SUBSTITUTUL: TÂNJIREA LĂUNTRICĂ DIN SPATELE UNEI DEPENDENȚE - reportaj special

Substitutul Tânjirea lăuntrică din spatele unei dependențe

REPORTAJ REALIZAT DE LAVINIA TĂȘEDAN, REDACTOR ALFA OMEGA TV, PARTE DIN SERIA „SPERANȚĂ PENTRU ROMÂNIA”.

Care sunt lucrurile care stau la rădăcina unei adicții? Consumul de substanțe interzise pare atractiv în prima fază. Cei mai mulți dependenți încep să consume droguri din curiozitate, căutând să-și împlinească o nevoie interioară. Însă nu sunt conștienți de prețul pe care urmează să-l plătească. Adesea, dependenții se lovesc de această realitate atunci când realizează că au pierdut controlul asupra vieții lor. Vă invităm să urmăriți poveștile unor tineri care vorbesc despre ce înseamnă consumul de droguri și modul în care dependența de substanțe le-a furat ani din viață.

Informațiile deținute de Agenţia Naţională Antidrog arată că, de-a lungul vieţii, pe segmentul de vârstă 14-64 de ani, 7% dintre români, adică 650 de mii de persoane consumă droguri ocazional. Totodată, creșterea consumului în rândul celor de 16 ani crescut până la 10%, iar în cazul studenților procentul a ajuns la 21%. Specialiștii Antidrog estimează că, în prezent, în fiecare liceu din România există cel puțin un caz. Un lucru și mai îngrijorător este faptul că vârsta consumatorilor de substanțe interzise a scăzut dramatic, ajungând până la zece ani. Consumul drogurilor afectează tot mai mult generația noastră. PROBLEMA DROGURILOR

Cătălin Baciu, director Teen Challenge: Cea mai mare problemă pe care o avem este lipsa de programe de prevenire. Începând de la școala generală, tinerii

trebuie educați cu privire la ce înseamnă

drogurile și dependența, dar într-un mod atractiv, nu doar printr-o planșă cu descrierea canabisului sau a părților tehnice. Tânărul nu este interesat de lucrurile astea. Ci prin mărturii - avem exemple în toate domeniile, începând cu Hollywood, industria muzicală sunt vieți distruse pe care le vedem foarte clar cu toții. Tinerii trebuie să afle despre asta, să știe în ce se bagă. Un alt factor care determină creșterea consumului de droguri de la vârste foarte mici este accesibilitatea lor. Conform unui studiu făcut de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Satu Mare, 68% dintre tinerii care au participat la sondaj au afirmat că își procură drogurile prin intermediul prietenilor, 27% direct de la traficanți, și 3% de pe internet. Ana Pașcalău, psiholog - psihoterapeut: Drogurile se procură destul de ușor. În primul rând, ce se întâmplă acolo? Am o relație, am grupul, nu mai sunt singur.

Dacă eu acasă constat că cele mai multe ore le petrec singur în camera mea, nu e mai bine să merg undeva afară și să mai socializez? E nevoia noastră de socializare, de a interacționa. Și atunci e mai simplu să procur. Mulți încep din curiozitate. Totuși, adolescentul sau tânărul se va opri doar la curiozitate

dacă el acasă primește ce are nevoie, dacă are un grup funcțional, dacă are

niște repere pozitive, funcționale, doar testează și spune pas. Va merge spre un consum ulterior acea persoană care de obicei e singură, neînțeleasă, care nu are abilități de a comunica, care simte că nu își găsește locul. Totul începe de la durerea interioară pe care cei mai mulți caută să o amorțească într-un fel sau altul. Este vorba despre un gol pe care o persoană încearcă să și-l umple cu ajutorul unei substanțe sau printr-o activitate care să o deconecteze de la realitate. Ana Pașcalău, psiholog - psihoterapeut: Dependența este o dorință nestăpânită de ceva. Am nevoie de un substitut, de un element care să umple un gol. Este vorba de nevoia de plăcere, pe care individul și-o satisface prin acea dependență, în cazul nostru, prin dependența de substanțe. Tânărul de azi sau adolescentul care ajunge să consume substanțe de orice tip ar fi ele, fie că vorbim de alcool, droguri sau alte combinații pe care și le procură, ajunge să facă asta din lipsă a ceva. Acel ceva e, de fapt, o foame emoțională. Cătălin Baciu: Este o evadare din realitate. Când dau de greu și simt că e prea mult pentru mine, prea greu, simt că nu mă mai înțelege nimeni, evadez. Unde evadez? În droguri, alcool sau alte lucruri. Însă, aceasta este o evadare pe moment, îți dă cu o mână și îți ia cu zece. Pentru că din punct de vedere fizic, emoțional, spiritual, îți ia totul și apoi încep problemele: financiare, familiale, și efectiv ajungi să trăiești o viață mizerabilă.

