Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU” BUCUREȘTI TEZĂ DE DOCTORAT 2020

POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE

CURȚILE BUCUREȘTENE

●

COORDONATOR: PROF. DR. EM. ARH. ANA-MARIA ZAHARIADE DOCTORAND: ARH. ANDREEA BOLDOJAR

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU” BUCUREȘTI ŞCOALA DOCTORALĂ DE ARHITECTURĂ Ani studiu 2017-2020.

Coordonator: Prof. Dr. Em. Arh. Ana-Maria Zahariade

Doctorand: arh. Andreea Boldojar andreea.boldojar@gmail.com București, 2020.

POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE

CURȚILE BUCUREȘTENE ●

APLICAȚII TIPO-MORFOLOGICE

Termeni

Tipologie Secvențe Permanență Substrat Spontaneitate Parcursuri Insule urbane Fâșii / Arii Apartenență Curți interioare Grădini Edilizia

●

Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene. ●

aplicații tipo-morfologice

Coordonator de doctorat: prof. dr. em. arh. Ana-Maria Zahariade Doctorand: arh. Andreea Boldojar

Cuprins

Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene .................................. 1 Introducere ................................................................................................................. 1 Argument ................................................................................................................... 5 Rezumat ..................................................................................................................... 6 Plan de idei .............................................................................................................. 11 I.

Metoda .................................................................................................................... 17 Metoda tipo-morfologică a școlii italiene. ............................................................... 17 I.1 Școala tipo-morfologică ....................................................................... 17 I.2 Tipologie. Proces tipologic. ................................................................. 23 I.3 Spontaneitate. Intenție critică. .............................................................. 30 I.4 Substrat. Permanențe. Cicluri. Variații................................................. 33 I.5 Compunere/densificare a tiparului urban. ............................................ 36 I.6 Contra-Metode. Metode complementare.............................................. 44

II. În urmărirea curților Romei: tipologie și transformare ..................................... 54 Argument ................................................................................................................. 54 Hortus Conclusus ca model pentru tiparul urban istoric ......................................... 58 II.1 Domus cu atrium, grădină și peristil. ............................................... 58 II.2 Insula-ae și curtea interioară........................................................... 70 II.3 Grădina medievală. Chiostro-ul. Spațiul interior medieval. ......... 78 Secvențe de transformare. Tipologii procesuale în Roma ....................................... 90 II.4 Substraturi în Roma. ......................................................................... 90 II.5 Renovatio urbis și Roma modernă. ................................................ 102 II.6 Concluzii. Despre Forma Urbis. .................................................... 118

III. Curtea urbană bucureșteană în lectura tipo-morfologică. .............................. 126 Argument ............................................................................................................... 126 Lecturi urbane în evoluția orașului. ....................................................................... 130 III.1 Substratul premodern — Planul Purcel 1789 ............................. 130 III.2 Modernizarea incipientă a tiparului moștenit — Planul Borroczyn 1846/1852 ................................................................................................ 150 III.3 O imagine nouă a orașului 1878-1928 — Planul Institutului de Geografie al Armatei 1895-1899, Planul Cadastral 1911 ...................... 162 III.4 Perioada reglementărilor interbelice — 1928-1950 ................... 180 III.5 Despre Forma Urbis — Planul cadastral al Bucureștiului 1991.. 190 Sinteză în jurul parcursurilor secvențiale .............................................................. 197 Concluzii ale interpretărilor procesuale ................................................................. 210 Tabele tipologice ................................................................................................... 212 Criterii procesuale.................................................................................... 212 Din repertoriu .......................................................................................... 240 Sinteză ..................................................................................................... 241 Concluzii. Pentru București. ....................................................................................... 244 Glosar ........................................................................................................................... 248 Bibliografie .................................................................................................................. 254 Ilustrații ....................................................................................................................... 268 Anexe ............................................................................................................................ 272

0 INTRODUCERE

Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene ... aplicații tipo-morfologice

Introducere

Locurile ascunse ale cotidianului bucureștean, în care neclaritatea limitei dintre spațiul public și cel privat adaugă transparență straturilor formate în timp în întrezăririle dintre clădiri sau pasaje, locurile rezultate într-o anumită coerență urbană istorică densă, sunt locurile curioase care par să devină neconturate în orașul contemporan bucureștean: spații interstițiale urbane surprinzătoare – curți interioare.

1 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Propun această cercetare ca un repertoriu de curți interioare, prin care se documentează metodic intenționalități sau spontaneități în compunerea și transformarea tiparelor urbane, cu modele de metode și aplicații din alte locuri.

Această compunere/ transformare temporală este rezultatul unor secvențe sau cicluri morfologice suprapuse uneori peste întregul oraș, având totuși la bază substraturile/ persistențele/ permanențele morfologice care se transferă de la un ciclu de transformare la altul.

Identificarea proceselor, preeminențelor și persistențelor în imaginea orașului actual, descrie o continuare procesuală a orașului istoric, format din aparente întâmplări, iregularități, accidente, intersecții, suprapuneri neașteptate ale construitului în relație cu interiorul urban liber.

Când vorbim despre interiorul țesutului urban ne referim la elementele/termenii cu care vom lucra în această cercetare și anume la curțile interioare ale orașului, propuse la diferite scări de interpretare — spații interioare singulare, private; curți comune sau multiple, alăturate; grădini libere rezultate/arii de apartenență delimitate deseori de o întreagă insulă urbană, o consecință spontană a densificării tiparului urban; chiar și fundături sau pasaje la nivelul parcursurilor. Aceste locuri reprezintă resursa principală în procesul de transformare a construitului, la diferitele scări.

Astfel, țesutul interior devine în timp martorul cel mai evident în continuarea procesuală a orașului. În curțile interioare se poate verifica și distinge cel mai bine amprenta straturilor suprapuse; ceea ce este la interior rămâne deseori neșlefuit în transformările urbane, considerat secund față de prioritatea de proiectare a imaginilor fațadelor.

Aceste spații interioare urbane, pe de o parte, au oferit loc în timp pentru creșterea potrivită, spontană a orașului, și, pe de altă parte, s-au adaptat schimbărilor intenționale majore, pentru înfrumusețarea/urbanizarea politii (de exemplu modificării structurii străzilor orașului, prin noile bulevarde, noile deschideri de străzi).

Ele sunt reperate în experiența actuală a orașului ca locuri ascunse, praguri, amintind de orașul istoric, cu un potențial de folosire însă nou. Considerăm aceste curți interioare, în primul rând, locuri din care orașul se dezvoltă, locuri în care se verifică cel mai bine transformarea orașului, și, în al doilea rând, locuri căutate pentru intimitatea lor contextuală, un fel de hortus conclusus al orașului contemporan, cusut în țesutul urban.

2 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Pornind de aici, ne propunem să le descoperim, să le clasificăm tipologic, dar și procesual, să parcurgem o lectură a orașului care va fi considerată un prim pas în construirea ipotezelor de proiectare contemporane, în care să se identifice motivele formale, spațiale, informale ale structurii vechi ale orașului. În acest scop, lucrarea Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene are o importantă dimensiune metodologică. Modelul metodologic, preluat pentru orașul București în studiul sub-structurilor sale și ale procesului lui de transformare, este cel oferit de școala italiană tipo-morfologică prin Saverio Muratori și Gianfranco Caniggia.

Acest model va fi, pe de o parte, cercetat și propus cu instrumentele și terminologia specifice în Capitolul I al lucrării, și, pe de altă, aplicat selectiv în căutarea spațiilor interioare și a transformării lor în contextul roman, în Capitolul al II-lea, urmărind, în Capitolul al III-lea, aplicarea metodei lecturii urbane tipo-morfologice în căutarea curților bucureștene. ●

Dincolo de primele intenții ale acestei cercetări doctorale, s-a aflat proiectul de diplomă — Casa artelor, Calea Moșilor, 2017 — cu îndrumarea dr. arh. Cosmin Pavel.

