Curs legislativ financiar bancar infocons by Analisti FinZoom

Marca Încrederii

INSTRUIRE

InfoCons

a c s fi l u n o b

! E N I D U T I T IA A

În contextul problematicii bancare actuale se resimte acut nevoia compactării unor informații necesare și mai ales utile atât consumatorilor, cât și operatorilor economici, instituții financiarbancare. Sprijin și încurajez prezentul demers educațional convins fiind că acesta constituie un pas important spre o educare a consumatorului român de servicii de acest gen. Paul Silviu Anghel Director General Direcția Control Supraveghere Piață și Armonizare Europeană Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

ÎN PROTECŢIA CONSUMATORILOR - EDUCAȚIA FINANCIAR – BANCARĂ -

Cere

InfoCons MANUALUL PARTICIPANTULUI

InfoCons

www.plateste-cu-cardul.ro

! a t e h MANUALUL PARTICIPANTULUI c i t e e t CiteșEDUCAȚIA FINANCIAR – BANCARĂ l!

PROGRAMUL NAŢIONAL DE

Fii in

MANUALUL PARTICIPANTULUI - EDUCAȚIA FINANCIAR – BANCARĂ -

www.infocons.ro Cu sprijinul:

021 - 9551* Număr de telefon cu tarif normal în Telekom apelabil din toate reţelele.

București, România © 15 Martie 2016

MANUALUL PARTICIPANTULUI - EDUCAȚIA FINANCIAR – BANCARĂ -

București, România © 15 Martie 2016

Paul Silviu Anghel Director General Direcția Control Supraveghere Piață și Armonizare Europeană Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

Educația, accesul la informare sunt principalele deziderate care ne formează pe fiecare în calitatea noastră de consumatori dar mai ales în calitatea noastră de consumatori europeni cu o9atitudine!

Sorin Mierlea Președinte Asociația InfoCons

Importanţa educaţiei financiare nu poate fi subestimată în ziua de astăzi – trăim într-o lume mult mai complexă și dinamică decât cea a generației anterioare. Consumatorii de astăzi trebuie să fie informați și să cunoască produse și servicii de o varietate tot mai mare, pentru a-și putea administra cu succes și cu încredere finanțele personale, într-un mod cât mai eficient și mai sigur. MasterCard susține pe deplin toate eforturile și inițiativele dedicate creșterii gradului de informare și educație, pentru a avea consumatori cât mai responsabili, capabili şi încrezători să ia deciziile financiare corecte și cele mai potrivite pentru viitorul lor.

Cosmin Vladimirescu General Manager MasterCard, RomâniaTotodata

O inițiativă în sprijinul unei necesități Am subliniat în nenumărate rânduri necesitatea asigurării unei educații financiar-bancare a populației, a diferitelor categorii sociale, inclusiv a parlamentarilor și a mass-mediei, ce devine utilă socialmente în contextul realităților actuale. Din constatările modului de abordare a problemelor financiar-bancare pe diverse planuri se poate ajunge la concluzia că tocmai lipsa unei educații în materie face ca atât afirmații, cât și modalități de reacții ale societății să nu concorde cu un mod de înțelegere adecvat și, mai ales, profesionist, al problematicii pe un palier social-economic cu pronunțate consecințe la nivel macro, cât și microeconomic. De aceea, am apreciat întotdeauna că este necesară o preocupare susținută în vederea educării pe plan financiar-bancar a elevilor pentru înțelegerea fenomenelor specifice, astfel încât aceștia să fie capabili să-și formeze opinii adecvate care să le fie utile, atât la nivel individual, cât și la nivel general. Asociația Europeană pentru Drept Bancar și Financiar - România, în cei 7 ani de existență, s-a preocupat continuu, atât de pregătirea profesională a membrilor săi, dar și pentru informarea și pregătirea largă a celor interesați în cadrul colocviilor, conferințelor și simpozioanelor pe care le-a organizat, prilej cu care specialiști în domeniu au tratat subiecte de interes general în materie și, de multe ori, au oferit răspunsuri la întrebările care interesau auditoriul. Asociația a organizat până în prezent și 11 conferințe internaționale cu participarea specialiștilor din instituții financiare internaționale, bănci centrale de pe 5 continente și bănci comerciale, ocazie cu care s-au întâlnit opiniile specialiștilor români cu cele ale oaspeților străini. Experiența ne-a demonstrat că astfel de dezbateri sunt folositoare pentru cunoașterea și înțelegerea corespunzătoare a multiplelor aspecte bancare cu care se confruntă lumea contemporană. Nevoia unei cât mai profesioniste abordări a problemelor financiar-bancare se vădește continuu pentru formarea unei concepții juridice cât mai adecvate unor viitori cetățeni responsabili ai țării. Faptul că Info-Cons Asociația Națională pentru Protecția Consumatorilor și Promovarea Programelor și Strategiilor în România inițiază un asemenea Curs în domeniul financiar-bancar pentru cadrele didactice nu poate fi decât benefic pentru întreaga societate. De aceea, salutăm cu toată convingerea această acțiune și ne propunem să sprijinim cât mai susținut activitatea de educare în domeniu a tinerelor vlăstare, ce poate fi de un real folos pentru aceștia ca și pentru întreaga societate. Cu acest prilej, felicitând Info-Cons pentru materializarea concretă a unei asemenea initiațive, avem încredere că efectele utilității sale vor deveni evidente în raport de nevoile societății. Să urăm, deci, acestui Curs în domeniul financiar-bancar pentru cadrele didactice să-și atingă scopurile urmărite de inițiator și să răspundă nevoilor sociale cât mai diverse.

Ianfred Silberstein Președinte Asociația Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar-Bancar

CUPRINS pag. 13

Ce este o instituție de credit?

Cum să-mi gestionez bugetul

Accesarea unui credit - Solicitarea și contractarea unei facilități de creditare

Riscul unui credit. Derularea unui credit și riscurile

Restructurarea unui credit

Economisirea

Economisire-creditare

Mic dicționar de plăți

Plata prin internet și mobile banking

Utilizarea cardurilor

Cum previi frauda?

Soluționarea alternativă a litigiilor

Drepturile consumatorilor conform legislației în vigoare (selecție)

Obligațiile consumatorilor conform legislației în vigoare (selecție)

Dicționar de termeni

Legislație financiar bancară

249

Test de educație financiar-bancară

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Ce este o instituţie de credit? Definiţia inlusă în Ordonanţa de urgenţă nr. 99 /2006 prevede că: 

Instituţia de credit este o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu;



O entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică, denumită în continuare instituţie emitentă de monedă electronică;

Activitatea bancară constă în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu. Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 99 /2006, instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona cu respectarea dispoziţiilor generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor specifice prevăzute în una din următoarele categorii: a) bănci; b) organizaţii cooperatiste de credit; c) bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ; d) bănci de credit ipotecar; e) instituţii emitente de monedă electronică. Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit. Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit dintr‐un alt stat membru, care desfăşoară activitate în România, în special printr‐o sucursală, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care instituţia de credit desfăşoară activitate.

Cum să‐mi gestionez bugetul? Educația financiară este o necesitate, chiar dacă alegi să utilizezi sau nu produse și servicii bancare. Dacă cheltuiești tot ce câștigi, un buget personal te va ajuta să observi cum ai putea să reduci din cheltuieli sau chiar să economisești. Trece pe o hârtie într‐o parte veniturile și în cealaltă parte toate cheltuielile efectuate în ultima lună sau în ultimele două luni. Acest pas te va ajuta să înțelegi pe ce se duc banii și să stabilești cum să‐ți gestionezi cheltuielile. Împarte cheltuielile tale în trei categorii: 

cheltuieli fixe care trebuie plătite pentru a evita penalizările și aici incluzi întreținerea, lumina, rata la credit, telefonul, cablul, etc



cheltuieli flexibile și aici intră bugetul pentru mâncare, mesele cu prietenii, hainele, produsele pentru uzul personal, vacanțele, etc



cheltuielile cu impozitul la casă, cu asigurările la casă și mașină. Acestea trebuie plătite de regulă anual sau trimestrial, dar trebuie incluse în buget.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Accesarea unui credit

Ce te sfătuim? 

Ca să economisești bani pentru plata anticipată a creditului sau pentru o mașină nouă, rezistă tentației de a cumpăra lucruri care nu‐ți folosesc!



Dacă primești bonusuri pune din bani deoparte.

Solicitarea și contractarea unei facilități de creditare



Verifică câți bani mai ai disponibili în numerar sau soldul contului tău prin ATM sau internet banking.



Mai bine depune banii într‐un depozit! Reziști tentației de a cheltui și îi protejezi și de evenimente neplăcute. Depozitele și certificatele de depozit sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar până la 100.000 de euro, echivalent în lei, pentru fiecare deponent garantat per bancă.



Înainte să decizi plata în avans a creditului solicită băncii un calcul al sumei totale de plată, inclusiv a costurilor aferente acestei operațiuni.



Dacă vrei un împrumut, analizează‐ți situația financiară să vezi dacă îți poți permite un credit și până la ce valoare.



Citește cu atenție în contractul de credit termenii și condițiile de acordare a împrumutului. Este obligația ta să citești contractul înainte să‐l semnezi. În momentul în care l‐ai semnat ești responsabil de obligațiile din contract!



Poți avea acces la un credit, dar trebuie să ai în vedere riscurile! Dacă creditul este cu dobândă variabilă există riscul de dobândă, iar dacă este în euro, dolari sau franci elvețieni și tu ești plătit în lei atunci există și riscul valutar. Când faci bugetul ia în calcul că rata ta poate să crească.



Dacă ai luat credit când indicii Euribor sau Robor din contractul tău cu dobândă variabilă erau la minim istoric, atunci așteaptă‐te ca rata să‐ți crească dacă aceștia evoluează în creștere.



Dacă ai o indisponibilitate financiară, adresează‐te imediat băncii pentru a căuta soluții.



Renunță într‐o măsură cât mai mare la plățile în numerar și utilizează mijloacele moderne de plată (plata cu cardul, plata online, etc.) www.plateste‐cu‐cardul.ro

Bine ai venit pe pagina dedicată solicitării și contractării unei facilități de creditare! Îți mulțumim pentru timpul acordat și interesul manifestat și dorim ca, în cele ce urmează, să îți furnizăm cât mai multe informații utile privind produsele de credit oferite de instituțiile de credit din România, modul în care acestea sunt acordate și categoriile de costuri atașate lor, precum și alte informații necesare în acest proces. Vom parcurge împreuna pașii pentru identificarea tipului de credit potrivit, solicitarea și contractarea unui credit, inclusiv unele sugestii pentru un demers cât mai simplu, corect și fără griji. Pasul 0. Este acest credit necesar? Înainte de a solicita orice fel de facilitate de creditare (fie că vorbim de un credit ipotecar, de consum, card de credit etc.), primul pas recomandat este o analiză serioasă a nevoii de a contracta acel produs. Provocarile economice din anii trecuți au constituit pentru multi dintre noi o încercare din punct de vedere financiar și ne‐au adus tuturor în atenție importanța unei decizii bine chibzuite. De aceea, înainte de a solicita sau utiliza o facilitate de creditare, răspunde‐ți la următoarea întrebare: Este această achiziție (casă, mașină, articol vestimentar etc.) absolut necesară acum? Foarte important: analizează cu sinceritate certitudinea veniturilor actuale. Cât de sigure sunt acestea în anul urmator? Sau peste 3 ani? Sau 10 ani? Pasul 1. Ce produs de finanțare mi se potrivește? Vom clasifica creditele în funcție de destinația acestora, întrucât la acest moment deja știi pentru ce îți dorești să soliciți facilitatea de creditare: 1. Credite pentru achiziția/ construirea unei locuințe



Plătește cu cardul la comercianți, este în avantajul bugetului tău.



Dacă ai nevoie să retragi bani, din punct de vedere al costurilor cel mai indicat este să utilizezi ATM‐urile băncii care a emis cardul.



destinate achiziției/ construirii primei locuințe (plus alte situații, conform legislației de la data solicitării creditului)



Află avantajele și evită toate riscurile documentându‐te!



se acordă pe maximum 30 ani



avansul minim este de 5%



garanția Statului Român pentru 50% din valoarea creditului



dobânda maximă garantată prin legislație: ROBOR 3M+2%



comision de garantare, datorat FNGCIMM, prevăzut de legislație

credite Prima Casă ‐ conform reglementărilor existente

credite Ipotecare ‐ conform reglementarilor în vigoare



destinate achiziției/construirii unei locuințe (pentru cei ce nu îndeplinesc condițiile Programului Prima Casă sau nu doresc achiziționarea/ construirea unei locuințe prin intermediul Programului)



se acordă pe maximum 35 ani

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară



avans minim de 15% pentru credite în RON și 25% pentru credite în EUR (sau în alt procent în funcție de situațiile prevăzute în legislație)



util pentru cheltuieli mai consistente ce se pot rambursa pe o perioadă de timp mai îndelungată (până la 5 ani)



imobilul achiziționat/ construit garantează creditul contractat



se achită în rate lunare



dobânda este, în general, mai avantajoasă decât în cazul unui card de credit sau în cazul unui descoperit de cont.

credite Imobiliare 

similar creditului ipotecar, însă nu este necesar ca imobilul achiziționat prin intermediul creditului să garanteze creditul, sunt utilizate alte ipoteci imobiliare, care nu fac obiectul finanțării.

credite pentru nevoi personale cu ipotecă 

util în cazul în care vrei să împrumuți o sumă mai mare, pe care să o rambursezi pe o perioadă de timp mai îndelungată (până la 5 ani)

2. Credite de consum



se achită în rate lunare

2a. facilități de creditare pentru nevoi personale ne‐nominalizate: nu necesită justificarea destinației față de finanțator.



se garantează și cu ipoteca constituită în favoarea Băncii asupra unuia sau mai multor imobile aflate în proprietatea ta sau a unor terți.

descoperit de cont



dobânda este, în general, mai avantajoasă decât în cazul unui credit pentru nevoi personale fără ipotecă.



util pentru achitarea cheltuielilor neprevăzute sau în lunile în care cheltuielile depășesc veniturile la dispoziție



anexat contului de încasare a salariului/ pensiei



dobânda se aplică doar sumelor utilizate din descoperit, pentru perioada în care sunt utilizate

card de credit

2b. credite pentru nevoi personale specifice/nominalizate: credite acordate pentru scopuri specifice, a căror utilizare se face pe baza documentelor justificative (facturi etc.), de obicei prin plata direct către furnizor. În unele cazuri, necesită ipotecarea bunurilor mobile achiziționate (exemplu: creditele pentru achiziție autoturisme).



util pentru cheltuieli frecvente de valoare mică, plătite cu cardul la comerciant (retragerile de numerar sunt comisionate și nu se acordă perioadă de grație de la perceperea de dobanda)



mod de funcționare: ciclu de tranzacționare (aproximativ 30 de zile în care efectuezi cumpărăturile), urmate de o perioadă de grație (până la aproximativ 30 de zile, în care să rambursezi suma cheltuită sau suma minimă de rambursat)



eficient în cazul rambursării integrale a sumei împrumutate în cursul fiecărui ciclu de finanțare până la scadența lunară (dobândă 0%);



credite pentru studii;



credite pentru scopuri medicale;



credite pentru achiziție autoturisme;



credite pentru achiziționare sisteme de încălzire;



creditele garantate pe întreaga perioadă de derulare, cu garanție de tip depozit colateral; creditele care se rambursează din subvenții.



etc.



chiar și în cazul nerambursării integrale, necesită rambursarea lunară a unui procent a sumei împrumutate (în general, cel puțin 2,5% din suma împrumutată);

O altă categorie de credite sunt creditele acordate pentru refinanțarea unor facilități contractate anterior, pe care le vom discuta într‐un material dedicat.



atenție! în cazul nerambursării integrale până la scadență, dobânda este mai mare decât cea în cazul unui credit de nevoi personale (află de la început DAE aplicabil, cât și celelalte taxe și comisioane aplicabile);

Pasul 2. Ce sumă aș putea împrumuta?



în cele mai multe cazuri, prezintă beneficii suplimentare (asigurări de călătorie, reduceri la diferiți comercianți, programe de recompense);



unii finanțatori oferă opțiunea mai multor rate fixe fără dobândă.

credite pentru nevoi personale fără ipotecă

Chiar independent de decizia de a solicita un credit, e important ca fiecare dintre noi să autoevaluăm periodic cu sinceritate nivelul veniturilor și cheltuielilor, pentru a identifica posibilitatea reducerii cheltuielilor și de a economisi din timp pentru evenimente neprevăzute sau pentru etapa pensionării. Cu atât mai mult, înainte de a solicita un credit, îți recomandăm să determini realist posibilitatea de a achita lunar obligația de plată suplimentară. Desigur, la momentul prezentării la Bancă, suma maximă pe care o poți achita lunar va fi determinată de reprezentantul bancar, pe baza informațiilor și documentelor pe care le furnizezi și a normelor de creditare proprii, cu respectarea legislației în vigoare. Pasul 3. Cum decid care produs din piață este cel mai avantajos pentru mine?

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Precum în cazul oricărei achiziții, este foarte important să fii bine informat(ă). Consultă cu atenție ofertele cât mai multor finanțatori, pentru a o identifica pe cea mai potrivită pentru tine. Când compari costurile, e indicat să ai în vedere compararea DAE (Dobânzii Anuale Efective). DAE reprezintă costul total al creditului calculat sub forma unui procent anual în care sunt incluse atât dobânda, cât și comisioanele aferente acestuia (respectiv, comisionul de analiză și comisionul de administrare credit). Pentru a corela corect DAE în compararea creditelor, este foarte important ca acest indicator să fie calculat pentru aceeași sumă împrumutată și același termen de rambursare și aceeași modalitate de rambursare la nivelul tuturor ofertelor comparate. Pentru a fi sigur(ă) că obții o comparație relevantă, utilizează un calculator DAE pus la dispoziție de pagini de internet independente de comparație sau chiar pe paginile de internet ale băncilor, în care introduci pentru fiecare produs toate costurile identificate și determini valoarea DAE aferentă sumei și perioadei de finanțare dorite. Pentru un credit de 150.000 lei pe o perioada de 30 de ani, o diferență de DAE de doar 0,1 puncte procentuale (de la 4% la 4,1%) poate crește suma pe care trebuie să o rambursezi pe toată perioada de creditare cu peste 3.000 lei. Tipurile de costuri incluse în DAE pe care un finanțator le poate percepe, în conformitate cu prevederile OUG 50/2010: 

dobânda;



comision de analiză dosar;



comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent.

Pe baza informațiilor primite la pasul anterior, poți să identifici unul sau mai mulți finanțatori cu care dorești să continui procesul de creditare, cărora să te adresezi cu o documentație completă, în vederea primirii unei oferte ferme. In general, documentația solicitată de Bănci cuprinde, dar fără a se limita la acestea: 

actul de identitate în original, o copie a acestuia fiind depusă la Bancă;



un document (factura de utilități sau un alt document) din care să rezulte domiciliul înscris în actul tău de identitate sau reședința;



adeverința de salariu tip furnizată de Bancă, emisă și completată corect de Angajatorul tău (și al celorlalți codebitori, daca este cazul), nu mai veche de 30 de zile (în funcție de creditul solicitat și de politica fiecărui finanțator, se pot solicita și copii ale contractelor individuale de muncă înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă, document justificativ al veniturilor încasate în anul anterior sau alte documente care certifică nivelul veniturilor tale și consecvența în timp a acestora, în special dacă venitul tău înregistrează fluctuații).

Adițional, în cazul creditelor cu garanții imobiliare: 

acte de proprietate asupra bunurilor aduse în garanție și extrasul din Cartea Funciară în termen de valabilitate aferente bunului adus în garanție.

Pe lângă aceste documente, vei completa și semna: 

cererea de credit;

În situația în care banca nu cunoaște anumite costuri care sunt percepute de către terți, acestea nu intră în calculul DAE, însă și acestea trebuie avute în vedere (costurile legate de asigurări sau garanții):



acordul de consultare la Centrala Riscului de Credit și de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor de risc la Biroul de Credit.



costuri pentru evaluarea/verificarea rapoartelor de evaluare a bunurilor imobile/mobile admise în garanție;



primele de asigurare aferente polițelor de asigurare;

În funcție de reglementările interne ale fiecărui finanțator și de tipul creditului solicitat, pot fi solicitate și alte documente sau unele dintre cele de mai sus pot să nu fie solicitate. De aceea, îți recomandăm o discuție cu un reprezentant al Băncii pentru lista completă a documentației.



costurile notariale etc

De asemenea, în cazul în care decizi să rambursezi anticipat un credit cu dobândă fixă, Banca poate solicita plata unui comision de rambursare anticipată. Banca poate percepe și un comision unic pentru servicii prestate la cererea ta în legatură cu derularea creditului (acesta nu este inclus în DAE, întrucât se percepe numai daca soliciți anumite servicii în mod expres pe parcursul derulării creditului). Ia în considerare și ceilalți factori (termenul de acordare, garanțiile solicitate, perioada de grație, veniturile acceptate etc.). Consultă informațiile disponibile pe paginile de internet ale băncilor și solicită informațiile necesare prin Call Center‐ul fiecărei instituții sau printr‐o vizită la sediile acestora. Pe baza informațiilor furnizate de tine, Banca poate efectua o pre‐analiză și poți afla cu titlu orientativ valoarea creditului pe care îl poți accesa, perioada de finanțare și nivelul ratei lunare. Ca element suplimentar, din ce în ce mai multe bănci oferă costuri mai avantajoase clienților care încasează venituri în conturi deschise la respectiva instituție de credit, deci și acesta este un factor pe care îl poți lua în considerare. Pasul 4. Ce documente trebuie să prezint Băncii?

Pasul 5. Când primesc un răspuns și care sunt pașii următori? Pe baza documentelor solicitate și depuse, Banca determină, în cel mult 30 de zile, eligibilitatea ta pentru un credit și îți poate furniza o ofertă de credit. Vei primi din partea Băncii formularul Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori. Acest formular conține toate informațiile necesare pentru o decizie bine informată și este foarte important să îl parcurgi cu atenție. In cazul în care ai neclarități, solicită informații suplimentare. Odată ce ai decis să accepți oferta unei Bănci, aceasta va fi formalizată printr‐un contract de credit, alături de contracte accesorii pentru ipoteci (dacă este cazul). Contractul de credit va guverna relația contractuală până la rambursarea integrală a creditului, deci parcurge‐l cu atenție și semnează‐l doar odata ce ai certitudinea că ai înteles clauzele incluse în acesta, în special cele care vizează costurile și obligațiile. Vei primi și graficul de rambursare al creditului (în cazul creditelor cu rambursare în rate). Pastrează‐l și asigură‐te că plătești la termen fiecare rată. In cazul creditelor cu dobândă variabilă, valoarea dobânzii poate varia în funcție de indicele de referință în maniera precizată în contractul de credit, așa încât urmărește evoluția acestuia astfel încât să știi în orice moment valoarea actualizată a ratei lunare în funcție de valoarea acestui indice, conform contractului semnat. Oricum, banca te va informa la momentul în care dobânda se va modifica.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Riscul unui credit Derularea unui credit si riscurile

fluctuații inainte de a decide să soliciți un credit de valoare mare, a cărui rată lunară constituie o parte semnificativă a veniturilor lunare.

Vom detalia în cele ce urmează principalele riscuri pe care este bine să le cunoști și să le anticipezi pe durata unui credit:

Ce se întamplă după contractarea unui credit?

Riscul de curs de schimb

Odată semnată documentația contractuală și prezentate documentele justificative (dacă este cazul), poți utiliza finanțarea obținută în vederea realizării proiectelor personale. În cazul în care nu utilizezi imediat creditul, verifică să nu depășești data maximă de utilizare/tragere a acestuia.

Cursul de schimb reprezintă prețul la care o monedă se schimbă cu alta. Referindu‐ne la Romania, cursul de schimb al leului reprezintă prețul leului în raport cu alte monede. Ca orice alt preț, cursul de schimb este determinat de raportul cerere‐oferta, fiind publicat zilnic de către Banca Națională a României. Pentru consultarea cursului de schimb, se poate accesa pagina de Internet a Băncii Naționale a României, www.bnro.ro.

Important! Contractul de credit și cel de asigurare sunt documente foarte importante. Este esențial să le păstrezi cu grijă, să le pui într‐un loc știut și să îți faci copii după ele. Totodată, acum începe și perioada de rambursare. 

În cazul descoperitului de cont, el se acoperă automat prin încasarea drepturilor salariale/ de pensii în contul de salariu. În cazul în care ai împrumutat peste nivelul salariului tău, încearcă să identifici modalități de a reduce cheltuielile lunare, pentru a diminua treptat nivelul descoperitului de cont.



În cazul cardurilor de credit, este recomandat să plătești lunar suma consumată în ciclul de tranzacționare precedent, pentru a nu plăti dobânda. Chiar dacă nu achiți integral, urmărește să rambursezi cel puțin suma minimă de plată, pentru a nu ți se aplica penalități.



În cazul creditelor cu rate, urmărește pe graficul de rambursare rata lunară de plată și asigură‐te că depui la timp suma necesară pentru acoperirea ratei de plată. În cazul în care ai accesat un credit cu dobândă variabilă în funcție de un indice de referință publică (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) care se modifică la fiecare 3/6 luni, noua rată lunară de plată o poți afla oricând de la reprezentanții Băncii (inclusiv prin Call Center sau Internet Banking, în cazul unor finanțatori).



În cazul în care înregistrezi restanțe la creditul contractat, Banca te va notifica cu cel puțin 15 zile înainte de transmiterea informațiilor privind restanța înregistrată la Biroul de Credit. Atenție! Odată ce vei fi înregistrat(ă) la Biroul de Credit cu informații negative, majoritatea finanțatorilor vor lua în considerare acest factor la analiza unor viitoare solicitări de credit, reducându‐ți șansele de a obține o nouă facilitate. Mai mult, vei plăti penalizari și poți ajunge chiar în situația executării silite a bunurilor mobile și imobile. Este important să achiți la timp obligațiile lunare de plată. Pentru a primi notificarile transmise de Bancă pe parcursul duratei de finanțare, asigură‐te că declari adresa corectă și completă și numarul de telefon la Bancă, de fiecare dată când intervin modificări.

Care sunt riscurile ce se pot materializa în decursul perioadei de finanțare? Un credit poate fi acordat pe o durată de până la 35 de ani, o perioadă în care mulți dintre factorii luați în considerare la momentul inițial pot suferi modificări, cu impact în creșterea obligației lunare de plată, uneori chiar peste posibilitatea de rambursare. De aceea, este important să iei în calcul aceste posibile

În situația în care creditul este contractat în altă monedă decât cea în care se realizează veniturile, apare riscul valutar. Concretizarea acestui risc va genera o creștere a valorii ratei lunare și implicit a costului total al creditului, expunându‐te astfel la dificultăți în rambursarea ratelor lunare. Din acest motiv, este recomandată contractarea creditelor în moneda în care realizezi veniturile. Un element de asemenea important în decizia privind asumarea sau nu a riscului valutar este reprezentat de durata pe care este acordat creditul. Evenimentele care pot interveni asupra cursului de schimb valutar în cazul unui credit contractat pe o durată de creditare mare (20 sau 30 de ani) sunt foarte diferite, fiind imposibil de anticipat. Astfel, se poate aprecia că riscul valutar este proporțional cu durata de creditare. Cu cât durata creditului este mai mare, cu atât necunoscutele ce pot influența cursul de schimb cresc. Riscul ratei de dobandă Similar, în cazul creditelor cu dobândă variabilă, creșterea indicelui de dobândă poate duce la creșterea ratei de plată. Să luăm exemplul indicelui ROBOR: acesta reprezintă rata medie a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piață interbancară și este publicat de Banca Națională a României. Indicii cei mai utilizați de bănci pentru stabilirea nivelului dobânzilor variabile sunt ROBOR 3M și ROBOR 6M, cu actualizare trimestrială/semestrială. În funcție de diverși factori macroeconomici, aceștia pot varia considerabil. Cu unele excepții, aceștia au înregistrat scăderi consecvente și consistente în ultimii ani, însă, în mod similar, pe o durată de creditare mare (20 sau 30 de ani) acești indici pot relua tendința de creștere, cu implicații directe în creșterea ratei creditului. Riscul diminuării sau pierderii veniturilor În special în cazul creditelor pe o durata mai mare, probabilitatea ca veniturile și cheltuielile de la momentul solicitării creditului să rămână constante pe toată durata creditului este redusă. Există posibilitatea ca, în timp, prin deprinderea de noi cunoștințe și abilități, venitul tău să crescă, concomitent cu o mai bună gestiune a cheltuielilor. Dar există și posibilitatea unor evenimente macroeconomice sau individuale ce iți pot afecta temporar sau permanent veniturile. Sau poți fi confruntat cu noi cheltuieli (de ex., un nou membru al familiei). Este important, pe cât posibil, să prevezi astfel de evenimente și să discuți din timp cu finanțatorul pentru a găsi soluția cea mai bună pentru situația ta specifică. Este, de asemenea, indicat să asiguri împotriva unor posibile evenimente neprevăzute atât propria persoană (accident/deces/șomaj), cât și bunurile achiziționate prin credit sau aduse în garanție, astfel încat tu și cei dragi să nu fiți impactați suplimentar în cazul unui eveniment nedorit. Ce opțiuni am odată cu materializarea riscurilor?

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

În primul rând, adresează‐te Băncii. Foarte probabil, nu ești primul(ă) și nici singurul(ă) în această situație. Vei descoperi uneori că Banca deja a pregătit o soluție pentru tine. În unele cazuri, analizând evoluția intrărilor și iesirilor de numerar in conturile tale, Banca poate identifica inaintea ta unele semnale de alarma si te poate contacta din timp pentru a identifica o soluție de diminuare a riscurilor. În aceste cazuri, fii sincer și colaborează cu finanțatorul pentru a agrea împreună cea mai bună soluție. Printre posibilele soluții la care poți apela în aceste cazuri sunt: 

perioada de grație la plata dobânzilor și/sau a capitalului, până când veniturile tale revin la nivelul anterior;



prelungirea duratei creditului, cu reducerea obligației de plată ca urmare a distribuirii ei pe o durată mai mare etc.



Interesează‐te posibilitatea de a beneficia de asigurările atașate creditelor și de riscurile acoperite. Exemplu: dacă, printr‐o întamplare nedorită, te afli în șomaj, verifică în contractul de credit dacă beneficiezi deja de o asigurare de șomaj, caz în care asiguratorul poate plăti pentru o perioadă de timp rata lunară de plată, conform clauzelor contractuale.



De asemenea, chiar până să ajungi la o situație de neplată, în cazul în care ai mai multe credite, poți analiza posibilitatea consolidării acestora, prin intermediul unui credit de refinanțare. În acest fel, nu vei mai avea grija mai multor rate scadente și date de maturitate. Un credit de refinanțare se justifică, însă, doar dacă obligația lunară de plată și suma totală de rambursat sunt inferioare valorii cumulate a ratelor curente, respectiv sumelor totale de rambursat pentru creditele deja accesate.



întalnire la sediul unității bancare



semnalarea problemelor cu care se confruntă clientul



completarea documentației aferente

Daca documentația este completă vor urma pașii de analiză și decizie din partea reprezentanților băncii. Prin operațiunile de restructurare banca urmărește obținerea de soluții de rambursare avantajoase care să susțină clienții în perioadele cu probleme și în același timp, să mențină la un nivel acceptabil soldul creditului și a riscurilor de credit și de nerambursare. Pentru oricare din variantele de restructurare menționate nu se aplică condițiile de eligibilitate de la acordarea creditului. Banca dorește să vină în întâmpinarea clienților aflați în situații de dificultate temporară de plată a ratelor. În oricare din situațiile de mai sus, clienții ar trebui să contacteze instituția de credit cât mai repede și să depună o cerere de restructurare. La prima discuție cu banca clienții sunt informați asupra posibilităților de restructurare, precum și a calculelor, prin simularea unui nou plan de rambursare ce va include una din variantele posibile de restructurare. În această etapă calculele au titlu informativ, fiind efectuate pe baza declarațiilor clienților. Operațiunile de restructurare a creditelor pot include următoarele opțiuni: 

Grație parțială (pentru una sau mai multe componente ale creditului: principal, comision, dobânda, variante combinate ale acestora); în anumite cazuri aceasta perioadă poate fi de până la 12 luni



Grație totală (toate componentele creditului) de până la 6 luni

Restructurarea unui credit



Capitalizarea restanțelor înregistrate



Capitalizarea restanțelor înregistrate și perioada de grație (parțiala sau totală)

Operațiunile de restructurare a creditelor sunt operațiuni bancare care au scopul de a susține clienții în depășirea unor situații de dificultate financiară temporară apărute pe perioada de derulare a contractelor cum ar fi:



Prelungirea scadenței finale cu scopul diminuării efortului lunar de plată



Transformarea unei facilități de credit de tip revolving (credit care se reîntregește după fiecare utilizare ca de exemplu card de credit sau overdraft) în credit cu rate lunare



diminuarea venitului persoanei împrumutate



Consolidarea creditului nerambursat și a restantelor într‐un produs de credit nou ‐ refinanțare



diminuarea veniturilor familiei



Conversia valutară prin modificarea valutei creditului



probleme medicale și de invaliditate ale persoanelor împrumutate



Reducerea nivelului dobânzii sau alte forme de discount



întreruperea activității în muncă



Variante combinate ale metodelor de restructurare de mai sus



schimbarea angajatorului



alte probleme care pot afecta rambursarea lunară a creditului (cursul de schimb, gradul de îndatorare majorat etc)

În situația în care clienții băncii se confruntă cu una din situațiile menționate, recomandarea este de a contacta banca cât mai devreme. Cazurile care se pot soluționa cel mai ușor sunt cele în care clientul anticipează că poate urma un eveniment ce‐i va afecta situația veniturilor. De asemenea, în oricare din situațiile de mai sus, este nevoie de o renegociere a contractelor. Atentie! Se poate solicita consigliere din partea unei asociații de consumatori. Pașii de urmat pentru negociere:

Pentru a oferi clienților variante optime, analiza va include accesul la toate informațiile legate de nivelul veniturilor la acordarea creditelor, evoluția acestora și nivelul actual, precum și evoluția pieței imobiliare pentru imobilele aflate în garanția creditelor. Clienții care solicită restructurarea creditelor vor colabora cu banca oferind toate detaliile legate de situația financiară, medicală sau de altă natură, care au condus la apariția problemei de rambursare cu dificultate și despre evoluția acestor probleme, precum și planurile și așteptările viitoare legate de venituri. În urma analizei băncii asupra informațiilor și documentelor furnizate se va emite o decizie de restructurare. Ulterior, clienții vor formaliza aplicațiile prin depunerea unui set de documente:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară



cerere de restructurare



documente care să ateste situația apărută (de ex. decizia de încetare a contractului de muncă sau de diminuare a venitului, documente medicale etc)



documente de identitate, acorduri de consultare în bazele de date



documente legate de garanțiile creditelor (rapoarte de evaluare, dacă este cazul).

rata dobânzii se menţine la un nivel scăzut, vei obţine o sumă mai mare decât cea pe care o deţineai inițial. Atenție! Pentru o evaluare independent poți accesa secțiunea de Teste Comparative din cadrul site‐ului www.InfoCons.ro Ce trebuie să ştii când alegi banca potrivită:

În cadrul analizei de restructurare se urmărește identificarea de soluții de rambursare personalizate, adaptate problemelor clienților, soluții care să conducă la rambursarea creditului și la redresarea acestuia. Din aceste considerente, în cadrul analizei, clienții sunt informați despre riscurile de majorare a soldului creditului prin capitalizarea sumelor restante sau a dobânzii neplătite în perioada de grație, dar aceste situații ar trebui evitate pe cât posibil pentru a nu majora efortul de rambursare ulterior unei perioade de grație. Decizia de restructurare se va implementa prin semnarea unui Act adițional la contractul de credit și dacă e cazul, la contractul de ipotecă. Rolul băncii pentru astfel de situații este de a sprijini clienții în perioadele dificile, dar și de consiliere a acestora în legatură cu rambursarea creditelor ‐ se urmărește identificarea unor variante optime de continuare a relațiilor contractuale și de a se evita recuperarea accelerată prin măsuri judiciare. În ceea ce privește numărul operațiunilor de restructurare, acestea se analizează individual, de la caz la caz, pe parcursul derulării contractelor putând apărea mai multe planuri de restructurare.



Cu care bancă îți dorești un parteneriat pe termen lung?



Ce oferă banca pe care o alegi: care este programul de lucru cu clienții, la ce nivel se află calitatea serviciilor, care sunt clauzele contractuale?



Cât de ușor poți să retragi banii?



Care sunt ratele de dobândă oferite?



Ce costuri implică deschiderea, utilizarea sau chiar închiderea unui cont?



Care este nivelul comisioanelor utilizate pentru operațiuni prin conturi, sau pentru operațiuni cu numerar?



Care sunt pachetele de produse care însoțesc impozitele?

Daca documentația este completă vor urma pașii de analiză și decizie din partea reprezentanților băncii.

Economisirea Motivele pentru care economisim, sunt multiple: 

vrem să avem rezerve pentru situaţii de urgenţă



ne dorim lucruri sau vacanţe pe care nu le putem achiziţiona din veniturile lunare obişnuite



avem contractate credite, pe care vrem sa le acoperim anticipat



ne dorim ca în viitor să putem completa pensia pe care o oferă statul

Indiferent de motive, fie că sunt ţinte concrete, sau doar dorinţă de acumulare, ne preocupă în egală măsură și siguranţa economiilor noastre. Îţi doreşti siguranţă? Am putea fi tentaţi să credem că cea mai bună metodă de a‐ţi proteja economiile este binecunoscuta păstrare “la saltea”. Oricât ar părea de controlabilă, de fapt volatilitatea banilor creşte în acest fel – îi ai mai aproape, eşti mai tentat să “intri în ei”….şi nu puţine au fost cazurile în care s‐a aruncat salteaua cu totul, sau alte cazuri, în care o vizită clandestină a spulberat orice urmă de vise, siguranţă şi economie. Dincolo de umor şi de obiceiurile perpetuate în timp, o bancă rămâne, în continuare, un loc mult mai sigur în care să îți păstrezi banii. În plus, ai ocazia să câștigi ceva de pe urma lor, iar în timp, chiar dacă

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Ce îţi oferă sistemul bancar?

Eşti scutit de declaraţii de venit suplimentare

Depozitele reprezintă cele mai avantajoase şi sigure modalităţi de economisire. Băncile oferă depozite bancare pentru tine, ca persoană fizică, sau pentru persoana juridică pe care o reprezinţi.

În România, orice venit este considerat impozabil. Prin urmare, veniturile din dobânzi nu sunt nici ele scutite de taxare. În cazul depozitelor bancare, însă, legea prevede reţinerea impozitului la sursă. Aşadar, nu vei fi nevoit să completezi declaraţii sau să depui impozitul la administrația financiară la finalul anului. Băncile reţin automat şi virează impozitul la stat în numele tău. Suma reţinută este cea prevăzută de lege – în prezent, 16% din suma bonificată.

Băncile concurează cu o multitudine de produse cu denumiri comerciale atractive, dar în final, toate se înscriu în câteva tipologii generale: 

Depozite la termen – aşa‐zisele depozite clasice, sau standard – pot fi constituite pe termene fixe, cu scadenţă lunară, sau pentru un multiplu de luni întregi. Dobânda este acordată la scadenţă şi este fixă pe perioada de viaţă a depozitului. Pot fi prelungite automat şi poţi opta pentru capitalizarea dobânzii (respectiv dobânda să fie adaugată la suma din depozit, urmând ca pentru perioada următoare să primeşti dobandă pentru suma cumulată astfel). O variaţie a acestor produse o reprezintă depozitele cu dobânda platită în avans, denumite depozite revolving.

Statul îți protejează economiile! Sumele pe care le încredinţezi unei bănci, se înscriu într‐un mecanism de protecţie garantat de stat, prin instituirea Fondului de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar. În aceste condiții, vei recupera banii în siguranţă, în limita plafonului de 100.000 euro, în echivalent lei.

Economii la vedere – de obicei sunt mai flexibile decât cele la termen – poţi accesa fondurile fără a fi nevoit să aştepţi pâna la scadenţă şi fără a pierde dobânda acumulată. De obicei, rata dobânzii este variabilă şi se actualizează în fiecare lună, la aniversarea depozitului.

Economisire‐creditare



Depozite dedicate copiilor – în general răspund la nevoia de economisire pe termen lung, în numele copiilor, pentru viitor



Depozite în valută – se înscriu în categoriile de mai sus. Este necesar să luaţi în calcul tendinţa din evoluţia monedelor respective şi valoarea cursului valutar la momentul constituirii depozitului.

Produsul de economisire‐creditare este destinat finanțării proiectelor de îmbunătățire a condițiilor de locuit ale românilor, bazându‐se pe asocierea unei etape de economisire cu una de creditare. Produsul de economisire‐creditare este foarte simplu: clienții, care semnează un contract de economisire‐ creditare cu o bancă pentru locuințe, economisesc o perioadă de timp, în medie 4‐ 5 ani sau mai mult, iar, ulterior, au posibilitatea accesării unui credit în lei cu dobândă fixă, avantajoasă.



Cum alegi depozitul potrivit pentru tine?

Fiecare bancă îţi pune la dispoziţie personal calificat, care te poate ajuta să îţi defineşti cât mai clar nevoile şi te consiliază pentru alegerea celui mai potrivit produs de economisire pentru tine. În plus, îţi oferim mai jos o colecţie de întrebări care te pot ghida în alegerea pe care o vei face:

Avantajele economisirii‐creditării



Care sunt ratele de dobândă oferite?



Există comisioane la deschiderea sau la închiderea contului?

 

Produsele de economisire‐creditare sunt produse financiare pe termen mediu și lung și au următoarele 3 avantaje majore: 

Eficiența financiară: randament bun în faza de economisire (prima de stat plus dobânda băncii) ce s‐a situat peste media pieței bancare; costuri scăzute în faza de creditare

Există comisioane sau penalități la desființarea depozitului?



Siguranța: produs în lei, fără risc valutar, cu rate fixe de dobândă

Există alte consturi care pot să afecteze returnarea fondurilor din depozit ‐ de exemplu, un comision de retragere de numerar?



Simplitate: rata lunară la credit egală cu suma economisită lunar în prima fază a produsului



Care este cea mai ieftină dar și cea mai accesibilă metodă de retragere, sau de completare a fondurilor din depozit?



Există posibilitatea efectuării de operațiuni din și înspre contul de depozit pe perioada de viață a acestuia?



Care va fi valoarea dobânzii la scadență?

Pentru economiile tale vei beneficia din partea Statului de prima de stat, în valoare de 25% din depunerile tale anuale, dar fără a depăși echivalentul în lei a 250 de euro/an/client. Primele de stat se solicită de la autoritatea de implementare (ministerul de resort – în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) după încheierea anului calendaristic în care s‐a realizat economisirea. Băncile pentru locuințe solicită necesarul de primă de stat pentru depunerile efectuate de fiecare client în cursul anului anterior, iar ministerul de resort are obligația de a deconta, din fonduri de la bugetul de stat, necesarul de primă solicitat de bănci în numele clienților acestora.



Extrasul de cont poate fi vizualizat online?

Pentru ce poți utiliza produsele de economisire‐creditare

Dacă documentația este completă vor urma pașii de analiză și decizie din partea reprezentanților băncii.

Produsele de economisire‐creditare te pot ajuta să finanțezi îmbunătățirea condițiilor de locuit cu cele mai mici costuri. Aceste produse sunt potrivite pentru cei care se decid din timp ce vor să schimbe în casa și economisesc pe termen mediu sau lung, cinci ani sau chiar mai mult.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Mic dicționar de plăți

Finanțările acordate de băncile pentru locuințe se acordă în lei și pot fi utilizate numai pentru activități în domeniul locativ, de exemplu:



construcție locuință;



modernizare, reabilitare locuință;

Plata



cumpărare teren intravilan pentru construcție locuință;



lucrări de viabilizare teren intravilan;



refinanțare integrală / parțială a unui credit ipotecar/imobiliar;

Plata poate fi definită ca un transfer de fonduri prin care se stinge o obligaţie din partea plătitorului către beneficiar. Plătitorul este acea parte într‐o tranzacţie de plată care transferă fondurile, iar beneficiarul este destinatarul final al fondurilor.



plata avansului pentru un credit ipotecar/imobiliar.

Care sunt pașii pentru a beneficia de avantajele acestui sistem? Este foarte simplu: 

Pasul 1. Semnează un contract de economisire‐creditare cu o bancă pentru locuințe



Pasul 2. Economisește pe o perioadă de aproximativ 4‐5 ani sau chiar mai mult, iar pentru economiile tale primești o dobândă fixă.



Pasul 3. În plus, statul acordă o primă care în prezent este de 25% din economiile tale anuale, primă ce nu poate depăși echivalentul în lei a 250 euro anual.



Pasul 4. La finalul perioadei de economisire, poți lua un credit în lei cu o dobândă mică și fixă pe toată perioada contractului. Creditul se acordă numai pentru activități în domeniul locativ, de exemplu: construirea unei case, renovarea sau cumpararea unei locuințe etc. Creditul este în lei, dobânda este fixă pe toata perioada contractului, având astfel, rate lunare de creditare fixe și egale.

Familia ta poate economisi mai mult? Atunci poți încheia contracte de economisire‐creditare pentru fiecare membru al familiei și fiecare contract beneficiază de prima de stat pentru depunerile anuale. Contractele de economisire‐creditare pot fi încheiate chiar și pentru copii, care pot primi la rândul lor prime de stat pentru economiile depuse de părinți în contul lor de economisire‐creditare. Cel mai eficient mod de a face rost de banii pentru locuință De exemplu, dacă vrei să‐ți modernizezi apartamentul și ai nevoie de aprox. 50.000 lei, pașii sunt urmatorii: 

După ce semnezi un contract de economisire‐creditare, economisești lunar aprox 350 lei și după aprox. 5 ani vei avea în cont peste 26.500 lei (economiile tale, prima de la stat și dobânda băncii).



Primești restul banilor de aprox. 23.500 lei printr‐un credit în lei cu dobândă fixă, avantajoasă; rata lunară a creditului este tot 350 lei pe lună, timp de aproape 7 ani. Calculele sunt aproximative și efectuate la valoarea actuală a primei de stat.

Instrument de plată Un instrument de plată este un dispozitiv și/sau un set de proceduri convenite între un utilizator de servicii de plată și un furnizor de servicii de plată, care permit transferul fondurilor de la plătitor la beneficiar. Există diferite tipuri de instrumente de plată, fiecare cu propriile caracteristici, în funcţie de mijloacele prin care se realizează plata, suportul fizic al tranzacţiei, de tipurile de relaţii şi de tranzacţii efectuate între plătitor şi beneficiar. Numerarul constituie mijlocul de plată cel mai utilizat pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii. Numerarul se compune din bancnote, monede şi din mijloace similare, folosite ca mijloc direct de plată şi acceptate pe scară largă în tranzacţii. Mijloace de plată similare cu numerarul pot fi considerate ordinele de plată condiţionate, dividendele, obligaţiunile la purtător, ordinele poştale, cecurile de călătorie, şi altele. Transferul fondurilor deţinute în conturi deschise la instituţii de credit, în baza primirii unei instrucţiuni de plată se realizeaza prin intermediul mijloacelor de plată fără numerar, respectiv urmatoarele instrumentele de plată: transfer credit, debitare directă, card de plată, cec, cambie şi bilet la ordin. Instrumente de plată fără numerar Un instrument de plată fără numerar este mijlocul prin care un plătitor dă băncii sale autorizaţie să transfere fonduri pentru efectuarea unei plăţi sau prin care un beneficiar dă instrucţiuni băncii sale să colecteze fondurile de la un plătitor. Conturile celor două părţi pot fi deschise la o singură bancă sau la bănci diferite. Instrumentele de plată fără numerar pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai important fiind cel al obligaţiilor create şi al părţii care transmite instrumentul de plată pentru procesare. In funcţie de acest criteriu, principalele tipuri de instrumente de plată fără numerar sunt: 

Instrumente de plată de credit, în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de plătitor băncii sale pentru a fi procesată,



Instrumente de plată de debit, în cazul cărora instrucţiunea de plată este transmisă de beneficiar băncii sale pentru a fi procesată.

Din punct de vedere al suportului fizic al plăţii, instrumentele de plată fără numerar pot fi împărţite în:



Instrumente de plată pe suport hârtie,



Instrumente electronice de plată.

Din punct de vedere al canalului de transmitere, instrumentele de plată pot fi transmise letric / manual sau automatizat prin mijloace de telecomunicaţii.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Cele mai utilizate instrumente de plată fără numerar sunt:

Cardul este un instrument de plată care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacţii, spre deosebire de instrumentele de plată pe suport hârtie (o singură tranzacţie), iar transmiterea informaţiilor financiare se realizează electronic.



Transferul credit (ordinul de plata)



Debitarea directa



Cardul



Cecul

Cardurile pot fi clasificate după mai multe criterii, precum tipul suportului fizic de informaţii, tipul contului de card, funcţiile realizate, tipul instituţiei care emite cardul, aria geografică de utilizare şi altele.



Cambia si biletul la ordin

Operaţiuni care pot fi efectuate prin intermediul cardului: 

retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar sau ATM (Automated Teller Machine), de la ghişeele emitentului/instituţiei acceptante sau de la sediul unei instituţii;



plata bunurilor achiziţionate şi a serviciilor prestate de comercianţii acceptanţi şi/sau emitenţi (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi internet sau de către alţi furnizori de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către administraţiile publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul terminalelor POS (Point‐of‐Sale), ATM sau prin alte medii electronice;

Transferul credit este o operaţiune de plată iniţiată de către plătitor, prin care o instrucţiune de plată este transmisă băncii plătitorului (băncii iniţiatoare), iar aceasta transferă fondurile către banca beneficiarului (banca destinatară), eventual prin mai mulţi intermediari.



eliberare de numerar la comerciant (cash back) ‐ operaţiune de retragere de numerar, limitată ca valoare şi număr de tranzacţii de către emitentul cardului, efectuată întotdeauna împreună cu o tranzacţie de plată la dispozitivele POS ale comercianţilor,

Transferul credit este compus dintr‐o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către plătitor a unui ordin de plată dat unei instituţii de credit de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani şi care se finalizează prin acceptarea respectivului ordin de plată de către instituţia destinatară.



transferurile de fonduri.

Un instrument de plată fără numerar este mijlocul prin care un plătitor dă băncii sale autorizaţie să transfere fonduri pentru efectuarea unei plăţi sau prin care un beneficiar dă instrucţiuni băncii sale să colecteze fondurile de la un plătitor. Conturile celor două părţi pot fi deschise la o singură bancă sau la bănci diferite. Instrumentele de plată fără numerar pot fi clasificate după mai multe criterii, cel mai important fiind cel al obligaţiilor create şi al părţii care transmite instrumentul de plată pentru procesare. Transferul credit (ordinul de plată)

Ordinul de plată reprezintă modalitatea cea mai simplă de efectuare a unei plăţi, respectiv încasări, constând din transmiterea unei sume de la persoana/entitatea care efectuează plata către cea care primeşte suma respectivă. Transferul credit poate fi iniţiat pe hârtie sau în format electronic, dar de regulă procesarea lui se realizează electronic. Debitarea directă Debitarea directă este un transfer iniţiat de beneficiar (banca destinatară) prin intermediul băncii sale, după încheierea unui acord în acest sens între beneficiar şi plătitor (banca iniţiatoare). Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate frecvent în cazul plăţilor periodice, cum ar fi facturile de utilităţi publice, în condiţiile unui acord prealabil cu plătitorul. Operaţiunile de debitare directă sunt utilizate şi în cazul plăţilor ocazionale, când plătitorul autorizează o plată individuală. Cardul Cardul emis de o instituţie de credit este un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să folosească disponibilităţile băneşti proprii dintr‐un cont deschis pe numele său la emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării uneia sau mai multor operaţiuni.

Cecul Cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Instrumentul este creat de către trăgător care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care joacă rolul de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată beneficiarului, care poate fi trăgătorul sau o altă persoană. Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiunile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte. Fiind un instrument pe suport hârtie, cecul este instrumentul de plată fără numerar cel mai costisitor de procesat şi decontat, de aceea furnizorii de servicii de plăţi caută soluţii pentru reducerea costurilor prin dematerializarea procesului de compensare şi decontare – prin trunchierea cecurilor, în care este procesată doar imaginea electronică a cecului – sau prin promovarea utilizării altor instrumente, precum plăţile prin carduri. Cambia şi biletul la ordin Cambia şi biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile şi instrumente de plată care constată obligaţia asumată de către debitor de a plăti la vedere sau cu o scadenţă fixată, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani determinată. Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului sau numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale două persoane: subscriitorul sau emitentul şi beneficiarul. Titlul este creat de subscriitor sau emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor.