CUM SE MANIFESTĂ DEPENDENȚA?

Apariția unei dependențe în viața cuiva produce o fracturare a relației cu cei apropiați. De asemenea, consumul de

substanțe poate fi identificat și printr-un tipar comportamental. Ana Pașcalău, psiholog - psihoterapeut: În momentul în care apare un consum de orice de substanțe, de orice tip ar fi el, sigur că la nivelul comportamentului se schimbă ceva. De obicei, persoana care începe să se drogheze are niște reacții comportamentale mult mai agitate, mai tensionate, e mai iritată, nu-și găsește locul sau doarme foarte mult, devine apatică, refuză să intre în contact cu ceilalți, evită școala sau spune că pleacă la școală, dar, de fapt, e într-un alt context, numai la școală nu ajunge. Dacă s-a ajuns la un consum frecvent, se schimbă coloratura pielii: cea mai cunoscută în rândul adolescenților este culoarea roșie a ochilor. Însă au devenit atât de inteligenți încât își cumpără de la farmacie lacrimi false, pe care le pun în ochișori, ochișorii se curăță și nu știe nimeni că ei tocmai au consumat. Însă îi poate da de gol incapacitatea lor de a sta liniștiți într-un anumit loc și logoreea verbală: foarte mulți râd, vorbesc, chiar dacă ceea ce spun nu are prea mult sens. Ei caută foarte mult să fie în contact cu alții. Acestea sunt comportamente care pot să dea de gândit părintelui și să îl conducă la a verifica ce se întâmplă totuși cu copilul lui. Pe de altă parte, părintele trebuie să fie atent la care este grupul cu care tânărul interacționează. Alte elemente sunt: mirosul pielii, mirosul hainelor când vine acasă - aceste aspecte ne pot ajuta să identificăm dacă există un consum sau nu. Alex Cherciu, fost dependent, București: Știu că erau ședințe cu părinții și diriginta o avertiza pe mama mea că am un comportament ciudat, că nu mai sunt atent, că miros a alcool, că adorm la ore, însă maică-mea se uita la catalog și vedea că am note bune în continuare. Găsisem o modalitate de a face să nu-mi apară absențele în catalog și nu putea să creadă că băiatul ei, Alexandru, ar putea să facă așa ceva. Iar acest lucru mi-a alimentat o senzație de control și că fac ceva bine, că pot să păcălesc oarecum sistemul, să fiu bine și la școală, și acasă. În multe cazuri, consumul de droguri este asociat cu o formă de conexiune socială. Totuși, rădăcina problemei este legată de o nevoie lăuntrică de a fi acceptat. Ana Pașcalău, psiholog - psihoterapeut: Consumul de substanțe se întâmplă în grup, am nevoie să fiu validat, să fiu primit într-un anumit context social, și dacă acolo, printre normele grupului este și consumul, va trebui să mă conformez pentru a fi acceptat. Cauzele provin dintr-o poveste anterioară a tânărului, a adolescentului, a puberului. Ceea ce vreau să se înțeleagă este că nu ajungem pur și simplu să devenim dependenți sau să ne dorim să consumăm o substanță.