Acest proiect a fost un pas incipient în tipo-morfologia ascunsă bucureșteană, și, de fapt, o intuiție a ceea ce ar fi putut formula o metodă. Urmărind o lectură urbană prin suprapunerea de planuri și studii istorice, scopul diplomei a fost de a desluși/ de a reda o parte urbană ascunsă: să caute cusături teoretice ale locului, prin adăugarea de elemente tipologice și morfologice specifice, acolo unde textura istorică începuse să-și piardă calitatea de a fi indisolubilă. Începutul tezei doctorale — Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene — sub coordonarea prof. Ana-Maria Zahariade, a avut, încă de la intenția lucrării, această dimensiune tipo-morfologică, rapid ghidată spre „procesul urban” — un instrument cheie în metoda specifică școlii italiene. Drept urmare, stagiul obținut la Accademia di Romania in Roma mi-a oferit timp de doi ani șansa să continui cercetarea în contextul italian și să reușesc să o aplic la realitatea bucureșteană.

3 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Perioada la Roma mi-a permis să studiez, să verific îndeaproape metoda, modelele și procesul orașului, cât și o experiență a acestor locuri, în care să acord întâietate interpretării relațiilor morfologice între oraș și tipologiile lui constituente.

Am întâlnit aici nu numai metode de studiu sau de proiectare care inspirau în claritatea lor, nici doar arhitectura și imaginea orașului dată de fragmente/texturi indisolubile de timpul care le-a compus în loc; ci și un imaginar compus în experiența fiecărui locuitor, cu un limbaj al orașului ca o metodă în a-l recunoaște prin orice disciplină, o prezență permanentă ca orice alt lucru cotidian. În acest scop, important în această lucrare a fost să propun din lecțiile Romei, nu doar o traducere a metodei și a terminologiei specifice, ci o traducere a unui fel particular de a privi orașul.

– Și eu am născocit un model de oraș din care să le deduc pe toate celelalte, răspunse Marco. E un oraș făcut doar din excepții, excluderi, contradicții, incongruențe, contrasensuri. Dacă un astfel de oraș este cât se poate de improbabil, reducând numărul de elemente aberante crește posibilitatea ca orașul să existe cu adevărat. Așadar, e de ajuns să extrag excepțiile din modelul meu și, în orice ordine aș porni-o, voi ajunge să mă aflu în fața unuia dintre orașele care, fie și în chip de excepție, există. Dar nu pot să forțez raționamentul meu dincolo de o anumită limită: aș obține orașe prea verosimile ca să fie adevărate.1

Marco Polo către Kublai Khan în Calvino, Italo, Orașele invizibile, Traducere din italiană de Boșca Mălin, Oana, Editura Allfa, București, 2011, p. 62.

1

4 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Argument Abordarea actuală în proiectarea de arhitectură românească, care se orientează în identificarea tipurilor de construcții în morfologia urbană, este tratată în cultura profesională locală de o metodă analitică și de proiectare intuitiv potrivită cadrului urban, care poate fi câteodată incompletă în date, iar implicațiile în zona istorică nu de puține ori au demonstrat viziuni diferite față de ceea ce ar însemna creșterea firească, spontană a morfologiei existente. Aceste analize sunt articulate pe o gamă de criterii care nu presupun o abordare diacronică a elementelor urbane sau nu presupun o condiție de interdependență a acestora și o relație cu orașul. Ceea ce propun, în locul analizei este lectura urbană sintetică, instrumentalizarea unei metode de investigare urbană. Școala tipo-morfologică italiană a pus bazele unei lecturi a orașului în funcție de elementele constituente urbane tipo-morfologice într-o formulă de cunoaștere arhitecturală procesuală, unind astfel cele două discipline arhitectura și urbanismul.

Insuficient aprofundată și aplicată în cultura românească de specialitate, aceasta va constitui modelul științific urmărit în această lucrare.

Această cercetare își propune să investigheze un anumit tip de țesut specific realității istorice orașului București, constituit din formele urbane ale spațiilor neconstruite – un repertoriu de curți urbane aflate în densitatea orașului. Scopul acestei lucrări este de a propune o metodă de lectură a transformărilor orașului, relaționate la aceste spații resursă (curțile interioare), pentru a le putea pune în valoare tipologiile procesuale în proiectarea urbană ulterioară, în intenția prezervării patrimoniului cultural construit.

Curtea interioară va fi considerată pe parcursul acestor lecturi urbane un sistem de spații libere la diferite scări de interpretare; sistem care conține variații ale suprafețelor libere alăturate fiecărei tipologii de construcție — numite prin școala tipomorfologică italiană arii de apartenență. La diferite scări de interpretare, curțile interioare vor înfățișa: la nivelul parcursurilor – pasajul și fundătura provenite din ariile de apartenență moștenite; la nivelul insulei urbane – suprafața totală a ariilor de apartenență din interiorul acesteia; la nivelul parcelarului – suma ariilor de apartenență alăturate/învecinate; la nivelul lotului – spațiul neocupat privat.

5 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Rezumat În căutarea curților urbane, lucrarea conține trei dimensiuni importante: 1/ o dimensiune metodologică a unui tip de investigare urbană; 2/ o dimensiune model a aplicării selective a metodei în contextul ei originar; 3/ o dimensiune a aplicației metodei lecturii urbane în București. În primul rând, capitolul I — Metoda — va conține metoda procesuală de studiu a școlii italiene, abordarea tipo-morfologică fiind un subiect academic răspândit la noi, dar insuficient pus în practică. În acest capitol ne vom întemeia studiul, în primul rând, pe lectura procesului urban, pornind de la studiile lui Saverio Muratori (Studi per una operante storia urbana di Roma, Studi per una operante storia urbana di Venezia ș.a.) și ale continuatorilor săi Gianfranco Caniggia și Gian Luigi Maffei (de ex.: Lettura dell'edilizia di base) care au continuat metodologia și au propus instrumentele și terminologia specifice de lucru. În paralel, vom considera și ceea ce a fost complementar ca ramificații ale metodei/ instrumentelor urbane de lucru, iar în final vom propune o sinteză critică a unor abordări tipo-morfologice diferite. În această primă parte vor fi studiați/ definiți termenii specifici de lucru, extrași din întregul câmp lingvistic arhitectural al metodologiei italiene, pentru a putea fi folosiți pentru realitatea orașului București și pentru intenția acestei lucrări. Am încercat traduceri cât mai elocvente ale terminologiei italiene prin termeni care să dezvăluie rolul acestor instrumente de lucru, așa cum îi propune chiar această școală. Întrucât instrumentele tipologice au fost subiecte constante în teoriile de arhitectură, pentru a evita confuzii, vom preciza și vom reconstrui structura teoretică de lucru în maniera propusă de școala morfologică urbană prin Muratori și Caniggia, evidențiind diferențele de sens din alte direcții.

Dintre instrumentele de lucru explicate, enumerăm: tipologie procesuală, spontaneitate, intenție critică, substrat, permanențe, variații, cicluri, compunere, tipuri de parcursuri, fâșii și arii de apartenență.

6 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Scopul lucrării nu este doar de a aprofunda în mod teoretic o metodă de înțelegere a orașului, ci, în principal, de a urmări concret aplicarea ei. Aceasta se va referi, inevitabil, la contextul italian. Datele astfel colectate ne vor permite concluzii comparative pentru identificarea instrumentelor de lucru cele mai potrivite pentru cadrul urban bucureștean.

Prin urmare, în al II-lea capitol — În urmărirea curților Romei: tipologie și transformare — identificăm transformarea tipurilor de bază de construcții din țesuturile de bază romane, plecând de la substratul tiparului urban și având în vedere secvențele/ciclurile morfologice de compunere și transformare urbană, în scopul identificării procesului spațiilor interioare din imaginea actuală a orașului. În acest capitol, lectura proceselor urbane în compunerea și transformarea morfologiei curților interioare, prin metoda tipo-morfologică dezvoltată de Muratori și Caniggia, va fi confruntată cu o lectură diacronică a modelului de curte interioară protejată ca hortus conclusus propus de Rob Aben și Saskia De Wit în lucrarea The Enclosed Garden: History and Development of the Hortus Conclusus and Its Reintroduction Into the Present-day Urban Landscape, iar exemplificarea celor două prin studii de specialitate (istorice, arheologice, de teorie a arhitecturii ș.a.) este rezultatul identificării în realitatea urbană a celor două perspective, din experiența personală.