Pentru a vă conecta la serviciul de internet banking aveți de parcurs, în general, doar doi pași: 1. Accesarea adresei web a serviciului. De cele mai multe ori, acest lucru este realizat, inițial, în mod indirect, prin accesarea site‐ului web al băncii care oferă serviciul de internet banking ales. O mare atenție trebuie acordată pentru evitarea accesării așa numitelor site‐uri “clonă”, asemănătoare site‐ului original al băncii și care urmăresc captarea datelor de conectare sau a altor informații importante. In acest sens, este recomandat să vă asigurați că adresa web tastată este cea corectă și că accesul se realizează în mod securizat (fiecare dintre instituțiile bancare oferă mai multe detalii despre modalitățile de verificare a securității pe paginile de conectare).

Plata prin internet și mobile banking Sfaturi utile privind utilizarea și efectuarea de plăți prin internet banking și mobile banking

2. Introducerea numelui de utilizator și a parolei.

Devenit nelipsit din oferta băncilor, serviciul de internet banking oferă posibilitatea efectuării unei game largi de operațiuni prin simpla accesare a unui website securizat pus la dispoziție de către instituția financiar bancară aleasă. Pe scurt, serviciul de internet banking permite vizualizarea soldurilor conturilor și accesarea lor oriunde, oricând, de pe calculator, laptop, tabletă sau smart phone. Printre denumirile alternative des utilizate se află și “online banking” sau “e‐banking”.

Introduceți numele de utilizator comunicat de către banca dumneavoastră, urmând instrucțiunile de conectare specifice, oferite odată cu abonarea la serviciu. Pentru introducerea parolei este necesară, de obicei, utilizarea dispozitivului de acces. Acesta generează un cod unic, valabil doar pentru o perioadă limitată de timp și care, odată introdus, permite accesul la serviciul specific pus la dispoziție de bancă.

Conceput inițial pentru a facilita acțiuni ca verificarea soldului, generarea de extrase bancare sau efectuarea de plăți online, acest serviciu se adresează astăzi și celor care plănuiesc să economisească prin constituirea de depozite și conturi de economii online, dar și celor interesați de efectuarea de schimburi valutare sau deschideri de conturi suplimentare rapid și fără drumuri la bancă. În prezent, cele mai frecvente operațiuni sunt reprezentate de efectuarea de plăți.

După conectare, veți avea acces la meniul platformei de internet banking și veți putea descoperi toate opțiunile disponibile în ceea ce privește tipurile de operațiuni.

Cum pot fi accesate serviciile de internet banking sau mobile banking? În România, majoritatea instituțiilor financiar bancare pun la dispoziție serviciul de internet banking în completarea ofertei curente, ca extensie a serviciilor lor în mediul virtual. Accesul poate fi solicitat chiar din prima zi de relație cu banca, dar și ulterior, în cazul în care doriți acest lucru. El este oferit în urma abonării la serviciu prin completarea unui act adițional, iar apoi, în funcție de caz, plata unei taxe lunare pentru accesul la platforma online, primirea unui dispozitiv de acces și unui set de instrucțiuni conținând datele necesare pentru conectarea la serviciu. Dispozitivul de acces poate lua, după caz, forma unui token sau a unei aplicații pentru telefonul mobil și are ca rol principal generarea unor parole unice prin care clientul (utilizatorul) să poată aproba/autoriza procesarea anumitor operațiuni în condiții de securitate ridicată. Alte modalități de conectare includ și posibilitatea utilizării unei parole statice (parolă valabilă pentru o perioadă de timp relativ mai lungă și care poate fi aleasă și modificată direct de către utilizator).

Dezvoltarea dispozitivelor mobile și numărul crescut de utilizatori ai acestora a determinat o reorientare a băncilor spre oferirea de servicii bancare prin intermediul acestora. Scopul este de a permite maximum de mobilitate și flexibilitate utilizatorului în realizarea de operațiuni. Astfel, a fost creată o variantă simplificată a platformei de internet banking care să includă functionalitățile de bază într‐o singură aplicație pentru telefonul mobil sau tabletă, serviciul purtând numele de “mobile banking”. La fel de ușor de accesat ca și platforma de internet banking, utilizarea mobile banking‐ului presupune un singur pas suplimentar și anume instalarea aplicației dedicate. Cu toate acestea, procesul este simplificat, menținându‐se simplu și rapid. Costurile pentru plățile efectuate prin internet banking sau mobile banking sunt mai scăzute decât în cazul realizării acestora la ghiseu. De asemenea, în cazul depozitelor sau al altor produse de economisire, clienții pot beneficia de dobânzi speciale în cazul constituirii lor utilizând aceste platforme online. Mai mult, unele dintre aceste produse, prezentând printre cele mai avantajoase condiții de pe piața, pot fi accesate exclusiv online. In prezent, băncile din România oferă servicii de internet banking adaptate nevoilor specifice ale clienților, persoane fizice sau juridice, adăugând funcționalități dedicate pentru plăți salarii sau plata datoriilor către bugetul de stat. Ce tipuri de plăți pot fi efectuate prin internet banking sau mobile banking? Serviciul internet banking oferă o gamă largă de tipuri de plăți ce pot fi efectuate la distanță. Printre acestea, se află următoarele: 1. Transferuri între conturile proprii, deschise la aceeași bancă; 2. Plăți în lei sau valută către conturi deschise la o bancă din România; 3. Plăți in lei sau valuta către un cont deschis la o bancă din străinatate;



Plăți facturi;



Direct debit;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

4. Plăți polițe asigurări;



timpul necesar procesării acestuia atât de către banca plătitorului cât și de către cea a beneficiarului;



termenul limită la care acesta poate fi transmis de către banca plătitorului pentru procesare interbancara prin Transfond;



corectitudinea informațiilor completate de către plătitor (codul IBAN, numele complet al beneficiarului, etc.);



valoarea sumei completate de către plătitor să nu fie mai mare decât suma pe care acesta o are disponibilă pe contul propriu, ales pentru realizarea transferului.

5. Virarea salariilor; 6. Plăți taxe și impozite; 1. Transferuri între conturile proprii, deschise la aceeași bancă Care sunt avantajele: Prin internet banking, plațile efectuate între conturile proprii, deschise la aceeași instituție bancară, sunt procesate aproape instant, banii ajungând în câteva secunde sau minute dintr‐un cont în altul și fiind disponibili pentru utilizare. Pentru efectuarea acestui tip de plăți, de cele mai multe ori, serviciul de internet banking pune la dispoziție o facilitate de precompletare a câmpurilor privind informațiile uzuale necesare cum ar fi IBAN‐ul, numele beneficiarului și data la care doriți ca operațiunea să aibă loc. Astfel, singurele informații rămase de completat sunt suma și detaliile privind transferul. Mai mult, aprobarea/autorizarea transferului (după completarea datelor) este de obicei facilitată prin confirmare printr‐un singur click. Care sunt măsurile de securitate: Pentru efectuarea plăților intrabancare prin internet banking sau mobile banking, este necesară conectarea cu ajutorul numelui de utilizator și a parolei unice (sau statice, în funcție de alegerea utilizatorului și de tehnologia pusă la dispoziție de către banca aleasă), prin intermediul unei sesiuni securizate. Astfel, există două măsuri ce sporesc siguranța efectuării tranzacțiilor: utilizarea unei parole unice și protejarea datelor de conectare prin intermediul sesiunii securizate.

Cu toate acestea, internet banking se menține pe o poziție competitivă în raport cu alternativă efectuării plăților interbancare la ghișeu, prin eliminarea unor factori precum: timpul necesar deplasării în cea mai apropiată sucursală, programul de lucru al sucursalei, timpul petrecut în așteptare până a fi preluat de către un consultant, timpul petrecut la ghișeu pentru realizarea operațiunii și timpul scurs de la plasarea cererii până la preluarea pentru procesare a operațiunii de către banca plătitorului. In plus, comisioanele practicate pentru plățile intra‐ și interbancare, în lei sau valută, prin internet sau mobile banking, sunt mai mici decât cele practicate la ghișeu. Care sunt măsurile de securitate:

In această categorie putem include atât plățile intrabancare (între conturi deschise la aceeași instituție financiară, fără a avea, însă, neaparat același titular), cât și plățile interbancare (între conturi deschise la instituții financiare diferite) efectuate între conturi deschise la băncile din România.

Pentru efectuarea acestui tip de plăți, în cele mai multe cazuri, este necesară nu numai conectarea cu ajutorul numelui de utilizator și a parolei unice generate de către dispozitivul de acces, în mod securizat, ci și autorizarea operațiunilor cu ajutorul aceluiași dispozitiv (token sau aplicație mobilă). Astfel, plățile nu sunt procesate decât în momentul autorizării/semnării acestora prin introducerea unui cod unic generat care este valid. Codul este valabil o perioadă limitată de timp (maxim 1‐2 minute). Măsuri suplimentare de siguranță includ și limitarea sumelor ce pot fi tranzacționate prin internet banking sau mobile banking.

Pentru efectuarea ambelor tipuri de plăți, în lei sau valută, sunt necesare următoarele informații:

Soluții pentru plățile uzuale:

2. Plăți în lei sau valută către conturi deschise la o bancă din România



Numele și IBAN‐ul beneficiarului, iar în cazul persoanelor juridice și CUI‐ul acestuia;



Valoarea sumei de bani pe care doriți să o transferați;



Detaliile plății ‐ pot cuprinde o descriere a ceea ce suma de bani transmisă reprezintă, de exemplu: “chirie luna ianuarie”, “cadou Crăciun”, etc. Data la care doriți ca plata să fie procesată (banii să fie retrași din contul propriu și transferați către contul beneficiarului).

1. Plata facturilor: Cu ajutorul unei facilități dedicate plăților recurente către furnizorii de utilități, plata facturilor poate fi realizată mai ușor, lună de lună, prin opțiunilor integrate în serviciul de internet banking oferit de bancă. Aceste facilități pun la dispoziția utilizatorului de internet banking sau mobile banking o listă cu furnizorii agreați. Pentru plata facturii, utilizatorul nu trebuie decât să selecteze furnizorul dorit, să completeze datele de identificare folosite în relația cu acesta (cod client, număr factură, etc.) și suma de achitat. Pentru acest tip de plăți, comisioanele practicate sunt zero.

Care sunt avantajele: Similar transferurilor între conturile proprii, plățile intrabancare realizate online prezintă avantajul unei procesări rapide, banii ajungând în contul destinatarului în doar câteva minute. Astfel, în acest caz, data poate fi aceeași cu data la care beneficiarul va primi/încasa în cont suma transmisă, în funcție de ora la care cererea este transmisă și de programul băncii de procesare al operațiunilor online. Spre deosebire de transferurile între conturi deschise în cadrul aceleași bănci, în cazul plăților interbancare, intervalul de timp necesar pentru ca banii transmisi să intre în contul beneficiarului poate fi și de o zi, în funcție de următorii factori: 

intervalul orar în care ordinul de plată a fost procesat;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

2. Direct debit În plus față de facilitățile de plată a facturilor, opțiunea de direct debit este potrivită celor care doresc să scape de grija plăților recurente. Spre exemplu, pentru plata serviciilor de telefonie mobilă, puteți folosi opțiunea de direct debit disponibilă în cadrul platformei de internet banking și autoriza furnizorul dumneavoastră de telefonie mobilă să încaseze banii direct din contul selectat de dumneavoastră, la scadența facturii. Nu vă îngrijorați însă asupra controlului pe care îl aveți asupra plăților efectuate cu ajutorul acestei facilitate. De cele mai multe ori, aveți la dispoziție posibilitatea de a alege perioada de timp pentru care doriți ca facturile să fie încasate automat de către furnizor, cât și pe cea de a alege suma maximă de bani pentru care vă exprimați acordul privind efectuarea transferului automat. Și în acest caz, prin internet banking beneficiați de comisioane zero. 3. Plăți în lei sau valută către un cont deschis la o bancă din strainatate Plățile în lei către un cont deschis la o bancă din străinătate sunt procesate în mod similar celor în lei, pe teritoriul României.



Evitați accesarea serviciului de internet banking prin conectarea la rețele (de regulă wi‐fi) nesecurizate. Datele dumneavoastră de logare pot fi puse în pericol.



În alegerea unei parole statice, evitați utilizarea unor cuvinte frecvent utilizate sau a unor expresii ușor de determinat de către alte persoane străine. De asemenea, nu comunicați nimănui parola dumneavoastră sau numele de utilizator și nu înstrăinați dispozitivul de acces.



Inainte de efectuarea unei plăți interbancare în regim de urgență, cu scopul încasării banilor de către beneficiar în aceiași zi, este recomandată o marjă de cel puțin 2 ore fața de încheierea ultimei sesiuni Transfond (la ora 16:00).

Utilizarea cardurilor

Care sunt avantajele: Plățile efectuate prin internet banking au avantajul verificării imediate și corectării informației introduse eronat prin posibilitatea introducerii de validări în toate câmpurile care se pretează la astfel de validări. De asemenea, valuta în care se fac plățile poate fi aleasă în așa fel încât plățile să fie executate în acea valută în care se încasează de regulă. Astfel, se evită eventualele pierderi la schimbul valutar. Care sunt măsurile de securitate:

Ce este un card și ce tipuri de carduri există? Cardul este un instrument modern de plată, materializat în principal sub forma unui «dreptunghi de plastic » dar care a început să fie produs și sub forme din ce în ce mai avangardiste: ceas, breloc, SIM pentru telefon, etc. Din punct de vedere al fondurilor utilizate, cardurile se împart în trei categorii:

La nivel de securitate, serviciile de internet banking/mobile banking pot fi extrem de ușor adaptate pentru a emite alerte în funcție de preferințele clientului (de exemplu, încasări, plăți, modificare solduri, tranzacții card etc). 4. Plăți asigurări In parteneriat cu firmele de asigurări, o parte dintre instituțiile financiar bancare oferă posibilitatea încheierii unor polițe de asigurare online, prin intermediul internet banking‐ului.



carduri de debit, unde fondurile sunt ale posesorului acestuia



carduri de debit cu overdraft (sau descoperit de cont), unde fondurile sunt ale posesorului dar există și o limită de creditare pusă la dispoziție de bancă



carduri de credit, unde fondurile sunt puse la dispoziție de către bancă

Care sunt elementele importante ale unui card?

5. Virarea/Plata salariilor



numărul cardului (evidențiat pe fața cardului);

Soluție dezvoltată pentru companii în vederea eficientizării procesului de virare a salariilor, opțiunea de virare a salariilor permite utilizatorilor efectuarea unor plăți multiple, în mod rapid.



data de expirare (evidențiată pe fața cardului)



PIN‐ul (cod secret, comunicat de bancă, necesar în validarea operațiunilor care necesită o astfel de validare);

Opțiunea de plată prin internet banking a taxelor și impozitelor este menită să faciliteze achitarea datoriilor către bugetul de stat, dar și eliminarea cozilor de la ghișeele băncilor.



codul de securitate (trei cifre evidențiate pe verso card, utilizat în efectuarea anumitor operațiuni fără prezența cardului, cum ar fi rezervările la hotel, etc);

Plata taxelor și a impozitelor prin internet banking este mod simplu și facil de executare a plăților la buget, astfel încât pot fi făcute verificări rapide în ceea ce privește statusul unei plăți. Și în cazul acestor tipuri de plăți, elementele constitutive ale plății pot fi validate încă de la introducere, eliminând posibilitatea de eroare.



parola 3D Secure (parola cunoscută numai de către posesor pentru efectuarea operațiunilor pe internet în maximă siguranță)

6. Plăți taxe și impozite

Recomandări privind utilizarea serviciului internet banking: 

Pentru alegerea serviciului de internet banking care vi se potrivește cel mai bine, vizitați site‐urile mai multor instituții bancare și informați‐vă asupra ofertelor lor. Unele banci pun la dispoziție vizitatorilor filmulețe introductive sau variante demo ale serviciului de internet banking pentru familiarizarea clienților potențiali, dar și existenți cu funcționalitățile oferite.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Cum putem achiziționa un card? Cardurile pot fi solicitate la unitățile bancare care emit aceste instrumente de plată sau în unele cazuri on‐line pe site‐urile băncilor Ce putem face cu un card?

în cazul în care posesorul cardului se află în strainătate și cardul i‐a fost furat sau l‐a pierdut, poate apela la serviciile de urgență oferite de către organizațiile de carduri și anume: eliberare card în regim de urgență sau eliberare numerar în regim de urgență ‐ în anumite condiții



băncile dispun de un Call Center cu program 24/24 care poate fi apelat în cazul în care sunt întâmpinate probleme la utilizarea cardurilor



banca setează limite de utilizare a cardurilor pe care clienții trebuie să le cunoască la achiziția unui card



pentru unele tranzacții nu este nevoie de validare cu cod PIN (anumite tipuri de tranzacții contactless).



retrageri numerar (de la ATM‐uri sau de la ghișeele băncilor);



plăți la comercianți, inclusiv la cei on‐line;



plăți facturi pentru orice fel de utilități;



interogare sold;



schimbare cod PIN;



miniextras cont;

Atenție la modalitățile de fraudă!



plata rate credit;



alimentare cu numerar a contului;



transferuri între conturi.

Avantajele utilizării unui card acces 24/24 la disponibilități



siguranța în utilizare



costuri reduse pentru plăți la comercianți



posibilitatea utilizării atât în țara cât și în străinătate



evidența facilă a operațiunilor effectuate



istoricul plăților pentru o reclamație eficientă



siguranța că produsul/serviciu achiziționat este dintr‐un lanț de trasabilitate autorizat

Îţi recomandăm să fii vigilent la modalitățile de fraudă care pot afecta posesorii de carduri și să urmezi sfaturile noastre pentru a preveni situațiile neplăcute.



În unele situații, clienți ai băncilor posesori de carduri sunt sunați de către persoane care pretind a fi de la diverse instituții (Brigada Antifraudă, ANAF, DIICOT, DNA). Clienților le sunt solicitate informații despre carduri: numărul de card, data expirării, codul de securitate, etc. Ulterior sunt efectuate tranzacții pe Internet, utilizând informațiile obținute prin telefon.

Câteva sfaturi adresate posesorilor de carduri:



datele confidențiale (PIN, parola 3D, etc) nu trebuie comunicate nimănui;



extrasul de cont trebuie verificat periodic, iar dacă sunt identificate operațiuni nerecunoscute, trebuie anunțată de urgență banca în vederea blocării cardului și efectuării unor demersuri specifice;



1. Să nu ofere informații despre carduri, precum numărul cardului, data expirării, codul din 3 cifre de securitate aflat pe spatele cardului ‐ CVV2/CVC2 prin intermediul telefonului – Banca / Poliția / Procuratura nu cer niciodată astfel de informații prin telefon; 2. Să ia toate măsurile necesare şi suficiente pentru a menţine confidentialitatea PIN‐ului, codului CVV2/CVC2 şi a parolei 3D‐Secure şi să protejeze integritatea acestora prin:

Ce trebuie să știm despre siguranța cardului?

cardul nu trebuie instrăinat nimănui, nici chiar membrilor familiei. În cazul în care posesorul cardului dorește să acorde acces la cont unui alte persoane poate solicita emiterea unui card de utilizator autorizat (card suplimentar);

Ce informații importante ar trebui cunoscute? 

plătește cu cardul la comercianți pentru eficiența costurilor



dacă ai nevoie să retragi bani, din punct de vedere al costurilor cel mai indicat este să utilizezi ATM‐urile băncii care a emis cardul



să nu dezvăluie, direct sau indirect, PIN‐ul, codul CVV2/CVC2 şi parola 3D‐Secure altor persoane;

să nu împrumute cardul altor persoane;

să se asigure că în timpul tranzacţiilor bancare cardul rămâne sub atenta sa supraveghere;

să distrugă plicul cu codul PIN primit de la banca emitentă a cardului, după ce a memorat PIN‐ul;

să nu înscrie niciodată PIN‐ul pe card;

să nu dezvăluie niciodată PIN‐ul altor persoane, chiar dacă acestea sunt sau se prezintă drept angajaţi ai băncii;

să nu tasteze PIN‐ul pe site‐uri de Internet;

să se asigure că în timpul tranzacţiilor bancare efectuate cu folosirea PIN‐ului, acesta nu este dezvăluit (voluntar sau involuntar) altor persoane.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

3. Pentru asigurarea securităţii tranzacţiilor efecuate prin Internet, sfătuim clientii a înrola cardul în serviciul 3D Secure. Înrolarea în acest serviciu oferă o siguranţă sporită în efectuarea tranzacţiilor prin Internet.

Cum să previi un caz de skimming? 

Tastatura sau partea ATM‐ului ce conține fanta de introducere a cardului sunt detașabile. Poți încerca să le miști în plan vertical sau orizontal.



Atenție! Pentru mai multe informații puteți accesa și site‐ul www.plateste‐cu‐cardul.ro si site‐ul www.finformation.ro.

ATM‐ul are urme de vandalism, adeziv, dispozitive conectate sau cutii/stative de fluturași de marketingÎn cazul tentativelor de fraudă la comercianți, aceștia vor încerca să manipuleze cardul în afara razei tale vizuale



Nu îți nota PIN‐ul pe card, în agenda telefonului sau pe o hârtie în proximitatea cardului.



Nu lăsa comerciantul să plece cu cardul tău. Comercianții trebuie să amplaseze POS‐urile la vedere. Cardul trebuie să fie tot timpul în raza ta vizuală.



Solicită de la comerciant chitanțele pentru tranzacțiile efectuate, chiar dacă nu au fost aprobate.



Nu accepta ajutorul persoanelor care oferă “suport” la retragerea de numerar de la ATM sau la aparente “erori” ale bancomatului.



De fiecare dată când introduci PIN‐ul acoperă cu cealalta mână tastatura.



Verifică lunar extrasul de cont, astfel încât dacă apar tranzacții suspecte, adresează‐te băncii cât mai repede.

Daca există clienți care au fost victime ale unui astfel de fraude, aceștia trebuie să raporteze evenimentul imediat la 112, precum și la banca emitentă a cardului.

Cum previi frauda? Dacă ai ajuns pe această pagină, înseamnă ca ai făcut primul pas în Prevenirea Cazurilor de Fraudă: INFORMAREA. În rândurile de mai jos o să gasești tipologii de fraudă mai des întâlnite în zilele noastre, precum și câteva sfaturi utile pentru două întrebări importante: Cum să previi un caz de fraudă? si Ce trebuie să faci când ai fost victima unei fraude? Tipologii de fraudă 

Carduri Bancare : Skimming și Phishing

Online banking: Malware



Online banking: Malware



Social engineering: Metoda accidentul



Cum te ajută băncile?

Aplicații software care au rolul de a instala fără știința ta coduri malițioase pe calculator pentru colectarea de date, accesarea rețelei, interceptarea datelor transmise, obținerea de drepturi de administrare asupra stației de lucru sau rețelei de sisteme. Cum să previi un caz de malware?

Carduri Bancare : Skimming și Phishing Skimming‐ul este procesul de copiere a datelor stocate pe banda magnetică a cardului, folosind dispozitive electronice speciale. Această operațiune se poate realiza la: 



ATM: prin fixarea unui dispozitiv de copiere pe fanta de introducere a cardului, în vederea copierii informațiilor de pe banda magnetică și a unei tastaturi false sau a unei mini camere video pentru înregistrarea PIN‐ului în momentul introducerii acestuia. POS (Comercianți): în momentul în care este efectuată o plată la un comerciant (POS) și ulterior cardul este trecut suplimentar și printr‐un alt dispozitiv pentru a copia informațiile de pe banda magnetică.

Email‐urile falsificate sunt impersonale şi ajung de cele mai multe ori în zona de Spam.



Email‐urile conțin de obicei mesaje sub forma: "URGENT! Dacă nu raspundeți în 24 de ore, contul d‐voastră va fi închis/ blocat!” În practica băncilor nu există o astfel de procedură!

Folosește aplicații și sisteme de operare din surse sigure și actualizate atât pe telefonul mobil cât și pe calculator



Nu deschide link‐uri necertificate sau atașamente din email‐uri ale unor persoane pe care nu le cunoști

Cum să previi un caz de Inginerie Socială? 

Nu oferi informații confidențiale (date de identificare: CNP, data nașterii, serie act identitate; date financiare: număr card, user și parola cont online banking, etc) unor persoane neautorizate



Verifică întotdeauna informațiile primite de la persoane străine cu cei în cauză

Ce trebuie să faci când ai fost victima unui fraude?



Tip de fraudă ce constă în manipularea ta prin telefon sau email în vederea efectuării de operațiuni sau divulgării de informații confidențiale.

Atentie! Banca nu va solicita NICIODATĂ prin email sau online transmiterea/ actualizarea datelor personale.



Instalează un program antivirus și updatează‐l în mod constant

Social engineering (Inginerie Sociala)

Cum să previi un caz de phishing? 



Contactează imediat banca (ex. numărul de pe spatele cardului) pentru blocarea cardului atunci când identifici tranzacții neautorizate de tine



Verifică întotdeauna înainte să dai curs solicitarilor venite din partea unor persoane străine



Sesizează autoritățile cu privire la incident

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Cum te ajută băncile?



Sisteme de monitorizare a tranzacțiilor suspecte cu carduri și transferuri



Servicii de SMS/Email alert prin care ești notificat cu privire la orice tranzacție.



Activează serviciul de 3D Secure pentru plățile online cu cardul și faci orice tranzacție pe internet în siguranță.

ATENȚIE! Procesarea datelor cu caracter personal si furtul de identitate www.furrtdeidentitate.ro

Comercianţii au obligaţia să informeze consumatorii cu privire la entitatea SAL de care aceştia aparţin atunci când comercianţii se angajează să utilizeze respectivele proceduri. Informaţiile respective includ adresa site‐ului internet al entităţii: www.csalb.ro. Consumatorii pot supune litigiul procedurilor SAL administrate de Centrul SAL dacă fac dovada că, în prealabil, au încercat să soluţioneze litigiul direct cu întreprinzătorul în cauză. Efectele pe termen lung constau în soluţionarea diferendelor prin conciliere în timp mai scurt decât în justiţie şi la costuri mai reduse, degrevarea instanţelor şi, implicit, creşterea încrederii consumatorilor în sistemul bancar.

www.sypcit.ro

Drepturile consumatorilor conform legislaţiei în vigoare (selecție)

Soluţionarea alternativă a litigiilor

A. Drepturi generale

Efectele adverse ale crizei economice fac ca relația dintre unii clienți și bănci să fie uneori tensionată. Cunoașterea și asumarea corespunzătoare a riscurilor sunt factori importanți în reclădirea încrederii reciproce. Rezolvarea diferendelor/ litigiilor pe cale amiabilă este în interesul partenerilor, atât al consumatorilor cât și al băncilor. Reglementatorii europeni încurajează folosirea formelor alternative de soluționare a diferendelor dintre consumatori și profesioniști, pe cale extrajudiciară, pentru a asigura stingerea amiabilă a litigiilor şi evitarea costurilor asociate cu acţiunile judiciare. Astfel, la nivel european a fost aprobată directiva 11/2013 privind Soluționarea Alternativă a Litigiilor (SAL). În vederea transpunerii directivei 11/2013, Guvernul României a aprobat Ordonanţa nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi. Astfel, s‐a creat cadrul legal ca reclamaţiile împotriva comercianţilor să poată fi prezentate voluntar de către consumatori entităţilor care aplică proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor într‐un mod independent, imparţial, transparent, eficace, rapid şi echitabil, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei. Având în vedere specificitatea activităţii sectorului bancar, Ordonanţa nr. 38/2015 stabileşte o entitate SAL care are competență exclusivă de soluționare a litigiilor din sistemul bancar (Centrul de soluţionare a litigiilor din sistemul financiar‐bancar – Centrul SAL). Centrul SAL are misiunea de a organiza soluţionarea, prin proceduri SAL, a litigiilor dintre consumatori şi întreprinzătorii a căror activitate este reglementată, autorizată şi supravegheată/ monitorizată de Banca Naţională a României, precum şi sucursalele întreprinzătorilor ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României în domeniul bancar.



de a primi un exemplar al contractului încheiat cu banca, contract care să cuprindă toate costurile aferente produsului achiziţionat, inclusiv costurile aferente contului curent ataşat contului de depozit, în cazul contractelor de depozite;



de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;



de a obţine extras de cont, conform prevederilor contractuale;



de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor pe care nu le‐au solicitat;



de a sesiza asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi organele administraţiei publice asupra eventualelor încălcări ale drepturilor şi intereselor lui legitime;



de a avea garantate depozitele deţinute la instituţiile de credit participante la Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, în condiţiile şi în limita maximă stabilită prin lege;



de a nu i se modifica unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional (cu excepţia serviciilor de plăţi);



de a sesiza ANPC, de a apela la instanţă sau de a recurge la proceduri extrajudiciare pentru a soluţiona eventualele diferende;



REGULI DE PROCEDURĂ A) procedura SAL finalizată cu propunerea unei soluţii ‐concilierea; B) procedura SAL finalizată cu impunerea unei soluţii‐ arbitrajul; Procedura SAL finalizată cu impunerea unei soluţii este calificată drept procedură de arbitraj, iar în această situaţie conciliatorii desemnaţi au calitatea de arbitrii.

de a fi informat complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de bănci şi asupra tuturor condiţiilor contractuale;

B. Drepturi aferente produselor de creditare

Soluţionarea litigiilor înaintate de către consumatori Centrului SAL este efectuată de Corpul Conciliatorilor, conform regulilor de procedură.



de a primi, în prealabil, la solicitarea unei oferte de credit: o

informaţiile standard la nivel european (informaţii precontractuale asupra condiţiilor de creditare),

la cerere şi gratuit un exemplar al proiectului contractului de credit,

un grafic de rambursare ori alt document care să menţioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator, pe hârtie sau pe alt suport durabil;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară



de a fi informat prin formularul Informaţiile standard la nivel european despre: o

identitatea şi datele de contact ale băncii/ intermediarului de credit;

descrierea principalelor caracteristici ale produselor de creditare, costurile creditului, alte costuri, alte aspecte juridice importante şi, informaţii suplimentare cu referire la serviciile la distanţă;



de a opta pentru rambursarea creditului în rate egale (anuităţi) sau rate descrescătoare;



de a rambursa anticipat creditul, integral sau parţial, în orice moment, fără ca în cazul creditelor cu dobândă variabilă să îi fie perceput vreun comision;



de a primi un răspuns din partea băncii la sesizările depuse în termen de maxim 30 de zile de la înregistrarea acestora;



de a primi în mod gratuit, la încetarea contractului de credit, un document care fie atestă faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi decurgând din contractul respectiv, fie indică obligaţiile contractuale neîndeplinite;



de a fi informat imediat şi în mod gratuit, în scris sau la solicitarea expresă a acestuia, în forma aleasă de acesta şi agreată de bancă, în cazul în care respingerea cererii de creditare se bazează pe consultarea unei baze de date, în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu identitatea bazei de date consultate;



de a se retrage din contractul de credit, fără a invoca motive, într‐un termen de 14 zile de la încheierea contractului;



de a îşi exprima acordul în scris, la data depunerii cererii de credit, cu privire la transmiterea datelor sale către sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit;



de a solicita înlocuirea garanţiei imobiliare iniţiale cu altă garanţie;



de a i se aplica, în cazul în care înregistrează restanţe, o rată a dobânzii penalizatoare ce nu poate depăşi cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicabilă atunci când creditul nu înregistrează restanţă şi de la momentul prezentării documentelor doveditoare, în cazul în care consumatorul sau soţul/soţia se regaseşte într‐una din următoarele situaţii: somaj, reducerea cu minim 15% a salariului, deces;



de a primi o propunere de reeşalonare/refinanţare a creditului în cazul imposibilităţii acestuia de a accepta majorarea dobânzii;



de a i se răspunde în scris sau, la solicitarea consumatorului, în altă formă, cu privire la acordarea sau neacordarea creditului, în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de credit, dar nu mai mult de 60 de zile de la depunerea cererii de solicitare a creditului;



de a opta pentru încetarea contractului cadru referitor la serviciile de plată, oricând, dacă în cadrul acestuia s‐a convenit o perioadă de notificare care să nu depăşească 30 zile;



de a denunţa unilateral contractul cadru referitor la serviciile de plată, încheiat pe o durată determinată mai mare de 12 luni sau pe o durată nedeterminată după expirarea a 12 luni, în mod gratuit;



de a fi informat, de a avea acces la datele cu caracter personal, de intervenţie asupra acestora, de opoziţie de a nu fi supus unei decizii individuale, de a se adresa justiţiei sau Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;



de a fi înştiinţat cu 15 zile în prealabil, în scris, telefonic, prin SMS sau e‐mail cu privire la întârzierea la plată şi transmiterea datelor negative către sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit;



de a fi notificaţi în prealabil în scris cu privire la transmiterea datelor pozitive, referitoare la inadvertenţe şi la fraude către sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit;



de a‐şi modifica opţiunea de acord pentru prelucrarea datelor cu caracter personal prin înregistrarea la operator a unei cereri în scris în acest sens.



de a i se păstra confidenţialitatea asupra faptelor, datelor, informaţiilor referitoare la activitatea desfaşurată inclusiv informaţii referitoare la conturile sau la contractele acestuia, aflate la dispoziţia băncii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;

F. *valabil numai pentru băncile care încheie contracte de economisire ‐ creditare Drepturi aferente încheierii contractelor de economisire şi creditare în domeniul locativ: 

de a beneficia de o primă de stat pentru depunerile anuale efectuate în baza unui contract de economisire ‐ creditare încheiat cu o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ.

Obligaţiile consumatorilor conform legislaţiei în vigoare (selecție)

de a primi o descriere a condiţiilor de efectuare a operaţiunilor de plată sau un exemplar al propunerii de contract cadru care să cuprindă informaţiile necesare, cu minim 15 zile înainte de data la care devine parte în contract sau oferta, perioada ce se poate reduce cu acordul său expres;



E. Alte drepturi conferite de reglementările specifice emise de BNR:

de a fi informat cu privire la cesiunea drepturilor creditorului în temeiul unui contract de credit către un terţ si de a invoca împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului iniţial, inclusiv dreptul la compensare în cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit se cesionează unui terţ.

de a fi informat despre modificarea clauzelor contractului cadru, cu două luni înainte de data propusă pentru aplicarea acestora (neprimirea unui răspuns este considerată acceptare tacită) ;

D. Drepturi aferente legislaţiei privind prelucrarea datelor personale

C. Drepturi aferente serviciilor de plată 



de a se informa cu privire la toate caracteristicile unui produs financiar înainte de a lua decizia de contractare;



de a notifica banca imediat ce au survenit modificări cu privire la adresă, locul de muncă, veniturile titularului de contract/codebitor/garant;



de a comunica imediat băncii opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii, în cazul modificărilor contractuale propuse de bancă;



de a sesiza banca în legătură cu nemulţumirile apărute pe perioada derulării contractului, înainte de a se adresa instituţiilor competente să rezolve respectivele litigii;



de a rambursa ratele sale lunare, inclusiv comisioanele, conform prevederilor contractuale;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară



de a utiliza creditul în scopul pentru care a fost solicitat;



de a pune la dispoziţia băncii toate documentele şi informaţiile solicitate, necesare pentru acordarea/derularea creditului solicitat;



de a pastra integritatea garanţiilor constituite la garantarea creditului pe toată perioada de valabilitate a contractului de credit;



de a lua toate măsurile rezonabile pentru protejarea împotriva furtului/pierderii/folosirii neautorizate a cardului/cardului de credit;



de a lua toate măsurile rezonabile pentru a păstra elementele de securitate personalizate ale instrumentelor de plată în siguranţă;



de a notifica banca cu privire la exercitarea dreptului de retragere din contractul de credit şi de a plăti băncii creditul sau partea de credit trasă şi dobânda aferentă de la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost trasă până la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost rambursată;

Dicţionar de termeni ATM

Automat bancar utilizat de către consumatori, prin intermediul unui card, pentru diverse operaţiuni (retragere de numerar, efectuare plăţi, informare privind situaţia contului, schimbare cod PIN, etc.);

Bancă

Instituţie financiară a cărei activitate constă în principal în atragerea de depozite sau de alte fonduri de la public, acordarea de credite, servicii de plăţi, emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente, tranzacţionarea în cont propriu şi/sau pe cont propriu în condiţiile legii, emitere şi administrare mijloace de plată etc. conform autorizaţiei acordate acesteia de catre Banca Naţională a României;

Biroul de Credit

Instituţie care colectează, prelucrează şi furnizează informaţii băncilor şi societăţilor financiare referitoare la comportamentul de plată al consumatorilor care beneficiază sau au beneficiat de credite;

de a nu contramanda un ordin pe care l‐a dat prin intermediul instrumentului de plată electronic, decât în anumite situaţii determinate, conform prevederilor contractuale;



de a anunţa banca în legatură cu orice eroare sau neregulă apărută în urma gestionării contului/ conturilor sale;

Comision

Remuneraţie (procentuală sau fixă) percepută de bancă pentru serviciile prestate;



de a încheia, în cazul ipotecării unei construcţii, un contract de asigurare acoperind toate riscurile aferente acesteia; contractul de asigurare va fi încheiat şi reînnoit astfel încât să acopere întreaga durată de valabilitate a creditului.

Credit

Operaţiune reglementată printr‐un contract prin care banca pune la dispoziţia consumatorului o anumită sumă de bani în schimbul unui preţ (dobânda), cu plata anumitor costuri menţionate în contract;

Cont curent

Cont prin intermediul căruia se pot face operaţiuni curente de încasări și plăţi;

Cont de economii

Produs de economisire, remunerat cu o dobândă, care oferă posibilitatea de a retrage sau depune numerar în orice moment şi care se constituie pe o perioadă nedeterminată;

Card de debit

Instrument de plată ce permite posesorului un mijloc de acces la disponibilităţile din contul ataşat cardului;

Card de credit

Instrument de plată ce permite posesorului să utilizeze linia de credit aprobată de bancă în limita unui plafon stabilit;

Credit pentru investiţii imobiliare

Credit garantat cu ipotecă imobiliară, acordat în scopul dobândirii ori menţinerii drepturilor de proprietate asupra unui imobil sau în scopul reabilitării, modernizării, consolidării ori extinderii unei construcţii sau pentru viabilizarea unui teren sau în scopul refinanţării unui astfel de credit;

Credit de consum

Orice alt credit în afara creditului pentru investiţii imobiliare (exemple: credite de nevoi personale, auto, studii, servicii medicale, etc); poate fi garantat sau negarantat;

Costul

Toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe



de a semnala fără întârziere nejustificată prestatorului său de servicii de plată, dar nu mai târziu de 13 luni de la data debitării, faptul că a constatat o operaţiune de plată neautorizată sau executată incorect, care dă naştere unei plângeri.

total

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

creditului

care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către bancă, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia, în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate;

Codebitor (coplătitor)

Persoana care participă sau nu cu venitul net la stabilirea venitului total net luat în considerare pentru acordarea unui credit şi care se obligă împreună cu debitorul principal la plata tuturor obligaţiilor derivate din contract;

Centrala Riscului de Credit (CRC)

Instituţie specializată în colectarea, stocarea şi centralizarea informaţiilor privind expunerea fiecărei persoane declarante, comportamentul de plată al consumatorilor care beneficiază sau au beneficiat de credite, precum şi a informaţiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori;

Contract cadru

Contract de servicii de plată în baza căruia se vor executa în viitor operaţiuni de plată;

Dobânda penalizatoare

Document care prezintă operaţiunile efectuate într‐un cont, într‐o anumită perioadă;

Extras de cont

Document care prezintă operaţiunile efectuate într‐un cont, într‐o anumită perioadă;

EURIBOR

Indice de referinţă verificabil, ce reprezintă ratele de dobânzi pentru împrumuturile în EURO la care băncile participante în zona monetară UE îşi acordă reciproc împrumuturi;

Garant/Girant

Proprietarul imobilului adus în garanţie sau persoana care garantează creditul, cu veniturile pe care le încasează sau cu alte bunuri;

Grad de îndatorare Grafic

Raportul dintre totalul ratelor lunare aferente creditelor contractate şi venitul disponibil, exprimat sub forma procentuală; Situaţia ratelor datorate, a termenelor şi a condiţiilor de plată aferente, precum şi a rambursării valorii totale a creditului, a plăţii dobânzilor şi a eventualelor costuri suplimentare;

Consumator

Persoana fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale;

de rambursare

Ipotecă

Dobanda anuală efectivă (DAE)

Costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, ce include costurile suportate de consumator în cazul contractării unui credit (dobânda şi comisioane). Dobânda anuală servește ca termen de comparaţie între diversele oferte de credit existente pe piaţă;

Garanţie reală ce serveşte la garantarea obligaţiilor consumatorului faţă de banca printr‐un bun mobil sau imobil, proprietatea garantului;

IBAN

Cod unic utilizat pe plan internaţional pentru a identifica contul unui consumator deschis la bancă;

Debitor (împrumutat)

Persoana care contractează un credit în nume propriu, participă cu venitul net la stabilirea venitului total net luat în considerare pentru acordarea unui credit şi care se obligă la îndeplinirea tuturor obligaţiilor derivate din contract;

Internet banking

Serviciu bazat pe tehnologia Internet care permite consumatorului accesul de la distanţă pentru realizarea de operaţiuni bancare;

Debitare directă

Serviciu ce presupune plata automată a anumitor sume dintr‐un cont curent conform unui acord prealabil încheiat între consumator şi bancă (exemplu: plăţi facturi utilităţi, plăţi prime de asigurare, etc) ;

LIBOR

Indice de referinţă verificabil, ce reprezintă ratele de dobânzi pentru împrumuturile acordate băncilor pe piaţa londoneză, utilizat în principal pentru creditele în USD, CHF;

Depozit bancar

Sumă de bani depusă în cont bancar pe o perioadă prestabilită remunerată cu dobânda;

Marja băncii

Parte componentă a dobânzii, ce se stabileşte în valoare procentuală fixă pe toată perioada derulării contractului;

Facilitate de creditare acordată consumatorilor care constă în posibilitatea retragerii din cont a unei sume mai mari decât cea existentă, în limita unui plafon stabilit;

Ordin de plată

Dispoziţie de plată folosită de consumator pentru transferul unei sume de bani către un beneficiar;

Descoperit De cont (Overdraft)

Dobânda

Suma de bani pe care consumatorul o încasează în cazul unor produse de economisire/de cont curent sau pe care o plăteşte în cazul unui contract de credit, reprezentând preţul banilor;

PIN – Personal Identification Number

Cod personal de identificare al posesorului de card;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Guvernul României - Ordonanţă nr. 21/1992 din 21 august 1992 POS

Dispozitiv ce permite, prin mijloace electronice, preluarea, stocarea şi transmiterea de informaţii privind plata prin card;

Plafon de Garantare a depozitelor

Nivel maxim garantat de stat per deponent garantat şi per bancă. În prezent, acesta este de 100.000 de euro în echivalent lei;

la bănci Rambursare

Orice plată efectuată în vederea restituirii creditului;

Rata dobânzii variabile la credite

Rata anuală a dobânzii exprimată procentual, compusă din indicele de referinţă de tipul ROBOR/EURIBOR/LIBOR şi marja fixă a băncii;

Rata dobanzii fixe la credite

Rata dobânzii ce rămâne nemodificată pe perioada creditului sau pe anumite intervale de timp determinate conform contractului;

Rata dobânzii de referinţă a BNR

Rata dobânzii utilizată pentru principalele operaţiuni de piaţă monetară ale BNR;

ROBOR

Indice de referinţă verificabil reprezentând rata medie a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piaţa interbancară naţională;

Scadenţa

Data la care consumatorul sau banca trebuie să‐şi respecte obligaţia de plata conform contractului;

Valoarea totală plătibilă de către consumator

Suma compusă din valoarea totală a creditului şi costul total al creditului;

Valoarea totală a creditului

Sumele totale puse la dispoziţie consumatorului în baza unui contract de credit.

Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor În vigoare de la 28 august 1992 Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază republicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 208 din 28 martie 2007 şi include modificările aduse prin următoarele acte: L 363/2007; OUG 174/2008; OUG 71/2011; OUG 34/2014; OG37/2015; Ultimul amendament în 07 septembrie 2015. CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - (1) Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori. (2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca antichităţi şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre aceasta. Art. 2. - În sensul prezentei ordonanţe, se înţelege prin: 1. calitate - ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite; 2. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; 3. operator economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii; 4. producător: a) operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs; b) operatorul economic care fabrică materie primă; c) operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs; d) operatorul economic care recondiţionează produsul;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile produsului; f) reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului; g) operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii; h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat; i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului; 5. distribuitor - operatorul economic din lanţul de distribuţie; 6. vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorului; 7. prestator - operatorul economic care furnizează servicii; 8. «abrogat» 9. produs sigur - produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte: a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere; b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit; c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător; d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului; 10. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur; 11. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia; 12. pagubă - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea vieţii. În cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 200 lei; 13. produs de folosinţă îndelungată - produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi asurpa căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere; 14. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

15. declaraţie de conformitate - declaraţia făcută de către un producător, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs respectă cerinţele prevăzute de legislaţia aplicabilă în domeniu; 16. clauză abuzivă - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor; 17. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorului; 18. termen de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare - limita de timp/data stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice iniţiale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare; 181. data-limită de consum pentru produsele alimentare - limita de timp/data stabilită de producător până la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare; 19. data durabilităţii minimale - data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată; 20. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare; 21. viciu ascuns - deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare; 22. «abrogat» 23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării. 24. costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

25. valoarea totală plătibilă de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator; 26. valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de credit; 27. imobil - construcţia şi/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie, care fac obiectul unui contract de vânzare-cumpărare; 28. intermediere imobiliară - activitate de mijlocire a tranzacţiilor de vânzarecumpărare sau de închiriere a imobilelor; 29. servicii imobiliare - una sau mai multe dintre următoarele activităţi: - promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile; - consultanţă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile; - intermedierea imobiliară; - administrarea imobilelor; 30. agenţie imobiliară - operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care acţionează în numele şi în interesul unor terţi. Art. 3. - Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime; b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege; e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor. CAPITOLUL II Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor Art. 4. - (1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor. (2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute. Art. 5. - (1) Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al dateilimită de consum pentru produsele alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însoţitoare. Art. 6. - (1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii consumatorilor, în următoarele cazuri: a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor; b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor. (2) Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii care, anual, sunt nominalizate şi actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune. Art. 7. - Operatorii economici sunt obligaţi: a) producătorii: - «abrogat» - să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate; - să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate; - să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective; - să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţă îndelungată; - să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare. b) distribuitorii: - să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau declarate; - să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase; - să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos; - să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective; - să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii produselor; c) prestatorii de servicii: - să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

certificate, şi să anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos; - să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora; - să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte; - să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii; - «abrogat» CAPITOLUL III Protecţia intereselor economice ale consumatorilor Art. 8. - Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor. Art. 9. - Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate şi să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii. Art. 91. - (1) În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condiţiilor contractuale. (2) La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care să menţioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator şi un exemplar al proiectului contractului de credit. Art. 92. - (1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde următoarele informaţii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ: a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator; b) valoarea totală a creditului; c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice; d) durata contractului de credit; e) valoarea totală plătibilă de consumator. (2) În orice formă de publicitate, informaţiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime. (3) În cazurile în care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de asigurare, se va menţiona acest lucru în publicitate. Art. 93. - În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli: a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două 56

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat; b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris; c) în situaţiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate şi nu trebuie să constituie un obstacol disproporţionat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul; d) în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere numerar şi/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menţionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e); e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului: 1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menţionate în contract; 2. se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract; f) în contract se va menţiona tipul de dobândă, variabilă şi/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate; g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: 1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; 2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; 3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia; h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator; i) orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

intrarea acesteia în vigoare. Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită; j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condiţiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcţie de opţiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, şi va pune la dispoziţia acestuia un nou grafic de rambursare; k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens; l) contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atenţionat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există această obligaţie de raportare; m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunţare unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi. Totodată, se vor închide şi conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în situaţia în care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de furnizorul de servicii financiare însuşi sau faţă de terţi. Art. 94. - În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet şi precis, încă din faza precontractuală, cu privire la: a) preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare; b) deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăţilor; c) nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară; d) situaţia juridică a imobilului; e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea documentelor şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului. Art. 95. - Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puţin următoarele elemente: a) datele de identificare a părţilor;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

b) obiectul contractului/natura serviciului prestat; c) preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul; d) termenul de valabilitate al contractului; e) condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral; f) condiţiile în care contractul poate fi reziliat; g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie; h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi; i) precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare; j) drepturile şi obligaţiile părţilor; k) situaţiile de forţă majoră; l) data încheierii contractului. Art. 96. - Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potenţial cumpărător vor conţine, în plus faţă de cele prevăzute la art. 94, următoarele elemente: 1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenţa decizia de cumpărare, incluzând nivelul de finisare, dimensiuni, vechime şi poziţionarea faţă de punctele cardinale; 2. tarifele pentru serviciile prestate. Art. 97. - O tranzacţie imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul şi cumpărătorul au semnat actul de vânzare-cumpărăre. Art. 98. - Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între consumator şi agenţia imobiliară nu pot conţine clauze penale care să oblige consumatorul care nu îşi îndeplineşte angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plătit în cazul încheierii tranzacţiei. Art. 99. - Agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare dintre următoarele situaţii: a) când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere; b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat; c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacţia s-a realizat fără participarea agenţiei imobiliare. Art. 910. - Nu se permite plata în avans a comisionului, parţială sau totală, decât cu acordul scris al consumatorului şi cu precizarea situaţiilor în care agenţia imobiliară este obligată să înapoieze consumatorului sumele primite în avans. Art. 911. - În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenţia imobiliară şi cumpărător, agenţia trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferinţelor consumatorului, înainte de încheierea contractului de vânzarecumpărare. Art. 10. - Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora; b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie; c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate, precum şi de achitarea preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi penalităţilor care nu au fost stipulate iniţial în contracte sau în alte documente aferente contractelor; d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale; e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi; f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităţilor şi a altor eventuale costuri stabilite iniţial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului; g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor; h) de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau oricăror altor costuri, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori; i) de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către consumator a unei opţiuni de prelungire a valabilităţii acestuia. Art. 11. - (1) Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale. (2) Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului. Art. 12. - (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.