Cătălin Ștefan, fost dependent, București: Un prieten din anturajul meu mi-a zis: „Vrei să încercăm ceva?” Și mi-a oferit heroină. Cristian Muscalu, Timișoara: Pe la 13 ani, tatăl meu a plecat în străinătate să muncească și eu am început să mă răzvrătesc, sa devin mai rebel. Am intrat în galeria unei echipe de fotbal, iar pentru a fi considerat de-al lor, trebuia să faci cele mai nebunești lucruri. Eu, fiind cel mai mic, făceam cele mai nebunești lucruri ca să ies în evidență, ca lumea să mă accepte în ciuda vârstei mele. Aveam 13 ani, dacă poliția ne lua, trebuia să dea socoteală pentru mine. Ușor-ușor, am început să le preiau comportamentul. Deși eram minor și foarte scund, m-am maturizat repede, am început să fac lucruri nebunești, să fur, să tâlhăresc lumea, să bat, să beau. Alex Cherciu: Din curiozitate, așa am început eu să consum droguri. Au venit trei băieți de la bloc să-mi ceară bani. Miau spus atunci că le este rău și că au nevoie de bani ca să-și cumpere droguri. Eu habar nu aveam ce înseamnă să-ți fie rău, nu credeam, și le-am spus că le dau bani, dar să-mi dea și mie să încerc. Mi-au spus că le e foarte rău, îmi vorbeau de sevraj, eu habar nu aveam ce înseamnă sevrajul pe vremea aceea și am insistat. Ei au fost de acord, însă condiția lor a fost să consum și eu ca și ei. Cătălin Ștefan: Am fost curios, nu știam ce însemnă heroina, care sunt efectele ei, și am încercat. Mi-a plăcut, și astfel a început dependența în viața mea. Am

început să consum zilnic și să fac totul pentru droguri.

CE ÎNSEAMNĂ DEPENDENȚA

Lumea drogurilor este mai adâncă decât se poate vedea cu ochiul liber, iar odată prins în mrejele ei nu mai poți scăpa. Acești tineri au experimentat captivitatea drogurilor pe propia piele.

Alex Cherciu: Ei se injectau. Nu știam ce însemna să te injectezi cu heroină, și așa am început eu să mă injectez la sfârșitul liceului. Mi-a plăcut, chiar m-a prins, mi se părea că fac ceva ieșit din comun, că am descoperit elixirul fericirii. Mă uitam la ceilalți prieteni ai mei care nu se drogau și ziceam că sunt proști, că nu știu ce mișto e să te droghezi. Am continuat așa.

Am constatat că sunt dependent într-o

zi, când nu am vrut să-mi iau doza pe care o luam zilnic. M-am pus în pat și a început să-mi fie rău, să am frisoane, să tremur. Era vară, dar eu stăteam cu puloverul pe mine, transpiram și aveam frisoane în același timp, mă dureau foarte tare oasele, spatele, toți mușchii. Nu mi-am dat seama ce se întâmplă cu mine atunci. Însă, când m-am văzut a doua zi cu unul dintre băieții cu care mă drogam și i-am povestit prin ce am trecut, mi-a spus: “A, înseamnă că ești deja dependent de heroină și asta e prima faza a sevrajului, când nu ai luat doza pe care o luai de obicei”. Cristian Muscalu: M-am drogat prima dată cu heroină, lucru care mi-a plăcut atunci. Starea și senzația de la heroină aveau un efect inexplicabil. Fizicul începuse să slăbească, deoarce consumam foarte mult, pe acasă eram foarte absent. La început, m-am descurcat cu banii pe care mi-i dădea familia, crezând că ies în oraș cu

prietenii. După o perioadă, am crescut foarte mult doza pe care o consumam și a trebuit să încep să fur din casă, să

mint, să manipulez lumea pentru a-mi

satisface nevoile. Am început să fur aparatură, aur, bani de prin casă. Treptat, familia și-a pus semne de întrebare, ce fac cu banii, unde lipsesc de nu mai vin acasă nopțile. Eram dezordonat, nu mai făceam nimic cum trebuia. Cătălin Ștefan: În 1997 am vrut să plec din țară, însă din cauză că nu mai aveam droguri la mine, a intervenit sevrajul.

Durerile în lipsa consumului de droguri

sunt cumplite, le pot asemăna cu o durere de măsea amplificată de 50 de ori în tot corpul. Plângeam și urlam de dureri. Am preferat să mă întorc în țară, am continuat să consum și mi-am dat seama în ce intrasem. A fost prima dată când am conștientizat că sunt dependent și ce înseamnă dependența.

Alex Ruptureanu, fost dependent, Timișoara: La 16 ani am fost arestat pentru trafic de droguri, m-au prins cu ajutorul banilor marcați. Am stat în arest 24 de ore, și credeam că voi primi cel puțin 10-15 ani de înshisoare pentru trafic.