Capitolul este împărțit în două părți: Hortus conclusus ca model pentru tiparul urban istoric și Secvențe de transformare. Tipologii procesuale în Roma.

Pentru a putea descrie substraturile, țesuturile și tipologiile de locuire de bază pentru descifrarea curților Romei, vom studia, în prima parte a capitolului, locurile în care substratul antic și medieval și tipologiile procesuale de bază ale curților sunt cel mai vizibile/identificate/documentate – la Pompei, Ostia Antică, Monte Cassino și în orașele medievale. Astfel încât, în partea a doua a capitolului, acestea să devină suport teoretic în investigarea curților interioare din Roma și să continue investigarea procesului în ciclurile morfologice – în substraturile Romei, în perioada de reconstrucție urbană a orașului, perioada modernă și cea actuală.

7 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Curtea interioară va fi studiată din trei direcții: 1. Ca reper morfologic. 2. Ca reper în secvențialitatea urbană. 3. Ca model al curții interioare protejate/ hortus conclusus.

Pentru parcurgerea acestor direcții, vom avea la bază lectura cartografică, precum și studii ale teoriei de arhitectură (Vitruviu, Alberti, Francesco di Giorgio ș.a.), studii arheologice (August Mau, James Packer, Guido Calza ș.a.), studii documentate de arhivă, precum și modelul experienței orașelor documentat în lucrări consacrate (Le Corbusier, Leonardo Benevolo ș.a.).

Tipurile de bază de curți interioare vor fi cercetate în următoarele ipostaze/modele supuse procesului urban: domus-ul roman cu atrium și peristil; curțile din insula-ae; grădinile/chiostro-urile medievale; ungherele libere caselor medievale, adică ipostaza evidentă a ceea ce școala italiană numește arii de apartenență (grădini care se alipesc în interiorul insulei); atriumul/curțile palazzo-urilor renascentiste; precum și tipurile de transformări ale acestor curți în spații semi-publice aparținând noilor locuințe colective.

Aceste dezvăluiri arhitecturale vor fi reperul simbolic de identificat în experiența orașului.

Propunerea acestui capitol nu este de a face un studiu comparativ în sine al unui anumit arhetip de formă urbană care, în București, oricum nu este prezent; ci de a propune/expune tipuri de transformări ale tipologiilor de bază, recurente în orice tip de țesut urban/evoluție urbană, care pot fi incluse în căutările îndreptate aplicării/adaptării acestei metode către specificul orașului București.

Astfel, în capitolul al III-lea — Curtea urbană bucureșteană în lectura tipomorfologică — se va testa aplicabilitatea metodei școlii tipo-morfologice italiene pentru țesutul bucureștean. Se vor căuta, în suprapunerile de planuri ale orașului (de la perioada pre-modernă, până la interpretarea planului cadastral actual), secvențele de compunere și transformare ale tiparului urban spontan propuse de această școală.

Investigarea documentelor cartografice prin redesenarea planurilor s-a produs invers — de la planul actual al orașului către cele mai vechi — pentru identificarea permanențelor morfologice și ale tipologiilor procesuale din tiparul urban. Interpretarea datelor s-a făcut atât pe baza planurilor suprapuse, cât și independent, la mai multe scări de interpretare/ tipicitate. (Anexe III.1-2) 8 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Pentru înțelegerea acestei tipologii ascunse urbane, dar definitorii pentru orașul București (curtea urbană interioară), studiul are loc telescopic prin ipostaze de la scara orașului, până la răspunsurile intime ale tipologiilor de construcții. Vor fi considerate atât interpretările planurilor redesenate, identificările tipo-morfologice ale spațiului neconstruit/construit, cât și studiile de specialitate pe țesutul istoric al orașului, reglementările urbanistice; întrucât, față de orașele italiene, Bucureștiul nu trebuie studiat doar prin dimensiunea morfologică spontană, ci trebuie coordonat cu contextul social-istoric și cultural și cu limitările reglementărilor urbanistice, datorită perioadei întârziate de închegare a tiparului urban spontan care s-a suprapus peste dimensiunea critică a planificării urbane. În finalul lucrării, vor fi propuse tipologiile procesuale de curți interioare rezultate în urma interpretării și lecturii urbane bucureștene, în diferite ipostaze și scări de interpretare: în interiorul insulei urbane (la nivelul insulei urbane, al parcelarului, al lotului); la nivelul moștenirii urbane/permanențelor; la nivelul integrării imaginii urbane; un repertoriu/o arhivă de curți.

Studiile care m-au ajutat să construiesc și să redau o parte din procesul urban bucureștean au provenit din mai multe discipline: studii urbanistice, geografice (de exemplu: Vintilă M. Mihăilescu, Evoluția geografică a unui oraș, București), studii de interpretare cartografică (Andrei Pănoiu, Evoluția orașului București), studiile reglementărilor și legislației urbane (Nicolae Lascu, Legislație și dezvoltare urbană, București 1831-1952), precum și revistele de specialitate Revista Arhitectura, Urbanismul (Cincinat Sfințescu, studii ale centrului și zonelor istorice bucureștene ș.a.), publicații periodice București – Materiale de Istorie și Muzeografie; Cercetări arheologice în București ș.a.

Cercetări ale tipologiilor formale spațiilor interioare de tranziție se găsesc tratate exhaustiv în lucrarea de doctorat a Mihaelei Balan, Spațiul urban de tranziție/negociere ca interacțiune între public-privat. București: pasaje, ganguri, curți interioare. De asemenea, lucrări de referință care urmăresc dimensiunea evolutivă ale curților interioare sunt: cercetarea spațiilor interstițiale bucureștene prin prisma școlii britanice și a metodei de sintaxă spațială a lui Sebastian Stan în Dinamica spațiilor interstițiale urbane București 1813-1946 și metoda lecturii transparenței urbane în Orașul transparent, Ștefan Ghenciulescu.

9 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

În acest capitol, urmărind linia metodei tipo-morfologice italiene, remarcăm necesitatea colaborărilor interdisciplinare în cercetarea urbanistică. Suprapunerea hărților istorice, redesenarea acestora în planuri suprapuse și interpretarea urmelor persistente în desenul cartografic trebuie confruntată/ coordonată ulterior cu informații, plecând chiar de la mărturiile arheologice și de arhivă, cu ajutorul unor echipe pluridisciplinare de lucru.

Ceea ce am propus este doar o parte din aplicarea metodei care poate fi continuată la niveluri de investigare/ tipicitate mult mai detaliate (de exemplu identificarea tipologiilor procesuale de locuire în documentele de arhivă și mărturiile arheologice).

Teza de cercetare a avut în prim plan tiparul interior al orașului conturat de ipostazele curților interioare în cadrul insulelor urbane, căutând la acest nivel să identifice compunerea acestor spații resursă ale orașului și ale elementelor sale componente. ●

În esență, descifrarea țesutului interior urban și formularea elementelor tipomorfologice ascunse ale orașului București, cu instrumentele acestei școli, sunt lecții teoretice/metodologice pe baza cărora se poate construi un model alternativ de intervenție prin proiectare cu o coerență istorică și morfologică.

Se va studia țesutul urban local în general și transformarea lui (cu influențele specifice și felul în care au răspuns contextului), pentru a putea observa tipologiile de transformări dinspre interior ale orașului, care au dus la apariția tipului de curte interioară urbană în zona delimitată ca centru istoric.

Se vor căuta prin urmare cusături ale locului în teorie, prin identificarea elementelor specifice cadrului urban, pentru a putea completa ulterior, în practică, întregimea coerenței bucureștene, poate în aceeași manieră culturală cu care s-a confruntat urbanismul italian și politicile de regenerare/ întregire a peticelor urbane, în urma celui de al Doilea Război Mondial. Pentru cadrul italian, produsul studiilor morfologice au generat cu succes, în anumite locuri, concepții arhitecturale noi și inserții într-adevăr potrivite cu vechea structură urbană.

