Anuarul API, 2011 by Angela Ivanesi

Anuarul AsociaĹŁiei Presei

Independente

Anuarul AsociaĹŁiei Presei

Independente

Anul 2011 în „familia API” Anuarul pe care îl ţineţi în mâini este la prima lui ediţie. Ne-am gândit că ar fi bine să lăsăm în urma noastră, pe lângă ziarele din colecţii şi biblioteci, editate în 2011 de redacţiile din Asociaţia Presei Independente (API), şi un alt gen de tipăritură, ceva prin care putem arăta rezultatul muncii de un an al fiecărui membru al „familiei API”. Probabil că acest lucru nu ne-a reuşit sută la sută, iar următoarele ediţii ale „Anuarului API” vor fi mai complete şi mai interesante. Important este, în opinia noastră, ca această cărţulie să ne amintească, acum şi peste ani, de realizările şi problemele din 2011, de articolele scrise şi de impactul acestora, de premiile de bune practici jurnalistice acordate de API în acest an. Anuarul conţine interviuri cu directorii sau redactorii-şefi ai ziarelor membre API, cu alţi colegi membri API în calitate de persoane fizice. De asemenea, republicăm unele din articolele pe care redacţiile le consideră dintre cele mai bune din anul 2011 şi un reportaj de la festivitatea de înmânare a premiilor anuale ale API, inclusiv cel mai bun articol, cea mai bună investigaţie şi cea mai bună fotografie, publicate în ziarele membre API în 2011. Lectură plăcută!

Petru Macovei, director executiv API

www.api.md Coordonator ediţie: Petru Macovei Redactor: Rodica Malic Design și machetare: Angela Ivanesi Tipărit la Tipografia Bons Offices

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.cuvintul.md

Interviu cu Tudor Iaşcenco

Săptămânal: 12 pagini Tiraj: 4700 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Rezina, Orhei, Teleneşti, Şoldăneşti.

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? - În oarecare măsură prin tematică şi tiraj. Alături de rubricile tradiţionale –„Caleidoscop”, „Investigaţii”, „30 de întrebări de-acasă”, „Autorităţile publice locale: ce fac şi pentru cine?”, „Cititorul-ziarulcititorul”, „Invitatul CUVÂNTUL-ui” ş.a. la care ţinem mult, au apărut şi altele noi. De exemplu, „Iniţiative civice”- genericul concursului „Educaţia activismului cetăţenesc prin evidenţierea, propagarea şi stimularea iniţiativelor civice”, iniţiat de redacţie în anul 2011. În acest scop redacţia s-a angajat să evidenţieze şi să descrie în ziar diverse iniţiative civice ale unor colective sau persoane fizice, realizate în afara obligaţiunilor de serviciu şi intereselor corporative, spre beneficiul comunităţilor şi al unor persoane aparte. Pe parcursul anului, la această rubrică, au fost publicate peste 30 de articole. Ulterior toate au fost adunate şi editate într-o culegere aparte cu genericul „Faptele noastre ne fac ceea ce suntem”, care a fost difuzată gratuit în toate primăriile, bibliotecile, instituţiile de educaţie, biserici şi alte instituţii din regiunea Orhei. La sfârşitul lui decembrie 2011, la o serată organizată de redacţie cu participarea protagoniştilor tuturor acţiunilor descrise, prietenilor CUVÂNTUL-ui, reprezentanţilor APL şi sectorului asociativ, mai multor unităţi economice din teritoriu, autorii a 10 iniţiative cu cel mai mare impact şi rezonanţă în teritoriu au fost apreciaţi cu diplome şi trofee speciale, ceilalţi – cu diplome.

Echipa: Director - Tudor Iaşcenco; redactor-şef - Elena Roman; reporter Orhei, Teleneşti - Ion Cernei; reporter Şoldăneşti - Victor Sofroni; reporter Rezina - Ion Perciun; contabilă - Valentina Martâşenco; şofer - Avacum Gojineţchi.

Adresa redacţiei: or. Rezina, str. Păcii 38 tel.: (+373) 254- 22-449/ 25-161. tel./fax: (+373) 254-21-583 E-mail: cuvintul@gmail.com, cuvintul@api.md, tudor_iascenco@mail.ru

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Tot la aceeaşi festivitate a fost lansat volumul doi al culegerii „30 de întrebări de-acasă”, care cuprinde 25 de interviuri cu personalităţi marcante originare din regiunea Orhei publicate pe parcursul anului 2011 în paginile CUVÂNTUL-ui. Apropo, concursul „Educaţia activismului cetăţenesc prin evidenţierea, propagarea şi stimularea iniţiativelor civice”, ca de altfel şi editarea cărţilor „Faptele noastre ne fac ceea ce suntem”, „30 de întrebări de-acasă” le-am realizat cu succes în mare parte datorită suportului financiar primit de la Fundaţia Est-Europeană. În 2011 am anunţat un concurs al tinerelor talente care va dura până în aprilie 2012 şi scopul căruia este selectarea şi publicarea în CUVÂNTUL, iar apoi şi într-o culegere aparte a celor mai bune lucrări din domeniile poezie, proză şi artele plastice ale tinerilor autori din regiunea Orhei. Tot în 2012, la sfârşit de an, vom face totalurile altui concurs, anunţat în decembrie 2011 cu genericul „Cel mai activ primar şi consilier local”. Cititorii sunt invitaţi să ne scrie despre acţiunile realizate din iniţiativa şi cu participarea primarilor şi a consilierilor locali şi modul cum acestea s-au răsfrânt asupra comunităţilor, dar şi despre primarii şi consilierii locali care au înşelat aşteptările alegătorilor. Scopul concursului este de a antrena populaţia în monitorizarea activităţii autorităţilor publice locale, implicarea electoratului în procesul decizional, sporirea responsabilităţii aleşilor locali în faţa comunităţilor.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? În 2011, în pofida crizei economice şi sociale prin care trece, împreună cu toată ţara, regiunea Orhei, CUVÂNTUL a înregistrat cel mai mare tiraj global din istoria ziarului, dar şi cele mai mare venituri de la vânzarea ziarului şi publicitate; ca membru al Biroului de Audit al Tirajelor şi Internetului săptămânalul de două ori a fost supus unui audit profesionist care a confirmat cifrele privind tirajul ziarului, publicate în căsuţa poştală a ziarului, că redacţia este corectă în relaţiile cu cititorii şi furnizorii de publicitate; colaboratorul nostru Ion Perciun, a editat, cu susţinerea redacţiei, două cărţi cu versuri şi articole publicate anterior în CUVÂNTUL etc. La capitolul realizări pot fi asociate şi acţiunile nominalizate la punctul 1.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Potrivit datelor de care dispunem, majoritatea cititorilor noştri abonează (cumpără) CUVÂNTUL mai mulţi ani, fapt care şi explică tirajul relativ stabil al ziarului (4200-5000 ex) din ultimul deceniu. Acest lucru se datorează, în primul rând, politicii editoriale a ziarului, tematicii lui şi modului de reflectare a evenimentelor, realităţilor din teritoriu şi republică, atitudinii faţă de cititori. În afară de acţiunile nominalizate mai sus am procedat şi la alte activităţi de promovare a ziarului. Se ştie, orice produs poate să fie solicitat şi apreciat de consumator numai dacă acesta ştie de existenţa şi particularităţile lui. În situaţia noastră cel mai uşor se poate ajunge la cititori cu ajutorul factorilor poştali. Iată de ce anual noi invităm angajaţii oficiilor poştale, difuzorii voluntari la concursul pentru cea mai reuşită promovare a săptămânalului CUVÂNTUL. Avem stabilite câte cinci premii între 500 şi 100 de lei, pentru oficiile poştale din fiecare raion care perfectează cele mai multe abonamente la CUVÂNTUL, (dar nu mai puţin de 100 sau 50 de abonamente, în dependenţă de categoria localităţii), pe cel puţin 6 luni. În afară de aceasta, în localităţile cu puţini abonaţi, periodic le oferim poştaşilor un număr anumit de exemplare pe care ei le repartizează gratuit cititorilor ca să se familiarizeze cu săptămânalului şi apoi să-l aboneze. Avem şi abonări corporative, când membrii unor colective abonează CUVÂNTUL prin intermediul unităţilor economice unde muncesc. Şi încă ceva: nu lăsăm fără atenţie nicio adresare din partea cititorilor, de orice gen ar fi ea, ne străduim să le oferim cât mai multă informaţie utilă, periodic testăm audienţa, organizăm chestionarea cititorilor pe anumite teme actuale.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? În anul 2011 am modificat designul şi tematica site-ului nostru, graţie cărui fapt s-a majorat cardinal numărul vizitatorilor, atât din ţară cât şi de peste hotare. Datorită site-ului, încetul cu încetul, se înfiripează nişte relaţii interactive cu vizitatorii de peste hotare, care deseori reacţionează la publicaţiile din ziar cu relatări şi istorii interesante. Astfel, în Franţa şi Canada CUVÂNTUL are deja autori netitulari care ne informează despre anumite evenimente relevante pentru cititorii noştri, viaţa şi activităţile pământenilor stabiliţi acolo. În măsura posibilităţilor ne străduim să modernizăm echipamentul şi tehnologiile de producere a ziarului, o atenţie deosebită acordăm instruirii şi reciclării colaboratorilor. Dar trebuie să recunosc că la acest compartiment noi rămânem cu mult în urma altor ediţii membre ale API.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articole de rezonanţă din 2011

Marian Lupu şi-a graţiat colegul de partid Cel iertat este unul din sponsorii generoşi al Partidului Democrat. Condamnat pentru abuz în serviciu şi neexecutarea deciziilor judecătoreşti Şeful interimar al statului l-a graţiat pe Leonid Balan (în imagine), liderul organizaţiei din raionul Rezina a Partidului Democrat, condamnat pentru că ar fi comis mai multe încălcări ale legii în cazul înstrăinării unor bunuri ale fostei cooperative agricole “Hlinaia”. Ex-primar al satului Păpăuţi, Balan este singurul cetăţean moldovean graţiat de actualul şef de stat. Norocosul este şi unul din finanţatorii campaniei electorale a PDM din 2010. „Se graţiază pedeapsa complementară aplicată lui Balan Leonid Vasile, condamnat la 27 februarie 2007 de Judecătoria Rezina” (Decret privind aprobarea unei graţieri individuale, „Monitorul Oficial”, 20 aprilie 2011). Acesta este primul şi deocamdată singurul decret de graţiere individuală semnat în cele aproape patru luni de când liderul democrat Marian Lupu ocupă şi funcţia de preşedinte interimar al statului. Preşedintele a dat acest decret pentru unul dintre colegii lui de partid, şi nu unul oarecare. Este vorba chiar despre unul din liderii organizaţiei locale a PD din raionul Rezina, Leonid Balan, fostul primar al satului Păpăuţi.

Deşi este pensionar, Balan a găsit totuşi bani pentru a contribui la campania electorală a Partidului Democrat, în noiembrie 2010. El a donat 90 de mii de lei, fiind unul dintre cei mai generoşi sponsori ai PDM. Graţierea a fost făcută după ce, la 27 februarie 2007, Leonid Balan a fost condamnat de Judecătoria Rezina pentru abuz în serviciu. Unul dintre capetele de acuzare a fost că ar fi cesionat în condiţii ilegale opt

Foto: Cuvântul

Decretul îi ajută să concureze iarăşi la funcţia de primar

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

cisterne ale fostului CAP „Hlinaia”. Peste câteva luni L. Balan a fost ales primar al comunei Păpăuţi, unde se afla CAP-ul. În urma acestei afaceri, instanţa a stabilit că se face vinovat de abuz în serviciu şi de însuşirea a 100 de dolari. Magistraţii au mai stabilit că fostul edil ar fi înstrăinat ilegal alte proprietăţi ale foştilor membri ai CAP-ului „Hlinaia”, în valoare de 80 de mii de lei. Pentru aceste lucruri, Balan a fost condamnat la plata unei amenzi în valoare de 8.000 de lei şi a fost privat de dreptul de a ocupa funcţii de conducere în administraţia publică pe un termen de cinci ani. În pofida interdicţiei de a ocupa funcţii de răspundere impusă de instanţa de judecată, în acelaşi an, la scrutinul electoral din iunie 2007, Leonid Balan, se înscrie în cursa electorală pe listele Partidului Democrat şi devine primar de Păpăuţi, funcţie pe care o deţine, în pofida tuturor sentinţelor, până la începutul a. 2010. Fostul funcţionar şi-a plătit în rate amenda. Acum, graţierea l-a scăpat şi de interdicţii. Şi asta după ce a intervenit colegul-şef de partid, preşedintele ţării, Marian Lupu. La 20 aprilie, şeful statului a semnat primul decret de graţiere individuală, care îl scapă pe Balan de pecetea de om ce nu poate fi şef într-o instituţie publică. “Nu am nicio vină. Urmărirea penală şi judecarea cauzei au avut loc cu încălcarea normelor procesuale. Sentinţa de condamnare este bazată doar pe probele de învinuire şi nu au fost luate în consideraţie declaraţiile mele şi ale martorilor”, afirmă Balan.

Condamnat la închisoare pentru abuz în serviciu

După sentinţa definitivă a Curţii Supreme de Justiţie, Balan urma să demisioneze din funcţia de primar şi să predea ştampila instituţiei. El a refuzat însă să facă acest lucru şi după încercările repetate ale executorilor judecătoreşti. Chiar şi după ce hotărârea instanţei de fond a fost confirmată printr-o decizie irevocabilă de Curtea de Apel Chişinău,iar apoi şi de Curtea Supremă de Justiţie, fostul primar a mai stat în funcţie până la

începutul lui 2010, perioadă pentru care a fost remunerat din banii publici. El a cedat ştampila şi a acceptat să plece doar după ce Consiliul local a decis să-i dea o indemnizaţie unică de peste 26 de mii de lei. Din cauză că a refuzat să execute deciziile judecătoreşti, fostul edil s-a ales cu o nouă condamnare. La 24 februarie 2010 Colegiul Penal al Curţii de Apel Bălţi l-a găsit vinovat de neexecutarea deciziei şi i-a dat o pedeapsă de un an şi şase luni de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Deşi trebuia să fie luat din sala de judecată, Balan a rămas în libertate.

Lupu se jură că nu cunoaşte cazul

Despre decretul semnat de el, Marian Lupu susţine că nu cunoaşte cazul. „Graţierea a trecut prin mai multe filtre şi a ajuns pe masa mea, nu ştiu de la cine. Când vin propuneri de graţiere, decorare, nu mă uit la apartenenţa politică. Fiecare greşeşte şi are dreptul la o şansă”, a declarat Lupu pentru „Adevărul”. Se pare însă că preşedintele interimar minte. Mai mulţi oameni de afaceri din raionul Rezina spun că cei doi se cunosc şi că Leonid Balan ar fi cel care ar media în raionul Rezina toate “afacerile” Partidului Democrat. La scurt timp după ce Marian Lupu a semnat decretul de graţiere, mai mulţi cetăţeni din raion au semnat un demers colectiv către preşedintele interimar în care se arată nedumeriţi şi revoltaţi de graţierea fostului primar de Păpăuţi.

„Este conflict de interese”

La începutul actualei campanii pentru alegerile generale locale L. Balan a fost înaintat de PDM în componenţa Consiliului electoral raional al circumscripţiei nr.26 Rezina, fiind ales preşedinte al acestuia. Cristina Cojocaru, jurist la Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, susţine că decretul preşedintelui este imoral. „Este un caz clasic de conflict de interese. Chiar dacă doar preşedintele poate graţia, Marian Lupu ar fi trebuit să se abţină, fiind vorba despre un coleg de-al său de partid. Cu atât

mai mult cu cât ne aflăm în campanie electorală”, a spus C. Cojocaru. Alţi jurişti cu care am discutat spun că decizia preşedintelui interimar este nelegală şi contravine art. 108 CP al RM. Deocamdată nicio structură de stat nu s-a pronunţat asupra acestui caz.

Susţinut şi de D. Diacov

Preşedintele interimar Marian Lupu nu este singurul democrat care a intervenit pentru „spălarea” lui Leonid Balan. La începutul lui 2009, Dumitru Diacov, actualul preşedinte de onoare al PD, îi solicita, în calitate de deputat, procurorului general Valeriu Gurbulea să se implice în „stabilirea corectitudinii şi legalităţii” în procesul lui Balan. „Rămânem în speranţa că organele procuraturii vor renunţa la învinuirile pripite împotriva lui Leonid Balan”, a scris Diacov în demersul oficial trimis acum doi ani fostului procuror general (vezi scrisoarea în imagine). Gurbulea nu a intervenit în proces. Decretul de graţiere emis recent de Marian Lupu îi este însă suficient lui Balan să ocupe din nou funcţii de conducere în instituţiile publice. La scurt timp după graţiere, Leonid Balan s-a înscris, aşa cum era de aşteptat, în cursa electorală pentru fotoliul de primar al comunei Păpăuţi, Rezina.

Tudor Iaşcenco, Alina Ţurcanu

P.S. La alegerile locale din iunie 2011, candidând, alături de alţi trei pretendenţi, pentru funcţia de primar al s. Păpăuţi, L. Balan a înregistrat doar cel de-al treilea rezultat. Dar partidul nu l-a lăsat la nevoie. Dânsul a fost angajat jurist în aparatul preşedintelui raionului. (20 mai, nr. 21)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Procurorii acoperă pomana electorală a comuniştilor Ajutor umanitar utilizat ca pomană electorală După alegerile locale din iunie 2007 Consiliul Raional Rezina nu a fost în stare să aleagă organele de conducere ale raionului şi s-a autodizolvat. Noile alegeri ale consiliului au fost fixate pentru luna noiembrie acelaşi an. Guvernarea de atunci s-a făcut luntre şi punte pentru ca administraţia raionului şi în continuare să rămână sub controlul PCRM. Alături de alte acţiuni de susţinere, Guvernul Tarlev a donat raionului Rezina 100 tone de seminţe de grâu şi orz “pentru diminuarea consecinţelor cauzate sectorului agricol de seceta din anul 2007”. Conform Regulamentului, seminţele urmau să fie repartizate “cu titlu gratuit, producătorilor agricoli selectaţi în baza unor criterii bine determinate şi transparente”, iar “responsabilitatea pentru veridicitatea întocmirii listelor agenţilor economici, pentru primirea şi repartizarea corectă a seminţelor” o purtau “primarii şi membrii comisiei speciale locale/raionale”. În realitate, sămânţa a fost repartizată, în mod arbitrar, de către preşedintele raionului Valeriu Ciorici unor lideri agricoli, membri sau susţinători ai PCRM, pentru a face imagine partidului înainte de alegerile pentru Consiliul Raional. Valeriu Ciorici pledează nevinovat, afirmând că nu a încălcat legea la repartizarea ajutorului umanitar venit de la Guvern. Un grup de consilieri raionali au încercat să clarifice lucrurile pe loc, dar nu au fost ascultaţi. Atunci consilierul Andrei Gârlea, convins că s-a produs un act de vădită corupţie, a sesizat Direcţia Bălţi a Procuraturii Anticorupţie. Ziarul CUVÂNTUL a dezvăluit dedesubturile “afacerii” într-un articol de investigaţie, demonstrând că majoritatea primăriilor nici n+au fost informate despre acest ajutor, care a fost repartizat într-un mod arbitrar de conducerea raionului. Cei vizaţi în articol nu au dezmin-

În toamna anului 2007, în preajma alegerilor pentru Consiliul Raional Rezina, conducerea raionului, formată din reprezentanţi ai Partidului Comuniştilor, a distribuit pe ascuns 100 tone de grâu şi orz pentru seminţe, în valoare de peste 600 mii de lei, venite ca ajutor umanitar, liderilor agricoli şi primarilor care făceau agitaţie pentru Partidul Comuniştilor. Fapta fost dezvăluită într-o investigaţie publicată în CUVÂNTUL. Peste un timp CCCEC a intentat un dosar penal pe persoanele bănuite de aceste abuzuri. Dar, după o plimbare de câţiva ani prin diferite sertare dosarul cu pricina a dispărut într-un mod misterios, cei care trebuiau să poarte răspundere rămânând basma curată. Jurnaliştii de la CUVÂNTUL au mai revenit la temă de câteva ori. După aceasta, la începutul lunii mai 2011, Comisariatul de Poliţie Rezina a pornit, la cererea procuraturii, o nouă urmărire penală în legătură cu falsificarea de către preşedintele raionului Valeriu Ciorici a procesului verbal al comisiei raionale speciale din 10.10.2007, prin care în 2007 s-au distribuit cele 100 de tone de seminţele din ajutorul umanitar. În prezent, potrivit procurorului adjunct al raionului Rezina, Aurel Gonciar, dosarul se află la Serviciului Nord al Procuraturii Anticorupţie. Dar consilierul raional Andrei Gârlea, la insistenţa căruia acest proces continuă, este foarte sceptic vizavi de acţiunile procurorilor. “Procuratura Anticorupţie trei ani şi jumătate a muşamalizat în fel şi chip această fărădelege şi nu prea cred că aceiaşi procurori acum vor aprecia în mod obiectiv fraudele din 2007 şi că vinovaţii vor fi traşi la răspundere”, susţine Andrei Gârlea.

ţit învinuirile. Ultimul cuvânt urmau să-l spună procurorii anticorupţie şi justiţia, însă acţiunile ce au urmat au învăluit într-un mister şi mai mare “afacerea” cu pomana electorală.

Tertipuri cu dosare

Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupţie, a examinat cazul la începutul anului 2008, dar nu a găsit motive pentru a demara urmărirea penală. Aceasta în pofida faptului că edilii raionului neglijaseră completamente prevederile Hotărârii Guvernului privind modul de repartizare a subvenţiilor. Peste câteva luni, procurorul Ion Caracuian din Direcţia control a urmăririi penale a Procuraturii Generale, iar apoi şi Vasile Leviţki, adjunct al Procuraturii Anticorupţie, îl informau pe consilierul raional Andrei Gârlea, care se interesa la ce concluzie a ajuns Procuratura: “Controlul efectuat de procurorii anticorupţie de la Bălţi a fost superficial, ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale este neîntemeiată şi a fost anulată, DGT Bălţi a CCCEC (Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi

Corupţiei) fiind obligată să efectueze un control suplimentar”. Ulterior Vladislav Guţan, procuror în Direcţia control a urmăririi penale de la PG, îi răspundea aceluiaşi Andrei Gârlea că “la 19.01.2009 DGT Bălţi a CCCEC a declanşat urmărirea penală în cauza cu nr.2009046001 conform elementelor infracţiunii prevăzute de art.327 alin.(1) din Codul Penal”. Dânsul mai adăuga că “în scopul efectuării urmăririi penale în mod obiectiv şi sub toate aspectele, cauza penală a fost retrasă din gestiunea DGT Bălţi a CCCEC şi transmisă organului de urmărire penală a aparatului central al CCCEC … indicândui-se asupra necesităţii luării unei soluţii legale pe marginea cauzei penale în cel mai scurt timp”. În acelaşi timp, răspunzând la o solicitare a redacţiei săptămânalului CUVÂNTUL la aceeaşi temă,procurorul Vasile Leviţchi, scria că “la 19.01.2009 DGT Bălţi a CCCEC a pornit urmărirea penală nr. 2009046002 pe semnele infracţiunii prevăzute de art. 327 alin.(1) pe faptul folosirii intenţionate de către

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

factorii de decizie ai primăriei s. Pecişte a situaţiei de serviciu în interes material şi alte interese personale…” În scrisoarea către CUVÂNTUL Vasile Leviţchi nu pomeneşte nici un cuvânt despre soarta dosarului nr.2009046001 şi concluziile procurorilor vizavi de abuzurile celor care au împărţit subvenţia. Iar în februarie 2011 directorul CCCEC Viorel Chetraru informa redacţia “C” prin intermediul ofiţerului de presă Angela Starinschi că dosarul nr.2009046001 a fost trimis în judecată, lăsând însă fără a preciza la ce concluzie au ajuns procurorii, cine este învinuitul, care judecătorie va examina dosarul, precum solicitau jurnaliştii.

Pentru a şterge urmele, în judecată este trimis alt dosar

La aceleaşi întrebări, dar adresate de către Centrul pentru Investiga-

„

Controlul efectuat de procurorii anticorupţie de la Bălţi a fost superficial, ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale este neîntemeiată şi a fost anulată, DGT Bălţi a CCCEC (Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei) fiind obligată să efectueze un control suplimentar.

