Totul despre frumusete by Lenuş Lenuş

Istoria frumuseĹŁii ~ volumul 1 ~

Istoria Frumuseţii Din negura antichităţii până în zilele noastre, frumuseţea femeii a strălucit şi a dăinuit peste veacuri. Fiecare epocă şi-a stabilit arhetipurile, şi-a închegat miturile şi a inovat noi reţete de înfrumuseţare. Regine, zeiţe, preotese, fotomodele, dive sau frumoase anonime, ilustrează cultul perfecţiunii atât de efemere în oglinda istoriei. Ce femeie nu a închis ochii şi s-a visat pentru o secundă în pielea Cleopatrei, Semiramidei, Jezabelei sau chiar a Salomeei? Numele lor răsuna în timp precum şi ecoul frumuseţii lor. Nu trebuie să subestimăm antichitatea, deoarece şi femeile de pe vremea aceea dispuneau de cosmetice, creme “minune” şi parfumuri ameţitoare. Fascinaţia frumuseţii în antichitate Conform Bibliei machiajul cu pudră colorată are 10.000 de ani. Din anul 5.000 i. Hr. datează o sumedenie de ustensile pentru machiaj şi chiar recipiente ce se închideau ermetic pentru a păstra fardurile. Cercetările arheologice ne dezvăluie secretele conservate în acele fiole misterioase şi ne permit să reconstituim ritualurile cotidiene de frumuseţe care nu sunt cu nimic mai prejos decât ale noastre. În 1372 i. Hr. egiptenii de viţă nobilă se spălau în fiecare dimineaţă cu apa minerală din izvoare naturale şi îşi puneau o mască corporală din argilă de pe malurile Nilului. Corpul era exfoliat frecvent cu ajutorul nisipului şi uleiurilor esenţiale. Baia era urmată de un masaj cu uleiuri vegetale de palmier, măsline şi cu amestecuri de ierburi parfumate ce aveau rolul de a hidrata pielea şi de a o proteja de razele nocive ale soarelui. Câteodată aplicau maşti din ou şi se îmbăiau frecvent în lapte. Apoi urma machiajul feţei şi al corpului. Fardurile erau preparate proaspăt şi mereu parfumate. Pielea era unsă cu un preparat din ocru galben, ce dădea reflexe aurii, iar linia decolteului era fardată cu albastru. Însă chiar dacă cele mai scumpe reţete de farduri erau exclusiv la dispoziţia nobililor, şi sclavele aveau fardurile lor. Machiajul se începea prin trasarea pleoapei inferioare cu khol negru pentru a le proteja de vânt şi nisip. Kholul avea scris pe recipient data expirării, ceea ce ne face să credem ca prevenea afecţiuni ale ochilor. Pleoapele superioare erau răsfăţate cu culori puternice, iar verdele era culoarea cea mai populară pe lângă turcoaz, argile roşii, brune sau violete. Legendara Cleopatra prefera albastrul marin pentru pleoapa superioară şi verdele pentru cea inferioară. Umed, kholul servea la accentuarea pleoapelor şi alungirea lor spre tâmple. Genele erau alungite cu cel mai primitiv mascara, adica khol dizolvat iar buzele erau răsfăţate cu combinaţii de roşu şi roz. Unghiile mâinilor şi picioarelor erau colorate cu henna. Cochetăria supremă era pudrarea pomeţilor şi a decolteului cu pudră aurie. În Grecia lui Ulisse, frumoasa Elena şi îngrozitoarea Medeea aveau trucurile lor de frumuseţe. Epopeea homerică ne oferă informaţii despre canoanele de frumuseţe ale timpului sau. Armonia proporţiilor era cel mai important lucru, dar nu se neglija partea legată de cosmetică. Ne sunt amintite uleiurile esenţiale şi parfumurile. Alb sau cu tente rozalii, tenul erau unul dintre cei mai importanţi factori ai frumuseţii. 3

