adfh by Musat Roman

musatinii.net

Revista „Muşatinii” reprezintă o iniţiativă a Clubului de Istorie „Muşatinii” din cadrul Colegiului Naţional „Roman-Vodă”, Roman Profesori coordonatori: Mihaela Tanovici, Ovidiu Albert Website: www.musatinii.net E-mail: asociatiamusatinii@yahoo.ro ISSN 1883-8776 Muşatinii, nr. 25 Roman, aprilie 2013

musatinii.net

O INCURSIUNE ÎN ISTORIA CAPITALELOR DANUBIENE

Europa Centrală este încărcată de istorie şi de emoţie. În Viena, Bratislava sau Budapesta poţi avea parte de adevărate "lecţii de istorie" locală, naţională şi, de ce nu?, universală. Grandoarea construcţiilor, densitatea mare de monumente istorice, tezaurul depozitat în muzee unice oferă o perspectivă istorică amplă asupra istoriei continentului nostru. În câteva zile am reuşit să surprindem "frânturi" din trecutul mai mult sau mai puţin glorios al monarhiei dualiste. Impresia generală este una copleşitoare. Împăraţi habsburgici, regi maghiari coboară de pe tron pentru a fi alături de noi preţ de o clipă. Peste tot ne însoţesc acordurile muzicale ale unor compozitori celebri. Parcă fiecare colţ de clădire ar ascunde o mică poveste care aşteaptă să fie ascultată...

Prof. Ovidiu Albert

musatinii.net

Viena (în germană Wien, în maghiară Bécs) este capitala Austriei. Orașul este situat în extremitatea răsăriteană a acestei republici federale, în landul (regiunea autonomă) Viena, și este traversat de Dunăre. Regiunea autonomă Viena este, cu cei aproape două milioane de locuitori ai săi, ce reprezintă un sfert din populația totală a Austriei, al zecelea oraș ca mărime din cadrul Uniunii Europene. Populat de 2,26 milioane de locuitori, Viena este un important centru politic internațional (datorită neutralității postbelice a Austriei și situării în partea centrală a Europei), unde își au sediul organizații de primă mărime, ca: Organizația Națiunilor Unite(ONU), Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și alte diverse agenții, între care: Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Această agenție își are sediul, alături de cel al ONU, într-unul dintre complexele așa-numitului centru UNO-city, aproape de Dunăre. Orașul a fost secole la rând capitală imperială și reședință a familiei imperiale de Habsburg, ceea ce a dus la dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai importante centre culturale și politice ale Europei. Cotat fiind drept al patrulea oraș pe plan mondial, cu o populație pe atunci de două milioane de locuitori, Viena era depășită doar de Londra, New York și Paris. La sfârșitul primului război mondial capitala Austriei a pierdut un sfert din populația sa. La propunerea Republicii Austria, centrul vechi al orașului Viena precum și castelul Schönbrunn, mărturii vii ale domniei familiei imperiale de Habsburg, au fost trecute de UNESCO pe lista monumentelor patrimoniului mondial.”Prater” este unul din cele mai vechi parcuri de distracții din Europa. Praterul este pentru prima oară amintit în anul 1162 când împăratul Frederic I l-a dăruit unui nobil Konrad. Termenul „Pratter” a fost folosit pentru prima oară în anul 1403 și era de fapt denumirea unei insulițe pe Dunăre care se află la nord de Freudenau. In decursul timpului termenul va fi folosit și pentru lunca Dunării de lângă insulă. La începuturi, Prater-ul era din timpul lui Maximilian II (1564 - 1576) ca teren de vânătoare folosit împărații Austriei. În anul 1766 a fost transformat într-un parc de recreere, de către Împăratul Iosif al II-lea. Cu timpul, în 3