(2) Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta. Art. 13. - (1) Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunoştinţă de deficienţele respective. (2) În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alin. (1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru. Art. 14. - În cazul produselor şi serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producătorul stabileşte termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viaţa sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate, vânzătorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască de îndată, să le refacă sau să restituie contravaloarea acestora. Art. 15. - (1) Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii serviciului prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în condiţiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului. (2) Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilită în contract. (3) Operatorul economic are aceleaşi obligaţii pentru serviciul refăcut ca şi pentru serviciul prestat iniţial. (4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute de prezenta ordonanţă vor stabili odată cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz. Art. 16. - (1) Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare. (2) Soluţionarea solicitării plăţii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competenţa instanţei judecătoreşti competente ori a organismului de mediere competent. Art. 17. - În cadrul termenului de garanţie, prestatorii de servicii asigură toate operaţiunile necesare remedierii deficienţelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora. CAPITOLUL IV Informarea şi educarea consumatorilor Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate. Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia. Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii. (2) Producătorii şi importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a sediului social în elementele de identificare. Producătorii, ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a sediului social unde pot fi contactaţi. (3) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător. (4) Vânzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi toate costurile suplimentare, şi să le ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoţească produsul sau serviciul. (5) Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi. (6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport internaţional, documentele elaborate în baza unor acorduri internaţionale pe care România le-a acceptat şi le-a semnat, precum şi voucherele turistice internaţionale. (7) Operatorii economici de transport internaţional care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României sunt obligaţi să ofere în scris consumatorilor, în completare la biletul de transport, indiferent de forma de prezentare a acestuia, informaţii în limba română referitoare la: itinerar, program, durată, distanţă, locul alocat în mijlocul de

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

transport, condiţiile generale de transport, precum şi orice alte informaţii utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv. Art. 21. - Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, după caz, declaraţia de conformitate. Art. 22. - Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute; la lansarea pe piaţă a produselor, aceştia sunt obligaţi să efectueze demonstraţii de utilizare. Art. 23. - Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional. Art. 24. - Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate. Art. 25. - Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit. Art. 26. - (1) Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare. (2) Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, a codului unic de înregistrare la registrul comerţului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societăţii pentru care este autorizată să funcţioneze, precum şi afişarea şi respectarea orarului de funcţionare. (3) Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după caz, în conformitate cu hotărârile administraţiei publice locale. CAPITOLUL V Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor Art. 27. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor. Art. 28. - (1) Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului. (2) Guvernul va stabili reglementări în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor şi altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti. (3) Guvernul va stabili, prin hotărâri, reglementări-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor. (4) Taxele care se percep de către serviciile sau organele administraţiei publice, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare. MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 29. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în baza consultării cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu cele neguvernamentale, elaborează reglementări referitoare la modalităţile concrete de colaborare şi de sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului. CAPITOLUL VI Asociaţiile de consumatori Art. 30. - În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general. Art. 31. - Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe. Art. 32. - Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă, dacă: a) la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe; b) la nivel judeţean şi local, dacă au desfăşurat o activitate în domeniul protecţiei consumatorilor pe o perioadă de cel puţin 3 ani. Art. 33. - Asociaţiile de consumatori care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, numai dacă au cel puţin 800 de membri. Art. 34. - După constituire, asociaţiile de consumatori vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz. Art. 35. - Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor de consumatori. Art. 36. - Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la: a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţă de calitatea acestora; c) prevenirea practicilor comerciale incorecte şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor. Art. 37. - Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii: a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor; b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; c) de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii; d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia; e) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor; f) «abrogat» g) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori; h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor; i) de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevăzute la art. 35, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele; j) «abrogat» Art. 38. - Centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu. Art. 39. - (1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se utilizează pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor, respectiv pentru: a) salarizarea sau, după caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, până la nivelul maxim al funcţiei echivalente utilizate în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor; b) cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea sediului şi a dotărilor aferente; c) cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipărirea materialelor informative.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exerciţiului financiar se restituie la bugetul de stat. Art. 391. - (1) Începând cu anul 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cofinanţează Centrul European al Consumatorilor. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va prevedea anual, în bugetul său, sume destinate cofinanţării Centrului European al Consumatorilor. (3) Controlul asupra activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele acordate de la bugetul de stat, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Art. 40. - (1) Sumele primite de la bugetele locale prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale consiliilor judeţene vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea cu asociaţiile respective, conform legii. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate se restituie bugetelor locale respective. Art. 41. - Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din cadrul asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al Consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Art. 42. - Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor economici. Art. 43. - Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al Consumatorilor pot beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop. CAPITOLUL VII Consiliul consultativ Art. 44. - La nivel central şi local - judeţ, oraş, comună - se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigură, la nivelurile respective, cadrul informaţional şi organizatoric necesar: a) stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor; b) corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor. Art. 45. - Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din: a) reprezentanţi ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, care au competenţe cu caracter general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv; b) prefect sau primar, după caz, sau reprezentanţi ai acestora; c) reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori; 66

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

d) reprezentanţi ai altor organisme, după caz. Art. 46. - Guvernul stabileşte, în mod concret, componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte. CAPITOLUL VIII Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciaţi şi operatorii economici Art. 47. - Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile de consumatori, înfiinţate în condiţiile prevăzute la art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru. Art. 48. - Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse, în care sunt implicate interesele consumatorilor. CAPITOLUL IX Sancţiuni Art. 49. - Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz. Art. 50. - (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: a) încălcarea dispoziţiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei; b) încălcarea dispoziţiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuţă, lit. b) a 3-a şi a 4-a liniuţă, cu amendă contravenţională de la 2.500 lei la 25.000 lei; c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi art. 14, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei; d) încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 17-25 şi art. 26 alin. (1) şi (2), cu amendă contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei; e) încălcarea dispoziţiilor art. 91, art. 92 şi art. 93, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei; f) încălcarea dispoziţiilor art. 94-911, cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei. (2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice. Art. 51. - (1) Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei. (2) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare vătămarea MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

sănătăţii sau a integrităţii corporale a uneia sau mai multor persoane, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 20.000 lei la 100.000 lei. (3) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare afectarea gravă şi în mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 25.000 lei. (4) În cazul aplicării sancţiunii amenzii pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (2) se va dispune şi închiderea definitivă a unităţii, putând fi dispusă aceeaşi măsură pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (3). (5) Contravenienţii sunt obligaţi să suporte, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi cheltuielile efectuate de terţi, persoane fizice sau juridice, în vederea vindecării persoanelor vătămate în calitatea lor de consumatori. (6) Săvârşirea repetată a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 50 se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei. (7) Neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei se sancţionează cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei. Art. 52. - Valoarea amenzilor prevăzute la art. 50 şi 51 se va actualiza prin hotărâre a Guvernului. Art. 53. - Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. a) -d), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. Art. 54. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 50 şi 51 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (2) În cazul sancţiunilor cu închisoare contravenţională, măsura se aplică de instanţa competentă, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator. (3) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite prevăzute la alin. (1), aflate în exerciţiul funcţiunii, sau să le însoţească, după caz. (4) Organele de control prevăzute la alin. (1) pot preleva produse în vederea testării acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul administraţiei publice, dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se suportă de către operatorul economic. Art. 55. - Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune următoarele măsuri: 1. oprirea definitivă a comercializării şi retragerea din circuitul consumului uman a produselor care: a) sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

b) au termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirat/expirată sau data-limită de consum/data durabilităţii minimale depăşită; c) sunt interzise consumului uman prin reglementări legale; d) nu respectă condiţiile de depozitare, păstrare şi expunere la comercializare sau la care s-a schimbat starea termică iniţială fără ca operatorul economic să fie autorizat în acest sens; e) prezintă semne organoleptice de alterare, modificări ale aspectului, culorii, consistenţei, gustului, mirosului; f) prezintă semne de infestare cu paraziţi - ouă, larve, forme adulte, vii sau moarte , precum şi resturi ori semne ale activităţii acestora, cu excepţia celor pentru care sunt prevăzute limite prin acte normative; g) prezintă urme de contact cu rozătoare; h) prezintă miros şi gust străine de natura produsului; i) prezintă miros şi gust sau pete de mucegai, cu excepţia mucegaiurilor selecţionate, admise de procesul tehnologic; j) conţin corpuri străine, cu excepţia produselor pentru care sunt stabilite limite prin acte normative; k) nu prezintă documente de provenienţă, conform prevederilor legale în vigoare. 2. oprirea temporară a prestării serviciilor, importului, fabricaţiei, comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazul în care: a) produsele nu sunt testate şi/sau certificate conform normelor legale; b) produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase; c) produsele nu prezintă elementele de identificare şi de caracterizare, precum şi documentele de însoţire, conform prevederilor art. 18-22; d) se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau interesele economice ale consumatorilor; 3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care face să înceteze pericolul. Art. 56. - (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune una dintre următoarele sancţiuni complementare: a) închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel mult 6 luni; b) închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni; c) închiderea definitivă a unităţii; d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi. (2) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. a) poate fi aplicată în cazurile în care se constată: a) lipsa condiţiilor igienico-sanitare pentru produsele şi serviciile nealimentare; b) folosirea unor spaţii şi condiţii necorespunzătoare pentru producţie, depozitare, comercializare sau prestare de servicii;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

c) nerespectarea condiţiilor impuse de producători privind manipularea, transportul, depozitarea şi comercializarea, dacă acestea sunt de natură să modifice, în mod periculos, caracteristicile iniţiale ale produsului respectiv; d) lipsa specificaţiilor tehnice, a instrucţiunilor şi a procedurilor de lucru la producătorii şi prestatorii de servicii; e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercări sau de omologări specifice; f) lipsa certificatelor de conformitate. g) comercializarea alimentelor care nu respectă condiţiile prescrise sau declarate, produse nepericuloase, dar care afectează interesele economice ale consumatorilor; h) comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limită de consum/termenul de valabilitate/data durabilităţii minimale. (3) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi aplicată în cazurile în care se constată: a) săvârşirea repetată a unor abateri sancţionate de organele de control în decurs de 6 luni de la prima constatare; b) refuzul operatorului economic de a permite, în prima fază, controlul organelor de specialitate şi la care, în urma unui control ulterior, se constată deficienţe grave; c) «abrogat» d) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garanţie pentru lucrările de prestări de servicii; e) utilizarea în activitatea de service a unor piese sau componente neomologate. (4) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi aplicată în cazurile în care se constată: a) importul cu bună ştiinţă al produselor care nu respectă condiţiile calitative prescrise sau declarate ori care sunt periculoase; b) prestarea de servicii care pun în pericol viaţa, sănătatea sau siguranţa consumatorilor; c) punerea în vânzare a produselor despre care operatorii economici controlaţi au cunoştinţă că sunt falsificate sau contrafăcute ori care au parametrii de securitate neconformi; d) recondiţionarea şi/sau comercializarea de alimente pentru care agenţii constatatori au dispus oprirea definitivă de la comercializare şi retragerea din consumul uman; e) în cazul în care operatorul economic nu a sistat livrările sau nu a retras de la comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au constatat că sunt periculoase sau că nu îndeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate; f) împiedicarea sub orice formă de către operatorul economic sau de către angajaţii acestuia a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calităţii produselor şi serviciilor să îşi exercite atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa, sănătatea ori

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

securitatea consumatorilor sau instigarea oricărei alte persoane împotriva acestor organe; g) comercializarea de produse interzise prin reglementările legale în vigoare; h) continuarea desfăşurării activităţii după dispunerea măsurii de închidere temporară, fără obţinerea acordului prevăzut la alin. (7); i) nerespectarea măsurilor dispuse în temeiul art. 55. (5) În consecinţă, sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. d) va avea acelaşi regim, odată cu sancţiunea aplicată menţionată la alin. (1) lit. a), b) sau c), după caz. (6) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. d) se aplică de către autorităţile publice competente care vor fi înştiinţate în acest sens. (7) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) se suspendă numai cu acordul scris al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau al oficiilor judeţene pentru protecţia consumatorilor, după remedierea deficienţelor care au condus la aplicarea sancţiunii complementare. Art. 57. - Sancţiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 şi art. 56 alin. (1) lit. a) -c) se dispun, direct sau prin delegare, de către conducătorii autorităţilor publice prevăzute la art. 54, prin ordin sau decizie. Art. 58. - Sancţiunile contravenţionale complementare dispuse în condiţiile art. 55 şi 56 se vor materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu. Art. 59. - Prevederilor art. 51, 55 şi 56 nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 60. - (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instituţia din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată. (2) La primul termen de judecată, instanţa poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii. (3) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (2), instanţa procedează la transformarea amenzii în închisoare contravenţională. (4) Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii. Art. 61. - (1) Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor legale. (2) Veniturile încasate ilicit de către operatorii economici, ca urmare a încălcării prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 7 lit. b) prima şi a 2-a

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

liniuţă şi ale art. 7 lit. c) prima şi a 2-a liniuţă, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice. Art. 62. - Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale Codului penal şi ale Coduluide procedură penală. Art. 63. - Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă nu înlătură răspunderea disciplinară a făptuitorilor. Art. 64. - Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Codului civil. Art. 65. - Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică: a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrării în vigoare a acesteia; b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare. CAPITOLUL X Dispoziţii finale şi tranzitorii Art. 66. - Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind: a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi servicii; b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintă deficienţe; c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiţiile în care acestea pot fi luate de către organele administraţiei publice prevăzute la art. 54; d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atestă nivelul calitativ al produselor şi serviciilor; e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor; f) condiţiile în care asociaţiile de consumatori, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare; g) desfăşurarea activităţii consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor; h) «abrogat» Art. 67. - Începând cu anul 2001, numărul centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor pentru care se acordă sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie. Art. 68. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi selectare a asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevăzut la art. 40 alin. (1).

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 69. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor, Hotărârea Guvernului nr. 335/1990 privind unele măsuri din domeniul asigurării şi controlului calităţii produselor, lucrărilor de construcţii şi serviciilor, precum şi din cel al metrologiei, Hotărârea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calităţii produselor şi serviciilor în scopul prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa şi sănătatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului înconjurător, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă. NOTĂ: Reproducem mai jos prevederile art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi prevederile art. II din Legea nr. 37/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, care nu sunt încorporate în prezenta formă republicată: - Art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000: " Dispoziţiile actelor normative emise în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor se modifică şi se aplică în mod corespunzător." - Art. II din Legea nr. 37/2002: " La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor se abrogă."

Guvernul României - Ordonanţă nr. 51/1997 din 28 august 1997 Ordonanţa nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing În vigoare de la 30 august 1997 Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază republicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 9 din 12 ianuarie 2000 şi include modificările aduse prin următoarele acte: Codul Fiscal 2003; L 533/2004; L 287/2006; L 241/2007; L 93/2009; L383/2009; Ultimul amendament în 17 decembrie 2009.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă se aplică operaţiunilor de leasing prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă achită toate obligaţiile asumate prin contract. (11) Prezenta ordonanţă se aplică şi în situaţia în care locatarul/utilizatorul unui bun care face obiectul unui contract de leasing încheie cu un alt locatar/utilizator, denumit locatar/utilizator final, un contract de leasing având ca obiect acelaşi bun. Contractul de leasing încheiat cu locatarul/utilizatorul final se va încheia după obţinerea acordului prealabil scris al locatorului/finanţatorului iniţial şi îndeplinirea de către locatar/utilizator a condiţiilor cerute societăţilor de leasing. În aceste cazuri, desfiinţarea titlului locatarului/utilizatorului iniţial din orice motive va conduce la încetarea de drept a contractului de leasing încheiat între acesta din urmă şi locatarul/utilizatorul final. (2) Operaţiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinaţie, precum şi bunuri mobile, aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor şi a bunurilor necorporale. (3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), dreptul de utilizare a programelor pentru calculator, ca drept patrimonial de autor asupra programelor pentru calculator, poate face obiectul operaţiunilor de leasing, dacă titularul dreptului de autor a autorizat această operaţiune. În acest caz locatorul/finanţatorul transmite către utilizator, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator asupra căruia deţine un drept definitiv de utilizare. Transmiterea se realizează la solicitarea utilizatorului, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul obligându-se să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a dobândi dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru dobândirea dreptului definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator, înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile asumate prin contract. Art. 2. - În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) valoare de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie; 74

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

b) valoare totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală; c) valoare reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum şi a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator şi este stabilită de părţile contractante; d) rata de leasing reprezintă: - în cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobânda de leasing, care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părţilor; - în cazul leasingului operaţional, chiria se stabileşte prin acordul părţilor; d1) drept definitiv de utilizare a programului pentru calculator - dreptul de utilizare asupra programului pentru calculator, obţinut pe o perioadă nedeterminată; e) «abrogat» f) «abrogat» Art. 3. - (1) În cadrul unei operaţiuni de leasing, poate avea calitatea de locator/finanţator o societate de leasing, persoană juridică română sau străină. (2) Orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, poate avea calitatea de locatar/utilizator, în condiţiile legii române. Art. 4. - Pentru efectuarea unei operaţiuni de leasing, orice persoană fizică sau juridică formulează o cerere fermă, în care să precizeze bunul care va constitui obiectul contractului de leasing. Cererea se transmite societăţii de leasing împreună cu actele din care să rezulte situaţia financiară a solicitantului. Art. 5. - Prin contractul de leasing - financiar sau operaţional -, obligaţia de a asigura bunul revine locatorului/finanţatorului, care are libertatea în privinţa alegerii asigurătorului, dacă părţile nu au convenit altfel. Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului, dacă prin contract părţile nu convin altfel. CAPITOLUL II Contractul de leasing Art. 6. - (1) Contractul de leasing trebuie să cuprindă, pe lângă părţile contractante, cel puţin următoarele elemente: a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional; b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia; c) valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data exactă de plată a acestora; d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; e) clauza privind obligaţia asigurării bunului; f) valoarea totală a contractului de leasing. (2) Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la alin. (1), următoarele: MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

a) valoarea de intrare a bunului; b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul; c) valoarea avansului; d) rata de leasing. (3) Părţile pot conveni şi alte clauze. Art. 7. - Contractul de leasing se încheie în scris. În cazul încetării contractului de leasing din culpa utilizatorului sau prin dispariţia totală a bunului prin furt, daună totală, distrugere totală, definită potrivit legii, survenită înainte de împlinirea unui an de la intrarea în vigoare a contractului, acesta nu îşi schimbă natura, iar bunul ce face obiectul contractului de leasing este tratat fiscal şi contabil ca bun, obiect al unui contract de leasing. Art. 8. - Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii. Art. 81. - Contractele de leasing având ca obiect dreptul de utilizare a programelor pentru calculator constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu renunţă la dreptul de utilizare, nu procedează la dezinstalarea programului şi la ştergerea copiilor de siguranţă, precum şi, după caz, la restituirea suporturilor şi documentaţiei aferente programului pentru calculator, în următoarele situaţii: a) la sfârşitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opţiunea cumpărării bunului, respectiv opţiunea dobândirii dreptului definitiv de utilizare a programului pentru calculator sau a prelungirii contractului; b) în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. CAPITOLUL III Obligaţiile părţilor în cadrul unei operaţiuni de leasing Art. 9. - Locatorul/finanţatorul se obligă: a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale; b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator; c) să încheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de leasing; d) să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale; e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul de leasing părţile nu au convenit altfel. Art. 10. - Locatarul/utilizatorul se obligă: a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate cu furnizorul; b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze; c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanţatorului; d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul şi la termenele menţionate în contract; e) să suporte cheltuielile de întreţinere, precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing; f) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing; g) să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing; h) să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terţ; i) să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul locatorului/finanţatorului. j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing. Art. 11. - În cadrul operaţiunilor de leasing drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stipulate în contract şi nu vor fi limitate la prevederile art. 9 şi 10. Art. 12. - În temeiul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie, locatorul/finanţatorul fiind exonerat de orice răspundere; b) de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi. Art. 13. - (1) Drepturile locatorului/finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului-sindic, în situaţia în care locatarul/utilizatorul se află în reorganizare judiciară şi/sau faliment, în conformitate cu prevederile legale în materie. (2) Dacă locatarul/utilizatorul se află în dizolvare şi/sau lichidare, dispoziţiile alin. (1) se aplică şi lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare. (3) Drepturile locatarului/utilizatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului-sindic şi creditorilor în situaţia în care

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

locatorul/finanţatorul se află în reorganizare judiciară şi/sau faliment, în conformitate cu prevederile legale în materie. (4) Dacă locatorul/finanţatorul se află în dizolvare şi/sau lichidare, dispoziţiile alin. (3) se aplică şi lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. (5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4) drepturile locatarului/utilizatorului prevăzute de prezenta ordonanţă şi cele stipulate în contractul de leasing vor urmări bunul aflat în proprietatea oricărui dobânditor al acestuia, în condiţiile în care au fost respectate întocmai drepturile locatorului/finanţatorului. CAPITOLUL IV Răspunderea părţilor Art. 14. - (1) În cazul în care locatarul/utilizatorul refuză să primească bunul la termenul agreat cu furnizorul şi/sau în contractul de leasing ori dacă se află în stare de reorganizare judiciară şi/sau faliment, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese. (2) Locatorul/finanţatorul nu răspunde dacă bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat sau este livrat necorespunzător locatarului/utilizatorului de către furnizor. Art. 15. - Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing. Art. 16. - Dacă locatorul/finanţatorul nu respectă dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului, aşa cum este prevăzut în prezenta ordonanţă, locatorul/finanţatorul datorează daune-interese egale cu totalul prejudiciului produs prin încălcarea acestei obligaţii, iar instanţa judecătorească învestită cu stabilirea daunelor-interese va putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzarecumpărare. Art. 17. - Dacă în timpul derulării contractului de leasing locatorul/finanţatorul înstrăinează bunul, respectiv cesionează dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator altei societăţi de leasing, dobânditorul este legat de aceleaşi obligaţii contractuale ca şi locatorul/finanţatorul care a înstrăinat bunul, respectiv transmiţătorul care a cesionat dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator. Art. 18. - Din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi reintrarea în posesia bunului, locatorul/finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea locatarului/utilizatorului.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL V Organizarea şi funcţionarea societăţilor de leasing operaţional Art. 19. - (1) Societăţile de leasing, persoane juridice române, se înfiinţează şi funcţionează potrivit Legii nr. 31/1990, republicată. (2) Societăţile de leasing sunt societăţi comerciale care au ca obiect principal de activitate desfăşurarea operaţiunilor de leasing şi au un capital social minim, subscris şi vărsat integral în numerar, la înfiinţare, egal cu echivalentul în monedă naţională leu - al sumei de 200.000 euro. (3) Cumularea calităţii de furnizor şi finanţator este permisă cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe. CAPITOLUL V1 Auditarea situaţiilor financiare anuale Art. 191. - Situaţiile financiare anuale ale societăţilor de leasing vor fi elaborate în conformitate cu prevederile reglementărilor contabile aplicabile şi vor fi auditate de persoane fizice sau juridice, persoane active, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România, potrivit reglementărilor legale în vigoare. CAPITOLUL VI Publicitatea operaţiunilor de leasing Art. 20. - (1) Înregistrarea amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operaţional de către locator/finanţator. (2) Achiziţiile de bunuri imobile şi mobile, în cazul leasingului financiar, sunt tratate ca investiţii, fiind supuse amortizării în conformitate cu actele normative în vigoare. (3) Înregistrarea operaţiunilor de leasing în evidenţele contabile ale societăţilor care efectuează operaţiuni de leasing, precum şi ale societăţilor comerciale care utilizează bunuri în sistem de leasing se efectuează potrivit reglementărilor contabile în vigoare. Art. 21. - (1) Contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile vor fi înscrise în cartea funciară. (2) În cazul în care intervin schimbări în ceea ce priveşte sediul locatarului/utilizatorului sau al locatorului/finanţatorului ori schimbări cu privire la situaţia juridică a bunului, persoana în cauză trebuie să procedeze la notificarea celeilalte părţi şi la rectificare în cartea funciară. (3) Taxele de timbru şi timbrul judiciar, datorate în cazul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare la sfârşitul contractului de leasing, ca urmare a exprimării opţiunii locatarului/utilizatorului, se vor calcula în funcţie de valoarea reziduală a bunului, astfel cum este definită la art. 2 lit. c).

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 22. - (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică şi în situaţia în care o persoană fizică sau juridică vinde un bun unei societăţi de leasing, pentru a-l utiliza în sistem de leasing, cu dreptul sau obligaţia de răscumpărare la sfârşitul contractului de leasing. (2) Este, de asemenea, permisă răscumpărarea bunului obiect al unui contract de leasing de către furnizor de la locator/finanţator. Art. 23. - Bunurile ce fac obiectul unui contract de leasing pot fi utilizate în sistem de leasing de mai multe societăţi comerciale, dacă între acestea şi locator/finanţator s-a încheiat un contract în acest sens. Sunt supuse dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi contractele de leasing încheiate de două sau mai multe societăţi de leasing, în calitate de locator/finanţator, dacă între acestea şi locatar/utilizator s-a încheiat un contract în acest sens. Art. 24. - (1) Societăţile de leasing pot încheia contracte de leasing având ca obiect: a) realizarea unei construcţii pe terenul proprietate a locatarului/utilizatorului, caz în care părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei şi conferă locatorului/finanţatorului un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel; b) dobândirea dreptului de edificare a unei construcţii pe terenul locatorului/finanţatorului, caz în care părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei şi conferă locatarului/utilizatorului un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel; c) construcţiile existente, proprietate a locatorului/finanţatorului sau care urmează să fie achiziţionate de acesta, construite pe terenul proprietate a locatorului/finanţatorului ori care urmează să fie achiziţionat de acesta sau pe un teren asupra căruia locatorul/finanţatorul are un drept de superficie. În acest caz, locatorul/finanţatorul va transfera în sistem de leasing construcţiile şi, dacă este cazul, va finanţa costul terenului ce urmează a fi achiziţionat şi va avea un drept de proprietate asupra construcţiilor şi un drept de proprietate sau de superficie asupra terenului, după caz, în timp ce locatarul/utilizatorul va avea un drept de folosinţă atât asupra construcţiilor, cât şi asupra terenului; d) construcţiile existente, proprietate a locatorului/finanţatorului, construite pe terenul proprietate a locatorului/finanţatorului sau pe un teren proprietate a unui terţ, asupra căruia locatorul/finanţatorul are un drept de folosinţă; părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei de către locatar/utilizator. În această situaţie, locatorul/finanţatorul va avea un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de proprietate sau, după caz, un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel. 80

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(2) Contractul de leasing cu bunuri imobile se poate încheia pe o durată stabilită de părţi, cu respectarea prevederilor art. 7. (3) Prevederile art. 16 sunt aplicabile şi în cazul contractului de leasing cu bunuri imobile. Art. 25. - Veniturile obţinute de nerezidenţi sub formă de dobândă sau de redevenţă (rată de leasing), stabilită de părţile contractante, în cazul contractelor de leasing financiar sau operaţional, se impun în România prin reţinere la sursă, potrivit prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei interne, după caz. În cazul contractelor de leasing operaţional încheiate cu persoane nerezidente, redevenţa înseamnă beneficiul stabilit de părţi sau toată cota de leasing (rata de leasing), dacă prin contract nu se identifică partea de beneficiu. Art. 26. - Cheltuielile de asigurare a bunului care face obiectul unui contract de leasing sunt deductibile fiscal de către partea obligată prin contract să plătească primele de asigurare. În cazul înregistrării de daune şi al încasării sumelor din asigurarea bunurilor obiect al contractelor de leasing, părţile pot conveni stingerea creanţelor reciproce prin compensare, în condiţiile legii. Art. 27. - (1) «abrogat» (2) «abrogat» (3) În cazul în care utilizatorul, din vina societăţii de leasing sau a furnizorului, nu şia exercitat dreptul de opţiune prevăzut în contract privind prelungirea termenului de leasing sau achiziţia bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale raportat la valoarea reziduală a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părţile au convenit o valoare reziduală mai mică. (4) În cazul achiziţionării bunurilor introduse în ţară în condiţiile alin. (1) şi (2), utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părţile au convenit contractual o valoare reziduală mai mică. (5) Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinaţie vamală este cel convenit între părţi prin contractul de leasing. Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinaţie vamală nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii în ţară a bunului, indiferent dacă părţile au convenit prin contract o durată mai mare, cu excepţia mijloacelor destinate transportului aerian pentru care termenul menţionat este de 14 ani. (6) Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing încheiat între locatori/finanţatori, persoane juridice române, cu locatari/utilizatori, persoane fizice ori juridice străine, şi care se exportă din România în temeiul acestor contracte se încadrează în regimul vamal de export temporar, în conformitate cu prevederile legale în materie.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(7) Termenul în cadrul căruia bunurile obiect al unui contract de leasing, încheiat în condiţiile alin. (6), urmează să fie restituite locatorului/finanţatorului sau să primească o nouă destinaţie vamală este cel convenit între părţi prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data exportului din ţară al bunului respectiv. Art. 28. «abrogat» NOTĂ: Potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 90/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998: " Art. III. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 72/1993 privind regimul vamal al bunurilor importate ce fac obiectul tranzacţiilor leasing, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 26 februarie 1993, Ordonanţa Guvernului nr. 12/1995 privind unele măsuri referitoare la regimul vamal al maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor importate în cadrul tranzacţiilor de leasing, precum şi la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor şi componentelor folosite în producţia proprie a unor agenţi economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 3 februarie 1995, aprobată prin Legea nr. 59/1995, precum şi orice alte dispoziţii contrare." Potrivit prevederilor art. V şi VI din Legea nr. 99/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999: " Art. V. - 1. Contractele încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează valabilitatea. 2. În termen de 12 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României societăţile de leasing au obligaţia de a-şi majora capitalul social, astfel încât să aibă un capital minim subscris şi vărsat de minimum 500 milioane lei. 3. În cazul nerespectării dispoziţiilor prevăzute la alin. 2, societatea de leasing responsabilă nu va mai avea dreptul să efectueze operaţiuni de leasing. Art. VI. - Ministerul Finanţelor va elabora norme*) metodologice privind contabilitatea operaţiunilor de leasing în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României." *) Normele privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing au fost aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 686 din 25 iunie 1999 şi au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999.

Parlamentul României - Lege nr. 136/1995 din 29 decembrie 1995 Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România În vigoare de la 01 februarie 1996 Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 303 din 30 decembrie 1995 şi include modificările aduse prin

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

următoarele acte: OG 27/1997; HG 1194/2000; L 172/2004; OUG 61/2005; L172/2006; L 180/2007; L 304/2007; L 71/2011; OUG 94/2013; L 213/2015; Ultimul amendament în 27 iulie 2015. Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor de viaţă şi a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiţiile legii. Art. 11. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. contractant al asigurării - persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare; 2. vehicul - orice mijloc de transport, cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, excepţie făcând cele care se deplasează pe şine, bicicletele sau vehiculele cu tracţiune animală; 3. persoană păgubită - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă; 4. prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă; 5. Birou Naţional - organizaţie profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU, şi care grupează societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto; 6. Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România - biroul naţional din România; 7. limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule: a) teritoriul României; b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparţinând Spaţiului Economic European; c) teritoriul statelor care leagă direct două ţări membre ale Uniunii Europene în care nu există birou naţional; 8. Carte Verde - document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

9. franşiză - partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare. 10. vigneta - autocolant care se aplică pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior, care atestă existenţa unei poliţe de asigurare RCA pentru vehiculul respectiv, eliberat împreună cu poliţa de asigurare RCA. Art. 2. - În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare. Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege. Art. 4. - În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie, în limitele teritoriale de acoperire. Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practică: a) de către societăţile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; b) de către societăţile de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaţii a serviciilor. Societăţile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform alin. 1, la cererea potenţialului asigurat, încheie asigurarea eliberând un înscris doveditor. Art. 6. - Operaţiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi internaţională de asigurări. «abrogat» În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi reasigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare. Art. 7. «abrogat» Art. 8. - Avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative. Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule, din care au rezultat numai pagube materiale, avizarea societăţilor din domeniul asigurărilor se poate face şi în baza unui formular tipizat, eliberat de societăţile din domeniul asigurărilor, denumit constatare amiabilă de accident, în care conducătorii vehiculelor respective consemnează circumstanţele producerii evenimentului, datele personale de identificare a vehiculelor implicate, precum şi a propriilor asigurători. Forma, dimensiunile, conţinutul, precum şi procedurile privind utilizarea formularului tipizat se stabilesc prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL II Contractul de asigurare Secţiunea 1 Încheierea contractului. Drepturi şi obligaţii Art. 9. «abrogat» Art. 10. «abrogat» Art. 11. «abrogat» Art. 12. «abrogat» Art. 13. «abrogat» Art. 14. «abrogat» Art. 15. «abrogat» Art. 16. «abrogat» Art. 17. «abrogat» Art. 18. «abrogat» Art. 19. «abrogat» Art. 20. «abrogat» Art. 201. «abrogat» Art. 21. «abrogat» Art. 22. «abrogat» Art. 23. «abrogat»

Art. 24. «abrogat» Art. 25. «abrogat» Art. 26. «abrogat» Art. 27. «abrogat» Art. 28. «abrogat» Art. 29. «abrogat» Art. 30. «abrogat»

Secţiunea a 2-a Asigurarea de bunuri

Secţiunea a 3-a Asigurarea de persoane

Art. 31. «abrogat» Art. 32. «abrogat» Art. 33. «abrogat» Art. 34. «abrogat» Art. 35. «abrogat» Art. 36. «abrogat» Art. 37. «abrogat» Art. 38. «abrogat» Art. 39. «abrogat» MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 40. «abrogat» Art. 401. «abrogat»

Secţiunea a 4-a Asigurarea de răspundere civilă

Art. 41. «abrogat» Art. 42. «abrogat» Art. 43. «abrogat» Art. 44. «abrogat»

Secţiunea a 5-a Asigurări de credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare şi alte asigurări

Art. 441. «abrogat» Art. 442. «abrogat» Art. 45. «abrogat»

Secţiunea a 6-a Coasigurarea, reasigurarea şi retrocesiunea

Art. 451. «abrogat» Art. 46. «abrogat» Art. 47. «abrogat»

CAPITOLUL III Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule Art. 48. - Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta. Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condiţiile prezentei legi, în una dintre următoarele situaţii: a) dacă numărul de înmatriculare//înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare valabile în România; b) dacă posedă documente internaţionale de asigurare valabile în România.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Fac excepţie de la dispoziţiile prezentului articol persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri. Art. 481. - La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a unui vehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, în condiţiile prezentei legi. Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de asigurare/documentul Carte Verde. Art. 49. - Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu: a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul. Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv. Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului. Art. 51. - Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România. În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat. Art. 52. - În cazul în care, pentru acelaşi proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora. Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători. Art. 53. - Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare. Art. 54. - Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2. Art. 55. - Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58. Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii. În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare. Art. 56. - Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate şi neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata şederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale. Personalul poliţiei de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare/înregistrare fiind garanţia asigurării. La intrarea sau ieşirea din ţară, personalul poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare şi va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului vehiculului înmatriculat/înregistrat în state terţe dovada plăţii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plăţii acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule şi să achite prima de asigurare la entităţile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform art. 5 alin. 1. Vehiculele înmatriculate/înregistrate în state terţe care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj. Art. 57. «abrogat» Art. 58. - Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intenţie; b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie; c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimţământul asiguratului. Art. 59. «abrogat»

CAPITOLUL III1 «abrogat»

CAPITOLUL IV Fonduri de protecţie Art. 60. «abrogat» Art. 61. - Se constituie Fondul de protecţie a victimelor străzii, în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule conform art. 5 sunt obligaţi să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin. 1 proporţional cu volumul primelor încasate pentru această asigurare, până la acoperirea obligaţiilor de plată ale acestuia. Această contribuţie nu va depăşi 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare. Fondul de protecţie a victimelor străzii este destinat plăţilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăţilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de vehicule, respectiv tramvaie, neasigurate, ramâne în sarcina persoanei pagubite o fransiza stabilita prin normele adoptate în baza prezentei legi. Fondul de protecţie a victimelor străzii se va constitui, administra, utiliza şi prelua, în condiţiile normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Disponibilităţile Fondului de protecţie a victimelor străzii, astfel constituite, vor fi plasate la Trezoreria Statului în instrumente purtătoare de dobândă, la instituţii de credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale. În caz de deficit al Fondului de protecţie a victimelor străzii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligaţiilor acestuia, poate majora în cursul anului contribuţia stabilită prin norme. În caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării, precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva administratorului Fondului de protecţie a victimelor străzii, desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile alin. 5. Art. 611. «abrogat»

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL V Sancţiuni Art. 62. - Pentru neplata la termen a sumelor datorate Fondului de protecţie a victimelor străzii constituit conform prevederilor art. 251 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea creanţelor bugetare. Dobânzile şi penalităţile vor fi virate în contul fondului respectiv. Art. 63. - Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte: a) neplata la termen a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, către persoanele păgubite sau către asiguraţi, în condiţiile normelor emise în baza art. 53; b) neplata la termen a sumelor destinate Fondului de protecţie a victimelor străzii, precum şi a contribuţiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor obligatorii; c) nedepunerea la asigurători de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracţiune. d) nerespectarea de către asigurători a obligaţiilor prevăzute la art. 36 alin. 2; e) nerespectarea de către asigurători a obligaţiilor prevăzute la art. 49; f) neluarea de către asigurători a declaraţiei de despăgubire prevăzute la art. 55 alin. 4; g) nerespectarea de către asigurători a interdicţiei de recuperare a diferenţei de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în condiţiile art. 55 alin. 6; h) necomunicarea de către brokerul de asigurare către asigurător a producerii riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare, în condiţiile art. 19 alin. 3. (2) Contravenţiile prevăzute la alin. 1 se constată şi se sancţionează după cum urmează: a) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) şi cu limitarea operaţiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activităţii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei asigurătorilor; b) pentru faptele administratorilor, directorilor sau directorilor executivi, prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g), cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON); c) pentru faptele agenţilor de asigurare, prevăzute la alin. 1 lit. c), cu amendă de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON); d) pentru faptele brokerilor, prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON) şi cu interzicerea temporară sau definitivă a activităţii definite la art. 2 lit. C pct. 62 din Legea nr. 32/2000privind

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei; e) pentru faptele asigurătorilor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d)-g) ori pentru faptele brokerilor prevăzute la alin. 1 lit. c) şi h), săvârşite în mod repetat sau cu rea-credinţă, cu limitarea operaţiunilor, cu interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a exercitării activităţii de asigurare, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, sau cu suspendarea ori retragerea autorizaţiei asigurătorilor. (21) Constatarea contravenţiilor se face de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare. Sancţiunile pentru faptele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) şi g) se aplică fie asigurătorilor prevăzuţi la alin. 2 lit. a), fie persoanelor prevăzute la alin. 2 lit. b). Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi şi a normelor adoptate în aplicarea acesteia se constată de către persoanele anume împuternicite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi se sancţionează de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Decizia de sancţionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte la data comunicării ei persoanei sancţionate. Art. 64. - Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea şi aplicarea acestora se fac de către personalul Poliţiei. Art. 65. «abrogat» Art. 66. - Pentru sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 63 şi 64, plângerile se depun la instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii. Art. 67. - Nivelul amenzilor prevăzute la art. 63 şi 64 se va actualiza prin hotărâri ale Guvernului, în corelaţie cu evoluţia indicelui preţurilor de consum. Art. 68. - Contravenţiilor prevăzute la art. 63 şi 64 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei legi.

CAPITOLUL VI Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 69. - Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri, unităţile medicale din cadrul sistemului medical public şi privat, medicii de familie şi celelalte autorităţi publice competente să cerceteze accidente de vehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asigurători a indemnizaţiilor de asigurare. Art. 691. - În România, asigurările şi reasigurările sunt supuse dispoziţiilor Codului civil şi ale prezentei legi. Art. 692. - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea dispoziţiilor Codului civil şi ale prezentei legi. Art. 70. - Prezenta lege intră în vigoare începând cu data de 1 februarie 1996. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Titlul XIII, Cartea I "Despre contractul de asigurare", din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat, republicat în 1988, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor măsuri în executarea Decretului nr. 471/1971, Hotărârea Guvernului nr. 387/1990 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea autovehiculelor, precum şi orice alte dispoziţii contrare. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NĂSTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 21 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României. PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Bucureşti, 29 decembrie 1995. Nr. 136.

Parlamentul României - Lege nr. 193/2000 din 06 noiembrie 2000 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori În vigoare de la 10 decembrie 2000 Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază republicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 543 din 03 august 2012 şi include modificările aduse prin următoarele acte: L 76/2012; OUG 34/2014; Ultimul amendament în 13 iunie 2014.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - (1) Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Art. 2. - (1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. (2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia. Art. 3. - (1) Prevederile prezentei legi se aplică şi bonurilor de comandă sau bonurilor de livrare, biletelor, tichetelor şi altora asemenea care conţin stipulări sau referiri la condiţii generale prestabilite. (2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispoziţiilor prezentei legi. CAPITOLUL II Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante Art. 4. - (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. Art. 5. - În cazul contractelor standard preformulate, profesionistul are obligaţia să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune. Art. 6. - Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Art. 7. - În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese. CAPITOLUL III Organele abilitate pentru constatarea contravenţiilor şi soluţionarea litigiilor Art. 8. - Controlul respectării dispoziţiilor prezentei legi se face de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor. Art. 9. - Organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute la art. 2 alin. (1) sau din oficiu. Art. 10. - Profesioniştii au obligaţia de a prezenta organelor de control, în original, contractele încheiate cu consumatorii. Art. 11. - Organele de control abilitate încheie proceseverbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele din lege încălcate de profesionist. Art. 12. - (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11. (3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii. *) ATENŢIE! Potrivit art. 82 din Legea nr. 76/2012, prevedrile art. 12 de mai sus se aplică începând cu data de 01/10/2013, până la acea data fiind în vigoare prevederile art. 12 din Legea nr. 193/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu următorul cuprins: "Art. 12. - Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul." Art. 13. - (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16. (3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesulverbal întocmit. (4) Hotărârea este supusă numai apelului. *) ATENŢIE! Potrivit art. 82 din Legea nr. 76/2012, prevedrile art. 13 de mai sus se aplică începând cu data de 01/10/2013, până la acea data fiind în vigoare prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu următorul cuprins: "Art. 13. - (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, aplică sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. (2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit. (3) Hotărârea instanţei este supusă numai apelului." Potrivit art. III din Ordonanţa de urgenţă nr. 4/2013, prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în procesele începute în perioada 15 februarie 2013 - 30 septembrie 2013.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 14. - Consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă. Art. 15. - În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă. CAPITOLUL IV Sancţiuni Art. 16. - (1) Constituie contravenţie, în măsura în care fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei. (2) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 27-29. CAPITOLUL V Dispoziţii finale Art. 17. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. La aceeaşi dată, orice dispoziţii contrare se abrogă. Art. 171. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor informează Comisia Europeană cu privire la adoptarea sau menţinerea unor prevederi mai stricte în prezenta ordonanţă de urgenţă decât prevederile Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, precum şi în legătură cu orice modificare ulterioară a prezentei ordonanţe de urgenţă, în special în cazul în care respectivele prevederi fie extind testarea caracterului abuziv la clauzele contractuale negociate individual sau la caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, fie conţin liste de termeni contractuali care vor fi consideraţi abuzivi. * Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

ANEXĂ

LISTA cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive (1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul; b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului; c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale; d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioadalimită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă; e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu; f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale; g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale; h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale; i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist; j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care: - profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e); - profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

- profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale; k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor; l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj; m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract; n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane - agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator; o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului; p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit; r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist; s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator; t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante. (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul: a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.

LEGE nr. 296 din 28 iunie 2004 privind Codul consumului CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - Prezenta lege, denumită în continuare Codul, are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între operatorii economici şi consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse şi servicii, informării lor complete şi corecte despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori. Art. 2. - Prevederile prezentului Cod se aplică comercializării produselor noi, folosite sau recondiţionate, şi a serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, destinate consumatorilor, contractelor încheiate cu consumatorii, regulilor privind publicitatea produselor şi serviciilor, cu excepţia produselor şi serviciilor care sunt reglementate prin legi speciale, a produselor care se comercializează ca antichităţi şi a produselor necesar a fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca operatorul economic să informeze consumatorul despre aceasta. Art. 3. - Actele normative privind protecţia consumatorilor nu trebuie să includă bariere în calea liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor. Art. 4. - Principiile de bază ale protecţiei consumatorilor sunt: a) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu posibila încălcare a dispoziţiilor privind protecţia consumatorilor; b) celeritatea procedurii de cercetare - presupune obligaţia autorităţii competente în domeniul protecţiei consumatorilor de a proceda, fără întârziere, la cercetarea sesizării consumatorilor, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege; c) proporţionalitatea - conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea sau consecinţele faptei constatate, circumstanţele săvârşirii acesteia şi măsura sancţionatorie aplicată; d) legalitatea măsurilor propuse/dispuse - presupune că autorităţile competente nu pot propune/dispune decât măsurile prevăzute de lege;

100

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

e) confidenţialitatea - obligaţia personalului din cadrul autorităţilor competente de a păstra confidenţialitatea datelor, actelor, informaţiilor de orice natură, prin a căror divulgare se pot aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice, care sunt sau pot fi menţionate în aceste informaţii; f) recunoaşterea reciprocă - orice produs legal fabricat sau comercializat într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori fabricat în mod legal într-un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European este admis pe teritoriul României, dacă oferă un grad echivalent de protecţie cu cel impus de normele române. Art. 5. - Statul, prin autoritatea centrală cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, are drept obiective: a) protecţia consumatorilor împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime; b) promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor; c) accesul consumatorilor la informaţii complete, corecte şi precise asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor; d) educarea consumatorilor; e) despăgubirea efectivă a consumatorilor; f) sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizaţii reprezentative de a se organiza, pentru a-şi expune opiniile în procesele de luare a unei decizii care îi priveşte; g) promovarea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor şi participarea la schimburile rapide de informaţii; h) prevenirea şi combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive şi a prestării serviciilor, inclusiv a celor financiare care pot afecta interesele economice ale consumatorilor. Art. 6. - Prevederile cuprinse în prezentul Cod sunt obligatorii pentru toţi consumatorii şi operatorii economici care efectuează acte şi fapte de comerţ, în condiţiile legii. Art. 7. - Termenii utilizaţi în legislaţia privind protecţia consumatorilor sunt enumeraţi cu titlu exemplificativ în anexa care face parte integrantă din prezentul Cod.

CAPITOLUL II Obligaţiile operatorilor economici Art. 8. - Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii sigure, care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

101

comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive.

fiecare caz fără plată, cu excepţia cazului în care această solicitare este imposibilă sau disproporţionată.

Art. 9. - Sunt interzise importul, fabricaţia, distribuţia, precum şi comercializarea produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.

Art. 18. - Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord între vânzător şi consumator şi fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luând în considerare natura produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele, în condiţiile legii.

Art. 10. - Este interzisă condiţionarea vânzării către consumator a unui produs, de cumpărarea unei cantităţi impuse sau de cumpărarea concomitentă a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisă prestarea unui serviciu către consumator, condiţionată de prestarea altui serviciu sau de cumpărarea unui produs.

Art. 19. - Guvernul elaborează prevederi privind reguli de securitate şi reguli privind întocmirea documentelor de conformitate, care asigură că produsele comercializate pe piaţă sunt sigure.

Art. 11. - Orice vânzare forţată este interzisă. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu către o persoană se face numai în baza unei comenzi prealabile din partea acesteia. Art. 12. - Cheltuielile legate de înlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vânzător şi recuperate de acesta de la producător sau, după caz, de la importator sau de la furnizorul anterior aflat pe lanţul de distribuţie, dacă prin contractul încheiat între aceştia nu s-a stabilit altfel. Art. 13. - Orice persoană care are calitatea de producător, distribuitor sau vânzător de produse alimentare va comercializa numai alimente care prezintă siguranţă pentru consumator, sunt salubre şi apte pentru consum uman. Art. 14. - Consumatorii trebuie să primească toate informaţiile necesare pentru o utilizare corespunzătoare, potrivit destinaţiei iniţiale a bunurilor. Art. 15. - În cazul în care operatorii economici iau cunoştinţă, la o dată ulterioară punerii pe piaţă a produselor comercializate, despre existenţa unor pericole care, la momentul punerii pe piaţă nu puteau fi cunoscute, trebuie să anunţe, fără întârziere, autorităţile competente şi să facă aceste informaţii publice. Art. 16. - În cazul produselor identificate sau identificabile cu defecte, producătorii şi/sau distribuitorii au obligaţia de a le retrage de pe piaţă, de a le înlocui sau de a le repara, iar în situaţia în care aceste măsuri nu pot fi făcute într-o perioadă rezonabilă de timp, stabilită de comun acord între vânzător şi consumator şi fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, consumatorul trebuie să fie compensat în mod corespunzător. Art. 17. - În cazul lipsei conformităţii, astfel cum este prevăzut în actele normative în domeniul conformităţii produselor, constatate de consumator, acesta are dreptul de a solicita vânzătorului, ca măsură reparatorie, repararea sau înlocuirea produselor, în

102

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 20. - Ambalajele produselor trebuie să asigure integritatea şi protecţia calităţii acestora, fiind, totodată, conforme prevederilor legale referitoare la protecţia muncii, mediului şi a securităţii consumatorilor. Art. 21. - Operatorii economici sunt obligaţi să comercializeze alimente care: a) sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi securitatea, după caz; b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii corespunzătoare de igienă, care nu pun în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor şi care respectă normele sanitare în vigoare; c) nu afectează viaţa şi sănătatea consumatorilor. Art. 22. - Se interzice comercializarea produselor ce imită produsele alimentare, fără a fi astfel de produse şi care prezintă riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementărilor legale în vigoare. Art. 23. - Obligaţiile producătorului: a) să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum şi pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acţiune sau o omisiune a unei terţe persoane; b) să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate; c) să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate; d) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective; e) să asigure, în cursul procesului de producţie, condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

103

Art. 24. - Obligaţiile distribuitorilor: a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau declarate; b) să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase; c) să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul, despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos; d) să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă acesta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective; e) să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător, precum şi condiţiile igienicosanitare pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii, conform normelor în vigoare. Art. 25. - Obligaţiile prestatorilor de servicii: a) să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate şi să anunţe imediat existenţa pe piaţă a oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos; b) să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora; c) să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte; d) să asigure, la prestarea serviciilor, condiţiile tehnice stabilite de producător, precum şi condiţiile igienico-sanitare, conform normelor în vigoare; e) să răspundă pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat. Art. 26. - (1) Alte obligaţii ale operatorilor economici sunt: a) de a comercializa sau oferi, cu titlu gratuit, numai produse sigure, aflate în cadrul termenului de valabilitate şi care nu prezintă riscuri pentru viaţa, sănătatea şi/sau securitatea consumatorilor; b) de a nu comercializa, în spaţii în care nu pot fi asigurate condiţiile de păstrare cerute de producător pentru a se preveni perisabilitatea accelerată, produse alimentare preambalate sau ambalate; c) de a nu comercializa, în alte condiţii decât cele cerute de legislaţia în vigoare, produse nealimentare noi, folosite sau recondiţionate, fără a putea fi, acolo unde este cazul, probate, verificate sau asigurate condiţiile de păstrare cerute de producător, pentru a se asigura menţinerea caracteristicilor iniţiale ale produselor;

104

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

d) de a nu importa, în vederea distribuţiei cu titlu oneros sau gratuit, produse periculoase, expirate sau care pot afecta viaţa, sănătatea şi/sau securitatea consumatorilor prin utilizarea acestora. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor fizice sau juridice care pot avea calitatea de operator economic.

CAPITOLUL III Drepturile consumatorilor Art. 27. - Consumatorii beneficiază de următoarele drepturi: a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le aducă atingere drepturilor şi intereselor legitime; b) de a fi informaţi complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; d) de a fi despăgubiţi în mod real şi corespunzător pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege; e) de a se organiza în asociaţii ale consumatorilor, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor; f) de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze abuzive, conform prevederilor legale în vigoare; g) de a nu li se interzice de către un operator economic să obţină un beneficiu prevăzut în mod expres de lege. Art. 28. - Se interzice refuzul vânzării unui produs sau prestării unui serviciu către un consumator fără un motiv justificat conform prevederilor legale în vigoare.

CAPITOLUL IV Cadrul organizatoric al organizaţiilor neguvernamentale Art. 29. - Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele constituite la nivel central sau local, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

105

Art. 30. - Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor sau ale altor autorităţi, cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor. Art. 31. - Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor pot fi consultate de către autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la: a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele şi calitatea produselor şi serviciilor; b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici, angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţă de calitatea acestora; c) prevenirea practicilor comerciale abuzive şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor. Art. 32. - Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor au următoarele drepturi: a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor; b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; c) de a fi consultate, cu ocazia elaborării proiectelor de acte normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor; d) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor; e) de a obţine informaţii asupra preţului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natură să ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziţionării acestora. Art. 33. - Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor au următoarele obligaţii: a) de a solicita autorităţilor competente luarea de măsuri în vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţă a produselor ori serviciilor care nu asigură nivelul calitativ prevăzut în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor; b) de a propune operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;

106

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

c) de a solicita informaţii asupra preţului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natură să ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziţionării acestora; d) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra neconformităţii produselor şi serviciilor existente pe piaţă, precum şi asupra posibilelor consecinţe vătămătoare dovedite ale acestora pentru consumatori. Art. 34. - Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor nu au drept de control al operatorilor economici.

CAPITOLUL V Cadrul general al securităţii produselor Art. 35. - Riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, evaluarea riscului făcându-se în funcţie de următoarele aspecte: a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere; b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit; c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător; d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului. Art. 36. - (1) Orice operator economic este obligat să introducă pe piaţă numai produse sigure pentru viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorilor. (2) Orice comerciant trebuie să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi să informeze consumatorii asupra factorilor de risc în utilizarea şi/sau consumul acestora. Art. 37. - Este interzisă comercializarea produselor care nu sunt sigure, cât şi a produselor neînsoţite de documentaţia obligatorie prevăzută de lege, prin care să se ateste că ele au fost testate şi/sau certificate, după caz.