În Sparta şi Atena antică, machiajul era permis numai curtezanelor. Dar era vitală “igiena corporală şi exerciţiul fizic”, după cum recomanda Hipocrate. Femeile îşi periau părul, dinţii iar după baie se masau cu ulei de masline pentru păstrarea tinereţii pielii şi activarea circulatiei sangvine. Încetul cu încetul, fardurile şi parfumurile aduse de “barbarii” egipteni au început să capete teren în rutina zilnică de frumuseţe a femeilor din Grecia. La Roma, patricienele de la începuturile Imperiului se machiau şi se spălau foarte des. Rutina de frumuseţe implică foarte multe sclave şi mult timp. Îşi exfoliau pielea cu nisip şi ulei iar apoi se epilau total cu ceară. Se foloseau meşe de păr fals pe care îl ondulau cu fierul încins şi îl decolorau cu amestecuri de plante. Ovidiu a scris chiar un ghid al cochetariei, “Cosmetica”. Prin versuri amuzante, el sfătuia femeile în privinţa machiajului şi a reţetelor de măşti şi creme.

Frumuseţea în timpul Reformei şi Contra-reformei Exuberanta renascentistă este combătuta de Reforma şi Contra-reformă. Spania detronează supremaţia Italiei, rigiditatea combate toleranţa, iar mintea cucereste sufletul. Protestanţi sau catolici, cei care susţineau Reforma şi Contrareforma impuneau prin diferite moduri conformismul si reţinerea de la “pacate lumesti”. Umanismul se opunea conceptelor aceşti epoci şi încerca să “restaureze” moralitatea unei societăţi decadente. Viciile erau stigmatizate, societatea impunea reguli nescrise de comportare iar plăcerile carnale erau condamnate. Cochetaria şi indecenţa îşi aveau locul în focurile Infernului, era lăudată însă regina frumuseţii – pudismului – susţinută de ipocrizie dupa cum menţiona Moliere în “Tartuffe”. Femeile îşi ascundeau formele prin îmbrăcăminte, iar decolteul era considerat un mare pacat, condamnat de Biserică. Decolteul a rezistat în modă de la acea vreme în pofida tuturor dogmelor, dar în schimb, se ascundea restul corpului. Podoaba capilară era coafată într-un coc la baza cefei iar culoarea părului trebuia să fie uniformă şi cât mai închisă, însă luminată de dantele albe şi perle – singurele bijuterii acceptate. Frumuseţea trebuia să fie măiestoasă, demnă şi solemnă. Ninon de Lenclos avea saloane de frumuseţe unde se întreţinea elita timpului. Ninon era cochetă “până în dinţi” şi colecţiona amanţi. La sfârşitul vieţii sale a scris “Cartea tandreţii” unde povestea despre galanteriile amorului şi aventurile din viaţa sa. In 1635 la Paris s-a deschis primul salon de coafură pentru damele înaltei societăţi, numit Champagne, iar acolo se obţineau bucle lejere sau cocuri sofisticate. În Spania, idealurile frumuseţii se regăseau în culorile alb şi roşu obţinute însă din substanţe toxice. Dar nu conta prea mult, iar regina lui Ludovic al XIV-lea era “supranumită” viermele oribil din cauza acestei nocive rutine de frumuseţe, după spusele lui Diderot.