ţii Jurnalistice Procuraturii Generale, Vitalie Rusu, procuror în Secţia control a urmării penale a răspuns următoarele: “Cauza penală 2009046001 a fost expediată de către Procuratura Anticorupţie în instanţa judecătorească pentru examinare în fond. La 04.02.2010 Judecătoria Bălţi a emis o sentinţă de condamnare în privinţa persoanei culpabile”. Faptul că şi în acest răspuns lipsea numele persoanei culpabile, nu se spunea nici un cuvânt despre învinuirea care i s-a înaintat, de ce dosarul a fost trimis la Judecătoria Bălţi şi nu la cea din Rezina, raionul în care locuiesc persoanele implicate în acţiunea cu seminţele, ni s-a părut suspect. Am încercat să limpezim lucrurile la CCCEC. Angela Starinschi, ne-a răspuns că nu dispune de alte informaţii cu privire la acest dosar. Un ofiţer de urmărire penală din cadrul acestei instituţii, sub protecţia anonimatului, ne-a spus că dosarul în care era vizat preşedintele raionului Rezina Valeriu Ciorici ar fi fost trimis în arhivă la indicaţia unuia dintre şefii Centrului. Aceeaşi sursă a precizat că un alt dosar, dar cu numărul dosarului trimis în arhivă, a fost expediat la Judecătoria Bălţi (!). Confirmarea acestui tertip avea să transpară dintr-un răspuns dat de şeful Secţiei control a urmăririi penale de la Procuratura Generală, Adrian Mircos la o solicitare a consilierului raional A. Gârlea. Procurorul confirmă că dosarul cu numărul 2009046001 a fost expediat pentru examinare în fond la Judecătoria Bălţi, care “la 04.02 a emis sentinţa de condamnare în privinţa persoanei culpabile”, precizând în acelaşi răspuns că “pe cauza dată nu a fost urmărit penal cetăţeanul V. Ciorici” (!?). De la Judecătoria Bălţi ni s-a confirmat că nu au examinat dosare în care să fi fost vizat cetăţeanul Valeriu Ciorici din Rezina.

Judecata a demonstrat că logica procurorilor e stranie de tot

Amintim, cele 100 tone de seminţe au fost repartizate la mai mulţi agenţi economici membri sau simpatizanţi ai PCRM. Dar, după dispariţia misterioasă a primului dosar, procurorii intentează altă cauză penală pe

unul (!?) din beneficiarii indirecţi de acest ajutor, primarul s. Peciţte Tudor Bivol. La Pecişte peste 700 hectare de pământ arabil mai mulţi ani stăteau pârloagă şi deci nu putea fi vorba despre careva consecinţe ale secetei din 2006-2007. Primarul Tudor Bivol afirmă că dânsul şi primăria nu au solicitat de la nimeni nici un ajutor. Dar, precum precizau ulterior în judecată martorii pe dosarul nr.2009046002, în cadrul campaniei electorale pentru alegerile locale din 2007 deputatul PCRM Eugenia Ostapciuc, fiind în sat, le-a promis oamenilor ajutor. Şi cele 25 tone de seminţe oferite în mod gratuit de conducerea raionului, unei gospodării agricole din sat care se angajase să lucreze o parte din pământul părăginit, i-au convins pe circa 70 la sută din alegătorii pecişteni să voteze la alegerile repetate ale Consiliului Raional din noiembrie 2007 cu echipa PCRM. Judecătoria Rezina, care a examinat acest dosar, a stabilit că Primăria Pecişte, ca şi alte primării din raion, n-au avut nici o atribuţie la repartizarea subvenţiei; că procesul-verbal al comisiei speciale raionale, semnat de preşedintele raionului Valeriu Ciorici a fost falsificat, deoarece 6 din 10 membri ai comisiei la şedinţa respectivă n-au participat; că procesele-verbale “prezentate“ de primării de fapt au fost fabricate după acelaşi calapod la Direcţia raională Agricultură; că “vina” primarului Tudor Bivol constă doar în faptul că a primit ajutorul trimis de conducerea raionului pentru o gospodărie agricolă din partea locului, în stadiu de formare, aplicând pe factură ştampila primăriei. Constatând că la Pecişte seminţele au fost utilizate după destinaţie, judecata a considerat că Tudor Bivol nu este vinovat de acţiunile incriminate de CCCEC. În dosarul nr.2009046002 nu se pomeneşte nici un cuvânt despre cei care au repartizat ilegal subvenţia.

Luptă cu corupţia în stil moldovenesc

“De la tribune înalte procurorii cheamă lumea la o luptă activă cu actele de corupţie. În acţiunile conducerii raionului Rezina vizavi de împărţirea celor 100 tone de seminţe, eu, dar şi alţi agenţi economici,

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

am văzut un adevărat act de corupţie şi în mod deschis, cu documente şi dovezi, am sesizat Procuratura Anticorupţie, însă nu m-am ales decât cu probleme”, spune Andrei Gârlea. Cei vinovaţi în afacerea cu seminţe, după cum vedem, au fost scoşi basma curată, iar pe banca acuzaţilor a fost trimis doar primarul de Pecişte, Tudor Bivol. Neavând nicio treabă cu repartizarea seminţelor, Tudor Bivol a fost purtat aproape doi ani prin judecăţi, procesul ajungând la insistenţa procurorilor până la Curtea Supremă de Justiţie, toate instanţele confirmând decizia Judecătoriei Rezina. „M-au făcut de râs în toată republica, de atâta retrăire am prins câteva boli, nu mai vorbesc de cheltuielile pe care le-am suportat făcând sute de drumuri la Bălţi, Rezina, Chişinău ca să le demonstrez procurorilor ceea ce şi ei ştiau forte bine, că n-am nicio vină”, spunea cu regret Tudor Bivol, după ce a fost achitat definitiv pe dosarul de referinţă. Trucul procurorilor este simplu de tot: dosarul cusut cu aţă albă va cădea foarte uşor în instanţă şi atunci toţi se spală pe mâini. CCCEC şi Procuratura vor spune că şi-au făcut treaba şi au investigat afacerea cu seminţe şi vor da vina pe instanţă că a decis cum a decis. Magistraţii, la rândul lor, se vor apăra şi vor spune că probatoriul nu a fost suficient pentru a trage pe cineva la răspundere. Iar vinovaţii principali de această afacere au rămas să conducă liniştiţi raionul Rezina...

P.S. Peste jumătate de an de la intentarea noului dosar, am solicitat Direcţia Generală Teritorială Nord a CCCEC să informeze cititorii la ce concluzie au ajuns procurorii şi dacă cauza ajuns în instanţă. Răspunsul a fost foarte succint: “pe cauza penală nr.2011280110 pornită la 06.05.2011 în baza art.328 alin.1 CP RM se efectuează un şir de acţiuni de urmărire penală”. Am vrut să aflăm şi poziţia Procuraturii Generale pe acest caz cu barbă. Dopă o lună de zile rămânem încă în aşteptarea răspunsului.

T.Ia.

(1 iulie, nr. 27)

„

Neavând nicio treabă cu repartizarea seminţelor, Tudor Bivol a fost purtat aproape doi ani prin judecăţi, procesul ajungând la insistenţa procurorilor până la Curtea Supremă de Justiţie, toate instanţele confirmând decizia Judecătoriei Rezina.

Tudor Iaşcenco, în colaborare cu Centrul de Investigaţii Jurnalistice

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.cuvantulliber.md

Săptămânal: 10 pagini Tiraj: 3000 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Leova, Cantemir, Hânceşti, Cahul, Cimişlia.

Interviu cu Ion Mititelu 1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? În 2011 ziarul a fost editat în 10 pagini faţă de 8 în anul 2010 şi faţă de anii precedenţi.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? În trei materiale de ziar am abordat probleme ce ţin de autoritatea conducerii raionului Leova, a primăriei oraşului Leova la care edilii au acţionat respectiv, luând măsuri de rigoare.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Echipa: Director şi redactor-şef Ion Mititelu; redactor tehnic - Dinu Mititelu; redactor - Natalia Trofim; corespondent Cantemir Ion Domenco; corespondent Hânceşti – Tatiana Todoseiciuc; contabilă – Efimia Olaru.

Adresa redacţiei: or. Leova, str. Independentei 8 Tel./fax: (+373) 263-22-171. E-mail: liber@api.md, info@ cuvantulliber.md

Nu prea multe. Numărul locuitorilor raionului e în continuă descreştere...

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Pur şi simplu nu cedăm. Muncim.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Nespălat, nebărbierit ... sub orice critică, aşteptă un miracol să-i schimbe viaţa. Ce s-a ales de viaţa lui?! Necăsătorit, fără copii, imobilizat şi cu o stare psihică instabilă îşi duce viaţa de pe o zi pe alta în acele condiţii inumane. Cazul poate fi judecat diferit de fiecare în parte, dar orice nelegiuire ar fi făcut omul acesta nu merita să ajungă în situaţia asta. Sau poate uităm că infractorii în puşcării au condiţii mai bune, iar acest om a plătit cu vârf şi îndesat pentru păcatele lui, rămânând fără picioare. Apropo de judecată, sora eroului nostru ne ruga să nu dăm publicităţii cazul, pentru că „ce vor zice oamenii?!” Iar oamenii spun ce ştiu şi ce văd: că sora nu poartă nicio vină de faptul că Jenea şi-a „mutilat” viaţa din propria dorinţă, că a distrus casa părintească, că Veronica e unica care-l mai ajută cum poate, îi găteşte mâncare şi i-o transmite prin vecini ca să nu piară de foame. Şi în sfârşit, spun oamenii, sora nu poartă vină pentru cele întâmplate cu atât mai mult că el devine violent atunci când o vede pe ea ori pe nepoţii săi. L-am văzut o dată şi nu ne iese din cap figura lui uscăţivă şi neajutorată, dar cum se face că administraţia locală până acum a ignorat cazul. Nu e vorba de un an, doi - perioadă care tot nu ar fi

fost justificată prin nimic - ci de 11 ani de chin. Actualul primar L. Cazacu cunoaşte bine situaţia încă de când lucra asistent social în sat. Atunci el făcuse cunoscut cazul respectiv specialistului principal al Secţiei asistenţă socială din r. Leova şi încercase să-l includă la azilul din oraş, dar taxa lunară de aproximativ 3000 mii de lei depăşea veniturile rudelor lui Jenel şi din acest motiv procesul s-a oprit. A fost dus la un centru de reabilitare psihică, dar a fost ţinut trei luni după care a venit acasă. Deci aici s-a finisat grija statului, primăriei, primarului pentru un om, deşi degradat, dar nenorocit. Dacă e aşa, atunci ne întrebăm dacă avem în ţara asta administraţie centrală şi locală şi ce face ea pentru omul ajuns în necaz? Rudele lui au ajuns la capătul puterilor, ei nu întrevăd nicio speranţă de rezolvare fără implicarea unei comisii multidisciplinare. Din acest motiv după ce am încheiat această investigaţie l-am informat despre caz pe vicepreşedintele raionului I. Borza (preşedinta se afla într-o deplasare la Chişinău), acesta promiţând redacţiei că va întreprinde măsuri de rigoare pentru a-i acorda lui Eugen asistenţa socială necesară. A doua zi am vorbit telefonic cu şeful secţiei respective a CR Leova S. Postică, care ne-a promis că pe parcursul acestei săptămâni va rezolva problema – lui E. Cioaric îi vor fi perfectate actele necesare pentru a fi izolat, dar în condiţii umane. Cum vor evolua lucrurile vom vedea. Vă vom informa.

I. Mititelu N. Trofim

(9 decembrie, nr. 47) Foto: Cuvântul Liber

Un bărbat în vârstă de 52 de ani, din s. Sârma r. Leova, trăieşte întro casă bătrânească de la marginea satului distrusă cu propriile mâini. Rămâne o enigmă transformarea lui dintr-un elev exemplar la învăţătură, mai târziu într-o persoană cu tendinţe maniacale. Caracterul său hiper agitat l-a impulsionat în multe cazuri să acţioneze necugetat. A cunoscut şi viaţa din puşcărie, violând două femei, una din ele fiind chiar mama lui. Ieşind din închisoare, îşi manifesta bucuria libertăţii prin plimbări fără ţintă cu popasuri improvizate în aer liber indiferent de anotimp. A ajuns în Timişoara pe jos, trecând Prutul înot. În timpul unei ierni cumplite, i-au degerat picioarele şi s-a întors acasă târâş. Părţile degerate „i-au căzut” spun vecinii. Şi ... Dumnezeu ştie cum s-a vindecat fără tratament, fără supraveghere medicală ... . De atunci pentru Eugen Cioaric s-a început calvarul. Deşi acum el nu mai constituie un pericol pentru cei din jur, groaza care a insuflat-o sătenilor prin faptele lui odioase i-a îndepărtat pe cei care ar fi putut să-l ajute mai mult decât o fac. Din patru fraţi câţi erau (două fete şi doi băieţi) fratele s-a stabilit cu traiul în Rusia, o soră a murit şi au rămas doi – Jenel şi sora lui Veronica, care „de multe ori lua mâncarea de la gura copiilor ca să i-o ducă lui”, spunea dânsa. Frica de care vorbeam mai devreme o împiedică să treacă pragul casei părinteşti în care trăieşte fratele ei şi din acest motiv duce mâncarea la o vecină, iar aceasta i-o dă lui Jenel. Vecina E. Casapu ne-a mărturisit că aceeaşi teamă o încearcă şi pe ea de fiecare dată când trebuie să-i ducă mâncarea, dar „cu toată frica mă duc şi i-o pun pe prag, iar el o i-a singur şi mănâncă”. Din cauza acestei temeri, rudele nu mai trec pe acolo şi în felul acesta „starea casei cu condiţii de trai modeste”, cum menţionase sora lui, s-a înrăutăţit. Acum pare a fi o casă părăsită pe care toţi o ocolesc ca pe una bântuită de diavoli, fără geamuri, fără căldură. Fără un pat, fără un preş sub picioare, Eugen stă îngenuncheat pe lutul rece lângă uşa de la intrare.

Foto: Cuvântul Liber

Viaţă de câine

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.ecoul.md

Săptămânal: 8 -12 pagini Tiraj: 2000 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Sângerei, Bălţi, Teleneşti

Interviu cu Maria Ţurcanu 1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? Nu aş putea spune că aşteptările noastre pentru anul 2011 s-au realizat într-o măsură mare. Am fi vrut ca impactul ziarului să fie cu mult mai mare decât este acum, de aceea vom avea mult de muncit în anul 2012.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011?

Echipa: Director - Maria Ţurcanu; reporteri - Vera Tabarcea, Natalia Cucu; designer – Tatiana Clipca; contabilă – Elena Braşovanu.

Pe parcursul anului 2011 ne-am străduit să fim o platformă pentru discuţii, care nu întotdeauna au convenit Administraţiei Publice Locale. Am încercat să demonstrăm calitatea neoficială de avocaţi ai cetăţeanului simplu. În această perioadă ne-am străduit să ne facem onest meseria, indiferent de condiţiile social-politice, dar şi de barierele, deloc puţine. Eforturile echipei ziarului n-au trecut neobservate de cititori. valorile autentice au fost în centrul preocupărilor permanente ale colaboratorilor ziarului. „Ecoul nostru” a fost şi rămâne sursă de inspiraţie care a oferit cititorilor alte perspective decât ziarul Consiliului raional „Plai sângereian”.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Pentru a menţine cititorii fideli ai ziarului, pe parcursul anului neam străduit, în primul rând, să reflectăm adevărul, în condiţii puţin prielnice. Ne-am străduit să facem un ziar util şi interesant, obiectiv şi combativ. Am avut diverse campanii de caritate, concursuri promoţionale de creaţii, întâlniri cu cititorii, precum şi alte acţiuni realizate de redacţia „Ecoul nostru”.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Pentru anul 2012 preconizăm să îmbunătăţim calitatea site-ului şi să plasăm articolele cu impact mai mare în imagini video.

Adresa redacţiei: or. Sângerei, str. Independentei 111 Tel.: (+373) 262-22-390, tel.: (+373) 262-22-675. E-mail: ecoulnostru@gmail.com, ecoulnostru@mail.ru,

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Foto: Ecoul Nostru

Din neant a revenit acasă Deloc întâmplător satul Răzălăi este numit colţ de rai şi asemeni îl resimţim prin tot ce presupune el. Mai este considerat locul cu mai multă lumină cerească decât altele. Aşa a vrut destinul neamului şi Tatăl Ceresc ca aici să se nască Omul şi creştinul care a devenit şi a fost Mitropolitul Moldovei şi al Sucevei până la apusul vieţii. Pentru osârdia sa creştinească a fost recunoscut sfânt. La această înălţime a dăinuirii de sfânt este ridicat de posteritate şi creştini. El, prin tot ce a lăsat moştenire spirituală în calitate de mitropolit, emană multă credinţă şi lumină creştină peste sufletele şi drumurile de viaţă ale oamenilor din satul Răzălăi. Pentru că este de aici, această baştină l-a dăruit neamului şi lumii creştineşti. Mai nou, El, din neant a revenit acasă.

Vera Tabarcea

Puţini au ştiut acest nume, Iosif Naniescu. Puţini, dintre care şi membrii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români din R. Moldova, (AS-

COR). Aceşti tineri ghidaţi de preşedintele asociaţiei Iulian Rusanovschi au descoperit ceva mai devreme că satul Răzălăi din cadrul comunei Pepeni este vatra care i-a dat simţire de viaţă lui, celui care a fost Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, fiind ales în această funcţie în 1875. Ani buni a ctitorit Mitropolia, de-a lungul a 27 de ani, până la apusul vieţii sale. Descoperind acest adevăr, membrii asociaţiei au venit cu iniţiativa de a-l descoperi pe Iosif Naniescu pentru toată posteritatea şi a-i înveşnici numele acestui martir al creştinătăţii prin înălţarea unei Troiţe în Răzălăi. Evenimentul de inaugurare a Sfintei Cruci a avut loc duminica trecută. A fost un eveniment de profundă simţire creştinească, la care au participat creştinii şi localnicii satului de baştină, din satele învecinate, enoriaşii care se închină în lăcaşele sfinte unde propovăduitor este părintele Valeriu Cernei. De asemenea, au participat creatorii Troiţei, sculptorul Andrei Cociug din Moldova şi Andrei Răileanu din România, protoiereul Mircea Bejenar din Suceava care a însufleţit tinerii ortodocşi în edificarea Crucii în

Răzălăi şi în ştergerea colbului uitării de pe traseele spirituale parcurse şi înscrise de mitropolitul Naniescu. De asemenea profesorul Florin Pentescu de la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava. A fost prezentă administraţia publică locală, reprezentată de primarul Dorin Pântea, intelectualii din teritoriu reprezentaţi de directorul Liceului „A. Agapie” din Pepeni, Dumitru Balan. Au onorat cu prezenţa şi au înduioşat sufletele cu activitatea sa tinerii din România, care au constituit un cor bisericesc şi au susţinut liturghia cu cântări psaltice, plăcute şi adorate de mitropolitul Iosif Naniescu în timpul vieţii sale. Liturghia de sfinţire a fost pătrunsă de o profundă simţire creştinească şi de slavă adusă mitropolitului Iosif, orânduită cu multă evlavie, talent şi dăruire de către părintele Valeriu Cernei, păstorul enoriaşilor şi lăcaşelor sfinte din Sloveanca şi Răzălăi. El a avut binecuvântarea cerească de a oficia liturghia, dar şi a monitoriza întregul eveniment de înălţare a Troiţei. „Inima mea este plină de bucurie ca şi a fiecărui creştin care participă

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

la această lucrare creştinească şi eveniment istoric de Înălţare a Troiţei pentru înveşnicirea aici, acasă, a Marelui Creştin, mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu. Sunt dator să spun că a fost un mare ierarh, sfânt şi milostiv. Această Sfântă Cruce a fost adusă prin osteneala sculptorilor şi Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români din Moldova, însufleţiţi de preşedintele ei, Iulian Rusanovschi. Însuşi Dumnezeu a binecuvântat ca Iosif Naniescu să se întoarcă înapoi, de unde s-a luat, în satul Răzălăi. Înălţarea Crucii e dovada că de acolo, din Cerul său Sfânt, Dumnezeu a făcut ca ÎPS Iosif Naniescu să ne povăţuiască locul mormintelor părinţilor săi, satul şi pe noi înşine. Să fie rugătorul lui pentru satul acesta. Pentru neamul acesta şi pentru fiecare dintre DVS, rugători către Împărăţia Sa”, a mărturisit părintele Valeriu. Ca o binecuvântare şi o stropire cu agheasmă şi sfinţire a trupurilor şi simţurilor a răsunat mărturisirea de mulţumire a părintelui Valeriu Cernei. El şi-a cerut îngăduinţa să mulţumească ASCOR, întregului grup de tineri creştini ortodocşi, care au sosit din România şi au susţinut transportarea Troiţei peste Prut şi înălţarea ei la locul binecuvântat. Ţinem să amintim că această iniţiativă de a scoate din neant numele şi faptele sfinţilor din Basarabia şi a le promova, aparţine ASCOR. După cum a fost menţionat în următoarele mărturisiri şi discursuri, rostite în momentul inaugurării Sfintei Cruci încă cu doi ani în urmă Asociaţia nominalizată, prin spiritul activ şi dumnezeiesc al preşedintelui Iulian Rusanovschi, şi-a asumat misiunea nobilă şi sfântă - scoaterea din neant a sfinţilor basarabeni. Anul trecut, la iniţiativa protoiereului de Suceava, Mircea Bejenar, prezent la eveniment, ei au reuşit înălţarea unei Troiţe în or. Sângerei. Prin ea a fost înveşnicit numele Sfântului Închisorilor, Valeriu Gafencu. Mergând pe acest sfânt traseu al spiritualităţii, prin

osârdia acestor tineri, prin susţinerea fraţilor de credinţă din România, s-a reuşit înălţarea Crucii Sfinte în Răzălăi, vatra creştinească care l-a adus pe lume pe Iosif Naniescu. La plecăciunile de profund mulţumesc ale creştinilor pentru Troiţă, cu bucuria împlinirii unei sfinte misiuni a răspuns şi Iulian Rusanovschi. ”De îndată ce am descoperit că Iosif Naniescu, mitropolit al Moldovei şi Sucevei, este din raionul Sângerei ne-am propus să înălţăm o Troiţă în Răzălăi. Pentru această mare personalitate ce a putut să ne-o dea Basarabia, sfânt pe care ne-am bucurat că l-am descoperit, că l-am adus acasă, în Răzălăi. Mitropolitul Iosif Naniescu a fost înmormântat în partea de sud a Catedralei Mitropolitane din Iaşi. I-am vizitat mormântul în Iaşi. Din mormântul lui izvorăşte instantaneu mireasmă de mir, este făcător de minuni”, a mărturisit preşedintele ASCOR asistenţei. „Şi Crucea Sfântă pe care astăzi am înălţat-o este făcătoare de minuni, să vă închinaţi ei”, a îndemnat enoriaşii preotul Mircea Bejenar din Suceava. De asemenea, Iulian Rusanovschi a exprimat mulţumiri primarului Dorin Pântea, care a fost prima persoană de legătură aici în teritoriul administrat unde urma să fie instalată Troiţa. El i-a exprimat admiraţia pentru înţelegerea care a avut-o, dorind ca şi în următoarele proiecte de scoatere din neant a sfinţilor din Basarabia să găsească atâta înţelegere şi susţinere de suflet cum a avut-o din partea lui Dorin Pântea. La rândul său, primarul a mulţumit pentru aducerea lui Iosif Naniescu acasă, la Răzălăi prin instalarea Troiţei aproape de biserică şi de mormintele celor care l-au adus pe lume pe omul care a devenit o personalitate cu loc în Rai şi printre sfinţi. Primarul a exprimat mulţumire că prin acest eveniment s-a purificat şi s-a spiritualizat şi mai mult fiecare dintre localnici. Fiind omul care crede sfânt în legea că dacă nu-ţi cunoşti trecutul nu poţi deschide porţile către Raiul viitorului, Dorin

„

Inima mea este plină de bucurie ca şi a fiecărui creştin care participă la această lucrare creştinească şi eveniment istoric de Înălţare a Troiţei pentru înveşnicirea aici, acasă, a Marelui Creştin, mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu.

Pântea a împărtăşit planurile sale de viitor apropiat. Îşi propune să înalţe în faţa primăriei comunei, adică în centrul satului Pepeni, un monument închinat lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Să-l aibă ca un scut al cetăţii spirituale a cetăţenilor. Să-l aibă ca Troiţa de la Răzălăi, monument al credinţei sfinte. Să spună prin aceasta: ”Te iubesc, Basarabie!”. Să exprime bucuria de pe tot parcursul evenimentului de inaugurare a Troiţei că „degerat la mâini şi la picioare, a ajuns acasă Dumnezeu...”.

(29 iulie, nr. 29)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.estcurier.api.md

Interviu cu Elena Motricală

Săptămânal: 8 - 12 pagini Tiraj: 4100 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Criuleni, Dubăsari

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? Anul 2011 a fost unul obişnuit pentru ziarul „Est Curier”.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? Pe parcursul anului am avut mai multe materiale cu impact, dar cel mai mult ne-a bucurat că, datorită intervenţiei ziarului, persoanele care credeau că au băgat degeaba în pământ mii de lei şi erau dispuse să construiască un nou gazoduct şi-au văzut visul împlinit.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Cititorii ne-au rămas fideli nouă şi noi – lor. Datorită bunei relaţii cu cititorii noştri reuşim să fim cea mai citită gazetă din regiune.