CAPITOLUL VI Cadrul general privind obligativitatea informării şi educării consumatorilor Art. 38. - Statul trebuie să realizeze şi să încurajeze folosirea de programe menite să asigure consumatorilor o informare şi o educare corespunzătoare, pentru a permite acestora să acţioneze în mod distinct, în vederea unei alegeri corecte bazate pe o informare corespunzătoare asupra bunurilor şi a serviciilor şi să fie cunoscători ai drepturilor şi responsabilităţilor ce le revin.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

107

Art. 39. - Statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achiziţionarea de produse şi servicii, precum şi protejarea interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă. Art. 40. - Educarea consumatorilor este o parte din programul de învăţământ şi o componentă a obiectelor de studii. Formarea competenţelor în domeniul protecţiei consumatorului şi a mediului se realizează în cadrul programului de învăţământ. Formarea competenţelor practice se realizează inclusiv prin colaborarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar cu operatorii economici din domeniu. Art. 41. - În programele de educare şi informare a consumatorilor se includ ca aspecte importante ale protecţiei acestora: a) legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor, agenţii şi organizaţii ale consumatorilor; b) sănătatea, alimentaţia, prevenirea îmbolnăvirilor şi prevenirea achiziţionării de produse alimentare falsificate; c) riscurile produselor; d) interesele economice ale consumatorilor la achiziţionarea de servicii, inclusiv a celor financiare; e) practicile comerciale ale producătorilor, prestatorilor sau distribuitorilor şi prevenirea actelor de comerţ incorecte; f) etichetarea produselor, cu precizarea informaţiilor necesare consumatorilor; g) informaţii despre dificultăţi şi măsuri de rezolvare a acestora, preţuri, calitate, condiţii de creditare; h) protecţia mediului, după caz. Art. 42. - Programele ce privesc educarea şi informarea consumatorilor pot fi implementate şi prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor. Art. 43. - Operatorii economici pot contribui şi colabora cu terţe părţi la realizarea unor programe reale şi eficiente de educare şi informare a consumatorilor. Art. 44. - Având în vedere necesitatea asigurării unei informări complete, concrete şi inteligibile a consumatorilor pot fi iniţiate programe privind informarea consumatorilor prin massmedia. Art. 45. - Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu

108

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

interesele lor economice şi de altă natură şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină siguranţă şi securitate. Art. 46. - Informaţiile privind protejarea vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor trebuie să fie comunicate acestora, pe cât este posibil şi prin simboluri grafice internaţionale, uşor de înţeles. Art. 47. - Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, înscrise la vedere, în mod vizibil, lizibil şi uşor de înţeles, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia. Art. 48. - Consumatorii trebuie să fie informaţi despre riscurile la care sunt supuşi prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor. Art. 49. - Scopul etichetării este de a oferi consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi. Art. 50. - Informaţiile de pe etichetele produselor trebuie să fie înscrise în limba română, indiferent de ţara producătoare, fără a se exclude prezentarea lor şi în alte limbi, să fie vizibile, lizibile şi inscripţionate într-un mod care să nu permită ştergerea lor. Art. 51. - Etichetarea şi metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie să atribuie alimentelor proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau să facă referiri la astfel de proprietăţi; sunt exceptate de la această interdicţie apele minerale naturale, precum şi orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale, expres prevăzute prin acte normative. Art. 52. - (1) Pentru produsele alimentare, producătorul, astfel cum este definit în anexă, are obligaţia de a informa despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate ori data durabilităţii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare sau păstrare, despre contraindicaţii, menţiuni suplimentare pe grupe de produse, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege. (2) Producătorul are obligaţia să-şi precizeze adresa pe etichetă până la data aderării României la Uniunea Europeană.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

109

Art. 53. - Pentru produsele de folosinţă îndelungată, acestea trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de către producător, conform prevederilor legale. Art. 54. - Vânzătorul trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al produsului şi să ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice care trebuie să însoţească produsul.

Art. 63. - Este obligatorie afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, a autorizaţiei de funcţionare, a avertismentelor obligatorii prevăzute de lege, precum şi afişarea orarului de funcţionare.

CAPITOLUL VII Cadrul general privind preţurile şi tarifele Art. 64. - Operatorul economic care, în reţeaua de distribuţie, oferă spre vânzare produse/servicii trebuie să indice preţul de vânzare/tariful practicat şi preţul pe unitatea de măsură, conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 55. - Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, precum şi contractele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.

Art. 65. - Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit, prin marcare, etichetare şi/sau afişare.

Art. 56. - Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului sau operatorilor economici care prepară ori furnizează hrana pentru populaţie este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv.

Art. 66. - Informaţiile furnizate de aparatele de măsură utilizate pentru determinarea cantităţii produselor vândute în vrac trebuie să fie clare şi uşor vizibile pentru consumator.

Art. 57. - În cazul prestărilor de servicii, informaţiile trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, după caz, timpul de realizare, termenul de garanţie şi postgaranţie, preţurile şi tarifele, riscurile previzibile şi, după caz, alte documente prevăzute expres de lege. În cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligaţi să ofere consumatorilor informaţii complete, corecte şi precise asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.

Art. 67. - Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plăţii unei sume de bani cu titlu de avans, operatorul economic este obligat să elibereze consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislaţiei în vigoare sau, după caz, un contract scris şi să respecte condiţiile contractuale.

Art. 58. - La punerea pe piaţă a produselor de folosinţă îndelungată, operatorii economici pot efectua demonstraţii de utilizare, în public sau prin intermediul massmedia, în scopul promovării produsului respectiv. Art. 59. - Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionare a produselor ce urmează a fi vândute, după caz. Art. 60. - Obligaţia informării consumatorului privind elementele esenţiale referitoare la produsul achiziţionat nu poate fi înlăturată, de către operatorul economic care l-a comercializat, prin invocarea secretului comercial sau profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Art. 61. - Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate. Art. 62. - Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac numai în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare.

110

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 68. - Operatorii economici care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera bonuri fiscale consumatorilor de produse/servicii, aceştia având obligaţia de a păstra aceste documente, cel puţin până la momentul părăsirii spaţiului comercial respectiv.

CAPITOLUL VIII Publicitatea produselor şi serviciilor Art. 69. - Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată în spiritul responsabilităţii sociale. Art. 70. - Se interzice publicitatea care: a) este înşelătoare; b) este subliminală; c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică; d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate; e) atentează la convingerile religioase sau politice; f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor; g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

111

h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă; i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător; j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii, care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

Art. 79. - O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Art. 71. - Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentului Cod, cu excepţia cazurilor expres prevăzute prin lege şi la care răspunderea este menţionată în sarcina altei persoane.

Art. 80. - O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Art. 72. - Dacă persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, răspunderea revine, după caz, reprezentantului său legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.

Art. 81. - Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Art. 73. - Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentărilor din anunţul publicitar şi este obligată, la solicitarea instituţiilor şi autorităţilor publice abilitate să aplice şi să constate contravenţii în domeniul publicităţii, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora. În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte. Art. 74. - În scopul protejării vieţii, sănătăţii, securităţii şi informării corecte a consumatorilor, statul poate adopta măsuri de interzicere totală sau parţială a publicităţii anumitor produse.

CAPITOLUL IX Drepturile consumatorilor la încheierea contractelor Art. 75. - Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Art. 76. - Orice informaţii privind pachetele de servicii turistice, preţurile acestora, contractele de credit pentru consum şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie să conţină indicaţii corecte şi clare, care să nu permită interpretări echivoce ale acestora. Art. 77. - În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Art. 78. - Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

112

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 82. - Contractul trebuie să stipuleze, cu caractere mari şi în imediata vecinătate a locului rezervat pentru semnătura consumatorului, clauza expresă despre dreptul de denunţare unilaterală a contractului, după caz, precum şi numele şi adresa comerciantului faţă de care consumatorul poate să îşi exercite acest drept, conform dispoziţiilor legale. Art. 83. - Comerciantul este obligat să remită consumatorului un exemplar din contractul încheiat şi să poată proba acest lucru în faţa organelor de control. Art. 84. - Dreptul consumatorului la denunţarea contractului nu poate fi anulat de nicio clauză contractuală sau înţelegere între părţi, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept.

CAPITOLUL X Dispoziţii finale şi tranzitorii Art. 85. - (1) Acţiunile de control şi supraveghere a pieţei sunt efectuate de personalul împuternicit al autorităţilor publice centrale şi teritoriale cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, conform competenţelor specifice. (2) Personalul prevăzut la alin. (1) este autorizat să facă copii de pe materialele şi documentele care au legătură cu obiectul controlului şi care se află în posesia celor inspectaţi şi să solicite referinţe despre acestea, numai dacă s-a constatat o abatere de la lege.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

113

(3) Personalul împuternicit este obligat să păstreze secretul profesional şi să nu divulge unei terţe părţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legătură cu acţiunile de control, dacă nu li se cere să facă aceasta de către o autoritate judecătorească sau de către partea inspectată. În cazul în care personalul cu atribuţii de control identifică sau suspectează neconformarea cu prevederile actelor normative din domeniul protecţiei consumatorilor în vigoare, acesta poate adopta şi/sau dispune măsuri în conformitate cu prevederile acestora. (4) Personalul prevăzut la alin. (1) poate solicita, pe timpul controlului, pentru aducerea la îndeplinire în bune condiţii a atribuţiilor de serviciu, după caz, protecţia personală şi sprijinul organelor responsabile cu ordinea şi liniştea publică care au obligaţia de a le sprijini în acest sens.

consumatorilor, este împuternicită să aplice sancţiuni contravenţionale principale, complementare, să dispună măsuri complementare şi să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care faptele constatate pot constitui infracţiuni. Art. 88. - (1) Reglementările legale în vigoare privind protecţia consumatorului care nu sunt cuprinse în prezenta lege se vor prelua ca anexe ale acesteia. (2) În termen de 18 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, proiectul de lege cu privire la anexele prevăzute la alin. (1). Art. 89. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

(5) Documentele care conţin date cu caracter personal, sesizările şi reclamaţiile petenţilor, precum şi documentele de constatare şi sancţionare contravenţională nu pot avea caracter public, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege sau a cazurilor în care părţile ale căror date sunt identificate sau identificabile consimt, în scris, acest fapt. Art. 86. - (1) În vederea punerii la dispoziţia operatorilor economici şi a consumatorilor a unui instrument neutru de informare, ca rezultat al studiilor de piaţă şi sondajelor de opinie, al strategiilor de distribuţie, al practicilor comerciale, se va înfiinţa Institutul Naţional al Consumului, în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (2) Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Consumului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (3) Institutul Naţional al Consumului este organizat ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, sub forma unui centru de cercetare, informare şi studii în domeniul consumului, ale cărui venituri sunt acordate din surse bugetare şi extrabugetare, în condiţiile legii. (4) Activităţile Institutului Naţional al Consumului se realizează cu sprijinul reprezentanţilor administraţiei publice centrale, ai societăţii civile, ai personalităţilor în domeniu, ai organizaţiilor patronale şi ai organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor. (5) Institutul Naţional al Consumului sprijină organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor în activitatea de informare şi educare a consumatorilor. Art. 87. - Autoritatea cu atribuţii de protecţie a consumatorilor, în toate cazurile în care constată nerespectarea actelor normative în domeniul protecţiei

114

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

115

ANEXĂ DEFINIŢII În sensul legislaţiei privind protecţia consumatorilor, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel: 1. operator economic - persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii; 2. aliment nepreambalat - aliment vrac care nu este supus operaţiunii de preambalare şi care, pentru vânzare, este măsurat sau cântărit în prezenţa consumatorului; 3. autoritate cu atribuţii de protecţia consumatorilor autoritatea administraţiei publice centrale şi serviciile sale deconcentrate abilitate să constate şi să aplice sancţiuni pentru nerespectarea dispoziţiilor privind protecţia consumatorilor; 4. calitate - ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite; 5. centru comercial - structura de vânzare cu suprafaţa medie sau mare în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate; 6. clauză abuzivă - clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor; 7. comerciant - persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă; 8. comerţ ambulant - activitatea de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere dintr-un loc în altul, în rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau în vehicule special amenajate; 9. comerţ cu amănuntul/de detail - activitatea desfăşurată de operatorii economici care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora; 10. comerţ cu ridicata/de gros - activitatea desfăşurată de operatorii economici care cumpără produse în cantităţi mari, în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi; 11. comerţ de gros cash and carry/formă de comerţ cu autoservire, pe bază de legitimaţie de acces - activitatea desfăşurată de operatorii economici care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane juridice sau persoane fizice autorizate şi asociaţii familiale autorizate conform legii, înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul revânzării şi/sau prelucrării, precum şi al utilizării acestora ca produse consumabile;

116

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

12. comerţ în zone publice - activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor, desfăşurată permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice; 13. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; 14. contract încheiat cu consumatorii – contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, inclusiv certificatele de garanţie, bonurile de comandă, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care conţin stipulări sau referiri la condiţii generale prestabilite; 15. data durabilităţii minimale - data stabilită de producător, până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată; 16. declaraţie de conformitate – declaraţia făcută de către un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ; 17. distribuitor - operatorul economic din lanţul de distribuţie, a cărui activitate profesională nu afectează caracteristicile produsului; 18. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documentele tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare; 19. etichetă - orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia; 20. exerciţiu comercial - una sau mai multe activităţi de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentaţie publică, precum şi a serviciilor desfăşurate de un comerciant; 21. garanţie - orice angajament asumat de vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă; 22. ingredient alimentar - orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată; 23. lot - un ansamblu de unităţi de vânzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat în condiţii practic identice; 24. pachet de servicii turistice - combinaţia prestabilită a cel puţin două dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiţia ca durata neîntreruptă a acestora să depăşească 24 de ore sau să cuprindă o înnoptare, şi anume, transport, cazare şi alte

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

117

servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora şi care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentaţie, tratament balnear, agrement şi altele asemenea; 25. pagubă - prejudiciul creat consumatorilor prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea vieţii; 26. practici comerciale abuzive - metode de vânzare restrictive sau condiţionate care afectează interesele consumatorilor; 27. prestator - operatorul economic care furnizează servicii; 28. producător: a) operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs; b) operatorul economic care fabrică materie primă; c) operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs; d) operatorul economic care recondiţionează produsul; e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile produsului; f) reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului; g) operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerilor sale; h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă producătorul este menţionat; i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului; 29. produs - bun material a cărui destinaţie finală este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrică, energia termică, apa şi gazele livrate pentru consumul individual; 30. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorilor, producând pagube acestora; 31. produs de folosinţă îndelungată – produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durata medie de utilizare şi asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere; 32. produs contrafăcut - orice bun, inclusiv ambalajul acestuia, la care se constată utilizarea fără autorizare a unei mărci care este identică cu o marcă legal înregistrată, sau produsul care nu poate fi diferenţiat în aspectele sale esenţiale de un produs de marcă, prin care se încalcă drepturile prevăzute de lege ale deţinătorului legal al mărcii respective;

118

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

33. produs falsificat - produs la care se constată alterarea sub orice formă a elementelor de identificare a unei mărci, denumiri, sigle ori desen industrial legal înregistrate, de natură a induce în eroare asupra provenienţei sale, la produse care nu au fost fabricate de deţinătorul legal al mărcii ori împuternicit al acestuia, sau la care s-a constatat utilizarea mărcii legal înregistrate fără a exista acordul titularului; 34. produs folosit - produs folosit de un alt consumator, reparat şi testat, corespunzător din punct de vedere tehnic şi funcţional unui produs similar nou sau recondiţionat, şi care este un produs sigur; 35. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur; 36. produs recondiţionat - produs nou cu ambalaj deteriorat, aspect fizic exterior necorespunzător, mici defecte de fabricaţie, dar care este adus la parametrii tehnici de funcţionare iniţiali daţi de producător prin remediere; 37. produs sigur - produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte: a) caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere; b) efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit; c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producător; d) categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului; 38. punere pe piaţă – acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării; 39. recondiţionare - repararea unui produs nou anterior punerii pe piaţă, pentru a corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile de garanţie sau în publicitatea aferentă, la specificaţiile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare pentru un produs nou şi nereparat; 40. reparare - aducerea produsului care nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile de garanţie sau în publicitatea aferentă la specificaţiile prevăzute în contractul de vânzarecumpărare, alte documente, ori în alte dispoziţii legale; 41. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor; 42. serviciu de alimentaţie publică - activitatea de pregătire, preparare, prezentare şi servire a produselor şi a băuturilor pentru consumul acestora în unităţi specializate sau la domiciliul/locul de muncă al consumatorilor; 43. serviciu financiar - unele servicii de natură bancară, credite, asigurări, pensii private, investiţii sau plăţi; 44. serviciu de piaţă - orice acţiune sau prestaţie care face obiectul vânzării-cumpărării pe piaţă şi care nu are drept consecinţă transferul proprietăţii asupra unui bun corporal, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

119

45. structura de vânzare - spaţiul de desfăşurare a unuia sau mai multor exerciţii comerciale; 46. structura de vânzare cu suprafaţă mare – structura de vânzare având o suprafaţă de vânzare mai mare de 1.000 m2; 47. structura de vânzare cu suprafaţă medie - structura de vânzare având o suprafaţă de vânzare cuprinsă între 4001.000 m2inclusiv; 48. structura de vânzare cu suprafaţă mică - structura de vânzare având o suprafaţă de vânzare de până la 400 m2 inclusiv; 49. suprafaţa de vânzare - suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plăţii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii. Nu constituie suprafeţe de vânzare cele destinate depozitării şi păstrării mărfurilor; 50. suprafaţa de vânzare a unui centru comercial - suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în aceasta; 51. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile consumatorilor; 52. termen de valabilitate - limita de timp, stabilită de producător, până la care un produs perisabil sau un produs care în scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare; pentru produsele alimentare acesta reprezintă data limită de consum; 53. vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorilor; 54. viciu ascuns - deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare.

120

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Parlamentul României - Lege nr. 363/2007 din 21 decembrie 2007 Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor În vigoare de la 31 decembrie 2007 Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 899 din 28 decembrie 2007 şi include modificările aduse prin următoarele acte: L 130/2010; L 33/2015; OG 37/2015; Ultimul amendament în 07 septembrie 2015. Parlamentul României adoptă prezenta lege. TITLUL I Definirea şi interzicerea unor practici comerciale incorecte

CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - Prezenta lege are drept scop o mai bună funcţionare a pieţei şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. Art. 2. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; b) comerciant - orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia; c) produs - orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi şi obligaţii; d) practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, denumite în continuare practici comerciale - orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

121

e) deformarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor folosirea unei practici comerciale cu scopul de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinându-i astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o; f) cod de conduită - acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaţie sau dispoziţii administrative şi care defineşte comportamentul comercianţilor care se angajează să îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate; g) responsabil de cod - orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă cu întocmirea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau cu supravegherea respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte; h) diligenţă profesională - competenţa şi grija aşteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianţilor, în conformitate cu practicile corecte de piaţă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe, în domeniul de activitate al acestora; i) invitaţie de a cumpăra - prezentarea comercială prin care se menţionează caracteristicile şi preţul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor utilizate pentru aceasta şi care, prin urmare, permite consumatorului achiziţionarea de produse; j) influenţă nejustificată - folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge sau a ameninţa cu recurgerea la forţă fizică, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză; k) decizie de tranzacţionare - orice decizie luată de un consumator privind oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, modalitatea de plată - integrală sau parţială -, păstrarea ori renunţarea la produs sau exercitarea unui drept contractual, aceasta putând conduce ori la acţiunea consumatorului ori la abţinerea de a acţiona; l) profesie reglementată - activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale pentru care accesul sau exercitarea este condiţionată, direct ori indirect, în conformitate cu legislaţia în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională; m) consumator mediu - consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent şi precaut, ţinând seama de factorii sociali, culturali şi lingvistici. Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, astfel cum sunt definite la art. 4, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială referitoare la un produs. (2) Prezenta lege nu aduce atingere: a) dispoziţiilor legale ce reglementează contractele şi, în special, prevederilor referitoare la validitatea, întocmirea sau efectele contractelor; b) dispoziţiilor comunitare sau naţionale privind aspectele de sănătate şi securitate a produselor; c) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor de judecată;

122

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

d) condiţiilor de intrare într-o profesie sau de obţinere a autorizaţiei pentru desfăşurarea acesteia, codurilor deontologice sau altor dispoziţii legale specifice ce guvernează profesiunile, în scopul menţinerii unui înalt nivel de probitate al acestora; e) dispoziţiilor referitoare la serviciile financiare, astfel cum sunt definite în Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004, şi nici dispoziţiilor referitoare la bunurile imobile, în cazul în care aceste dispoziţii sunt mai restrictive sau mai riguroase decât cele din prezenta lege. (3) Prezenta lege nu se aplică dispoziţiilor ce reglementează certificarea şi indicarea mărcilor titlurilor în cazul metalelor preţioase.

CAPITOLUL II Practici comerciale incorecte Art. 4. - (1) O practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale; b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori. (2) Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare. (3) Practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele: a) înşelătoare, în sensul prevederilor art. 6 şi 7; b) agresive, în sensul prevederilor art. 8 şi 9. (4) Lista practicilor comerciale care, în orice situaţie, se consideră incorecte este prevăzută în anexa nr. 1. SECŢIUNEA 1 Practici comerciale înşelătoare Art. 5. - Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

123

Art. 6. - (1) O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: a) existenţa sau natura produsului; b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului; c) perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale şi natura desfăşurării vânzării, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care ar induce o legătură între produs sau comerciant şi o sponsorizare sau o aprobare, direct ori indirect; d) preţul sau modul de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific al preţului; e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a înlocuirii sau a reparării; f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate industrială, de autor sau comercială ori recompense şi distincţii primite; g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluţiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, sau riscurile pe care consumatorul le poate întâmpina. (2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. În acest caz, acţiunea înşelătoare este determinată de: a) orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent; b) nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă: (i) angajamentul său nu este o aspiraţie, ci este ferm şi poate fi verificat; (ii) acesta indică, în cadrul unei practici comerciale, că s-a angajat să respecte codul.

124

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 7. - (1) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. (2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelătoare atunci când, ţinând cont de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. (3) În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu sau în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nu omisiune înşelătoare, se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace. (4) În cazul unei invitaţii de a cumpăra, următoarele informaţii sunt considerate esenţiale, dacă nu rezultă deja din context: a) caracteristicile principale ale produsului, ţinând cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs; b) sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care acţionează pe seama altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia; c) preţul cu toate taxele incluse sau, dacă preţul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans, ţinând cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans, precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator; d) modalităţile de plată, livrare, executare şi cercetare a reclamaţiilor, dacă acestea diferă de condiţiile cerute de diligenţa profesională; e) pentru produsele şi tranzacţiile ce implică un drept de renunţare sau de reziliere, menţionarea acestui drept. (5) Informaţiile prevăzute în legislaţie, care se referă la prezentările comerciale, inclusiv la publicitate sau comercializare, sunt esenţiale. Lista nelimitativă a acestora este cuprinsă în anexa nr. 2.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

125

SECŢIUNEA a 2-a Practici comerciale agresive Art. 8. - O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. Art. 9. - Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrângere, inclusiv la forţa fizică sau la influenţa nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente: a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata acesteia; b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv; c) exploatarea de către comerciant a unei situaţii nefericite sau a unei circumstanţe speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raţionamentul consumatorului mediu şi de care comerciantul este conştient, în scopul influenţării deciziei consumatorului cu privire la produs; d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci când consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a înceta contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant; e) orice ameninţare cu măsuri, în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.

CAPITOLUL III Competenţă, sesizare şi control SECŢIUNEA 1 Competenţă şi sesizare Art. 10. - (1) În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizaţiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit sau sunt susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte. (2) Operatorii economici concurenţi pot informa Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte. Art. 11. - (1) Comercianţii trebuie să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmaţiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sunt obligaţi, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a instanţelor

126

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

judecătoreşti, să le pună acestora la dispoziţie documente care să probeze cele afirmate. (2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termenul stabilit de solicitanţi sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile în cauză se consideră inexacte. SECŢIUNEA a 2-a Răspunderi şi sancţiuni Art. 12. - (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează. (3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse. Art. 13. - (1) În măsura în care se consideră necesar, ţinând cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgenţă, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenţiei sau a neglijenţei comerciantului, una dintre următoarele măsuri: a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte; b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent; c) transmiterea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi o copie a materialului publicitar difuzat. (2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus această măsură a rămas definitivă şi irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit art. 12 alin. (1) nu a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanţa care a emis hotărârea definitivă şi irevocabilă, respectiv Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita: a) publicarea acesteia, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată; b) publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie să cuprindă sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorectă săvârşită, data la care a fost săvârşită, precum şi măsurile dispuse.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

127

(3) Publicarea, în condiţiile prevăzute la alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului. Art. 14. - (1) Prezenta lege nu exclude controlul pe care responsabilii codurilor de conduită îl pot efectua, în conformitate cu prevederile din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le respecte. (2) Efectuarea controlului prevăzut la alin. (1) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al asociaţiilor sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de cod şi nici dreptul consumatorilor sau al asociaţiilor de a se adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei judecătoreşti competente. Art. 15. - (1) Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte este interzisă, constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte definite la art. 4 alin. (1) şi (2); b) cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale înşelătoare definite la art. 6 şi 7, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful "Practici comerciale înşelătoare"; c) cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale agresive definite la art. 8 şi 9, precum şi pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful "Practici comerciale agresive". (2) Nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul sau decizia prevăzute la art. 12 alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei. (3) Contravenţiile prevăzute de prezenta lege se constată la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor care, potrivit legii, au un interes legitim ori din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (4) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune ca sancţiune complementară suspendarea activităţii până la încetarea practicii comerciale incorecte. (5) Sancţiunea complementară propusă pentru a fi aplicată potrivit alin. (4) se dispune prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (3) şi (4). Art. 16. - Contravenţiilor prevăzute la art. 15 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. TITLUL II Modificarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi 128

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

completări prin Legea nr. 51/2003, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2 alineatul (1), literele b) şi c) vor avea următorul cuprins: " b) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în executarea contractelor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; c) comerciant - orice persoană fizică sau juridică care, în executarea contractelor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia;". 2. La articolul 6, litera a) va avea următorul cuprins: " a) contractelor la distanţă privind serviciile financiare, reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004;". 3. Articolul 14 va avea următorul cuprins: " Art. 14. - În cazul livrărilor pentru care nu există o comandă prealabilă, consumatorul este exonerat de orice contraprestaţie, lipsa răspunsului neavând valoare de consimţământ." 4. Articolul 231 va avea următorul cuprins: " Art. 231. - Anexa nr. 1 va fi actualizată prin hotărâre a Guvernului." 5. După articolul 231 se introduc două noi articole, articolele 23 2 şi 233, cu următorul cuprins: " Art. 232. - Consumatorul nu poate fi lipsit de drepturile sale conferite prin prezenta ordonanţă. Art. 233. - În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului la distanţă legea unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta ordonanţă are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă." 6. După articolul 24 se introduce menţiunea cu următorul cuprins: " Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în cadrul contractelor la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 144 din 4 iunie 1997, cu modificările ulterioare." 7. Anexa nr. 2 se abrogă. Art. II. - Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 3, litera d) va avea următorul cuprins:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

129

" d) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanţă, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;". 2. Articolul 15 va avea următorul cuprins: " Art. 15. - În cazul livrărilor pentru care nu există o comandă prealabilă, consumatorul este exonerat de orice contraprestaţie, lipsa răspunsului neavând valoare de consimţământ." 3. La articolul 21, alineatul (2) va avea următorul cuprins: " (2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului la distanţă legea unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi, în cazul în care prezenta ordonanţă are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă." 4. La articolul 23, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: " (3) Plângerile consumatorilor şi stabilirea procedurilor de despăgubire în materie de contracte pentru furnizarea de servicii financiare la distanţă pot fi rezolvate şi pe cale extrajudiciară, în baza dispoziţiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator." Art. III. - Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22 iunie 2004, se modifică după cum urmează: - La articolul 7, partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins: " Art. 7. - (1) Producătorul este exonerat de răspundere, conform prevederilor prezentei legi, dacă dovedeşte unul dintre următoarele aspecte:". Art. IV. - Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, litera a) va avea următorul cuprins: " a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;". 2. După articolul 13 se introduce un nou articol, articolul 131, cu următorul cuprins: " Art. 131. - Prevederile contractului de credit nu vor afecta în niciun fel drepturile consumatorului faţă de vânzătorul produselor sau de prestatorul de servicii, în cazul în care produsele sau serviciile prevăzute în contractul de credit nu au fost furnizate sau nu sunt în conformitate cu contractul pentru furnizarea lor." Art. V. - Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie 2007, se modifică şi se completează după cum urmează:

130

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

1. La articolul 2, punctul 4 va avea următorul cuprins: " 4. consumator - orice persoană sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care cumpără sau se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice - contractant principal - sau orice persoană în numele căreia contractantul principal se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice - alţi beneficiari - sau orice persoană în favoarea căreia contractantul principal ori alţi beneficiari cedează pachetul de servicii turistice - cesionarul." 2. La articolul 20 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins: " b) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor cauze de forţă majoră precum cele definite la art. 18 lit. b) sau unui eveniment pe care nici agenţia de turism, nici furnizorul sau prestatorul de servicii, cu tot efortul depus, nu îl puteau prevedea sau evita;". 3. La articolul 20 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins: " c) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unui terţ care nu are legătură cu furnizarea serviciilor prevăzute în contract, iar cauzele care au determinat neîndeplinirea obligaţiilor au un caracter imprevizibil şi inevitabil." 4. La articolul 20, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: " (3) În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b) agenţia de turism parte în contract este obligată să acorde prompt asistenţă consumatorului aflat în dificultate." 5. După articolul 33 se introduce menţiunea cu următorul cuprins: " Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei Consiliului 90/314/CEE din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 158 din 23 iunie 1990." Art. VI. - Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. Articolul 2 va avea următorul cuprins: " Art. 2. - (1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. (2) Prin comerciant se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia." 2. La articolul 4, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu următorul cuprins: " (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

131

a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil." 3. După articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 14 1, cu următorul cuprins: " Art. 141. - În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă." 4. După articolul 16 se introduce menţiunea cu următorul cuprins: " Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993." 5. În anexă, literele a), p) şi t) vor avea următorul cuprins: " a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul; ..................................................................................................................... p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit; .....................................................................................................................

132

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante." 6. În anexă, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins: " (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul: a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla; b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale." Art. VII. - Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, litera a) va avea următorul cuprins: " a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;". 2. La articolul 14, alineatul (2) se abrogă. 3. La articolul 25, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins: " (2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă." 4. După articolul 25 se introduce un nou articol, articolul 25 1, cu următorul cuprins: " Art. 251. - Guvernul va adopta norme metodologice de aplicare a prezentei legi." 5. După articolul 26 se introduce menţiunea cu următorul cuprins: " Prezenta lege transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 171 din 7 iulie 1999." Art. VIII. - Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 1, partea introductivă a alineatului (2) va avea următorul cuprins:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

133

" (2) În cazul în care unele produse sunt supuse unor cerinţe specifice de securitate impuse de legislaţia comunitară, prezenta lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează:". 2. La articolul 3, partea introductivă a alineatului (4) va avea următorul cuprins: " (4) În alte condiţii decât cele avute în vedere la alin. (2) şi (3), conformitatea unui produs cu cerinţa de securitate generală a produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă există:". 3. La articolul 4, litera a) a alineatului (3) va avea următorul cuprins: " a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificată;". 4. La articolul 8, alineatul (1) va avea următorul cuprins: " Art. 8. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează: a) încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei; b) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei; c) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 5 alin. (1) lit. b) pct. 2, cu amendă de la 700 lei la 7.000 lei; d) încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei." 5. La articolul 10, partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins: " Art. 10. - (1) În sensul prezentei legi, în special al art. 6, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să ia, după caz, una dintre următoarele măsuri complementare:". 6. La articolul 17, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins: " (7) Ca urmare a notificărilor primite prin sistemul RAPEX, punctul naţional de contact va transmite Comisiei Europene măsurile adoptate cu privire la produsele depistate pe piaţa din România." 7. La articolul 18, alineatul (3) va avea următorul cuprins: " (3) În termen de o lună, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, responsabilă pentru realizarea măsurilor prevăzute la art. 10 alin.(1) lit. b) - f), trebuie să dea părţilor implicate posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, informând Comisia Europeană despre acestea." 8. La articolul 18, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins: " (4) Exportul din Comunitatea Europeană de produse periculoase care au reprezentat subiectul unei hotărâri prevăzute la alin. (2) este interzis în măsura în care hotărârea nu specifică altfel." 9. În anexa nr. 2, punctul 7 va avea următorul cuprins:

134

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

" 7. În cazul în care, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, România a informat Comisia Europeană înainte de a hotărî adoptarea unei măsuri despre un risc grav, trebuie să indice Comisiei Europene, în termen de 45 de zile, dacă se confirmă sau se modifică aceste informaţii." Art. IX. - Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: - La articolul 1, litera c) va avea următorul cuprins: " c) condiţionarea vânzării unor mărfuri sau prestării unor servicii de cumpărarea altor mărfuri sau de prestarea de servicii;". Art. X. - Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 60/2002, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, literele a) şi b) vor avea următorul cuprins: " a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care, în cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; b) comerciant - orice persoană fizică sau juridică autorizată, care acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, în cadrul tranzacţiilor care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia;". 2. După articolul 23 se introduce menţiunea cu următorul cuprins: " Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 372 din 31 decembrie 1985." Art. XI. - Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, punctele 2 şi 23 vor avea următorul cuprins: " 2. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; ..................................................................................................................... 23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării." 2. La articolul 3, litera e) va avea următorul cuprins: " e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor." 3. La articolul 7, prima liniuţă a literei a) se abrogă. 4. La articolul 7, liniuţa a 4-a a literei c) va avea următorul cuprins:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

135

" - să asigure, la prestarea serviciilor, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;". 5. La articolul 7, liniuţa a 5-a a literei c) se abrogă. 6. La articolul 10, litera g) va avea următorul cuprins: " g) de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;". 7. La articolul 20, alineatul (1) va avea următorul cuprins: " Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de garanţie, de valabilitate sau data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii." 8. Titlul capitolului VI va avea următorul cuprins:

CAPITOLUL VI Asociaţiile de consumatori 9. Articolul 30 va avea următorul cuprins: " Art. 30. - În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general." 10. Articolul 31 va avea următorul cuprins: " Art. 31. - Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe." 11. La articolul 32, partea introductivă va avea următorul cuprins: " Art. 32. - Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă, dacă:". 12. Articolul 33 va avea următorul cuprins: " Art. 33. - Asociaţiile de consumatori care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, numai dacă au cel puţin 800 de membri." 13. Articolul 34 va avea următorul cuprins:

136

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

" Art. 34. - După constituire, asociaţiile de consumatori vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz." 14. Articolul 35 va avea următorul cuprins: " Art. 35. - Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor de consumatori." 15. La articolul 36, partea introductivă va avea următorul cuprins: " Art. 36. - Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:". 16. La articolul 37, partea introductivă şi litera c) vor avea următorul cuprins: " Art. 37. - Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii: ..................................................................................................................... c) de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;". 17. La articolul 37, literele f) şi j) se abrogă. 18. Articolul 38 va avea următorul cuprins: " Art. 38. - Centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu." 19. La articolul 39, partea introductivă a alineatului (1) va avea următorul cuprins: " Art. 39. - (1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se utilizează pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor, respectiv pentru:". 20. După articolul 39 se introduce un nou articol, articolul 39 1, cu următorul cuprins: " Art. 391. - (1) Începând cu anul 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cofinanţează Centrul European al Consumatorilor. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va prevedea anual, în bugetul său, sume destinate cofinanţării Centrului European al Consumatorilor. (3) Controlul asupra activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele acordate de la bugetul de stat, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor." 21. Articolul 41 va avea următorul cuprins:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

137

" Art. 41. - Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din cadrul asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al Consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor." 22. Articolul 42 va avea următorul cuprins: " Art. 42. - Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor economici." 23. Articolul 43 va avea următorul cuprins: " Art. 43. - Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al Consumatorilor pot beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop." 24. La articolul 45, litera c) va avea următorul cuprins: " c) reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori;". 25. Articolul 47 va avea următorul cuprins: " Art. 47. - Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile de consumatori, înfiinţate în condiţiile prevăzute la art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru." 26. La articolul 50, litera c) a alineatului (1) va avea următorul cuprins: " c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a) -f) şi h) şi art. 11, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 4.000 lei;". 27. La articolul 55, litera d) a punctului 2 va avea următorul cuprins: " d) se prestează servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea sau interesele economice ale consumatorilor;". 28. La articolul 60, alineatul (1) va avea următorul cuprins: " Art. 60. - (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instituţia din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată." 29. La articolul 66, litera f) va avea următorul cuprins: " f) condiţiile în care asociaţiile de consumatori, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;". 30. La articolul 66, litera h) se abrogă. 31. Articolul 68 va avea următorul cuprins: " Art. 68. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi selectare a asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează centre de consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevăzut la art. 40 alin. (1)."

138

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. XII. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, se modifică după cum urmează: - La articolul 34, litera d) va avea următorul cuprins: " d) interzicerea vânzării alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentări care pot induce în eroare, precum şi interzicerea publicităţii produselor pentru care se utilizează anumite prezentări grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare;". Art. XIII. - Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: - În anexă, punctul 13 va avea următorul cuprins: " 13. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;". TITLUL III Dispoziţii finale Art. I. - În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în aplicarea dispoziţiilor titlului I, Guvernul, prin organismele sale specializate, va elabora norme şi reglementări specifice, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. II. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba prin hotărâre regulamentul privind înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi informare ale consumatorilor, precum şi modul de constituire a surselor de finanţare ale acestora. Art. III. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va informa prin mass-media consumatorii în legătură cu dispoziţiile titlului I. (2) La solicitarea operatorilor economici, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va oferi acestora consultanţă în realizarea unor coduri de conduită. Art. IV. - (1) Până la data de 12 iunie 2013 pot fi aplicate dispoziţii mai restrictive decât cele din prezenta lege, dispoziţii apărute ca urmare a transpunerii unor directive cu clauze minime de armonizare. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va notifica Comisiei Europene dispoziţiile legale la care se face referire la alin. (1). Art. V. - Următoarele acte normative se vor republica, dându-se textelor o nouă numerotare: a) Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

139

completări prin Legea nr. 51/2003, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; b) Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificarea adusă prin prezenta lege; c) Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 60/2002, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, precum şi cu modificarea adusă prin prezenta lege; e) Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificarea adusă prin prezenta lege; f) Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 16 noiembrie 1994, cu modificările şi completările ulterioare; g) Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 21 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare; h) Legea pomiculturii nr. 348/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare; i) Legea nr. 30/2006 privind regulile de sănătate publică la folosirea ciupercilor din flora spontană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 7 martie 2006, cu modificările ulterioare; j) Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; k) Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22 iunie 2004, cu modificarea adusă prin prezenta lege; l) Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; m) Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege;

140

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

n) Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; o) Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; p) Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie 2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; r) Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege; s) Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, cu modificările ulterioare; ş) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 22 noiembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările ulterioare; t) Ordonanţa Guvernului nr. 42/1995 privind producţia de produse alimentare destinate comercializării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1 septembrie 1995, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 123/1995, cu modificările şi completările ulterioare; ţ) Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 364/2006; u) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 21 aprilie 2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Art. VI. - Titlul I din prezenta lege transpune prevederile Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului ("Directiva privind practicile comerciale neloiale"), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 149 din 11 iunie 2005. Art. VII. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

141

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 21 decembrie 2007. Nr. 363. ANEXA Nr. 1

PRACTICI COMERCIALE considerate incorecte în orice situaţie Practici comerciale înşelătoare 1. Afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care nu este. 2. Afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinut autorizaţia necesară. 3. Afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unui organism public sau a unui alt organism, în cazul în care aceasta nu a fost primită. 4. Afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs a fost agreat, aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este adevărat, ori afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a respecta condiţiile de agreare, aprobare sau autorizare. 5. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în cazul în care comerciantul nu dezvăluie existenţa unor motive rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabile, avându-se în vedere produsul, amploarea reclamei şi preţul oferit. 6. Lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, pentru ca apoi, în scopul promovării unui produs diferit, comerciantul să recurgă la una dintre următoarele fapte: a) refuzul prezentării articolului care a făcut obiectul publicităţii; b) refuzul luării comenzii privind respectivul articol sau al livrării în cadrul unui termen rezonabil; c) prezentarea unui eşantion cu defecte. 7. Afirmarea falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că nu va fi disponibil decât în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi al lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză. 8. Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvânzare către consumatori, atunci când comerciantul a comunicat cu aceştia, înaintea încheierii tranzacţiei, într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care acesta este stabilit şi, ulterior, a furnizat respectivul serviciu numai în altă limbă, fără însă a

142

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

informa în mod clar consumatorii cu privire la aceasta, înainte de angajarea în tranzacţie. 9. Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situaţia în care acest lucru nu este posibil. 10. Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului. 11. Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată). Această dispoziţie nu aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 12. Lansarea de afirmaţii inexacte cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul. 13. Promovarea, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un alt produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător. 14. Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, în care consumatorul oferă o contraprestaţie, inclusiv în produse, servicii sau bani, în schimbul posibilităţii de a primi compensaţie, ce provine în special ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem decât ca urmare a vânzării sau consumului produselor. 15. Afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau se stabileşte în altă parte, atunci când acest lucru nu este adevărat. 16. Afirmarea că un produs poate facilita câştiguri la jocurile de noroc. 17. Falsa afirmaţie că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii. 18. Transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau la posibilitatea achiziţionării produsului, cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decât în condiţiile normale ale pieţei. 19. Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale, fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil. 20. Descrierea unui produs ca fiind "gratis", "fără costuri" sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din răspunsul la practica comercială şi din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului. 21. Includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat, când, de fapt, acesta nu l-a comandat. 22. Afirmarea falsă sau crearea impresiei că acţiunile comerciantului nu sunt legate de activităţile sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, sau falsa prezentare a calităţii sale de consumator.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

143

23. Crearea impresiei false că service-ul postvânzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat membru, altul decât cel în care produsul este vândut. Practici comerciale agresive 1. Crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se întocmeşte un contract. 2. Efectuarea personală de vizite la locuinţa consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se întoarce, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale. 3. Solicitarea persistentă şi nedorită, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte mijloace de comunicare la distanţă, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsură justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale. Dispoziţiile prezentului punct se pun în aplicare fără a încălca prevederile art. 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 9 alin. (1) - (3) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare. 4. Solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a aduce documente care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili dacă pretenţia este validă, sau lipsa sistematică a răspunsului la corespondenţa pertinentă, cu scopul de a determina un consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale. 5. Includerea într-o reclamă a unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele promovate sau să îşi convingă părinţii ori alţi adulţi să cumpere produsele promovate. Dispoziţiile acestui punct se aplică fără a încălca prevederile art. 33din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 6. Solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu excepţia cazului în care produsul este un înlocuitor furnizat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003. 7. Informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul sau serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul ori mijloacele de trai. 8. Crearea falsei impresii consumatorului că a câştigat deja, va câştiga sau că, dacă va face un anumit lucru, va câştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent, când, în realitate, este valabilă una dintre următoarele situaţii: a) nu există niciun premiu sau un alt beneficiu echivalent;

144

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

b) orice acţiune întreprinsă în vederea solicitării premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator. ANEXA Nr. 2 DISPOZIŢII DIN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ ce stabilesc reguli în materie de publicitate şi de comunicare comercială 1. Art. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003 2. Art. 6-10 din Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 7 iunie 2007 3. Art. 4 alin. (5) din Legea nr. 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 30 iunie 2004 4. Art. 6 şi 7 din Hotărârea Guvernului nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 25 octombrie 2000 5. Art. 5 din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004 6. Art. 4-6 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004, aprobată prin Legea nr. 399/2004 7. Art. 5 şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006 8. Art. 73, art. 184, art. 185 alin. (1), art. 187 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare 9. Art. 12 alin. (16) - (19) şi art. 241 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare 10. Art. 1-6 şi art. 8 alin. (1) şi (2) din anexa la Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.111/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informaţiile pe care asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienţilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.243 din 23 decembrie 2004

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

145

11. Art. 401 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare 12. Art. 21 şi 93 din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 şi 312 bis din 6 aprilie 2006 13. Art. 792-811 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - ANPC - Ordin nr. 632/2009 din 15 decembrie 2009 Ordinul nr. 632/2009 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar În vigoare de la 16 ianuarie 2010 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 886 din 17 decembrie 2009. Nu există modificări până la 10 februarie 2016. Având în vedere: - Referatul nr. 1/1.328 din 21 septembrie 2009, întocmit de Direcţia supraveghere servicii şi produse, - art. 1 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite următorul ordin: Art. 1. - Operatorii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar au obligaţia de a-i informa pe consumatori asupra cursurilor de schimb valutar, atât pentru operaţiunile de vânzare, cât şi pentru operaţiunile de cumpărare de valută, prin afişare la loc vizibil, atât în interiorul, cât şi în exteriorul casei de schimb valutar, potrivit prevederilor prezentului ordin. Art. 2. - În exteriorul casei de schimb valutar, cursurile de schimb valutar atât pentru operaţiunile de vânzare, cât şi pentru operaţiunile de cumpărare, vor fi înscrise pe un suport sau panou unic, într-o culoare contrastantă faţă de culoarea de fond a panoului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, care face parte

146

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

integrantă din prezentul ordin. Afişarea altor informaţii pe suportul sau panoul unic ori afişarea altor panouri ce fac referire la cursuri de schimb valutar este interzisă. Art. 3. - (1) În interiorul casei de schimb valutar, cursurile de schimb valutar, atât pentru operaţiunile de vânzare, cât şi pentru operaţiunile de cumpărare, vor fi înscrise pe un suport unic, pagină format A4, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin. (2) Afişarea oricăror altor informaţii pe suportul unic sau afişarea altor suporturi ce fac referire la cursuri de schimb valutar este interzisă. (3) Panoul şi suportul pe care se face afişarea trebuie să fie monocolore, fără degradeuri ori alte însemne grafice sau culori. (4) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie indicate în mod vizibil, într-o formă neechivocă, uşor de citit şi vor fi prezentate într-o formă care să nu inducă în eroare consumatorii. (5) Informaţiile afişate în interior trebuie să fie identice ca valoare şi exprimare cu cele afişate în exterior. Art. 4 - Cursurile de schimb valutar afişate conform art. 2 vor include comisioanele practicate de operatorul economic care desfăşoară activităţi de schimb valutar, în cazul în care acestea există. Art. 5. - (1) Înălţimea admisă a literelor şi a cifrelor sau a simbolurilor grafice convenţionale ale valutelor pentru afişarea în exteriorul casei de schimb valutar a cursurilor de schimb valutar, atât pentru operaţiunile de vânzare, cât şi pentru operaţiunile de cumpărare de valută, este de 80 mm, grosimea de 10 mm, distanţa dintre litere, cifre şi semne de punctuaţie sau a simbolurilor grafice ale valutelor, de 10 mm, iar distanţa dintre cuvinte, de 20 mm. (2) Mărimea fontului utilizat pe suportul unic, la afişarea în interiorul casei de schimb valutar a cursurilor de schimb valutar, atât pentru operaţiunile de vânzare, cât şi pentru operaţiunile de cumpărare de valută, prevăzut la art. 3, este Times New Roman 20 Bold. (3) Afişarea se face în câmpul vizual al consumatorului care efectuează tranzacţia. Art. 6. - (1) Consumatorii trebuie să fie informaţi în mod corect, complet şi precis asupra cursurilor de schimb valutar. (2) Operatorii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar sunt obligaţi să informeze consumatorul în scris, înainte de operaţiunea efectivă de schimb valutar, asupra cursului practicat şi asupra sumei ce urmează a fi înmânată consumatorului, prin completarea unui formular de acceptare a tranzacţiei, ce va fi semnat de ambele părţi, astfel încât consumatorul să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională. Operatorul economic trebuie să facă dovada că a informat în scris consumatorul înainte de efectuarea tranzacţiei. (3) Formularul de acceptare a tranzacţiei va fi întocmit atât în limba română, cât şi în limba engleză, în două exemplare, un exemplar pentru consumator, iar celălalt pentru operatorul economic. (4) Formularul de acceptare a tranzacţiei este pus la dispoziţia consumatorului de către operatorul economic, înainte de efectuarea tranzacţiei.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

147

(5) Formularul trebuie să fie scris pe o pagină format A4, vizibil şi lizibil, iar literele şi cifrele să aibă mărimea Times New Roman 12, negru pe fond alb, şi va cuprinde obligatoriu elementele prevăzute în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin. (6) Consumatorul, după ce verifică dacă formularul este completat în mod corect, îl semnează, păstrând totodată un exemplar al acestuia. Art. 7. - Consumatorul, în cazul în care constantă neconcordanţe între cursul valutar afişat şi cel menţionat în formularul de acceptare a tranzacţiei sau pe bonul fiscal, are dreptul de a solicita, în scris, în cel mult 24 de ore, anularea tranzacţiei. Art. 8. - Operatorii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar trebuie să dovedească corectitudinea tranzacţiilor, prezentând organelor de control listele cursurilor de schimb de vânzare/cumpărare pentru valutele tranzacţionate, care să cuprindă semnătura persoanelor împuternicite, precum şi perioada pentru care au fost valabile, respectiv ziua şi ora. Art. 9. - (1) Informarea consumatorilor de către instituţiile financiar-bancare cu privire la cursurile de schimb ale valutelor tranzacţionate la ghişeu se face prin amplasarea în interiorul punctelor de lucru, lângă ghişeul de schimb valutar, a unor sisteme electronice care pot permite un afişaj vizibil, lizibil şi uşor accesibil consumatorilor. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) punctele de lucru ale instituţiilor financiar-bancare din mediul rural, unde afişarea se face cu respectarea art. 3 alin. (1)-(4) şi art. 5 alin. (2) şi (3). Art. 10. - Operatorii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar au obligaţia să afişeze orice alte informaţii, sub formă de listing, conform prevederilor normelor Băncii Naţionale a României, numai în interior. Art. 11. - (1) Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 448/2009 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către operatorii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 7 iulie 2009.

ANEXA Nr. 1 PANOU EXTERIOR- model S.C. .............................................

VALUTA *

CUMPĂRĂM (WE BUY)

VINDEM (WE SELL)

EURO sau EUR sau euro DOLAR AMERICAN sau USD sau § LIRĂ STERLINĂ sau GBP sau LIRĂ STERLINĂ FRANC ELVEŢIAN sau CHF etc.

* Pe panou se vor trece numai valutele tranzacţionate. ANEXA Nr. 2 SUPORT INTERIOR- model S.C. .............................................

VALUTA *

CUMPĂRĂM (WE BUY)

VINDEM (WE SELL)

EURO sau EUR sau euro DOLAR AMERICAN

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Constantin Cerbulescu

sau USD sau § LIRĂ STERLINĂ

Bucureşti, 15 decembrie 2009. Nr. 632.

sau GBP sau LIRĂ STERLINĂ FRANC ELVEŢIAN sau CHF

148

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

149

* Pe suport se vor trece numai valutele tranzacţionate.

Ordonanţa de urgenţă nr. 113/2009 privind serviciile de plată ANEXA Nr. 3

FORMULAR DE ACCEPTARE A TRANZACŢIEI- model FORMULAR DE ACCEPTARE A TRANZACŢIEI (ACCEPTANCE FORM OF TRANSACTION) Date de identificare ale operatorului economic: (Identification details of the economic operator) 1.

Adresa operatorului economic: ........................................................................... (Legal address of the economic operator)

Numărul formularului de acceptare a tranzacţiei: ........................................................ (Number of the acceptance form of transaction)

Data şi ora emiterii: ................................................................................... (Date and time of issue)

Nume şi prenume solicitant/consumator: .................................................................. (Applicant's/consumer's full name)

Seria şi numărul de buletin/carte de identitate/paşaport: ............................................... (Series and number of ID card/identity card/passport)

Suma tranzacţionată: .................................................................................... (Amount traded)

Curs valutar: ........................................................................................... (Currency)

Suma ce urmează a fi încasată: .......................................................................... (Amount to be received)

10.

Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 685 din 12 octombrie 2009 şi include modificările aduse prin următoarele acte: OUG 61/2010; L 197/2010; OUG 42/2011; OUG 31/2012; L187/2012; Ultimul amendament în 01 februarie 2014.