Frumuseţea renascentistă În timpul Renaşterii italiene, inspiraţia era Olimpul, iar zeita Venus a rupt cercul vicios în care era încarcerat idealul feminin din Evul Mediu, reprezentat de Maria si Eva. Italia era foarte prosperă în acea perioadă, aflată în plină epocă a întoarcerii la rădăcini, a fascinaţiei pentru mitologie şi a marilor descoperiri geografice. Prin frumuseţea lumii, Dumnezeu privea cu indulgenţă umanitatea; dragostea unui cuplu era comparată cu iubirea divină, iar femeile frumoase nu mai erau blamate, ci din contra, slăvite. Acum, femeia era divinizată şi era considerată cea mai frumoasă creaţie celestă, având ca ideal zeiţa Venus. Corpul unei femei era considerat umbra sufletului ei, şi ea trebuia să fie frumoasă pentru a-şi împlini scopul existenţei – procreaţia. Desigur această perioadă a istoriei avea canoanele ei, şi de data aceasta promova armonia formelor. Autorul “Tratatului de frumusete al femeilor”, Agnolo Firenzuola, imagina femeia asemenea unui cerc al cărui centru era sexul. În 1539, Augusto Nifo îi dedica Jeannei de Aragon lucrarea “Frumuseţe şi iubire”, creaţie în care definea criteriile foarte stricte ale frumuseţii de la cea vreme, inspirate de descrierile legendare. Lungimea nasului trebuia să fie egală cu cea a buzelor iar ambele urechi trebuia să ocupe suprafaţa gurii deschise, înalţimea corpului trebuia să fie de 8 ori mărimea capului. Sânii trebuiau să aibă forma unei pere inversate. Femeia ideala era dotată cu o talie de viespe, cu umeri largi, şolduri mari şi rotunjite, degete subţiri, gambe rotunde şi picioarele mici. Perfecţiunea feţei consta în a avea un gât lung, un nas mic şi drept, o gură mică; în acest ansamblu trei lucruri trebuiau să fie neaparat negre: ochii, genele şi sprâncenele, care împreună trebuia să formeze un arc perfect de mărimea unei urechi. Trei lucruri trebuia să fie neapărat albe: mâinile, dinţii şi pielea, iar cele trei lucruri roşii erau unghiile, buzele şi obrajii. Chiar Machiavelli confirma că o femeie nu poate fi frumoasă decât dacă are braţele “lungi, cu vene bine def inite şi terminate cu degete gratioase”. Iar părul trebuia să fie „blond, de culoarea aurului sau a mierii, strălucitor precum soarele, foarte lung şi să se reverse în bucle răsfirate pe umeri”. Pentru senzualele italience, cu pielea mată şi ochii negri, părul blond nu putea să fie decât artificial. Pentru a obţine mult adorata culoare a părului fără săşi bronzeze faţa, iataliencele purtau pălării cu borul foarte lung dar fără calotă. Se foloseau parfumuri, farduri şi creme, moda lansată în Franţa de Caterina de Medici. Şi dacă femeile s-au emancipat mult în timpul Renaşterii, acum aveau libertatea de a folosi reţete de frumuseţe care îşi aveau izvorul în antichitate, judecând dupa “Traite des fardements laisse”, de Nostradamus. Femeile îşi spălau dinţii cu un amestec făcut din “sânge de dragon”, pudra de coral şi vin alb. În această perioadă toate formele artei erau dominate de imaginea femeii reale, plină de senzualitate, născătoare de dorinţe. 5

Frumuseţe şi sănătate În zilele noastre timpul devine din ce în ce mai preţios. Alergam mereu spre viitor şi uităm să ne oprim o clipă pentru a avea grijă şi de noi, de trupul şi mintea noastră, de frumuseţea pe care o căutăm cu toţii. Şi asta pentru că, până la urmă, cine pare să mai aibă timp pentru sine acum? Cum, cine? Tu însăţi trebuie să-ţi faci timp, organizându-te astfel încât ritualul frumuseţii să fie cât mai scurt şi simplu, dar eficient! Trebuie întotdeauna să împăcăm plăcutul cu utilul, frumosul cu timpul trecător, odihnă cu nesfârşita muncă…Dar întotdeauna trebuie să găsim câteva minute pe care să ni le rezervăm nouă exclusiv…Astfel, creeaza-ţi un ritual de înfrumuseţare şi, concomitent, de relaxare. O baie prelungită, într-o cadă plină de spumă aromată, în baia luminată difuz cu ajutorul a câteva lumânărele parfumate, poate face minuni pentru starea ta de spirit.Vei spune, poate, că oricum este dificil să-ţi faci timp, deci cu atât mai puţin în cursul săptămânii, când nu te poţi concentra decât asupra proiectelor, şedinţelor şi termenelor de predare.Dar asta nu înseamnă că ai voie să te neglijezi, pentru că imaginea ta ar avea de suferit. Machiază-te cât mai simplu, în nuanţe naturale – în definitiv, ideea este să araţi bine, nu ca şi cum tocmai ai ieşit din salonul de cosmetică.Pudra şi fondul de ten nu ar trebui să-ti lipsească din poşetă, pentru situaţia inevitabilă când nasul începe să lucească inestetic.Contactul vizual este extrem de important la locul de muncă şi nu cred că-ţi spun o noutate… Prin urmare, atenţia ta trebuie să se îndrepte mai mult spre privire şi mai puţin spre buze. Foloseşte un fard în nuanţe calde, pastelate, rimel, creion dermatograf şi limitează-te la un ruj deschis la culoare sau numai la un gloss.Un parfum plăcut şi nu foarte pătrunzător poate reduce nivelul de stres inerent la serviciu. Sunt recomandabile esenţele de lavanda, vanilie, scortisoară, şi unele esenşe florale usoare (crin). Chiar aşa – tu ştiai că mirosul şi emoţiile sunt procesate în aceeaşi parte a creierului – ceea ce explică reacţia noastră pozitivă şi intensă atunci când pielea emana un miros plăcut.