Echipa: Director - Gheorghe Motricală; redactor – şef - Elena Motricală; reporter - Svetlana Cernov; contabilă – Alexandra Godoroja.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Am actualizat pagina web ca să fim mai aproape şi de cei care au plecat pe alte meleaguri, dar vor să ştie ce se întâmplă acasă.

Adresa redacţiei: or. Criuleni, str. 31 August 101/8 Tel: (+373) 248-20-183 E-mail: estcurier@api.md

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Ghinion de mii de lei Pentru 16 familii din satul Răculeşti gazificarea mai ţine de domeniul aşteptărilor. În timp ce consătenii lor au şi uitat când au procurat o butelie de gaz răculeştenii domiciliaţi în apropiere de şcoala veche îşi alimentează aragazele cu gaz lichefiat. Au fost activi, s-au implicat în colectarea banilor pentru gazificare, au contribuit de două ori la elaborarea proiectului pentru gazoduct, dar nu au parte de flacăra albastră. — Am dat câte 7, 9, 11 mii de lei, în dependenţă de amplasarea gospodăriei o dată cu toţi sătenii, dar gaz nu avem.- ne-a spus revoltat Andrei- La început era o defecţiune pe traseu. Apoi au reparat-o, dar gazoductul nu-i dat în exploatare nici până azi. Ne-au spus că au pierdut proiectul, am adunat bani şi am făcut alt proiect, dar nimic nu s-a schimbat. Nu dăm de urma antreprenorului. Cineva s-a adresat la procuratură şi l-am pierdut de tot. Nici nu ştim ce să facem, poate să construim alt gazoduct? Ştie necazul sătenilor şi primarul Vasile Frunză, dar nu are o soluţie deocamdată pentru situaţia creată. — De gazificarea satului m-am ocupat în primul mandat şi către expirarea mandatului îmi rămăsese negazificată doar această mahala. Ulterior am aflat că antreprenorul a pierdut documentele, pe urmă le-au restabilit, dar tot la el se află. Practic pe acte lipseşte doar semnătura inspectorului în construcţii. Din acest motiv darea în exploatare a traseului se tergiversează. Mai nou e că l-am pierdut deja din vizor pe antreprenorul Sergiu Timuş de la Dubăsarii Vechi. Intenţionam să mergem la el acasă, dar am aflat că a fost arestat.

— Procurăm câte o jumătate de butelie de gaz cu gândul că azi- mâine vom fi conectaţi la gazoduct şi aşa de câţiva ani – se jelui o doamnă.- În campania electorală preşedintele raionului Dumitru Simon, parcă găsise o modalitate să rezolve problema, dar alegerile s-au terminat şi nu s-a mai întâmplat nimic. La noi se face câte ceva doar în campanii electorale, pe urmă suntem uitaţi. Nu ne rămâne decât să ne rugăm să avem mai des alegeri. Zinovie Speteţchi, consilier raional, şeful filialei Criuleni a SRL „Ialoveni-Gaz” de asemenea cunoaşte situaţia creată la Răculeşti şi regretă că nu-i poate ajuta până nu are documentele de rigoare perfectate. — Antreprenorul a ajuns până la perfectarea documentaţiei executivtehnice, am făcut testările şi atât. Cred că e cazul organelor de resort să se implice şi să-l aducă pe antreprenor ca să finisăm lucrările. Adică să luăm traseul la balanţa noastră şi să dăm în exploatare traseul ca să se bucure beneficiarii de investiţia făcută. Fără documentele respective, însă, nu putem face nimic, chiar dacă ne-a rugat şi primarul anterior şi actualul.

E. Chiriac

La două săptămâni după apariţia materialului în ziar cei 16 gospodari au fost conectaţi la gazoduct şi bucatele pentru revelion şi le prepară la flacăra albastră.

(9 decembrie, nr. 47)

„

...Dar alegerile s-au terminat şi nu s-a mai întâmplat nimic. La noi se face câte ceva doar în campanii electorale, pe urmă suntem uitaţi. Nu ne rămâne decât să ne rugăm să avem mai des alegeri.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.expresul.com

Interviu cu Lucia Bacalu

Săptămânal: 8 pagini Tiraj: 2800 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Ungheni, Nisporeni, Călăraşi

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? • • • • •

În 2011, „Expresul de Ungheni” s-a transformat în „Expresul”, ziar regional, difuzat în raioanele Ungheni, Nisporeni şi Călăraşi (pe ultima sută de metri). Şi-a schimbat în totalitate design-ul , începând cu 28 octombrie. În echipa „Expresului” a mai venit un om (manager de vânzări). La ora actuală, numărul angajaţilor (cu acte în regulă) este de 5. Am achiziţionat echipamentul necesar pentru activitate, valoarea achiziţiilor depăşind suma de 50 mii lei. Pentru prima oară, s-a simţit o înviorare în ceea ce priveşte fluxul de publicitate.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? Transformarea „Expresului de Ungheni” în „Expresul”, ziar regional. Angajarea unui manager de vânzări.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? •

•

Echipa: Director - Lucia Bacalu; Redactor - Dumitru Mititelu; reporteri – Ina Landa, Natalia Chiosa; secretar de redacţie - Vitalie Harea; contabilă – Angela Covaliov.

Pentru a menţine cititorii „Expresului”, am realizat parteneriate, am inaugurat noi rubrici, la propunerea cititorilor (de ex., „Viaţa de lângă noi”, „La bucătărie”, „Ieftin şi la îndemână”, „10 întrebări pentru oameni de nota 10”), ne-am axat, mai mult, pe subiecte sociale şi mai puţin – pe politică (tot la solicitarea cititorilor). Pentru a atrage noi cititori, am editat fluturaşi, pe care i-am împărţit în diverse instituţii, am anunţat un concurs pentru instituţiile preşcolare şi preuniversitare, ne-am deplasat în localităţile rurale pentru a ne întâlni cu oamenii, am realizat un poster special.

Adresa redacţiei: or. Ungheni, str. Barbu Lăutaru 26, of. 229 Tel: (+373) 236-28-575/23-742 E-mail: unexpres@gmail.md

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? • • • • •

Suntem în permanenţă cu ochii pe internet. Am achiziţionat trei notebook-uri, stik-uri pentru acces la internet, astfel ca fiecare angajat, oriunde s-ar afla în R. Moldova, să aibă acces la internet. Zi de zi, urmărim ştirile de pe toate site-urile posibile, selectândule pe cele ce ţin de regiunea Ungheni-Nisporeni-Călăraşi. Site-ul Expresul.com este reactualizat zilnic. Am inaugurat o rubrică în ziar – Ştiri de pe Expresul.com. Expresul are un cont şi pe facebook.com.

Articole de rezonanţă din 2011

Afacere în oierit – act de eroism sau profit?

A muncit peste hotarele ţării nouă ani. A revenit apoi la baștină, cu un capital, în dorinţa de a întemeia o afacere. Mihai Mardari din Ungheni a ajuns la concluzia că cei doi feciorii ai săi nu trebuie să cunoască gustul pâinii din străinătate. Zis și făcut. Banii câștigați i-a investit în... creșterea oilor. ”Am început cu câteva oi de rasa „Țușca moldovenească”, oi mărunte, bune de lapte, care cresc mai mult în centrul țării; și cu câţiva berbeci de rasa „Caracul”, aduși de la Institutul de Zootehnie”, povestește Mihai Mardari. Acum, are 250 de oi mulgătoare, evidența cărora se duce într-un catalog. ”Nu știu dacă azi aș mai avea curajul să încep o asemenea afacere. Cred că a fost un act de eroism”, spune zâmbind oierul din Ungheni-Vale. Sprijinit de feciorul Nicolae, care a făcut studii în veterinarie, dânsul a început să facă împerecheri și selecție, pentru a obține, la a patra generație de tineret, ovine de o rasă pură de Caracul, ”bune de lapte și pielcele”, după cum spune Mihai Mardari. ”Cred că deja la vară, prin iunie, aici vom avea şi o fermă de oi de prăsilă, prima de acest fel în raion”, zice oierul. Dânsul a muncit nu doar în direcția obținerii unui efectiv ovin de prăsilă, ci și la amenajarea ca la carte a fermei propriu-zise, adică a ocoalelor și a unui grajd pentru perioada rece a anului. ”Este greșit să credem că oaia nu are nevoie de încăperi închise”, subliniază Mihai Mardari. Potrivit dânsului, la minus 25 de grade, oile trebuie să se afle într-un spațiu închis și hrănite bine.

Dar nu mai puțin important, susţine oierul, este găsirea unor ciobani buni. ”Profesia de cioban, la ora actuală, este pe cale de dispariție. Este considerată de unii rușinoasă. Eu am doi ciobani pe care i-am găsit tocmai la Nisporeni şi sunt foarte buni. De aceea mă strădui să le creez toate condițiile pentru a-i menține aici. În plus, ei au și oile lor în turmă”. Din spusele lui Mihai Mardari, aceștia au un salariu de cel puţin 1500 de lei lunar și condiții de trai oferite în casa din preajma fermei. În toți cei patru ani de activitate, venitul de bază al familiei Mardari se trage din realizarea brânzei și mai puțin al pielcelelor. Apropo, anul acesta brânza este la mare căutare. ”Sânt bucuros

că am dat-o, practic, de acasă: cu 45 lei kilogramul de caș și 55 lei pentru un kilogram de brânză”, spune oierul. Pe viitor el își dorește o extindere a afacerii. ”Vreau să-mi înregistrez ferma de oi, să fiu plătitor de TVA și numai atunci mi se vor deschide toate ușile magazinelor, voi putea încheia contracte de comercializare a brânzei, dar poate și a cărnii. Astfel, voi fi sigur că nu rămân cu brânza-n drum”, a explicat dânsul. Despre ferma lui Mihai Mardari s-a dus vestea departe de raionul Ungheni. În acest an, Agenția de Consultanță și Școlarizare în Agricultură, ACSA Ungheni, a organizat un seminar de informare și schimb de experiență pentru deținătorii de oi din întreaga republică, la care a participat și președintele Asociației Crescătorilor de Oi din Moldova, Pintilie Bulgaru. Atunci, Petru Vizitiu, șeful ACSA Ungheni, a dat cele mai înalte aprecieri, spunând că ferma de oi din Ungheni este un model pentru întreg raionul și nu numai. ”Este cea mai performantă fermă din raion, unde se respectă condițiile de întreținere. Nicăieri nu am mai văzut hrănitori speciale pentru animale și un bazin de scurgere a fracției lichide de deșeuri animale”, a spus dânsul. Fiind întrebat dacă merită tot efortul depus pentru o astfel de afacere, Mihai Mardari a răspuns: ”Da. Însă trebuie să-ți placă ceea ce faci. Nu ne rămâne decât să ne rugăm să avem o stabilitate politică în țară, căci în condiţiile actuale îţi trece pofta de a munci. În așa hal nu mai ajungem noi departe”.

Ina Landa

Foto: Expresul

(9 decembrie, nr. 48)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Un sat uitat, la doar şapte kilometri de Ungheni

Continuă să-şi ducă zilele de azi pe mâine

Deşi are o istorie de aproape un secol, deşi are o aşezare geografică de invidiat – chiar prin preajmă trece atât calea ferată, cât şi drumul naţional Chişinău-Ungheni – satul continuă să-şi ducă zilele de azi pe mâine. Nu există nici măcar un magazin. Pentru a cumpăra o pâine, oamenii sânt nevoiţi să parcurgă kilometri întregi până în satele vecine sau până în oraş. La Nicolaevca nu există nici şcoală. Nu există grădiniţă. Nu există nici măcar un bar, nemaivorbind de un cămin cultural, de un oficiu poştal sau de o bibliotecă. Unica instituţie care mai activează este un punct medical – în casa celei pe care lumea o dezmiardă cu mult drag “naşa felceriţa”, Olga Landa. Acel loc este, practic, tot ce are satul şi unde se adună oamenii nu doar să-şi rezolve problemele medicale, ci şi să mai schimbe câte o vorbă. Cei mai tineri au şi ei un loc de întâlnire: un pod de lângă calea ferată, peste râuleţul Delia. Este unica legătură cu lumea. Acolo, pe pod, ei îşi petrec timpul liber.

Podul, unica legătură cu lumea

Olimpiada de la Moscova şi Novaia Nicolaevca din raionul Ungheni

Noroc de anul 1980, când la Moscova fuseseră organizate Jocurile Olimpice de vară. Nu-şi puteau permite pe atunci conducătorii statului sovietic ca străinii să vadă sate pe jumătate pustiite, fără garduri, fără drumuri. Şi cum multe delegaţii urmau să vină cu trenul pe calea ferată, pe lângă Novaia Nicolaevca, aici au fost construite garduri de toată frumuseţea, a fost construit şi un drum, şi podul... „Trebuia să se vadă că e un sat care trăieşte, care are un aspect frumos”, povestesc sătenii. Acela a fost, se pare, unicul lor noroc.

Scurtă incursiune în istorie

Primele familii s-au aşezat în aceste locuri la începutul secolului trecut. Veniseră din Ucraina, din regiunea Hmelniţk şi erau 12 la număr, spun localnicii. De aici şi denumirea slavonă a satului. De ce nu o fi tradus specialiştii, mai târziu, cuvântul „Novaia” în „Nouă”, aşa cum s-a procedat cu Boghenii Noi, sat înfiinţat la fel de colonii ucrainene, nu se ştie. Cert e că în Nomenclatorul localităţilor din Republica Moldova satul figurează cu numele Novaia Nicolaevca, chiar dacă, în conformitate cu datele recensământului din 2004, aici locuiau 65,05% moldoveni şi 34,95% de ucraineni. De atunci, structura etnică nu a prea suferit mari schimbări. Cel mai în vârstă locuitor al satului, Ecaterina Landa, ajunsă la 86 de ani,

îşi aminteşte cu nostalgie de satul copilăriei şi tinereţii sale. „Oamenii erau tare buni şi săritori la nevoie. Când se construia o casă, sărea tot satul în ajutor”, spune bătrâna. Acum nu mai are cine să sară în ajutor. Satul a rămas pustiu. Populaţia adultă, în marea ei majoritate, munceşte la Moscova sau la... Ungheni. În sat nu are ce să facă. Nici măcar terenuri agricole nu sânt.

Primăria e la Mănoileşti, restul – la Ungheni

Deşi Novaia Nicolaevca aparţine comunei Mănoileşti, oamenii de aici preferă să meargă la Ungheni să-şi rezolve problemele. Copilaşii merg, şi la grădiniţă, şi la şcoală, tot la Ungheni. Până şi bătrânii preferă să meargă la biserică la Ungheni. E mai comod. S-au urcat în tren şi în câteva minute, cu doar 2 lei, sânt în oraş. E rău doar că trenurile au un orar fix şi nu poţi merge atunci când îşi doreşti, ci trebuie să aştepţi ora sosirii lor. Dacă e vorba de o urgenţă, ai ieşit la traseul central şi „prinzi” uşor o maşină spre Ungheni. La Mănoileşti oamenii merg doar dacă au vreo trebuinţă la primărie. „Noi nu existăm, suntem ai nimănui”, spun ei când vine vorba despre relaţiile cu primăria Mănoileşti. Primarii care s-au perindat în ultima perioadă au cam uitat de Novaia Nicolaevca. Se arată doar în preajma alegerilor. Se întâlnesc cu alegătorii... Unde credeţi? Pe şes, acolo unde pasc vacile. Iar secţia de votare, de fiecare dată, este amenajată în casa unei localnice.

Foto: Expresul

Suprafaţa - aproximativ 0,57 kilometri pătraţi, perimetrul – 3,91 km. Populaţia – 186 de oameni (conform recensământului din anul 2004). Este vorba de Novaia Nicolaevca, localitate situată la doar şapte kilometri de oraşul Ungheni.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

A fi sau a nu fi?

Satul ar fi putut fi mai mare, dacă se dădeau aici locuri de casă pentru tineri. Nu s-au dat de ani buni. De aceea, nu este întâmplător faptul că mulţi îl consideră un sat fără de perspectivă. O fi aşa sau ba, nu putem şti. Dar, cele 70 de case sânt, în marea lor majoritate, îngrijite. În ulima perioadă, s-au stabilit cu traiul aici familii tinere. O casă costă 30005000 dolari şi nu e foarte complicat să-ţi creezi confortul minim. Problema cea mare este apa potabilă. În fântâni apa e sărată şi lumea e nevoită să meargă kilometri întregi, pentru a o aduce din satul vecin Elizavetovca, de la „Mioriţa” – o zonă de agrement din apropiere, sau de la „Glodul alb”, o regiune din preajmă. O altă mare problemă sunt drumurile. Dacă plouă, practic nu mai intri în sat. În rest, sânt condiţii bune pentru a ţine o gospodărie, spun cei ce au ales să rămână la Novaia Nicolaevca. Ei cred cu toată fiinţa lor că, într-o bună zi, cineva îşi va aminti de satul lor şi lucrurile vor lua o altă întorsătură. Este imposibil ca la doar câţiva kilometri de Ungheni să dispară un sat întreg, fie şi mic la ora actuală.

Ina Landa (8 iulie, nr. 27)

Pe uliţa satului. Foto: Expresul

Căminul cultural de odinioară. Foto: Expresul

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.gazetadesud.md

Interviu cu Vladimir Javgureanu 1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani?

Săptămânal: 16 pagini Tiraj: 3200 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Cimişlia, Leova, Ştefan Vodă, Hânceşti, Cahul, Căuşeni, Basarabeasca

În 2011 faţa ziarului a fost schimbată radical: aspectul grafic a fost îmbunătăţit, au fost extinse temele abordate în materiale, volumul lui a devenit constat şi este alcătuit din 16 pagini. aplicăm în permanenţă două culori la tipărirea publicaţiei.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? Am schimbat denumirea ziarului din „Business info” (o denumire îngustă ca tematică şi conţinut) în „Gazeta de Sud”, titlu polisemantic din toate punctele de vedere şi am fost insistenţi în promovarea ziarului în toată regiunea de Sud, acum el distribuindu-se în opt raioane ale Republicii Moldova.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Prin îmbunătăţirea calităţii ziarului, publicând informaţii din toată zona de Sud şi antrenând cititorii în colaborarea cu publicaţia. Am angajat o persoana responsabilă de organizarea şi desfăşurarea abonării pe tot parcursul anului.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Am schimbat designul şi conţinutul site-ului. Pe pagina electronică putem plasa acum material video, bannere publicitare, galerii foto. Datorită schimbărilor numărul accesărilor s-a mărit de trei ori. În fiecare zi se înnoiesc ştirile de pe site. Datorită acestui fapt, s-a consolidat legătura dintre publicaţie şi cititori.

Echipa: Director: Vladimir Javgureanu; editor senior: Natalia Basarab; editori: Ion Ciumeică, Luminiţa Netedu; tehnoredactor: Petru Dinu; manager de oficiu: Tatiana Diaconova; reporteri: Valeriu Ţurcanu (Hânceşti); Ion Domenco (Cantemir, Cahul); Ilie Gluh (Căuşeni); Grigore Teslaru (Ştefan Vodă).

Adresa redacţiei: MD-4100, or. Cimişlia, str. Decebal 11. tel.: (+373) 241-23-507/ 22-705, tel./fax: (+373) 241-22-996 E-mail: javgureanu@mail.ru

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Trei copii au fost lăsaţi de mamă fără hrană, în frig Luminiţa Netedu Flămânzi şi goi, pe timp de iarnă, porniţi la drum în căutarea mamei, aşa au găsit asistenţii sociali din Cimişlia trei copii cu vârste cuprinse între nici doi şi şase ani din localitatea Satul Nou. Cei trei, Daniel, Daniela şi micuţa Maricica au fost lăsaţi singuri de către mamă de aproximativ o săptămână, fără hrană, în frig. Băiatul cel mai mare povesteşte că mama s-a dus după lemne şi ei au dormit o noapte în frig, apoi încă una, încă una, iar mama nu s-a mai întors. Văzândui în halul ăsta, vecinii au fost cei care i-au adăpostit şi le-au dat o bucată de pâine. De teamă să nu fie bolnavi, au anunţat responsabilii de la primărie.

Iar aceştia au solicitat acţiuni cât mai urgente din partea organelor abilitate cu protecţia copiilor aflaţi în dificultate. În cele din urmă, copiii au fost luaţi în grija serviciului de intervenţie în regim de urgenţă şi se află acum internaţi în secţia de pediatrie a Spitalului raional Cimişlia. Când au ajuns la casa în care cei trei copii fuseseră lăsaţi în voia sorţii de mama lor, lucrătorii sociali şi poliţistul de sector s-au îngrozit de ceea ce au găsit. În cămăruţa în care locuiau era o mizerie de nedescris, un miros infect, farfurii cu resturi de mâncare, oase de peşte, haine murdare aruncate pe jos, frig. Pereţii erau negri de fum în urma unui incendiu produs cu câteva zile în urmă, probabil din cauza reşoului electric cu care

mama „grijulie” încerca să-şi încălzească cât de cât locuinţa scundă.

Foamea i-a scos în stradă

Cum de au rămas vii, cei trei pui de om nici ei nu ştiu. Cert este că frigul, dar mai cu seamă foamea care a pus stăpânire pe ei i-a scos în stradă. Au fost găsiţi de un vecin în şanţul din imediata apropiere a casei. Îmbrăcaţi sumar, încălţaţi în cizme de cauciuc pe piciorul gol, copiii, abandonaţi de unica lor speranţă de viaţă, mama, au pornit în căutarea ei. Copiii au spus că nu este pentru prima dată când mama lor pleacă şi îi lasă de unii singuri în casa concubinului său. Zinaida Lungu, o femeie în vârstă de 24 de ani din Satul Nou, singură şi într-o situaţie financiară grea, se

Foto: Gazeta de Sud

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

afla în vizorul asistenţilor sociali, a autorităţilor publice locale încă din martie 2010. Aceştia s-au deplasat de nenumărate ori la domiciliul femeii pentru a o ajuta să-şi crească şi educe copii. Aducând atunci pe lume cel de-al treilea copil al său, fără să ştie nici măcar ea cine este tatăl lui, Zina a agravat şi mai mult situaţia materială a familiei sale. Dar chiar şi aşa, cu indemnizaţia lunară de 1200 de lei pe care o primea pentru îngrijirea copiilor, cu multiplele ajutoare umanitare puse la dispoziţie de instituţiile abilitate cu protecţia socială şi a familiei, ea nu a dorit să fie o mamă bună pentru copiii săi. Adesea îi părăsea pe micuţi, încuindu-i în bojdeuca sărăcăcioasă care cu greu putea fi numită casă. Ziua aceştia erau sub ochii bunicii care locuia în aceeaşi ogradă. Aceasta însă nu le dădea de mâncare şi ei umblau cu cerşitul prin sat. Potolindu-şi foamea, umblau de ici colo, iar oamenii îşi puneau mâinile în cap de necaz şi de mirare văzându-i în noroiul de sub podeţul de lângă casă. „Când, la chemarea primarului ne-am deplasat la faţa locului, copiii erau acasă doar cu bunica. Mama lipsea deja de câteva zile şi nimeni nu ştia unde-i. Primise cică o sumă mare de bani la naşterea celui de-al treilea copil şi plecase cu tot cu ei. Căci, spune lumea, tot în chef şi în desfrâu îşi petrecea viaţa. Noaptea bunica ne-a spus că încuie copiii singuri în casă, povesteşte Vera Dudco, asistentă socială în cadrul echipei mobile a CCF (Copil, Comunitate, Familie) Moldova. Dar dacă se scoală şi vor apă, dacă li se face rău, cum atunci? „Nu, că sunt cuminciori”, ne răspunse bunica fără a înţelege probabil pentru care motive ne îngrijorăm”. Amintindu-şi cum a făcut cunoştinţă cu mezina Maricica, care mai târziu a început chiar să-i spună „tată”, un alt asistent social, Ghenadie Grosu, spune că a găsit copilul de doar nouă luni într-un hal fără de hal. „Murdară şi flămândă, roiau muştele deasupra ei. Îmi era tare milă de sărmana fetiţă. Am spălat-o, am schimbat-o, i-am dat să mănânce şi chiar mi-a zâmbit. Aşa cum nu avea încă dinţi, fratele mai mare îi dăduse un măr şi am rămas uimit când Maricica l-a ros într-o clipită, îşi aminteşte bărbatul.

mamă şi Nicolae Crivoi, primarul localităţii Satul Nou. Nu numai o singură dată i-a adăpostit la el acasă, le-a dat de mâncare şi chiar a legănat-o pe micuţa Maria. Împreună cu Svetlana Ghilaş, asistenta socială din cadrul primăriei, au încercat în fel şi chip să prevină despărţirea copiilor de mama naturală. Au scutit-o de plata pentru grădiniţă, numai să poată frecventa instituţia cei mai măricei — Daniel şi Daniela. Vreo două luni la rând asistenţii sociali făceau drum de la Cimişlia la Satul Nou ca să verifice dacă Zina aducea copiii la grădiniţă. O zi-două parcă totul era bine, şi apoi iarăşi rău. Tânăra mamă o lua razna, uitând de progeniturile sale. Ori de câte ori era prevenită că îi vor fi luaţi copiii, Zinaida devenea agresivă, îi ameninţa pe toţi că o să se răzbune. Până şi vecinii ne-au spus că au avut de suferit pentru faptul că au încercat să-i ajute pe micuţi. Uitând aproape întotdeauna de obligaţiuni, iresponsabila mămică îşi amintea imediat de drepturi şi jura că se va întoarce în sfârşit cu faţa spre copii. „Sunt copiii mei şi e treaba mea ce fac cu ei”, astfel îi apostrofa ea pe cei ce se arătau îngrijoraţi de soarta copiilor săi. La rândul lor, asistenţii sociali s-au ţinut de capul aşa-numitei mame şi i-au cumpărat aragaz, cuptor de copt pâine. A spus că n-are făină, câţiva saci de făină i-au adus. În fiecare lună îi cumpărau produse alimentare, detergenţi. I-au adus îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii ori de câte ori spunea că nu are cu ce-i îmbrăca. Au făcut tot ce a fost posibil ca să păstreze copiii în fami-

Foto: Gazeta de Sud

lie, să prevină instituţionalizarea lor. Când n-a mai putut tolera situaţia în care ea nu oferă căldură părintească şi îngrijire copiilor săi, punându-le în real pericol sănătatea şi chiar viaţa, echipa CCF Moldova a intervenit.