musatinii.net

parc s-au deschis restaurante și baruri, iar cel mai mare a fost cel al lui Basilio Calafati, un magician chinez care și-a deschis un restaurant cu câteva jocuri de noroc. Dar marea schimbare a avut loc 1895, când s-a inaugurat Marea Roată (Riesenrad). Roata Mare este deschisa publicului tot timpul anului si se numara printre cele mai vizitate obiective turistice ale metropolei dunarene. In 2008 a fost amenajata noua "Piata a Rotii Mari". Acum, aceasta zona de intrare in parcul Prater ofera vizitatorului o imagine nostalgica, care aminteste de Prater-ul anului 1900. Roata Mare a fost ridicata in anii 1896/97 de catre inginerul englez Walter Basset, iar la vremea aceea nu era chiar un unicat: Basset mai construise roti asemanatoare - care aveau mare succes la public la sfarsitul secolului al 19-lea - in Chicago, Londra, Blackpool si Paris. Turnul Praterului, Praterturm, cu o înălţime de 117 m, cel mai mare carusel cu lanţuri din lume îşi învârte pasagerii cu 60 km/h prin aer şi oferă o panoramă de vis asupra oraşului. În comparaţie cu aceasta, bătrânul montagne russe şi nu mai puţin nostalgicul trenuleţ al groazei sunt de-a dreptul comode. Pentru vizitatorii mai tineri s-a deschis Eisberg, un trenuleţ cu care putem vizita urşi polari, pinguini şi altele. Şi Schwarze Mamba îşi învârte pasagerii cu 80 km/h prin aer. În cea mai mare discotecă a Austriei, Praterdome pe pasionaţii dansului îi aşteaptă în piaţa roţii gigantice o atmosferă de petrecere pură. La Madame Tussauds, în Piaţa Riesenradplatz de la Praterul Vienez pot fi admirate 71 de figuri de ceară. Împăratul Franz Joseph şi a sa Sisi, Wolfgang Amadeus Mozart, Falco, Maria Theresia sau Gustav Klimt sunt numai câteva personalităţi şi personaje istorice originare din Austria pe care le veţi întâlni pe suprafaţa expoziţională de 2 000 m² (distribuită pe trei etaje). Mai mult, în culisele interactive create special aveţi posibilitatea să intraţi în competiţie cu Albert Einstein la un test de inteligenţă, să dirijaţi Valsul Dunării împreună cu Johann Strauß sau să încercaţi să surclasaţi legenda fotbalului, Hans Krankl la lovituri de la 11 metri. Şi celebrităţile internaţionale sunt bine reprezentate. Cinematografia este reprezentată de personaje cum ar fi Johnny Depp, Nicole Kidman, Robert Pattinson, Angelina Jolie sau Michael Jackson. Din politica mondială sunt prezente figuri reprezentative ca Mahatma Gandhi sau Nelson Mandela. Figurile de ceară de la Madame Tussauds fascinează publicul de peste 150 de ani. Crearea unei figuri poate dura de la trei până la şase luni. Pentru reproducerea cât mai fidelă posibil a tuturor detaliilor şi a celor mai minuscule particularităţi ale unei persoane sunt necesare peste 500 de măsurători exacte ale corpului personajului şi aproximativ 200 de fotografii. Pentru crearea fiecărei figuri de ceară care valorează aproximativ 200 000 de euro trebuie investite în total 800 de ore de muncă.

musatinii.net

Sâmbăta a fost dedicată unei alte capitale europene: Bratislava (Pressburg, denumirea germană). Castelul Devin impresionează nu numai prin dimensiuni, ci și prin tehnica de construcție care îl transformă într-o adevărată redută. Devín (maghiară Dévény, germană - Theben) a fost în trecut un oraş aflat la confluenţa Dunării şi Moravei, iar acum este un district al Bratislavei, capitala Slovaciei. Devin este un important sit arheologic, faimos pentru ruinele castelului Devin, considerat poarta vestică a Regatului Ungariei. Datorită poziţiei sale strategice, stânca (la o altitudine de 212 m) aflată la confluenţa Dunării cu Morava era un loc ideal pentru un fort. Stăpânul lui putea controla rute importante ale comercianţilor pe Dunăre şi pe o parte a rutei Amber, ce lega Europa de Asia şi nordul Europei de Marea Mediterană. Din acest motiv, aşezarea a fost înfiinţată din era neoliticului şi fortificată în cea a bronzului şi fierului. Mai târziu, atât celţii, cât şi romanii au construit fortăreţe puternice în acea regiune. Printre ruinele cetăţilor romane a fost identificată prima biserică creştină la nord de Dunăre. O mică potecă ce te duce către locul de unde poţi admira Dunărea de sus. Un castel slav, din secolul al VIII-lea, a jucat un rol crucial în războaiele frecvente dintre Marele Cnezat al Moraviei şi franci. Nu există, însă, dovezi care să ateste Devín sau Pressburg ca fiind centrul Imperiului lui Samo, primul stat slav. Numele antic al castelului (Dowina – ce provine din cuvântul slav “deva”) a fost prima oară menţionat în izvoarele scrise în 864, când Louis Germanul (sau Ludovic Germanul) l-a încercuit pe prinţul Ratislav în “castelul Dowina”. În timpul Marelui Cnezat al Moraviei, o biserică creştină a fost construită în acest complex. Stilul ei distinct a fost, cel mai probabil, inspirat din bisericile similare din Macedonia bizantină, de unde Sfinţii Cyril şi Methodius au venit în Moravia. Compoziţia chimică a frescelor arată că biserica a 5