Sfaturi pentru îngrijirea părului Coafura reprezintă unul dintre atributele definitorii ale feminităţii. Orice femeie şi-ar dori să aibă un păr cât mai frumos, des şi strălucitor, care să-i alunece în cascade mătăsoase pe umeri. Factorul genetic are, însă, un cuvânt important de spus şi nu ai cum să i te opui: părul tău are firul prea subţire, este fin şi fragil, nu se aşează aproape niciodată aşa cum ţi-ai dori… Ce poţi face? Să te tunzi scurt? Din fericire, există câteva alternative şi metode pentru a-l îngriji şi a-i conferi strălucire şi volum. În majoritatea cazurilor, firul subţire se caracterizează 6

şi printr-un exces de sebum. Aceasta explică faptul că îţi este aproape imposibil să-ţi aranjezi părul aşa cum ţi-ai dori şi foloseşti produsele pentru coafat în exces. Rezultatul? Părul se “încarcă”, devine lipicios şi te îndepărtezi şi mai mult de aspectul pe care îţi doreai să-l obtii. Cel mai bine este să te speli pe cap mai des, folosind şampon special pentru acest tip de păr. În cazul acesta, balsamul nu reprezinta o solutie – de fapt, este contraindicat şi dacă vrei neapărat să foloseşti un astfel de produs, alege unul pentru volum. Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte alegerea şamponului, întrucât produsele pentru volum au, de regulă, şi efect de înhibare a secreţiei seboreice. Nu aplica însă balsam la radacina părului, ci numai la vârfuri. Odată cu sosirea anotimpului rece, părul nostru are nevoie de o îngrijire deosebită, având în vedere că factori precum gerul, ploaia sau vântul îi pot afecta sănătatea, iar ulterior acestea duc la caderea lui. Ce trebuie să faci e să respecţi cu stricteţe ritualul de “beauty”, adică să nu sari peste balsam sau o mască săptămânală, să îi pui din când în când un ulei hidratant la vârfuri şi să alegi întotdeauna produsele care ţi se potrivesc tipului de păr. E bine ca în sezonul rece să te foloseşti mai mult decât de obicei de elemente de hidratare când vine vorba de îngrijirea părului, având în vedere că temperatura scăzută îl usucă peste măsură.