Mama ar putea fi decăzută din drepturi

De mai bine de două săptămâni copii se află la Spitalul raional Cimişlia. Au trecut un examen medical, în urma căruia s-a depistat că au pediculoză şi sunt răciţi. Medicii au constatat că Infecţiile respiratorii sunt uşoare şi nu prezintă pericol pentru sănătatea celor trei copii. Aici micuţii sunt pe mâini bune. Au început să se alimenteze normal, să-şi facă igiena personală. Surorile medicale aduc în permanenţă pentru ei haine, dulciuri, jucării. Anastasia Rusu, specialistă principală în domeniul familiei şi protecţiei copilului în situaţii de risc la Secţia asistenţă socială Cimişlia, a declarat pentru „Gazeta de Sud” că pe numele Zinaidei Lungu a fost perfectat dosar şi înaintată în instanţa de judecată cererea de a o lipsi de drepturile părinteşti.

O dramă ce-şi aştepta deznodământul

Cunoaşte prea bine drama celor trei copii abandonaţi de propria lor

Foto: Gazeta de Sud

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Foto: Gazeta de Sud

Copiii, obţinând statutul de orfani, ar fi trebuit să ajungă în unul din centrele de plasament din republică. Dar, potrivit responsabililor, deoarece au fost închise casele-orfelinat, acestea au adăpostit un număr mare de copii şi nu dispun la moment de locuri. „Cum actualmente se pune problema dezinstituţionalizării copiilor orfani şi plasarea lor în mediul familial, o soluţie în cazul celor trei copii din Satul Nou ar fi acordarea de asistenţă parentală profesionistă, este de părere Victoria Şalaru, specialistă principală în protecţia drepturilor copilului. „Dar procedura în cauză impune nişte cerinţe şi rigori foarte stricte, de asemenea o perioadă de instruire pentru solicitanţi. Or, în joc este pusă soarta a trei minori. Şi aceasta impune o mare responsabilitate pentru creşterea şi educarea lor ulterioară”, conchide specialista. După pronunţarea sentinţei de judecată, în cazul în care mama va fi decăzută din drepturi, copiii ar putea fi, de asemenea, tutelaţi. Însă şi aici ar putea exista anumite probleme, procedura în cauză necesitând timp. Se examinează posibilitatea de a-i repartiza temporar, maximum pen-

tru o perioadă de 6 luni, la centrul de plasament „Casa Concordia” din municipiul Chişinău. Până atunci, asistenţii sociali şi-au asumat pe propria răspundere să-i dea temporar pe Daniel, Daniela şi micuţa Maricica, care în această primăvară va împlini doi anişori, în îngrijirea unei familii tinere din satul Cenac, raionul Cimişlia.

Viaţă de orfan

Aşteptând să fie decisă soarta lor, copiii nici măcar nu se interesează de mama. Atunci când totuşi este întrebat, cel mai mare, Daniel, la ai săi şase ani gândeşte ca unul de zece: „Vreau la casa de copii, numai să nu mă întorc la mama. Ea ne bătea, ne lăsa singuri”. Faptul că adesea copiii erau abuzaţi fizic l-au confirmat în discuţii şi vecinii. Din spusele copiilor, asistenţii sociali au mai aflat că Zinaida Lungu folosea o metodă educativă foarte eficientă după părerea ei , dar care mai mult a tortură şi tratament inuman seamănă: ca să-i intimideze pe copii, aprindea un chibrit şi-l stingea de pielea micuţilor, întrebându-i „Te doare, vezi să fii cuminte, că va fi şi mai rău”. Uitându-te la aceşti copii, îţi dai

seama de nişte lucruri care te fac să te cutremuri. Când asistentele le aduc mâncarea în salon, Daniel le spune surorilor mai mici: „Mâncaţi şi aveţi grijă să nu faceţi fărâmituri”. Când li se serveşte zeamă sau borş la prânz, nu mănâncă în mod normal cu lingura, ci înmoaie pâinea în farfurie, aşa încât să nu scape nici o fărâmitură, nimic din ceea ce le-a fost oferit. Cineva i-a întins nişte biscuiţi lui Daniel, el însă, spre mirarea noastră, nu s-a grăbit să-i mănânce, a spus că-i lasă pentru Maricica. Întrebaţi dacă le este dor de mama, noii noştri prieteni spun că doar pisica lor cu care se jucau le lipseşte. .. Potrivit asistentei sociale din sat, Zinaida Lungu a revenit acasă, însă nu întreabă unde-i sunt copiii. Din momentul în care a rămas de una singură, şi concubinul său a dat-o afară. A rămas pe drumuri, fără casă, fără copii.

(25 februarie, nr. 7)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.gliadrochiana.info

Interviu cu Liuba Bulgaru

Săptămânal: 8 pagini Tiraj: 3600 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Drochia.

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? Prin faptul că şi-a creat o minunată pagina WEB.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? Seria de materiale dedicate înfrăţirii oraşelor Drochia (RM) şi Pineto (Italia) care au făcut posibilă crearea unei noi rubrici „Ştiri din Italia”, dar şi perfectarea a 15 abonamente „italiene” la versiunea on-line a ziarului „Glia Drochiană”.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Am respectat tradiţiile vechi ale ziarului şi am acordat suport media mai multor acţiuni cu rezonanţă raională.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Elementar, studiem, aplicăm şi, iar de la capăt.

Echipa: Redactor-şef: Liuba Bulgaru; redactori – Valentina Cebotari; Galina Butenco; reporter – Diana Bugai; designer – Alexandru Barbăroş; contabilă – Elena Merciucari.

Adresa redacţiei: MD 5202 , or. Drochia, bd. Independenţei 15, tel. (+373) 252-22-909; 23-809 E-mail: gliadrochiana@api.md

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Drochia + Pineto = Frăţie Despre faptul că pe lângă oraşele româneşti Dorohoi şi Rădăuţi, cel ucrainean Kolomâia, Drochia s-a mai înfrăţit şi cu oraşul italian Pineto, ziarul „Glia Drochiană” deja a scris. Atunci, însă, înfrăţirea era doar de facto. Pe când lunea precedentă, 24 octombrie 2011, oraşele deja de iure şi-au legalizat relaţiile de rudenie.

Oficierea faptului a avut loc în sala de şedinţe a Consiliului orăşenesc, în prezenţa consilierilor şi a unor persoane care şi-au dorit să fie martori ai acestui important eveniment. În discursul său, Igor Grozavu, primarul oraşului Drochia, a ţinut să menţioneze valoarea acestui act de înfrăţire, spunând, că extinderea relaţiilor de colaborare cu alte oraşe din lume este mai mult decât benefică în actualitatea noastră.Terra a pierdut din imaginaţia imensităţii de odinioară, a spus primarul drochian. Acum pe oameni nu-i mai sperie distanţa şi hotarele. Lumea a devenit mai sociabilă în plan transnaţional, mai dornică de colaborare, cu o gândire mai perspicace. De aceea, a subliniat Igor Grozavu, ceea ce se produce acum la Drochia este încă un pas făcut înainte. Un pas făcut cu dreptul şi la un moment oportun, or, mulţi drochieni lucrează de ani buni în Italia şi prin hărnicia lor, prin comportamentul de care dau dovadă, demontrează că Republica Moldova are cetăţeni buni şi capabili de a se integra în societăţi noi, chiar necunoscute, a mai estimat primarul de Drochia. Înfrăţirea oraşelor Pineto şi Drochia, a mai adăugat optimist Igor Grozavu, va fi să atragă după sine nu doar investitori italieni, ci și din alte țări ale Uniunii Europene, vor fi organizate schimburi de delegaţii din toate domeniile: economic, social, cultural. Primarul nostru şi-a exprimat speranţa, că colaborarea dintre aceste două urbe va influenţa benefic dezvoltarea infrastructurii Drochiei, or, la acest capitol, Pineto are o experienţă bogată.

La rândul său, Luciano Monticelli, primarul de Pineto, a spus că atunci, când moldoveanca Ina Spinei, descendentă din satul Măcăreuca, dar căsătorită şi stabilită cu traiul în Pineto, a propus această iniţiativă de înfrăţire, consilierii italieni au susţinut-o fără rezerve. Tipajul moldovenilor ei şi l-au creionat după chipul şi firea Inei, a mărturisit Luciano Monticelli, spunând că dânsa este foarte stimată la Pineto, deoarece este cultă, inteligentă, responsabilă, o bună familistă, creşte doi copii minunaţi şi îşi iubeşte nespus baştina. Primarul italian a enunţat că pentru a legaliza relaţiile de înfrăţire a venit împreună cu trei consilieri, trei agenţi economici şi, desigur, cu Ina Spinei. Edilul italian a mărturisit că i-a plăcut să facă cunoştinţă cu urbea noastră şi în cele trei zile de aflare la noi a conchis că Drochia este un oraş al contrastelor. Dânsul şi-a exprimat speranţa că între oraşele proaspăt înfrăţite se vor stabili nişte relaţii temeinice, fundamentale, în urma dezvoltării şi extinderii cărora în câştig vor fi locuitorii ambelor. Pronunţându-se pe marginea actului de înfrăţire dintre Drochia şi Pineto consilierii orăşeneşti Dumitru Postovanu, Valentin Gladcov şi Igor Molitov au menţionat importanţa evenimentului. Bunăoară, Valentin Gladcov a spus că ar fi un păcat dacă iniţiativa nu va avea continuitate. De aceea trebuie să se facă eforturi susţinute întru ca cele indicate pe hârtie să fie transpuse în viaţă. Această idee a fost susţinută şi de Dumitru Postovanu, care a specificat, că astăzi, poate ca niciodată, moldovenii, în general şi drochienii, în particular, au nevoie de colaborări transnaţionale pentru a-şi pune la patru ace viaţa şi activitatea proprie. Iar dânsul, vorbeşte în cunoştinţă de cauză, deoarece, până a-şi iniţia o

afacere în oraşul Drochia, a muncit câţiva ani în Italia şi cunoaşte nivelul de trai al locuitorilor acestei ţări. Punctul culminant al manifestării a fost semnarea de către ambii primari a Actului de înfrăţire între oraşul Pineto, Provincia Teramo, Italia şi oraşul Drochia, raionul Drochia, Republica Moldova şi a Declaraţiei privind Cooperarea Transnaţională a Colectivităţilor în Europa între primăriile oraşelor Pineto şi Drochia. În Declarație se specifică: „ 1. Iniţierea unor legături fructuoase pentru o dezvoltare transnaţională durabilă prosperă. Domeniile parteneriatului: economie, transport, mediu, învăţământ, sănătate publică, cultură, turism, infrastructură socială, îmbunătăţirea sectorului agricol, administraţie publică etc.; 2. Identificarea şi promovarea cooperării transnaţionale, facilitarea contactelor şi relaţiilor de colaborare între comunităţi, structuri publice, private, profesionale şi cetăţeni. Declaraţia serveşte drept suport pentru iniţierea şi elaborarea unor proiecte de colaborare transnaţională în cadrul programelor europene, cu implicarea potenţialilor parteneri din România, Moldova, Ucraina, Olanda şi Italia”. Amintim, că Pineto este situat în regiunea Abruzzo şi este în subordinea centrului administrativ Teramo. Are circa 16 mii locuitori şi un teritoriu de aproape 34 kilometri. Apele cristaline ale Mării Adriatice şi irepetabilele peisaje cu crânguri de pini au făcut din Pineto un râvnit loc turistic, domeniu foarte dezvoltat acolo, de altfel.

Liuba BULGARU

Fotografii: Glia Drochiană

(28 octombrie, nr. 40)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.ziar.jurnal.md

Interviu cu Rodica Mahu

Apare de 2 ori pe săptămână Marţi, vineri – 24 de pagini, Tiraj total: 25950 exemplare (la 01.01.2012) ziar naţional.

Echipa: Director - Vitalie Hadei; redactor-şef - Rodica Mahu; redactor-şef – adjunct – Svetlana Panţa; redactor – Ilie Gulca; editorialişti – Nicolae Negru; Petru Bogatu; reporteri – Irina Nechit, Svetlana Corobceanu, Vadim Vasiliu, Marina Liţa, Victoria popa, Carolina Chirilescu; Editor foto – Nadea Roşcovanu; Design – Alexei Marchitan.

Adresa redacţiei: or. Chisinau, str. V. Pârcălab 63, et. 3 tel.: (+373) 22-23-76-45 tel./fax: (+373) 22-23-42-30 Email: cotidian@jurnal.md

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Foto: Jurnal de Chişinău

„Puşcăria noastră, cuibuşor de nebunii” SCANDAL SEXUAL // „Dacă vrei ca totul să fie bine, trebuie să taci şi uneori să „dai buca la bătaie”. Am întreţinut relaţii sexuale şi cu angajaţii penitenciarului, şi cu deţinuţii”, povesteşte Angela, deţinută în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău „Angajaţii penitenciarului erau gata să se pună în genunchi numai ca noi să nu spunem nimic despre ce a fost”, mărturiseşte Angela. În urma percheziţiei în celula controversatului om de afaceri Adrian Nichifor au fost depistate cantităţi enorme de băuturi alcoolice, telefoane mobile şi alte lucruri interzise în penitenciar. A fost ascuns însă că la dispoziţia lui Nichifor erau puse şi câteva din deţinutele penitenciarului. „Nimic nu se face fără a fi înştiinţată direcţia penitenciarului. Deja nu mai ştiu cine e şef aici, Petrachi sau Nichifor?”, se întreabă deţinuta.

Iana Zmeu Două din deţinutele Penitenciarului nr. 13 solicită prin intermediul ziarului JURNAL de Chişinău să fie audiate de către procurori pentru a

le povesti despre atitudinea condamnaţilor şi administraţiei puşcăriei faţă de deţinute. „Nu ne-au forţat să întreţinem relaţii sexuale, dar ni s-au promis mai multe lucruri. Că va fi totul normal. Că vom pleca acasă. Acum ne ignoră şi ne lipsesc de nişte lucruri vitale”. Angela povesteşte că până a-i fi făcută percheziţie în celulă, deţinuţii Adrian Nichifor şi Vasile Gavriliţă veneau sistematic în camera 98 unde era ea împreună cu o altă deţinută. „Din luna august şi până în septembrie, Nichifor ne vizita de trei-patru ori pe săptămână. În ziua când i-a fost făcută percheziţia am fost noi la ei. Era el, Gavriliţă şi un colaborator al penitenciarului. Cu toţii am făcut sex. Ion Trinca (angajatul care a fost concediat în urma percheziţiei în celula lui Nichifor) sta la pândă”, povesteşte Angela. Ulterior, Angela şi Cristina au fost transferate în blocul pentru femei, însă până atunci erau vecine cu

celula lui Nichifor, care este bănuit că în aprilie 2010 l-ar fi împuşcat mortal pe fratele comisarului de Nisporeni, acum fiind în aşteptarea sentinţei – el pledează nevinovat.

Cum arată celula lui Nichifor

Pentru a dovedi că a fost cu adevărat în celula 99 în care erau Nichifor şi Gavriliţă, Angela ne-a descris detaliat cum arată interiorul acesteia. Deşi avocatul Veaceslav Ţurcan repeta de fiecare dată când avea ocazie că inculpatul lui este întreţinut în penitenciar în nişte condiţii inumane, deţinuta dă peste cap afirmaţiile apărătorului. „Este ca un apartament cu o cameră. Condiţiile sunt foarte bune. Cu baie, WC, două paturi, televizor mare. Euroreparaţie mare”, povesteşte Angela. Pe moment Nichifor este la Pruncul, avocatul lui invocând că acesta are probleme grave de sănătate. „Nichifor este la spitalul Pruncul pentru că face

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

A rămas însărcinată de la un deţinut

reparaţie în celulă. Îşi pregăteşte teren de tenis, sală de sport şi biliard”, susţine Angela.

Colecţionează arme în libertate, şi băuturi alcoolice la zdup

Angela şi Cristina povestesc că Nichifor se lăuda adesea cu colecţia de băuturi pe care o avea în celulă. „Doamne fereşte cât alcool avea! Martini, whisky, foarte multe lăzi cu votcă, vreo patru-cinci lăzi cu bere, mai mult de 20 de sticle cu bere. Avea şi o sacoşă de 10 bani plină cu iarbă, iar în sertarul din bucătărie avea bani. Pe lângă aceasta, Nichifor avea vreo zece telefoane mobile”, îşi aminteşte deţinuta. Angela spune că Nichifor îi plăcea să arate pozele din telefonul mobil în care el apărea îmbrăcat în hainele lucrătorilor penitenciarului. În urma percheziţiei celulei 99, a fost eliberat din funcţie Ion Trinca, ajutorul de serviciu al serviciului regim şi securitate al Penitenciarului 13, pentru intrarea în relaţii neregulamentare cu deţinuţii, în cazul dat este vorba de Nichifor şi Gavriliţă, lipsă de onestitate şi bună credinţă. „Nimic nu se făcea fără acordul şefilor penitenciarului. Când trebuia

„

Foto: Jurnal de Chişinău

să vină la noi, îi sunau pe Petrachi sau Puiu”. Deţinutele susţin că foarte multe dintre deţinute sunt însoţite în celulele altor deţinuţi pentru a întreţine relaţii sexuale cu condamnaţii. „Ei au bani din asta”, a menţionat Angela.

Nichifor se comportă ca un copil. Îi place să se alinte şi adesea începe să vorbească cu o voce străină. În momente mai intime, el spune: „Arată buca” sau „Arată ţâţa”. Nu este un om rău. Când aveam nevoie de medic, el îl suna pe Petrachi şi noi eram asigurate cu servicii medicale. Acum suntem ignorate şi batjocorite”.

Angela şi Cristina au mărturisit că în afară de ele cu Nichifor şi Gavriliţă au întreţinut relaţii sexuale şi alte două deţinute. „Lera a rămas însărcinată de la Gavriliţă”, a menţionat Cristina. Deţinuta s-a referit la Valeria Dobrovolscaia care pe moment se află în Penitenciarul Pruncul. „Când a fost transferată la noi din Penitenciarul nr. 13 Valeria Dobrovolscaia deja era însărcinată în luna a treia. Ea a spus că a conceput copilul în timpul unei întrevederi de lungă durată cu un prieten de al ei. Acum ea este la Pruncul”, a declarat pentru JURNAL Iurie Ţurca, şeful secţiei securitate din Penitenciarul pentru femei de la Rusca. „Nimeni nu venea la Lera la întrevedere. Este copilul lui Gavriliţă”, ne-a asigurat Angela. Cazul lui Dobrovolscaia nu este unicul scandal cu tentă sexuală din Penitenciarul nr. 13. Ala Plămădeală, specialist stomatolog, a fost eliberată din funcţie pentru că a fost surprinsă în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu unul dintre deţinuţi.

„Îşi bat joc de noi”

După ce s-a făcut percheziţie în celula lui Nichifor, deţinutele spun că au început să fie batjocorite de angajaţii penitenciarului. „Ne-au spus să închidem gurile şi să tăcem. Noi le-am închis”, spune Cristina. Deţinuta spune că sunt ameninţate sistematic, însă mai gravă este indiferenţa cu care sunt tratate. „Orice solicitare de a fi consultate de un medic ne este refuzată, dar eu am pericol de cancer mamar. Ne iau în râs. Ne-au făcut viaţa insuportabilă”, vorbeşte Angela. Situaţia creată le-a făcut pe deţinute să vorbească deschis despre dezmăţul din Penitenciarul nr. 13 în speranţa că Procuratura Generală se va autosesiza şi va lua măsuri faţă de administraţia penitenciarului. „Vreau să solicităm ca imediat după ce va apărea acest articol să fim audiate de procurori. Ne este frică să nu ne omoare”, ne-au spus deţinutele. În Penitenciarul nr. 13 din capitală sunt pe moment 93 de deţinute.

(14 iunie, nr. 42)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.natura.md

Lunar: 16 pagini Tiraj: 8000 exemplare (la 01.01.2012) Ziar naţional

Interviu cu Alecu Reniţă

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? În anul 2011 am continuat să edităm o revistă a întregii familii, cum au calificat chiar cititorii revista „Natura”, reflectând diverse teme şi problematici, de la ecologia propriu-zisă la ecologia sufletului. Pe parcursul anului am menţinut rubrici permanente, aşteptate şi solicitate: „Descoperă Moldova!”, „GONG”, „Lumea”, „Casa şi Familia” etc. Am editat toate cele 12 numere pe hârtie ofset, color (paginile 1-2, 15-16) – anii precedenţi „Natura” apărea exclusiv pe hârtie de ziar, am menţinut numărul de abonaţi, am organizat diverse concursuri cu premii.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011?

Echipa: Director – Alecu Reniţă; Redactor-coordonator Lilia Curchi; Secretar – Parascovia Mămăligă; Designer – Victor Luca; Alţi colaboratori – Lilia Cazacu, Ludmila Hârjău, Oxana Greadcenco, Dinu Rusu, Ionel Căpiţă, Mircea Mitrofan, Corina Lebedinschi, Lucian Reniţă; Contabil – Angela Rusu.

Feed-back-ul cititorilor, inclusiv din rândul autorităţilor locale, publice la o serie de articole, ne-a fost cea mai convingătoare dovadă că cele publicate au impact.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Păstrăm relaţiile bune cu promotorii revistei, organizăm întâlniri cu cititorii, lansăm diferite spoturi publicitare pentru a mări numărul de abonaţi. Am menţinut şi atras cititorii prin varietatea subiectelor, temelor publicate, am oferit în fiecare număr premii (10-20 de premii, prin tragere la sorţi, celor care expediau talonul publicat în pag. 14), am diversificat concursurile.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Revista „Natura” încearcă a ţine pasul, deşi resursele de care dispunem nu ne permit la moment a fi chiar în pas cu tendinţele informaţionale. Avem pagina web www.natura.md , pe care intenţionăm s-o modernizăm, comunicăm cu o parte din cititori pe e-mail – primim răspunsurile la concursuri, scrisori etc.