Numele operatorului economic: ........................................................................... (Name of the economic operator)

În vigoare de la 01 noiembrie 2009

Semnătura, ştampila lucrătorului de la ghişeu şi ştampila operatorului economic ................................................................ (Signature, stamp of the worker at the counter and stamp of the economic operator) ÎNAINTE DE A SEMNA, VERIFICAŢI CURSUL VALUTAR MENŢIONAT LA PUNCTUL 8.

Având în vedere că transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE trebuie realizate până la data de 1 noiembrie 2009, adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă se impune pentru a permite prestatorilor de servicii de plată organizarea activităţii proprii astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieţei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene, subordonat principiului liberei circulaţii a serviciilor de plată. Luând în considerare faptul că, în lipsa unei reglementări imediate a serviciilor de plăţi, s-ar crea bariere de ordin tehnico- administrativ, care ar conduce atât la incapacitatea prestatorilor naţionali de a-şi îndeplini obiectul de activitate, cât şi la imposibilitatea desfăşurării activităţii de către prestatorii de servicii înregistraţi întrun alt stat membru, astfel, se evită posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisie împotriva României, ţinând cont de faptul că aceste elemente constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi vizează interesul public, în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

ACESTA TREBUIE SA FIE IDENTIC CU CEL DE PE PANOU/SUPORT!!! BEFORE YOU SIGN, PLEASE VERIFY THE CURRENCY MENTIONED AT POINT 8. THIS MUST BE THE SAME WITH THE CURRENCY ON THE PANEL/SUPPORT!!! 11.

Semnătura solicitantului/consumatorului ............................................ (Signature of the applicant/consumer)

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. TITLUL I Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii Art. 1. - Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează condiţiile de acces la activitatea de prestare a serviciilor de plată şi de desfăşurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată, precum şi regimul privind transparenţa pentru condiţii şi cerinţe de informare privind serviciile de plată, drepturile şi obligaţiile corespunzătoare ale utilizatorilor serviciilor de plată şi ale

Guvernul României - Ordonanţă de urgenţă nr. 113/2009 din 12 octombrie 2009 150

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

151

prestatorilor de servicii de plată în contextul prestării de servicii de plată cu titlu profesional. Art. 2. - Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică serviciilor de plată prestate de către următoarele categorii de prestatori de servicii de plată: a) instituţii de credit în sensul art. 7 alin. (1) pct. 10 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; b) instituţii emitente de monedă electronică în sensul art. 7 alin. (1) pct. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; c) furnizori de servicii poştale giro care prestează servicii de plată potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil; d) instituţii de plată în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă; e) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă calitate ce implică exerciţiul autorităţii publice; f) statele membre sau autorităţile lor regionale ori locale, atunci când acestea nu acţionează în calitatea lor de autorităţi publice. Art. 3. - (1) Cu excepţia prevederilor art. 159 şi 160, titlurile III şi IV din prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică numai în cazul serviciilor de plată în care fie atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât şi cel al beneficiarului plăţii au sediul într-un stat membru, fie unicul prestator de servicii de plată din cadrul operaţiunii de plată are sediul într-un stat membru. (2) Titlurile III şi IV se aplică serviciilor de plată denominate în euro sau în altă monedă oficială a unui stat membru. Art. 4. - (1) Nu intră în domeniul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă: a) operaţiunile de plată efectuate exclusiv în numerar direct de plătitor către beneficiarul plăţii, fără intervenţia unui intermediar; b) operaţiunile de plată efectuate de plătitor către beneficiarul plăţii printr-un agent comercial împuternicit să negocieze sau să efectueze vânzări ori cumpărări de bunuri sau de servicii pe seama plătitorului sau a beneficiarului plăţii; c) transportul fizic profesional de bancnote şi monede, incluzând colectarea, procesarea şi distribuirea acestora; d) operaţiunile de plată care constau în colectarea şi predarea de numerar, fără caracter profesional, derulate în cadrul unei activităţi caritabile sau nonprofit; e) serviciile prin care este furnizat numerar plătitorului de către beneficiarul plăţii legat de o operaţiune de plată, la cererea expresă a utilizatorului serviciului de plată imediat înaintea executării unei operaţiuni de plată în vederea achiziţionării de bunuri sau servicii; f) operaţiunile de schimb valutar, de tip numerar contra numerar, în situaţia în care fondurile nu sunt păstrate într-un cont de plăţi;

152

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

g) operaţiunile de plată iniţiate prin documente, aşa cum acestea sunt prezentate la alin. (2), în baza cărora prestatorul de servicii de plată plasează fonduri la dispoziţia beneficiarului plăţii; h) operaţiunile de plată din cadrul unui sistem de plăţi sau sistem de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare efectuate între agenţi de decontare, contrapărţi centrale, case de compensare şi/sau bănci centrale şi alţi participanţi la sistem, pe de o parte, şi prestatori de servicii de plată, pe de altă parte; i) operaţiunile de plată legate de administrarea activelor de tipul instrumentelor financiare, inclusiv distribuirea dividendelor, a veniturilor sau a altor sume similare, răscumpărarea sau vânzarea, efectuate de persoanele menţionate la lit. h), de instituţii de credit sau de societăţi de servicii de investiţii financiare, organisme de plasament colectiv, societăţi de administrare a investiţiilor, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau în state terţe să presteze servicii de investiţii financiare, în înţelesul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi de orice alte entităţi cărora le este permis să aibă în custodie instrumente financiare; j) serviciile oferite de furnizorii de servicii de infrastructură, care asigură suportul tehnic pentru prestarea de servicii de plată, fără ca aceştia să intre în vreun moment în posesia fondurilor ce urmează a fi transferate, incluzând procesarea şi stocarea informaţiilor, servicii de custodie şi de protecţie a datelor, autentificarea datelor şi a entităţilor, furnizarea de reţele de comunicaţii şi tehnologia informaţiei (IT), furnizarea şi întreţinerea terminalelor şi dispozitivelor folosite pentru serviciile de plată; k) serviciile iniţiate prin instrumente care pot fi folosite pentru a achiziţiona bunuri sau servicii doar în locaţiile folosite de emitent sau care, în baza unui acord comercial cu emitentul, pot fi folosite fie în cadrul unei reţele limitate de furnizori de servicii, fie pentru o gamă limitată de bunuri sau servicii; l) operaţiunile de plată executate prin intermediul oricăror dispozitive de telecomunicaţii, digitale, informatice, în cazul în care bunurile sau serviciile achiziţionate sunt livrate şi urmează să fie folosite prin intermediul dispozitivelor de telecomunicaţii, digitale ori informatice, cu condiţia ca operatorul de servicii de telecomunicaţii, digitale sau informatice să nu acţioneze doar ca intermediar între utilizatorul serviciilor de plată şi furnizorul bunurilor şi serviciilor; m) operaţiunile de plată efectuate între prestatori de servicii de plată, agenţii sau sucursalele acestora în cont propriu; n) operaţiunile de plată efectuate între o societate-mamă şi filialele sale sau între filialele aceleiaşi societăţi-mamă, fără intervenţia în calitate de intermediar a unui prestator de servicii de plată, altul decât o societate care aparţine aceluiaşi grup; o) serviciile de retragere de numerar prin intermediul unui ghişeu automat de bancă - ATM, oferite de furnizorii ce acţionează în numele unuia sau al mai multor emitenţi de carduri şi care nu sunt parte la contractul-cadru cu clientul în baza căruia se retrag banii dintr-un cont de plăţi, cu condiţia ca aceşti furnizori să nu asigure servicii de plată dintre cele enumerate la art. 8.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

153

(2) Documentele la care se referă alin. (1) lit. g) sunt următoarele: a) cecuri pe suport hârtie, definite în conformitate cu Convenţia de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi uniforme privind cecurile; b) cecuri pe suport hârtie similare cu cele menţionate la lit. a) şi reglementate de legislaţia statelor membre care nu au ratificat Convenţia de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi uniforme privind cecurile, inclusiv cecurile reglementate de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare; c) titluri de credit pe suport hârtie, definite în conformitate cu Convenţia de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabileşte o legislaţie uniformă privind cambiile şi biletele la ordin; d) titluri de credit pe suport hârtie similare cu cele menţionate la lit. c) şi reglementate de legislaţia statelor membre care nu au ratificat Convenţia de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabileşte o legislaţie uniformă privind cambiile şi biletele la ordin, inclusiv cambiile şi biletele la ordin reglementate de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare; e) vouchere pe suport hârtie; f) cecuri de călătorie pe suport hârtie; g) mandate poştale pe suport hârtie, în conformitate cu definiţia Uniunii Poştale Universale. Art. 5. - În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. agent - persoană fizică sau juridică care furnizează servicii de plată în numele şi pe seama unei instituţii de plată; 2. autentificare - procedură care permite prestatorului de servicii de plată să verifice modul de utilizare a unui anumit instrument de plată, inclusiv elementele de securitate personalizate ale acestuia; 3. autorizare operaţiune de plată - exprimare a consimţământului plătitorului, în condiţiile art. 120-122, pentru executarea operaţiunii de plată; 4. beneficiar al plăţii - destinatar preconizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operaţiuni de plată; 5. cod unic de identificare - combinaţie de litere, cifre sau simboluri comunicată utilizatorului serviciilor de plată de către prestatorul de servicii de plată şi care urmează să fie furnizată de utilizatorul serviciilor de plată în scopul identificării cu precizie a celuilalt utilizator al serviciilor de plată şi/sau a contului de plăţi al acestuia pentru o operaţiune de plată; 6. consumator - aşa cum este definit în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 7. cont de plăţi - cont ţinut în numele unuia sau al mai multor utilizatori de servicii de plată şi utilizat pentru executarea operaţiunilor de plată; 8. contract-cadru - contract de servicii de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operaţiuni de plată individuale şi succesive şi care poate conţine

154

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

obligaţia de a constitui un cont de plăţi, precum şi condiţiile privind constituirea acestuia; 9. control - relaţie dintre o societate-mamă şi o filială a acesteia, aşa cum este prevăzută la pct. 30 sau o relaţie similară dintre o persoană fizică sau juridică şi o entitate; 10. curs de schimb de referinţă - curs de schimb folosit ca bază de calcul pentru schimbul valutar şi care este furnizat de prestatorul de servicii de plată sau provine dintr-o sursă publică; 11. data valutei - dată de referinţă folosită de un prestator de servicii de plată pentru a calcula dobânda aferentă fondurilor debitate din sau creditate în contul de plăţi; 12. debitare directă - serviciu de plată prin care debitarea contului de plăţi al plătitorului este iniţiată de beneficiarul plăţii pe baza consimţământului dat de către plătitor beneficiarului plăţii, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii sau prestatorului de servicii de plată al plătitorului; 13. filială - entitate aflată în relaţia cu o societate-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 30; 14. fonduri - bancnote şi monede, bani scripturali şi monedă electronică, astfel cum aceasta este definită la art. 7 alin. (1) pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; 15. grup - grup de entităţi incluzând societatea-mamă, filialele sale şi entităţile în care societatea-mamă sau filialele sale deţin o participaţie, precum şi entităţile între care nu există legături în înţelesul pct. 30, dar între care există o relaţie de tipul următor: a) entităţile sunt conduse împreună în temeiul unui contract încheiat cu una dintre entităţi sau în temeiul unei clauze din actele constitutive ori din statutul fiecărei entităţi; sau b) organele de conducere, administrare sau de supraveghere ale entităţilor în cauză sunt formate în cea mai mare parte din aceleaşi persoane, care sunt în funcţie în cursul exerciţiului financiar şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare consolidate; 16. instituţie de plată - persoană juridică autorizată în conformitate cu titlul II să presteze servicii de plată pe teritoriul Uniunii Europene şi al Spaţiului Economic European; 17. instrument de plată - orice dispozitiv personalizat şi/sau orice set de proceduri convenite între utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată şi folosit de utilizatorul serviciilor de plată pentru a iniţia un ordin de plată; 18. legături strânse - situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalităţi: a) printr-o participaţie reprezentând deţinerea, directă sau prin intermediul controlului, a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi; b) prin control;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

155

c) prin faptul că ambele sau toate aceste persoane sunt legate în mod durabil de una şi aceeaşi terţă persoană prin control; 19. «abrogat» 20. mijloace de comunicare la distanţă - orice mijloace care, fără prezenţa fizică simultană a prestatorului serviciilor de plată şi a utilizatorului serviciilor de plată, pot fi folosite pentru încheierea unui contract de servicii de plată; 21. operaţiune de plată - acţiune iniţiată de plătitor sau de beneficiarul plăţii cu scopul de a depune, de a transfera sau de a retrage fonduri, indiferent de orice obligaţii subsecvente între plătitor şi beneficiarul plăţii; 22. operaţiuni de plată singulară - operaţiuni de plată cu caracter ocazional care nu intră sub incidenţa unui contract- cadru, dar care sunt considerate ca făcând parte dintr-un contract; 23. ordin de plată - orice instrucţiune dată de plătitor sau de beneficiarul plăţii către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operaţiuni de plată; 24. participaţie calificată - participaţie directă ori indirectă într-o entitate, care reprezintă 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entităţii sau care face posibilă exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării entităţii respective; 25. plătitor - titular al unui cont de plăţi şi care este de acord cu realizarea unei plăţi din acel cont de plăţi sau, în cazul în care nu există un cont de plăţi, persoana care dă un ordin de plată; 26. rata dobânzii de referinţă - rata dobânzii folosită ca bază de calcul pentru determinarea dobânzilor ce urmează să fie aplicate şi care provine dintr-o sursă publică ce poate fi verificată de ambele părţi ale unui contract de servicii de plată; 27. remitere de bani - serviciu de plată prin care fondurile sunt primite de la plătitor, fără crearea unui cont de plăţi pe numele plătitorului sau al beneficiarului plăţii, cu scopul unic de a transfera o sumă echivalentă beneficiarului plăţii sau unui alt prestator de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii, şi/sau prin care fondurile sunt primite în numele beneficiarului plăţii şi sunt puse la dispoziţia acestuia; 28. sediu real - locaţie în care se situează centrul de conducere şi gestiune a activităţii statutare; 29. sistem de plăţi - sistem de transfer de fonduri, având aranjamente formale şi standardizate şi reguli comune pentru procesarea, compensarea şi/sau decontarea operaţiunilor de plată; 30. societatea-mamă - o entitate care se află în oricare dintre următoarele situaţii: a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate (o filială); b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale altei entităţi (o filială) şi este în acelaşi timp acţionar/asociat sau membru al acelei entităţi; c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei entităţi (o filială) al cărei acţionar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea

156

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

entitate sau a unor prevederi din actul constitutiv al entităţii, în cazul în care legislaţia aplicabilă filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi; d) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi până la data la care sunt întocmite situaţiile financiare anuale consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; această prevedere nu se aplică în situaţia în care o altă entitate are faţă de filială drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c); e) este acţionar/asociat sau membru al unei entităţi şi controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei entităţi (o filială), majoritatea drepturilor de vot în acea filială; f) are dreptul de a exercita sau exercită în fapt o influenţă dominantă sau un control asupra altei entităţi (o filială); g) societatea-mamă împreună cu o altă entitate (o filială) sunt conduse pe o bază unică de către societatea-mamă; 31. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi orice stat aparţinând Spaţiului Economic European; 32. stat membru de origine - stat membru în care se află sediul social al prestatorului de servicii de plată sau, în cazul în care, în conformitate cu legislaţia naţională, prestatorul de servicii de plată nu are sediu social, statul membru în care se află sediul real al acestuia; 33. stat membru gazdă - stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un prestator de servicii de plată are un agent sau o sucursală sau prestează servicii de plată; 34. stat terţ - orice stat care nu este stat membru; 35. sucursală - unitate operaţională fără personalitate juridică, alta decât sediul real, care constituie o parte a instituţiei de plată şi care realizează direct toate sau unele dintre activităţile instituţiei de plată; 36. suport durabil - orice instrument care permite utilizatorului serviciilor de plată să stocheze informaţii adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare, pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informaţiilor respective, şi care permite reproducerea identică a informaţiilor stocate; 37. utilizator al serviciilor de plată - persoană care foloseşte un serviciu de plată în calitate de plătitor, de beneficiar al plăţii sau în ambele calităţi; 38. zi lucrătoare - zi în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului sau al beneficiarului plăţii implicat în executarea unei operaţiuni de plată desfăşoară activitate ce îi permite executarea operaţiunilor de plată. Art. 6. - (1) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societatemamă potrivit prevederilor art. 5 pct. 30 lit. a), b) şi d), drepturile de vot şi drepturile de numire sau de revocare din funcţie deţinute de orice filială a societăţii-mamă, precum şi de persoane care acţionează în nume propriu, dar pe contul societăţii-

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

157

mamă sau al unei filiale a acesteia, se adaugă drepturilor deţinute de societateamamă. (2) Din drepturile prevăzute la alin. (1) se exclud următoarele drepturi de vot: a) drepturile deţinute în numele unei persoane, alta decât societatea-mamă sau o filială a acesteia; b) drepturile aferente titlurilor de capital deţinute în garanţie, cu condiţia ca drepturile respective să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite sau ca deţinerea titlurilor să reprezinte pentru persoana care le deţine o operaţiune curentă în cadrul activităţii sale de creditare, cu condiţia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care furnizează garanţia. (3) În vederea determinării situaţiilor în care o entitate este societate-mamă potrivit prevederilor art. 5 pct. 30 lit. a) şi d), din totalul drepturilor de vot aferente titlurilor de capital deţinute de acţionarii/asociaţii sau membrii într-o filială se exclud drepturile de vot deţinute de filiala însăşi, de o filială a acesteia sau de o persoană care acţionează în nume propriu, dar pe contul acestor filiale. (4) Orice filială a unei filiale a unei societăţi-mamă este considerată filială a societăţii-mamă. Art. 7. - Toate unităţile operaţionale constituite în acelaşi stat membru de o instituţie de plată al cărei sediu real este în alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală. Art. 8. - În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin servicii de plată se înţelege oricare dintre următoarele activităţi: a) servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăţi, precum şi toate operaţiunile necesare pentru funcţionarea contului de plăţi; b) servicii care permit retrageri de numerar dintr-un cont de plăţi, precum şi toate operaţiunile necesare pentru funcţionarea contului de plăţi; c) efectuarea următoarelor operaţiuni de plată în cazul în care fondurile nu sunt acoperite printr-o linie de credit: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv operaţiuni cu ordine de plată programată; d) efectuarea următoarelor operaţiuni de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite printr-o linie de credit deschisă pentru un utilizator al serviciilor de plată: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operaţiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operaţiuni de transfer-credit, inclusiv ordine de plată programată; e) emiterea şi/sau acceptarea la plată a instrumentelor de plată; f) remiterea de bani; g) efectuarea operaţiunilor de plată în care consimţământul plătitorului pentru realizarea unei operaţiuni de plată este dat prin intermediul oricăror mijloace de telecomunicaţie, digitale sau informatice, şi plata este efectuată către operatorul sistemului sau reţelei informatice ori de telecomunicaţii care acţionează exclusiv ca intermediar între utilizatorul serviciilor de plată şi furnizorul bunurilor şi serviciilor.

158

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 9. - Este interzis oricărei persoane care nu este prestator de servicii de plată în înţelesul art. 2 să presteze cu titlu profesional serviciile de plată prevăzute la art. 8. TITLUL II Autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată SECŢIUNEA 1 Cerinţe minime de acces la activitate Art. 10. - (1) Orice entitate care intenţionează să presteze servicii de plată pe teritoriul României trebuie să dispună de o autorizaţie potrivit prezentului titlu înainte de începerea acestei activităţi. (2) Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 11. - (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei entităţi doar dacă informaţiile şi documentele care însoţesc cererea respectă toate cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia şi evaluarea proiectului prezentat este favorabilă. (2) În scopul aplicării alin. (1), Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor furnizează Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, informaţii cu privire la persoane şi entităţi expuse la risc de spălare a banilor şi finanţare a actelor de terorism. (3) În vederea luării unei decizii privind cererea de autorizare, Banca Naţională a României poate consulta şi alte autorităţi cu competenţe relevante. Art. 12. - Sediul real al instituţiei de plată autorizate de Banca Naţională a României trebuie să se situeze pe teritoriul României. Art. 13. - Banca Naţională a României acordă autorizaţia numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, instituţia de plată dispune de un cadru formal de administrare a activităţii de prestare de servicii de plată riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, de proceduri eficiente de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă şi de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase. Cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele trebuie să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de instituţia de plată. Art. 14. - În cazul în care instituţia de plată este implicată şi în alte activităţi comerciale decât prestarea oricăruia dintre serviciile de plată prevăzute la art. 8, Banca Naţională a României poate dispune constituirea unei entităţi distincte pentru activitatea de prestare a serviciilor de plată în cazul în care apreciază, în procedura de autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activităţi comerciale prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situaţiei financiare a instituţiei de MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

159

plată, fie capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea respectarea de către instituţia de plată a tuturor obligaţiilor impuse de prezentul titlu şi de reglementările date în aplicarea acestuia. Art. 15. - (1) Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate. (2) În scopul alin. (1), persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată sunt, în funcţie de forma de organizare juridică şi de tipul activităţilor desfăşurate: a) administratorii, asociaţii comanditaţi, directorii ori, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului, ai instituţiilor de plată care au ca activitate principală prestarea de servicii de plată; sau b) în cazul instituţiilor de plată care nu au ca activitate principală prestarea de servicii de plată, persoanele responsabile pentru coordonarea structurii organizatorice care asigură desfăşurarea activităţii de prestare de servicii de plată. (3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor. Art. 16. - Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de plată, calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate este adecvată. Art. 17. - Dacă între instituţia de plată, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia de plată are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere. Art. 18. - Autorizaţia emisă de Banca Naţională a României permite instituţiei de plată persoană juridică română să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în orice stat membru, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 7-a. Art. 19. - Fără a se aduce atingere dispoziţiilor prezentului titlu, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei, precum şi criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 15 alin. (1) şi la art. 16. Art. 20. - (1) Instituţiile de plată trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial ce nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a: a) 20.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. f); b) 50.000 euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. g);

160

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

c) 125.000 euro, dacă prestează oricare dintre serviciile de plată prevăzute la art. 8 lit. a) -e). (2) Instituţiile de plată care prestează servicii de plată pentru care se aplică niveluri ale capitalului iniţial diferite, potrivit alin. (1), trebuie să dispună de un nivel al capitalului iniţial care se situează la nivelul cel mai mare dintre cele aplicabile. Art. 21. - (1) Instituţiile de plată pot deschide şi menţine conturi de plăţi pentru clienţii lor, destinate exclusiv executării operaţiunilor de plată. (2) Instituţiilor de plată le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public. (3) Primirea de la utilizatorii serviciilor de plată de fonduri destinate prestării de servicii de plată nu este considerată atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile şi nici emitere de monedă electronică în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 22. - (1) Instituţiile de plată pot acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 8 lit. d), e) şi g) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) creditul are caracter accesoriu şi este acordat exclusiv în legătură cu executarea unei operaţiuni de plată; b) creditul acordat în legătură cu un serviciu de plată prestat în condiţiile prevăzute în secţiunile a 6-a şi a 7-a este rambursat într-o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni; c) creditul nu este acordat din fondurile primite sau deţinute în scopul executării unor operaţiuni de plată; d) nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de plată este adecvat în orice moment din perspectiva Băncii Naţionale a României în raport cu valoarea totală a creditelor acordate. (11) Instituţiile de plată desfăşoară activitatea de creditare prevăzută la alin. (1) în conformitate cu regulile unei practici prudente şi sănătoase, cu respectarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicare. (2) Instituţiile de plată pot acorda alte credite decât cele prevăzute la alin. (1) cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare. Art. 23. - (1) Pe lângă prestarea serviciilor de plată enumerate la art. 8, instituţiile de plată pot desfăşura următoarele activităţi: a) prestarea unor servicii operaţionale şi conexe legate de serviciile de plată, cum ar fi: asigurarea executării operaţiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activităţi de păstrare în custodie sau stocarea şi procesarea datelor; b) administrarea sistemelor de plăţi; c) activităţi comerciale, altele decât prestarea de servicii de plată, cu respectarea cadrului legislativ aplicabil. (2) Activităţile menţionate la alin. (1) pot fi realizate de instituţiile de plată pe teritoriul României, cu respectarea legislaţiei naţionale în materie.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

161

SECŢIUNEA a 2-a Autorizarea instituţiilor de plată Art. 24. - În vederea obţinerii autorizaţiei pentru prestarea de servicii de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de documentaţia şi informaţiile prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentului titlu. Art. 25. - (1) Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizaţiei sau respingerea cererii de autorizare în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 24. (2) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Naţională a României confirmă îndeplinirea cerinţei prevăzute la art. 24 sau, în situaţia în care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 24, comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate. (3) Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 24, alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă. (4) Solicitantul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de autorizare. Art. 26. - (1) Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situaţii: a) capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de dispoziţiile legale în vigoare; b) din evaluarea planului de activitate şi a planului de afaceri prezentate rezultă că instituţia de plată nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezentul titlu şi în reglementările aplicabile; c) cadrul de administrare a activităţii de prestare de servicii de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituţia de plată şi mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea serviciilor de plată prestate de instituţia de plată; d) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;

162

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

e) calitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin participaţii calificate nu este adecvată; f) legăturile strânse dintre instituţia de plată şi alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; g) dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituţia de plată are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea acestor dispoziţii ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; h) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare. (2) În cazul în care Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde şi motivele care au stat la baza acesteia. Art. 27. - (1) Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de plată în următoarele situaţii: a) instituţia de plată nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 12 luni de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni; b) autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; c) instituţia de plată nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei ori alte condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare; d) continuarea activităţii instituţiei de plată de prestare de servicii de plată periclitează stabilitatea sistemului de plăţi; e) ca sancţiune, potrivit art. 68 alin. (1) lit. e); f) în oricare alte situaţii prevăzute de legislaţia naţională. (2) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei se comunică în scris instituţiei de plată, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională. (3) Acţionarii sau asociaţii instituţiei de plată pot hotărî renunţarea la autorizaţie şi, dacă e cazul, dizolvarea entităţii, numai dacă pentru instituţia de plată nu s-a deschis procedura insolvenţei. (4) În aplicarea alin. (3), instituţia de plată comunică Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv a asociaţilor, însoţită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligaţiilor faţă de utilizatorii serviciilor de plată. (5) Banca Naţională a României aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4). (6) Autorizaţia unei instituţii de plată îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii:

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

163

a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei de plată în urma căreia aceasta îşi încetează existenţa; b) s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei de plată. (7) Încetarea valabilităţii autorizaţiei în situaţia prevăzută la alin. (6), precum şi hotărârea prin care se aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională. (8) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la retragerea autorizaţiei şi cea prin care se aprobă solicitarea de renunţare la autorizaţie produc efecte de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârile respective. (9) De la data la care produc efecte hotărârile prevăzute la alin. (8), respectiv de la încetarea valabilităţii autorizaţiei, entităţile nu mai pot presta servicii de plată. SECŢIUNEA a 3-a Cerinţe operaţionale Art. 28. - (1) Instituţiile de plată trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut pentru autorizare şi nivelul rezultat din calcul, potrivit metodei pentru determinarea necesarului de fonduri proprii, selectată dintre metodele prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României. (2) Instituţiile de plată trebuie să fundamenteze alegerea uneia dintre metodele de determinare a necesarului de fonduri proprii, astfel încât Banca Naţională a României să fie încredinţată asupra adecvării metodei la situaţia concretă a instituţiei de plată. În caz contrar, Banca Naţională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii. (3) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări emise în aplicarea prezentului titlu elementele care intră în calculul fondurilor proprii şi alte cerinţe legate de modul de determinare a acestora. Art. 29. - Fără a prejudicia dispoziţiile art. 28 alin. (1), pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a mecanismelor de control intern ale instituţiei de plată şi a bazei de date privind riscul de pierdere, Banca Naţională a României poate solicita unei instituţii de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu art. 28 sau să permită instituţiei de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu art. 28. Art. 30. - (1) Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii ale unei instituţii de plată în cazul în care aceasta aparţine unui grup din care mai face parte o altă instituţie de plată, o 164

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

instituţie de credit, o societate de servicii de investiţii financiare, o societate de administrare a portofoliului ori o societate de asigurări. (2) Este interzisă utilizarea elementelor de fonduri proprii luate în calcul la determinarea nivelului fondurilor proprii aferent activităţii de prestare de servicii de plată pentru determinarea nivelului fondurilor proprii aferent altor activităţi comerciale decât prestarea serviciilor de plată prevăzute la art. 8. Art. 31. - (1) Instituţiile de plată trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operaţiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode: a) fondurile sunt evidenţiate şi păstrate separat de fondurile destinate activităţilor desfăşurate de instituţia de plată, altele decât prestarea de servicii de plată şi, în cazul în care acestea sunt încă deţinute de instituţia de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plăţii şi nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun într-un cont separat la o instituţie de credit sau se investesc în active lichide şi de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Naţională a României; b) fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliţă de asigurare sau de o altă garanţie comparabilă furnizată de o societate de asigurări ori de o instituţie de credit, care nu aparţine grupului din care face parte instituţia de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidenţiată şi păstrată separat în absenţa poliţei de asigurare sau a altei garanţii comparabile, plătibilă în cazul în care instituţia de plată nu poate să îşi îndeplinească obligaţiile financiare. (2) Prin derogare de la prevederile legislaţiei în materie, utilizatorii serviciilor de plată au prioritate faţă de alţi creditori la distribuirea fondurilor protejate potrivit alin. (1), în cazul în care instituţia de plată nu îşi mai îndeplineşte obligaţiile, în particular în caz de insolvenţă a instituţiei de plată. Art. 32. - (1) În cazul în care o parte din fondurile primite de o instituţie de plată de la utilizatorii serviciilor de plată urmează să fie folosite pentru operaţiuni de plată viitoare, iar restul pentru alte servicii decât cele de plată, pentru partea de fonduri ce urmează să fie folosită pentru operaţiuni de plată viitoare instituţia de plată aplică cerinţele prevăzute la art. 31. (2) În cazul în care ponderea fondurilor primite destinate executării operaţiunilor de plată viitoare este variabilă sau nu este cunoscută în avans, instituţiile de plată pot aplica prevederile art. 31 doar unei părţi reprezentative din totalul fondurilor primite, parte care se estimează că va fi destinată executării unor operaţiuni de plată, cu condiţia ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Naţională a României. Art. 33. - Instituţiile de plată pot să nu aplice dispoziţiile art. 31 în cazul acelor utilizatori ai serviciilor de plată ale căror fonduri nu depăşesc per utilizator echivalentul în lei a 100 euro.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

165

Art. 331. - (1) Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituţiile de plată constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. (2) Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 34. - (1) Instituţiile de plată care acordă credite legate de serviciile de plată şi a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată organizează şi conduc contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu reglementările specifice elaborate de Banca Naţională a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. (2) Situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare anuale consolidate ale instituţiilor de plată prevăzute la alin. (1) sunt supuse auditării de către auditorii statutari sau firme de audit. Art. 35. - (1) Pentru scopuri legate de supraveghere, instituţiile de plată transmit Băncii Naţionale a României informaţii contabile referitoare la serviciile de plată enumerate la art. 8 şi la serviciile operaţionale şi conexe prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) şi distinct informaţii contabile referitoare la restul activităţilor desfăşurate. (2) Informaţiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoţite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituţiilor de plată care au obligaţia legală de auditare a situaţiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul statutar sau de firma de audit a instituţiei de plată. Art. 36. - Instituţiile de plată sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României informaţiile contabile prevăzute la art. 35 alin. (1), precum şi alte date şi informaţii solicitate, la termenele şi în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Naţională a României. Art. 37. - (1) Auditorul statutar sau firma de audit al/a unei instituţii de plată trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale la instituţia de plată ori în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relaţie de control cu instituţia de plată, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia de plată care: a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii de servicii de plată; b) este de natură să afecteze capacitatea instituţiei de plată de a funcţiona în continuare; c) poate conduce la un refuz din partea auditorului statutar sau firmei de audit de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către aceştia a unei opinii cu rezerve. (2) La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei de plată are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii legate de activitatea de audit a activităţii de servicii de plată desfăşurate.

166

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(3) Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei de plată a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României conform alin. (1) şi (2) nu constituie încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia. (4) Banca Naţională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul statutar sau firma de audit al/a instituţiei de plată pe parcursul acţiunii de audit. Art. 38. - Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului sau altor dispoziţii relevante ale legislaţiei naţionale, instituţiile de plată păstrează toate evidenţele aferente serviciilor de plată prestate timp de cel puţin 5 ani de la terminarea operaţiunii. Art. 39. - (1) Instituţiile de plată au obligaţia de a se asigura de respectarea cerinţelor impuse de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare în cazul în care deleagă unor terţi realizarea unor funcţii operaţionale. (2) Instituţiile de plată sunt responsabile pentru toate actele angajaţilor lor şi pentru activitatea desfăşurată de sucursalele, agenţii şi entităţile către care externalizează activităţi. Art. 40. - Instituţiile de plată se asigură că agenţii şi sucursalele care acţionează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt. SECŢIUNEA a 4-a Desfăşurarea activităţii de către instituţii de plată persoane juridice române pe teritoriul României prin intermediul agenţilor Art. 41. - (1) Instituţiile de plată care intenţionează să presteze servicii de plată prin intermediul unui agent transmit Băncii Naţionale a României o cerere, însoţită de informaţiile şi documentaţia prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României. (2) Banca Naţională a României poate verifica informaţiile transmise de instituţia de plată care a solicitat desfăşurarea activităţii prin intermediul agentului, pentru a se asigura de corectitudinea acestora. Art. 42. - (1) Instituţiile de plată pot utiliza un agent pentru prestarea de servicii de plată numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut la art. 61. (2) În situaţia în care agentul este o entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi realizată numai după obţinerea acestora. Art. 43. - (1) Banca Naţională a României evaluează şi comunică solicitantului decizia cu privire la o cerere de înregistrare a unui agent, în termen de 45 de zile de la data primirii solicitării care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 41 alin. (1). (2) În termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Naţională a României confirmă îndeplinirea cerinţei prevăzute la art. 41 alin. (1) sau, în situaţia în care nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 41 alin. (1), comunică solicitantului documentele şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

167

termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor şi informaţiilor solicitate. (3) Banca Naţională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplineşte cerinţa prevăzută la art. 41 alin. (1), alte informaţii relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informaţiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă. (4) Solicitantul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 20 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de înregistrare a agentului. Art. 44. - (1) Banca Naţională a României înscrie agentul în registrul prevăzut la art. 61 numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare. Dacă există dubii cu privire la acurateţea informaţiilor primite despre agent, Banca Naţională a României poate proceda la verificarea acestora. (2) Banca Naţională a României înregistrează un agent numai în cazul în care din evaluarea informaţiilor şi a documentelor care însoţesc cererea este încredinţată că persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată desfăşurate de către agent au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate, potrivit criteriilor stabilite în reglementările emise de Banca Naţională a României. (3) Dispoziţiile art. 15 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Art. 45. - Banca Naţională a României respinge o cerere de înregistrare a unui agent dacă, din evaluarea realizată în condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare, rezultă una dintre următoarele situaţii: a) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii de prestare de servicii de plată nu au o bună reputaţie ori nu dispun de cunoştinţe şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate; b) informaţiile primite despre agent nu sunt corecte; c) nu sunt respectate alte condiţii prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare. Art. 46. - Banca Naţională a României radiază agentul înregistrat în registrul prevăzut la art. 61 în situaţia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare. SECŢIUNEA a 5-a Externalizarea Art. 47. - (1) Instituţiile de plată informează Banca Naţională a României în cazul în care intenţionează să externalizeze funcţii operaţionale aferente serviciilor de plată. (2) La externalizarea funcţiilor operaţionale importante instituţia de plată trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calităţii 168

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

mecanismelor de control intern ale instituţiei de plată şi nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligaţiilor instituţiilor de plată stabilite în prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicare. Art. 48. - (1) Pentru scopul art. 47, o funcţie operaţională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituţiei de plată de a se conforma permanent condiţiilor de autorizare impuse în conformitate cu prezentul titlu şi cu reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligaţii care îi revin în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă ori afectează semnificativ performanţele financiare, stabilitatea instituţiei de plată sau continuitatea prestării serviciilor de plată. (2) Externalizarea funcţiilor operaţionale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituţia de plată a următoarelor condiţii: a) externalizarea nu conduce la delegarea responsabilităţii organelor de conducere; b) relaţia şi obligaţiile instituţiei de plată în raport cu utilizatorii serviciilor sale de plată în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă nu sunt afectate; c) nu se prejudiciază respectarea condiţiilor impuse instituţiei de plată în vederea obţinerii şi menţinerii autorizaţiei în conformitate cu prezentul titlu şi cu reglementările emise în aplicarea acestuia; d) niciuna dintre condiţiile impuse în vederea autorizării instituţiei de plată nu sunt înlăturate sau modificate. SECŢIUNEA a 6-a Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii pe teritoriul României de către instituţiile de plată din alte state membre Art. 49. - O instituţie de plată autorizată într-un alt stat membru poate presta pe teritoriul României serviciile de plată prevăzute de autorizaţie în baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine. Art. 50. - (1) Notificarea prevăzută la art. 49 trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României şi, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi structura sa organizatorică. (2) În cazul prestării de servicii de plată printr-un agent, notificarea trebuie să cuprindă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, denumirea şi sediul agentului, respectiv numele şi adresa acestuia, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul României şi, după caz, structura organizatorică, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului şi identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului. MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

169

Art. 51. - (1) Ulterior notificării realizate de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Naţională a României transmite acesteia opinia sa asupra intenţiei instituţiei de plată din respectivul stat membru de a desfăşura activitate pe teritoriul României prin intermediul unui agent. (2) În cazul în care, în urma analizării informaţiilor privind agentul transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine, Banca Naţională a României nu este încredinţată de corectitudinea acestora, informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine. Art. 52. - (1) Ulterior primirii notificării transmise de autoritatea competentă din statul membru de origine în legătură cu intenţia unei instituţii de plată de a desfăşura activitate pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale ori al unui agent, la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi alte autorităţi relevante furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării. (2) În situaţia în care din consultarea realizată potrivit alin. (1) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin angajarea agentului sau prin deschiderea sucursalei ar putea creşte riscul de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului ori în legătură cu proiectul de angajare a agentului sau de deschidere a sucursalei se efectuează, s-a efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, Banca Naţională a României informează în consecinţă autoritatea competentă din statul membru de origine. Art. 53. - În situaţia în care agentul este o entitate reglementată prin lege specială a cărei activitate este supusă unei autorizări, aprobări sau unor avize specifice, prestarea de servicii de plată poate fi realizată numai după obţinerea acestora. SECŢIUNEA a 7-a Procedura de notificare pentru desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României de către instituţii de plată persoane juridice române Art. 54. - (1) Orice instituţie de plată autorizată, persoană juridică română, care intenţionează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, transmite Băncii Naţionale a României o cerere însoţită de informaţiile prevăzute la alin. (2). (2) În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă şi, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei şi structura organizatorică a acesteia şi solicită opinia în legătură cu intenţia instituţiei de plată de a presta servicii prin intermediul unei sucursale. (3) În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a sucursalei, Banca Naţională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în

170

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă potrivit alin. (2). (4) Banca Naţională a Românie poate radia sucursala din registrul prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului prevăzut la alin. (3). Art. 55. - (1) Instituţiile de plată pot presta servicii de plată prin intermediul unei sucursale numai ulterior înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 61. (2) Instituţiile de plată pot presta servicii de plată în mod direct de la data la care Banca Naţională a României realizează notificarea potrivit art. 54 alin. (2) şi informează solicitantul asupra acestui fapt. Art. 56. - (1) Instituţiilor de plată autorizate, persoane juridice române, care intenţionează să presteze servicii de plată pe teritoriul unui alt stat membru prin utilizarea agenţilor le sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile secţiunii a 4-a. (2) În termen de 10 zile de la primirea cererii instituţiei de plată, Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă informaţii privind denumirea şi sediul instituţiei de plată, denumirea şi sediul agentului, respectiv numele şi adresa acestuia, tipul serviciilor de plată pe care intenţionează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă şi, după caz, structura organizatorică, mecanismele de control intern care urmează să fie folosite de agent pentru a se conforma obligaţiilor în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului şi identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea agentului şi solicită opinia acestor autorităţi în legătură cu intenţia instituţiei de plată. Art. 57. - (1) În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a agentului, Banca Naţională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă potrivit art. 56 alin. (2). (2) Instituţiile de plată pot presta servicii de plată prin intermediul unui agent numai ulterior înscrierii acestuia în registrul prevăzut la art. 61. (3) Banca Naţională a Românie poate radia agentul din registrul prevăzut la art. 61 în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior încheierii termenului prevăzut la alin. (1). Art. 58. - (1) Instituţiile de plată pot desfăşura activităţile prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României în state terţe prin înfiinţarea unei sucursale sau prin intermediul unui agent, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. (2) Dispoziţiile art. 7 şi ale secţiunii a 4-a din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător. Art. 59. - Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări condiţiile în care poate înscrie în registrul prevăzut la art. 61 sucursala ori agentul stabilită/stabilit în state terţe şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea în vederea înscrierii.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

171

Art. 60. - Banca Naţională a României poate respinge cererea de înregistrare formulată în baza dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de plată, consideră că: a) instituţia de plată nu dispune de o situaţie financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă; b) cadrul de administrare, procedurile şi mecanismele prevăzute la art. 13 nu sunt adecvate; c) cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; d) instituţia de plată nu îndeplineşte alte cerinţe prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia. SECŢIUNEA a 8-a Registrul instituţiilor de plată Art. 61. - (1) Banca Naţională a României organizează şi administrează registrul instituţiilor de plată în care sunt evidenţiate instituţiile de plată persoane juridice române, sucursalele acestora din alte state membre şi state terţe, precum şi agenţii instituţiilor de plată persoane juridice române. (2) Registrul prevăzut la alin. 1 este public, accesibil on-line, este actualizat permanent şi furnizează informaţii privind serviciile de plată pentru care a fost autorizată fiecare instituţie de plată. SECŢIUNEA a 9-a Autoritatea competentă şi supravegherea Art. 62. - (1) Banca Naţională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea respectării dispoziţiilor prezentului titlu şi ale reglementărilor emise în aplicare. (2) Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată autorizate, persoane juridice române, inclusiv pentru activitatea de plăţi desfăşurată prin sucursalele şi agenţii acestora. (3) Alineatele precedente nu implică faptul că Banca Naţională a României are competenţe de supraveghere a activităţilor comerciale ale instituţiei de plată, altele decât prestarea de servicii de plată prevăzute la art. 8 şi activităţile enumerate la art. 23 alin. (1) lit. a). Art. 63. - (1) Activitatea de supraveghere a instituţiilor de plată de către Banca Naţională a României, în vederea verificării respectării cerinţelor impuse în prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia, trebuie să fie proporţională, adecvată şi adaptată riscurilor la care sunt expuse instituţiile de plată. (2) Verificările la sediul entităţilor supravegheate se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României împuternicit în acest sens sau de către terţe persoane împuternicite de Banca Naţională a României. 172

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(3) Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere Banca Naţională a României este abilitată: a) să solicite instituţiei de plată să furnizeze orice informaţie necesară pentru verificarea respectării cerinţelor impuse prin prezentul titlu şi reglementările emise în aplicarea acestuia; b) să efectueze verificări la sediul instituţiei de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi; c) să emită recomandări, instrucţiuni şi să dispună măsuri; d) să suspende sau să retragă autorizaţia. (4) Instituţiile de plată vor permite personalului împuternicit al Băncii Naţionale a României şi terţelor persoane împuternicite de Banca Naţională a României să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile, furnizând în acest scop toate documentele şi informaţiile cu privire la administrarea, controlul intern şi operaţiunile instituţiilor de plată, astfel cum vor fi solicitate de către acesta. (5) Instituţiile de plată sunt obligate să transmită Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta pentru scopul realizării supravegherii. Art. 631. - (1) Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări regimul instituţiilor de plată care desfăşoară activitate de creditare, legat de calitatea de persoane juridice declarante la Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României. (2) Nu se consideră încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor de plată. Art. 64. - (1) Modificările în situaţia instituţiilor de plată autorizate se comunică Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta. (2) În cazul achiziţionării de participaţii calificate la instituţia de plată, inclusiv prin majorarea participaţiilor existente, Banca Naţională a României aprobă sau se poate opune achiziţiei dacă, în urma evaluării realizate, constată că acţionarul care deţine participaţii calificate nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi reglementările emise în aplicare. Banca Naţională a României se pronunţă asupra achiziţionării de participaţii calificate la instituţia de plată în termen de 60 de zile de la data primirii documentelor şi informaţiilor complete, potrivit reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Pe perioada până la pronunţare, acţionarul sau asociatul în cauză nu are drept de vot legat de deciziile privind activitatea de prestare de servicii de plată. Art. 65. - (1) Banca Naţională a României poate dispune faţă de o instituţie de plată, persoană juridică română, ori faţă de persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată ale instituţiei de plată şi care încalcă dispoziţiile prezentului titlu şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestuia măsurile necesare în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora şi/sau să aplice sancţiuni.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

173

(2) Dacă, în procesul de supraveghere, constată existenţa unor circumstanţe care ar putea impieta asupra activităţii instituţiei de plată, Banca Naţională a României poate dispune măsuri vizând desfăşurarea prudentă a activităţii. Art. 66. - În aplicarea art. 65, Banca Naţională a României poate să dispună faţă de orice instituţie de plată, persoană juridică română, următoarele măsuri, fără ca acestea să fie limitative: a) să solicite instituţiei de plată creşterea nivelului fondurilor proprii peste cele prevăzute la art. 28 şi 29; b) să solicite instituţiei de plată utilizarea altei metode de determinare a necesarului de fonduri proprii; c) să solicite instituţiei de plată conformarea cadrului de administrare, mecanismelor şi procedurilor la cerinţele prevăzute la art. 13; d) să restricţioneze sau să limiteze volumul activităţii, tipul de operaţiuni desfăşurate sau reţeaua de sucursale ale instituţiei de plată din ţară şi din străinătate; e) să restricţioneze desfăşurarea activităţii de plată prin agenţi sau să interzică desfăşurarea activităţii în acest mod; f) să solicite instituţiei de plată înlocuirea auditorului statutar sau firmei de audit; g) să solicite instituţiei de plată constituirea unei entităţi distincte pentru desfăşurarea activităţii de prestare a serviciilor de plată, în condiţiile prevăzute la art. 14. Art. 67. - Banca Naţională a României poate aplica sancţiuni în cazurile în care constată că o instituţie de plată, persoană juridică română, şi/sau oricare dintre persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată se fac vinovate de: a) încălcarea unei prevederi a prezentului titlu sau a reglementărilor date în aplicare; b) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţională a României; c) încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia acordată; d) efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziţiei financiare; e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date şi informaţii eronate către Banca Naţională a României. Art. 68. - (1) În cazurile prevăzute la art. 67, Banca Naţională a României poate aplica următoarele sancţiuni: a) avertisment scris; b) amendă aplicabilă instituţiei de plată, de la 5.000 lei la 50.000 lei; c) amendă aplicabilă persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată, între 1-6 salarii medii nete pe instituţia de plată, conform situaţiei salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;

174

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

d) retragerea aprobării acordate persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a activităţii de prestare de servicii de plată în cadrul instituţiei de plată; e) suspendarea sau retragerea autorizaţiei acordate instituţiei de plată. (2) La individualizarea sancţiunii se ţine seama de gravitatea faptei săvârşite, precum şi de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei. (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şi-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor, stabilite conform legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale, prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicarea acestuia şi cadrului intern de administrare. Art. 69. - Sancţiunile prevăzute la art. 68 pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 66 sau independent de acestea. Art. 70. - În cazul în care persoanele care deţin participaţii calificate la instituţia de plată nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de prezentul titlu şi de reglementările emise în aplicarea acestuia, Banca Naţională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate instituţiei de plată ori persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acesteia, Banca Naţională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente participaţiilor deţinute de acţionarii sau asociaţii respectivi în privinţa deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată. Art. 71. - (1) Constatarea faptelor descrise în prezentul titlu şi în reglementările emise în aplicare, care constituie încălcări ale regimului prudenţial, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituţiile de plată, persoane juridice române, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediul instituţiei de plată, persoană juridică română, sucursalelor acesteia şi al oricărui agent al său sau al oricărei entităţi către care aceasta a externalizat activităţi. (2) Actele cu privire la o instituţie de plată, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului titlu şi reglementărilor se emit de către guvernatorul, prim- viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. d) şi e), a căror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie. Art. 72. - (1) Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. (2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat. (3) Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz. Art. 73. - (1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicare cu privire la o instituţie de plată pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

175

al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării. (2) Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. (3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. (4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte. Art. 74. - Dispoziţiile art. 73 se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Banca Naţională a României nu se pronunţă în termenele prevăzute de lege asupra unei solicitări formulate potrivit prevederilor prezentului titlu şi reglementărilor emise în aplicare. Art. 75. - Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 73 alin. (1) sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor emise de Banca Naţională a României nu se suspendă. Art. 76. - (1) Pentru exercitarea funcţiei de supraveghere, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente ale statului membru gazdă sau, după caz, ale statului membru de origine în legătură cu activitatea desfăşurată de instituţiile de plată în mod direct, prin intermediul sucursalelor sau agenţilor ori în legătură cu entităţile către care instituţiile de plată au externalizat activităţi. (2) În scopul alin. (1), Banca Naţională a României: a) informează autorităţile competente din statul membru gazdă ori de câte ori intenţionează să efectueze verificări la sediul sucursalei sau agentului instituţiei de plată ori al entităţii către care instituţia de plată a externalizat activităţi, situate pe teritoriul statului membru gazdă; b) comunică autorităţii competente din statul membru gazdă ori, după caz, din statul membru de origine, la cerere, toate informaţiile relevante şi, din proprie iniţiativă, toate informaţiile esenţiale, în special în cazul în care se constată sau se suspectează că un agent, o sucursală sau o entitate către care se externalizează activităţi încalcă legislaţia în materie. (3) Banca Naţională a României poate delega autorităţii competente din statul membru gazdă sarcina de a efectua verificări la sediul sucursalelor instituţiilor de plată, agenţilor acestora sau entităţilor către care instituţiile de plată au externalizat activităţi, situate pe teritoriul statului membru gazdă. Art. 77. - (1) În cazul instituţiilor de plată dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate sau au externalizat activităţi în România, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care instituţiile de plată desfăşoară activitate sau în care sunt situate entităţile către care instituţiile de plată au externalizat activităţi.