musatinii.net

fost decorată de pictori italieni. Pe de altă parte, identificarea Dowinei sub numele de castelul Devin a fost o temă de dezbatere, din cauza argumentelor lingvistice, dar şi a lipsei de evidenţe arheologice convingătoare. În secolul al XIII-lea, un castel din piatră a fost înălţat pentru a proteja frontiera de vest a Regatului Ungariei, al cărei existenţă a fost atestată în 1271, iar o referinţă la castelanus de Devin a apărut în 1326. Între 1301 şi 1323, castelul (împreună cu ţinutul Pozsony) era în proprietatea Ducelui de Austria, care l-a dat lui Otto von Tellesbrunn. În 1323, ducele i-a dat înapoi ţinutul Pozsony regelui Carol I al Ungariei, iar castelul Devin a devenit proprietate a nobililor ţinutului. În 1385, castelul a fost ocupat de margraful Jobst de Moravia, care l-a păstrat până în 1390, când regele Sigismund al Ungariei l-a răscumpărat. Mai târziu, regele a ipotecat castelul Devin unui cavaler austriac, Lessel Hering, care a dat castelul lui Nicholas al II-lea Garay, un mare demnitar al regatului. În jurul anului 1444, regele Frederic al IV-lea al Germaniei a ocupat castelul, dar l-a dat mai departe lui Ladislau al II-lea Garay şase ani mai târziu. Un palat a fost construit în secolul al XV-lea. Fortificaţiile au fost refăcute în timpul războaielor împotriva otomanilor. Castelul nu a fost cucerit niciodată, dar a încetat să fie o fortăreaţă de frontieră importantă, după ce Regatul Ungariei s-a alăturat monarhiei habsburgice. Ultimii proprietari ai castelului Devin au fost conţii familiei Palffy. Doar în 1809, după Atacul asupra Pressburgului, castelul Devin a fost considerat un pericol şi a fost distrus de retragerea forţelor lui Napoleon I al Franţei. Din secolul al XIX-lea, Devin a devenit un important simbol naţional pentru slovaci, fapt pentru care a fost tipărit pe moneda de 50 de Halierov. (care acum nu mai există, între timp ei trecând la Euro). Poetul maghiar Endre Ady a folosit castelul Devin ca un simbol al modernismului în poemul său“Sunt fiul lui Gog şi Magog”: 6

musatinii.net

“Pe ruta istorică Verecke am venit, În urechea mea încă se mai aud cântece maghiare, Sunt liber să intru în Devin, Cu melodii moderne pentru timpuri moderne?” Bratislava este capitala și cel mai mare oraș din Slovacia și are o populație de aproximativ 430.000 locuitori. Prima atestare documentară a localității (sub numele de Brezalauspurc, „cetatea lui Brezalau”) este făcută de Analele de la Salzburg, în care sunt descrise Bătăliile de la Pojon, între bavarezi și unguri, duse în afara zidurilor Castelului Bratislava, în 907. Castelul și-a primit probabil numele de la Predslav, al treilea fiu al regelui Svätopluk I, sau poate de la nobilul local Braslav. Acest nume vechi reapare sub forma Braslava sau Preslava, pe monezi emise de regele Ștefan I al Ungariei, datând din jurul anului 1000. Mai târziu în Evul Mediu, a ajuns la forma finală a numelui în germană, Pressburg, numele în slovacă, Prešporok, derivând de acolo. Deși Pressburg a fost numele oficial până în 1919, locuitorii slovaci ai orașului îl numeau adesea Prešporok, și cei ungari Pozsony (scris Posony înainte de secolul al XIX-lea). Numele ungar, încă folosit de unguri, este posibil să fie derivat de la Božaň, conducător din secolul al XI-lea al Castelului Bratislava. Pe lângă aceste nume, în documente din epoca Renașterii orașul a fost numit Istropolis, „Orașul Dunării” în greaca veche. Numele actual, Bratislava, datează din 1837, când eruditul slavist Pavel Jozef Šafárik a reconstruit o variantă a lui (Břetislaw), din nume mai vechi, considerând că erau derivate din numele conducătorului Boemiei Bretislav I. Numele a fost folosit inițial de către membrii mișcării naționale slovace în 1844, ca Bratislav. După primul război mondial, unii reprezentanți non-slovaci ai orașului au încercat să-l redenumească „Wilson City”, în onoarea președintelui american Woodrow Wilson, și pentru a evita încorporarea acestuia în Cehoslovacia. Propunerea a fost respinsă, și numele oficial al orașului a devenit Bratislava în martie 1919, după ce orașul a ajuns să facă parte din Cehoslovacia.