10 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Plan de idei Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile Bucureștene Introducere. Lucrarea Potențialul ascuns... documentează într-o manieră metodică intenționalități sau spontaneități ale spațiilor libere din cadrul bucureștean — curți, grădini, interstiții rezultate ale țesutului istoric al orașului — și identifică tipologiile de transformare cu care s-a confruntat morfologia orașului. Această documentare va folosi metoda studiată și aplicată în cultura de profesie a Școlii italiene de tipologie arhitecturală și morfologie urbană.

Argument. Partea de argument va conține interesul în aplicarea metodologiei Școlii tipo-morfologice asupra țesutului istoric bucureștean.

Rezumat. Această secțiune include descrierea metodei și a lucrării.

Plan de idei. Planul de idei va descrie succint capitolele și subcapitolele lucrării.

I. Metoda.

Metoda școlii tipo-morfologice a școlii italiene. Pentru a încadra aspectele teoretice ale lucrării, acest capitol va conține dimensiunea metodologică în care vor fi investigate teoriile școlii italiene de tipologie arhitecturală și morfologie urbană.

Acest capitol va examina următoarele: I.1 Școala tipo-morfologică: metoda școlii tipo-morfologice italiene sub lupa studiilor lui Saverio Muratori, ale continuatorilor săi Gianfranco Caniggia, Gian Luigi Maffei, Giuseppe Strappa, cu scopul de a propune o disciplină de studiu care unește arhitectura și urbanismul. Se vor defini instrumentele metodei: I.2 Tipologie. Proces tipologic / I.3 Spontaneitate. Intenție critică / I.4 Substrat. Permanențe. Cicluri. Variații / I.5 Compunere/densificare a tiparului urban.

I.6 Contra-metode. Metode complementare. În acest subcapitol vom urmări o sinteză critică a unor abordări tipo-morfologice diferite. Vom porni de la perspective similare din profesia italiană (Ernesto Nathan Rogers, Aldo Rossi, Carlo Aymonino, precum și Luigi Caccia Dominioni), către metode ale disciplinei urbanistice ce susțin colaborarea cu alte discipline neprezente în școala italiană (Christopher Alexander, Philippe Panerai cu școala tipo-morfologică franceză, M.R.G. Conzen prin școala britanică).

11 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

II. În urmărirea curților Romei: tipologie și transformare.

Argument. În acest capitol vor fi descifrate tipurile de procese și transformări ale țesuturilor de bază și ale tipologiei de construcție de bază care au condus la formarea curților interioare romane. Studiul va fi confruntat pe mai multe planuri de lucru: o lectură diacronică a modelului curții interioare; o lectură a proceselor urbane în compunerea și transformarea morfologiei curților spontane având in vedere instrumentele școlii tipo-morfologice; exemplificarea celor două perspective în realitatea urbană romană.

Curtea interioară va fi studiată din trei direcții: 1. Ca reper morfologic. 2. Ca reper în secvențialitatea urbană. 3. Ca model al curții interioare protejate/ hortus conclusus.

Capitolul este împărțit în două părți: Hortus Conclusus ca model pentru tiparul urban istoric. În această parte, se vor căuta tipologiile de bază de spații interioare în locurile în care sunt cel mai bine identificate și studiate, astfel încât, în continuarea lucrării, să devină suport în investigarea curților interioare din Roma.

II.1 Domus cu atrium, grădină și peristil. Vom porni, în această secțiune, de la originile arhetipului domus italica/ domus cu atrium si peristil la Pompei și vom parcurge procesul tipologic al curților interioare.

II.2 Insula-ae și curtea interioară Pentru încadrarea tipologiei în orașul comercial roman Ostia Antica, vom detalia dezvoltarea locuințelor plurifamiliale (insula-ae) și noile roluri ale spațiilor interioare urbane.

II.3 Grădina medievală. Chiostro-ul. Spațiul interior medieval. În această secțiune, ciclul morfologic medieval descrie, pe de o parte, transformarea modelului în chiostro-ul medieval, elementele de continuitate spațială și formală ale substratului antic și, pe de altă parte, spontaneități ale morfologiei construite și ale celei libere.

Secvențe de transformare. Tipologii procesuale în Roma. În căutarea curților romane, această parte are la bază interpretările din cea anterioară și continuă să descifreze procesele morfologice și tipologiile spațiilor interioare urbane în Roma.

12 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

II.4 Substraturi în Roma. Acest subcapitol descrie procesul de transformare al substratului morfologic (antic și medieval) în orașul Roma, prin interpretarea tipologiilor identificate anterior în contextul local.

II.5 Renovatio Urbis și Roma modernă. Această parte descrie perioadele de reconstrucție și perioada modernă a orașului cu interes asupra transformării structurii interioare urbane. Se vor detalia ipostaze urbane ale noii tipologii de locuire cu curte interioară: palazzo.

II.6 Concluzii. Despre Forma Urbis. În acest ultim punct se propun aspecte ale morfologiei orașului și ale spațiilor interioare urbane surprinse în planul Nuova Pianta di Roma, Giovanni Battista Nolli, 1748.

III.

Curtea urbană bucureșteană în lectura tipo-morfologică. În acest capitol se va aplica selectiv modelul Școlii tipo-morfologice italiene asupra țesutului bucureștean, prin lecturi urbane ale diferitelor faze de formare și transformare ale orașului. Scopul este de a identifica schemele formale ale procesului țesutului interior bucureștean (curțile interioare) și relațiile de interdependență ale elementelor urbane.

Lecturi urbane în evoluția orașului/ Perioade morfologice. În această parte se va studia cadrul evolutiv al orașului pe perioade morfologice, având la bază cercetările anterioare asupra morfologiei bucureștene, plecând de la studii urbanistice, geografice, istorice, antropologice, către reglementările și legislația urbană (de exemplu: Vintilă M. Mihăilescu, Evoluția geografică a unui oraș, București; Andrei Pănoiu, Evoluția orașului București; Nicolae Lascu, Legislație și dezvoltare urbană, București 1831-1952, precum și Revista Arhitectura, Urbanismul, Cincinat Sfințescu).

Se vor propune lecturi urbane cu ajutorul planurilor istorice și suprapunerilor acestora în căutarea compunerii/transformărilor curților interioare. Perioadele morfologice studiate vor fi: III.1 Substratul premodern — Planul Purcel 1789.

III.2 Modernizarea incipientă a tiparului moștenit — Planul Borroczyn 1846/1852.

13 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

III.3 O imagine nouă a orașului 1878-1928 — Planul Institutului de Geografie al Armatei 1895-1899 și Planul Cadastral 1911.

III.4 Perioada reglementărilor interbelice — 1928-1950.

III.5 Despre Forma Urbis — Planul cadastral al Bucureștiului 1991.

Sinteză în jurul parcursurilor secvențiale. Cu ajutorul concluziilor lecturii urbane, vom identifica procesul de compunere/transformare al spațiilor interioare din jurul parcursurilor formatoare ale tiparului urban, în următoarele zone: Nucleul istoric/ Calea Moșilor/ Calea Victoriei/ Calea Griviței/ Axa Vest-Est/ Axa NordSud. Concluzii ale interpretărilor procesuale. Va conține concluziile pentru interpretarea tipologiilor identificate.

Tabele tipologice procesuale. În urma lecturii urbane și ale suprapunerilor planurilor istorice vom identifica tipologii procesuale ale curților urbane bucureștene în diferite ipostaze și scări de interpretare: în interiorul insulei urbane (la nivelul insulei urbane, al parcelarului, al lotului); la nivelul moștenirii urbane/ permanențelor; la nivelul integrării imaginii urbane; un repertoriu/ un repertoriu/ o arhivă de curți.

Concluzii. Pentru București. În încheierea lucrării se va relua modelul metodei școlii tipo-morfologice italiene, cu potențialul de a fi considerat/ interpretat/ adaptat și în disciplina românească, atât în teorie, cât și în proiectare. Lecțiile orașelor italiene, văzute prin prisma școlii italiene, oferă metoda, instrumentele de lucru și terminologia pentru a putea identifica compunerea, procesul și permanențele orașului și pentru a contribui la păstrarea caracterelor tiparului urban istoric.