176

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(2) În scopul exercitării funcţiei de supraveghere, autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituţii de plată poate realiza verificări pe teritoriul României la sediul sucursalelor instituţiilor de plată, agenţilor acestora sau entităţilor către care instituţiile de plată au externalizat activităţi. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României. (3) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naţionale a României să efectueze verificări la sediul sucursalelor instituţiilor de plată, agenţilor acestora sau entităţilor către care instituţiile de plată au externalizat activităţi, situate pe teritoriul României, caz în care Banca Naţională a României procedează la efectuarea acestor verificări, în mod direct sau prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea verificării respective. Art. 78. - Dispoziţiile art. 76 şi 77 nu aduc atingere obligaţiilor ce revin autorităţilor competente de a supraveghea sau de a controla respectarea cerinţelor stabilite de legislaţia în materia prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi de Regulamentul (CE) nr. 1.781/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informaţiile privind plătitorul care însoţesc transferurile de fonduri. SECŢIUNEA a 10-a Secretul profesional şi schimbul de informaţii Art. 79. - (1) Membrii consiliului de administraţie, salariaţii Băncii Naţionale a României, precum şi terţele persoane împuternicite de Banca Naţională a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituţiilor de plată sunt obligaţi să păstreze secretul profesional asupra oricărei informaţii confidenţiale de care iau cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor, pe perioada în care deţin această calitate şi după încetarea activităţii în cadrul băncii ori, după caz, a relaţiilor cu banca. (2) Nu sunt considerate informaţii confidenţiale informaţiile furnizate în formă sumară sau agregată, astfel încât instituţia de plată să nu poată fi identificată. (3) Schimbul de informaţii prevăzut la art. 80 trebuie să fie circumscris exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor ce le revin autorităţilor respective. (4) Dispoziţiile alin. (1) şi (3) nu aduc în niciun fel atingere prevederilor legislaţiei penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informaţii confidenţiale în anumite situaţii. Art. 80. - (1) Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile relevante din alte state membre cu atribuţii privind prestatorii de servicii de plată, precum şi cu Banca Centrală Europeană şi băncile centrale din alte state membre. (2) Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu: a) autorităţile competente din alte state membre responsabile cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

177

b) Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre, în calitate de autorităţi monetare şi de supraveghere şi, dacă este cazul, alte autorităţi publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plăţi şi decontare; c) alte autorităţi relevante desemnate în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă, cu legislaţia în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, al protecţiei datelor cu caracter personal, cu legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului ori cu alte acte normative aplicabile prestatorilor de servicii de plată. Art. 81. - Prezenta secţiune se completează cu dispoziţiile privind secretul profesional şi colaborarea Băncii Naţionale a României cu alte autorităţi prevăzute în Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările ulterioare. Art. 82. - În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal. TITLUL III Transparenţa condiţiilor şi a cerinţelor în materie de informare privind serviciile de plată CAPITOLUL I Dispoziţii comune Art. 83. - (1) Prevederile prezentului titlu reglementează transparenţa condiţiilor şi a cerinţelor în materie de informare în cazul operaţiunilor de plată singulară, al contractelor-cadru şi al operaţiunilor de plată prevăzute de acestea, dacă utilizatorul acţionează în calitate de consumator. (2) În cazul în care utilizatorul nu acţionează în calitate de consumator, părţile pot conveni să nu aplice, total sau parţial, prevederile prezentului titlu. Art. 84. - (1) Prezentul titlu nu aduce atingere dispoziţiilor legislative ce transpun acte normative comunitare şi ce cuprind cerinţe suplimentare privind informaţiile prealabile. (2) În cazul în care serviciilor de plată ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă le sunt aplicabile şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, republicată, cu modificările ulterioare, dispoziţiile privind informarea prevăzute la art. 4 alin. (1) - (4), cu excepţia dispoziţiilor cuprinse la art. 4 alin. (2) lit. c) -g), la art. 4 alin. (3) lit. a), d) şi e) şi la art. 4 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările ulterioare, se vor înlocui cu dispoziţiile art. 91-93 şi cu cele ale art. 97-99 din prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. 85. - (1) Prestatorul de servicii de plată nu solicită utilizatorului serviciilor de plată niciun fel de plată pentru furnizarea informaţiilor prevăzute în prezentul titlu.

178

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(2) Prestatorul de servicii de plată şi utilizatorul de servicii de plată pot conveni asupra preţului total pentru furnizarea, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, de informaţii suplimentare sau într-un mod mai frecvent sau prin alte mijloace de comunicare decât cele specificate în contractul-cadru. (3) Preţul total perceput în conformitate cu alin. (2) trebuie să corespundă costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să se limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare sau la descurajarea utilizatorului de a solicita informaţii suplimentare. Art. 86. - (1) În cazul instrumentelor de plată care, în conformitate cu contractulcadru, privesc numai operaţiunile de plată individuale ce nu depăşesc 25 euro ori echivalentul în lei a 25 euro la data efectuării tranzacţiei sau ce au o limită de cheltuieli de 100 euro ori echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacţiei sau ce depozitează fonduri care nu depăşesc niciodată 100 euro ori echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacţiei: a) prestatorul de servicii de plată transmite plătitorului, prin derogare de la art. 9799 şi de la art. 111, numai informaţiile privind caracteristicile principale ale serviciului de plată, incluzând în acestea modul în care poate fi utilizat instrumentul de plată, răspunderea juridică, preţul perceput şi alte informaţii importante necesare pentru a se lua o decizie informată, precum şi o indicaţie cu privire la locul unde se pun la dispoziţie, într-un mod uşor accesibil, orice alte informaţii ori condiţii specificate la art. 99; b) părţile pot conveni ca, prin derogare de la art. 101, prestatorul de servicii de plată să poată propune modificări ale condiţiilor din contractul-cadru într-o modalitate diferită faţă de cea prevăzută la art. 97 alin. (1); c) părţile pot conveni ca, prin derogare de la art. 112 şi 113, după executarea unei operaţiuni de plată, prestatorul de servicii de plată să transmită sau să pună la dispoziţie numai o referinţă care să permită utilizatorului serviciilor de plată identificarea operaţiunii de plată, suma operaţiunii de plată şi preţul perceput şi/sau, în cazul mai multor operaţiuni de plată de acelaşi fel către acelaşi beneficiar al plăţii, informaţiile privind suma totală şi preţul pentru aceste operaţiuni de plată; d) părţile pot conveni ca, prin derogare de la art. 112 şi 113, după executarea unei operaţiuni de plată, prestatorul de servicii de plată să nu fie obligat să transmită sau să pună la dispoziţie informaţiile prevăzute la lit. c) în cazul în care instrumentul de plată este utilizat anonim sau dacă prestatorul de servicii de plată nu deţine capacitatea tehnică de a i le furniza. Prestatorul de servicii de plată acordă plătitorului posibilitatea de a verifica valoarea fondurilor depuse. (2) Pentru operaţiunile de plată transfrontaliere efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spaţiul Economic European, sumele prevăzute la alin. (1) sunt de 30 euro sau echivalentul în lei a 30 euro în cazul instrumentelor de plată şi de 150 euro sau echivalentul în lei a 150 euro în cazul limitelor de cheltuieli sau fondurilor depozitate. Art. 87. - (1) Plăţile sunt efectuate în moneda de schimb convenită de comun acord între părţi.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

179

(2) În cazul în care este oferit un serviciu de conversie monetară înainte de iniţierea operaţiunii de plată, iar serviciul respectiv de conversie monetară este oferit la punctul de vânzare sau de către beneficiarul plăţii, partea care oferă serviciul de conversie monetară informează plătitorul cu privire la preţul total, precum şi cu privire la cursul de schimb ce urmează a fi utilizat în vederea conversiei operaţiunii de plată. (3) Plătitorul acceptă serviciul de conversie monetară în baza informaţiilor prevăzute la alin. (2). Art. 88. - În cazul în care, în vederea utilizării unui anumit instrument de plată, beneficiarul plăţii oferă o reducere, beneficiarul plăţii informează plătitorul asupra acesteia înainte de iniţierea operaţiunii de plată. Art. 89. - Prestatorii de servicii de plată trebuie să poată face dovada că au respectat cerinţele în materie de informare prevăzute în prezentul titlu. CAPITOLUL II Operaţiuni de plată singulară Art. 90. - (1) Prezentul capitol se aplică operaţiunilor de plată singulară care nu intră sub incidenţa unui contract-cadru. (2) În cazul în care un ordin de plată pentru o operaţiune de plată singulară este transmis printr-un instrument de plată stabilit printr-un contract-cadru, prestatorul de servicii de plată nu are obligaţia să furnizeze sau să pună la dispoziţie informaţii care au fost deja transmise utilizatorului serviciilor de plată în temeiul unui contractcadru încheiat cu un alt prestator de servicii de plată sau care îi vor fi transmise în conformitate cu contractul-cadru respectiv. Art. 91. - (1) Înainte ca utilizatorul serviciilor de plată să devină parte la un contract sau la o ofertă de servicii de plată singulară, prestatorul de servicii de plată pune la dispoziţia utilizatorului informaţiile şi condiţiile specificate la art. 93. (2) Informaţiile şi condiţiile specificate la art. 93 se pun la dispoziţia utilizatorului: a) într-un mod uşor accesibil; b) într-un limbaj uşor de înţeles, într-o formă clară, completă şi precisă; c) în limba română sau în altă limbă stabilită de comun acord între părţi. (3) La cererea utilizatorului serviciilor de plată, prestatorul de servicii de plată îi pune la dispoziţie informaţiile şi condiţiile pe suport hârtie sau pe un alt suport durabil. (4) Obligaţiile prevăzute pot fi îndeplinite şi prin furnizarea unui exemplar al propunerii de contract de prestare de servicii de plată singulară sau al formularului de ordin de plată care cuprinde informaţiile şi condiţiile specificate la art. 93. Art. 92. - În cazul în care contractul de servicii de plată singulară a fost încheiat, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, printr-un mijloc de comunicare la distanţă ce nu permite prestatorului de servicii de plată să respecte prevederile art. 91, prestatorul îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin conform art. 91 imediat după executarea operaţiunii de plată.

180

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 93. - (1) Prestatorul transmite sau pune la dispoziţia utilizatorului serviciilor de plată următoarele informaţii şi condiţii: a) specificarea informaţiilor sau a codului unic de identificare ce trebuie furnizate de către utilizatorul serviciilor de plată în vederea executării corecte a unui ordin de plată; b) termenul maxim de executare în care trebuie furnizat serviciul de plată; c) preţul total pe care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să îl plătească prestatorului său de servicii de plată şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţ; d) dacă este cazul, cursurile de schimb efective sau de referinţă care urmează să fie aplicate operaţiunii de plată. (2) Dacă este cazul, orice alte informaţii şi condiţii relevante specificate la art. 99 sunt puse la dispoziţia utilizatorului serviciilor de plată într-un mod uşor accesibil. Art. 94. - Imediat după primirea ordinului de plată, prestatorul de servicii de plată al plătitorului transmite sau pune la dispoziţia plătitorului, astfel cum este prevăzut la art. 91 alin. (2) şi (3), următoarele informaţii: a) o referinţă care să permită plătitorului identificarea operaţiunii de plată şi, dacă este cazul, informaţii privind beneficiarul plăţii; b) valoarea operaţiunii de plată în moneda utilizată în ordinul de plată; c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată care trebuie suportat de către plătitor şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţul total; d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în operaţiunea de plată de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului sau o referinţă la acesta, în cazul în care diferă de cursul prevăzut conform art. 93 alin. (1) lit. d), precum şi valoarea operaţiunii de plată după conversia monetară respectivă; e) data primirii ordinului de plată. Art. 95. - Imediat după executarea operaţiunii de plată, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii transmite sau pune la dispoziţia beneficiarului, în conformitate cu prevederile art. 91, următoarele informaţii: a) o referinţă care să permită beneficiarului plăţii identificarea operaţiunii de plată şi, după caz, a plătitorului, precum şi a oricărei informaţii transferate împreună cu operaţiunea de plată; b) valoarea operaţiunii de plată în moneda în care fondurile au fost puse la dispoziţia beneficiarului plăţii; c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată care trebuie suportat de către beneficiar şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţul total; d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în operaţiunea de plată de către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii şi valoarea operaţiunii de plată înaintea conversiei monetare; e) data valutei creditării contului.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

181

CAPITOLUL III Contracte-cadru Art. 96. - Prezentul capitol se aplică operaţiunilor de plată care intră sub incidenţa unui contract-cadru. Art. 97. - (1) Cu suficient timp, dar nu mai puţin de 15 zile înainte ca utilizatorul să devină parte la un contract-cadru sau la o ofertă, prestatorul de servicii de plată furnizează utilizatorului serviciilor de plată informaţiile şi condiţiile specificate laart. 99. (2) Perioada de 15 zile se poate reduce cu acordul expres al utilizatorului. (3) Informaţiile şi condiţiile specificate la art. 99 sunt furnizate utilizatorului: a) pe suport hârtie sau pe alt suport durabil; b) într-un limbaj uşor de înţeles, într-o formă clară, completă şi precisă; c) în limba română sau în orice altă limbă stabilită de comun acord între părţi. (4) Obligaţiile prevăzute pot fi îndeplinite şi prin furnizarea unui exemplar al propunerii de contract-cadru care să cuprindă informaţiile şi condiţiile specificate la art. 99. Art. 98. - În cazul în care contractul-cadru a fost încheiat, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, printr-un mijloc de comunicare la distanţă ce nu permite prestatorului de servicii de plată să respecte prevederile art. 97, prestatorul îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin imediat după încheierea contractului-cadru. SECŢIUNEA 1 Informaţii prealabile Art. 99. - Prestatorul de servicii de plată furnizează utilizatorului serviciilor de plată următoarele informaţii şi condiţii: 1. cu privire la prestatorul serviciilor de plată: a) numele prestatorului de servicii de plată, adresa sediului său social şi, unde este cazul, adresa filialei sau a sucursalei stabilite în România, precum şi orice altă adresă, inclusiv adresa de poştă electronică, relevantă pentru comunicarea cu prestatorul de servicii de plată; b) datele de identificare ale autorităţilor de supraveghere corespunzătoare şi ale registrului prevăzute la art. 55 alin. (1) şi la art. 61 alin. (2) sau ale oricărui alt registru public de autorizare a prestatorului de servicii de plată şi numărul de înregistrare ori mijloace echivalente de identificare în registrul respectiv; 2. cu privire la utilizarea serviciului de plată: a) o descriere a principalelor caracteristici ale serviciului de plată ce va fi prestat; b) specificarea informaţiilor sau a codului unic de identificare ce trebuie furnizate de către utilizatorul serviciilor de plată în vederea executării corecte a unui ordin de plată; c) forma şi procedura de exprimare a consimţământului pentru executarea operaţiunii de plată şi retragerea acestui consimţământ în conformitate cu art. 120122 şi cu art. 146-149; 182

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

d) o referinţă la momentul primirii unui ordin de plată, astfel cum a fost definit la art. 141 şi 142, şi ora-limită, dacă este cazul, stabilită de prestatorul de servicii de plată; e) termenul maxim de executare pentru serviciul de plată care urmează să fie prestat; f) dacă există posibilitatea de a conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru utilizarea unui instrument de plată în conformitate cu art. 123 alin. (1); 3. cu privire la preţ, la rata dobânzii şi la cursul de schimb: a) preţul total pe care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să îl plătească prestatorului de servicii de plată şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în acesta; b) dacă este cazul, rata dobânzii şi cursul de schimb care urmează să fie aplicate sau, în cazul în care urmează să fie utilizate rata dobânzii de referinţă şi cursul de schimb de referinţă, metoda de calcul al dobânzii efective, precum şi data şi indexul ori baza corespunzătoare pentru determinarea cursului de schimb de referinţă sau a ratei dobânzii de referinţă corespunzătoare; c) dacă părţile convin, aplicarea imediată a modificărilor ratei dobânzii de referinţă sau a cursului de schimb de referinţă, precum şi cerinţele în materie de informare legate de modificări, în conformitate cu art. 102 şi 103; 4. cu privire la comunicare: a) dacă este cazul, mijloacele de comunicare, inclusiv cerinţele tehnice privind echipamentele utilizatorului serviciilor de plată, convenite de comun acord între părţi în vederea transmiterii informaţiilor sau notificărilor specificate în prezenta ordonanţă de urgenţă; b) modalitatea în care şi frecvenţa cu care informaţiile trebuie să fie transmise sau să fie făcute disponibile, în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă; c) limba sau limbile în care este încheiat contractul-cadru şi în care se desfăşoară comunicarea pe durata relaţiei contractuale; d) dreptul utilizatorului serviciilor de plată de a primi termenii contractuali ai contractului-cadru, precum şi informaţiile şi condiţiile în conformitate cu art. 100; 5. cu privire la cerinţele de securitate şi la măsurile corective: a) dacă este cazul, o descriere a etapelor pe care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să le parcurgă pentru a păstra siguranţa unui instrument de plată, precum şi a modalităţilor de notificare a prestatorului de servicii de plată în scopul aplicării art. 124 alin. (1) lit. b); b) dacă părţile convin, condiţiile în care prestatorul de servicii de plată îşi rezervă dreptul de a bloca un instrument de plată, în conformitate cu art. 123; c) răspunderea plătitorului în conformitate cu art. 131-135, inclusiv informaţii privind suma corespunzătoare; d) modalităţile şi termenul în care utilizatorul serviciilor de plată trebuie să notifice prestatorul de servicii de plată în legătură cu orice operaţiune neautorizată sau incorect executată, în conformitate cu art. 127, precum şi răspunderea prestatorului

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

183

de servicii de plată pentru operaţiunile de plată neautorizate, în conformitate cu art. 130; e) răspunderea prestatorului de servicii de plată pentru executarea operaţiunilor de plată în conformitate cu art. 164-173; f) condiţiile de rambursare în conformitate cu art. 136-140; 6. cu privire la modificarea şi la încetarea contractului-cadru: a) dacă părţile convin, se consideră că utilizatorul serviciilor de plată a acceptat modificările condiţiilor contractuale, în conformitate cu art. 101-103, cu excepţia cazului în care, înainte de data propusă a intrării lor în vigoare, notifică prestatorului de servicii de plată că nu le acceptă; b) durata contractului; c) dreptul utilizatorului serviciilor de plată de a denunţa unilateral contractul-cadru, precum şi informaţii referitoare la orice alte acorduri cu privire la denunţarea unilaterală, în conformitate cu art. 101 şi cu art. 105-110; 7. cu privire la soluţionarea eventualelor litigii: a) orice clauză contractuală referitoare la dreptul aplicabil contractului-cadru şi/sau la instanţa competentă; b) procedurile extrajudiciare de soluţionare a disputelor şi de obţinere a despăgubirilor pe care utilizatorul serviciilor de plată le are la dispoziţie, precum şi autorităţile competente la care utilizatorul serviciilor de plată poate depune o reclamaţie, în conformitate cu art. 178-182. Art. 100. - În orice moment în timpul relaţiei contractuale, utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să primească, la cerere, pe suport hârtie sau pe orice alt suport durabil clauzele contractului-cadru, precum şi informaţiile şi condiţiile specificate la art. 99. SECŢIUNEA a 2-a Modificarea clauzelor contractului-cadru Art. 101. - (1) Fiecare modificare din contractul-cadru, precum şi informaţiile şi condiţiile specificate la art. 99 sunt propuse de prestatorul de servicii de plată în conformitate cu art. 97 alin. (3) cu cel puţin două luni înainte de data propusă pentru aplicarea acestora. (2) În cazul în care sunt aplicabile prevederile art. 99 pct. 6 lit. a), prestatorul de servicii de plată informează utilizatorul serviciilor de plată că se consideră că acesta din urmă a acceptat modificările respective, cu excepţia cazului în care, înainte de data propusă pentru intrarea lor în vigoare, îl notifică pe prestatorul de servicii de plată că nu le acceptă. În acest caz, prestatorul de servicii de plată specifică faptul că utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să denunţe unilateral contractul-cadru imediat şi în mod gratuit, înainte de data propusă pentru aplicarea modificărilor. Art. 102. - Modificările survenite cu privire la rata dobânzii sau la cursul de schimb pot fi aplicate imediat şi fără nicio notificare, în una dintre următoarele situaţii:

184

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

a) un astfel de drept este convenit în contractul-cadru şi modificările se bazează pe rata dobânzii de referinţă sau pe cursul de schimb de referinţă, convenit în conformitate cu art. 99 pct. 3 lit. b) şi c); b) modificările ratei dobânzii sau ale cursului de schimb sunt mai avantajoase pentru utilizatorii serviciilor de plată. Art. 103. - Utilizatorul serviciilor de plată este informat în cel mai scurt timp cu privire la orice modificare survenită în legătură cu rata dobânzii, în conformitate cu art. 97 alin. (3), cu excepţia cazului în care părţile au convenit asupra unei frecvenţe specifice sau a unei modalităţi în care informaţia trebuie transmisă ori făcută disponibilă. Art. 104. - Modificările ratei dobânzii sau ale cursului de schimb folosit în cadrul operaţiunilor de plată sunt introduse şi calculate într-un mod neutru, care să nu facă discriminări între utilizatorii serviciilor de plată. SECŢIUNEA a 3-a Denunţarea unilaterală a contractului-cadru Art. 105. - Utilizatorul serviciilor de plată poate denunţa unilateral contractulcadru oricând, dacă părţile nu au convenit o perioadă de notificare. O astfel de perioadă nu poate depăşi 30 de zile. Art. 106. - Denunţarea unilaterală de către utilizatorul serviciilor de plată a unui contract-cadru încheiat pe o durată determinată mai mare de 12 luni sau pe o durată nedeterminată se face în mod gratuit pentru utilizatorul serviciilor de plată, după expirarea a 12 luni. Art. 107. - (1) În toate cazurile ce nu se încadrează la art. 106, preţul perceput de prestatorul de servicii de plată pentru denunţarea unilaterală a contractului de către utilizatorul serviciilor de plată trebuie să corespundă costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să se limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare sau la descurajarea utilizatorului de a denunţa unilateral contractul. (2) Înainte de încheierea contractului, precum şi în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată stabileşte şi comunică utilizatorului preţul total aferent denunţării unilaterale a contractului sau modul de calcul al acestuia. Art. 108. - În cazul în care se convine astfel în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate denunţa unilateral un contract-cadru încheiat pe o durată nedeterminată prin transmiterea unui preaviz cu cel puţin două luni înainte, astfel cum este prevăzut la art. 97 alin (3). Art. 109. - Preţul perceput periodic pentru serviciile de plată este suportat de către utilizatorul serviciilor de plată doar proporţional cu perioada care precedă încetarea contractului. În cazul în care preţul este plătit în avans, acesta este rambursat proporţional. Art. 110. - Prevederile prezentei secţiuni nu aduc atingere prevederilor legale cu privire la nulitatea contractelor sau la imposibilitatea executării acestora şi nici a

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

185

celor cu privire la dreptul părţilor de a solicita încetarea contractului ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către o parte a obligaţiilor contractuale. SECŢIUNEA a 4-a Informaţii oferite înainte de executarea şi după executarea unei operaţiuni de plată individuală Art. 111. - Înainte de executarea oricărei operaţiuni de plată individuală stabilită printr-un contract-cadru, iniţiată de un plătitor, prestatorul de servicii de plată oferă, la cererea plătitorului exprimată pentru această operaţiune specifică de plată, informaţii explicite cu privire la: a) termenul maxim de executare; b) preţul ce trebuie suportat de către plătitor; c) defalcarea sumelor incluse în preţ, unde este cazul. Art. 112. - (1) După ce suma unei operaţiuni de plată individuală este debitată din contul plătitorului sau în cazul în care plătitorul nu utilizează un cont de plăţi, după primirea ordinului de plată prestatorul de servicii de plată al plătitorului pune la dispoziţia acestuia, fără întârziere nejustificată, astfel cum este prevăzut la art. 97 alin. (3), următoarele informaţii: a) o referinţă care să permită plătitorului identificarea fiecărei operaţiuni de plată şi, dacă este cazul, informaţii privind beneficiarul plăţii; b) valoarea operaţiunii de plată în moneda în care este debitat contul de plăţi al plătitorului sau în moneda utilizată pentru ordinul de plată; c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în preţul total sau dobânda suportată de către plătitor; d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operaţiunii de plată de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului şi valoarea totală a operaţiunii de plată după conversia monetară respectivă; e) data valutei debitării contului sau data primirii ordinului de plată. (2) Prestatorii de servicii de plată furnizează plătitorului-consumator gratuit, pe suport hârtie sau în altă formă indicată expres de către utilizator care să permită plătitorului să stocheze şi să reproducă identic informaţia nemodificată, o dată pe lună, informaţiile menţionate la alin. (1). (3) În plus, dacă părţile convin, informaţiile menţionate la alin. (1) pot fi transmise sau făcute disponibile, în mod periodic, cel puţin o dată pe lună, într-o modalitate aleasă de consumator şi acceptată de prestator, astfel încât consumatorul să poată stoca şi reproduce informaţii identice. (4) Consumatorii pot renunţa la dreptul prevăzut la alin. (2) numai printr-o solicitare expresă formulată în acest scop, cu indicarea altei modalităţi gratuite de informare. Art. 113. - (1) După executarea unei operaţiuni de plată individuală, prestatorul serviciilor de plată al beneficiarului plăţii îi furnizează fără întârziere nejustificată beneficiarului, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (3), următoarele informaţii: 186

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

a) o referinţă care să permită beneficiarului plăţii identificarea operaţiunii de plată şi, unde este cazul, a plătitorului, precum şi orice informaţii transferate odată cu operaţiunea de plată; b) valoarea operaţiunii de plată în moneda în care este creditat contul de plăţi al beneficiarului plăţii; c) preţul total corespunzător operaţiunii de plată şi, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în acesta sau dobânda suportată de către beneficiarul plăţii; d) dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operaţiunii de plată de către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii şi valoarea operaţiunii de plată înaintea conversiei monetare; e) data valutei creditării contului. (2) Prestatorii de servicii de plată furnizează beneficiarului-consumator gratuit, o dată pe lună, informaţiile menţionate la alin. (1), pe suport hârtie sau în altă formă indicată expres de către utilizator. (3) În plus, dacă părţile convin, informaţiile menţionate la alin. (1) pot fi transmise sau făcute disponibile, în mod periodic, cel puţin o dată pe lună, într-o modalitate aleasă de consumator şi acceptată de prestator, astfel încât consumatorul să poată stoca şi reproduce informaţii identice. (4) Consumatorii pot renunţa la dreptul prevăzut la alin. (2) numai printr-o solicitare expresă formulată în acest scop, cu indicarea altei modalităţi gratuite de informare. TITLUL IV Drepturi şi obligaţii privind prestarea şi utilizarea serviciilor de plată CAPITOLUL I Dispoziţii comune Art. 114. - (1) Prevederile prezentului titlu reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în cazul operaţiunilor de plată singulară, al contractelor-cadru şi al operaţiunilor de plată prevăzute de acestea. (2) În cazul în care utilizatorul nu acţionează în calitate de consumator, părţile pot conveni să nu aplice, total sau parţial, prevederile art. 115, art. 122 alin (2) şi (3), art. 128, art. 129, art. 131-140, art. 146-149, art. 164-173, precum şi să convină asupra unei alte perioade de timp decât cea stabilită la art. 127. (3) Prestatorii de servicii de plată pot acorda utilizatorilor serviciilor de plată mai multe drepturi şi beneficii decât cele menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. 115. - (1) Prestatorul de servicii de plată nu solicită utilizatorului serviciilor de plată niciun fel de plată pentru îndeplinirea obligaţiilor în materie de informare sau pentru luarea măsurilor corective şi de prevenire prevăzute în prezentul titlu, dacă nu se prevede altfel la art. 143, 149 şi 162. (2) Preţul pe care îl poate solicita prestatorul de servicii de plată în conformitate cu alin. (1) trebuie să fie convenit de comun acord cu utilizatorul serviciilor de plată şi să se limiteze la acoperirea costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să nu MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

187

conducă la obţinerea de venituri suplimentare de către prestatorul de servicii de plată sau la descurajarea utilizatorului de a solicita informaţii ori de a solicita luarea măsurilor corective şi de prevenire. Art. 116. - În cazul în care o operaţiune de plată nu implică nicio conversie monetară, beneficiarul plăţii suportă preţul perceput de prestatorul său de servicii de plată, iar plătitorul suportă preţul perceput de prestatorul său de servicii de plată. Art. 117. - Beneficiarul plăţii nu poate solicita plătitorului un preţ suplimentar pentru utilizarea unui anumit instrument de plată. Art. 118. - (1) În cazul instrumentelor de plată care, în conformitate cu contractulcadru, privesc numai operaţiunile de plată individuale care nu depăşesc 25 euro sau echivalentul în lei a 25 euro la data efectuării tranzacţiei ori care au o limită de cheltuieli de 100 euro sau echivalentul în lei a 100 euro ori depozitează fonduri ce nu depăşesc niciodată 100 euro sau echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacţiei, prestatorii de servicii de plată pot conveni cu utilizatorii serviciilor de plată: a) ca art. 124 alin. (1) lit. b), art. 125 lit. c) şi d), precum şi art. 134 şi 135 să nu se aplice în cazul în care instrumentul de plată nu permite blocarea sau împiedicarea unei utilizări ulterioare a acestuia; b) ca art. 128-132 să nu se aplice în cazul în care instrumentul de plată este utilizat anonim sau în cazul în care, din alte motive care ţin de natura instrumentului de plată, prestatorul de servicii de plată nu este în măsură a dovedi că o anumită operaţiune de plată a fost autorizată; c) ca, prin derogare de la art. 143, prestatorul de servicii de plată să nu fie obligat să îl notifice pe utilizatorul serviciilor de plată în legătură cu refuzul unui ordin de plată, în cazul în care neefectuarea plăţii reiese din context; d) ca, prin derogare de la art. 146-149, plătitorul să nu poată revoca ordinul de plată după transmiterea ordinului de plată sau după exprimarea consimţământului său pentru executarea operaţiunii de plată către beneficiarul plăţii; e) ca, prin derogare de la art. 154-157, să se aplice alte termene de executare. (2) Pentru operaţiunile de plată transfrontaliere efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spaţiul Economic European, sumele prevăzute la alin. (1) sunt de 30 euro sau echivalentul în lei a 30 euro, în cazul instrumentelor de plată, şi de 150 euro ori echivalentul în lei a 150 euro, în cazul limitelor de cheltuieli sau al fondurilor depozitate. Art. 119. - În cazul monedei electronice, în sensul art. 7 alin. (1) pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, art. 130-135 din prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică dacă: a) prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate îngheţa contul de plăţi sau nu poate bloca instrumentul de plată; b) conturile de plăţi au o limită de cheltuieli sau depozitează fonduri ce nu depăşesc 150 euro ori echivalentul în lei a 150 euro sau instrumentele de plată privesc operaţiuni ce nu depăşesc 150 euro ori echivalentul în lei a 150 euro.

188

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 1191. - (1) Contractele de credit legate de serviciile de plată încheiate de prestatorii de servicii de plată, precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii. (2) Garanţiile constituite în favoarea prestatorilor de servicii de plată în scopul garantării creditelor legate de serviciile de plată, care îndeplinesc condiţiile de publicitate prevăzute de lege, conferă acestora prioritate faţă de terţi, inclusiv statul, ale căror creanţe şi garanţii au îndeplinit ulterior condiţiile de publicitate. CAPITOLUL II Autorizarea operaţiunilor de plată SECŢIUNEA 1 Consimţământul şi limitele de utilizare a instrumentului de plată Art. 120. - O operaţiune de plată este considerată autorizată dacă plătitorul şi-a exprimat consimţământul pentru executarea operaţiunii de plată. Art. 121. - (1) Consimţământul de a executa o operaţiune de plată sau o serie de operaţiuni de plată trebuie să fie dat în forma convenită între plătitor şi prestatorul său de servicii de plată. În absenţa unui astfel de consimţământ, operaţiunea de plată este considerată ca fiind neautorizată. (2) Procedura de exprimare a consimţământului trebuie convenită între plătitor şi prestatorul de servicii de plată. Art. 122. - (1) O operaţiune de plată poate fi autorizată de către plătitor fie înainte, fie după executarea sa, dacă plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată au convenit astfel. (2) Plătitorul îşi poate retrage consimţământul în orice moment, dar nu mai târziu de momentul irevocabilităţii, în conformitate cu prevederile art. 146-149. (3) Consimţământul exprimat pentru executarea mai multor operaţiuni de plată poate fi retras urmând ca orice operaţiune de plată viitoare să fie considerată neautorizată. Art. 123. - (1) În cazul în care este utilizat un instrument specific de plată pentru exprimarea consimţământului, plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată pot conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru operaţiunile executate prin instrumentul de plată respectiv. (2) În cazul în care este convenit în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată îşi poate rezerva dreptul de a bloca instrumentul de plată din motive justificate în mod obiectiv, legate de securitatea instrumentului de plată, de o suspiciune de utilizare neautorizată sau frauduloasă a acestuia sau, în cazul unui instrument de plată cu o linie de credit, de un risc sporit în mod semnificativ ca plătitorul să fie în incapacitatea de a se achita de obligaţia de plată. (3) În cazurile menţionate la alin. (2), prestatorul de servicii de plată informează în modul convenit plătitorul în legătură cu blocarea instrumentului de plată şi cu motivele acestui blocaj, dacă este posibil, înainte de blocare şi, cel mai târziu, imediat după blocarea acestuia, cu excepţia cazului în care furnizarea acestei informaţii MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

189

aduce atingere motivelor de siguranţă justificate în mod obiectiv sau este interzisă de alte dispoziţii legislative relevante. (4) Prestatorul de servicii de plată deblochează instrumentul de plată sau îl înlocuieşte cu un nou instrument de plată odată ce motivele de blocare încetează să mai existe. SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile părţilor cu privire la instrumentele de plată Art. 124. - (1) Utilizatorul serviciilor de plată care foloseşte un instrument de plată are următoarele obligaţii: a) să utilizeze instrumentul de plată în conformitate cu termenii care reglementează emiterea şi utilizarea acestuia; b) să notifice prestatorul de servicii de plată sau entitatea desemnată de acesta, fără întârziere nejustificată, de îndată ce ia cunoştinţă de pierderea, furtul, folosirea fără drept a instrumentului său de plată sau de orice altă utilizare neautorizată a acestuia. (2) În scopul prevăzut la alin. (1) lit. a), de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primeşte un instrument de plată, acesta, în mod special, ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra elementele de securitate personalizate în siguranţă. Art. 125. - Prestatorul serviciilor de plată care emite un instrument de plată are următoarele obligaţii: a) să se asigure că elementele de securitate personalizate ale instrumentului de plată nu sunt accesibile altor părţi în afară de utilizatorul serviciilor de plată care are dreptul de utilizare a instrumentului de plată, fără a aduce atingere obligaţiilor utilizatorului serviciilor de plată prevăzute la art. 124; b) să nu trimită un instrument de plată nesolicitat, cu excepţia cazului în care instrumentul de plată transmis deja utilizatorului serviciilor de plată trebuie înlocuit; c) să se asigure că în orice moment sunt disponibile mijloace corespunzătoare care să permită utilizatorului serviciilor de plată să facă o notificare în temeiul art. 124 alin. (1) lit. b) sau să ceară deblocarea în temeiul art. 123 alin. (4); d) să pună la dispoziţia utilizatorului serviciilor de plată, la cerere, mijloacele de a dovedi, timp de 18 luni de la notificare, că a făcut o astfel de notificare; e) să împiedice orice utilizare a instrumentului de plată, odată ce a fost făcută notificarea în temeiul art. 124 alin. (1) lit. b). Art. 126. - Prestatorul de servicii de plată îşi asumă toate riscurile legate de transmiterea unui instrument de plată solicitat sau nesolicitat către un plătitor sau de transmiterea oricăror elemente de securitate personalizate ale acestuia. SECŢIUNEA a 3-a Operaţiuni de plată neautorizate sau executate incorect Art. 127. - (1) Prestatorul de servicii de plată corectează o operaţiune de plată numai dacă utilizatorul serviciilor de plată semnalează, fără întârziere nejustificată, 190

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

prestatorului său de servicii de plată, dar nu mai târziu de 13 luni de la data debitării, faptul că a constatat o operaţiune de plată neautorizată sau executată incorect, care dă naştere unei plângeri, inclusiv în condiţiile art. 164-173. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care prestatorul de servicii de plată nu şi-a îndeplinit obligaţia de a furniza sau de a face disponibile informaţiile legate de această operaţiune de plată, în conformitate cu prevederile titlului III. Art. 128. - În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operaţiune de plată executată sau susţine că operaţiunea de plată nu a fost corect executată, prestatorul de servicii de plată trebuie să demonstreze că operaţiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect, introdusă în conturi şi nu a fost afectată de nicio defecţiune tehnică ori de alte deficienţe. Art. 129. - În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operaţiune de plată executată, folosirea în sine a unui instrument de plată care a fost înregistrat de prestatorul de servicii de plată nu este în mod necesar suficientă pentru a dovedi că operaţiunea de plată a fost autorizată de către plătitor sau că plătitorul a acţionat în mod fraudulos ori că nu a respectat, intenţionat sau din neglijenţă gravă, una ori mai multe dintre obligaţiile care îi revin în temeiulart. 124. Art. 130. - (1) Fără a aduce atingere art. 127, în cazul unei operaţiuni de plată neautorizate, prestatorul de servicii de plată al plătitorului are obligaţia ca, imediat: a) să ramburseze plătitorului suma aferentă operaţiunii de plată neautorizate respective; b) să readucă contul de plăţi debitat, în situaţia în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată neautorizată nu s-ar fi efectuat, dacă este cazul. (2) O compensaţie financiară suplimentară se poate stabili în conformitate cu legislaţia aplicabilă contractului încheiat între plătitor şi prestatorul său de servicii de plată. Art. 131. - (1) Prin derogare de la art. 130, plătitorul suportă pierderile legate de orice operaţiuni de plată neautorizate care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut sau furat ori, în cazul în care plătitorul nu a păstrat în siguranţă elementele de securitate personalizate, pierderile care rezultă din folosirea fără drept a unui instrument de plată până la momentul notificării realizate conform art. 124 alin. (1) lit. b). (2) Pierderile suportate de plătitor pot fi în valoare de cel mult 150 euro sau echivalentul în lei al sumei menţionate. Art. 132. - Plătitorul suportă toate pierderile legate de orice operaţiuni neautorizate dacă aceste pierderi rezultă în urma fraudei sau a nerespectării, intenţionate sau din neglijenţă gravă, a uneia sau a mai multor obligaţii care îi revin în temeiulart. 124. În astfel de cazuri, suma de cel mult 150 euro sau echivalentul în lei al acestei sume nu se aplică. Art. 133. - (1) Plătitorul suportă pierderi în valoare de cel mult 50 euro sau echivalentul în lei al sumei menţionate la data efectuării tranzacţiei neautorizate, în cazul în care plătitorul nu a acţionat în mod fraudulos şi nici nu şi-a încălcat, cu intenţie, obligaţiile ce îi revin în temeiul art. 124.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

191

(2) Evaluarea răspunderii plătitorului se face ţinând cont, în special, de natura elementelor de securitate personalizate ale instrumentului de plată şi de situaţiile în care acesta a fost pierdut, furat sau folosit fără drept. Art. 134. - Plătitorul nu suportă nicio consecinţă financiară care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau folosit fără drept după notificarea realizată conform art. 124 alin. (1) lit. b), exceptând cazul în care acesta a acţionat în mod fraudulos. Art. 135. - În cazul în care prestatorul de servicii de plată nu pune la dispoziţie mijloacele adecvate care să permită notificarea în orice moment a unui instrument de plată pierdut, furat sau deturnat, astfel cum se prevede la art. 125 alin. (1) lit. c), plătitorul nu este răspunzător pentru consecinţele financiare care rezultă din utilizarea unui astfel de instrument de plată, exceptând cazul în care acesta a acţionat în mod fraudulos. SECŢIUNEA a 4-a Rambursare pentru operaţiuni de plată iniţiate de sau prin intermediul beneficiarului plăţii Art. 136. - (1) Plătitorul are dreptul la rambursare din partea prestatorului său de servicii de plată a unei operaţiuni de plată autorizate iniţiate de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii care a fost deja executată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) autorizaţia nu specifică, în momentul emiterii acesteia, suma exactă a operaţiunii de plată; b) suma operaţiunii de plată a depăşit suma la care s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil plătitorul, luând în calcul profilul cheltuielilor sale anterioare, condiţiile din contractul său cadru şi circumstanţele relevante pentru cazul respectiv. (2) La cererea prestatorului de servicii de plată, plătitorul furnizează elemente concrete legate de condiţiile menţionate la alin. (1). (3) Rambursarea constă în suma totală a operaţiunii de plată executate. Art. 137. - (1) Plătitorul poate solicita rambursarea prevăzută la art. 136 pentru o operaţiune de plată autorizată, iniţiată de sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii, în termen de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate. (2) În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de rambursare, prestatorul de servicii de plată fie rambursează întreaga sumă a operaţiunii de plată, fie justifică refuzul de a rambursa suma, indicând organismele pe care plătitorul le poate sesiza în temeiul art. 178-182, în cazul în care nu acceptă justificarea oferită. (3) Dreptul prestatorului de servicii de plată de a refuza rambursarea, după împlinirea termenului de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate, nu se aplică în situaţia prevăzută la art. 138. Art. 138. - În cazul operaţiunilor de debitare directă, plătitorul şi prestatorul său de servicii de plată pot conveni în contractul-cadru ca plătitorul să aibă dreptul la rambursare din partea prestatorului său de servicii de plată, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile de rambursare prevăzute la art. 136. 192

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Art. 139. - În scopul aplicării art. 136 alin. (1) lit. b), plătitorul nu poate invoca motive legate de operaţiuni de schimb valutar dacă s-a aplicat cursul de schimb de referinţă convenit cu prestatorul său de servicii de plată în conformitate cu art. 93 alin. (1) lit. d) şi cu art. 99 pct. 3 lit. b). Art. 140. - În contractul-cadru dintre plătitor şi prestatorul său de servicii de plată se poate conveni ca plătitorul să nu aibă dreptul la nicio rambursare în cazul în care şi-a exprimat consimţământul de a executa operaţiunea de plată direct către prestatorul său de servicii de plată şi, dacă este cazul, informaţiile privind operaţiunile de plată viitoare au fost transmise sau au fost puse la dispoziţia plătitorului, în forma convenită, cu cel puţin 4 săptămâni înainte de data scadenţei, de către prestatorul de servicii de plată sau de către beneficiarul plăţii. CAPITOLUL III Executarea operaţiunilor de plată SECŢIUNEA 1 Ordine de plată Art. 141. - (1) Momentul primirii ordinului de plată reprezintă momentul în care ordinul de plată, transmis direct de către plătitor ori indirect de către sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii, este primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului. (2) În cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. (3) Prestatorul de servicii de plată poate stabili o oră-limită aproape de sfârşitul zilei lucrătoare, după care orice ordin de plată primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. Art. 142. - În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care iniţiază un ordin de plată şi prestatorul său de servicii de plată convin ca executarea ordinului de plată să înceapă într-o anumită zi sau la sfârşitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziţia prestatorului său de servicii de plată, momentul primirii, în sensul art. 154-156, este considerat ziua convenită. În cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. Art. 143. - (1) În cazul în care prestatorul de servicii de plată refuză executarea unui ordin de plată, refuzul şi, dacă este posibil, motivele refuzului, precum şi procedura de remediere a oricăror erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante. (2) Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziţie notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp şi, în orice situaţie, în termenele specificate în art. 154-156.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

193

(3) Contractul-cadru poate include o condiţie ca, în cazul în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de plată să poată percepe un preţ pentru această notificare. Art. 144. - În cazurile în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite în contractulcadru încheiat cu plătitorul, prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate refuza executarea unui ordin de plată autorizat, indiferent dacă ordinul de plată a fost iniţiat de un plătitor sau de un beneficiar al plăţii ori prin intermediul acestuia din urmă, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante. Art. 145. - În sensul art. 154-156 şi al art. 164-173, un ordin de plată a cărui executare a fost refuzată se consideră că nu a fost primit. Art. 146. - Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului decât în cazul menţionat la art. 142 şi cel târziu până la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită. Art. 147. - În cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după transmiterea acestuia sau după exprimarea consimţământului său de executare a operaţiunii de plată către beneficiarul plăţii. Art. 148. - Prin excepţie de la prevederile art. 147, plătitorul poate revoca ordinul de plată, în cazul unei debitări directe şi fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor. Art. 149. - (1) După limitele de timp specificate la art. 146-148, ordinele de plată pot fi revocate numai dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul său de servicii de plată convin astfel. (2) În cazul menţionat la art. 147 şi 148, este necesar şi acordul beneficiarului plăţii. (3) În cazul în care se convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un preţ de revocare. SECŢIUNEA a 2-a Sume transferate Art. 150. - Prestatorul de servicii de plată al plătitorului, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii, precum şi toţi intermediarii prestatorilor de servicii de plată transferă întreaga sumă a operaţiunii de plată fără a percepe vreun preţ din suma transferată. Art. 151. - Beneficiarul plăţii şi prestatorul său de servicii de plată pot conveni ca prestatorul de servicii de plată să perceapă preţul din suma transferată înainte de a credita beneficiarul plăţii cu suma respectivă. În acest caz, valoarea totală a operaţiunii de plată şi preţul perceput sunt specificate în mod separat în informaţiile transmise beneficiarului plăţii. Art. 152. - În cazul în care din suma transferată este perceput vreun preţ, altul decât cel prevăzut la art. 151: 194

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

a) prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că beneficiarul plăţii primeşte suma totală a operaţiunii de plată iniţiate de plătitor; b) prestatorul de servicii de plată al beneficiarului se asigură că beneficiarul plăţii primeşte suma totală a operaţiunii de plată, în cazurile în care operaţiunea de plată este iniţiată de către sau prin intermediul beneficiarului plăţii. SECŢIUNEA a 3-a Termenul de executare şi data valutei Art. 153. - (1) Prezenta secţiune se aplică: a) operaţiunilor de plată în euro; b) operaţiunilor naţionale de plată efectuate în lei; c) operaţiunilor de plată care implică o singură conversie monetară între euro şi lei, cu condiţia ca serviciul de conversie monetară necesar să fie realizat în România şi, în cazul operaţiunilor de plată transfrontaliere, transferul transfrontalier să aibă loc în euro. (2) Prezenta secţiune se aplică şi altor operaţiuni de plată, dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată nu convin altfel, cu excepţia art. 159 şi 160, care se aplică în orice situaţie. (3) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată convin, pentru operaţiunile de plată transfrontaliere prevăzute la alin. (2) şi efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spaţiul Economic European, asupra unei perioade mai lungi decât cea prevăzută la art. 154-156, această perioadă nu poate depăşi 4 zile lucrătoare din momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 141 şi 142. Art. 154. - (1) Prestatorul de servicii de plată al plătitorului asigură că, după momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 141 şi 142, suma operaţiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii, cel mai târziu până la sfârşitul următoarei zile lucrătoare. (2) Până la data de 1 ianuarie 2012, un plătitor poate conveni cu prestatorul său de servicii de plată o perioadă care să nu depăşească 3 zile lucrătoare. Aceste perioade pot fi prelungite cu o zi lucrătoare suplimentară pentru operaţiunile de plată iniţiate pe suport hârtie. (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul operaţiunilor de plată naţionale. Art. 155. - Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii atribuie o dată a valutei şi pune la dispoziţie suma operaţiunii de plată în contul de plăţi al beneficiarului plăţii după ce prestatorul de servicii de plată a primit fondurile, în conformitate cu art. 159 şi 160. Art. 156. - Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii transmite prestatorului de servicii de plată al plătitorului ordinul de plată iniţiat de către sau prin intermediul beneficiarului plăţii în termenele convenite între beneficiarul plăţii şi prestatorul său de servicii de plată, astfel încât plata să poată fi făcută, în ceea ce priveşte debitarea directă, la data scadentă convenită.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

195

Art. 157. - În cazul în care beneficiarul plăţii nu are un cont de plăţi la prestatorul de servicii de plată, fondurile sunt puse la dispoziţia beneficiarului plăţii de către prestatorul de servicii de plată care primeşte fondurile pentru beneficiarul plăţii în termenul prevăzut la art. 154-156. Art. 158. - (1) În cazul în care un consumator plasează numerar într-un cont de plăţi deschis la prestatorul de servicii de plată în moneda respectivului cont de plăţi, prestatorul de servicii de plată se asigură că suma este disponibilă şi că i se atribuie o dată a valutei imediat după momentul primirii fondurilor. (2) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu este consumator, suma este disponibilizată cu o dată a valutei care este cel târziu următoarea zi lucrătoare după primirea fondurilor. Art. 159. - (1) Data valutei la care se face creditarea contului de plăţi al beneficiarului plăţii nu poate fi ulterioară zilei lucrătoare în care suma ce face obiectul operaţiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii. (2) Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii se asigură că suma operaţiunii de plată se află la dispoziţia beneficiarului plăţii imediat după ce această sumă este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii. Art. 160. - Data valutei la care se face debitarea contului de plăţi al plătitorului nu poate fi anterioară momentului în care suma ce face obiectul operaţiunii de plată este debitată din contul respectiv. CAPITOLUL IV Răspunderea juridică SECŢIUNEA 1 Coduri unice de identificare incorecte Art. 161. - Ordinul de plată este considerat ca fiind corect executat în ceea ce priveşte beneficiarul plăţii specificat prin codul unic de identificare, dacă ordinul de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare. Art. 162. - (1) În cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu art. 164-173, pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operaţiunii de plată. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operaţiunea de plată. (3) Prestatorul de servicii de plată poate percepe un preţ utilizatorului serviciilor de plată pentru operaţiunea de recuperare, dacă este convenit în contractul-cadru. Art. 163. - În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată furnizează informaţii suplimentare faţă de cele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. a) sau la art. 99 pct. 2 lit. b), prestatorul de servicii de plată răspunde numai pentru executarea operaţiunilor de

196

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

plată, în conformitate cu codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată. SECŢIUNEA a 2-a Neexecutarea sau executarea incorectă a operaţiunilor Art. 164. - (1) În cazul în care un ordin de plată este iniţiat de plătitor, prestatorul său de servicii de plată este ţinut responsabil în faţa plătitorului, fără a aduce atingere art. 127, 162, 163 şi 176, pentru executarea corectă a operaţiunii de plată, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (2). (2) Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului poate dovedi plătitorului şi, dacă este cazul, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii că prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii a primit suma care face obiectul operaţiunii de plată în conformitate cu art. 154, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este ţinut responsabil în faţa beneficiarului plăţii pentru executarea corectă a operaţiunii de plată. Art. 165. - Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului este ţinut responsabil în conformitate cu art. 164, acesta rambursează, fără întârziere, plătitorului suma ce face obiectul operaţiunii de plată neexecutate sau incorect executate şi, dacă este cazul, restabileşte contul de plăţi debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată incorectă nu ar fi avut loc. Art. 166. - Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este ţinut responsabil în conformitate cu art. 164, acesta pune imediat la dispoziţia beneficiarului plăţii suma care face obiectul operaţiunii de plată şi, dacă este cazul, creditează suma corespunzătoare în contul de plăţi al acestuia. Art. 167. - Prestatorul de servicii de plată al plătitorului depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa în conformitate cu art. 164, pentru a identifica şi a urmări operaţiunea de plată şi pentru a-l notifica pe plătitor cu privire la rezultate, în cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care ordinul de plată este iniţiat de plătitor. Art. 168. - Dacă un ordin de plată este iniţiat de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, prestatorul său de servicii de plată este ţinut responsabil în faţa beneficiarului plăţii, fără a aduce atingere art. 127, 162, 163 şi 176, pentru: a) transmiterea corectă a ordinului de plată către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, în conformitate cu art. 156; b) efectuarea operaţiunii de plată în conformitate cu obligaţiile sale prevăzute la art. 159. Art. 169. - (1) Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este ţinut responsabil în conformitate cu art. 168 lit. a), acesta retransmite imediat ordinul de plată în cauză către prestatorul de servicii de plată al plătitorului. (2) Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii este ţinut responsabil în conformitate cu art. 168 lit. b), acesta garantează punerea la dispoziţia beneficiarului plăţii a sumei ce face obiectul operaţiunii de plată, imediat după ce

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

197

această sumă este creditată în contul de plăţi al prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plăţii. Art. 170. - În cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau executate incorect pentru care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii nu este ţinut responsabil în conformitate cu art. 168, prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător faţă de plătitor. Art. 171. - În cazul în care, conform art. 170, prestatorul de servicii de plată al plătitorului este ţinut responsabil, acesta rambursează plătitorului, în mod corespunzător şi fără întârzieri nejustificate, suma ce face obiectul operaţiunii de plată neexecutate sau incorect executate şi restabileşte contul de plăţi debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operaţiunea de plată incorect executată nu ar fi avut loc. Art. 172. - Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa prevăzută la art. 168-171, pentru a identifica şi a urmări operaţiunea de plată şi pentru a-l notifica pe beneficiarul plăţii cu privire la rezultate, în cazul unei operaţiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care ordinul de plată este iniţiat de sau prin intermediul beneficiarului plăţii. Art. 173. - Prestatorii de servicii de plată sunt răspunzători în faţa utilizatorilor serviciilor de plată ai acestora pentru toate pierderile cauzate, inclusiv pentru eventualele dobânzi aplicate utilizatorilor serviciilor de plată ca urmare a neexecutării sau a executării în mod defectuos a operaţiunii de plată. Art. 174. - Orice compensaţie financiară suplimentară faţă de cea prevăzută în prezentul capitol poate fi stabilită în conformitate cu legea aplicabilă contractului încheiat între utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul său de servicii de plată. Art. 175. - (1) În cazul în care răspunderea unui prestator de servicii de plată în conformitate cu art. 168-173 revine unui alt prestator de servicii de plată sau unui intermediar, prestatorul de servicii de plată sau intermediarul respectiv compensează primul prestator de servicii de plată pentru toate pierderile survenite sau sumele achitate în conformitate cu art. 168-173. (2) O compensaţie financiară complementară se poate stabili în conformitate cu acordurile încheiate între prestatorii de servicii de plată şi/sau intermediari şi cu legislaţia aplicabilă acordului încheiat între aceştia. Art. 176. - Răspunderea prevăzută la cap. II, III şi IV nu intervine în împrejurări anormale şi neprevăzute, în afara controlului persoanei care le invocă şi ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate în pofida tuturor diligenţelor în acest sens sau în cazul în care un prestator de servicii de plată este obligat să respecte alte dispoziţii legislative.