musatinii.net

Centrul vechi al Bratislavei este ”impregnat” de istorie. De la Muzeul Armelor la Catedrala Sf. Martin, de la Muzeul Farmaciei la cel al Orologiilor, capitala slovacă se înscrie în rândul orașelor cu un trecut glorios. Muzeul Armelor este adăpostit în turnul de la intrarea în cetatea medievală și include arme și tehnici de luptă dezvoltate de-a lungul timpului. Turnul lui Mihail face parte din Poarta lui Michael, un monument arheologic si istoric important pentru poporul slovac. Turnul lui Michael a fost terminat complet in secolul al XIV-lea si inaltimea acestuia depaseste cu putin 50 de metri. In zilele noastre acest turn gazduieste un interesant Muzeu al Armelor din Bratislava. Constructia acestui turn detine stilul gotic al secolelor trecute si materialul constructiei este piatra. Turnul lui Mihail este unul din cele mai vechi monumente din piatra care si-a pastrat aceiasi forma pana in secolul al XX-lea. In anul 1529, turnul a fost distrus dar reconstructia lui a fost terminata la inceputul anului 1754. Deasupra turnului se afla statuia Sfantului Michael, statuie care il infatiseaza pe acesta cum sta falnic si pazeste orasul, contemplandu-l. La etajul al saselea al Turnului lui Michael se gaseste un balcon, terasa de unde turistii turnului pot avea o priveliste extraordinara asupra Bratislavei, o panorama la 360 de grade a impresionantei capitale slovace. La etajul median al acestui turn, vizitatorii pot sa admire expozitia de arme; aici vizitatorii avand ocazia sa admire arme vechi, tot felul de decoratii si de manuscrise ale unor eroi slovaci, fotografii cu arme, precum si uniforme ale poporului slovac din secolele trecute. Muzeul Farmaciei este un obiectiv turistic mai rar intalnit in lume. Acest muzeu este gazduit de Farmacia Racii Rosii si constructia dateaza inca din secolul al XVIII-lea. In interiorul Muzeului de Farmacie, avem ocazia sa admiram istoria farmaciilor din Slovacia, un mobilier impresionant construit din lemn de fag si celebre opere de arta ale unor pictori slovaci. Tot aici veti putea vedea echipamente si uniforme vechi farmaceutice, o serie de fotografii cu medici renumiti din Slovacia si unul dintre cele mai vechi exponate de aici, un echipament vechi farmaceutic care dateaza inca din secolul al XVI-lea. Biblioteca muzeului contine carti antice de specialitate farmaceutica si medicala, literatura clasica, tratate de medicina si o multime de cursuri care ne arata cum s-au inventat unele medicamente.

musatinii.net

Măsurarea timpului pare să fi fost o preocupare constantă a locuitorilor Bratislavei. Orologii –multe din ele funcționale – adăpostite într-o clădire în stil ”rococo” ne-au transpus într-o altă lume a efemerului. Exteriorul muzeului este impresionant, acesta fiind gazduit de o casa numita mai demult, Casa Bunului Pastor. In interior, putem avea ocazia sa admiram ceasuri vechi de sute de ani, o serie de documente vechi despre ceasornicarie si ceasornicari din secolele trecute, ceasuri istorice din secolul al XVII-lea, ceasuri noi si moderne din secolul nostru, ceasuri portabile si ceasuri de perete, ceasuri alarma istorice si cateva exemplare unice in lume de ceasuri care se incarcau pe cadran solar, ceasuri ce nu necesitau baterie. Toate ceasurile prezentate aici sunt semnate de ceasornicari cunoscuti in lume si de un mare ceasornicar din Bratislava. Fotografii vechi si un ghid video si audio va va prezenta istoria ceasurilor din toate timpurile, din toata lumea, nu numai din capitala Slovaciei. Nu poți spune că ai fost în Viena, dacă nu ai asistat la un concert de orgă în Domul ”Sf. Ștefan”. Așa-numita ”Credo-missa” apartinând lui Mozart a fost susținută pentru prima dată în Domul din Salzburg în 1776 pe când compozitorul avea doar 20 de ani. Planul arhitectural al bazilicii vieneze conferă piesei valențe muzicale deosebite. Stephansdom-ul sau Catedrala Sfantul Stefan din Viena, este o insula a stilului gotic in oceanul de arhitectura baroca a secolului XIX. Mare parte a catedralei dateaza inca din secolui XIV-XV. Are deschideri uriase, iar partea de vest dateaza inca din anii 1200. Turnul de sud, sau Hochturm, are o inaltime de 137 de metri, echivalentul a unei cladiri de 45 de etaje si totusi construit cu 600 de ani mai devreme de la aparitia primului zgarie-nor. Palatul Schönbrunn (”fântână frumoasă”) impresionează din prima clipă prin grandoarea construcției, dar și prin aranjamentele florale din interiorul curții. Cele 1441 de camere ale palatului reflectă preocupările intelectuale, artistice ale suveranilor din dinastia de Habsburg. Palatul și grădinile au fost locațiile unde s-au turnat cadre din mai multe filme, cum 9