Glosar. Listă a termenilor caniggieni/ instrumentelor de lucru ai școlii tipo-morfologice italiene și definițiile lor.

Bibliografie. Referințe bibliografice pe capitole și categorii, precum și surse bibliografice digitale.

Ilustrații. Lista și sursa ilustrațiilor.

Anexe. Materiale necesare în parcurgerea tezei: planuri istorice și ilustrații.

14 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Bibliografie I.

METODA i.

Lucrări generale.

ii.

Articole și studii.

i.

Lucrări generale:

BERIZZI, Carlo; Valeriani, Enrico, A colloquio con Franco Purini, Gangemi Editore, Roma, 2015.

CANIGGIA, Gianfranco, MAFFEI, Gian Luigi, Composizione architettonica e tipologia edilizia. Lettura nell'edilizia di base, Marsilio Editori, Veneția, 1979.

CANIGGIA, Gianfranco, MAFFEI, Gian Luigi, Architecture composition and Building Typology: Interpreting Basic Building, Elinea Editrice, Firenze, 2001, Traducere din italiană de Fraser, Susan Jane; revizie Kropf, Karl; Scheer, Brenda; coordonare și glosar Marzot, Nicola.

CANIGGIA, Gianfranco, MAFFEI, Gian Luigi, Composizione architettonica e tipologia edilizia. Il progetto nell'edilizia di base, Marsilio, 1984.

CANIGGIA, Gianfranco, Ragionamenti di Tipologia. Operatività della tipologia processuale in architettura, Elinea Editrice, Firenze, 1997.

CANIGGIA, Gianfranco; Studi per una storia operante della città. Lettura di una città: Como; Centro di Storia Urbanistica, Roma, 1963.

CERVELLATI, Pier Luigi; SCANNAVIN, Roberto; De Angelis, Carlo, Le nuova cultura delle citta’. La salvaguardia dei centri storici, la riappropriazione sociale degli organismi urbani e l’analisi dello sviluppo territoriale nell’esperienza di Bologna, Arnoldo Mondatori Editore S.p.A., Milano, 1977.

CONZEN, Michael Robert Günter, Alnwick, Northumberland: A Study in Town Plan Analysis, George Philip & Son, London, 1960.

CRISINELLI, Giuseppe; Saverio Muratori e egle Renata Trincanato. La nascita del restauro urbano in Italia, GB EditoriA, Roma, 2013.

CHRISTOPHER, Alexander, The timeless way of building, Oxford University Press, New York, 1979.

KOSTOF, Spiro, The city assembled. The elements of urban form through history, Thames&Hudson, London, 1992.

254 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

MAFFEI, Gian luigi; MAFFEI, Mattia, Lettura dell’edilizia speciale, Alinea Editrice, Firenze, 2011.

MURATORI, Saverio, BOLLATI, Renato, BOLLATI, Sergio, MARINUCCI Guido, Studi per un operante storia urbana di Roma, Consiglio nazionale delle ricerche, Roma, 1963.

MURATORI, Saverio, Storia e critica dell’architettura contemporanea. Disegno storico degli sviluppi architettonici attuali, Centro di Studi di Storia Urbanistica, Roma, 1980.

PANERAI, Philippe; CASTEX, Jean; DEPAULE, Jean-Charles; Urban Forms. The death and life of the urban block, traducere, SAMUELS, Olga Vitale, Architectural press, Oxford, 2004.

PANERAI, Philippe; DEMORGON, Marcelle; DEPAULE, Jean-Charles; Analyse urbaine, Parentheses, Marseille, 1999.

PANERAI, Philippe; DEMORGON, Marcelle; DEPAULE, Jean-Charles; Análise urbana, Editora UnB, Brasilia, 2006.

QUATREMÈRE DE QUINCY, De Antoine Chrysostome, The True, the Fictive, and the Real: The Historical Dictionary of Quatremère de Quincy, Introductory Essays and selected translations by Samir Younes, Andreas Papadakis Publisher, London, 1999.

MAFFEI, Gian Luigi; MAFFEI, Mattia, Lettura dell’edilizia speciale, Alinea Editrice, Firenze, 2001.

ROSSI, Aldo, Architettura della città, Marsilio Editori, Padova, 1966.

ROSSI, Aldo, The Architecture of the city, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, 1984.

ROSSI, Aldo, A scientific Autobiography, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, 1981.

ROWE, Collin; KOETTER, Fred, Orașul Colaj, Traducere Teodorescu, Magda, (coord.), Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2013.

STRAPPA, Giuseppe, L’architettura come processo, Il mondo plastico murario in divenire, FrancoAngeli s.r.l., Milano, 2014.

TRANCIK, Roger, Finding Lost Space. Theories of urban design, Van Nostrand Reinhold Company, New York, 1986.

ZUCCHI, Cino, Everyday Wonders, Maurizio Corraini s.r.l., Mantova, 2018.

255 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

ii.

Articole și studii:

CATALDI, Giancarlo, Articol „From Muratori to Caniggia: the origins and development of the Italian School of design typology”, în International Seminar on Urban Form, Vol. 7.1, 2003, Ediție online, Accesat în mai 2019 la http://www.urbanform.org/online_unlimited/pdf2003/200371_19-34.pdf CATALDI, Giancarlo, MAFFEI, Gian Luigi, VACCARO, Paolo; „Saverio Muratori and the Italian school of planning typology”, în Urban Morphology, Vol. 6 (1), 2002, pp. 3-14, Ediție online, Accesat în octombrie 2019 la http://www.urbanform.org/online_unlimited/pdf2002/200261_3-14.pdf COSTA, Stael de Alvarenga Pereira, Articol „The Conceptual basis of the Italian School of Urban Morphology and its application to a case study in Brazil”, în City as Organism, new visions for urban life, U+D edition Rome, Vol. 2, Giuseppe Strappa (coord.), Roma, 2016, Ediție online, Accesat în mai 2019 la https://issuu.com/urbanform/docs/volume_2_part_2_isuf_rome_2015 GAUTHIER, Pier, Articol „Conceptualizing the social construction of urban and architectural forms through the typological process”, în International Seminar on Urban Form, Vol. 9.2, 2005, Ediție online, Accesat în mai 2019 la http://www.urbanform.org/online_unlimited/pdf2005/200592_83-93.pdf.

MADRAZO, Leandro, The concept of type in architecture. An inquiry into the Nature of Architectural Form, teză doctorat, Swiss Federal Institute of Technology, Zurich, 1995.

MONEO, Rafael, „On typology”, în Oppositions, Journal of Ideas and Criticism in Architecture, 13, MIT Press, 1978, pp. 22-44.

STRAPPA, Giuseppe, Articol: „Substrata – morphology of the ancient city, beyond its ruins”, Accesat în iunie 2019 la http://www.giuseppestrappa.it/; STRAPPA, Giuseppe, Articol: „City as a process – Rome urban form in transformation”, în City as an Organism, Conferință ISUF, Giuseppe Strappa (coord.), Roma, 2015, pp. 17-32, Accesat în iulie 2019 la https://issuu.com/urbanform/docs/volume_1_part_1_isuf_rome_2015; STRAPPA, Giuseppe, note extrase din cursul Urban Morphology, Sapienza Università di Roma, Accesat în ianuarie 2020 la http://www.giuseppestrappa.it.

ZAHARIADE, Ana-Maria, „Tribute to Vitruvius” în GE-NEC Program 2000-2001 and 2001-2002, New Europe College, București, 2004, pp. 155-185.

256 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

II.

ÎN URMĂRIREA CURȚILOR ROMEI: TIPOLOGIE ȘI TRANSFORMARE i.

Tratate de arhitectură.

ii.

Lucrări generale.

iii.

Articole și studii.

i.

Tratate de arhitectură:

ALBERTI, Leon Battista, I dieci libri de l’architettura, traducere din latină în italiana ’500 de către Pietro Lauro, In Vinegia: Appresso Vincenzo Vavgris, 1546.

MARTINI, Francesco di Giorgio, Trattato di architettura civile e militare, Tip. Chirio e Mina, Torino, 1841.

SERLIO, Sebastiano, Il settimo libro d'architettura di Sebastiano Serglio bolognese nel qual si tratta di molti accidenti che possono occorrer'al architetto in diuersi luoghi, Francofurti ad Moenum, 1575.