198

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL V Protecţia datelor Art. 177. - (1) Sistemele de plăţi şi prestatorii de servicii de plată pot procesa datele personale în cazul în care acest lucru este necesar pentru a garanta prevenirea, anchetarea şi detectarea fraudelor în domeniul plăţilor. (2) Procesarea datelor personale se realizează în conformitate cu Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. CAPITOLUL VI Competenţă, sesizare şi control SECŢIUNEA 1 Competenţă şi sesizare Art. 178. - (1) În vederea asigurării respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă de către prestatorii de servicii de plată, consumatorii, alte părţi interesate, inclusiv asociaţiile de consumatori, pot să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, iar utilizatorii persoane juridice pot să sesizeze Garda Financiară în legătură cu cazurile de încălcare de către prestatorii de servicii de plată a dispoziţiilor titlurilor III şi IV din prezenta ordonanţă de urgenţă ori să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, respectiv Garda Financiară informează, după caz, reclamantul, în răspunsul formulat către acesta, despre existenţa procedurilor extrajudiciare de soluţionare a diferendelor. (3) În vederea soluţionării pe cale amiabilă a eventualelor diferende şi fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor şi utilizatorilor persoane juridice de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, respectiv Garda Financiară, consumatorii şi utilizatorii persoane juridice pot apela la procedurile extrajudiciare de soluţionare a diferendelor. (4) În cazul încălcării de către instituţiile de plată a dispoziţiilor titlului II, utilizatorii serviciilor de plată se pot adresa Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea prudenţială a instituţiilor de plată. Art. 179. - (1) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor diferende dintre utilizatorii şi prestatorii serviciilor de plată şi fără a se aduce atingere dreptului utilizatorilor serviciilor de plată de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, utilizatorii de servicii de plată şi alte părţi interesate pot recurge la

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

199

procedura medierii, în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În cazul disputelor transfrontaliere, mediatorii cooperează în mod activ cu organismele din alte state membre care asigură soluţionarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată şi prestatorii de servicii de plată. SECŢIUNEA a 2-a Contravenţii şi sancţiuni Art. 180. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 181 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, respectiv de către Garda Financiară, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori, a utilizatorilor persoane juridice ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele acestora. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Garda Financiară au competenţe conform alin. (1) în cazul prestatorilor de servicii de plată al căror stat membru de origine este România şi în cazul agenţiilor sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă şi care acţionează în conformitate cu dreptul de stabilire. Art. 181. - (1) Constituie contravenţii încălcarea dispoziţiilor din cadrul titlului III referitoare la transparenţa pentru condiţii şi cerinţe de informare, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 115 - art. 122 alin. (2) şi (3), art. 123 alin. (2), (3) şi (4), art. 125 - art. 127 alin. (1), art. 128 - art. 130 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 133 - art. 136 alin. (1) şi (3), art. 137 alin (2), art. 143 alin. (1) şi (2), art. 144, art. 149 alin. (2), art. 150 - 152, art. 153 alin. (3), art. 154 - art. 158 alin. (1), art. 159, 160, art. 162alin. (2) şi (3), art. 165 - 169, art. 171 - 173, care se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei. (2) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se va actualiza prin hotărâre a Guvernului. Art. 182. - Contravenţiilor prevăzute la art. 181 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. SECŢIUNEA a 3-a Infracţiuni Art. 183. - Prestarea fără drept cu titlu profesional a serviciilor de plată prevăzute la art. 8 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Art. 184. - Împiedicarea fără drept a exercitării potrivit prezentei legi a competenţelor de supraveghere ale Băncii Naţionale a României constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. 200

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 185. - (1) Entităţile care prestează servicii de plată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru continuarea activităţii trebuie să solicite Băncii Naţionale a României autorizarea în conformitate cu dispoziţiile titlului II şi reglementărilor emise în aplicarea acestuia până la data de 31 decembrie 2010. (2) Entităţilor prevăzute la alin. (1), care până la data de 30 aprilie 2011 nu dispun de autorizaţie potrivit prevederilor titlului II, le este interzisă continuarea desfăşurării activităţii de prestare de servicii de plată. Art. 186. - (1) Banca Naţională a României elaborează reglementări în aplicarea titlului II, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În scopul unei aplicări unitare a dispoziţiilor titlului II şi a reglementărilor emise în baza acestuia, Banca Naţională a României poate emite instrucţiuni şi precizări, care se publică pe pagina de internet a Băncii Naţionale a României. Art. 187. - Prin aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aduce atingere aplicării prevederilor Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicată, cu modificările ulterioare, ori altor dispoziţii legale relevante, care sunt conforme cu legislaţia comunitară aplicabilă condiţiilor de acordare a creditelor pentru consum. Art. 188. - Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare începând cu data de 1 noiembrie 2009, cu excepţia art. 186 alin. (1), care intră în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 189. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ordonanţa Guvernului nr. 6/2004 privind transferurile transfrontaliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2004, aprobată prin Legeanr. 119/2004, se abrogă. Art. 190. - Art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare, se abrogă. Art. 191. - (1) Până la modificarea contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru asigurarea conformităţii cu dispoziţiile titlurilor III şi IV, prestatorii de servicii de plată asigură aplicarea dispoziţiilor din prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Pe perioada prevăzută la alin. (1), prestatorii de servicii de plată trebuie să poată face dovada că au informat utilizatorii de servicii de plată cu privire la noile condiţii aplicabile şi la necesitatea modificării contractelor. * Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile art. 1-4, 6-7, 9-27, 29-88 şi ale art. 93 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

201

Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 319 din 5 decembrie 2007.

PRIM-MINISTRU EMIL BOC

Contrasemnează:

Guvernul României - Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2010 din 09 iunie 2010 Ordonanţa de urgenţă nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Ministrul finanţelor publice, Gheorghe Pogea Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene, Bogdan Mănoiu

Bucureşti, 12 octombrie 2009. Nr. 113.

În vigoare de la 21 iunie 2010 Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 11 iunie 2010 şi include modificările aduse prin următoarele acte: L 288/2010; OUG 73/2012; Ultimul amendament în 03 mai 2013. Având în vedere că transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei87/102/CEE a Consiliului trebuie realizată până la data de 11 iunie 2010, adoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă se impune pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligaţiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieţei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene. Ţinând cont de faptul că în lipsa unei reglementări imediate a contractelor de credit pentru consumatori aceştia nu ar putea beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european şi că s-ar crea o denaturare a concurenţei, luând în considerare faptul că actul normativ încurajează mobilitatea consumatorilor în sensul de a li se permite acestora mutarea creditelor de la un creditor la altul în condiţii contractuale mai avantajoase, posibilitatea consumatorilor de a rambursa anticipat sumele contractate fără a plăti penalităţi excesive, în condiţiile generate de criza economico-financiară cu impact asupra veniturilor per familie, actul normativ creează cadrul necesar pentru relansarea acordării de credite în condiţii de transparentă şi liberă concurenţă, instituindu-se astfel mecanisme care să menţină un grad suficient de solvabilitate atât debitorilor, cât şi creditorilor, pentru a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României, ţinând cont de faptul că aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

202

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

203

CAPITOLUL I Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii Art. 1. - Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori. Art. 2. - Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică contractelor de credit, cu următoarele excepţii: a) contracte de închiriere sau de leasing, în cazul în care obligaţia de cumpărare a obiectului contractului nu este stabilită nici prin respectivul contract, nici prin alt contract separat; b) contracte de credit sub forma «descoperitului de cont"», pe baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de o lună; c) contracte de credit pe baza cărora creditul este acordat fără dobândă şi fără alte costuri, precum şi contracte de credit cu termen de rambursare într-o perioadă de 3 luni şi pentru care sunt de plătit numai costuri nesemnificative. Prin costuri nesemnificative se înţelege costuri de până la 0,5% din valoarea contractului de credit; d) contracte de credit acordate de către un angajator angajaţilor săi cu titlu accesoriu, ca sprijin pentru aceştia, fără dobândă sau cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată pe piaţă şi care nu se oferă în general publicului; e) contracte de credit încheiate cu firmele de investiţii, aşa cum sunt definite la art. 2 alin. (2) lit. p) şi x) din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, cu modificările ulterioare, sau cu instituţiile de credit definite la art. 7 alin. (1) pct. 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacţie referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare dintre cele prevăzute la art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006, atunci când societatea de investiţii sau instituţia de credit care acordă creditul este implicată într-o astfel de tranzacţie; f) contracte de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunţate de o instanţă sau de o altă autoritate instituită conform prevederilor legale; g) contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a plăţii unei datorii existente, neînţelegându-se prin acestea contractele de restructurare, de reeşalonare etc.; h) contracte de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună la dispoziţia creditorului un bun mobil, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun mobil oferit drept garanţie. Nu se înţeleg prin aceasta contractele de credit în temeiul cărora bunul oferit drept garanţie este însuşi bunul finanţat; 204

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

i) contracte de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns pe baza unei dispoziţii legale de interes general, la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obişnuit pe piaţă sau fără dobândă ori în condiţii care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obişnuite de pe piaţă şi cu dobânzi mai mici decât cele practicate în mod normal pe piaţă. Art. 3. - În cazul contractelor de credit sub forma "descoperit de cont", potrivit cărora creditul trebuie rambursat la cerere sau într-o perioadă de maximum 3 luni, se aplică numai art. 1 -8, art. 9 alin. (1) lit. a) -c) şi alin. (2), art. 10, art. 21-45, art. 48, 49, 52, 53, art. 63-65 şi art. 70-96. Art. 4. - În cazul contractelor de credit sub forma "descoperit de cont cu aprobare tacită" se aplică numai art. 1-7, art. 35-44, art. 56, 57 şi art. 79-96. Art. 5. - Se aplică numai prevederile art. 1-10, art. 21-29, art. 31-34, art. 45, art. 46 alin. (1) lit. a) -i) şi lit. m), art. 48, 50, 51, art. 54-57, art. 66-78 şi ale art. 8096 contractelor de credit încheiate de o organizaţie care îndeplineşte următoarele condiţii: a) este constituită în avantajul reciproc al membrilor săi; b) nu obţine profit pentru alte persoane, ci doar pentru membrii săi; c) îndeplineşte un rol social conform legislaţiei; d) primeşte şi gestionează numai contribuţii ale membrilor săi şi le oferă surse de creditare numai acestora; e) acordă credit cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obişnuit pe piaţă sau în limitele unui plafon prevăzut de legislaţie; f) componenţa acesteia este limitată la persoane care îşi au reşedinţa sau locul de muncă într-o anumită regiune sau la angajaţi şi pensionari ai unui anumit angajator ori la persoane care îndeplinesc alte cerinţe prevăzute de legislaţie, cerinţe care reprezintă baza pe care se întemeiază o legătură comună între membri. Art. 6. - (1) Se aplică numai art. 1- 10, art. 21-29, art. 31-45 şi art. 46 alin. (1) lit. a) j), lit. m) şi lit. s), art. 47 alin. (2) - (4), art. 48, 50, 51, art. 54-57, art. 66-69 şi art. 7296 în cazul contractelor de credit care prevăd punerea de acord a creditorului cu consumatorul asupra unor formalităţi cu privire la metodele de amânare la plată sau de rambursare, în cazul în care: a) consumatorul şi-a încălcat deja obligaţiile cuprinse în contractul de credit iniţial; b) astfel de formalităţi ar fi susceptibile de a elimina posibilitatea unor acţiuni în instanţă în legătură cu respectiva încălcare; c) consumatorul nu ar fi, prin aceasta, obligat să respecte clauze contractuale mai puţin favorabile decât cele din contractul de credit iniţial. (2) În cazul în care contractul de credit se înscrie în domeniul de aplicare al art. 3 se aplică numai prevederile respectivului articol. Art. 7. - În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. consumator - persoana fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

205

2. contract de credit - contractul prin care un creditor acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub formă de amânare la plată, împrumut sau alte facilităţi financiare similare, cu excepţia contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu ori pentru furnizarea de bunuri de acelaşi fel, atunci când consumatorul plăteşte pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe durata furnizării lor; 3. contract de credit legat - un contract de credit în care sunt întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditul în cauză serveşte exclusiv finanţării unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu; b) contractul de credit şi contractul de achiziţie de bunuri sau servicii formează, din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială; 4. costul total al creditului pentru consumatori - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate; 5. creditor - persoana juridică, inclusiv sucursalele instituţiilor de credit şi ale instituţiilor financiare nebancare din străinătate, care desfăşoară activitate pe teritoriul României şi care acordă sau se angajează să acorde credite în exerciţiul activităţii sale comerciale ori profesionale; 6. dobânda anuală efectivă - costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, inclusiv costurile prevăzute la art. 73, după caz; 7. descoperit de cont - contract de credit explicit pe baza căruia un creditor pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului curent al consumatorului; 8. descoperit de cont cu aprobare tacită - "descoperit de cont", acceptat în mod tacit, prin care un creditor pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului curent al consumatorului sau "descoperitul de cont" convenit; 9. intermediar de credit - persoană fizică sau juridică ce nu acţionează în calitate de creditor şi care, în cursul exercitării activităţii sale comerciale ori profesionale, în schimbul unui onorariu, ce poate lua formă pecuniară sau orice altă formă de plată convenită, desfăşoară cel puţin una din următoarele activităţi: a) prezintă sau oferă consumatorilor contracte de credit; b) oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pregătitoare privind contractele de credit, altele decât cele de la lit. a); c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;

206

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

10. intermediarul de credit cu titlu auxiliar - persoana fizică sau juridică ce realizează activitatea de intermediere de credite cu titlu auxiliar activităţii sale principale; 11. rata dobânzii aferente creditului - rata dobânzii, exprimată ca procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit; 12. rata fixă a dobânzii aferente creditului - convenirea de către părţi în contractul de credit asupra unei singure rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate ale dobânzii aferente creditului pentru termene parţiale aplicând exclusiv un procentaj fix specific. În cazul în care nu sunt stabilite toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parţiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit; 13. valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie pe baza unui contract de credit; 14. valoarea totală plătibilă de către consumator - suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator; 15. suport durabil - orice instrument care permite consumatorului să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, în aşa fel încât acestea să fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioadă de timp adecvată scopului informaţiilor, şi care permite reproducerea fidelă a informaţiilor stocate; 16. unitate comercială - se consideră că există unitate comercială în una dintre următoarele situaţii: a) furnizorul sau prestatorul de servicii finanţează el însuşi creditul pentru consumator; b) creditul este finanţat de un terţ, iar creditorul foloseşte serviciile furnizorului sau ale prestatorului pentru încheierea contractului de credit sau pentru pregătirea acestuia; c) bunurile respective sau prestarea unui anumit serviciu sunt specificate în mod expres în contractul de credit. CAPITOLUL II Informaţii şi practici preliminare încheierii contractului de credit SECŢIUNEA 1 Informaţii standard care trebuie incluse în publicitate Art. 8. - Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit trebuie să cuprindă informaţii potrivit prevederilor prezentei secţiuni. Art. 9. - (1) Informaţiile standard specifică, prin intermediul unui exemplu reprezentativ, următoarele: a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator; MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

207

b) valoarea totală a creditului; c) dobânda anuală efectivă; d) durata contractului de credit; e) în cazul unui credit sub formă de amânare la plată pentru un anumit bun sau serviciu, preţul de achiziţie şi valoarea oricărei plăţi în avans; f) după caz, valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor. (2) În orice formă de publicitate, informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt scrise în mod clar, concis, vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime. (3) În cazul în care încheierea unui contract referitor la un serviciu accesoriu aferent contractului de credit, în special o asigurare, este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate, iar costul acelui serviciu nu poate fi determinat în prealabil, obligaţia de a încheia un asemenea contract este, de asemenea, menţionată în mod clar, concis şi vizibil, împreună cu dobânda anuală efectivă. Art. 10. - Prezenta secţiune se aplică cu respectarea prevederilor Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor. SECŢIUNEA a 2-a Informaţii precontractuale Art. 11. - (1) Creditorul şi, după caz, intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza clauzelor şi a condiţiilor de creditare oferite de către creditor, precum şi, după caz, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de către consumator, informaţiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. (2) Informaţiile sunt furnizate: a) cu suficient timp înainte, dar nu cu mai puţin de 15 zile înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă; b) pe hârtie sau pe alt suport durabil şi sunt redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p. În cazul în care informaţiile sunt redactate pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat formularul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat; c) prin intermediul formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", prevăzut în anexa nr. 2. (21) Informaţiile precontractuale trebuie redactate astfel încât să nu inducă în eroare consumatorii, prin utilizarea unor expresii tehnice, juridice sau specifice domeniului financiar-bancar, prin utilizarea de prescurtări sau iniţiale ale unor denumiri, cu excepţia celor prevăzute de lege sau de limbajul obişnuit. Termenii tehnici vor fi explicitaţi la solicitarea consumatorului, în scris, fără costuri suplimentare. 208

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(3) Perioada de 15 zile prevăzută la alin. (2) lit. a) se poate reduce cu acordul scris al consumatorului. (4) În cazul în care creditorul a furnizat formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", prevăzut în anexa nr. 2, se consideră că acesta a respectat cerinţele de informare prevăzute de prezentul articol şi laart. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, republicată, cu modificările ulterioare. Art. 12. - Orice informaţii suplimentare pe care creditorul ar putea să i le furnizeze consumatorului trebuie oferite într-un document separat, care poate fi anexat la formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori". Art. 13. - (1) În plus faţă de formularul "Informaţiile standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", prevăzut în anexa nr. 2, consumatorului i se furnizează, la cerere şi gratuit, un exemplar din proiectul de contract de credit. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care în momentul cererii creditorul nu poate să încheie contractul de credit cu consumatorul conform normelor sale interne. (2) În cazul creditelor garantate cu ipotecă sau cu un drept asupra unui bun imobil, precum şi al contractelor de credit al căror scop îl constituie dobândirea ori păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui bun imobil existent sau proiectat ori renovarea, amenajarea, consolidarea, reabilitarea, extinderea sau creşterea valorii unui bun imobil, în plus faţă de formularul "Informaţiile standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", prevăzut în anexa nr. 2, creditorul are obligaţia să furnizeze, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), un exemplar al proiectului de contract de credit, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (1) teza a doua. Art. 14. - (1) Informaţiile prevăzute la art. 11 cuprind următoarele: a) tipul de credit; b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al creditorului, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarului de credit implicat; c) valoarea totală a creditului şi condiţiile care guvernează tragerea; d) durata contractului de credit; e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată pentru un anumit bun sau serviciu şi în cazul contractelor de credit legate, bunul ori serviciul respectiv şi preţul de achiziţie al acestuia; f) rata dobânzii aferente creditului; g) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula de calcul al ratei dobânzii, precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile de mai sus pentru toate ratele aplicabile;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

209

h) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menţionează toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective; în cazul în care consumatorul a informat creditorul în legătură cu una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum durata contractului de credit şi valoarea totală a creditului, creditorul trebuie să ia în considerare aceste componente; i) în cazul în care un contract de credit prevede modalităţi de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, şi creditorul foloseşte ipoteza prevăzută în anexa nr. 1 pct. II lit. b), acesta trebuie să indice faptul că aplicarea altor mecanisme de tragere pentru acest tip de contract de credit poate avea drept rezultat aplicarea unei dobânzi anuale efective mai mari; j) suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator şi, după caz, ordinea în care plăţile vor fi alocate pentru rambursare diferitelor solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului; k) comisioanele de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operaţiuni de plată, cât şi trageri din credit, cu excepţia cazului în care deschiderea unui cont este opţională, împreună cu costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate; l) existenţa taxelor, onorariilor şi costurilor pe care consumatorul trebuie să le plătească în legătură cu încheierea, publicitatea şi/sau înregistrarea contractului de credit şi a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale; m) obligaţia, după caz, de a încheia un contract privind un serviciu accesoriu aferent unui contract de credit, în special o asigurare, în cazul în care încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate; n) rata dobânzii aplicabile în cazul ratelor restante, măsurile pentru ajustarea acesteia şi orice alte costuri intervenite în caz de nerespectare a contractului; o) o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor. Avertizarea trebuie să conţină, în mod obligatoriu, termenele la care se fac raportările la Biroul de Credit şi termenul minim la care creditorul poate declanşa procedura de executare silită; p) garanţiile solicitate; q) existenţa sau lipsa dreptului de retragere; r) dreptul de rambursare anticipată şi, după caz, informaţii privind dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care aceasta va fi stabilită potrivit prevederilor art. 66-69; s) dreptul consumatorului de a fi informat de îndată şi gratuit asupra rezultatului consultării bazei de date pentru evaluarea bonităţii sale, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1); ş) dreptul consumatorului de a primi la cerere şi gratuit un exemplar al proiectului de contract de credit. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care în momentul

210

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

cererii creditorul nu poate să încheie contractul de credit cu consumatorul conform normelor sale interne; t) dreptul consumatorului de a primi gratuit un exemplar al proiectului de contract de credit în cazul creditelor garantate cu ipotecă, cu o altă garanţie comparabilă sau cu un drept asupra unui bun imobil, precum şi contractelor de credit al căror scop îl constituie dobândirea ori păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui bun imobil existent sau proiectat ori renovarea, amenajarea, consolidarea, reabilitarea, extinderea sau creşterea valorii unui bun imobil. În acest caz, pct. 5 referitor la alte aspecte juridice importante, rubrica 5, prevăzut în anexa nr. 2, se reformulează după cum urmează: «Dreptul de a primi proiectul de contract de credit. Aveţi dreptul să primiţi un exemplar al proiectului de contract de credit.» Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care în momentul cererii creditorul nu poate să încheie contractul de credit cu consumatorul conform normelor sale interne; ţ) după caz, perioada în care informaţiile precontractuale au forţă juridică obligatorie pentru creditor. (2) În cazul contractelor de credit garantate cu ipotecă, cu o altă garanţie comparabilă sau cu un drept asupra unui bun imobil, precum şi al contractelor de credit al căror scop îl constituie dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui bun imobil existent sau proiectat ori renovarea, amenajarea, consolidarea, reabilitarea, extinderea sau creşterea valorii unui bun imobil, în afară de informaţiile prevăzute la alin. (1) creditorul informează consumatorul că acestuia îi pot reveni, în stadiu precontractual, numai următoarele cheltuieli, după caz: a) cheltuieli aferente întocmirii dosarului de credit, b) cheltuieli estimative aferente constituirii ipotecii şi evaluării garanţiilor. Art. 15. - În cazul comunicării telefonice, descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar care trebuie oferită, potrivit art. 5 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările ulterioare, cuprinde cel puţin următoarele: a) elementele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) -g) şi lit. j); b) dobânda anuală efectivă, ilustrată prin intermediul unui exemplu reprezentativ; c) valoarea totală plătibilă de către consumator. Art. 16. - În cazul în care, la cererea consumatorului, contractul a fost încheiat folosind un mijloc de comunicare la distanţă care nu permite furnizarea informaţiilor în conformitate art. 11, 12 şi 14, în special în situaţia prevăzută la art. 15, creditorul furnizează consumatorului toate informaţiile precontractuale folosind formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", prevăzut în anexa nr. 2, imediat după încheierea contractului de credit. Art. 17. - (1) În cazul unui contract de credit în care plăţile făcute de consumator nu conduc la o rambursare imediată a valorii totale a creditului, dar sunt utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor şi în condiţiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informaţiile precontractuale cerute potrivit art. 11, 12 şi art. 14 cuprind o declaraţie clară şi concisă, potrivit căreia aceste

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

211

contracte de credit nu prevăd o garanţie de restituire a valorii totale a creditului tras pe baza acestuia. (2) Dacă se oferă o astfel de garanţie, declaraţia nu este necesară. Art. 18. - (1) Creditorii şi, după caz, intermediarii de credit oferă consumatorului explicaţii corespunzătoare care să îi permită acestuia să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale şi la situaţia sa financiară. (2) Explicaţiile trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: a) explicarea informaţiilor precontractuale care sunt furnizate potrivit prevederilor art. 11, 12 şi 14; b) caracteristicile esenţiale ale produselor propuse şi efectele specifice pe care le pot avea asupra consumatorului; c) explicarea costurilor ce fac parte din costul total al creditului pentru consumator, astfel încât consumatorii să înţeleagă ce plătesc; d) consecinţele neplăţii din partea consumatorului. Art. 19. - Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă. Art. 20. - (1) În termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de credit, dar nu mai mult de 60 de zile de la depunerea cererii de solicitare a creditului, creditorul răspunde în scris consumatorului sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în altă formă aleasă de consumator şi acceptată de creditor, cu privire la acordarea sau neacordarea creditului. (2) La primirea cererii de credit şi a celorlalte documente ce sunt necesare acordării creditului, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a înmâna imediat consumatorului un înscris datat, semnat şi cu număr de înregistrare, conţinând confirmarea creditorului că i s-au predat toate actele necesare acordării creditului. SECŢIUNEA a 3-a Cerinţe precontractuale de informare pentru anumite contracte de credit sub forma "descoperit de cont" şi pentru anumite contracte specifice de credit Art. 21. - Prezenta secţiune se aplică contractelor de credit prevăzute la art. 3, 5 şi 6. Art. 22. - (1) Creditorul şi, după caz, intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza clauzelor şi a condiţiilor de creditare oferite de către creditor, precum şi, după caz, a preferinţelor exprimate şi a informaţiilor furnizate de către consumator, informaţiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. (2) Informaţiile sunt furnizate: a) cu suficient timp, dar nu mai puţin de 15 zile, înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă; b) pe hârtie sau pe alt suport durabil şi sunt redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p. În cazul în care

212

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

informaţiile sunt redactate pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat formularul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat; c) într-o modalitate prin care să se asigure că toate informaţiile au acelaşi grad de vizibilitate. (3) Perioada de 15 zile prevăzută la alin. (2) lit. a) se poate reduce cu acordul expres al consumatorului. (4) Informaţiile pot fi furnizate prin intermediul formularului "Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori" prevăzut în anexa nr. 3. (5) În cazul în care creditorul a furnizat informaţii prin formularul "Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori" prevăzut în anexa nr. 3, se consideră că acesta a respectat cerinţele referitoare la informaţii prevăzute în prezentul articol şi în art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările ulterioare. Art. 23. - În plus, faţă de informaţiile prevăzute la art. 22, art. 25-27, consumatorului i se furnizează, la cerere şi gratuit, un exemplar din proiectul de contract de credit care include informaţiile contractuale prevăzute la art. 33-49, în măsura în care articolele respective se aplică. Această prevedere nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu poate să încheie contractul de credit cu consumatorul conform normelor sale interne. Art. 24. - În cazul în care contractul a fost încheiat, la cererea consumatorului, folosind un mijloc de comunicare la distanţă care nu permite oferirea informaţiilor ce trebuie furnizate conform prevederilor art. 22, art. 25-27, creditorul îşi îndeplineşte, imediat după încheierea contractului de credit, obligaţiile prevăzute la art. 22, 25 şi 26, prin furnizarea informaţiilor contractuale prevăzute la art. 33-49, în măsura în care articolele respective se aplică. Art. 25. - Informaţiile la care se face referire la art. 22 cuprind următoarele: a) tipul de credit; b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al creditorului, precum şi, după caz, numele şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarului de credit implicat; c) valoarea totală a creditului; d) durata contractului de credit; e) rata dobânzii aferente creditului; f) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, costurile aplicabile din momentul încheierii contractului de credit şi condiţiile în care acele costuri pot fi modificate; g) dobânda anuală efectivă ilustrată prin intermediul unui exemplu reprezentativ care menţionează toate ipotezele folosite pentru calculul dobânzii respective; h) condiţiile şi procedura pentru încetarea contractului de credit; i) pentru contractele de credit de tipul celor prevăzute la art. 3, o menţiune conform căreia consumatorului i se poate solicita în orice moment rambursarea integrală a creditului, după caz;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

213

j) rata dobânzii aplicabilă în cazul ratelor întârziate, măsurile pentru ajustarea acesteia şi, după caz, orice penalităţi plătibile în caz de neplată; k) dreptul consumatorului de a fi informat imediat şi gratuit, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1), asupra rezultatului consultării bazei de date, realizate pentru evaluarea bonităţii sale; l) pentru contractele de credit de tipul celor prevăzute la art. 3, informaţii cu privire la costurile aplicabile încă de la momentul încheierii contractului de credit, precum şi, după caz, condiţiile în care pot fi modificate aceste costuri; m) după caz, termenul pe parcursul căruia informaţiile precontractuale au forţă juridică obligatorie pentru creditor. Art. 26. - (1) În cazul unui contract de credit în sensul art. 5 şi 6, informaţiile prevăzute la art. 22 şi 25 includ şi următoarele: a) valoarea, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator şi, după caz, ordinea în care plăţile se vor aloca, în scopul rambursării, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului; b) dreptul de rambursare anticipată şi, după caz, informaţii privind dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care aceasta va fi stabilită. (2) În cazul contractelor de credit prevăzute la art. 3 se aplică numai prevederile art. 22 şi 25. Art. 27. - (1) În cazul comunicării verbale prin telefon şi în cazul în care consumatorul solicită ca "descoperitul de cont" să fie disponibil imediat, descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar include cel puţin elementele prevăzute la art. 25 lit. c), e), f), g) şi i). (2) În plus, în contractele de credit de tipul celor prevăzute la art. 5 şi 6, descrierea principalelor caracteristici include menţionarea duratei contractului de credit. Art. 28. - Fără a aduce atingere excepţiei prevăzute la art. 2 lit. b), în cazul contractelor de credit care sunt acordate sub forma «descoperit de cont» şi care trebuie rambursate într-o perioadă de o lună, descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar include cel puţin elementele prevăzute la art. 25 lit. c), e), f), g) şi i). Art. 29. - (1) Prevederile art. 11-18 şi 21-28 nu se aplică furnizorilor de bunuri sau servicii care acţionează în calitate de intermediari de credit cu titlu auxiliar. (2) Creditorul are obligaţia de a se asigura că informaţiile precontractuale prevăzute în articolele respective au fost primite de consumator. CAPITOLUL III Obligaţia de a evalua bonitatea consumatorului şi accesul la bazele de date Art. 30. - (1) Creditorul evaluează bonitatea consumatorului pe baza unui volum suficient de informaţii obţinute, inclusiv de la consumator, şi, după caz, pe baza consultării bazei de date relevante, înainte de încheierea unui contract de credit. (2) În cazul în care părţile convin să modifice valoarea totală a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul actualizează informaţiile financiare aflate 214

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

la dispoziţia sa privind consumatorul şi evaluează bonitatea consumatorului înainte de efectuarea oricărei creşteri semnificative a valorii totale a creditului. (3) «abrogat» Art. 31. - În scopul evaluării bonităţii consumatorilor, sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit asigură, în cazul creditului transfrontalier, accesul creditorilor din alte state membre la bazele de date gestionate în condiţii nediscriminatorii faţă de creditorii naţionali. Art. 32. - (1) În cazul în care respingerea cererii de creditare se bazează pe consultarea unei baze de date, creditorul informează consumatorul imediat şi în mod gratuit, în scris sau, la solicitarea expresă a consumatorului, în forma aleasă de acesta şi agreată de creditor, în legătură cu rezultatul acestei consultări şi cu identitatea bazei de date consultate. (2) Informaţiile se pun la dispoziţie, cu excepţia cazului în care furnizarea unor astfel de informaţii este interzisă prin norme naţionale ce transpun legislaţia europeană sau care creează cadrul legal pentru aplicarea acesteia ori furnizarea informaţiilor contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică. (3) Prezentul articol nu aduce atingere aplicării Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. CAPITOLUL IV Informaţii şi drepturi privind contractele de credit SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune Art. 33. - (1) Contractele de credit sunt redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12 p, pe hârtie sau pe un alt suport durabil. În cazul în care contractul este redactat pe hârtie, culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat. (2) Contractele de credit trebuie să conţină informaţii complete, clare şi uşor de înţeles, în limba română. Aceste informaţii vor fi detaliate sau explicate suplimentar de către bancă, la cererea expresă a consumatorului, înainte de semnarea contractului sub forma unei note, anexă la contract. Art. 34. - La momentul semnării contractului, toate părţile contractante primesc câte un exemplar original al contractului de credit, cu excepţia contractelor încheiate la distanţă. Art. 35. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit: a) se interzice majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor bancare, cu excepţia costurilor impuse prin legislaţie; b) se interzic introducerea şi perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepţia costurilor specifice unor produse şi servicii MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

215

suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiţionale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislaţie; c) se interzice perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent dacă depunerea se efectuează de către titular sau de către o altă persoană; d) se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit. e) se interzice perceperea unui comision, unui tarif, unei speze bancare sau a oricărui alt cost, în cazul în care consumatorul doreşte schimbarea datei de scadenţă a ratelor; f) se interzice perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii. (2) Costurilor aferente contului curent nu le sunt aplicabile obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a). Costurile aferente contului curent trebuie să corespundă costurilor efective ale creditorului, să se limiteze la acoperirea acestora şi să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare pentru acesta. (3) Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit condiţiilor contractuale, creditorul este obligat să notifice consumatorul în scris sau, la cererea expresă a consumatorului, prin altă modalitate stabilită de acesta şi agreată de creditor şi va pune la dispoziţia acestuia un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare. Art. 36. - (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. (2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit. (3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului. Art. 37. - În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului; b) «abrogat»

216

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituţii de credit, creditorul poate reduce marja şi/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referinţă, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menţionate în contract la data încheierii acestuia şi/sau la nivelul real al indicelui de referinţă; d) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia; e) elementele care intră în formula de calcul al dobânzii variabile şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile de internet şi la toate punctele de lucru ale creditorilor. Art. 371. - În cazul în care debitorul solicită refinanţarea creditului la aceeaşi bancă, în măsura în care acesta s-a dovedit bun-platnic, banca va examina cererea şi, în funcţie de situaţia financiară a acestuia, poate acorda creditul de refinanţare, respectându-se toate condiţiile noii oferte de creditare. Art. 38. - (1) Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face: a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numărătorul fracţiei formulei, numărul efectiv de zile cuprins între scadenţe, iar la numitorul aceleiaşi fracţii, 365 sau 366 de zile, după caz; b) fie luând în calcul la numărătorul fracţiei numărul 30 zile, iar la numitorul fracţiei numărul 360. (11) Rambursarea creditelor se poate face în două moduri: prin rate egale (anuităţi) sau prin rate descrescătoare. Consumatorul are dreptul să aleagă modalitatea prin care doreşte să ramburseze creditul. (2) Dobânda penalizatoare se calculează pe bază de procent fix şi se aplică la sumele restante în conformitate cu prevederile contractului de credit, cu excepţia sumelor provenite din calculul dobânzii. (3) Rata dobânzii aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăşi cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanţă, în cazul în care consumatorul sau soţul/soţia acestuia se afla în una dintre următoarele situaţii: şomaj, reducere drastică a salariului, deces. Prin reducerea drastică a salariului se înţelege o reducere de cel puţin 15% din valoarea acestuia. Această dobândă va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. În caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni. Art. 39. - În cazul imposibilităţii consumatorilor de a accepta majorarea dobânzii, creditorul nu are dreptul să denunţe unilateral sau să rezilieze contractul. Creditorul trebuie să facă o propunere, transmisă în scris, de reeşalonare sau de refinanţare a creditului, în raport cu veniturile actuale ale consumatorului. Art. 40. - (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

217

(2) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale. (3) În cazul modificărilor impuse prin legislaţie, nesemnarea de către consumator a actelor adiţionale prevăzute la alin. (1) este considerată acceptare tacită. În acest caz se interzice introducerea în actele adiţionale a altor prevederi decât cele impuse prin legislaţie. Introducerea în actele adiţionale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislaţie sunt considerate nule de drept. (4) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care: a) consumatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a condiţiilor contractuale; b) creditorul poate declara scadent sau denunţa unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputaţiei creditorului; c) creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform altor contracte de credit încheiate cu alţi creditori; d) creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse în garanţie cu o societate agreată de bancă. (5) Creditorii nu au dreptul să refuze încasarea ratelor de credit în moneda în care s-a acordat creditul, cu excepţia operatorilor economici care încheie contracte de leasing. Art. 41. - (1) Orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor. (2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii. (3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat. (4) În cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiţii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent. Art. 42. - Creditorii au obligaţia de a primi şi de a înregistra reclamaţiile de la consumatori, de a lua toate măsurile necesare pentru a răspunde la aceste reclamaţii în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea acestora şi de a depune diligenţele necesare în vederea reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor. Art. 43. - La încetarea contractului de credit, creditorul oferă consumatorului gratuit, din oficiu, un document care fie atestă faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi decurgând din contractul respectiv, fie indică obligaţiile contractuale neîndeplinite. Totodată, se închid şi conturile creditului, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare, cu excepţia următoarelor situaţii:

218

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

a) contul curent a fost deschis anterior contractării creditului, în vederea derulării altor operaţiuni; b) la data încetării contractului de credit, contul curent este utilizat pentru alte servicii contractate de către consumator; c) conturile sunt poprite sau indisponibilizate, conform prevederilor legale, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de creditorul însuşi sau faţă de terţi. Art. 44. - Orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată şi cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conţine aceste minime informaţii este considerată nulă de drept. Art. 45. - Art. 33, 34 şi 46-49 nu aduc atingere normelor naţionale ce respectă legislaţia comunitară privind valabilitatea încheierii contractelor de credit. SECŢIUNEA a 2-a Informaţii ce trebuie incluse în contractele de credit Art. 46. - (1) Contractul de credit specifică în mod clar şi concis următoarele: a) tipul de credit; b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru/adresa de domiciliu a părţilor contractante, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarilor de credit implicaţi; c) durata contractului de credit; d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea creditului; e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată pentru un anumit bun sau serviciu ori în cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv şi preţul de achiziţie al acestuia; f) rata dobânzii aferente creditului şi tipul acesteia, fixă sau variabilă; g) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile prevăzute anterior privind toate ratele dobânzii aplicabile; h) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate; i) suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care urmează să fie efectuate de către consumator şi, după caz, ordinea în care se vor efectua plăţile, în scopul rambursării, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului; j) în cazul rambursării în rate a valorii totale a creditului aferent unui contract de credit pe durată determinată, dreptul consumatorului de a primi, la cerere şi gratuit, în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare/grafic de rambursare; MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

219

k) în cazul în care costurile şi dobânzile trebuie plătite fără a se rambursa nicio parte din valoarea totală a creditului, un extras care arată perioadele şi condiţiile pentru plata dobânzii şi a oricăror costuri aferente creditului; l) costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile din credit, cu excepţia cazului în care deschiderea unui cont este opţională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operaţiuni de plată, cât şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate; m) rata dobânzii, în cazul plăţilor restante, aplicabilă la data încheierii contractului de credit şi măsurile pentru ajustarea acesteia şi, după caz, orice costuri datorate în caz de neplată; n) o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor; contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenţionat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate, dacă există această obligaţie de raportare; o) după caz, o menţiune potrivit căreia va fi necesară plata unor taxe, onorarii şi costuri în legătură cu încheierea, publicitatea şi/sau înregistrarea contractului de credit şi a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale; p) garanţiile şi asigurările necesare, dacă există; q) existenţa sau inexistenţa unui drept de retragere, termenul în care acel drept poate fi exercitat şi alte condiţii pentru exercitarea acestuia, inclusiv informaţii privind obligarea consumatorului de a plăti creditul sau partea de credit trasă şi dobânda, potrivit prevederilor art. 59 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (4) şi art. 60, precum şi cuantumul dobânzii plătibile pe zi; r) informaţii privind drepturile care rezultă din art. 63-65, precum şi condiţiile pentru exercitarea acestor drepturi; s) dreptul de rambursare anticipată, procedura de rambursare anticipată, precum şi, după caz, informaţii privind dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care va fi determinată această compensaţie; ş) procedura care trebuie urmată în exercitarea dreptului de a solicita încetarea contractului de credit; t) dacă există sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire pentru consumator şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acesta; ţ) alte condiţii şi clauze contractuale; u) adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (2) Toate informaţiile prevăzute la alin. (1), inclusiv cele aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere, sunt prevăzute în contract, fără a se face trimitere la condiţiile generale de afaceri ale creditorului, la lista de tarife şi comisioane sau la orice alt înscris. Art. 47. - (1) În cazul în care se aplică prevederile art. 46 alin. (1) lit. j), creditorul pune la dispoziţia consumatorului un extras de cont sub forma unui tabel de

220

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

amortizare/grafic de rambursare cu îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiţii: a) în mod gratuit; b) în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit; c) pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului. (2) Tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică: a) ratele datorate; b) termenele şi condiţiile de plată ale acestor sume. (3) Tabelul/graficul conţine o detaliere a fiecărei rambursări care să arate: a) rambursarea valorii totale a creditului; b) dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului; c) orice costuri suplimentare. (4) În cazul în care rata dobânzii nu este fixă sau costurile suplimentare pot fi modificate pe baza contractului de credit, tabelul de amortizare/graficul de rambursare indică în mod clar şi concis că datele cuprinse în tabel/grafic vor rămâne valabile numai până la schimbarea următoare a ratei dobânzii aferente creditului sau a costurilor suplimentare potrivit contractului de credit. Art. 48. - (1) În cazul unui contract de credit în care plăţile făcute de consumator nu conduc la o rambursare imediată a valorii totale a creditului, dar sunt utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor şi în condiţiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informaţiile cerute potrivit prevederilor art. 46 şi 47 cuprind o declaraţie clară şi concisă, potrivit căreia aceste contracte de credit nu prevăd o garanţie de restituire a valorii totale a creditului tras pe baza acestuia. (2) Dacă se oferă o astfel de garanţie, declaraţia nu este necesară. Art. 49. - În cazul contractelor de credit sub forma "descoperit de cont" pe baza cărora creditul trebuie rambursat la cerere sau într-o perioadă de maximum 3 luni, următoarele informaţii se specifică în mod clar şi concis: a) tipul de credit; b) identitatea şi adresa sediului social şi a punctului de lucru/adresa de domiciliu a părţilor contractante, precum şi, după caz, identitatea şi adresa sediului social şi/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarului de credit implicat; c) durata contractului de credit; d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea; e) rata dobânzii aferente creditului; f) condiţiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum şi termenele, condiţiile şi procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului şi, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanţe diferite, informaţiile prevăzute anterior privind toate ratele dobânzii aplicabile; g) dobânda anuală efectivă şi costul total al creditului pentru consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

221

pentru calcularea respectivei rate, astfel cum se prevede la art. 73 coroborat cu art. 7 pct. 4 şi 6; h) o menţiune conform căreia consumatorului i se poate solicita în orice moment rambursarea integrală, la cerere, a creditului, dar nu mai puţin de 15 zile de la data solicitării; i) informaţii cu privire la costurile aplicabile încă de la momentul încheierii contractului de credit, precum şi, după caz, condiţiile în care pot fi modificate aceste costuri. SECŢIUNEA a 3-a Informaţii privind rata dobânzii aferente creditului Art. 50. - (1) Consumatorul este informat, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în legătură cu orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului. (2) Informaţiile cuprind următoarele: a) valoarea plăţilor de efectuat după intrarea în vigoare a noii rate a dobânzii aferente creditului; b) în cazul în care numărul sau frecvenţa plăţilor se modifică, informaţii în legătură cu acestea. Art. 51. - La solicitarea expresă a consumatorului, se poate conveni în contractul de credit ca informaţiile prevăzute la art. 50 să fie transmise periodic consumatorului dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) modificarea ratei dobânzii aferente creditului este determinată de o modificare a ratei de referinţă; b) noua rată de referinţă este făcută publică prin mijloace corespunzătoare; c) informaţiile privind noua rată de referinţă sunt puse la dispoziţie şi la locul în care creditorul îşi desfăşoară activitatea. SECŢIUNEA a 4-a Obligaţii aplicabile în cazul contractelor de credit sub forma "descoperit de cont" Art. 52. - (1) În cazul unui contract de credit care are ca obiect un împrumut acordat sub forma "descoperit de cont" consumatorul este informat: a) în mod regulat; b) prin intermediul unui extras de cont; c) pe hârtie sau pe alt suport durabil. (2) Extrasul de cont conţine următoarele informaţii: a) perioada exactă la care se referă extrasul de cont; b) cuantumurile şi datele tragerilor; c) soldul din extrasul anterior şi data acestuia; d) noul sold; e) datele şi sumele plăţilor efectuate de consumator; f) rata dobânzii aferente creditului aplicată; g) orice costuri care au fost aplicate; 222

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

h) după caz, suma minimă de plată. Art. 53. - (1) În plus, consumatorul este informat cu privire la creşterea ratei dobânzii aferente creditului sau cu privire la creşterea oricăror costuri datorate: a) pe hârtie sau pe alt suport durabil; b) înainte ca modificarea respectivă să intre în vigoare. (2) Părţile pot conveni în contractul de credit ca informaţiile privind modificările ratei dobânzii aferente creditului să fie comunicate potrivit art. 52, în cazurile în care: a) modificarea ratei dobânzii aferente creditului este cauzată de o modificare a ratei de referinţă; b) noua rată de referinţă este făcută publică prin mijloace corespunzătoare; c) informaţiile privind noua rată de referinţă sunt puse la dispoziţie şi la locul în care creditorul îşi desfăşoară activitatea. SECŢIUNEA a 5-a Contractele de credit pe durată nedeterminată Art. 54. - (1) Consumatorul poate decide încetarea unui contract de credit pe durată nedeterminată, gratuit, în orice moment, cu excepţia cazurilor în care părţile au convenit o perioadă de notificare. Această perioadă nu poate depăşi o lună. (2) Dacă s-a convenit în contractul de credit, creditorul poate decide încetarea unui contract de credit pe durată nedeterminată prin notificarea consumatorului în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, cu cel puţin două luni înainte. Art. 55. - (1) Dacă s-a convenit în contractul de credit, creditorul, din motive justificate obiectiv, poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri pe baza unui contract de credit pe durată nedeterminată. (2) Pot constitui motive justificate obiectiv suspiciunea unei utilizări neautorizate sau frauduloase a creditului ori un risc semnificativ de incapacitate a consumatorului de a rambursa valoarea totală a creditului. Aceste motive nu sunt limitative. (3) Creditorul enumeră în contract motivele considerate justificate în temeiul cărora acesta poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri. În mod excepţional, creditorul poate retrage dreptul consumatorului de a efectua trageri pentru alte motive justificate obiectiv, motive ce nu sunt prevăzute în contract, cu informarea prealabilă a consumatorului. (4) Creditorul îl informează pe consumator în legătură cu retragerea dreptului şi cu motivele acesteia, pe hârtie sau pe alt suport durabil, dacă este posibil înainte de retragere şi cel mai târziu imediat ulterior, cu excepţia cazului în care furnizarea acestor informaţii este interzisă prin norme naţionale ce transpun legislaţia comunitară sau ce creează cadrul legal pentru aplicarea acesteia ori furnizarea acestei informaţii contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

223

SECŢIUNEA a 6-a "Descoperitul de cont cu aprobare tacită" Art. 56. - (1) În cazul existenţei unui acord privind deschiderea unui cont curent, atunci când există posibilitatea să i se ofere consumatorului un "descoperit de cont cu aprobare tacită", contractul conţine şi informaţiile prevăzute la art. 25 lit. e) şif). (2) În orice situaţie, creditorul trebuie să furnizeze aceste informaţii în mod regulat, pe hârtie sau pe alt suport durabil. Art. 57. - (1) În cazul unei depăşiri semnificative a limitei de credit pentru o perioadă mai mare de o lună, creditorul îl informează pe consumator, fără întârziere, pe hârtie sau pe alt suport durabil cu privire la următoarele: a) depăşirea limitei de credit; b) suma cu care a fost depăşită limita de credit; c) rata dobânzii aferente creditului; d) orice penalităţi, costuri sau dobânzi aplicabile restanţelor. (2) Prin depăşire semnificativă a limitei de credit se înţelege depăşirea cu peste 15% a limitei de credit. (3) Prevederile prezentului articol şi ale art. 56 nu aduc atingere altor reglementări potrivit cărora creditorul oferă alt tip de creditarea atunci când limita de credit a fost depăşită pe parcursul unei durate semnificative. CAPITOLUL V Dreptul de retragere şi dreptul de rambursare anticipată SECŢIUNEA 1 Dreptul de retragere Art. 58. - (1) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 14 zile calendaristice în care se poate retrage din contractul de credit fără a invoca motive. Acest termen nu se aplică în cazul contractului de credit legat, acordat exclusiv pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 63-65, precum şi în cazul contractului de leasing. (2) Termenul de retragere începe să curgă de la una dintre următoarele date: a) data încheierii contractului de credit; b) data la care consumatorului îi sunt aduse la cunoştinţă clauzele, condiţiile contractuale şi informaţiile potrivit prevederilor art. 33-49, în cazul în care ziua respectivă este ulterioară celei la care se face referire la lit. a). Art. 59. - (1) În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere, acesta are următoarele obligaţii: a) de a-l notifica pe creditor pe baza informaţiilor oferite de acesta potrivit prevederilor art. 46 alin. (1) lit. q), pentru ca exercitarea acestui drept să îşi producă efectele înainte de expirarea termenului de retragere;

224

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

b) de a-i plăti creditorului creditul sau partea de credit trasă şi dobânda aferentă de la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost trasă până la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost rambursată; dobânda se calculează pe baza ratei dobânzii convenite. (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) lit. a): a) se face pe hârtie sau pe alt suport durabil aflat la îndemâna creditorului şi accesibil acestuia; b) este transmisă prin mijloace admise legal, care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia; c) este expediată înainte de expirarea termenului. (3) Exercitarea dreptului de retragere îşi produce efectul de la data expedierii notificării de către consumator. (4) Achitarea către creditor a creditului sau a părţii de credit trasă şi a dobânzii potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se efectuează fără nicio întârziere nejustificată şi nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la expedierea notificării de retragere către creditor. Art. 60. - Creditorul nu este îndreptăţit la nicio altă compensaţie din partea consumatorului în cazul retragerii, cu excepţia compensaţiei pentru orice taxe nerambursabile plătite de către creditor administraţiei publice. Art. 61. - În cazul în care creditorul sau un terţ, pe baza unui contract între terţ şi creditor, prestează un serviciu accesoriu aferent contractului de credit, iar consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de credit potrivit prevederilor din prezenta secţiune, obligaţiile consumatorului ce decurg din serviciul accesoriu respectiv încetează. Art. 62. - În cazul în care consumatorul dispune de un drept de retragere potrivit prevederilor cuprinse la art. 58-61, se aplică prevederile prezentului act normativ, iar nu prevederile din: a) art. 9-13 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările ulterioare; b) art. 9 şi 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, republicată. SECŢIUNEA a 2-a Dreptul de retragere în cazul contractelor de credit legate Art. 63. - În cazul în care consumatorul şi-a exercitat un drept de retragere dintr-un contract de furnizare de bunuri sau servicii, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanţei Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanţei Guvernului nr. 106/1999, republicată, sau a altor actelor normative ce transpun sau ce creează cadrul de aplicare pentru actele normative comunitare, acesta nu mai are obligaţii în temeiul unui contract de credit legat.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

225

Art. 64. - În cazul în care consumatorului nu i-au fost furnizate bunurile sau nu i-au fost prestate serviciile ori bunurile sau serviciile nu sunt conforme, acesta se poate îndrepta împotriva comerciantului în condiţiile prevăzute de Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 65. - (1) În cazul în care bunurile sau serviciile care fac obiectul unui contract de credit legat nu sunt furnizate sau sunt furnizate numai în parte sau nu sunt conforme cu contractul de furnizare, consumatorul are dreptul de a se îndrepta împotriva creditorului în cazul în care nu a reuşit să obţină, de la furnizor, satisfacerea pretenţiilor la care are dreptul în conformitate cu legislaţia sau cu contractul de furnizare a bunurilor sau a serviciilor. (2) Creditorul răspunde solidar cu vânzătorul pentru orice pretenţii pe care consumatorul le poate avea împotriva vânzătorului. SECŢIUNEA a 3-a Rambursarea anticipată Art. 66. - (1) Consumatorul are dreptul, în orice moment, să se libereze în tot sau în parte de obligaţiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda şi costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate şi data prevăzută pentru încetarea contractului de credit. (2) Dreptul consumatorului de a rambursa anticipat nu poate fi condiţionat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit număr de rate. Art. 67. - (1) În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptăţit la o compensaţie echitabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiţia ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. (2) O astfel de compensaţie nu poate fi mai mare de: a) 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an; b) 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an. (3) Creditorul stabileşte o metodă de calcul a compensaţiei clară şi uşor verificabilă, pe care o va face cunoscută consumatorului din stadiu precontractual. Art. 68. - Nu se solicită o compensaţie pentru rambursare anticipată în niciunul dintre următoarele cazuri: a) rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept scop asigurarea riscului de neplată; b) contractul de credit este acordat sub forma "descoperitului de cont";

226

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

c) rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă. Art. 69. - Orice compensaţie nu poate depăşi cuantumul dobânzii pe care consumatorul ar fi plătit-o în perioada dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit. CAPITOLUL VI Cesiunea de drepturi Art. 70. - În cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit sau contractul însuşi se cesionează unei terţe persoane, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului iniţial, inclusiv dreptul la compensare. Art. 71. - (1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70. (2) În situaţiile în care informarea consumatorului cu privire la cesiune este obligatorie, conform prevederilor alin. (1), cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanţe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent. (3) Cesionarul este obligat să aibă o persoană de contact în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde în faţa autorităţilor publice. (4) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (5) Notificarea va menţiona creditorul care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum şi numele şi adresa sediului social şi a punctului de lucru al reprezentantului legal în România. CAPITOLUL VII Dobânda anuală efectivă Art. 72. - Dobânda anuală efectivă, care este egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor, trageri, rambursări şi costuri, prezente sau viitoare, convenite de creditor şi de consumator, este calculată potrivit formulei matematice prevăzute în anexa nr. 1 pct. I. Art. 73. - (1) În scopul calculării dobânzii anuale efective se determină costul total al creditului pentru consumator. (2) Sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator: a) costurile administrării unui cont care înregistrează atât operaţiunile de plată, cât şi tragerile; b) costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operaţiunile de plată, cât şi pentru trageri; c) alte costuri privind operaţiunile de plată.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

227

(3) Nu sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator: a) costurile prevăzute la alin. (2), atunci când deschiderea contului este opţională, iar costurile contului au fost indicate clar şi separat în contractul de credit sau în orice alt contract încheiat cu consumatorul; b) costurile suportate de către consumator pentru nerespectarea oricăruia dintre angajamentele stabilite prin contractul de credit; c) alte costuri, în afara preţului de achiziţie pe care, pentru achiziţii de bunuri şi servicii, consumatorul este obligat să îl plătească, indiferent dacă tranzacţia este efectuată în numerar sau pe credit. Art. 74. - Calculul dobânzii anuale efective se bazează pe ipoteza potrivit căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pentru perioada convenită, iar creditorul şi consumatorul îşi vor îndeplini obligaţiile în condiţiile şi în termenele convenite în contractul de credit. Art. 75. - În cazul contractelor de credit care cuprind clauze care permit variaţii ale ratei dobânzii aferente creditului, dobânda anuală efectivă se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii aferente creditului şi celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul iniţial şi se aplică până la încetarea contractului de credit. Art. 76. - Dacă este necesar, ipotezele suplimentare prevăzute în anexa nr. 1 pot fi utilizate la calculul dobânzii anuale efective. CAPITOLUL VIII Anumite obligaţii ale intermediarilor de credit faţă de consumatori Art. 77. - Intermediarul de credit indică în materialele publicitare şi în documentaţia destinată consumatorilor sfera atribuţiilor deţinute, în special dacă lucrează exclusiv cu unul sau mai mulţi creditori sau ca broker independent. Art. 78. - (1) În cazul în care intermediarul de credit percepe consumatorului un onorariu, înainte de încheierea contractului: a) intermediarul de credit face cunoscut consumatorului onorariul perceput; b) consumatorul şi intermediarul de credit convin asupra onorariului pe hârtie sau pe alt suport durabil. (2) Intermediarul de credit comunică onorariul datorat de consumator pentru serviciile oferite, în cazul în care acesta este perceput, creditorului în vederea calculării dobânzii anuale efective. CAPITOLUL IX Alte dispoziţii Art. 79. - (1) Contractele de credit nu pot fi încheiate în afara punctelor de lucru organizate în acest scop în spaţii comerciale, în condiţiile legii. (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) contractele de credit legate. Art. 80. - (1) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin prezenta ordonanţă de urgenţă. 228

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

(2) Creditorii trebuie să poată face dovada că au respectat cerinţele în materie de informare prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. 81. - Consumatorii beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul tuturor contractelor pe baza cărora se pot efectua trageri ori operaţiuni care intră în domeniul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, indiferent de modul în care contractele sunt intitulate sau formulate ori de obiectul acestora. Art. 82. - În cazul în care, pe baza aceluiaşi contract, consumatorului i se prestează atât servicii de creditare, cât şi servicii de plată, furnizorii de servicii financiare oferă consumatorilor informaţiile şi respectă drepturile acestora potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010. Art. 83. - În cazul contractelor de leasing care intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prevederile art. 66-69 privind rambursarea anticipată se aplică după o perioadă de 12 luni de la încheierea contractului. Art. 84. - Consumatorii nu îşi pierd protecţia acordată prin prezenta ordonanţă de urgenţă în cazul în care se stabileşte ca lege aplicabilă contractului legea unui stat nemembru, în cazul în care contractul de credit are o strânsă legătură cu teritoriul unuia sau al mai multor state membre. CAPITOLUL X Competenţă, sesizare şi control Art. 85. - (1) În vederea asigurării respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă de către creditori şi de către intermediarii de credit, consumatorii pot să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. (2) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor dispute şi fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva creditorilor şi a intermediarilor de credit care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, consumatorii pot apela la mecanisme extrajudiciare de reclamaţie şi despăgubire pentru consumatori, potrivit prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 86. - (1) Încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11-20, art. 22-28 şi art. 29 alin. (2), art. 30, 31 şi art. 32 alin. (1) şi (2), art. 33, 34, art. 46-58 şi art. 59 alin (3), art. 6063, 65-78, 84 şi 95 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei. (2) Încălcarea prevederilor art. 35-44 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei. (3) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va actualiza prin hotărâre a Guvernului. (4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi art. 88 alin. (2) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

229

contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 87. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 86 şi art. 88 alin. (2) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor. Art. 88. - (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate dispune următoarele sancţiuni contravenţionale complementare: a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate; b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile; c) aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de maximum 15 zile; d) repararea deficienţelor constatate prin procesul-verbal, în termen de maximum 15 zile. (2) Neaducerea la îndeplinire a sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei sau săvârşirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 86 alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 80.000 lei-100.000 lei. (21) Aceste limite pot fi depăşite în cazul unor amenzi cumulative, aplicate pentru reclamaţii diferite, până la dublul amenzilor iniţiale. (3) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept executarea sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse. Art. 89. - (1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune una dintre următoarele măsuri complementare: a) suspendarea derulării campaniei publicitare care încalcă prevederile art. 8 şi 9, până la intrarea în legalitate; b) aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile. (2) Măsura complementară propusă pentru a fi aplicată potrivit alin. (1) lit. a) sau b) se dispune prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (3) Ordinul emis în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b) poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Creditorii sunt obligaţi să informeze Banca Naţională a României, în termen de două zile lucrătoare, despre sancţiunile ce le-au fost aplicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (5) Banca Naţională a României are în vedere, în activitatea de supraveghere prudenţială a creditorilor, informaţiile primite potrivit alin. (4).