Părul Stratul superior al pielii - epiderma - este plin de găuri.Acestea sunt pori,glande sudoripare şi foliculi de păr -adâncituri din care creste părul.Foliculii cresc dintr-o rădăcină sau bulb care se găseşte în derma , stratul inferior epidermei. Foliculii de păr se găsesc deseori lângă o gladă sebacee care elimină substanţe grase pentru a lubrifia şi proteja suprafaţa părului.Foliculul ce susţine firul de păr este de asemenea legat de un mic muşchi (arrector pili),care poate face părul să stea în sus,şi care trage şi pielea deodată cu firul de păr. Asta se întamplă când se face pielea ca de găină. Animalele pot controla acest muşchi şi de aceea un câine işi poate zbârli părul , un porc spinos işi poate ridica spinii dar oamenii nu. Este un muşchi involuntar. Un fir de păr este făcut dintr-o proteină denumită keratină (la fel ca şi unghiile) şi are 3 suprafeţe. Suprafaţa exterioară a părului se numeşte cuticula şi este formată din celule moarte, care formează solzi şi dă firului fortă. În interiorul oricărui firului de păr este un strat numit cortex care dă culoarea şi în interior acestuia este medulla (maduva). La baza , sub piele, în folicul, rădăcina părului produce celule care formează partea vie a părului. Toate acestea se întamplă în interiorul bulbului. 7

Fiecare nouă creştere împinge în sus, în exteriorul foliculului, celulele preexistente. Pe măsură ce firul este împins în sus prin piele, părul işi pierde AND-ul şi devine un simplu lanţ de proteine. Acest lanţ de proteine (părul pieptănat sau periat) nu este un ţesut viu. Singurele părţi vii ale părului sunt celulele din foliculul de păr, sub piele. Culoarea părului este determinată , ca şi pielea , de cât de multă melenină este în cortexul părului. Melanina este o proteină care poate fi de mai multe feluri: unul din ele este un pigment (are culoare închisă). Părul negru are mult pigment, părul alb nu are deloc. Animalele au de fapt mai multe tipuri de păr , blana. Blana este apărată şi ea de un tip de păr ce poate avea diferite şi neobişnuite forme. Un exemplu este porcul ţepos la care acest păr este transformat în ţepi. La un leu câteva astfel de fire cresc mai lungi şi mai groase pe coama sa. În cazul urşilor polari acest păr este translucid ceea ce permite soarelui să pătrundă până la piele. Sub aceste fire de apărare se găseşte blana care poate fi de 3 tipuri:unul care este sub blană (care creşte tot timpul), blana obişnuită care este scurtă şi puful. Animalele au şi peri vibrissae sau mustăţi. Acestea sunt drepte şi rigide şi sunt conectate la nervii foarte sensibili de sub piele. Aceştia furnizează animalului informaţii din împrejurimile imediate. Majoritatea părului , atât la animale cât şi la oameni, cade permanent. Aceasta se numeşte năpârlire şi se întamplă şi la oameni. Un animal poate să îşi piardă tot părul în doar câteva săptămâni , dar care va fi înlocuit de păr de o textură sau culoare diferită – poate din cauza maturizării sau ca un raspuns la shimbările din mediu. Asta se întamplă doar în anumite sezoane. La ce foloseşte parul ? Aici sunt cateva motive pentru care animalele au părul gros, colorat. -izolator păstrează căldura în timpul perioadelor reci -camuflaj ,ajutând animalul să se ascundă de prădători -semnale date altor animale (coada alba a cerbilor) -protecţie împotriva rănirii -avertismente date celorlalte animale că este periculos (culoarea sconcsilor). Părul uman bineinţeles că nu mai serveşte acestor scopuri de câteva zeci de mii de ani de când folosim tehnologia (chiar dacă ne referim numai la foc) şi supravieţuirea noastră a devenit mai puţin dependentă de părul de pe corp; am evoluat în oameni care au mult mai puţin păr decât aveau odată. Părul pe care îl mai avem este de diferite tipuri : părul de pe scalp, părul facial, părul de pe corp, părul axial şi părul pubian.Dar majoritatea pielii umane este acum relativ lipsită de păr, în comparaţie cu animalele. Diferitele tipuri de păr au şi o structură chimică variată.Părul diferă şi prin formă, lungime, viteză de creştere. De exemplu, părul de pe scalp sau părul facial masculin nu se aseamană deloc cu părul fin şi pufos de pe faţa copiilor şi al femeilor. Lumina zilei, hormonii, temperatura, şi nutriţia toate influenţează viteza de creştere şi lungimea părului;la fel acţionează şi locaţia pe corp de exemplu părul de pe cap creşte cel mai repede în medie cu 1/3 dintr-un milimetru pe zi ,sau un centimetru pe lună. Părul are diferite forme.Dacă te uiti la vârful unui fir care a fost tăiat, acesta poate fi cilindric sau aplatizat.Forma părului poate varia în funcţie de partea de pe corp de unde provine sau în funcţie de originea etnică.Unele tipuri de păr au o secţiune transversală ovală, făcându-l a fi uşor ondulat . Părul poate avea în secţiune o 8