Adresa redacţiei: or. Chişinău, str. S. Lazo 13 tel.:+(373) 22-23-74-23/ 23-71-49 Email: natura@natura.md

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Ceea ce nu uiţi niciodată În opinia mea, ideea de expediţie este cea mai subtilă şi inteligentă formă de protest şi răspuns dat unui regim politic autoritar. Nu este o revoltă cu pancarte şi lozinci, care să însufleţească mulţimile şi să convertească la o ideologie anti-sistem. Funcţionează complet altfel, aproape invizibil. În primul rând, pentru că vine la pachet cu necesitatea de a cerceta, a explora, a-ţi pune întrebări, a-ţi asuma incertitudini şi riscuri, a fi disciplinat, a face faţă propriilor slăbiciuni şi a le depăşi. Apoi, pentru că învaţă atât competiţia, cât şi cooperarea, absolut necesare pentru depăşirea obstacolelor şi buna desfăşurare a activităţilor. Pentru că te expune mai multor idei şi tipuri de personalitate, te face să înţelegi mai bine pe celălalt şi să-ţi îmbogăţeşti propria viziune despre lume. Deoarece crează o coeziune între expediţionişti care va rezista şi peste ani. Finalmente, pentru că întotdeauna înveţi ceva despre lume, despre tine şi despre oameni. O expediţie necesită şi tocmai de aceea stimulează un anumit tip de personalitate, şi te schimbi chiar şi fără să-ţi dai seama. Tocmai în tipul de om care nu e niciodată comod pentru un regim. Într-o societate încremenită, o expediţie este aproape un afront, un gest simbolic. Imaginaţi-vă un grup de zeci de oameni cu rucsacuri în spate trecând disciplinat printr-un sat adormit, pe drumurile-i prăfuite. E un eveniment. Anunţă că ceva se mişcă. Că cineva are o direcţie, că lumea nu l-a învins încă. Expediţiile ecologice organizate

de Mişcarea Ecologistă din Moldova au o istorie mai lungă. Primele au fost organizate înainte de 1990, pe Nistru. Pe atunci, a vorbi despre ecologie era riscant, mai ales despre ecologia sufletului, iar expediţia era la propriu o formă de protest împotriva regimului sovietic şi a cenzurii informaţiilor despre adevăr şi starea proastă a mediului. Acolo, în sânul naturii, mai departe de urechile inchiziţiei comuniste, pe malurile Nistrului, la un foc de tabără, un grup de temerari din altă generaţie, vorbeau despre ecologia sufletului, îşi discutau istoria mutilată, priveau dincolo minciunile oficiale şi visau să aducă acasă limba română, alfabetul latin, tricolorul şi buletinul de identitate al Basarabiei. În 1999, Mişcarea Ecologistă a reînnodat tradiţia expediţiilor ecologice prin Moldova. De la început, acestea au fost gândite ca nişte evenimente de solidaritate şi educaţie ecologică. Un grup de adolescenţi parcurgea un traseu,

vizita locuri pitoreşti, uneori greu accesibile, iar pe parcurs învăţa despre mediu, supravieţuirea în natură şi îndeplinea câteva obiective – salubrizarea unei zone, amenajarea unui izvor, alcătuirea unor proiecte etc. În spirit ecologist, grupul nu trebuia să lase în urmă gunoaie sau locuri afectate. Au fost 2 expediţii pe Prut şi 3 pe Nistru. Apoi, mai mici, pe Răut, Draghişte, Racovăţ sau Lăpuşniţa. Am avut norocul să particip la cele de pe Prut şi Nistru. Cele de pe Prut au fost în zona toltrelor – prima de la Costeşti, iar a doua de la Criva până în rezervaţia “Pădurea Domnească”. Cele de pe Nistru au acoperit aproape întregul curs de pe teritoriul Moldovei – de la Naslavcea la Soroca, de la Napadova la Ţâpova şi de la Căuşeni, prin Copanca la Palanca. Cred că aici se află mai mult de jumătate din monumentele importante ale naturii din Moldova. Întâmplările şi amintirile sunt numeroase. Chiar în prima noapte a

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

primei expediţii, după ce abia învăţaserăm să punem corturile, a fost o furtună mare care le-a dat jos şi le-a inundat pe toate, astfel că am petrecut noaptea într-o casă din preajma taberei. În ziua următoare, am făcut pe jos unul dintre cele mai lungi trasee din toate expediţiile – poate cel mai lung – vreo 35 de kilometri pe toltrele de pe râul Ciuhur. Tot în cadrul expediţiei am văzut singura dată în viaţă turbinele unei hidrocentrale – la Costeşti-Stânca, iar mai târziu, am mers cu barca pe lacul de acumulare, chiar pe la frontieră. A trebuit să facem faţă nenumăratelor atacuri în valuri ale ţânţarilor, pe care uneori nu i-am putut stăvili decât după ce am afumat întreaga tabără aprinzând moviliţe de fân şi crengi verzi. Ce să mai spun de numeroasele insule de urzici din păduri, care te şfichiuiau chiar şi

prin blugi, dar mite fără. N-am văzut niciodată atâţia oameni (inclusiv subsemnatul) plângându-se de bătături şi în acelaşi timp fiind foarte fericiţi. În expediţii am trecut pentru prima dată pe coardă, şi am urcat pe stânca verticală de la Ţâpova. Şi cât de interesante erau concursurile dintre echipe sau serile, care aproape întotdeauna aveau muzică, povestiri, bancuri şi câte ceva gustos – cartofi ori peşte proaspăt pescuit şi gătit pe tăciunii încinşi sau lapte condensat sustras din cortul bucătăresei. La toate acestea, desigur, nenumăratele locuri pitoreşti şi monumente pe care le-am văzut – toltre, peşteri – una chiar pe sub cimitirul unui sat, mănăstiri, stânci, localităţi ce şi-au păstrat arhitectura tradiţională, precum cele de pe Nistru. De asemenea, am descoperit şi un monument netrecut pe vreo hartă turistică – stânca lui Karmeliuc (un haiduc) din Valea Adâncă, Transnistria. Pe lângă acestea, era şi valoarea pur educativă a expediţiilor – salubrizările, ierbarele, prieteniile legate, discuţiile sau proiectele pe care le gândeam împreună. Ceea ce am făcut n-a rămas fără urmă, căci ştiu că mai târziu, locuitorii din satele vizitate au făcut la rându-le salubrizări sau mici expediţii şi lecţii în natură.

Vestitul astronom Carl Sagan spunea că atunci când tu însuţi faci o descoperire - chiar dacă eşti ultimul om de pe pământ care vede lumina - nu vei uita niciodată acest lucru. La fel era şi cu noi. Ceea ce am văzut şi am făcut nu era o premieră. Nu am descoperit vreo nouă peşteră sau specie de plante. Nici măcar nu acesta era scopul nostru, deşi cred că în sinea lui fiecare visa la aşa ceva. Ceea ce descopeream era însă fantastic, mai bun şi mai interesant decât orice aspect al vieţii de la oraş. Descopeream miracolul naturii şi ne descopeream pe noi! Şi într-adevăr, nu am uitat niciodată, aşa cum nu am uitat mai târziu cele descoperite în drumeţiile de pe munţi sau în peşteri. Nu ştiu dacă astăzi se mai organizează astfel de expediţii, dar cred că sunt necesare şi trebuie să facă parte din stilul de viaţă şi din educaţia fiecărui copil şi adolescent. La urma urmei, nici nu e atât de dificil – îţi iei rucsacul, un cort şi porneşti în drumeţie. Şi parcă ai porni în întâmpinarea destinului.

Lucian Reniţă Fotografii: Natura

(Martie, nr. 3)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.odn.info.md

Interviu cu Victor Cobăsneanu

Săptămânal: 16 pagini Tiraj: 7600 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Soroca, Bălţi, Floreşti

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? Primul număr din anul 2011 a apărut în varianta color, dar acest lucru, după cum am constatat ulterior, nu a fost apreciat aşa cum ne-am aşteptat noi. În rest, am schimbat niţel designul ziarului, am acordat mai mult spaţiu informaţiilor din sport – o pagină săptămânal.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? Cel mai mare impact, în opinia noastră, au avut materialele publicate în perioada electorală – nu întâmplător în majoritatea localităţilor raionului au câştigat primari din formaţiunile liberal-democratice. În acest an unii colaboratori ai ziarului – Tatiana Mitrofan-Zabulica, Victor Cobăsneanu – au primit menţiuni pentru colaborarea cu unele instituţii ale statului.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Întotdeauna am ţinut la calitatea şi diversitatea materialelor publicate, de aceea majoritatea absolută a cititorilor au continuat colaborarea cu ziarul. Plus la cititorii vechi ai ziarului, în acest an am adus în familia „Observatorului de Nord” cititori de la încă două instituţii – Reţelele Electrice Soroca şi Penitenciarul nr. 29 din localitate, care au perfectat abonări pentru majoritatea angajaţilor.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)?

Echipa: Director: Elena Cobăsneanu; redactor-şef: Victor Cobăsneanu; redactor-coordonator - Tatiana Mitrofan; redactor tehnic, designer: Victor Şemeacov; redactor literar: Marcela Bencheci; reporter: Nina Neculce; agent abonare: Vladimir Tcacic; web-redactor: Dmitrii Şemeacov; contabilă – Galina Zavorotnâi.

Utilizăm la maximum posibilităţile acordate de tehnologiile informaţionale, educăm cititorul în spiritul racordării la sursele de informare netradiţionale.

Adresa redacţiei: MD 3000, or. Soroca, str. Independenţei, 75 Tel./fax: (+373) 230-24-073 E-mail: odn@api.md.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Festivalul mărului – sărbătoare cum nu s-a mai văzut la Soroca Nina Neculce În premieră pentru republică, dar şi pentru Soroca, sâmbătă, 5 noiembrie, prima ediţie a Festivalului Mărului a păşit cu dreptul. Toate s-au derulat mai frumos ca într-o poveste. Chiar dacă pe la Ministerul Agriculturii de câţiva ani se vehiculează ideea unui asemenea festival, iată că Dumnezeu a ales Soroca ca debut al festivalului. Cum să faci această zi de neuitat? – s-au gândit împreună Consiliul raional, Direcţia agricultură şi alimentaţie, Secţia raională cultură şi turism şi Colegiul de Arte. Şi au făcut-o cu o întoarcere în timp, raportată la prezent.

Toată lumea la Cetate, toată lumea la divan!

Căruţe împodobite frumos cu covoare, coşuri cu mere, alături de care stăteau gospodari îmbrăcaţi în costume populare, aşteptau în Piaţa Libertăţii semnalul de începere a paradei. La intrare în clădirea Consiliului raional şi Primăriei aşteptau gazdele şi delegaţiile sosite la sărbătoare din România, Belarus şi Ucraina, reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe a RM, Universităţii Agrare, Comisiei parlamentare pentru industrie şi agricultură, Ministerului Agriculturii, Camerei de Comerţ şi Industrie, Primăriei oraşului Chişinău, Ambasadei Rusiei la Chişinău, deputaţi în Parlament, preşedinţi şi vicepreşedinţi de raioane din mai multe raioane ale republicii. În fruntea coloanei mergea fanfara, iar pe din părţi – studenţii Colegiului de Arte cu rămurele de măr înflorite în mâni. Doi „boieri” din cetatea medievală au dat semnalul: „Toată lumea la Cetate, toată lumea la divan!” şi parada a pornit pe strada Ştefan cel Mare spre Cetate în ritmul muzicii de fanfară. Atmosfera a fost de nedescris. La porţile cetăţii cu covorul verde ca frunza mărului, aşternut pe trepte, Ştefan cel Mare, secondat de bravii lui oşteni şi frumoase domniţe cu coşuleţe cu mere din roadele livezilor, a cuvântat aşa: „Cinstiţi oaspeţi! Ţara Moldovei de Sus, precum şi ţinuturile Sorocii azi sunt stăpânite de o mare petrecere – Festivalul Mărului. Duhul serbării de azi este de a da sens şi de a

pune în valoare mărul. Bine aţi venit, măriile voastre, la sărbătoare şi vă rugăm să cinstiţi aşa cum se cuvine acest fruct mai vechi decât pământul!” Apoi de-a dreptul cordial a salutat asistenţa preşedintele raionului Victor Său, accentuând că raionul Soroca este capitala livezilor de măr, care primăvara ne inundă de floare, iar toamna ne bucură ochii cu roade bogate şi că festivalul va avea viaţă lungă, transformându-se din unul local în unul naţional. Ministrul Agriculturii, Vasile Bumacov, a adăugat că ceea ce face Soroca este o iniţiativă extraordinar de frumoasă. A mulţumit savanţilor care au elaborat soiuri, producătorilor, care au ajuns la realizări frumoase, celor care au plantat livezile intensive, ce ne fac ţara înfloritoare. Dumnealui a precizat că mărul este cel mai exportat fruct din RM, care aduce anual peste 50 de milioane de dolari în economia ţării. Făcând plecăciuni în faţa celor care au reuşit să aducă la rod noile livezi cu mere frumoase şi gustoase, ministrul a urat tuturor sănătate şi să trăiască din plin bucuria festivalului, care urmează să se transforme într-o tradiţie.

În Cetate

După discursul domnului ministru, mulţimea a intrat în Cetate, unde s-a dat un spectacol de zile mari, care a durat mai bine de două ore. Studenţii Colegiului de Arte au electrizat spectatorii cu fiecare număr din program. Povestea mărului a început de la o ninsoare cu petale de flori albe ce venea ca o binecuvântare din trăistuţele studentelor urcate sus pe terasă. După care s-a trecut prin Grădina Raiului, surprinzându-i pe Adam şi Eva muşcând din mărul oprit, imaginar s-a mers prin toate livezile satelor noastre, trecându-se în evidenţă gospodarii ce îngrijesc de ele, care apoi au fost poftiţi de Ştefan la divan. Este vorba de Constantin Furculiţă, Racovăţ, Alexei Florea, Slobozia-Cremene, Ghenadie Munteanu, Rubleniţa, Vitalie Mânzat, Regina Maria, Pavel Cebotari, Oclanda, Valentina Marciuc, Iarova, Oxana Petrovici, SA „Alfa Nistru”, Petru Eremiţa, Voloviţa, Iurie Tănase, Hristici, Vasile Sochircă, Dubna.

Păreri despre festival

O frumuseţe de necuprins în cuvinte era şi în faţa Cetăţii, unde se desfăşura o impresionantă expoziţie. Producătorii au venit cu cele mai de calitate mere şi cu bucate tradiţionale preparate din acest fruct preţios. Prilej de bucurie şi voie bună pentru toată lumea. În alaiul cela sărbătoresc am stat de vorbă atât cu producătorii, cât şi cu oaspeţii sosiţi la festival. Valeriu Cosarciuc, Ministerul Agriculturii: „Este un eveniment şi o sărbătoare foarte frumoasă. Uitaţi-vă cât de mândri şi câtă importanţă îşi dau cei care au fost ridicaţi acolo sus, la divan. Ei sunt gospodarii care au venit aici cu tot ce au mai bun. După atâta muncă, au avut nevoie de această sărbătoare. Bravo, Soroca, pentru organizare!”. Petru Eremiţa, Voloviţa: „Ne simţim foarte bine. Roada a fost bună, dacă mai reuşim să ne găsim şi piaţa de desfacere, vom fi mai mult decât mulţumiţi”. Valeriu Eftodi, fermier, Ocolina: „Nu ştiu de cine-i gândită această sărbătoare, dar este un gând bun, un gând frumos atât pentru oamenii care produc, cât şi pentru toţi cei care au venit să se odihnească astăzi. Atâta lume demult n-a văzut Cetatea. De aici sper să înceapă şi comercializarea mai bună, doar avem atâţia oaspeţi interesaţi de această producţie. E o sărbătoare mult mai frumoasă decât sărbătoarea Vinului şi ni se potriveşte mai bine. La noi podgorii sunt puţine”. Zinaida Raneta, primar de Rudi: „La Rudi cresc cele mai multe livezi de măr din raion, care ocupă 1370 de hectare. Astăzi am găsit ieşire şi peste hotare. Am luat legătura cu reprezentanţii din Belarus şi Ucraina. Sperăm să ajungem la o înţelegere în privinţa comercializării”. Vasile Sochircă, Dubna: „Consider festivalul de astăzi una dintre cele mai frumoase sărbători pe care le-a avut Soroca până acum. Mărul nostru frumos şi gustos demult avea nevoie de o asemenea sărbătoare. Noi avem 70 de hectare de livadă în rod. Am mai plantat încă 30 ha de livadă nouă, care sperăm să ne aducă veniturile pe care le aşteptăm”. Constantin Rotaru, consilierul ministrului Agriculturii, fost director la Radio Moldova: „Eu demult m-am gândit la un asemenea festival. Îi stă bine unui festival naţional al măru-

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

lui anume în nordul republicii. Prima ediţie aparţine Sorocii, dar pe viitor ne dorim ca acest festival să se transforme în unul naţional. Mă bucur că sorocenii au reuşit din toate punctele de vedere să organizeze acest festival la nivelul superlativ. Aici am sesizat sufletul neamului nostru, venind din moşi strămoşi. Adevăraţi artişti are Colegiul de Arte. Bravo colectivului profesoral, bravo studenţilor! N-am ştiut că la Soroca sunt aşa oameni de excepţie. Astăzi am descoperit o lume nouă la Dumneavoastră”. Anatol Arhire, vicepreşedinte al raionului Ungheni: „Sunt frapat de ce am văzut azi la Soroca. La Soroca se produce astăzi un mic eveniment istoric. Mic, dar important. Prin tot ce a făcut preşedintele, vicepreşedinţii, alte direcţii s-a demonstrat că aici se face istorie. M-a frapat faptul că toţi agenţii economici şi-au expus produsele. Mi-a plăcut că tuturor producătorilor li s-a citit numele şi s-a spus povestea fiecărei livezi. La ceea ce am văzut şi am simţit sunteţi foarte buni. Tot respectul pentru organizatori!” Iurie Tănase, Hristici: „De pe 10 hectare am strâns în acest an recolte record – în jur de 20 de tone la hectar. Aşa că sufletul ne este în sărbătoare. Vedeţi şi dvs., le-au plăcut merele noastre şi celor din România, şi celor din Ucraina, şi celor din Belarus. Sperăm că vom găsi piaţa de desfacere şi în acest an”. Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Agricultorilor din România: ”Astăzi am avut deosebita plăcere să-mi îndeplinesc un vis de când eram copil. Doream foarte mult să ajung la Soroca, să văd Cetatea Sorocii, ţinuturile Sorocii, descrise atât de frumos în scrierile lui Sadoveanu şi în paginile de istorie despre Ştefan cel Mare şi despre neamul nostru românesc. Azi m-am simţit ca niciodată şi am înţeles că noi, românii, ne simţim aici ca şi acasă, indiferent din ce zonă venim. Şi mai cred că o să dea bunul Dumnezeu, aşa cum spunea bunicul meu venit de pe aceste meleaguri, că va sosi timpul când ţara se va întoarce la vechile hotare”. Deputatul Alexandru Cimbriciuc: „Este o sărbătoare extraordinară. Noi purtăm flori de măr la pălărie în ziua de astăzi, care ne reprezintă pe noi ca haiduci din ţinuturile Sorocii. Iar festivalul e jos pălăria”. Leonid Dmitreşic, Ucraina: „Minunat! O organizare super!. Mi-a plăcut totul: şi concertul, şi expoziţiile, şi căldura cu care am fost primiţi. Sper că vom putea organiza şi noi asemenea sărbători”. Mihai Sălcuţan, Buzău: „Este o idee minunată. Mă bucur să aflu că la Soroca s-a născut acum, în noiembrie 2011, un festival al

Foto: Odservatorul de Nord

mărului. Să ne aducem aminte că mărul este un fruct biblic. Omul a greşit muşcând din măr. De atunci a învăţat să se ferească de păcat şi s-a înconjurat de livezi ca să aibă mai multe mere şi mai multe fructe oprite, care atât cât va fi omul nu va putea să renunţe la această minune. Mărul e mai mult decât un aliment, este chiar un simbol – un simbol al dulcilor plăceri. Să ningă cu dulci plăceri peste Soroca, căci este frumos”. Iar livezi la noi într-adevăr sunt multe. Ele ocupă o suprafaţă de 6950 de hectare... Multe ar fi de spus despre această

deosebită sărbătoare, dar spaţiul de ziar nu ne permite. Lăsăm pozele să completeze ceea ce n-am reuşit să cuprindem în cuvinte. Vă mai informăm, dragi cititori, că în programul sărbătorii s-au mai cuprins vizite în livada intensivă din satul Racovăţ şi SA „Alfa Nistru”. Acordul final l-a constituit Hora Mărului. Felicitări tuturor celor ce au muncit la realizarea programului, le spunem şi noi, echipa OdN, iar Festivalului îi zicem: „Într-un ceas bun cu Doamne ajută!”

(13 noiembrie, nr. 42)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Săptămânal: 8 - 16 pagini Tiraj: 1500 exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Ialoveni.

Interviu cu Nicolae Roşioru

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? În acest an am schimbat logoul ziarului, volumul s-a mai schimbat periodic, de la 12 la 16 pagini. Am schimbat în acest an şi conţinutul un pic, au mai apărut rubrici, dar, cu toate astea, mai este loc şi pentru mai bine. Cred că în anul 2012 lucrăm mai mult şi mai bine decât în 2011.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? Eu, ca director de ziar, am editat cărţi, şi reviste pentru copii cu un tiraj extraordinar de mare. În ceea ce priveşte ziarul, realizările au rămas aceleaşi, nu am reuşit să fac ceea ce mi-am propus. Echipa: Director şi redactor-şef – Nicolae Roşioru; reporteri - Ludmila Urmaşu, Veaceslav Aftene; paginatori - Dumitru Petraşcu, Valentin Şcarevnea; contabilă - Eugenia Ştefănică.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Contingentul nostru de cititori a rămas exact acelaşi, plus, minus… şi în privinţa categoriilor de cititori şi în privinţa tirajului. Atâta doar că în 2011 abonarea am făcut-o prin Poşta Moldovei, dar nu în cadrul Centrului de Poştă raional Ialoveni, cum a fost anterior. E prima abonare în cadrul Poştei Moldovei, prima abonare fiind, noi am menţinut tirajul şi credem că va exista o tendinţă de creştere.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Am planificat în 2011 să ne facem şi noi o pagină web, una bună, n-am reuşit, vrem în acest an şi trebuie s-o facem, credem că vom reuşi.

Adresa redacţiei: Or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun 45 tel.: +(373268) 22434, 22352 Email: oralocală@api.md

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Şi confort, şi colorit naţional Implementat în mai puţin de un an, cu susţinerea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Rurală «ACSA», în Gospodăria ţărănească «Tudor Castraveţ» din Mileştii Mici, proiectul de promovare a turismului a fost unul de succes.

Pensiunea a devenit de nerecunoscut

În februarie curent, în urma unui concurs, Gospodăria ţărănească «Tudor Castraveţ» din Mileştii Mici a câştigat un proiect de promovare a tu rismului de la ACSA Ialoveni, proiect finanţat de Banca Mondială. Deşi finalizarea lui era preconizată în octombrie, Ilarion Cebotari, coordonator de proiect, ne-a anunţat că proiectul a şi fost implementat: - Ne-am convins de acest lucru la ultimul seminar, de luna trecută, seminar la care s-a pus în discuţie amenajarea spaţiilor exterioare şi interioare în pensiunea turistică rurală. Să ştiţi că noi - dar am fost peste 80 de oameni am rămas plăcut impresionaţi de cele văzute, la partea practică a seminarului. Or, după primul seminar, din iulie, aici s-au produs mari schimbări. Cu banii din proiect transferaţi la cont (1000 de euro) cu o lună mai înainte şi, bineînţeles, cu o contribuţie substan ţială a proprietarilor, în acest răstimp scurt pensiunea turistică a devenit pur şi simplu de nerecunoscut. A fost schimbat acoperişul (din ţiglă), îmbu nătăţite căile de acces, decoraţi pereţii casei cu tăblii din lemn, lărgită şura (acoperită cu stuf şi dotată cu masă şi laiţe). Şură ce poate adăposti nu mai puţin de 25 vizitatori. O mândrie aparte a gospodarilor este beciul, unde pentru masa oaspeţilor erau, parţial, şi ur mau să mai fie puse la păstrare butoaie cu vin, şiruri de borcane cu legume şi fructe conservate, brânză la putină, slănină şi alte bunătăţi.

Respectând tradiţiile şi bunul simţ

În interiorul casei, au fost amenajate două încăperi, îmbinând confortul de care nu se poate lipsi un om civilizat (baie, WC, apă caldă, apă potabilă, sistem de încălzire) cu coloritul naţional (grindă cu mere, gutuie, struguri, dar şi covoare moldoveneşti, prosoape, scrin ş.a.). Important e că s-a ţinut cont de recomandările vizavi de amenajarea

Foto: Ora Locală

structurilor de primire turistică în mediul rural: amplasament, alimentarea cu apă, evacuarea apelor uzate, gru purile sanitare, spaţiile puse la dispoziţia clienţilor, cele pentru prepararea şi servirea mesei, precum şi altor spaţii. Totul, fără kitsch-uri, potrivit tradiţiilor populare şi a bunului simţ. (Străinii vin să ne cunoască, ca neam, şi nu să ne admire mobilele, carpetele din plastic, «marmura» sau mai ştiu eu ce). Gospodina a prezentat şase meniuri cu bucate specifice locului, iar pe viitor va avea şi un cuptor în curte, unde va coace plăcinte. De altfel, proprietarii au de gând să amenajeze în curte şi un bazin, idee preluată de Elena Castraveţ după vizita făcută recent în Polonia. Vizită de iniţiere în turism, finanţată tot de ACSA. De asemenea, va fi dusă la bun sfârşit restaurarea gardului, din piatră naturală, amenajată zona învecinată, cu pomi şi arbuşti decorativi, ca spaţiu de odihnă, zonă care oferă o panoramă a localităţii. Pensiunea – unde turiştilor le vor fi prezentate şi cântece, dansuri folclorice - a fost inclusă în programul turistic al raionului, fapt menţionat la seminar de Svetlana Lazăr, preşedinte al Asociaţiei Naţionale de turism rural, ecologic şi cultural din R. Moldova. Pe lângă oaspeţii care în august au vizitat Combinatul de vinuri din localitate şi care au dorit să vadă şi o gospodărie în stil tradiţional, în această familie s-au aflat şase voluntari, de la Corpul Păcii. Tot în baza pensiunii turistice «Tudor Castraveţ»,

curând va fi organizat un seminar de promovare a tradiţiilor moldovenilor în timpul culesului de struguri. Apropo, la Mileştii Mici sunt încă două gospodării ţărăneşti, care-şi propun să presteze servicii turistice.