PRIMII PAȘI SPRE LIBERTATE

Drogurile produc o degradare treptată a ființei umane. Totuși, acest viciu poate fi învins odată ce persoana respectivă conștientizează captivitatea în care se află și dorește să caute ajutor pentru a fi liber. Ana Pașcalău, psiholog - psihoterapeut: Trebuie să fii motivat personal, vorbim atât de o motivație interioară, cât și de una exterioară, o motivație afectivă, adică îmi doresc la nivel emoțional să fiu bine. De asemenea, este vorba de o motivație cognitivă, adică înțeleg că am o dificultate și că, dacă această dependență pune stăpânire pe mine și voi rămâne consumator, îmi va afecta toată viața, nu doar pe plan profesional. Este necesar ca

persoana în cauză să-și dorească să se

vindece. Ce înseamnă vindecarea? Să mă eliberez de consum, să aleg sa nu mai fiu dependent și să spun „stop”. Alex Ruptureanu: Viața a devenit din ce în ce mai grea, am ajuns să fur, să mint mai

mult, să îmi terorizez familia, prietenii,

să pierd pe toată lumea. Am ajuns să umblu numai cu vagabonzi, cu golani, și nu vedeam alt rost în viață, ceea ce m-a făcut să mă înrăiesc și mai mult. Am început să fiu respins și alungat de ceilalți care nu se drogau, pentru că eram foarte rebel și dur cu ei, fapt care m-a înrăit și m-a determinat să îmi găsesc alinarea în droguri. Am consumat din ce în ce mai mult. După vreo 10 ani de dependență, am auzit de Teen Challenge București. Am fost acolo în program și am stat doi ani și șapte luni. În mod normal, programul este de un an, dar fiind o fire încăpățânată și rebelă, cu „principiile” mele de stradă, vrăjeală, manipulare, minciună și hoție, programul meu a fost prelungit cu un an și șapte luni. Cătălin Ștefan:Când am început să consum etnobotanice, viața mea, care până atunci se ducea în jos, acum mergea cu viteza luminii în jos. Cred că în șapte-opt luni de zile ajunsesem la 50 de kilograme, îmi făceam nevoile pe mine, treaba mică, treaba mare, la televizor îmi citea soția, simțeam că mor, simțeam că nu voi mai apuca ziua de mâine. Prietenii și familia îi spuneau soției mele: „Renunță, că el nu se va face om, e imposibil. O să moară, însă până atunci o să mai ajungă câțiva ani la închisoare”. Soția mea a spus: „Nu, pentru droguri ori mă lupt, ori îl salvez eu”, și s-a

rugat, a postit și știu că Dumnezeu i-a

ascultat rugăciunea și a întărit-o. La un moment dat, când eu eram în spital, am cunoscut echipa Teen Challenge, care face „outreach” săptămânal. Acum e sarcina mea să fac asta, săptămânal merg în spitale. Și exact cum a vorbit cu

mine cineva acum 8 ani, așa le spun și eu băieților că este un loc, și că există Isus care transformă oameni, asta e

specialitatea Lui. În timp ce eram acolo internat știu că a venit Dan Drăgan, care mi-a fost coleg mulți ani până de curând, și mi-a spus că este un loc unde și el a scăpat de dependență. Și am zis: „Uau, aș vrea să merg! De ce nu? Sunt curios”. Alex Cherciu: După mai multe internări, am aflat de programul Teen Challenge, prin domnul Cătălin Niculae, care acum îmi e mentor și la care țin foarte mult. Venea la spital și îmi spunea de multe ori: „Încearcă și soluția asta! Trebuie să scapi de dependența fizică pentru a putea merge mai departe, vino și încercă la noi, la centru”. Eu nu îi dădeam atenție atunci, ziceam: „Da, lasă, poate o să vin”. S-a întâmplat să fiu în spital când venea el de vreo 4 ori. Mă gândeam că este o coincidență. Însă îmi amintesc că s-a întâmplat, fiind într-un mijloc de transport în comun, să mă întâlnesc cu domnul Cătălin, și atunci mi-am dat seama și am zis: „Domnule, asta nu mai e o coincidență, pentru că deja e prea mult”. De atunci nu mai cred în coincidențe. A trecut ceva timp până mi-am dat seama că cineva s-a rugat pentru mine, că trebuie să fie ceva mai mult decât atât. Am scăpat din multe momente critice, tot mă întâlnesc cu o persoană și îmi spune: „Vino, vino...” Anul trecut am decis și am încercat să scap de dependența fizică, m-am internat la Sfântul Stelian, am stat o lună, și după aceea am mers la centrul Teen Challenge din Grădiștea.