musatinii.net

ar fi trilogia ”Sissi” din anii ’50, ”A Breath of Scandal” cu Sophia Loren și ”The Living Daylights” (1987) cu James Bond ca hotel în care Bond (Timothy Dalton) a locuit cu prilejul unei misiuni. Încă din veacul al XVII-lea Habsurgii au construit o reşedinţă de vară care a fost distrusă de otomani în cursul celui de-al doilea asediu din 1683. După victoria asupra turcilor, împăratul Leopold I l-a însărcinat pe arhitectul austriac de stil baroc, Johann Bernhard Fischer von Erlach, să clădească un palat de vânătoare. O jumătate de secol mai târziu Maria Tereza declară oficial transformarea Schönbrunn-ului în reşedinţă de vară. Construcţia avea să fie reconstruită în stil rococo de către Nicolaus Pacassi. Aici împărăteasa petrecea lunile de vară împreună cu Curtea care număra, la vremea respectivă, peste 1500 de membri. Însăşi familia imperială a contribuit la decorarea spaţiilor ceea ce conferă palatului o istorie aparte, plină de viaţă, care relevă şi o parte din viaţa cotidiană a Habsburgilor. Şi urmaşii Mariei Tereza au lăsat urme, mai ales strănepotul ei, împăratul Franz Joseph, care s-a născut în Schönbrunn şi a murit aici după alţi 68 de ani de domnie. Camera de biliard era utilizată ca spaţiu de aşteptare înaintea audienţelor la Franz Joseph. Monarhul acorda audienţe de două ori pe săptămână. Masa de biliard aparţinea bunicului lui Franz Joseph, împăratul Franz al II-lea, şi era utilizată de către militari în timpul liber. Pe pereţi vedeţi trei tablouri mari. Cel din mijloc reprezintă acordarea pentru prima dată a ordinului „Maria Tereza” în anul 1758. Acest ordin fondat de Maria Tereza a reprezentat primul ordin de merit al monarhiei şi era considerat a fi una dintre cele mai mari distincţii ale Casei imperiale. Tablourile din stânga şi din dreapta amintesc de sărbătorirea unui secol de la înfiinţarea ordinului. Franz Joseph a organizat atunci o masă fastuoasă în marea galerie a palatului şi o recepţie în parcul palatului. Camera din lemn de nuc şi-a primit numele de la preţioasele lambriuri din lemn de nuc, ce aparţin, împreună cu decoraţiunile aurite şi mesele-consolă decorului rococo original din timpul Mariei Tereza. Candelabrul datează din veacul al XIX-lea. Aici erau întâmpinaţi cei veniţi 10

musatinii.net

în audienţă. Motivele pentru care se venea în audienţă erau diverse: pentru a mulţumi pentru o distincţie, pentru o rugăminte sau pentru a se prezenta în cazul în care cineva obţinea un post oficial. Franz Joseph primea într-o singură după-amiază până la o sută de persoane. Memoria împăratului era proverbială; el nu uita niciodată un nume sau o figură pe care a întâlnit-o cândva. Audienţele durau câteva minute şi se încheiau de regulă printr-o simplă înclinare a capului. In camera sa de lucru Franz Joseph studia actele, lua micul dejun şi servea prânzul. În faţa acestei mese îşi petrecea viaţa primul funcţionar al statului. Monarhul nu punea mare preţ pe decorarea luxoasă a camerelor sale. Lucrurile care contau erau tablourile private, fotografiile familiei sale şi cadourile copiilor şi nepoţilor săi. Unul din cele două mari tablouri îl prezintă pe Franz Joseph la 33 de ani, iar celălalt pe soţia sa, Elisabeta, cea care avea să devină un mit sub numele de Sisi. Ziua începea în dormitor şi se derula după un plan bine stabilit. La ora 4 se trezea, îşi făcea toaleta de dimineaţă cu apă rece, iar apoi, ca un bun catolic, îşi făcea rugăciunile de dimineaţă pe taburetul pe care îl puteţi vedea în stânga patului. Patul metalic redă expresiv stilul de viaţă spartan al împăratului austriac. Franz Joseph a murit în acest pat, în 1916, în vârstă de 86 de ani, după mai bine de 68 de ani de domnie. Tabloul de pe şevalet îl reprezintă pe împărat pe patul de moarte. Franz Joseph a suferit în decursul vieţii sale mai multe lovituri ale sorţii: prima fiică, Sophie, i-a murit la vârsta de doi ani; fratele său, Maximilian, împărat al Mexicului, a fost ucis de către revoluţionari; singurul său fiu, Rudolf, s-a sinucis; soţia sa, împărăteasa Elisabeta a fost ucisă de un anarhist italian. În cabinetul treptelor, folosit drept cameră de lucru, Elisabeta (Sissi) a redactat numeroase scrisori, jurnale, poezii. De aici pornea o scară în spirală, dezansamblată după sfârşitul Monarhiei, către apartamentele private ale împărătesei, de la parter. Camera de toaletă era dedicată îngrijirii frumuseţii împărătesei. Elisabeta era considerată a fi una din cele mai frumoase femei ale timpului său şi ea conştientiza acest lucru. Îngrijirea frumuseţii şi sportul pentru întreţinerea siluetei dominau programul ei zilnic. Numai îngrijirea părului ei bogat dura mai multe ore pe zi. În anul 1854 Franz Joseph s-a căsătorit cu verişoara sa în vârstă de 16 ani, Elisabeta. Această cameră a fost amenajată ca dormitor comun cu ocazia nunţii lor. Franz Joseph şi-a adulat soţia întreaga sa viaţă. Nu se poate şti cu exactitate în ce măsură sentimentul a fost unul reciproc. Elisabeta a refuzat încă de la început viaţa rigidă de la Curte şi s-a dezvoltat treptat întro femeie foarte sigură pe sine. A călătorit foarte mult şi nu a rezidat decât foarte puţin timp în 11