VITRUVIUS, De architettura, Edizioni Studio Tesi srl, Padova, 1990.

VITRUVIU, Despre Arhitectură, traducere de Cantacuzino, George Matei; Costa, Traian; Ionescu; Grigore Editura Academiei Republicii Populare Române,1964.

Izvoare: SAN BENEDETTO, La Regola, Monaci Benedittini di Subiaco, Tivoli, f.a. ii.

Lucrări generale:

ARGAN, Giulio Carlo; SARTOGO, Piero; DARDI Costantino; GRUMBACH Antoine; STIRLING, James; PORTOGHESI Paolo; GIURGOLA, Romaldo; VENTURI Robert; ROWE, Colin; GRAVES, Michael; KRIER Leon; ROSSI, Aldo; KRIER Robert; NORBERG-SCHUIZ, Christian; Roma Interrotta, Incontri Internazionali D’Arte, Officina Edizioni, Roma, 1978.

AMATO, Anna Rita Donatella, Architetture di recinti e città contemporanea. Vitalità del processo formativo delle strutture a corte, FrancoAngeli s.r.l., Milano, 2017 ABEN, Rob; DE WIT, Saskia, The Enclosed Garden: History and Development of the Hortus Conclusus and Its Reintroduction Into the Present-day Urban Landscape, 010 Publishers, Rotterdam, 2001.

257 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

BARIZZA, Elisabetta; FALSETTI, Marco, Rome and the Legacy of Louis I. Kahn, Kindle Edition, Routledge Taylor&Francis Groupe, New York, 2019.

BASCIÀ, Luciana; CARLOTTI, Paolo; MAFFEI, Gian Luigi; CAPOLINO, Patrizia, La casa romana: nella storia della città dalle origini all'Ottocento, Vol. 1, Alinea Editrice, Florența, 2000.

BENEVOLO, Leonardo, Orașul în istoria Europei, Polirom, Iași, 2003.

BOËTHIUS, Axel, Etruscan and Early Romam Architecture, Penguin Books Ltd, Harmondsworth, Middlesex, England, 1978.

CAFA, Valeria, Palazzo Massimo alle Colonne di Baldassare Peruzzi storia di una famiglia romana e del suo palazzo in rione Parione, Centro Internazionele di Studi di Andrea Palladio, Marsilio, 2007.

CALVINO, Italo, Orașele Invizibile, Traducere din italiană de Boșca Mălin, Oana, Editura Allfa, București, 2011.

CORSINI, Maria Grazia, Tipi e tessuti del centro storico di Roma. Lettura del construito per il progetto, Edizioni Kappa, Roma, 1998.

DI CASTRO, Francesca, Via Margutta. Cinquecento anni di storia e d’arte. Edizioni Kappa, Roma, 2006.

FRUTAZ, Aimé-Pierre, Catalog Le piante di Roma, 1962.

GIOVANNONI, Gustavo, Orașe vechi și noul urbanism, traducere din limba italiană de Severin, Cristian, Gemma Total Advertising, București, 2016.

HOHENBERG, Paul M, The making of urban Europe, 1000-1994, Harvard University Press, London, 1996.

HORN, Walter; BORN, Ernest, The Plan of St. Gall: A Study of the Architecture & Economy of, & Life in a Paradigmatic Carolingian Monastery, Vol. 1, University of California Press, Berkley, Los Angeles, Londra, 1979.

KLEINER, Diana, Roman architecture, A visual guide, Yale University Press, New Haven&London, 2014, variantă e-pub.

LANCIANI, Rodolfo, Destruction of Ancient Rome, The MacMillan Company, New York, 1899.

LANCIANI, Rodolfo, Golden Days of Rome, Houghton, Mifflin & Co., Boston, New York, 1907.

LANCIANI, Rodolfo, Pagan And Christian Rome, Houghton, Mifflin & Co., Cambridge, 1893.

258 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

LE CORBUSIER, Le Corbusier, Vers une architecture, Les Éditions G. Crès et C., Paris, 1925.

LUGLI, Piero Maria; Urbanistica di Roma. Trenta planimetria per trenta secoli di storia. Bardi Editore, Roma, 1998.

MARIA LUGLI, Pietro, Urbanistica di Roma. Trenta planimetrie per trenta secoli di storia, Bardi, Roma, 1998.

MAU, August, Pompeii. Its life and art, MacMillan & Co, Londra, 1899.

MERGE, Patrizio, Cortili Aperti Roma, A.D.S.I. Lazio, Roma, 2019.

MUMFORD, Lewis, The culture of cities, Harcourt Brace Jovanovich, London, 1938.

MUMFORD, Lewis, The city in history. Its origins, its transformations and its prospects, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1961.

MURRAY, Peter, The architecture of the Italian Renaissance, Schocken Books, New York, 1997.

RAPOPORT, Amos, House Form and culture, Prentice Hall, New Jersey, 1969.

RODRIGUEZ-ALMEIDA, Emilio, Formae Urbis Antiquae. Le Mappe Marmoree Di Roma Tra La Repubblica E Settimio Severo, École française de Rome, Roma, 2002.

TREBBI, Giorgio; PORTOGHESI, Paolo; CERVELLATI, Pier Luigi; Mazzucato, Gian Paolo; Le nuove corti 1. Progetti di recuperi degli edifici a corte dei quartieri Porto, San Vitale, Navile, IACP Bologna, 1990.

TREBBI, Giorgio; PORTOGHESI, Paolo; CERVELLATI, Pier Luigi; Mazzucato, Gian Paolo, Le nuove corti 2. Progetti di recuperi degli edifici a corte dei quartieri Porto, San Vitale, Navile, IACP Bologna, 1991.

VIOLLET-LE-DUC, Eugène, Dictionnaire raisonné de l’architecture française du XIe au XVIe siècle, B. Bance, Paris, 1854.

WOLFGANG VON GOETHE, Johann, Letters from Italy, traducere de Morrison, Alexander James William, Francis A. Niccolls and Co., London, Boston, 1900, Accesat în martie 2020 la https://archive.org/details/worksofjwvongoet02goet .

259 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

iii.

Articole și studii:

BATTISTIN, Fabiana. “Abitare nella roma dei severi studio delle tipologie abitative dai frammenti della forma urbis marmorea.” în Archeologia Classica, Vol. 66, 2015, pp. 547–574. Accesat în aprilie 2020 la JSTOR, www.jstor.org/stable/26364297 BLONDIN, Jill E., “Power Made Visible: Pope Sixtus IV as ‘Urbis Restaurator’ în Quattrocento Rome.” în The Catholic Historical Review, Vol. 91, Nr. 1, 2005, pp. 1–25, Accesat în 4 iunie 2020 la JSTOR, www.jstor.org/stable/25026778 DEY, Henrik, „Architettura monastica in Italia dagli inizi all’epoca di Carlo Magno”, în S. De Blaauw (ed.), Storia dell’architettura in Italia da Costantino a Carlo Magno, Electa, Milano, 2011.

GOLDTHWAITE, Richard A., “The Florentine Palace as Domestic Architecture.” în The American Historical Review, Vol. 77, Nr. 4, 1972, pp. 977–1012, Accesat la 27 mai 2020 la JSTOR, www.jstor.org/stable/1859505.