Cristian Muscalu: Ajunsesem într-o stare foarte degradată, nimeni nu mă mai băga în seamă, dormeam prin scări de bloc, prin mașini părăsite sau prin parcuri, depinde cum era vremea afară. Mă săturasem de viață, pur și simplu nu știam ce să mai fac, dar mă acaparaseră foarte mult drogurile, deja aveam 13-14 ani de consum și nu știam ce să mai fac. Nu eram o fire religioasă, dar auzisem de Dumnezeu, și am strigat: „Doamne, dacă într-adevăr exiști, ajută-mă ori să îmi revin, ori să termin cu viața asta - să mor, cum ar veni”. Și fără să îmi dau seama că Dumnezeu a ascultat acea rugăciune, în aproximativ două zile am ajuns la centrul Teen Challenge.

PROCESUL DE ELIBERARE ȘI VINDECARE

Procesul de eliberare și vindecare este unul tumultuos. În lupta pentru schimbare, persoanele dependente se confruntă cu

episoade de sevraj și puternice instincte

de a se opune regulilor. De aceea, acești tineri au nevoie de suținere pe toate planurile, iar centrul Teen Challenge este locul în care mulți dependenți au regăsit libertatea. Beni Lupșa, Teen Challenge Timișoara:

Teen Challenge este o lucrare care se ocupă de tinerii cu dependențe: droguri, alcool, jocuri de noroc, pornografie, tot felul de dependențe. Noi înțelegem că omul este trup, suflet și duh. La fel cum este nevoie de o dezintoxicare pentru partea fizică, pe care doctorii o fac foarte bine, e necesară și consilierea

psihologică. Însă astea nu sunt complete, e nevoie de mai mult. Iar faptul că

avem dimensiunea spirituală în Teen Challenge aduce exact ceea ce au ei nevoie. Majoritatea tinerilor cu care lucrăm vin intoxicați fizic. Drogurile sunt otrăvuri. Ei sunt otrăviți fizic, sufletește, unii dintre ei au fost parte la tot felul de abuzuri, au rămas din punct de vedere emoțional la un nivel foarte scăzut, iar spiritual s-au deschis la tot felul de lucruri care le-au afectat profund viața.

Noi încercăm să îi ajutăm pe toate

planurile. Pentru recuperarea fizică, e important să facă sport, să doarmă suficient, să mănânce bine. La fel, pentru partea spirituală, cheia succesului în programul nostru este Isus Hristos. Noi credem versetul care spune: „Căci, dacă cineva este în Cristos, este o făptură nouă, un om nou, cele vechi s-au dus”, și vedem asta, e un miracol, versetul acesta se aplică în viețile băieților. Motivul pentru care

rata de succes este de peste 80%, mult peste celelalte centre seculare, este pentru că avem această componentă spirituală.

Cristian Muscalu: Când am ajuns în acel centru și am văzut dragostea cu care sunt primit, bunătatea și atenția care mi se dă, m-am întrebat. „Aici trebuie să fie ceva!?”. Știind că și persoanele din acest centru sunt foști dependenți, la fel ca mine, am zis: „Hai să încerc, să dau o șansă programului”, ca și cum programul ar fi avut nevoie de o șansă, nu eu. Mă săturasem de viața din trecut și am zis: „Hai să încerc și asta!”. L-am lăsat pe Dumnezeu să lucreze în viața mea așa cum am știut eu, și El ușor, ușor mi s-a descoperit. A vindecat rănile care au fost provocate în 15 ani de consum. În 15 ani de consum, mai ales pe stradă, îți clădești un caracter, niște principii. Ușor, ușor L-am lăsat pe Dumnezeu să lucreze în viața mea, să vindece, să restaureze tot ceea ce am stricat. Alex Cherciu: Am încercat prin propriile puteri, dar nu am reușit. Provin dintr-o familie creștin-ortodoxă, iar pentru mine, mersul la biserică însemna să merg duminica, să respect niște ritualuri și cam atât, nimic mai mult. Nu-L pricepeam atunci pe Dumnezeu. Mă gândeam că