musatinii.net

Viena. În septembrie 1898, împărăteasa a fost ucisă în Geneva de către anarhistul Luigi Lucheni, cu mai multe lovituri de pilă triunghiulară. În salonul de recepţii atmosfera este dominată de lambriurile alb-aurii, tapetele luminoase de mătase şi mobila luxoasă în stil rococo. Ceasul din faţa oglinzii este prevăzut cu un cadran inversat astfel încât ora exactă poate fi citită şi în oglindă. Portretele în pastel din veacul al XVIII-lea merită atenţia Dumneavoastră pentru că îi reprezintă pe copiii Mariei Tereza şi provin de la artişti faimoşi, printre care şi pictorul genevez Liotard, pe care Maria Tereza îl aprecia în mod deosebit. Tabloul din stânga o reprezintă pe cea mai mică dintre fiicele Mariei Tereza, Maria Antoaneta, în costum de vânătoare. La vârsta de 15 ani ea a fost căsătorită cu viitorul rege francez Ludovic al XVI-lea pentru a aplana rivalităţile tradiţionale dintre Bourboni şi Habsburgi. Ea a fost ghilotinată în 1793, în timpul Revoluţiei franceze. Camera Mariei Antoaneta a fost utilizată drept sală de mese pentru familia imperială. Servitorii urmau ceremonialul strict al Curţii. Masa era întotdeauna decorată festiv, iar în mijloc se afla tacâmul de masă decorat cu flori, fructe şi bomboane. În cazul dineelor oficiale se serveau specialităţi franceze, iar în cadrul meselor familiei, Franz Joseph prefera bucătăria vieneză, şniţelul vienez, gulaşul de viţel sau faimosul “schmarren” imperial. Pentru a servi bucatele întotdeauna proaspete şi calde, acestea erau transportate din bucătăria imperială în recipiente calde până în apartamentele corespunzătoare şi ţinute la cald într-o cameră învecinată, cu ajutorul arzătoarelor cu cărbuni, şi mai apoi cu gaz. Împăratul se afla la mijlocul mesei, iar vis-a-vis era locul împărătesei. Elisabeta postea destul de des pentru a-şi menţine silueta suplă. Din acest motiv, participa destul de rar la masa comună. Servitorii familiei începeau să servească cele 3 până la 6 feluri de mâncare la ora 6 seara. Serviciul de pe această masă decorată original este împrumutat de la Hofburg-ul vienez , respectiv din „Camera de mese şi argintărie“ a palatului. Dealtfel, până în ziua de astăzi, pot fi regăsite acolo o serie de obiecte preţioase din porţelan şi argint aparţinând Curţii imperiale. În afara serviciului personal al împărătesei Elisabeta puteţi vedea şi serviciul de aur aparţinând Mariei Tereza şi multe altele. Camera copiilor este decorată cu portrete ale fiicelor Mariei Tereza. Marea majoritate a acestora au fost căsătorite de la vârste fragede din motive politice. La stânga observaţi portretul Mariei Cristina, cea ma îndrăgită fiică a Mariei Tereza. Ea a fost singura care s-a căsătorit din dragoste cu Albert von Sachsen-Teschen, fondatorul muzeului Albertina. 12

musatinii.net

Odată cu salonul galben încep apartamentele de pe partea grădinii palatului. Remarcabile sunt pastelurile pictorului genevez Liotard care prezintă în mod realist portrete de copii. Acestea contrastează cu portretele de curte tipice ale copiilor Mariei Tereza pe care le puteţi observa în camera alăturată. Tot acolo puteţi vedea şi un portret aparţinând lui Martin van Meytens şi care o reprezintă pe împărăteasa Maria Tereza drept împărăteasă ungară. Camera oglinzilor era folosită de Maria Tereza pentru festivităţile din cadrul familiei, pentru mici concerte. În 1762 a avut loc aici primul concert al copilului de 6 ani W. A. Mozart în faţa împărătesei. După reprezentaţie – scria tatăl compozitorului - „Wolferl a sărit în braţele Maiestăţii Sale, a îmbrăţişat- o şi a sărutat-o“. Camera Rosa a fost denumită astfel după numele lui Joseph Rosa, pictorul tablourilor cu peisaje. Primul, cel din stânga uşii, înfăţişează castelul Habsburg din regiunea elveţiană Aargau – locul de origine al dinastiei Habsburgilor. Portretul Mariei Tereza realizat de Martin van Meytens o prezintă ca fiind o femeie foarte energică reuşind, după moartea tatălui său, să apere moştenirea habsburgică în faţa unei jumătăţi de Europă. Ea a condus regiunile care aparţineau în mod tradiţional Habsburgilor, iar soţul ei, Franz Stephan von Lothringen, conducea destinele Imperiului Romano-German. Franz I. Stephan s-a dedicat propriilor activităţi – ştiinţele naturii şi finanţele – iar activitatea politică a rămas în sarcina soţiei sale. Marea Galerie din centrul palatului a fost utilizată de către familia imperială pentru baluri, recepţii şi dinee oficiale. Marea galerie constituia prin prisma dimensiunilor ei – lungime de 40 de metri şi o lăţime de 10 metri – spaţiul ideal pentru manifestări cu carcater imperial. Stilul rococo este reprezentat în toată plenitutidinea sa de oglinzile de cristal, de decoraţiunile aurite şi de fresecele de pe tavan. Frescele glorifică domnia Mariei Tereza şi au fost executate de pictorul italian Gregorio Guglielmi. În mijlocul ansamblului se află cuplul imperial Franz Stephan şi Maria Tereza, înconjuraţi de alegorii ale popoarelor din Imperiu. Lustrele din lemn încadrate în aur erau decorate cu 70 de lumânări înaintea introducerii electricităţii în palat în 1901. De la dispariţia Monarhiei, Marea Galerie a fost utilizată pentru concerte. În 1961 a vut loc aici legendara întâlnire dintre preşedinţii Kennedy şi Hruşciov. Galeria mică, din imediata apropiere, se află pe aceeaşi parte cu grădina palatului. Ea a fost utilizată pentru petrecerile onomastice sau de naştere ale familiei şi oferă o perspectivă 13