HORN, Walter, “On the Origins of the Medieval Cloister.” în Gesta, Vol. 12, Nr. 1/2, 1973, pp. 13–52, Accesat în mai 2020 la JSTOR www.jstor.org/stable/766633 JASSO, Osvaldo, Articol: „Urbanism of Papa Sixtus V”, Accesat la 7 iunie 2019 la https://www.academia.edu/8825576/Urbanism_of_Papa_Sixtus_V; LOTZ, Wolfgang, “Bramante and the Quattrocento Cloister.” în Gesta, Vol. 12, Nr. 1/2, 1973, pp. 111-121, Accesat în iunie 2020 la JSTOR, www.jstor.org/stable/766638 MOSCA, Giuliana, Articol: „Paolo II e il viridarium del Palazzo di San Marco a Roma:nuove acquisizioni”, în RR. Roma nel Rinascimento, 2015, pp. 379-400, Accesat la 12 iunie 2019 la https://www.academia.edu/31443813/Paolo_II_e_il_viridarium_del_palazzo_di _San_Marco_a_Roma_nuove_acquisizioni_in_RR._Roma_nel_Rinascimento_2 015_pp._379-400 NAZEMI, Pourya, Articol: „A comparison between beauty in islamic urban textures and european historic cities: Differences in urban conservation strategies”; în Conservation Science in Cultural Heritage, Historical-Technical Journal, Vol. 13, Dipartimento di Beni Culturali, Alma Mater Studiorum, Università di Bologna (sede di Ravenna), Italia, 2013, pp. 193-211, Accesat la 5 iunie 2019 la https://conservation-science.unibo.it/article/view/4185

260 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

PACKER, James E. “The Insulae of Imperial Ostia.” în Memoirs of the American Academy in Rome, Vol. 31, 1971, pp. V-217, Accesat la 29 aprilie la JSTOR, www.jstor.org/stable/4238664 SEGANTINI, Laura, La questione delle unita pluriabitative ad Ostia: Un riesame critic odei dati archeologici, Teză Masterat, în cadrul Università Ca’Foscari Venezia, 2014-2015.

TICE, James, „Revealing the Micro Urbanism of Rome: A Posthumous Collaboration between G.B. Nolli and P.M. Letarouilly” în Giambattista Nolli and Rome, Verstegen, De Ian (ed); Ceen, Allan; Studium Urbis, Roma, 2013.

III.

CURTEA URBANĂ BUCUREȘTEANĂ ÎN LECTURA TIPO-MORFOLOGICĂ i.

Lucrări generale.

ii.

Articole și studii

i.

Lucrări generale:

BUJOREANU, Ion, Collecțiune de toate părțile legiurilor, Imprimeria Statului, București, 1871.

CORBU, Adrian, Bucureștii Vechi. Documente iconografice, Arhivele Bucureștilor, Nr. 1, Atelierele „Cartea Românească”, București, 9 mai 1936.

DAMIAN, Mircea, București, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1935.

DERER, Peter, Locuirea urbană. Schiță pentru o abordare evolutivă, Editura Tehnică, București, 1985.

DJUVARA, Neagu, Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor.

Editura Humanitas, București, 2016, variantă e-pub.

FEZI, Bogdan-Andrei, Bucarest et l'influence française: Entre modèle et archétype urbain – 1831-1921, Editions L'Harmattan, Paris, 2005.

FLORESCU, George, Din vechiul București. Biserici, curți boierești și hanuri între anii 1790-1791 după două planuri inedite, f.e., București, 1935, p. 103.

GHENCIULESCU, Ștefan, Orașul transparent. Limite și locuire în București, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2008.

GHEORGHIU, Teodor-Octavian, Elemente de istorie recentă a orașelor românești extracarpatice (sec. XVIII-XXI), Editura Istros, Brăila, 2017.

261 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

GIURESCU, Constantin, Istoria Bucureștilor, Editura pentru literatură, București, 1966.

HARHOIU, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, Editura Simetria, București, 1997.

IONESCU-GION, Gheorghe I., Istoria Bucurescilor, Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, București, 1899.

LASCU, Nicolae, Bulevardele bucureștene. Până la Primul Război Mondial, Editura Simetria, București, 2001.

LASCU, Nicolae; ZAHARIADE, Ana-Maria; ILIESCU, Anca; RADU, Florinel; GHENCIULESCU, Ștefan (ed.); MIHNEA, Diana (ed.); Horia Creangă. O monografie, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2019.

MAJURU, Adrian, Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, Compania, București, 2003.

MUCENIC, Cezara, București: un veac de arhitectură civilă. Secolul al XIX-lea, Silex, București, 1997.

MIHĂILESCU, Vintilă, Evoluția geografică a unui oraș, București, Editura Paideia, București, 2003.

OFRIM, Alexandru, Străzi vechi din Bucureștiul de azi, Humanitas, București, 2011.

OLTEANU, Radu, Bucureștii în date și întâmplări, Paideia, București, 2002.

PĂNOIU, Andrei, Evoluția orașului București, Editura Fundației Arhitext Design, București, 2011.

POTRA, George, Bucureștii văzuți în călători străini (Secolele XVI-XIX), Editura Academiei Române, București, 1992.

RĂDVAN, Laurențiu, Orașele din Țările Române în Evul Mediu, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011.

STAN, Angelica; IONIȚĂ Cătălina; Morfologie urbană, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2014.

SUDITU, Bogdan, Bucureștiul în locuințe și locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989), Compania, București, 2016.

VÎRTOSU, Emil; VÎRTOSU, Ion; OPRESCU, Horia; Începuturi edilitare. 1830-1832.

Documente pentru istoria Bucureștilor I, Arhivele Bucureștilor, Nr. 2, Tipografia de Artă și Editura Leopold Geller, București, 9 mai 1936.

ZAHARIADE, Ana-Maria, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989, Simetria, București, 2011.

262 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

ZAHARIADE, Ana-Maria, De la înfundătură, la intrare. Locuri ale Bucureștiului Cotidian, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2016.

ZAMANI, Lelia, Comerț și loisir în vechiul București, Editura Vremea, 2007, Epub. ii.

Articole și studii:

AFRĂSINEI, Alexandra; Despre lectura orașului; Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, 2011.

BALAN, Mihaela, Spațiul urban de tranziție/negociere ca interacțiune între publicprivat. București: pasaje, ganguri, curți interioare, teză doctorat UAUIM, București, 2015.

CERNOVODEANU, Paul, „Considerații privitoare la organizarea administrativă a orașului București în sec. XVI-XVII” în București – Materiale de Istorie și Muzeografie, I, 1964, pp. 159-176, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, „De la Restaurarea Urbanistică La Creația Urbanistică Cu Caracter Specific” în Revista muzeelor și monumentelor – Monumente istorice și de artă, Nr. 2, 1983, pp. 6-16, Întreprinderea de stat pentru imprimate și administrarea publicațiilor, București.

CURINSCHI-VORONA, Gheorghe; CRISTEA, Doina; POPESCU-CRIVEANU, Șerban, SANDU, Alexandru; VOICULESCU, Sanda; DORDEA, Mira; MOISESCU, Anton; NICORESCU, Mărioara „Centre și zone istorice, studiul de delimitare a zonei istorice a orașului București”; în Revista Arhitectura, Nr. 6, 1977, pp. 38-47, București.

DERER, Hanna, “Bucureștiul interbelic ca temă cu variațiuni”; în BUCUREŞTI – STOP-CADRU! Despre atmosferă prin arhitectură și urbanism, pp. 29-55, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2007.

DERER, Hanna, „Building Urbanity in Bucharest” în SITA – De Urbanitate. Tales of Urban Lives and Spaces, Vol. 3, 2015, pp. 48-63, Editura Universitară „Ion Mincu”, București.

DERER, Peter, „Reciclarea fondului construit” în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Nr.1, 1992/ Nr. 1-2, 1993.

DERER, Peter, „Reutilizarea clădirilor vechi” în Revista Monumentelor Istorice, Nr. 1, 1992/ Nr.1-2, 1993-1994.

263 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

DRĂGAN, Valeriu-Eugen, „Planul Ernst (1791) Analiza rețelei stradale din centru orașului București”, în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. XIII, 1999, pp. 71-90, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

ELIAN, Tudor, Bucureștiul informal, Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, 2017.

GAVRIL, Victoria, CONSTANTINESCU, Carmen (2007) “Calea Moșilor I. Din trecutul unei vechi artere bucureștene”, în București. Materiale de istorie și muzeografie, Vol. XXI, 2007, pp. 255-265, București.

GEORGESCU, Florian, „Realizări edilitare în Bucureştii anilor 1831-1848” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. IV, 1966, pp. 87-122, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

IANCU, Bogdan, MANOLACHE, Cosmin, “Locuirea în spații disputate. Case naționalizate, retrocedări și evacuări în București", în De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan, pp. 144-159, Editura Pro Universitaria, București, 2016.