Turismul rural prinde rădăcini şi la Horeşti

La seminar a participat şi un grup de iniţiativă de la Horeşti, în frunte cu MI hai Voloh, interesaţi de promovarea turismului în sat. Svetlana Lazăr vizitase în prealabil localitatea, unde au fost selectate câteva case, drept viitoare pensiuni turistice. Case în stil rustic, care necesită să fie restaurate. Sigur. până ca ele să fie incluse în programul turistic va fi nevoie şi de contribuţia materială a celor interesaţi, şi de suportul APL şi, eventual, de atragerea unor proiecte. Nu doar la Horeşti, dar şi la Suruceni, şi la Dănceni sunt deja oameni dornici de a crea pensiuni turistice rurale. Cu atât mai relevantă a fost prezentarea, în cadrul seminarului, a strategiei de dezvoltare a turismului în raion. Strategie care include şi administraţia publică locală, şi viitorii prestatori de servicii turistice, şi Asociaţia naţională de turism rural, ecologic şi cultural, în elaborarea unu traseu turistic unic. Ludmila Urmaşu

(21 octombrie, nr. 38)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Ruta 35: zilnic, ticsită până la refuz Microbuzele de pe ruta 35 circulă arhipline în fiecare seară şi dimineaţă, şi nimeni nu poate rezolva problema

Corupţia din justiţie este de vină

Marţi la Ialoveni, pentru a se întâlni cu cetăţenii, a fost ministrul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Anatol Şalaru. Acesta a relatat despre activităţile pe care le-a desfăşurat Ministerul pe care îl conduce pe parcursul ultimului an, realizările făcute şi multe altele. Majoritatea celor care au adresat întrebări au fost primarii, care nu au ni cio influenţă asupra transportului de pasageri ce trece prin localităţile lor. Ministrul a învinuit de mai multe ori de corupţie justiţia din Republica Moldova, care dă câştig de cauză transpor tatorilor şi obligă Ministerul să le satisfacă cererile, chiar dacă aceştia încalcă legislaţia în vigoare şi creează probleme în procesul de transportare a călătorilor. „Nu avem la îndemână pârghiile necesare şi nu putem lua măsuri pentru a detensiona anumite situaţii. Alte servicii se ocupă de aceasta, dar toţi ne învinuiesc pe noi. Trebuie liberalizat transportul public de pasageri. Am propus să fie liberalizate preţurile, dar legea nu permite la moment acest lucru”, a menţionat ministrul.

Ruta 35 Ialoveni-Chişinău

Una din problemele care a stârnit discuţii aprinse şi replici tăioase a fost cea cu privire la activitatea rutei 35 din oraşul Ialoveni. Pe această rută transportarea pasagerilor se face cu 2 mijloace auto: microbuze şi autobuze, fiind asigurat de trei firme. La Primăria Ialoveni sunt depuse, dacă nu zilnic, atunci săptămânal, plângeri şi petiţii din partea locuitorilor oraşului. Oamenii sunt nemulţumiţi de starea deplorabilă în care se află în special microbuzele, graficul

de activitate şi supraîncărcarea maşinilor cu pasageri în orele de vârf în centrul localităţii. Cei care trăiesc la ieşirea din Ialoveni spre Chişinău se pot urca cu mare greu, şi atunci doar „cu locuri” în picioare, şi în autobuze şi în microbuze. Primăria Ialoveni, însă, nu poate rezolva această problemă, chiar dacă toate plângerile sunt adresate anume ei. Ruta este deservită de firme, care obţin licenţă de la Minister. Aşa că numai Ministerul poate decide, doar (!) la solici tărilor respectivilor transportatori, dacă să facă schimbări sau nu. Primarul de Ialoveni a pus în primplan situaţia de pe ruta 35. „Ce atribuţii am eu cu ruta 35? Impozite nu am. Doar „pietre în cap”, plângeri. Eu am cerut că să fie făcute schimbări şi să fie introduse mai multe autobuze, pentru a face faţă fluxului de pasageri. Ne-aţi răspuns că nu este de competenţa primăriei şi consiliului să rezolve aceste probleme. Daţi putere de decizie în privinţa transportului la nivel local, pentru că aşa Consiliul raional, primăria sunt „zero” acum”, a declarat primarul de Ialoveni, Gheorghe Caracuian. „Nu primarul deschide rute, dar agentul economic. Acesta se adresează, în conformitate cu legea, depune grafi cul şi pachetul de documente necesar şi, în baza acestora, se modifică sau nu se modifică ruta. Baza de date nu se află la Minister, ci la Asociaţia Naţională a Transportatorilor Auto (ANTA). Noi tot pachetul de documente îl trimitem la ANTA, care face o analiză şi ne dau nouă răspuns. Nu ţine de competenţa dumneavoastră să organizaţi transportul între raioane. O decizie trebuie luată, dar trebuie să se adreseze cu această întrebare firma care deserveşte ruta 35. Nu putem modifica graficul fără acordul transportatorului”, a fost răspunsul lui Anatol Şalaru, la solicitarea primarului de Ialoveni.

La rândul lor, reprezentanţii firmelor de transportat pasageri din or. Ialoveni au menţionat că pe teritoriul oraşului trec mai multe microbuze din sate, cu care oamenii din Ialoveni s-ar putea deplasa în Chişinău. Afirmaţia aceasta a stârnit zâmbete, dar şi replici sarcastice din partea cetăţenilor prezenţi în sală. Şoferii de pe ruta 35 nu permit nimănui de pe alte rute să ia pasageri din Ialoveni, chiar dacă nu reuşesc să-i transporte pe toţi. Reprezentanţii firmei de autobuze au mai spus că abia se pot întreţine din cauza concurenţei şi nerespectării graficului de către cei cu microbuzele. „La cine să ne adresăm, dacă transportatorii nu vor să facă aceste modificări, iar primăria nu are nicio compe tenţa în această situaţie? Daţi puterea la Administraţia Publică Locală, că să rezolve pe loc problemele”, au fost repli cile mai multor cetăţeni.

Ministerul nu are pârghiile necesare

Referitor la transportul de călători, ministrul a menţionat că în Republica Moldova sunt înregistrate 519 firme de transport auto. Pentru comparaţie: în Israel există doar 6. „Structura rutelor trebuie construită după schema sat – centru raional – capitală”. În legătura cu situaţia veteranilor, cărora le-au fost retrase biletele zero, ministrul a afirmat că acesta este un şantaj din partea firmelor de transport la adresa Ministerului, pentru a obţine majorarea tarifului în general la bilete. Preţul la biletele de călătorie, însă, ar trebui micşorat, nu mărit. Ele refuză să mai transporte aceşti călători, pentru că statul nu dă bani pentru aceşti călători. Firmele ies în pierdere şi statul nu dă bani pentru aceasta. Ministrul a vorbit, de asemenea, despre planuri şi soluţii, pe care le vede dumnealui pentru a rezolva anumite probleme. „Amenzi cât mai mari. Te-au prins fară bilet – amendă 10 mii de lei. Veţi vedea, cum imediat toţi vor da bilete. Şi trebuie amendat nu şoferul, dar cetăţeanul, pen tru că el trebuie să ceară bilet şi să fie conştient. Pe viitor vrem ca taxa pentru drumuri să fie inclusă în preţul benzinei. Cine circulă mai mult, să plătească mai mult” Veaceslav Aftene

(16 septembrie, nr. 33)

Foto: Ora Locală

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.esp.md

Interviu cu Veaceslav Perunov

Săptămânal: 36 pagini Tiraj: 4000 de exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Bălţi, Glodeni, Râşcani, Făleşti, Sângerei, Briceni, Donduşeni, Edineţ, Drochia, Floreşti, Ocniţa.

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? Газета «СП» провела диверсификацию издательской деятельности. Был реализован проект, с помощью которого «СП» постаралась разнообразить свой информационный продукт и заинтересовать им новую аудиторию. «СП» превратилась в два полноценных и взаимодополняющих друг друга информационных источника: 1. Электронная версия издания (сайт eSP.md), где публикуются свежие местные и республиканские новости с фото и видео, ведутся прямые трансляции (текстовые и в видеоформате) с важнейших городских событий;

Echipa: Director – Slava Perunov; Redactor – consultant – Lev Şvarţman; Redactori - şefi - adjuncţi – Marina Bzovaia, Ruslan Mihalevschi; Reporteri – Veaceslav Dolgov, Tatiana Cocerovscaia, Natalia Petrusevici, Victoria Voronţova, Alexandr Dzeghiş; Departamentul design – Iurie Bold, Andrei Popa, Svetlana Poroh, Ion Profor; Fotograf – Andrei Suzanschi; Corector –Aliona Iasniuc; Departamentul publicitate – Svetlana Cudreşova, Iulia Simonenco, Tatiana Sopivnic, Oxana Botnaru. Redactor site - Ruslan Mihalevschi; Administrator site Ion Profor.

Adresa redacţiei: MD 3100, Or. Bălţi, str. 31 august 20b Tel.: (+ 373) 231-22-091/ 28-140, Tel./fax: (+ 373) 231-24-131. E-mail: sp@esp.md

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

2. Бумажная версия «СП», где выходят более развёрнутые, глубокие материалы, публицистика и где можно узнать больше деталей, чем на сайте. Мы дополнили бумажную версию «СП» ещё четырьмя страницами, на которых предлагали читателям развернутые репортажи, публицистические статьи о проблемах города. Продолжилась модернизация сайта eSP.md, больше внимания уделялось его рекламе, чаще публиковались новости. Другими словами, благодаря сайту «СП» стала более мультимедийной и оперативной.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? I. Запущена принципиально новая сайта «СП», с новым адресом (eSP.md), дизайном и концепцией заполнения. Благодаря этому аудитория сайта превысила отметку в 1000 уникальных посетителей в сутки (ок. 15 тысяч в месяц). Также на сайте появилась своя реклама. II. В Международный день детей 1 июня «СП» совместно с общественными организациями и спонсорами провела II детский карнавалпарад «Счастливая Пора». Это массовое праздничное мероприятие на день превратило центральную площадь Бельц в детский городок с конкурсами, стендами, акциями, в рамках которых дети смогли проявить свои умения и получить подарки. III. В 2010-м сразу четыре журналиста «СП» опубликовали журналистские расследования, получившие финансовую поддержку Датской ассоциации журналистов-расследователей (FUJSCOOP). Ряд материалов был отмечен премиями. Журналист «СП» Руслан Михалевский стал лауреатом конкурса «10 журналистов года», его расследование «Партийные ‘’актёры’’ телеканала NIT» получило III премию в национальном конкурсе «Журналисты против коррупции» (Trasparency InternationalMoldova). Журналист Вячеслав Долгов стал обладателем второй премии конкурса для журналистов республики, освещающих проблематику ВИЧ/СПИДа. Конкурс был организован голландской неправительственной организации «СПИД Фонд Восток-Запад» под эгидой Министерства здравоохранения и при финансовой поддержке Глобального фонда по борьбе со СПИДом, туберкулёзом и малярией. Журналист Наталья Петрусевич удостоилась диплома министерства обороны за продвижение патриотизма.

IV. По данным маркетингового исследования, проведенного по заказу Бюро аудита тиражей, «СП» по итогам ноября 2011 года является изданием с самой большой читательской аудиторией в Бельцах — 11 300 человек.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Как уже было отмечено выше, мы провели диверсификацию информационных продуктов, за счет чего удалось привлечь новых читателей в Интернете. При этом тираж печатной версии «СП» оставался стабильным. Более того, за счет активной подписной кампании на 2012 год «СП» умножила число подписчиков бумажной версии в 1,8 раза.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Уже было отмечено, что мы открыли новую версию сайта, которая работает как самостоятельная информационная единица. Теперь eSP.md — это: ежедневный выход новостей, прямые видеоэфиры с основных городских мероприятий, прямые текстовые репортажи, твиттер-трансляции, фотогалереи, видео, опросы и комментарии пользователей и др. Интерес к сайту стали проявлять и рекламодатели.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

Нелегалы под прикрытием Кому на откуп отдан общественный транспорт в Бельцах? На фирмах перевозчиков люди годами работали неофициально, транспорт не был включён в лицензию, не вёлся учёт доходов, обнаружены и другие нарушения — таковы итоги проверок, прошедших на предприятиях в последние месяцы. Каким же образом они получали право перевозить пассажиров?

Наказан за строптивость?

Бельчане наверняка помнят, как в начале этого года в течение трёх недель у здания примарии бастовал владелец автобусов. Напомним лишь о причинах протеста. 11 января Николай Иваскив припарковал два своих автобуса ПАЗ на площади у примарии и объявил бессрочную забастовку, требуя вернуть ему маршрут № 21, которого он лишился из-за конфликта с директором фирмы «Коррекция» Николаем Мельником. По его сло-

вам, за 29 месяцев работы он внёс в кассу предприятия 231,5 тыс. леев, почти все — неофициально. По взаимной договорённости Николай Иваскив платил фирме «Коррекция» в лице её директора Николая Мельника 3,5 тысяч леев за каждый автобус (вначале их было три). Из них 1200 леев шла на оплату местного сбора и маршрутной карты, 250 леев — на услуги центральной диспетчерской службы, 1200 леев предусматривались для зарплаты водителя, остальное — собственно нанимающей автобусы фирме. С января 2010 г. суммы сборов выросли до 4,5 тысяч в месяц. При этом, как утверждает г-н Иваскив, его водители так и не были официально трудоустроены, а значит, им не шёл трудовой стаж и они были лишены медицинской страховки. Его требование оформить договорные отношения пись-

менно, в том числе с водителями, и выдавать чеки по полученным суммам и привели к тому, что его машины были сняты в мае прошлого года с маршрута. В декабре 2010 года Николай Иваскив перешёл работать к другому транспортному агенту, желая сохранить маршрут. Предварительное согласие в примарии дали, а через несколько дней заявили, что маршрутные карты в этом направлении принадлежат только фирме «Коррекция». И повторяли это неоднократно и устно, и в официальных письмах. Многочисленные попытки публично и на личных приёмах у руководства отдела муниципального хозяйства и примарии получить ответ, на основании чего «Коррекция» распоряжается картами, не увенчались успехом. Он сделал вывод: директор фирмы «Коррекция» Николай Мельник, будучи муници-

Неучтённые и переоборудованные машины не исчезли с городских улиц. Фото: «СП»

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

пальным советником от ПКРМ — фракции большинства в мунсовете, пользуется благосклонностью местных властей. Николай Мельник тогда опроверг информацию, что 21-й маршрут закреплён исключительно за его предприятием. По его словам, здесь работают четыре экономических агента. Однако он считает, что выдать Иваскиву маршрутную карту всё равно невозможно. «Почему он должен работать именно там? Это значит кого-то надо сместить. А если добавить ещё автобусы — мы угробим маршрут».

Помог не себе, но другим

Если говорить о результатах забастовки, то для себя лично Николаю Иваскиву не удалось ничего добиться: прежний маршрут ему так и не вернули. Правда, позволили с 1 марта (после нескольких месяцев простоя) разрабатывать новый маршрут № 17. Пока он приносит одни убытки, в том числе и потому что никакой поддержки со стороны

470 леев

в месяц минимум недосчитался бюджет с каждой неучтённой зарплаты.

примарии нет. Не было ни объявлений о запуске новой линии, не установлены скамейки на остановках по ул. 31 Августа, не написано, какой автобус тут останавливается и с каким интервалом движется. Хотя это обязанность публичного органа управления. Однако водители и владельцы транспорта, с которыми удалось поговорить, считают, что бастовал Николай Иваскив не напрасно. Почти все они с недавних пор официально трудоустроены, медицинские полисы выданы на руки (см. в таблице рост количества страховок). Всё это результат проверок, которые

инициировало территориальное бюро Госканцелярии, в том числе и по жалобе изгнанного с маршрута. 13—14 января совместный рейд провели сотрудники столичной Лицензионной палаты и местной дорожной полиции. При проверке было установлено, что на линиях работает переоборудованный из грузового транспорт, что запрещено постановлением правительства ещё в 2006 году. Они должны были исчезнуть с городских маршрутов до конца 2007 года. Кроме того, из 50 проверенных машин у 27 не было приложений к лицензии, т. е. они не были вписаны в генеральную лицензию и не имели права осуществлять перевозки, ещё у 15 не было полного пакета документов. «Фактически они не имели права работать, при этом у них были маршрутные карты», — сказал тогда представитель правительства в Бельцах Анатолий Харченко. 26 января Лицензионная палата вынесла решение: лицензии пяти перевозчиков признаны недействительными. У этих фирм в генеральной лицензии оказалось задекларировано одно число транспортных единиц, а маршрутные карты были выписаны на гораздо большее. В частности: «Serviciul tehnic» задекларировано четыре машины, работало ещё плюс 22; «VanFoltur» — 2 в декларации, ещё 10 фактически, «Iursenia-trans» — 3 (+6), «Коррекция» — 5 (+20), Ассоциация в защиту прав и интересов транспортников (APADIT) — 9 (+15). К концу января все эти перевозчики, выполнив предписания Лицензионной палаты, представили декларации и получили новые лицензии, куда вписали весь фактически работающий транспорт (см. табл. 1). Проверкой финансовой деятельности фирм занялась в то же время Налоговая инспекция, а соблюдением трудового законодательства — Трудовая инспекция. Инспекторы труда проверили 7 транспортных предприятий и на всех обнаружили нарушения, например: не заключены трудовые

Так выглядит генеральная лицензия и приложение к ней, которое должно быть у всех водителей. Фото; «СП»

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Статистические Показатели

•

Согласно данным Лицензионной палаты на 24.02.2011 г., на 10 предприятиях, занятых перевозкой пассажиров в городе, зарегистрировано: автобусов большой и средней вместимости — 62, маршруток — 135. Всего 197 единиц автомобильного транспорта.

•

Фото «СП»

договоры, не оформлены трудовые книжки, размер зарплаты не соответствует требованиям законодательства (не ниже 1100 леев) или выплачивается не в установленном законом порядке, без записей в бухгалтерских реестрах. В итоге на всех директоров составлены и направлены в суд протоколы о нарушении законодательства в области охраны труда для привлечения к административной ответственности по ст. 55 (ч.1) Кодекса о правонарушениях, которая предусматривает штраф в размере от 50 до 75 у. е. (1000—1500 леев). А на директора фирмы «Коррекция» Николая Мельника ещё и по ст. 57 (ч.1) за нарушение срока выплат заработной платы, взносов в соцфонд и фонды медицинского страхования (предусмотрен штраф от 100 до 200 у. е.). Налоговая инспекция проверила 13 транспортных фирм (не только перевозчиков пассажиров) и тоже у всех обнаружила нарушения Налогового кодекса, Закона о бухгалтерском учёте и других законодательных актов. В результате дополнительно было начислено для уплаты налогов 123,3 тысячи леев, пени — 29,5 тысячи леев, штрафов — 930,2 тысячи леев и др. Всего государственная казна пополнилась на 1 152,1 тысячи леев.

Порядок наведён, проблема решена?

В настоящее время владельцы маршруток платят транспортным фирмам от 2650 леев до 3800 в

месяц. Было от 2350 до 3200 леев. Сколько из этой суммы составляет местный сбор, маршрутная карта и услуги диспетчеров, подсчитать нетрудно — меньше половины. Остальное — услуги фирмы. Ставки поднялись после недавних проверок. Как считают хозяева машин, для восполнения потерь из-за штрафов. Кроме того, требуется вносить ещё 1500 леев. Именно с этой суммы ведутся официальные расчёты по зарплате. После выплаты всех налогов и взносов разницу вернут. Людей трудоустроили, но зарплату водителей в ставку так и не включили. Причём, как нам сообщили на правах сохранения анонимности, руководители четырёх из пяти «пострадавших» фирм заключили соглашение: повысить плату одновременно, а если владельцы транспорта начнут возражать и захотят уйти с предприятия, то остальные обязуются их не принимать. Надо сказать, что из 10 перевозчиков лишь у половины есть свой транспорт, остальные фирмы привлекают частных лиц, у некоторых вообще нет ни одного собственного автобуса или маршрутки. Зато у них есть лицензия, дающая право осуществлять пассажирские перевозки и нанимать соответствующий требованиям транспорт. Многие из владельцев машин задавали себе вопрос, почему я не могу работать сам на себя, и отправ-

По информации отдела муниципального хозяйства, ежемесячно выдаётся 182 маршрутные карты. Если с каждого транспортного средства взимается 250 леев на содержание диспетчерской службы, то она обходится в 45 500 леев в месяц. При этом диспетчера ведут учёт вручную. лялись в примарию, в отдел муниципального хозяйства, с желанием получить разрешение на работу. Ведь именно примария через свои отделы осуществляет прямое управление транспортным процессом. И получали отказ. Сначала косвенный: им объясняли, как сложно и невыгодно вести такой бизнес маленьким фирмам, как они не смогут соблюсти все условия для получения лицензии, и т. д. Новичкам предлагали обратиться в уже существующие фирмы, в первую очередь в «Коррекцию» (именно так тут оказался Николай Иваскив со своими новыми автобусами), а уже работающим — оставаться на своих местах. Если же кто-то упрямился и пытался доказать свою состоятельность, получал прямой отказ. С образцами официальной переписки познакомим чуть ниже.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Справедливости ради отметим, в последние годы в городе всё же появилось несколько перевозчиков. Это в основном транспортные предприятия, которые уже занимались грузоперевозками и решили расширить виды деятельности («Zimbru-Nord», «Cavitan-com»). Как утверждают директора названных фирм, никаких проблем у них не было. Купили новые автобусы, написали заявку в примарию, получили маршрут.

Нет, потому что... нет

Кроме устных свидетельств, к нам в руки попали документы: обращения с просьбой о выделении маршрута. Начиная с 2005 года официальные ответы, подписанные бывшим примаром Василием Панчуком, вице-примарами Юрием Пахоменко и Игорем Нягой, сводятся к следующему: «Транспортная схема муниципальных пассажирских перевозок заполнена полностью. Дополнительных маршрутов не намечается, и в услугах новых экономических агентов примария не нуждается». Такие ответы получали и молодые предприятия, и давно действующий Бельцкий автобусный парк. Вячеслав Зинковский, начальник отдела муниципального хозяйства, в одном из писем был ещё более категоричен: «Причин изъятия и перераспределения графиков маршрутов среди зарекомендовавших себя положительно партнёров нет». Лариса Гриза безуспешно вела переписку с примарией полто-

1 152 100 леев

начислено дополнительно в результате проверок Налоговой инспекции.

ра года. Они с сыном откликнулись на объявление примарии (!) о поиске экономических агентов, желающих работать на новом маршруте № 19, открыли предприятие, получили лицензию — и всё. На каждое новое обращение новая причина для отказа: нежелание работать с мелкими фирмами («это отрицательно скажется на перевозочном процессе в целом»), отсутствие опыта у руководителя, отсутствие собственной материально-технической базы или медика и механика. То, что законом предусмотрено иметь свою базу или договор на обслуживание с соответствующим предприятием, в расчёт не принималось. А ведь именно на основании подобного договора Лицензионная палата и выдала лицензию. Бельцкий автобусный парк (БАП), у которого есть и многолетний опыт, и материальнотехническая база, и полный штат необходимых сотрудников, 10 лет не допускается к городским пассажироперевозкам. На заседании Совета 2 марта на вопрос представителей предпри- ятия о причинах отказов врио примара Октавин Маху ответил: в 90-е годы это предприятие оставило город без автобусного сообщения, а на место автопарка пришли частники, которые и спасли ситуацию. Директор БАП отвергает обвинения в предательстве интересов города: «В 90-е годы мы так же возили льготников, как и Троллейбусное управление, но только троллейбусному управлению примария еже-

годно выплачивала затраченные на их перевозку деньги, а автобусному парку — нет. Это был камень преткновения между примарией и автобусным парком. <...> Долги примарии по отношению к АО БАП к 1999 г. составляли около 500 тыс. леев».