230

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

CAPITOLUL XI Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 90. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 23 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se abrogă. Art. 91. - De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prevederile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică numai contractelor încheiate cu persoane juridice, cu excepţia art. 1, art. 2 lit. a) -g), art. 3-5, 10-12, art. 13 alin. (2), art. 16-25, 27-28 şi 33-34, care se aplică şi contractelor încheiate cu consumatori persoane fizice. Art. 92. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 2, literele h) şi i) vor avea următorul cuprins: " h) costul total al creditului pentru împrumutat - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte împrumutatul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de servicii; i) valoarea totală plătibilă de împrumutat - suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru împrumutat;". 2. Articolul 8 va avea următorul cuprins: " Art. 8. - La solicitarea unei oferte de credit, instituţia autorizată are obligaţia de a oferi gratuit împrumutatului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare şi un exemplar al proiectului contractului de credit." 3. La articolul 9 alineatul (1), partea introductivă şi literele b), e) şi f) vor avea următorul cuprins: " Art. 9. - (1) Contractul de credit ipotecar va cuprinde obligatoriu şi următoarele informaţii referitoare la costurile suportate de împrumutat: ............................................................................................... b) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru împrumutat; ............................................................................................... e) valoarea totală plătibilă de împrumutat; f) costurile aferente contractului de asigurare, în cazurile în care, pentru acordarea creditului, împrumutatul este obligat să încheie un contract de asigurare." 4. Articolul 331 va avea următorul cuprins: MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

231

" Art. 331. - (1) Nerespectarea dispoziţiilor art. 11, 12, art. 13 alin. (2), art. 18 şi 19 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, în cazul în care contractul este încheiat cu un consumator, aşa cum este acesta definit în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În cazul în care contractul de credit este încheiat cu o persoană juridică, persoanele interesate se pot adresa instanţei de judecată." Art. 93. - Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 94. - Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 95. - Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia dispoziţiilor art. 371, ale art. 66-69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 66-71. Art. 96. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă. * Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune prevederile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 133 din 22 mai 2008, cu excepţia art. 19, 20, 35-44, art. 71 alin. (3)-(5), art. 79, 86-89 şi 95. Contrasemnează: PRIM-MINISTRU

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

EMIL BOC

Adriean Videanu

ANEXA Nr. 1 I. Ecuaţia fundamentală care exprimă echivalenţa dintre trageri, pe de o parte, şi rambursări şi costuri, pe de altă parte Ecuaţia fundamentală, care stabileşte dobânda anuală efectivă (DAE), exprimă, pe perioada unui an, egalitatea dintre valoarea totală prezentă a tragerilor, pe de o parte, şi valoarea totală prezentă a rambursărilor şi a costurilor suportate, pe de altă parte, adică: unde: - X este DAE: - m este numărul ultimei trageri; - k este numărul unei trageri, astfel 1 <= k <= m; - C(k) este valoarea tragerii k; - t(k) este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri şi data fiecărei trageri ulterioare, astfel t1= 0; - m' este numărul ultimei rambursări sau al costurilor suportate; - l este numărul unei rambursări sau al costurilor suportate; - D(l) este valoarea unei rambursări sau a costurilor suportate; - S(l) este intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de an, dintre data primei trageri şi data fiecărei rambursări sau costuri suportate. Observaţii: a) Sumele plătite de ambele părţi la diferite momente nu trebuie să fie egale şi nu trebuie să fie plătite la intervale egale. b) Data începerii este cea a primei trageri. c) Intervalele dintre datele utilizate la calcule sunt exprimate în ani sau în fracţiuni de an. Un an se consideră a avea 365 de zile sau 366 de zile pentru anii bisecţi, 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună egală se consideră a avea 30,41666 zile, adică 365/12, indiferent dacă este sau nu un an bisect. d) Rezultatul calculului trebuie exprimat cu o precizie de cel puţin o zecimală. Dacă a doua zecimală este mai mare sau egală cu 5, la prima zecimală se adaugă unu. e) Ecuaţia poate fi rescrisă folosindu-se o singură sumă şi conceptul de fluxuri [A(k)], care vor fi pozitive sau negative, cu alte cuvinte fie plătite, fie primite în perioade de la 1 la k, exprimate în ani, adică:

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Constantin Cerbulescu Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene, Bogdan Mănoiu

Bucureşti, 9 iunie 2010. Nr. 50.

232

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

S fiind balanţa de fluxuri prezentă. În cazul în care scopul este păstrarea echivalenţei fluxurilor, valoarea va fi zero. II. Ipoteze suplimentare necesare pentru calculul dobânzii anuale efective a) În cazul în care prin contractul de credit se acordă consumatorului libertate în privinţa efectuării tragerilor, se consideră că valoarea totală a creditului este trasă imediat şi în întregime.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

233

b) În cazul în care prin contractul de credit se oferă, în general, consumatorului libertate în privinţa efectuării tragerilor, dar se impune, printre diferitele modalităţi de tragere, o limitare în ceea ce priveşte valoarea creditului şi perioada de timp, se consideră că valoarea creditului este trasă în conformitate cu aceste limite de tragere şi la prima dată prevăzută în contract. c) În cazul în care prin contractul de credit se prevăd modalităţi de tragere diferite, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, se consideră că valoarea totală a creditului este trasă la nivelul cel mai mare al costurilor şi al ratei dobânzii aferente creditului aplicate mecanismului de tragere cel mai frecvent utilizat pentru respectivul tip de contract de credit. d) În cazul unui contract de credit sub forma "descoperit de cont", se consideră că valoarea totală a creditului este trasă în totalitate şi pe întreaga durată a contractului de credit. În cazul în care durata facilităţii de tip "descoperit de cont" nu este cunoscută, dobânda anuală efectivă se calculează pe baza ipotezei că durata creditului este de 3 luni. e) În cazul unui contract de credit cu durată nedeterminată, altul decât cel sub forma "descoperitului de cont", se prezumă că: 1. creditul se acordă pentru o perioadă de un an, începând de la data tragerii iniţiale, şi că plata finală efectuată de consumator lichidează soldul valorii totale a creditului, dobânzile şi alte eventuale costuri; 2. valoarea totală a creditului este rambursată de consumator în tranşe lunare egale, începând cu o lună după data tragerii iniţiale. Totuşi, în cazurile în care valoarea totală a creditului trebuie să fie rambursată în totalitate, într-o singură tranşă, în cadrul fiecărei perioade de plată, tragerile şi rambursările succesive ale valorii totale efectuate de către consumator se presupune că sunt efectuate de-a lungul unei perioade de un an. Dobânzile şi alte costuri se aplică în conformitate cu aceste trageri şi rambursări ale valorii totale şi astfel cum se prevede în contractul de credit. În sensul prezentei litere, un contract de credit pe durată nedeterminată este un contract de credit fără durată fixă şi care include creditele care trebuie să fie rambursate în totalitate în cadrul unei perioade de timp sau după o perioadă de timp, dar care, odată ce au fost rambursate, devin disponibile pentru o altă tragere. f) În cazul unor contracte de credit, altele decât cele privind "descoperitul de cont" şi creditele pe durată nedeterminată, astfel cum sunt menţionate în ipotezele stabilite la lit. d) şi e): 1. se presupune că rambursarea se efectuează la prima dată prevăzută pentru aceasta în contractul de credit şi pentru suma cea mai mică prevăzută în acest contract, dacă data sau valoarea unei rambursări din valoarea totală a creditului, care trebuie să fie efectuată de către consumator, nu poate fi stabilită; 2. dacă data încheierii contractului de credit nu este cunoscută, se presupune că data tragerii iniţiale este data care reiese din intervalul cel mai scurt dintre data tragerii iniţiale şi data primei plăţi efectuate de către consumator.

g) În cazul în care data sau valoarea unei plăţi care trebuie să fie efectuată de către consumator nu poate fi stabilită pe baza contractului de credit sau a ipotezelor menţionate la lit. d), e) sau f), se presupune că plata se efectuează în conformitate cu datele şi condiţiile solicitate de către creditor şi, atunci când acestea nu sunt cunoscute: 1. dobânzile sunt achitate împreună cu rambursările din valoarea totală a creditului; 2. un cost care nu este purtător de dobânzi, exprimat sub forma unei sume unice, este achitat la data încheierii contractului de credit; 3. costurile care nu sunt purtătoare de dobânzi, exprimate sub forma mai multor plăţi, sunt achitate la intervale regulate, începând cu data primei rambursări din valoarea totală a creditului, şi, în cazul în care valoarea acestor plăţi nu este cunoscută, se presupune că acestea au valori egale; 4. plata finală lichidează soldul valorii totale a creditului, dobânzile şi alte costuri eventuale. h) În cazul în care plafonul creditului nu a fost încă convenit, acesta este considerat a fi de 5.367 lei. i) În cazul în care sunt oferite rate ale dobânzii aferente creditului şi costuri diferite pentru o perioadă sau sumă limitată, rata dobânzii aferente creditului şi costurile se consideră a fi la nivelul cel mai mare din întreaga durată a contractului de credit. j) Pentru contractele de credit în cadrul cărora s-a convenit o rată fixă a dobânzii aferente creditului pentru perioadă iniţială, la sfârşitul căreia se stabileşte o nouă rată a dobânzii aferente creditului care este ulterior ajustată periodic în funcţie de un indice convenit, calculul dobânzii anuale efective se bazează pe ipoteza că, la sfârşitul perioadei cu rată fixă a dobânzii, rata dobânzii aferente creditului este aceeaşi ca la momentul calculării dobânzii anuale efective, pe baza valorii indicelui convenit la acel moment. ANEXA Nr. 2 INFORMAŢII STANDARD LA NIVEL EUROPEAN PRIVIND CREDITUL PENTRU CONSUMATORI 1. Identitatea şi datele de contact ale creditorului/intermediarului de credit Creditor

[Identitate]

Adresă

[Adresa sediului social/punctului de lucru ce urmează a fi folosită de consumator]

Telefon* E-mail* Fax* Adresa internet*

234

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

235

După caz

[Identitate]

După caz

Intermediar de credit

[Adresa sediului social/punctului de lucru/adresa de domiciliu ce urmează a fi folosită de consumator]

Garanţii necesare

Adresă Telefon*

Aceasta este o descriere a garanţiei pe care trebuie să o furnizaţi în raport cu contractul de credit.

E-mail*

După caz

Fax*

Rambursările nu generează o rambursare imediată a valorii totale a creditului.

Adresa internet*

* Această informaţie este facultativă pentru creditor. Ori de câte ori se indică "după caz", creditorul trebuie să completeze rubrica respectivă dacă informaţiile sunt relevante pentru produsul de creditare sau să şteargă informaţiile respective sau rândul respectiv dacă informaţiile nu sunt relevante pentru tipul de credit avut în vedere. Indicaţiile dintre parantezele pătrate oferă explicaţii creditorului şi trebuie să fie înlocuite cu informaţiile corespunzătoare. 2. Descrierea principalelor caracteristici ale produsului de creditare

[Tipul garanţiilor]

3. Costurile creditului Rata dobânzii aferentă creditului sau, după caz,

diferite rate ale dobânzii care se aplică contractului de credit

- fixă; sau - variabilă (cu formula de calcul) - termene]

Dobânda anuală efectivă (DAE) Acesta este costul total exprimat ca procentaj anual din valoarea totală a creditului.

[% Aici se va prezenta un exemplu reprezentativ care să menţioneze toate ipotezele folosite pentru calculul dobânzii.]

DAE vă ajută să comparaţi diferite oferte. Obţinerea creditului sau obţinerea creditului conform clauzelor şi condiţiilor convenite este condiţionată de încheierea:

Tipul de credit Valoarea totală a creditului

- unei asigurări pentru garantarea creditului;

Înseamnă plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în temeiul contractului de credit.

da/nu [dacă da, tipul de asigurare]

sau - unui contract de servicii accesoriu. În cazul în care costurile acestor servicii nu sunt cunoscute de creditor, acestea nu sunt incluse în DAE.

Condiţiile care reglementează tragerea creditului Înseamnă modul şi momentul de obţinere a banilor.

da/nu [dacă da, tipul de serviciu accesoriu]

Durata contractului de credit Ratele şi, dacă este cazul, ordinea în care acestea vor fi alocate

Valoarea totală pe care va trebui să o achitaţi Înseamnă suma împrumutată plus dobânda şi posibile costuri aferente creditului.

Va trebui să achitaţi următoarele: [Valoarea, numărul şi frecvenţa plăţilor care trebuie efectuate de consumator] Dobânda şi/sau costurile se plătesc în modul următor:

După caz

[Suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului pentru consumator]

Este necesar să se menţină unul sau mai multe conturi pentru înregistrarea atât a operaţiunilor de plată, cât şi a tragerilor.

Dacă este cazul

După caz

Creditul este acordat sub forma unei amânări la plată pentru un bun sau serviciu sau este legat de furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu.

Valoarea costurilor aferente utilizării unui mijloc specific de plată (de exemplu card de credit) După caz

Denumirea bunului/serviciului

Orice alte costuri ce reies din contractul de credit După caz

Preţul de achiziţie

236

4. Costuri aferente

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

237

Condiţiile în care costurile privind contractul de credit prevăzute mai sus pot fi modificate

a) referitoare la creditor

După caz Obligaţia de a plăti taxe notariale Costuri în caz de întârziere la plată

Vi se va percepe [.... (informaţii privind ratele dobânzii, metodele de ajustare şi, după caz, privind penalităţile de întârziere)] pentru plăţile restante.

Plăţile neefectuate ar putea să aibă consecinţe grave pentru dumneavoastră (de exemplu vânzare silită) şi să îngreuneze obţinerea de credite.

După caz

[Identitate]

Reprezentantul creditorului în statul membru în care sunteţi rezident Adresă

[Adresa sediului social/punctului de lucru ce urmează a fi folosită de consumator]

Telefon* E-mail* Fax* Adresa internet*

5. Alte aspecte juridice importante

După caz Înregistrarea

Dreptul de retragere

da/nu

Aveţi dreptul să renunţaţi la contractul de credit în termen de 14 zile calendaristice.

b) referitoare la contractul de credit După caz

Aveţi dreptul, în orice moment, la rambursare anticipată totală sau parţială a creditului.

Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată:

După caz Autoritatea de supraveghere

Rambursare anticipată

După caz

[Registrul comerţului în care este înregistrat creditorul şi numărul de înregistrare sau un mijloc de identificare echivalent din registrul respectiv]

Stabilirea compensaţiei (metoda de calcul) conform art. 67 din ordonanţa de urgenţă

Exercitarea dreptului de retragere

Consultarea unei baze de date

După caz

Creditorul trebuie să vă informeze imediat şi gratuit asupra rezultatelor consultării unei baze de date în cazul în care cererea de creditare este respinsă pe baza acestei consultări. Acest lucru nu se aplică în cazul în care furnizarea unor astfel de informaţii este interzisă de acte normative care transpun sau care creează cadrul de aplicare pentru legislaţia comunitară ori contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică.

Legea stabilită de către creditor ca lege aplicabilă raporturilor cu dumneavoastră înainte de încheierea contractului de credit După caz Clauza care precizează legislaţia aplicabilă contractului de credit şi/sau instanţa competentă După caz

Dreptul de a primi proiectul de contract de credit Aveţi dreptul ca, la cerere, să obţineţi gratuit un exemplar al proiectului de contract de credit. Această prevedere nu se aplică în cazul în care, în momentul cererii, creditorul nu poate să încheie contractul de credit cu dumneavoastră conform normelor sale interne.

Regimul lingvistic

[Instrucţiuni practice privind exercitarea dreptului de retragere, indicându-se, printre altele, perioada de exercitare a dreptului; adresa la care trebuie trimisă notificarea privind exercitarea dreptului de retragere şi consecinţele neexercitării acestuia]

[de inclus aici clauza relevantă]

Informaţiile şi termenii contractuali se vor furniza în [limba respectivă]. Cu consimţământul dumneavoastră, intenţionăm să comunicăm în [limba respectivă/limbile respective] pe durata contractului de credit.

c) referitoare la căi de atac După caz Perioada de timp pe parcursul căreia creditorul este ţinut să respecte obligaţiile precontractuale

Această informaţie este valabilă de la... până la...

După caz 6. Informaţii suplimentare în cazul comercializării la distanţă de servicii financiare

238

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Existenţa şi posibilitatea recurgerii la un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire pentru consumator

Dacă există sau nu posibilitatea recurgerii la un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire pentru consumatorul care este parte la contractul la distanţă, şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acestea]

* Această informaţie este facultativă pentru creditor.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

239

ANEXA Nr. 3 INFORMAŢII STANDARD LA NIVEL EUROPEAN PRIVIND CREDITUL PENTRU CONSUMATORI [referitoare la "Descoperitul de cont", creditul pentru consumatori oferit de către anumite organizaţii de creditare (art. 5 din ordonanţa de urgenţă) şi conversia datoriilor] 1. Identitatea şi coordonatele de contact ale creditorului/intermediarului de credit

2. Descrierea principalelor caracteristici ale produsului de creditare

Tipul de credit Valoarea totală a creditului Înseamnă plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în temeiul contractului de credit. Durata contractului de credit După caz Vi se poate solicita în orice moment rambursarea integrală a creditului la cerere.

3. Costurile creditului

Creditor

[Identitate]

Adresă

[Adresa sediului social/punctului de lucru ce urmează a fi folosită de consumator]

Telefon*

Rata dobânzii aferentă creditului sau, dacă este cazul, diferite rate ale dobânzii care se aplică contractului de credit

[% - fixă; sau - variabilă (cu indicele sau rata de referinţă aplicabilă ratei iniţiale a dobânzii aferente creditului)]

E-mail* Fax* Adresa internet* După caz

După caz Dobânda anuală efectivă (DAE)*

[Identitate]

Telefon*

Acesta este costul total al creditului exprimat ca procentaj anual din suma totală a creditului. DAE vă ajută să comparaţi diferite oferte. După caz

E-mail*

Costurile

Fax*

După caz

Adresa internet*

Condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate Costuri în caz de întârziere la plată

Intermediar de credit Adresă

[Adresa sediului social/punctului de lucru/adresa de domiciliu ce urmează a fi folosită de consumator]

[% Aici se va prezenta un exemplu reprezentativ care să menţioneze toate ipotezele folosite pentru calculul ratei.]

[Costurile aplicabile din momentul încheierii contractului de credit]

Vi se va percepe [.... (informaţii privind ratele dobânzii, metodele de ajustare şi, după caz, privind penalităţile de întârziere)] pentru plăţile restante.

* Această informaţie este facultativă pentru creditor. Ori de câte ori se indică "după caz", creditorul trebuie să completeze rubrica respectivă dacă informaţiile sunt relevante pentru produsul de creditare sau să şteargă informaţiile respective sau rândul respectiv dacă informaţiile nu sunt relevante pentru tipul de credit avut în vedere. Indicaţiile dintre parantezele pătrate furnizează explicaţii creditorului şi trebuie să fie înlocuite cu informaţiile corespunzătoare.

240

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

4. Alte aspecte juridice importante Încetarea contractului de credit

[Condiţiile şi procedura pentru încetarea contractului de credit]

Consultarea unei baze de date Creditorul trebuie să vă informeze imediat şi gratuit asupra rezultatelor consultării unei baze de date în cazul în care solicitarea pentru credit este respinsă pe baza acestei consultări. Acest lucru nu se aplică în cazul în care furnizarea unor astfel de informaţii este interzisă de acte normative ce transpun sau ce creează cadrul de aplicare pentru legislaţia europeană sau contravine obiectivelor de ordine publică sau de securitate publică.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

241

Dacă este cazul Perioada de timp în care creditorul este ţinut să respecte informaţiile precontractuale.

Această informaţie este valabilă de la ... până la ...

După caz 5. Informaţii suplimentare care trebuie oferite dacă informaţiile precontractuale sunt furnizate de către anumite organizaţii de creditare (art. 5 din ordonanţa de urgenţă sau dacă se referă la un credit pentru consumatori în scopul conversiei unei datorii) Ratele şi, după caz, ordinea în care acestea vor fi alocate

Va trebui să achitaţi următoarele: [Exemplu reprezentativ al unui tabel al ratelor, incluzând cuantumul, numărul şi frecvenţa plăţilor care trebuie efectuate de consumator]

Valoarea totală pe care trebuie să o achitaţi Rambursare anticipată

După caz Autoritatea de supraveghere b) referitoare la contractul de credit Dreptul de retragere

da/nu

Aveţi dreptul să renunţaţi la contractul de credit în termen de 14 zile calendaristice. După caz

[Instrucţiuni practice privind exercitarea dreptului de retragere, indicându-se, printre altele, adresa la care trebuie trimisă notificarea privind exercitarea dreptului de retragere şi consecinţele neexercitării acestuia]

Exercitarea dreptului de retragere După caz Legea stabilită de creditor aplicabilă raporturilor cu dumneavoastră înainte de încheierea contractului de credit După caz Clauza care precizează legislaţia aplicabilă contractului de credit şi/sau instanţa competentă După caz Regimul lingvistic

Aveţi dreptul la rambursarea anticipată totală sau parţială a creditului în orice moment. După caz Creditorul are dreptul la compensaţie în caz de rambursare anticipată.

[Stabilirea compensaţiei (metoda de calcul) conform art. 67 din ordonanţa de urgenţă]

După caz 6. Informaţii suplimentare care trebuie oferite în cazul comercializării la distanţă de servicii financiare

După caz

Telefon*

c) referitoare la căile de atac Existenţa şi posibilitatea recurgerii la un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire pentru consumator

[Dacă există sau nu posibilitatea recurgerii la un mecanism extrajudiciar de reclamaţie şi despăgubire pentru consumatorul care este parte la contractul la distanţă, şi, în caz afirmativ, modalităţile de acces la acesta]

* Această informaţie este facultativă pentru creditor.

Guvernul României - Hotărâre nr. 1259/2010 din 08 decembrie 2010

a) referitoare la creditor

Reprezentantul creditorului în România Adresă

[de inclus aici clauza relevantă]

[Identitate] [Adresa sediului social/punctului de lucru ce urmează a fi folosită de consumator]

E-mail*

Hotărârea nr. 1259/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plăţile transfrontaliere în Comunitate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001 În vigoare de la 16 ianuarie 2011

Fax* Adresa internet* După caz Înregistrarea

242

[Registrul comerţului în care este înregistrat creditorul şi numărul de înregistrare sau un mijloc de identificare echivalent din registrul respectiv]

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 847 din 17 decembrie 2010 şi include modificările aduse prin următoarele acte: HG 386/2012; HG 927/2012; Ultimul amendament în 24 septembrie 2012.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

243

În scopul asigurării aplicării în România a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plăţile transfrontaliere în Comunitate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Art. 1. - În scopul protejării intereselor economice ale consumatorilor se stabileşte cadrul instituţional necesar aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plăţile transfrontaliere în Comunitate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 266 din 9 octombrie 2009, denumit în continuare regulament. Art. 2. - (1) Se desemnează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ca autoritate naţională responsabilă cu supravegherea respectării aplicării regulamentului în relaţia dintre prestatorii de servicii de plată şi consumatori, aşa cum sunt aceştia definiţi în regulament, precum şi Garda Financiară în relaţia dintre prestatorii de servicii de plată şi utilizatorii persoane juridice. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va informa Comisia Europeană asupra desemnării celor două autorităţi competente potrivit alin. (1). Art. 3 - (1) Prevederile regulamentului se aplică şi operaţiunilor de plată efectuate în lei, în conformitate cu art. 14 alin. (1) din acesta. (2) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va notifica Comisia Europeană cu privire la extinderea aplicării prevederilor regulamentului şi la moneda naţională. Art. 4. - Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: a) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a obligaţiei prevăzute la art. 3 alin. (1) din regulament, referitoare la nivelul comisioanelor percepute pentru plăţi transfrontaliere de până la 50.000 euro, cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; b) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a obligaţiei prevăzute la art. 3 alin. (2) din regulament, referitoare la identificarea plăţii naţionale corespunzătoare, cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei; c) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a oricăreia dintre obligaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) din regulament, referitoare la comunicarea datelor şi a elementelor prevăzute de respectivul articol, în modalitatea prevăzută în acesta, cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei; d) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a oricăreia dintre obligaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din regulament, referitoare la situaţiile în care pot fi percepute comisioane suplimentare, la stabilirea unor comisioane adecvate şi în acord cu costurile, la stabilirea acestor comisioane de comun acord cu utilizatorul serviciilor de plată, precum şi la informarea, în timp util, a utilizatorului serviciilor de plată cu privire la valoarea comisioanelor suplimentare, cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei;

244

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

e) nerespectarea de către furnizorii de bunuri şi servicii a oricăreia dintre obligaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din regulament, referitoare la comunicarea datelor prevăzute în respectivul articol, cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei; f) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a oricăreia dintre obligaţiile prevăzute la art. 6 din regulament, cu privire la cuantumul comisionului interschimb multilateral pentru operaţiunile transfrontaliere de debitare directă, cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; g) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a oricăreia dintre obligaţiile prevăzute la art. 7 din regulament, cu privire la cuantumul comisionului interschimb multilateral pentru operaţiunile naţionale de debitare directă, cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; h) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a obligaţiei prevăzute la art. 8 alin. (4) din regulament, referitoare la respectarea oricăreia dintre cerinţele prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (2) din regulament, după adoptarea de către România a monedei euro, cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei. Art. 5. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 4 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de către comisarii Gărzii Financiare, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (1). Art. 6. - Contravenţiilor prevăzute la art. 4 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 7. - (1) În scopul soluţionării pe cale amiabilă a diferendelor dintre consumatori şi prestatori de servicii de plată, izvorând din încălcarea dispoziţiilor regulamentului, părţile pot recurge la procedura medierii în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Consumatorii, precum şi utilizatorii persoane juridice pot sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, respectiv Garda Financiară în cazul încălcării prevederilor regulamentului de către prestatorii de servicii de plată. În acest caz, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau, după caz, Garda Financiară informează părţile despre posibilitatea de a soluţiona diferendul pe cale amiabilă potrivit alin. (1). (3) În cazul încălcării prevederilor regulamentului de către prestatorii de servicii de plată, utilizatorii serviciilor de plată şi alte părţi interesate pot sesiza direct instanţa de judecată competentă. Art. 71. - În vederea aplicării regulamentului şi operaţiunilor de plată efectuate în lei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Finanţelor Publice vor emite, prin ordin comun, criterii de identificare a categoriilor de plăţi naţionale care corespund unor plăţi transfrontaliere. Art. 8. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.232/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

245

2.560/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 decembrie 2001 privind plăţile transfrontaliere în euro, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 20 octombrie 2008, se abrogă. Art. 9. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. M-MINISTRU EMIL BOC

Contrasemnează: Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri, Ion Ariton Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Constantin Cerbulescu Ministrul finanţelor publice, Gheorghe Ialomiţianu

Bucureşti, 8 decembrie 2010. Nr. 1.259. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - ANPC - Ordin nr. 164/2011 din 30 august 2011 Ordinul nr. 164/2011 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către societăţile financiare bancare şi nebancare În vigoare de la 01 ianuarie 2012 Consolidarea din data de 10 februarie 2016 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 620 din 01 septembrie 2011 şi include modificările aduse prin următoarele acte: Ordin 228/2011; Ultimul amendament în 14 decembrie 2011. *) Potrivit art. I, pct. 2 din Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 228/2011, Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 164/2011 intră în vigoare la data de 1 aprilie 2012, pentru unităţile din mediul urban, respectiv 1 iulie 2012, pentru unităţile din mediul rural.

246

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

Având în vedere: - Referatul Direcţiei de control şi supraveghere piaţă din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 1/878 din 3 iunie 2011; - prevederile art. 8, art. 91 alin. (1) şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 882/2010 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor; în temeiul art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 882/2010, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite prezentul ordin. Art. 1. - (1) Pentru corecta informare a consumatorilor, prestatorii de servicii financiare sunt obligaţi să afişeze în interiorul unităţilor, la loc vizibil, pe un suport video - ecran TV - următoarele: a) informaţii privind drepturile şi obligaţiile consumatorilor, conform legislaţiei în vigoare; b) explicaţii cu privire la terminologia specifică domeniului financiar-bancar; c) informaţii furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, la solicitarea acesteia. (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie redactate în mod clar, concis, vizibil, uşor de citit şi cu caractere de aceeaşi mărime. Informaţiile sunt prezentate astfel încât să nu inducă în eroare consumatorii. Art. 2. - Prezentarea informaţiilor menţionate la art. 1 se va face pe întreaga suprafaţă a ecranului, cu excepţia benzii scroll, la intervale de 45 de minute, cu durata de 15 minute. Art. 3. - (1) Prestatorii de servicii financiare au obligaţia să asigure, permanent, un spaţiu sub formă de bandă scroll, pe care se vor derula informaţii referitoare la preţul aferent produselor financiare oferite consumatorilor, în principal: comisionul de administrare a contului curent, comisioanele de retragere la ghişeu şi ATM, comisionul de depunere, comisioanele aferente serviciului de Internet banking, valorile indicilor de referinţă utilizaţi în contractele de credit, dobânzile acordate la depozite şi alte produse de economisire. (2) Informaţiile menţionate la alin. (1) sunt în conformitate cu oferta prezentată pe website-ul oficial. (3) Banda scroll va avea o dimensiune de minimum 10% din suprafaţa ecranului. Art. 4. - (1) Suporturile de afişare vor fi instalate astfel încât să fie în câmpul vizual al consumatorilor aflaţi în interiorul unităţilor. (2) Suportul de afişare va fi unul digital - ecran TV cu diagonala de minimum 65 cm şi va fi prevăzut cu un sistem de transmitere centralizată a conţinutului. (3) Sistemul de transmitere va trebui să permită actualizarea zilnică a informaţiilor difuzate.

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

247

Art. 5. - Sunt supuse prevederilor prezentului ordin societăţile financiare bancare şi societăţile financiare nebancare, altele decât cele de tip case de ajutor reciproc şi case de amanet. (2) Prevederile prezentului ordin se aplică numai unităţilor cu o suprafaţă de peste 100 m2 şi în care numărul posturilor de lucru este de minimum 7. Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 aprilie 2012, pentru unităţile din mediul urban, respectiv 1 iulie 2012, pentru unităţile din mediul rural.

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Constantin Cerbulescu

Bucureşti, 30 august 2011. Nr. 164.

TEST

1. În ce constă activitatea bancară comercială? a. în atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public úi acordarea de credite în cont propriu b. tipărirea de bani pentru a fi acordaĠi în credite c. acordarea de credite din banii acĠionarilor constituiĠi ca aport de capital d. variantele a, b úi c 2. Potrivit prevederilor OrdonanĠei de urgenĠă nr. 99 /2006, instituĠiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui úi funcĠiona în una din următoarele categorii: a. bănci, organizaĠii cooperatiste de credit, bănci de economisire úi creditare în domeniul locative, bănci de credit ipotecar úi instituĠii emitente de monedă electronică. b. bănci, organizaĠii cooperatiste de credit, bănci de credit ipotecar c. niciuna din variantele de mai sus 3. Care este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea úi supravegherea prudenĠială a instituĠiilor de credit? a. Banca NaĠională a României b. acĠionarii băncilor úi Banca NaĠională c. variantele a úi b 4. ùtii să-Ġi gestionezi bugetul? Ce incluzi în categoria cheltuielilor fixe lunare care trebuie plătite pentru a evita penalizările? a. între‫܊‬inerea, lumina, rata la credit, telefonul, cablul, etc b. bugetul pentru mâncare, mesele cu prietenii, hainele, produsele pentru uzul

personal, vacan‫܊‬ele, etc

cheltuielile cu impozitul la casă, cu asigurările la casă ‫܈‬i ma‫܈‬ină

d. variantele a úi b

5. Vrei să accesezi in credit? Ce trebuie să faci înainte? a. mergi la cea mai apropiata banca; b. compară comisioanele;

248

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

249

c.. compara DAE, citeste cu atentie Contracul, compara cat mai multe Oferte de credit ale bancilor, analizeaza nevoia de a avea un credit si daca ai posibilitatea sa-l rambursezi; 6. Dacă ai luat credit când indicii Euribor sau Robor din contractul tău cu dobândă variabilă erau la minim istoric ce se poate întâmpla cu rata ta? a. rata să scadă

11. Ce conĠine formularul Informa‫܊‬ii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori? a. acest formular con‫܊‬ine toate informa‫܊‬iile necesare pentru o decizie bine informată b. acest formular con‫܊‬ine graficul de rambursare al creditului

b. să fie variabilă ca mărime în funcĠie de evoluĠia Euribor sau Robor c. să rămână fixă 7. Când compari costurile totale ale unui credit, ce este indicat să ai în vedere? a..compararea Dobanzii la Termen; b. compararea comisioanelor

c. po‫܊‬i ajunge chiar în situa‫܊‬ia executării silite a bunurilor mobile ‫܈‬i imobile.;

d. dacă creditul are comisioane;

e. variantele a, b si c.

b. vei plăti penalizări d. varinatele a si b;

13. Care sunt riscurile ce se pot materializa în decursul perioadei de finan‫܊‬are?

a. maxim cinci ani

a. Riscul diminuării sau pierderii veniturilor

b. minim cinci ani

b. Riscul de curs de schimb dacă ai luat un credit în altă valută decât cea în care realizezi veniturile

c. cât doreúte clientul

c. Riscul ratei de dobandă dacă ai luat credit cu dobândă variabilă

d. niciuna din variantele de mai sus

d. Variantele a úi b

9. Care sunt tipurile de costuri incluse în DAE (Dobânda Anuală Efectivă) pe care un finan‫܊‬ator le poate percepe, în conformitate cu prevederile OUG 50/2010: a. comision de administrare cont curent. b. În situa‫܊‬ia în care banca nu cunoa‫܈‬te anumite costuri care sunt percepute de către ter‫܊‬i, acestea nu intră în calculul DAE, însă ‫܈‬i acestea trebuie avute în vedere (costurile legate de asigurări sau garan‫܊‬ii, notariale); c. comision analiza de , dobanda, administrare cont curent

comision administrare credit si comision

10. În ce situaĠii se aplică comisionul de rambursare anticipată? a.. în cazul în care decizi să rambursezi anticipat un credit cu dobândă variabilă b. în cazul în care decizi să rambursezi anticipat un credit cu dobândă fixă c. variantele a úi b

a. dacă vei fi înregistrat(ă) la Biroul de Credit cu informa‫܊‬ii negative, majoritatea finan‫܊‬atorilor vor lua în considerare acest factor la analiza unor viitoare solicitări de credit, reducându-‫܊‬i ‫܈‬ansele de a ob‫܊‬ine o nouă facilitate

c. în corelarea corectă a DAE în compararea creditelor, este foarte important ca acest indicator să fie calculat pentru aceea‫܈‬i sumă împrumutată ‫܈‬i acela‫܈‬i termen de rambursare ‫܈‬i aceea‫܈‬i modalitate de rambursare la nivelul tuturor ofertelor comparate.

8. Conform legislaĠiei în vigoare, creditele pentru nevoi personale fără ipotecă se acordă pe o perioadă de:

250

12. În cazul în care înregistrezi restan‫܊‬e la creditul contractat, Banca te va notifica cu cel pu‫܊‬in 15 zile înainte de transmiterea informa‫܊‬iilor privind restan‫܊‬a înregistrată la Biroul de Credit. Ce riscuri apar dacă ajungi în această situaĠie?

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

e. Variantele a, b úi c

14. Ce reprezintă ROBOR úi care este cel mai utilizat? a. este indicele de referinĠă verificabil reprezentând rata maxima a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piaĠa bancara international; b. este indicele de referinĠă verificabil reprezentând rata medie a dobânzii pentru creditele în euro acordate pe piaĠa interbancară naĠională c. Indicii cei mai utiliza‫܊‬i de bănci pentru stabilirea nivelului dobânzilor variabile sunt ROBOR 12M si ROBOR 18M; d. indicii sunt ROBOR 3Msi 6M, sunt indificii de referinta verificabili reprezentant rata medie a dobanzii pentru creditele in lei acordate pe piata interbancara nationala;

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

251

15. Ce op‫܊‬iuni ai odată cu materializarea riscurilor úi care sunt posibilele solu‫܊‬ii la care po‫܊‬i apela: a. perioada de gra‫܊‬ie la plata dobânzilor ‫܈‬i/sau a capitalului, până când

veniturile tale revin la nivelul anterior;

b. prelungirea duratei creditului, cu reducerea obliga‫܊‬iei de plată ca urmare a

distribuirii ei pe o durată mai mare etc.

c. posibilitatea de a beneficia de asigurările ata‫܈‬ate creditelor ‫܈‬i de riscurile acoperite. d. poĠi analiza posibilitatea consolidării creditelor dacă ai mai multe, prin intermediul unui credit de refinan‫܊‬are. e. eviĠi discuĠia cu banca; f. variantele a, c si d;

b. 100.000 euro, în echivalent lei, per deponent – indiferent de sumele depuse de deponent în bănci c. niciuna dintre variantele de mai sus 19. Care este produsul la statul acordă o primă care în prezent este de 25% din economiile tale anuale, primă ce nu poate depă‫܈‬i echivalentul în lei a 250 euro anual? a. produs de economisire creditare b. credit de nevoi personale c. depozit la vedere 20. Care sunt cele mai utilizate instrumente de plată fără numerar?

g. variantele a, b,c si d.

a. Transferul credit (ordinul de plata) b. Debitarea directa

16. Ce opĠiuni pot include operaĠiunile de restructurare a creditelor? a. Gra‫܊‬ie par‫܊‬ială sau gra‫܊‬ie totală b. Capitalizarea restan‫܊‬elor înregistrate c.

Capitalizarea restan‫܊‬elor înregistrate ‫܈‬i perioada de gra‫܊‬ie (par‫܊‬iala sau totală)

d. Prelungirea scaden‫܊‬ei finale cu scopul diminuării efortului lunar de plată e. Transformarea unei facilită‫܊‬i de credit de tip revolving (credit care se

reîntrege‫܈‬te după fiecare utilizare ca de exemplu card de credit sau overdraft) în credit cu rate lunare

Consolidarea creditului nerambursat ‫܈‬i a restantelor într-un produs de credit nou - refinan‫܊‬are

g. Conversia valutară prin modificarea valutei creditului h. Reducerea nivelului dobânzii sau alte forme de discount; i.

Variantele a, d , e si h;

Variantele a, b, c si d;

Variantele a,b,c,d,e,f,g si h.

a. este depozitul standard ce poate fi constituit pe termene fixe, cu scadenĠă lunară, sau pentru un multiplu de luni întregi. b. poĠi accesa fondurile fără a fi nevoit să aútepĠi până la scadenĠă úi fără a pierde dobânda acumulată 18. Depozitele sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar în limita plafonului de: a. 100.000 euro, în echivalent lei, per deponent per bancă

d. cecul e. cambia si biletul la ordin f. bancnotele; g. variant a, b si d; h. variant a, b, c, d si e; 21. Ce este IBAN? a. este Codul unic utilizat pe plan internaĠional pentru a identifica contul unui consumator deschis la bancă b. este o operaĠiune de plată iniĠiată de către plătitor c. este un transfer iniĠiat de beneficiar (banca destinatară) prin intermediul băncii sale 22. Ce este Biroul de Credit?

17. Ce este un depozit la termen?

252

c. cardul

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

a. instituĠie care colectează, prelucrează úi furnizează informaĠii băncilor úi societăĠilor financiare referitoare la comportamentul de plată al consumatorilor care beneficiază sau au beneficiat de credite b. instituĠie care acordă credite c. instituĠie care colectează, prelucrează úi furnizează informaĠii băncilor úi societăĠilor financiare referitoare la comportamentul de plată al firmelor care beneficiază sau au beneficiat de credite 23. Ce tipuri de plă‫܊‬i pot fi efectuate prin internet banking sau mobile banking? a. transferuri între conturile proprii, deschise la aceea‫܈‬i bancă b. plă‫܊‬i în lei sau valută către conturi deschise la o bancă din România

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

253

c. plă‫܊‬i in lei sau valuta către un cont deschis la o bancă din străinatate

Plă‫܊‬i facturi;

Direct debit;

28. Ce este un credit pentru un investiĠii imobiliare? a. instrument de plată ce permite posesorului să utilizeze linia de credit aprobată de bancă în limita unui plafon stabilit

d.plă‫܊‬i poli‫܊‬e asigurări e. virarea salariilor

b. credit garantat cu ipotecă imobiliară, acordat în scopul dobândirii ori menĠinerii drepturilor de proprietate asupra unui imobil sau în scopul reabilitării, modernizării, consolidării ori extinderii unei construcĠii sau pentru viabilizarea unui teren sau în scopul refinanĠării unui astfel de credit;

f. plă‫܊‬i taxe ‫܈‬i impozite; g. variantele a, b si c; h. variantele a, c,d si f;

c. Orice alt credit în afara creditului pentru investiĠii imobiliare (exemple: credite de nevoi personale, auto, studii, servicii medicale, etc); poate fi garantat sau negarantat;

i. variantele a,b,c,d,e si f.

29. Care dintre următoarele enunĠuri reprezintă drepturi ale consumatorilor conform legislaĠiei în vigoare?

24. Ce este un POS? a. este un dispozitiv ce permite, prin mijloace electronice, preluarea, stocarea úi transmiterea de informaĠii privind plata prin card? b. este un cod secret, comunicat de bancă, necesar în validarea opera‫܊‬iunilor care necesită o astfel de validare

a. de a fi informat complet, corect úi precis asupra caracteristicilor esenĠiale ale

produselor úi serviciilor oferite de bănci úi asupra tuturor condiĠiilor contractuale

b. de a primi un exemplar al contractului încheiat cu banca, contract care să

cuprindă toate costurile aferente produsului achiziĠionat, inclusiv costurile aferente contului curent ataúat contului de depozit, în cazul contractelor de depozite

c. niciuna dintre varientele enunĠate 25. Ce date confiden‫܊‬iale aferente cardului nu trebuie comunicate nimănui?

a. extrasul de cont trebuie verificat periodic b. cardul nu trebuie instrăinat nimănui c. PIN, parola 3D, codul CVV2/CVC2 etc

de a sesiza asociaĠiile pentru protecĠia consumatorilor úi organele administraĠiei publice asupra eventualelor încălcări ale drepturilor úi intereselor lui legitime

d. de a sesiza A.N.P.C., de a apela la instanĠă sau de a recurge la proceduri

extrajudiciare pentru a soluĠiona eventualele diferende;

e. Varianta a, b si c; f.

26. Ce trebuie să faci când ai fost victima unui fraude?

Varianta a, b,c si d;

g. Varianta a si d;

a. contactează imediat banca (numărul de pe spatele cardului) pentru blocarea

cardului atunci când identifici tranzac‫܊‬ii neautorizate de tine si sesizeaza autoritatile cu privire la incident;

b. da curs solicitarilor venite din partea unor persoane străine c.

sesizează Politia de Frontiera;

30. Care dintre următoarele enunĠuri reprezintă obligaĠii ale consumatorilor conform legislaĠiei în vigoare? a. de a se informa cu privire la toate caracteristicile unui produs financiar înainte

de a lua decizia de contractare;

b. de a sesiza banca în legătură cu nemulĠumirile apărute pe perioada derulării

contractului, înainte de a se adresa instituĠiilor competente să rezolve respectivele litigii;

27. Ce reguli de procedură există pentru soluĠionarea alternativă a litigiilor? a. procedura SAL finalizată cu propunerea unei soluĠii –concilierea si/sau arbitrajul

de a rambursa ratele sale lunare, inclusiv comisioanele, conform prevederilor contractuale;

d. de a utiliza creditul în scopul pentru care a fost solicitat;

b. procedura SAL nefinalizata; c. procedura de a acĠiona în instanĠă;

e. Varianta a, c si d; f.

Varianta a si b;

g. Varianta a, b,c si d;

254

MANUALUL PARTICIPANTULUI - Educația Financiar – Bancară

255

Raspunsuri corecte: Întrebarea 1 - a

Întrebarea 16 - k

Întrebarea 2 - a

Întrebarea 17 - a

Întrebarea 3 - a

Întrebarea 18 - a

Întrebarea 4 - a

Întrebarea 19 - a

Întrebarea 5 - c

Întrebarea 20 - h

Întrebarea 6 - b

Întrebarea 21 - a

Întrebarea 7 - c

Întrebarea 22 - a

Întrebarea 8 - a

Întrebarea 23 - i

Întrebarea 9 - c

Întrebarea 24 - a

Întrebarea 10 - b

Întrebarea 25 - c

Întrebarea 11 - a

Întrebarea 26 - a

Întrebarea 12 - e

Întrebarea 27 - a

Întrebarea 13 - e

Întrebarea 28 - b

Întrebarea 14 - d

Întrebarea 29 - f

Întrebarea 15 - g

Întrebarea 30 - g