IONAŞCU, Ion, „Un plan inedit al Curții Vechi din 1799”, în Revista Istorică Română, XIII, Fasc. 1, pp. 55-77, București, 1943.

IORGA, Nicolae, Istoria Bucureștilor, Ediția Municipiului București, București, 1939.

LASCU, Nicolae, Legislație și dezvoltare urbană. București 1831-1952, Teză de doctorat, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, București, 1997.

MAJURU, Adrian, „Curtea Domnească și Târgul Bucureștilor. Evoluție și cotidian (XV-XIX)” în Cercetări arheologice în București, Vol. V, 2002, pp. 25-56, Muzeul Municipiului București, Editura Agir, București.

MAJURU, Adrian, „Strada Șepcari – scurtă monografie” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. XIX, 2005, pp. 112-114, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

MONITORUL OFICIAL: -

M.C. NR. 30: 1878_Regulament asupra salubrității construcțiilor și locuințelor_MCPB, Nr. 30, 4(16) aug 1878.

-

M.C. NR. 34: 1878_Regulament construcții și alinieri în MCPB, Nr. 34, 31(12) aug 1878 – 1890.

MORTU, Petru, Arhitectură cu specific comercial, Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, 2011.

264 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

MORTU, Petru „Zamfir Inn, Ion Românul Inn, Simion Inn. Notes on Bucharest Historical Topography”, în Caiete ARA, Nr. 2, 2011, pp. 175-181.

MUCENIC, Cezara, „Tipologia arhitecturii civile în centrul istoric al orașului București – secolul al XIX-lea” în Revista Arhitectura, Nr. 4, 1982, pp. 45-51.

MUCENIC, Cezara, „Arhitecți și case în Bucureștii Secolului al XIX-lea – Alexandru Orăscu și Anton Onderka”, în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. XV, 2001, pp. 251-266, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

MUCENIC, Cezara, „Tăierea bulevardului Regina Elisabeta”, în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. XVIII, 2004, pp. 110-129, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

NĂSTUREL, Petre Ş., „Cetatea București în veacul Al XV-lea” în București Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. I, 1964, pp. 141-157, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

OLTEANU, Ștefan, „Geneza orașului București” în lumina cercetărilor recente” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. II, 1965, pp. 17-30, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

PANAIT, Panait I, „Evoluția perimetrului Curții Vechi în lumina descoperirilor arheologice (Sec. XVI-XVIII)” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, VIII, 1971, pp. 83-88, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

PANAIT, Panait I, „Dezvoltarea cercetărilor arheologice medievale la București (19531971)” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. IX, 1972, pp.

101-108, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

PANAIT, Panait I., „Valențe istorice ale Pieței Universității din București” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. VIII, 2009, pp. 1-33, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

POPESCU-CRIVEANU, Șerban; VOICULESCU, Sanda; DAMIAN, Liviu; „Unele aspecte metodologice, istorice și social-psihologice legate de studiul centrului orașului București”, Partea I, în Revista Arhitectura, Nr. 4, 1976, București, pp.

19-23; Partea a II-a în Revista Arhitectura, nr. 6, 1977, pp. 47-52.

RAFAILĂ, Grina-Mihaela, „Câteva acte privind prăvăliile din zona Sf. Gheorghe Vechi aflate în colecțiile Muzeului Municipiului București”, în Cercetări Arheologice în București; Vol. IX, 2013, pp. 326-342, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

265 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

SACERDOŢEANU, Aurelian, „Un document cartografic bucureștean din 1803-1805” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. IV, 1966, pp. 245-255, Muzeul de Istorie a Orașului București, București. ȘERBAN, Radu; ȘERBAN, Marilena, „Integrarea imaginii urbane. O încercare de analiză a spațiului urban în partea veche a Bucureștiului”, în Revista Arhitectura, Nr. 4, 1973, pp. 92-101, București.

SFINȚESCU, Cincinat, «Parcela» și «blocul» în constituirea orașelor, extras din Buletinul Societății Politehnica, f.e., București, 1916, Accesat în martie 2019 http://www.digibuc.ro/.

SFINȚESCU, Cincinat., Transformarea constructivă a capitalei, Tipografia Gutenberg, Societate Anonimă, București, 1921.

SFINȚESCU, Cincinat, Pentru București. Noi studii urbanistice. Delimitare, zonificare, circulație, estetică, Institutul de Arte Grafice Bucovina, București, 1932.

SFINȚESCU, Cincinat, „Estetica și înălțimea clădirilor din București”, în Urbanismul, XVI(VIII), Nr. 4-6 (Aprilie-Iunie 1939), pp. 92-97.

STAN, Maria, „«Târgul de Afară» de la capul Podului Mogoșoaiei”, în București Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. VII, 1969, pp. 253-259, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

STAN, Sebastian, Dinamica spațiilor interstițiale urbane București 1813-1946, Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București,2012.

SUDITU, Bogdan; VILCEANU, Daniel-Gabriel; “Informal settlements and squatting in Romania: Socio-spatial patterns and typologies”, în HUMAN GEOGRAPHIES – Journal of Studies and Research in Human Geography, Vol. 7.2, pp. 65–75, 2013.

VOICULESCU, Sanda, “Parohia, spațiu de agregare religioasă, socială urbanistică”, în Revista Secolul XX, Nr. 4-6, 1997, pp. 143-153.

ZAHARIADE, Ana-Maria, „Bucureștiul, un mare sat. Despre reprezentarea orașului medieval în proiectul Bucureștiului modern”, Comunicare la simpozionul internațional Learning From The Past: Medieval Townscapes And Modern Cities In Europe, Centre for Urban Culture, University of Nottingham, 2004.

ZAHARIADE, Ana-Maria, CRITICOS, Mihaela, “Micul Paris”; în BUCUREŞTI – STOP-CADRU! Despre atmosferă prin arhitectură și urbanism, pp. 29-54.

Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2007.

266 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

IV.

SURSE BIBLIOGRAFICE DIGITALE

http://www.digibuc.ro/. http://bmim.muzeulbucurestiului.ro/ http://cab.muzeulbucurestiului.ro/ http://www.revistamonumenteloristorice.ro/ https://patrimoniu.ro/ https://sita.uauim.ro/ http://cimec.ro/ https://www.ceeol.com/ https://www.humangeographies.org.ro/ http://www.arhivacezaramucenic.rhabillage.ro/ http://www.urbanform.org/ http://www.giuseppestrappa.it/ http://pompei.sns.it http://tess.beniculturali.unipd.it https://www.ostiaantica.beniculturali.it http://museopalazzovenezia.beniculturali.it/ http://www.stgallplan.org/ http://www.archidiap.com/ https://earth.google.com/web/ https://gallica.bnf.fr/ https://www.treccani.it/ https://www.jstor.org/ https://archive.org/ https://www.academia.edu/ Pagină repertoriu Curți prin București: https://www.instagram.com/curtiprinbucuresti/

267 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Ilustrații Ilustrații cartografice: Planuri Pompei: http://pompei.sns.it/ Planuri Ostia Antica: Archivio Disegni Ostia Antica, Parco Archeologico di Ostia Antica, www.nadis.it.

Planuri istorice Roma: Frutaz, A. P., Le piante di Roma, op.cit.

Studii istorice și planuri Roma: Muratori, S., Bollati, R., Bollati, S., Marinucci, G., Studi per un operante storia urbana di Roma, op.cit.

Planuri istorice ale Bucureștiului: Arhiva Departamentului „Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului”, UAUIM. Planul Bucureștiului al maiorului Borroczyn, ediția 1846, ediția 1852: mulțumiri dr. arh. Horia Moldovan.

Imagine aeriană, București 1943: Macri, Ionuț, Accesat la http://www.gigapan.com/gigapans/196170 București – Centru acum 50-60 de ani compus și lucrat de Petre Ambroziu pensionar: Petre, Bogdan, arhiva Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu.

În lipsa unei mențiuni, ilustrațiile (schițe, planuri, imagini, fotografii) fac parte din arhiva autorului și sunt realizate de autor. © Andreea Boldojar

268 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE

CURȚILE BUCUREȘTENE

●

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU” TEZĂ DE DOCTORAT 2020