Нелояльная конкуренция с нелегалами

И хотя Налоговая инспекция утверждает, что ущерб, нанесённый бюджету минимален, поскольку в период 2008–2010 гг. ставка налога на прибыль была нулевой, а от НДС этот вид деятельности освобождён, он всё же есть. Если взять в расчёт только минимальную зарплату в 1100 леев и учесть все выплаты только с неё (подоходный налог — 7 %, взносы в соцфонд с работодателя — 23 % , взносы в соцфонд с работника — 6 % , взносы в фонд обязательного медицинского страхования c работодателя и с работника — по 3,5 %), то с каждой такой зарплаты бюджет недосчитался около 470 леев в месяц. Для круглого счёта умножим эту сумму на 100 (хотя число официально не трудоустроенных водителей и кондукторов было, возможно, и выше), а потом на число месяцев и получим 522 000 леев в год. Полмиллиона в бюджет и 100 социально защищённых работников с правом на отпуск, больничный и трудовым стажем — судите сами, много это или мало. Есть и другая сторона вопроса. «Транспорт, который работает легально, не может такими же темпами развиваться, как нелегальный. Потому что нелегалы не имеют тех затрат, что мы имеем: мы платим налоги с зарплаты, они — нет. Мы держим штат, чтоб вести учёт доходов, проверять транспорт и водителей перед выездом. А эти затраты составляют более 30 % от доходов», — говорит Аурел Негинэ. Директор «Zimbru-Nord» Михаил Кожокарь тоже считает, что изза неравных условий кто-то процветает, а работающие «по-белому» предприятия в убытке. Сравним всего две цифры. По официальным данным, Бельцкий автобусный парк только за один

Под придуманным бельцкими властями талоном соответствия всего одна подпись — начальника отдела муниципального хозяйства. Фото: «СП»

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

2008 год в виде налогов только из заработной платы при наличии около двухсот сотрудников перечислил в госказну свыше 1,25 млн леев. При этом все городские перевозчики вместе взятые за три года (2008—2010 гг.) с учётом не только выплат из зарплаты, но и местного сбора за услуги по перевозке (а это самая крупная статья расходов) и других налогов выплатили 5,835 млн леев, т. е. в среднем менее 2 млн леев в год. Возможно, дело и в том, что в период 2007—2010 года плановых проверок Налоговой инспекции на транспортных предприятиях не было.

Справка-Пояснение Лицензия на право перевозки пассажиров общественным автотранспортом выдаётся транспортному агенту (предприятию) Лицензионной палатой сроком на пять лет. Для её получения нужно соблюсти ряд условий, в их числе: обеспечение ежедневного медосмотра водителей и техконтроля техники до выхода на маршрут; наличие собственной материальнотехнической базы или договора на обслуживание с сертифицированными станциями по ремонту и техобслуживанию; наличие свидетельств о регистрации транспортных средств (ТС) и талонов технического тестирования. Все транспортные средства, которые работают на фирме, должны быть включены в эту генеральную лицензию. На её основе на каждую единицу транспорта выдаётся приложение к лицензии, которое должно находиться в пакете документов у каждого водителя. Вносить в генеральную лицензию и исключать из неё ТС можно в любое время бесплатно.

Вместо контроля диктат и самоуправство?

Зато била тревогу Дорожная полиция. В течение полугода автоинспекторы предупреждали местные власти о необходимости снятия с маршрутов переоборудованного транспорта как представляющего опасность для пассажиров и передали в примарию список всех «грузовиков». Их сигналы проигнорировали. Хотя нет, обещали, что с 1 января 2011 года не соответствующие требованиям маршрутки будут выведены из муниципальных перевозок. А на запрос «СП» из примарии ответили: «Весь пассажирский транспорт, участвующий в процессе муниципальных перевозок, соответствовал и соответствует требованиям безопасности движения. <...> Переоборудованный подвижной состав поэтапно выводился из

процесса перевозок. К 01.01.2011 г. исключён весь переоборудованный транспорт из процесса перевозок». Почему же до сих пор, в течение трёх с лишним лет после действующего запрета на использование «грузовиков» они продолжали курсировать по городу? Ведь такие маршрутки даже в лицензию включить было нельзя. Как показала январская проверка, эти и другие транспортные средства и не были

задекларированы в лицензии, но у них были маршрутные карты и талон соответствия, подтверждающий... соответствие автомобиля требованиям. Оба эти документа выдаёт отдел муниципального хозяйства примарии. Руководство Дорожной полиции сообщает: «Маршрутная карта и талоны соответствия транспортного средства выдавались отделом муниципального хозяйства без проверки

Таблица 1. Cоотношение количества транспорта и застрахованных работников

Фирма «VanFolTur» «Iursenia-trans» «Zimbru-Nord» «Cavitan-com» «Serviciul-tehnic» «NIC-autotrans» «Cernov-TVIC» «Corecţia» «Anturtrans-nord» «APADIT»

Количество единиц транспорта (из них автобусов*) 12 (6) 53 (11) 38 (4) 3 (2) 26 (3) 12 (12) 15 (13) 28 (7) 29 (4) 16

Количество медицинских страховок (по данным на начало года) 4 62 242 11 29 —** 18 6 —** 32

Количество медицинских страховок (по данным на 17 марта) 12 60 242 11 29 11 22 37 35 35

*Выделение автобусов имеет значение, поскольку при этом предполагается наличие двух водителей и двух кондукторов на одну единицу транспорта. * * На тот момент мы не затребовали данные.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

приложения к лицензии каждого транспортного средства. <...> Переоборудованный транспорт был допущен к пассажироперевозкам без согласования и проверки сотрудников отдела дорожной полиции». Более того, как считает заместитель начальника территориального бюро Госканцелярии Николай Ункуцэ, такой документ, как талон соответствия, законом вообще не установлен. По его мнению, примария незаконно провела через муниципальный Совет в 2007 году решение, согласно которому талон соответствия стал основным документом, дающим право на перевозки в муниципии. Директор автопарка Аурел Негинэ добавляет: «Моё мнение, этот талон соответствия был специально придуман, чтобы обойти закон. Примария машины даже не проверяла. Должна быть получена генеральная лицензия, в которую включаются все транспортные средства фирмы. Они все должны соответствовать техническим требованиям. Затем на каждую машину выдаётся приложение, подтверждающее право заниматься перевозкой. Они продублировали выписку из генеральной лицензии. И обошли лицензию, чтобы допустить любой транспорт, который им выгоден. Причём лицензия выдаётся на пять лет, а талон нужно получать ежегодно. Каждая машина в отдельности». По дошедшей до Николая Ункуцэ информации, стоимость такого талона достигала 200 евро. Если учесть количество переоборудованного транспорта (свыше 40 единиц), который свезли в Бельцы со всей республики, то становится понятно, что примария защищает интересы не пассажиров и

водителей, а интересы системы, которую сама же и создала, считает замначальника бюро Госканцелярии.

А будет ли конкурс?

Тональность официальных писем с приходом к руководству примарией Октавиана Маху изменилась. Теперь в отказах в предоставлении маршрута звучат иные причины, как минимум законно более обоснованные: с действующими транспортными агентами заключён договор о долевом участии на каждом муниципальном маршруте в отдельности. Квоты определены и перераспределяться не будут до проведения конкурса, который намечен на июнь 2011 года. Когда и с кем эти договоры заключены, если до конца января их не было? Это подтвердил бывший вице-примар Игорь Няга, в чьём подчинении был отдел мунхозяйства. По его словам, вопрос о заключении договоров возник в разговоре с экс-примаром Василием Панчуком в конце прошлого года, когда пошли жалобы Николая Иваскива. «Я ответил: ''Мы не можем этого сделать, потому что мы не провели конкурс. Чем я могу мотивировать, что я заключил договор с тем или с другим агентом? Должны быть чёткие правила организации перевозок. А если их нет, и мы заключим договор, то на следующий день будем стоять перед прокурором''». Мы позвонили в несколько фирм, не замеченных в нарушениях в ходе проверок, и спросили, заключали ли они договор в момент получения маршрутов. Никто не смог вспомнить о подобном документе. В том, что конкурс на закрепле-

Таблица 2. Обязательные платежи, взимаемые примарией

1. Местный сбор за предоставление услуг по перевозкам (ежемесячно) за каждую единицу вместимостью до 8 мест от 9 до 16 мест

от 17 до 24 мест от 25 до 35 мест более 35 мест

2. Изготовление и оформление маршрутной карты (ежемесячно)

3. Техпроверка соответствия автомобиля (раз в год при получении талона соответствия)

400 леев 800 леев

1200 леев 1520 леев 1680 леев 27 леев. 54 лея.

Стоимость оплаты услуг центральной диспетчерской службы в официальном письме примарии не указана.

ние маршрутов состоится, Игорь Няга сомневается. Во-первых, потому что разговоры об этом ведутся около полутора лет, тема периодически всплывает и... забывается. Во-вторых, потому что он требует большой подготовки и компетенции, которой сотрудники отдела, по его мнению, не обладают. «В конкурсной документации должно быть всё чётко расписано: маршрут, сколько остановок, графики, протяжённость, расчёт пассажиропотока. На случай, если вдруг придёт компания неместная. Должно быть около 15 страниц. <...> Если доживём до конкурса, вы увидите, техзадание будет на двух страничках, где ничего не будет конкретно расписано». А если так, то снова появятся причины для отказов в допуске к перевозкам и основания для возникновения коррупционных схем и злоупотребления служебным положением. Всем нашим собеседникам мы задавали вопрос, как было бы правильно организовать работу городского транспорта. Приведём лишь один ответ: «Нет универсального и единственного метода решения проблемы, все они могут быть хороши, главное — транспарентность, лояльная конкуренция, чистота перед бюджетом», — говорит директор «Zimbru-Nord» Михаил Кожокарь.

Марина БЗОВАЯ

P. S. Простое наблюдение

показывает, что окончательно с наших улиц не исчезли ни переоборудованные маршрутки, ни неучтённый транспорт. Заваренные боковые двери, кустарным способом приваренные сиденья и, наконец, неудобный выступ слева от входа (след от выдвигавшейся двери), о который вечно бьёшься головой, — эти признаки бывших «грузовиков» очевидны для любого пассажира. Несколько дней в разных местах (ул. Шт. чел Маре, ул. Николаева, ул. Болгарская) я фиксировала госномера проезжающих маршруток. Из 30 машин четырёх в списках, предоставленных Лицензионной палатой, не оказалось.

(13 aprilie, nr. 15)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.unghiul.info

Interviu cu Nicolae Sanduleac

Săptămânal: 12 pagini Tiraj: 11000 de exemplare (la 01.01.2012) Aria de difuzare: Ungheni, Nisporeni, Călăraşi.

1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? 2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? 3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? 4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)? Anul 2011, pentru Unghiul, ca şi pentru alte ziare din ţară, care nu sunt finanţate de anumite grupuri politice sau financiare, a fost unul încordat din mai multe puncte de vedere, dar echipa a activat eficient pentru realizarea scopurilor propuse. Iar scopurile, în fond, s-au limitat la două momente esenţiale: menţinerea tirajului de o singură dată de cel puţin 10000 exemplare şi asigurarea creşterii volumului de publicitate cu cel puţin 15 la sută faţă de anul precedent pentru a reduce din consecinţele legate de majorarea preţurilor pentru tipar, hârtie, altor servicii. Menţionăm: scopurile au fost realizate cu succes. Datorită desfăşurării unei eficiente campanii de promovare a ziarului, în unele localităţi ale raionului, unde „Unghiul” încă nu ocupa poziţia de lider, elaborând şi un regulament pentru stimularea celor implicaţi în campania de abonare, organizând întâlniri cu cititorii la locul lor de trai, concursuri cu premii etc, am fost în stare să menţinem tirajul de o singură dată, pe întreg parcursul anului, de 10000 exemplare, ba în unele luni el chiar a depăşit cifra de 11000 exemplare. Tirajul mare, distribuţia lui sută la sută a influenţat pozitiv şi asupra fluxului de publicitate, volumul căreia, de asemenea, a crescut faţă de anul trecut cu aproximativ 60 de mii de lei sau cu 16 la sută şi a constituit pe an peste 400000 de lei. Din şirul măsurilor privind promovarea ziarului voi mai menţiona decernarea tradiţională a premiilor pentru 10 personalităţi ale anului, organizarea şi desfăşurarea concursului amatorilor jocului de dame (august, către Ziua Limbii Române), alergărilor pe şosea pentru premiul ziarului Unghiul (noiembrie, 12 premii), concursurilor (de două pe an) pentru cel mai bun factor poştal etc.

Echipa: Director - Nicolae Sanduleac; redactor-şef adjunct - Valentina Slotină; redactor-şef adjunct - Tatiana Cuibaru; secretar de redacţie - Ludmila Braşoveanu; redactor tehnic şi versiunea electronică - Marina Bulgar; contabilă-şefă - Parascovia Guţanu; redactor departament Mariana Marcu.

Adresa redacţiei: or. Ungheni, str. M. Eminescu 45 tel.: (+373) 236-22-391/ 22-296 Email: unghiul@gmail.com, sanduleac@unghiul.com

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Menţinerea tirajului, creşterea volumului de publicitate ne-a dat posibilitate ca în anul 2011 să achităm la timp şi să majorăm în medie cu 15% salariile colaboratorilor, numărul cărora nu a fost redus şi care nu au avut de pierdut de pe urma crizei economice din ţară, ci dimpotrivă remunerările au crescut, precum să achităm toate facturile pentru tiparul ziarului, procurarea hârtiei şi pentru alte servicii, astfel anul l-am finalizat fără datorii. Din mijloacele proprii am procurat 1 calculator şi altă tehnică necesară. Anul 2011 s-a deosebit de ceilalţi ani prin organizarea şi realizare a două campanii cu mare impact, anume colectarea de mijloace financiare pentru intervenţii chirurgicale. În primul caz, este vorba despre un băieţel, nevăzător, pentru care au fost colectate cu ajutorul cititorilor, sponsorilor circa 26 mii de dolari SUA, iar operaţia a fost efectuată în China. Al doilea caz s-a referit la o fetiţă de un an pentru o intervenţie chirurgicală pe cord. Aceste două campanii au durat practic tot anul, pe parcursul căruia permanent am publicat materiale referitoare la mersul colectării mijloacelor financiare, solicitând comunitatea să se implice activ pentru a ajuta aceste două familii sărace şi oamenii au răspuns prin fapte concrete. Scopul pentru care am lucrat a fost atins.

Am lucrat mai mult asupra conţinutului ziarului, mai ales în ce priveşte informarea cititorilor despre tot ce se întâmplă în jurul nostru, despre activitatea instituţiilor statului şi procesul decizional, cheltuirea banului public. Anume aceste teme au trezit mai multe ecouri în mijlocul cititorilor, multe dintre care au fost publicate în paginile ziarului. Ne bucură faptul, că după efectuarea unor modificări, am asigurat viabilitatea paginii web a ziarului, ea nu mai este atât de frecvent atacată ca în trecut, când la fiecare 3-4 luni trebuia să restabilim site-ul după anumite atacuri. În anul 2011, deşi nu am renunţat la domeniul ce ne aparţine, totuşi pagina web a ziarului unghiul.com am plasat-o la alt server şi la o altă adresă unghiul.info, acordând o atenţie sporită securizării lui. În continuare, având în vedere că nu mai suntem atât de des atacaţi de anumite persoane care au mare „grijă” ca site-ul să nu lucreze, ne gândim să-l refacem din temelie, să-i schimbăm şi designul, şi conţinutul, precum şi să efectuăm alte modificări ca sa fim în pas cu timpul. Într-un cuvânt, într-o perioadă de criză, datorită eforturilor tuturor colaboratorilor din echipa redacţională, Unghiul şi în 2011 a fost în creştere. Dar înţelegem ca avem încă foarte multe de făcut, pentru ca cititorii să aleagă totdeauna ziarul Unghiul şi să acceseze site-ul unghiul.info.

Articole de rezonanţă din 2011

Egali în faţa Domnului, dar nu şi în faţa serviciilor bisericeşti În ultima perioadă, tot mai des ne îndreptăm ochii spre cer pentru un ajutor spiritual. O fi din cauza problemelor şi a grijilor în faţa cărora suntem neputincioşi sau, pur şi simplu, fiindcă purtăm în suflet credinţa faţă de Cel de Sus, mai ales că sfintele cărţi conţin sute de referiri la credinţă, precum „Cel neprihănit va trăi în credinţă” sau „... ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii va trăi în credinţă”. Cu toate acestea, pornirile noastre fireşti, deseori, după anumite evenimente, triste sau pline de bucurii, sunt umbrite şi începem să credem că unele feţe bisericeşti încearcă să comercializeze servicii pe care le prestează aceste lăcaşe sfinte, iar credinţa pentru unii devine o afacere profitabilă. Chiar şi faptul că aproape în fiecare localitate sătească există câte un locaş sfânt, iar în oraşul Ungheni numărul lor a devenit impunător, vorbeşte nu numai de creşterea numărului de credincioşi care vin la sfintele slujbe de aici, dar şi despre mulţimea de preoţi care îşi doresc

un loc de muncă, ca şi oricare alt cetăţean, de altfel. Bunăoară, la dispoziţia celor 33 mii de ungheneni sunt patru biserici, o mănăstire de măicuţe, o catedrală episcopală şi două locaşuri sfânt urmează să fie deschise în curând. Revenim la cele lumeşti şi vom vorbi de taxele pentru servicii, care totuşi diferă de la un locaş la altul. Nu e greu să afli unde şi cât te costă. Pentru aceasta trebuie să ai la îndemână un aparat de telefon, să te înarmezi cu un pix şi o foaie de hârtie pentru a înregistra cifrele, ca mai apoi să nu te încurci în diversitatea lor. La o biserică ni s-a spus că un botez costă în jur de 700 lei, în sumă intră şi preţul lumânărilor pentru policandru, certificatul de botez, iar cumetrii vor mai achita încă câte 20 de lei fiecare. Tot aici ni s-a spus că o cununie poate să coste circa 600 lei, de asemenea, în sumă intră lumânările pentru policandru, precum şi certificatul de cununie. La o altă biserică, părinţii copilului, pentru un botez, plătesc 400 lei, iar fiecare din cumetri – încă câte 25 de lei fiecare. La celălalt capăt al firului un glas de femeie ne

mai spune că o cununie ne-ar costa doar 350 de lei, însă naşii sau tinerii trebuie să mai achite costul lumânărilor pentru policandru şi, desigur, al certificatului de cununie. Am încercat să aflăm costurile pentru aceste servicii bisericeşti în localităţile săteşti. Cu părere de rău, nu am găsit nici pe preot, nici pe staroste, dar o locuitoare s-a oferit să ne dea unele detalii. Aşadar, botezul costă 350 lei, iar naşul va plăti încă 100 lei, pe când cumetrii – încă câte 50 de lei fiecare. Proaspătul tătic trebuie să aprindă lumânările unui policandru întru sănătatea nou născutului, dar şi să mai aducă o găină sau un cocoş. „Nu ştiu cât costă o înmormântare, pentru că, slavă Domnului, nu am avut aşa nefericire, dar vecina mi-a mărturisit că degrabă, la aşa costuri, vom avea impresia că răposatul trebuie cumpărat”, ne spune Nina C. Totodată, vom menţiona că sunt şi preoţi între preoţi. Unii din ei, pentru încreştinarea unui copil sau pentru sfinţirea unei locuinţe, îţi pot spune simplu: „Jertfiţi cât vă lasă inima...”. Şi pentru aceasta nu trebuie să te duci departe, sunt serviciile unui paroh din oraşul Ungheni.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cine totuşi stabileşte taxele pentru un botez, o cununie sau o înmormântare? Părintele Bartolomeu de la Episcopia de Ungheni şi Nisporeni ne-a spus: „Se ştie că pentru a întreţine locaşul, pentru a plăti munca lucrătorilor de la biserică, căci astăzi nu vine nimeni să muncească pe gratis, sunt necesare mijloace băneşti. De aceea şi apar anumite taxe pentru serviciile bisericeşti. În rezultatul unei hotărâri a protopopiatului de Ungheni, s-a decis ca la toate bisericile din raionul Ungheni să fie un tarif unic pentru ierurgiile şi tainele care se fac în locaşul sfânt, iar dacă serviciile sunt oferite la domiciliu - tarife nu sunt stabilite”. În continuare, părintele Bartolomeu ne-a explicat că, poate, unele biserici, mai ales cele din oraş, au cheltuieli mai mari, bunăoară, pentru lucrările de construcţie sau reparaţie a locaşului, atunci preotul împreună

cu consiliul parohial pot conveni asupra unor alte tarife la unele servicii divine. „Însă toate aceste taxe sunt minime, şi nimeni nu încearcă să le mărească tare mult”, explică dânsul. Tot părintele Bartolomeu ne-a spus că niciun preot niciodată nu va îndrăzni să bage mâna în buzunarul enoriaşilor săi. „Preotul are un salariu mizerabil, bunăoară, acest salariu pentru un paroh de la sat nu se ridică mai sus de 600 lei, plus ceea ce câştigă în urma slujbelor de pomenire sau a unor trebuinţe în localitate”, menţionează dânsul. De altfel, o chestiune ce a fost examinată şi la Episcopia de Ungheni şi Nisporeni a fost cea cu privire la achitarea de către preoţi a taxelor în fondul social, pentru ca, odată ajunşi la vârsta de pensionare, să poată beneficia de pensie. „Mulţi preoţi deja din propria iniţiativă au decis să achite taxele în fon-

dul social, pentru a putea primi măcar pensia socială”, explică părintele. În ce priveşte taxele, deşi suntem egali în faţa Domnului, aceasta nu înseamnă că suntem egali şi în faţa tarifelor pentru serviciile bisericeşti. Dar, până la urmă, decizia rămâne să o ia chiar enoriaşul: anume lui îi aparţine alegerea locaşului sfânt unde să se ducă pentru a se ruga întru iertarea păcatelor sale, a încreştina un nou - născut sau a cununa tinerii. De notat că în raionul Ungheni activează 33 de biserici sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei şi 11 locaşuri sfinte ale Mitropoliei Basarabiei.

De ceva timp guvernanţii ne tot amintesc de optimizarea cheltuielilor. Iar aceasta, de cele mai multe ori, se începe cu reducerea cadrelor, tăieri din salarii, închiderea şcolilor... Dar cum e situaţia cu optimizarea cheltuielilor din bugetul local sau raional?

punem o floare la bustul marelui Eminescu, monumentul eroilor căzuţi pentru independenţa ţării ori să-i aducem un omagiu folcloristului Efim Junghietu. Dar unii nu înţeleg ce legătură ar avea banii publici cu zilele de naştere ale anumitor funcţionari publici sau consilieri raionali care, la fel, au avut marea onoare de a primi un buchet de flori din partea Consiliului raional. De fapt, aceste flori au fost înmânate din partea tuturor contribuabililor din raion? Această întrebare ei şi-o pun aflând din contul căror mijloace financiare au fost procurate aceste flori. Tot Natalia Rotaru a spus că în toate aceste dispoziţii nu a fost specificată însă sursa concretă a cheltuielilor financiare. „În regulamentul-tip privind constituirea fondurilor de rezervă ale autorităţilor administraţiei publice locale şi utilizarea acestor mijloace e scris negru pe alb că mijloacele financiare pot fi folosite doar pentru lichidarea calamităţilor naturale, restabilirea obiectelor de importanţă locală, acordarea unui ajutor unic sinistraţilor, finanţarea unor acţiuni de cultură. Mai nou este că există şi o dispoziţie privind alocarea din bugetul raional a unei sume de 65 de lei, pentru a da curs invitaţiei ambasadorului Republicii Lituania de a participa la concertul de binefacere urmat, probabil, şi de o cină cu un păhar de vin la care ar fi participat şi o persoană ce nu face parte din numărul funcţionarilor publici. Mă gândesc că suma dată a fost atribuită la cheltuielile cu caracter imprevizibil

şi necesităţi de urgenţă”, a adăugat Natalia Rotaru. „Sânt sigur că în această listă de omagiaţi nu veţi găsi numele meu. Pentru mine ziua de naştere este ziua când alături vreau să-i am doar pe oamenii dragi sufletului – soţia, copiii, adică familia care într-adevăr îţi vrea tot binele din lume, şi nu din cei care doar se ascund după un buchet de flori sau un oarecare cadou, dar în realitate nu-ţi doresc binele”, a spus Ion Cibotari, consilier raional. Dânsul a mai menţionat că acest lucru ar fi o abatere de la legislaţia în vigoare, iar unii consilieri raionali ar fi folosiţi pe post de „maşină de vot” pentru confirmarea anumitor dispoziţii nejustificate în opinia dânsului. Ion Harea, preşedintele raionului Ungheni, din start a declarat că nu doreşte să comenteze nişte tâmpenii, după care a menţionat că banii din bugetul raional pot fi folosiţi pentru diferite activităţi, inclusiv pentru aceasta. Dânsul personal nu ar vedea nimic grav în faptul că au fost cheltuiţi câţiva lei pentru nişte flori. Oare aceasta ar fi cea mai mare încălcare? „ Orice organizaţie care îşi respectă angajaţii are un fond pentru astfel de cheltuieli. De ce în toată activitatea Consiliului raional se văd doar greşelile, dar nu şi lucrurile bune şi reuşite, care, de altfel, nu sunt atât de puţine”, a mai spus Ion Harea.