formă ovală aplatizată făcând firele să fie creţe, cârlionţate. Alte tipuri de păr sunt circulare, sau rotunde, în secţiune, făcându-l să fie foarte drept. Părul este de asemenea foarte elastic.Când este ud,el se va întinde în lungimea sa cu pana la 30% fără să se deterioreze. El absoarbe apa, făcându- se să se umfle. În orice caz , şi elasticitatea ăi gradul de hidratare este mai scăzut la părul negru creţ decât în cazul culorilor mai deschise. Părul poate fi remodelat prin coafare, folosind produse chimice concentrate, care vor rupe legăturile chimice care ţin suprafaţa firului rigidă.Remodelarea poate face ca părul să aibe bucle sau poate să îl îndrepte, după dorintă. După acesta , un alt chimical este folosit pentru a-l neutraliza pe primul ,permiţând să se creeze noi legături pentru a forma o nouă configurare. Acesta se numeste permanent pentru că alterează permanent forma firelor de păr; forma originală revine numai dupa ce părul a crescut suficient de mult.Acest tip de tratament,mai ales dacă este aplicat frecvent, slăbeşte firele de păr. O parte din duritatea părului este dată şi de legăturile chimice mai slabe care se formează între moleculele de keratină de la suprafaţa firelor. Rupererea acestor legături va permite să se schimbe forma buclei. Asta poate fi făcută doar printr-o umezire a părului şi apoi strângându-l în forma dorită. Udând părul din nou ,chiar şi prin intermediul umidităţii din aer, va permite părului să revină la forma iniţială pe măsura ce legăturile moleculare de keratină se refac. Părul nu creşte tot deodată. Din cele 100.000 -150.000 de fire de păr în medie de pe capul uman, 90% din ele sunt în creştere.Părul se poate opri din creştere pentru o perioadă şi apoi să înceapă din nou.Când un fir se opreşte din crescut, o parte a rădăcinii moare, şi firul se rupe. Părul poate să cadă sau să fie împins afara de noul fir de păr ce creşte din folicul.În mod normal,până la 100 de fire se pierd în fiecare zi. Deci unele fire din perie sunt pierdute în mod natural. Părul de pe cap poate rezista mult timp până moare şi cade din cauze naturale uneori până la 5 ani. Părul sprâncenelor, pe de alta parte, rezistă doat 5 luni înainte să cadă. Când firele nou crescute pe cap nu apar la fel de repede ca cele pierdute, numărul firelor de pe cap încep să descrească, conducând la suprafeţe lipsite de păr. Câteodată dorim să îndepărtăm păr de pe corpul nostru.Părul facial al barbaţilor este îndepărtat prin radere.Părul de pe alte părti ale corpului poate fir ras sau îndepartat chimic cu ajutorul cremelor concepute în acest scop. Efectele părului facial nedorit la femei poate fi atenuat prin aplicarea de creme prescrise pe bază de eflornitine care încetinesc creşterea.(reacţionează cu o enzimă din piele ce reglează creşterea părului).Părul de pe alte părţi ale corpului poate fi smuls brusc sau folosind ceara fierbinte! Curiozităţi ale părului oamenii cu părul blond au de obicei mai multe fire de păr decât persoanele cu păr roşcat sau mai închis la culoare. -un singur fir de păr are aproape 0.02 mm grosime ,aşa ca 20-50 de fire unul lângă altul fac împreuna 1 mm. -părul are o rezistenţă ridicată la întindere. Se rupe doar aplicând o forţă echivalentă cu 60 de kg. -În medie pe cap sunt aproximativ 150 de fire de păr pe centimetrul pătrat. Dietele drastice pot cauza o cădere mai accentuată a părului.

