din seria „Speranță pentru România” produsă de Alfa Omega TV: duminică, 20 septembrie, ora 19:30, cu reluare pe 21 septembrie, ora 00:00, 05:00 și 16:00.