la un moment dat o să mor și atunci o să dau socoteală, că o să pună în balanță faptele bune și faptele rele, că drumul meu oricum e pavat și că voi merge direct în iad. Însă, de când sunt la acest centru, miam dat seama că Dumnezeu înseamnă mai mult și că El mă iubește și se implică în viața mea. De multe ori trebuia să mor, să am HIV, hepatită sau alte boli pe care majoritatea toxicomanilor le au, însă pe mine m-a ferit Dumnezeu de asta. Alex Ruptureanu: În fiecare zi mă luptam cu gândul de a renunța, și am zis: „Doamne, dacă Tu nu îmi vorbești, dacă nu îmi dai putere și speranță să mă ridic, să pot să iert greșelile pe care le-am făcut, să nu îmi mai aduc aminte de suferința pe care am provocat-o și tot răul făcut...”

Nu puteam să mă iert, să uit lacrimile

mamei mele, asta m-a durut cel mai mult și asta mă împingea să mă întorc la droguri. Ziceam: „Eu nu am speranță, nu merit iertare, eu merit doar să fiu pedepsit, să sufăr și, fiindcă am făcut lucrurile acestea și am adus suferință, acum trag povara greșelilor mele”. A fost un moment în care am spus: „Doamne, dacă Tu nu lucrezi la inima mea, dacă Tu nu mă ajuți și nu o să-mi dai puterea să mă iert, eu nu mă voi putea schimba niciodată. Dacă Tu nu mă atingi într-un mod miraculos cum spun alții și cum citesc în Biblie că Tu faci minuni, vindeci și iei suferințele, eu nu pot să fac asta, îmi e mai ușor să mă întorc la nămolul în care eram decât să mă iert”. În noaptea aceea, Dumnezeu m-a atins profund, a fost și cred că va rămâne cea mai tare și mai plăcută experință alături de Dumnezeu. În seara aia m-am pus în pat și m-am rugat: „Doamne, dacă Tu astă-seară nu mă ajuți, nu îmi vorbești, eu mâine dimineață îmi fac bagajele și plec la prima oră”. Nu aveam niciun ban, dar am zis că nu mă interesează, până la București mă descurc, m-am descurcat de atâția ani de zile. În noaptea aceea am avut un vis în care Dumnezeu mi-a spus că acesta este locul în care El vrea să fiu, aici viața mea se va schimba și El îmi va da un nou început, o nouă viață. După momentul acesta, am început să caut mai mult în Biblie și să mă încred în Cuvântul și promisiunile Lui. Și am zis: „Doamne, văd că aici scrie că Tu promiți că faci asta, că Tu schimbi vieți, că Tu îmi dai un viitor, nădejde, putere”. Crezând lucrurile astea, citind Biblia și documentându-mă mai mult, râvna mea s-a mărit și am vrut să văd cât este de adevărat. Dacă Îl cauți pe Dumnezeu cu toată inima, într-adevăr Îl găsești. În disperarea mea, L-am căutat

și L-am găsit.

Așa cum au mărturisit acești tineri care au trecut prin lupta cu drogurile, revelația

dragostei lui Dumnezeu are puterea de a vindeca durerea lăuntrică și de a aduce

eliberare. Aurelian Barbu, pastor, biserica Dunamis, București: Trebuie ca oamenii să primească această revelație, nu doar la nivelul minții, ca pe o informație că Dumnezeu îi iubește. E bine să cunoaștem, să auzim și asta, însă

când vom primi revelația în duhul nostru, că Dumnezeu ne iubește cu adevărat, atunci nu vom mai avea nevoie de alte

surogate. Nu mai ai nevoie să încerci să pui ceva în locul dragostei. Oamenii cad în păcate și dependențe încercând fie să își înece necazul, fie să își provoace o plăcere ca să nu mai simtă suferința. În final, vă lăsăm cu speranța că orice gol poate fi umplut de Dumnezeu și că viețile frânte pot fi restaurate. Chiar dacă ne este permis orice lucru, Scriptura ne îndeamnă să nu lăsăm nimic să pună stăpânire pe noi.

Urmăriți reportajul „ Substitutul - Tânjirea lăuntrică din spatele unei dependențe”, parte din seria „Speranță pentru România” produsă de Alfa Omega TV: duminică, 18 octombrie, ora 19:30, cu reluare pe 19 octombrie,

ora 00:00, 05:00 și 16:00.