Mici secrete despre păr: Părul a fost întotdeauna o armă secretă a femeilor. A îndemnat la joac ă, a inspirat mister, candoare, senzualitate, sobrietate şi chiar a fost un veritabil marcator al personalităţii femeilor. A creat prejudecăţi în legatură cu firea lor, cu inteligenţa, sexualitatea sau chiar moralitatea lor. Indiferent de culoare sau lungime, cheia unui păr frumos este sănătatea lui şi aspectul îngrijit. Acesta se poate căpăta atât prin îngrijirea profesională, cu produsele adecvate, cât şi prin anumite metode ce se pot pune în practică zilnic. Iată câteva dintre trucurile care îţi asigură un păr „de milioane”: - Piaptănă-ţi întâi părul înainte să-l perii. - După uscarea cu foen-ul înainte de culcare, prinde-ţi părul într-un turban. Dimineaţa te vei bucura de un păr mătăsos cu nişte onduleuri fermecatoare. - Dacă ai firul de păr subţire, evită să-l prinzi în coadă deoarece presiunea creată nu este bună pentru păr. - 100 de perieri pe zi au un efect foarte benefic asupra părului tău şi în plus distribuie sebumul pe toată lungimea firului, evitând astfel rădăcinile grase - Poţi folosi zilnic doar şampoanele foarte delicate, ce nu au în compoziţia lor o concentraţie mare de detergent. - Îţi doreşti deschiderea nuanţei părului într-un mod natural? Mergi pe muşetel sau lămâie, în forme de ceaiuri sau suc în cazul celei din urmă. - Dacă ai părul uscat, evită şampoanele alcaline sau cu alcool şi aplică-ţi săptămânal o mască având jojoba sau roxmarin. - Poţi încerca acasă maştile de păr cu ou şi ulei de măsline. Regenerează şi hrănesc firul de păr. - Produsele pe bază de keratină sunt deosebit de benefice părului - O alimentaţie sănătoasă, cu multe proteine, vitaminele A, B, C, D E, iod şi calciu ajută la aspectul şi vigoarea firului de păr - Este normal să pierzi între 50-150 fire de păr/zi. - Pentru a evita electrizarea firului de păr, foloseşte o perie din păr natural sau un pieptăne din lemn - Poţi obţine o colorare în mod natural cu Henna. - Pentru protejarea părului blond, oxigenează-ţi doar rădăcinile şi împrospătează-ţi culoarea părului o dată la 3 oxigenări. - Nu-ţi vopsi părul mai des de 2-3 săptămâni. - Foloseşte şi pentru păr produse de protecţie solară. Soarele are o acţiune nocivă şi asupra părului. - Dacă ai părul blond artificial, evită contactul cu clorul (din piscină) prin protejarea lui cu o cască. Poate căpăta o tentă verzuie. - Vârfurile despicate nu au remediu decât prin tăiere. Orice produs anti despicare, previne apariţia firelor despicate, nu le „vindecă”. - După ce îţi speli părul, usucă-l prin masarea delicată cu un prosop. - Nu este indicat să-ţi piepteni părul ud. Este mult mai fragil şi poţi grăbi deteriorarea. - După ce ţi-ai supus părul la tratament termic cu placa sau drotul, plasează-l câteva minute în dreptul aerului condiţionat pentru a se închide cuticulele firului. - Dacă nu-ţi poţi spăla părul dar nu vrei să fie gras, pune puţina pudră de talc în palme şi trecere pe la rădăcina părului. Astfel părul tău nu va arăta unsuros. - Totodată, poţi scăpa de rădăcinile grase prin pulverizarea fixativului. Alcoolul său va absoarbe grăsime.

Lenuş 10