musatinii.net

spectaculoasă asupra parcului palatului şi asupra Gloriettei, care a fost construită încă din vremea Mariei Tereza. La ultima sa restaurare, Galeria Mică şi- a recăpătat strălucirea din veacul al XIX-lea. Cabinetul chinezesc rotund se distinge prin mesele lăcuite şi încrustate cu lambriuri albe de lemn, iar din marginile aurite se desprind mici console pe care este aplicat porţelan albastru-alb. Deosebite sunt şi podelele de parchet, prelucrate artistic. Ambele cabinete au servit drept camere de joc şi de conferinţe. În cabinetul chinezesc rotund aveau loc conferinţele de stat secrete şi convorbirile Mariei Tereza cu cancelarul ei, Prinţul Kaunitz. În cadrul Şcolii de iarnă de echitaţie - astăzi cunoscută sub numele de Şcoala spaniolă de echitaţie – se mai prezintă până şi în zilele noastre faimoşii Lipiţani. Maria Tereza se află călare pe un astfel de cal în mijlocul tabloului. În sala de ceremonii aveau loc în timpul Mariei Tereza festivităţile cu prilejul botezurilor sau ale nunţilor. Seria de tablouri care decorează această cameră prezintă ceremonia de căsătorie a fiului cel mai mare al Mariei Tereza şi moştenitor al tronului, Joseph, cu prinţesa din dinastia Bourbonilor, Isabella de Parma. În acest ciclu de tablouri se află şi portretul împărătesei care se prezintă drept „prima doamnă a Europei“ într-o rochie preţioasă din dantelă de Brabant. Grădina Zoologică Schönbrunn din Viena este cea mai veche grădină zoologică din lume şi în 2010 a fost nominalizată drept cea mai bună grădină zoologică din Europa. Ursuleţii Panda, puii de elefant, dar şi multe alte animale rare sunt puncte de atracţie anual pentru mai mult de două milioane de vizitatori. În vara anului 1752 Împăratul Franz I. Stephan von Lothringen, soţul Mariei Theresia, şi-a condus musafirii prima oară prin menajeria nou amenajată în grădina palatului Schönbrunn. De atunci există la Viena cea mai veche grădină zoologică a lumii. Încă din 1906 a fost consemnat un eveniment senzaţional la Schönbrunn: pentru prima dată în lume s-a născut în captivitate, la Viena, un elefant african. În 2007 a urmat a doua premieră mondială: 14

musatinii.net

pentru prima oară a venit pe lume, într-o grădină zoologică, un pui de Panda prin reproducere naturală; micuţul Panda din Schönbrunn se numeşte Fu Long. În august 2010 s-a născut un al doilea ursuleţ Panda. Grădina Zoologică din Schönbrunn se numără astăzi printre cele mai moderne şi bine amenajate grădini zoologice ale lumii. Habitatele animalelor sunt amenajate deosebit de generos şi foarte apropiat de mediul natural. Aici trăiesc peste 500 de specii de animale - de la tigrul siberian şi hipopotam până la rinocer. Atracţiile principale sunt Pavilionul pădurii tropicale, parcela întinsă dedicată Americii de Sud şi pavilionul denumit ORANG.erie, noul cămin al orangutanilor din Viena. În primăvara anului 2010 a fost inaugurat traseul tematic „Aventuri în natură". Grădina Zoologică se extinde în fiecare an cu clădiri noi spaţioase şi incinte pentru animale. Şarmul istoric al grădinii zoologice este menţinut în continuare. Complexul Schoenbrunn este completat de reședința de facto a Habsurgilor: Hofburg. Practic, familia imperială a locuit neîntrerupt aici vreme de șase secole. Timp de mai bine de 600 de ani, Hofburg a fost resedinta suveranilor austrieci. De-a lungul timpului, a fost dezvoltat ajungand unul dintre cele mai importante centre din istoria europeana. De aici au condus Habsburgii incepand cu secolul al XIII-lea, la inceput ca domnitori ai tinuturilor austriece, din anul 1452 ca imparati ai Sfantului Imperiu Roman, si in final ca imparati ai Austriei din anul 1806 pana la sfarsitul monarhiei in anul 1918. Fortareata din secolul al XIII-lea, Hofburg a fost extinsă de fiecare imparat. Complexul asimetric se intinde pe o suprafata de 240.000 metri patrati si este impartit in 18 aripi, 19 curti interioare si 2.600 de camere in care aproape 5.000 de oameni inca mai lucreaza sau locuiesc. In camerele de la Hofburg, de-a lungul secolelor, Imparatul Iosef al II-lea a pus la punct programul revolutionar al reformei, congresul Vienei s-a intrunit, au fost tinute receptii si baluri impresionante iar Imparatul Franz Iosef a primit in audienta oameni de seama. Palatul Hofburg trebuie vizitat de oricine doreste sa descopere lumea fascinanta a Habsburgilor. Nu mică 15

musatinii.net

ne-a fost mirarea când am observat coloana oficială a președintelui austriac părăsind clădirea. Aveam să aflăm ulterior că liderul politic al Austriei locuiește astăzi în spațiul generos oferit de Hofburg. Luni am avut prilejul de a vizita un centru educațional din Viena intitulat ”Interkulturelles Zentrum”. Ghidul nostru, Alice Scridon, ne-a prezentat resursele educaționale ale centrului, posibilitățile de colaborare internațională între școli din Europa, Asia și Africa. Academia Şcolilor Central-Europene este o iniţiativă a Fundaţiei ERSTE având sprijinul financiar al Băncii cu acelaşi nume. Din anul 2006 s-a iniţiat un dialog intre scoli din ţările central europene. Începând din anul 2008, ACES se afla sub patronajul UNESCO-Paris. ACES şi-a mărit considerabil aria în anul şcolar 2008-2009, astfel că în prezent din acest Program fac parte: Albania, Austria, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Kosovo, Macedonia, Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Colegiul Naţional "Roman-Vodă" a derulat până acum trei proiecte ACES cu şcoli din Ungaria, Macedonia şi Bulgaria. În continuare, pașii noștri s-au îndreptat către unul din cele mai vechi așezăminte monastice din Austria: Abația Melk (în germană Stift Melk). Ordinul călugăresc al benedictinilor a creat aici cu sprijinul potentaților locali un adevărat focar de creștinism. Elementul distinct al acestei abații îl reprezintă continuitatea. Din 1089 până astăzi, mănăstirea aflată în Valea Wachau s-a bucurat de o prezență neîntreruptă a teologilor, artiștilor, dar și a monarhilor vremii. Astăzi abația mai adăpostește și un liceu de prestigiu care are încheiate parteneriate educaționale cu state ale Uniunii Europene, dar și cu Canada, SUA ș.a. Marți ne-am decis să ne întoarcem acasă, nu înainte a face un ”intermezzo” în capitala Ungariei, Budapesta. Catedrala ”Sf. Ștefan” impresionează prin dimensiuni. Înălțimea acesteia este egală cu cea a Parlamentului maghiar. Basilica gazduieste cea mai sacra comoara a Ungariei si anume mana dreapta mumificata a Sfantului Stefan (Szent Jobb – Sfanta 16

musatinii.net

mana dreapta). Din cupola basilicii unde turistii se pot urca, poate fi admirata o priveliste impresionanta asupra intregului oras. Piata Eroilor este unul din cele mai vizitate obiective turistice din Budapesta si se afla in fata Parcului Central la capatul Bulevardului Andrassy, una dintre strazile cele mai importante din Budapesta. Piata Eroilor din Budapesta este parte a Patrimoniului Universal UNESCO. Monumentul a fost construit in 1896 pentru a comemora o mie de ani de la sosirea Maghiarilor in Bazinul Carpatic. Excursia a fost una epuizantă şi, în acelaşi timp, plină de evenimente unice. Daria mărturisește: ”Excursia ne-a coplesit si ne-a impresionat in acelasi timp. Incursiunea prin cele trei capitale europene ne-a oferit peisaje si obiective nemaivazute de noi pana acum si ne-a deschis apetitul catre calatorii. Saptamana petrecuta mi-a lasat o impresie minunata: am legat noi prietenii, cele vechi s-au aprofundat, ne-am apropiat mai mult de profesori, ne-am distrat, dar cel mai important, am putut observa cum traiesc alti oameni, cum percep anumite aspecte ale vietii sau ce traditii detin. Sunt bucuroasa ca am avut ocazia sa vizitez intr-un timp atat de scurt, atat de multe, iar aici amintesc Palatele Schönbrunn si Hofburg , Abatia Melk, Domul Sf. Stefan din Viena, Cetatea Devin, Muzeele de Arme, Orologii si Farmacie din Bratislava si multe altele. Sunt convinsa ca vom repeta experienta si ne vom lasa incantati de urmatoarele obiective.”. Surse: dianora.ro, ro.wikipedia.org, infotour.ro, schoenbrunn.at.

musatinii.net

PICTORIALE

musatinii.net