Tatiana Cuibaru

(21 octombrie, nr. 40)

Flori... de la buget

Natalia Rotaru, şef Oficiul Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat, ne-a declarat că în această privinţă ar avea mai multe de spus, dar se va referi doar la o situaţie concretă. Dânsa ne-a prezentat câteva dispoziţii cu privire la alocarea mijloacelor financiare în temeiul Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală. Timp de un an preşedintele raionului Ungheni, Ion Harea, a semnat circa 60 de dispoziţii cu privire la alocarea mijloacelor financiare pentru procurarea... buchetelor de flori. Astfel, din banii publici s-ar fi procurat buchete şi coşuri de flori de aproximativ 8000 lei(!). „Consiliul raional Ungheni este unicul care a emis astfel de dispoziţii. Nici Consiliul raional Nisporeni, nici cel de la Călăraşi nu au alocat bani din contul bugetar, mai ales pentru procurarea florilor. Astfel de decizii nu sunt semnate nici la Primăria oraşului Ungheni, nici de alte autorităţi publice locale”, a menţionat Natalia Rotaru. Desigur, nimeni nu neagă faptul că cel puţin o dată pe an trebuie să ne aducem aminte de sărbătorile oficiale, precum Ziua Independenţei, Ziua Limbii Române sau să găsim timp pentru a

Tatiana Cuibaru

(18 martie, nr. 10)

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.zdg.md

Săptămânal: 24 pagini Tiraj: 5000 de exemplare (la 01.01.2012) ziar naţional

Interviu cu Alina Radu 1. Prin ce s-a deosebit ziarul dvs. din 2011 de cel din 2010 sau de alţi ani? Prin lansarea proiectului video „Reporter de Gardă” la Moldova 1 şi pe pagina web, prin www.zdg.md, şi în fond, prin utilizarea unei maxime convergente media la ZdG: ziar tipărit, pagină web şi proiect video.

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011?

Echipa: Director - Alina Radu; redactor şef - Aneta Grosu; comentator politic - Petru Grozavu; secretar de redacţie Nicolae Cuşchevici; reporter - Natalia Dabija, Victor Moşneag, Tatiana Eţco, Olga Bulat; marketing - Ana Marian; contabilă – Vera Ţurcanu.

„Reporter de gardă” a luat premiul ONU pentru drepturile omului la niciun an de activitate. De asemenea, reporterii ZdG au luat premii ale Transparency International şi Festivalul de film Amatorul. În format scris, am publicat o serie de investigaţii jurnalistice, pe teme de interes public: corupţia în sistemul poliţienesc, judiciar, dar şi în cadrul procuraturii sau avocaturii. Impactul maxim a fost eliberarea din funcţie a 3 judecatori despre care a scris ZdG, dar şi menţinerea sub anchetă a câtorva poliţişti. Din pacate, unele articole au avut un impact nedorit. Doi procurori de la Glodeni, eroi ai unui articol, au acţionat ziarul în judecată, iar instanţa le-a dat câştig de cauză, impunând redacţiei cea mai înalta taxă care a fost impusă presei din Moldova vreo dată. Decizia în cauză a fost atacată în instanţa superioară de către ZdG.

3. Ce-aţi făcut să menţineţi cititorii fideli ai ziarului şi cum i-aţi atras pe cei noi? Am menţinut aceeaşi politică editorială de promovare a unui jurnalism echidistant şi plurisursisist, de promovare a jurnalismului de investigaţie. Am încurajat creşterea profesională a reporterilor, care au participat la diverse traininguri şi vizite de studiu în R. Moldova, dar şi în străinătate: Belgia, Georgia, Slovacia, România, Cameroon, Austria, Polonia, Germania, Ungaria.

4. Ce faceţi pentru a ţine pasul cu tendinţele informaţionale (internetul, de exemplu)?

Adresa redacţiei: Chişinău, str. Puşkin 22 Tel.: (+373) 22-23–44–38, Tel./fax: (+373) 22-23-26-33; E-mail: info@zdg.md, redactia@zdg.md

Am menţinut şi îmbunătăţit pagina noastră web www.zdg.md, am lansat pagina web pentru proiectul video www. reporterdegarda.md, am menţinut paginile redacţiei pe reţeaua de socializare Facebook şi pe Youtube.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Articol de rezonanţă din 2011

«Eroii» din dosarele ZdG 7 ani de ZdG – 335 numere de ziar apărute. Aproximativ 1000 de articole la rubrica «Dosar». Mii de persoane corupte vizate în aceste articole. ”Personajele» unor investigaţii au fost demise, altele avansate.Cazuri răsunătoare de corupţie, de încălcări flagrante ale drepturilor omului, interese, activitatea mafiei, minciuni ale demnitarilor, promisiuni neonorate. Toate acestea şi-au găsit loc în cei 7 ani, la rubrica «Dosar», în Ziarul de Gardă (ZdG).

Poliţiştii «penali»

Mita printre profesori

Voronin în ZdG

Corupţia din instituţiile de învăţământ nu a fost nici ea ocolită de jurnaliştii de la ZdG. Am scris de-a lungul anilor zeci de articole care demascau mita sau alte nereguli de la cele mai prestigioase instituţii din ţară. Am scris despre corupţia de la Universitatea Agrară şi cea de Medicină şi Farmancie, despre activitatea ilegală a rectorului de la ULIM, Andrei Galben, despre hărţuirile sexuale de la Universitatea Tehnică din Moldova, dar şi despre coruperea BAC-ului. ZdG a fost singura instituţie media care a cerut explicaţii de la funcţionarii Ministerului Educaţiei, reţinuţi în 2009 şi acuzaţi de coruperea BAC-ului.

ZdG, care s-a născut în perioada comunistă, a scris zeci de articole despre afacerile clanului Voronin din perioada 2001—2009. În 2009, a scris despre luxosul sediu al PCRM de pe strada Armenească. ZdG a scris despre faptul că acel teren a revenit PCRM ilegal, lucru demonstrat ulterior şi de organele competente. În dosarele ZdG s-a scris şi despre “Moşiile lui Voronin» de la Ţiganca şi Cahul, acolo unde familia ex-preşedintelui a pus mâna pe sute de hectare de pământ, la preţuri derizorii. Nici Oleg Voronin nu a scăpat. Reporterii ZdG au scris despre averile acestuia, dar şi despre banca pe care acesta o conducea din umbră, şi care a devenit, în scurt timp, una dintre cele mai profitabile din ţară.

Foto: ZdG

Demascarea activităţii ilegale a oamenilor legii a constituit una dintre principalele sarcini ale jurnaliştilor de la ZdG în decursul celor 7 ani de activitate. Poliţiştii «penali» au apărut în peste 100 de articole. ZdG a demascat poliţişti care luau mită, care maltratau oameni în comisariatele de poliţie, care ucideau persoane nevinovate, care jefuiau cetăţeni străini sau care lucrau în serviciul traficanţilor de carne vie. În 7 ani, numele a sute de poliţişti certaţi cu legea au putut fi găsite în ZdG. Tot aici însă, în 2010, oamenii au aflat că de fapt, în R. Moldova, nici un poliţist nu a fost trimis la închisoare pentru faptele sale.

7 aprilie în dosarele ZdG Evenimentele din aprilie 2009 şi-au găsit pe larg acoperire în paginile ZdG, în special la rubrica «Dosar». Nu mai puţin de 30 de pagini ale ZdG de la această rubrică au fost dedicate «eroilor» acelor evenimente. La rubrica «Dosar», în premieră în ZdG au apărut declaraţiile unor tineri torturaţi şi umiliţi la 7 aprilie 2009: Kiril Gumenii sau surorile Radu. Ulterior, ZdG a relatat în special despre poliţiştii care au maltratat tinerii în comisariatele de poliţie în acea perioadă, despre soarta incertă a acelor dosare cu poliţişti acuzaţi, odată ajunse în judecată. Totodată, ZdG a publicat în exclusivitate fotografii ale poliţiştilor care reţineau oameni nevinovaţi în plină

stradă, a relatat cu lux de amănunte detalii din dosarele morţii lui Valeriu Boboc, Eugen Ţapu sau Maxim Canişev, trase pe linie moartă. Tot în dosarele ZdG, s-a publicat numele avocaţilor «şantajişti», care minţeau tinerii maltrataţi în aprilie, doar pentru a scoate bani de la ei. Legat de acele evenimente, în ZdG au apărut, în premieră, primele sentinţe din dosarele 7 aprilie. Toate aceste articole însă nu au avut rezultatul scontat. În articolul «Doi ani în iad», scris la 2 ani de la acele evenimente, ZdG a constatat că vinovaţii din 7 aprilie sunt departe de a fi pedepsiţi, că mulţi tineri maltrataţi au încetat să-şi mai caute dreptatea, că pe banca acuzaţilor au apărut “ţapi ispăşitori», şi că cei cu adevărat vinovaţi de provocarea acelor evenimente sunt la libertate.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

«Judecătorii din Iad» în ZdG

Un capitol aparte în relatarea evenimentelor din aprilie 2009 în dosarele ZdG l-au avut judecătorii care au judecat tinerii torturaţi de poliţişti, cu încălcarea tuturor normelor legale. În cel puţin 12 articole, ZdG a relatat detalii incredibile din «procesele de judecată» ce au avut loc chiar în incinta comisariatelor de poliţie ale unor judecători ca: Dorin Popovici, Sergiu Crutco, Mihai Drosu sau Ghenadie Morozan. Articolele au fost preluate de mai multe instituţii media şi au fost citite de zeci de mii de persoane. Titulatura «judecător din iad», atribuită de ZdG lui Dorin Popovici şi altor judecători ai acelor evenimente, a fost preluată nu doar de jurnalişti, ci şi de organizaţii care apără drepturile omului. ZdG a urmărit activitatea acelor judecători, care şi datorită acelor articole din ziar au fost lipsiţi de dreptul de a profesa. Astfel, ZdG a scris ulterior că Dorin Popovici a fost angajat la banca lui Plahotniuc, dar şi despre încercările disperate ale celorlalţi ex-magistraţi de a reveni în funcţii.

Vânzătorii de aur

În 2008, ZdG iniţia o ivestigaţie pe tema aurului vândut la câţiva metri de sediul Ministerului de Interne (MAI). Din octombrie 2008 şi până în iulie 2011, în ZdG, la rubrica «Dosar“, au apărut nu mai puţin de 12 investigaţii jurnalistice despre femeile care vindeau aur ilegal şi care, aşa cum ZdG a demonstrat, erau în cârdăşie cu angajaţii MAI. La aproape trei ani de la demararea acestei serii de articole, şi după ce s-au autosesizat chiar miniştrii de Interne, Victor Catan şi, ulterior, Alexei Roibu, din ce în ce mai puţine comerciante stradale care vând aur pot fi întâlnite pe bdul Ştefan Cel Mare şi Sfânt, sub ochii oamenilor legii. Tot după investigaţiile din ZdG, cel puţin un angajat al MAI, care proteja businessul, a fost demis. Articolele nu s-au lăsat fără ameninţări. Autorul acestora şi acum este persecutat de rudele comerciantelor.

Corupţia de la CFM

O altă serie de investigaţii care au stârnit un val de reacţii după apariţia lor la rubrica «Dosar» au fost cele care deconspirau corupţia de la Căile Ferate ale Moldovei (CFM). În 6 investigaţii, apărute pe parcursul anilor 2009—2010, ZdG a relatat despre transportul ilegal de «produse» din R. Moldova spre Moscova, pentru care angajaţii CFM primeau sume fabuloase de bani. Toate aceste acţiuni se petreceau sub ochii poliţiei şi ai şefilor CFM, care aveau şi ei o parte din venit. După apariţia celor 6 articole, la insistenţele noii puteri democratice instalate la Chişinău, dar şi sub lupa altor instituţii media, care deconspirau alte acte de corupţie, Miron Găgăuz, directorul CFM de aproape 10 ani, a fost demis. A fost dat afară şi Gheorghe Moraru, şeful Direcţiei Deservirea Călătorilor din cadrul CFM, persoană care a fost vizată direct în articolele «Trenul Corupţiei în Gara Chişinău». Totuşi, deşi persoanele corupte au fost demise, cele care au venit în locul lor nu au reuşit să facă ordine. La ZdG, şi acum sună angajaţi ai CFM care ne spun că situaţia de la CFM nu s-a schimbat, şi că «aşa cum era corupţie, aşa a şi rămas».

Foto: ZdG

«Adio de la mandat»

O altă serie de articole «cu rezultat» l-au vizat pe Petru Grumeza, preşedintele Judecătoriei Căuşeni. Numele acestuia a apărut de cel puţin 5 ori la rubrica «Dosar» din ZdG. Iniţial, am relatat despre faptul că “Judecătorul vrea favoruri sexuale”, apoi despre ferma de porci a acestuia sau despre «Jiguli»-ul său. Toate aceste articole au culminat cu ultimul, “Preşedintele Judecătoriei Căuşeni, adio de la mandat”, în care se relata despre faptul că Petru Grumeza va fi demis.

(28 iulie, nr. 335) Foto: ZdG

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

www.ijc.md

Interviu cu Nadin Gogu

Centrul pentru Jurnalism Independent a fost fondat în 1994, ca un proiect al Casei „Lumea Deschisă”. În 1998 devine organizaţie independentă.

1. Prin ce s-au deosebit activităţile CJI din 2011 de cele din 2010 sau de alţi ani? În anul 2011, Centrul pentru Jurnalism Independent a lansat câteva proiecte noi, cu impact asupra mass-media naționale și regionale. Astfel, tinerilor jurnaliști din regiunea transnistreană li s-a oferit posibilitatea de a lucra alături de colegii lor din Chișinău sau alte localități. După 2 săptămâni de stagii în redacțiile din dreapta Nistrului, aceștia au avut posibilitatea să creeze echipe cu noii colegi și să realizeze împreună mai multe proiecte comune. O altă activitate se referă la elaborarea Curriculumului privind reflectarea conflictelor în presă, în care sunt antrenați preponderent instructori și lectori de la diferite universități din țară. De asemenea, CJI a efectuat două studii de audiență a mass-media, ale căror rezultate sunt utilizate de managerii mass-media pentru a-și îmbunătăți strategiile de marketing. Un alt program, desfășurat în parteneriat cu Amnesty International, a urmărit promovarea drepturilor omului în mass-media. Totodată, anul trecut Centrul pentru Jurnalism Independent a continuat o parte din proiectele demarate anterior, proiecte care s-au bucurat de susținere și apreciere din partea beneficiarilor. Printre acestea se numără programul de asistență profesională acordată jurnaliștilor din regiunea autonomă Gagauz Yeri, oferirea de consultanță juridică ziariștilor, la fel ca și asistența financiară în procese de judecată, programul de training de lungă durată - Școala de Studii Avansate în Jurnalism, monitorizarea mass-media, editarea buletinului analitic Mass Media în Moldova.

Adunarea Fondatorilor: Corina Cepoi Nicolae Negru Alexandru Canţîr Senatul CJI: Liliana Viţu-Eşanu Alexandru Canţîr Dmitrii Calac Vasile Spinei Petru Macovei

2. Care au fost realizările cu cel mai mare impact în anul 2011? De regulă, la stabilirea priorităților și elaborarea programelor sale, CJI ține cont, în primul rând de necesitățile beneficiarilor și încearcă să anticipeze rezultate cu impact asupra publicului-țintă. Este, deci, destul de dificil să facem o distincție după gradul de impact, dar cred că am putea menționa la acest capitol instruirea de lungă durată în cadrul Școlii de Studii Avansate în Jurnalism. După 10 luni de training continuu cu accentul pe respectarea standartelor profesionale și etice, marea majoritate a studenților școlii s-au angajat în diferite redacții, contribuind astfel, în mod direct, la profesionalizarea domeniului jurnalistic.

Adresa: Str. Sciusev, 53 Chişinău, Republica Moldova tel.: (+373) 22-21-36-52, 22-75-39 tel./fax: (+373) 22-22-66-81.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Membri API persoane fizice:

1. Prin ce s-a deosebit pentru dvs. anul 2011 de 2010 sau de alţi ani? Prin faptul că la locul de muncă am ţinut pasul nu mai rău ca în 2010, poate chiar ceva mai bine. Prin faptul că am trecut cu bine (sănătos tun şi plin de vigoare) un rubicon (soroc) pe care nu l-a trecut predecesorul meu… Dar şi că nu am reuşit (din păcate) să asigur familiei o călătorie într-o ţară străină, alta decât pe cele care le-am vizitat până acum (de regulă, o dată la doi ani întreprindem o călătorie într-un spaţiu geografic nou de pe glob).

Nicolae Misail

2. Care au fost realizările (pe plan profesional sau personal) cu cel mai mare impact în anul 2011? În primul rând, am realizat circa 30 de articole (majoritatea în publicaţia „Ploieştii”, judeţul Prahova), remarcate şi preţuite de cititorul ( şi unele instituţii publice) de pe malul drept al Prutului. realizare de proporţii a fost editarea cărţii profesorului meu de limba română Ştefan Culea, cu titlul „Candela neuitării. Tudora – ani şi destine”. Deşi este de fapt o cronică de familie, cuprinde suficiente pagini (din cele 496 pagini de text şi alte 124 planşe ilustrate) privind istoria satului natal. Lucrările de machetare, redactare, ilustrare şi design ne-a luat mai bine de o jumătate de an de muncă asiduă. Rezultatul însă a îndreptăţit eforturile. În plan personal, am finalizat plantarea unui sector de vie la grădina din întovărăşirea pomi-legumicolă de la Bălţata (Criuleni), care anul acesta mi-a arătat primele recolte, şi am început înfiinţarea (plantarea) unei mici livezi noi, cu care sper să încânt familia, dar mai ales nepoţelele mele, Cătălina şi Ruxanda.

1. Prin ce s-a deosebit pentru dvs. anul 2011 de 2010 sau de alţi ani? 2011 год в основном был таким же, как и предыдущий, но более напряженным и продуктивным.

2. Care au fost realizările (pe plan profesional sau personal) cu cel mai mare impact în anul 2011?

Нелли Ункуцэ

Прошлый год был для меня и моей семьи непростым, но в то же время принес положительные результаты после преодоления трудностей. Я приняла решение уйти с постоянной работы в редакции газеты «Маклер» и стала заниматься только свободным творчеством как независимый журналист. Отсутствие рутинной обязательной работы дало новый творческий импульс. Сейчас я активно сотрудничаю с одной из республиканских газет. В 2011 году попробовала себя в политическом проекте в качестве главного редактора и журналиста, самостоятельно выпустив несколько номеров газеты. Моя дочь переехала жить поближе к нам. Нам удалось продать квартиру в дальнем микрорайоне и купить в нашем дворе. Это положительно сказалось на общем семейном настроении и благополучии. Сын вышел ни финишную прямую и в этом году заканчивает университет. 2012 год начался очень удачно. Надеюсь, что и закончится тоже.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

1. Prin ce s-a deosebit pentru dvs. anul 2011 de 2010 sau de alţi ani?

Ana Curcudel

Pentru mine anul 2011 seamănă cu toţi ceilalţi precedenţi într-o singură privinţă, iarăşi am fost fericită. Din nou i-am mulţumit Domnului că am o viaţă plină de bucurii şi speranţe! Şi cu 2010 se aseamănă într-o privinţă. Am participat în calitate de membru la şedinţele Consiliului de Presă din R. Moldova. Merită să menţionez marea satisfacţie spirituală de pe urma comunicării cu ceilalţi participanţi la şedinţe. Intelectul, ingeniozitatea, competenţa îmi trezesc mereu admiraţia! Deosebirile, cred, sunt mai numeroase. Am vizitat România de mai multe ori decât în ceilalţi ani. Pentru prima oară am călătorit prin fantastica Portugalie. Ţara piraţilor care-şi zic navigatori, mi-a părut ospitalieră exact ca şi Moldova noastră. Doresc mult s-o revăd, pe Portugalia. Încă o deosebire – labradorul meu, Kindred Spirit, nu a evoluat la nici o expoziţie de câini. 2011 este unicul an din ultimii 20, în care nu m-am văzut cu Vitalie Cazacu. Vedeţi că deosebirea tristă am amintit-o în încheiere.

2. Care au fost realizările (pe plan profesional sau personal) cu cel mai mare impact în anul 2011? Am participat la procesul de elaborare a „Codului deontologic al jurnalistului din Republica Moldova” (redacţie nouă), inclusiv la dezbaterile cu jurnaliştii din nordul ţării. Ca de obicei am scris pentru publicaţiile care m-au solicitat, este vorba, mai des, de redacţiile „Panorama” din Chişinău şi „Moldbrixia News” din Brescia, Italia. Am convingerea că mi-a făcut bine colaborarea cu Asociaţia Presei Independente. Ca membru fondator vin la colegi cu acelaşi sentiment de mândrie părintească. Cele două momente menţionate au fost dominante în dispoziţia mea de lucru. Am croşetat un număr record de şaluri pentru prietenele mele şi rudele lor. Trei au ajuns în Suedia, trei în Italia, trei în Ucraina (Kiev). Vreo 15 au rămas în Moldova. Deşi am fost mereu fericită în 2011, mă bucur că încep un alt an.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Constantin Grigoriţă:

„Ce-a mai mare realizare a anului 2011 este că am devenit membru API!”

Un ciclu de fotografii de C. Grigoriţă vernisate la expoziţia personală

Anuarul AsociaĹŁiei Presei Independente (API) - 2011

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

API a premiat cele mai bune practici jurnalistice La 16 martie 2012, în cadrul unei adunări festive, au fost desemnaţi câştigătorii concursurilor anuale interne ale Asociaţiei Presei Independente (API) la diferite categorii. Decernarea premiilor anuale ale API este la a 11-a ediţie, la concurs fiind încurajaţi să participe colaboratorii tuturor instituţiilor mass-media membre ale asociaţiei. Câştigătorii au fost desemnaţi de un juriu, format din membri ai Consiliului de Administrare al API, experţi din cadrul şi din afara organizaţiei.

Anul acesta au fost premiate cele mai bune practici jurnalistice la categoriile „Cel mai bun reporter”, „Cea mai bună investigaţie”, „Cea mai bună fotografie”, „Managerul anului”, „Cea mai bună acţiune de impact”, „Publicaţia cu cel mai bun design”, „Cea mai bună pagină web”. La categoria „Cel mai bun reporter” au depus dosarele 10 jurnalişti, însă câştigător a fost desemnat Victor Moşneag, reporter la „Ziarul de Gardă”, pentru mai multe materiale publicate în anul 2011, articolul „Dosarul BAC-ului: Corupţie şi interese” fiind cel mai bun din ele. Emoţionat, Victor a spus că este bucuros că s-a învrednicit de un premiu. „De fapt, este pentru a doua oară când obţin un premiu în cadrul concursului „Premiile anuale ale API”, a spus jurnalistul.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

La categoria „Managerul anului”, juriul a trebuit să aleagă dintre doi candidaţi în baza următoarelor criterii de selectare: evoluţia tirajului şi a venitului în 2011, salarizarea şi instruirea angajaţilor, locurile de muncă noi create, diversitatea produselor media (suplimente, alte inserturi, pagina web etc.), acţiunile de promovare a ziarului, extinderea ariei de difuzare. Câştigător a fost desemnat Nicolae Sanduleac, directorul ziarului „Unghiul” din Ungheni. Dl Sanduleac susţine că pentru ca un ziar să fie o afacere, iar afacerea să prospere, trebuie să fii cinstit cu partenerii, care sunt atât cititorii, cât şi furnizorii de publicitate. „Ca să ai rezultate bune, trebuie să lucrezi cinstit, lucru pe care îl facem zi de zi”, a declarat N. Sanduleac.

Câştigătoarea la categoria „Cea mai bună investigaţie” a fost Natalia Petrusevici, jurnalistă la ziarului „SP” din Bălţi, pentru investigaţia „Кто в ответе за договор?” Ziarista SP afirmă că în activitatea unui jurnalist de investigaţie munca depusă nu-i aparţine doar reporterului, dar şi colegilor de la ziar, cu care formează o echipă. La această categoria au aplicat încă patru jurnalişti din redacţiile membre API.

La categoria „Cea mai bună fotografie” câştigător a fost declarat Nicolae Cuşchevici de la „Ziarul de Gardă”, pentru fotografia „O rugăciune”, publicată la 16 iunie 2011, care îl reprezintă pe Mihai Godea, pe atunci candidat independent la funcţia de primar general al Chişinăului, la înmormântarea preşedintelui Federaţiei de Tenis Igor Ţurcan, decedat în urma exploziei unei maşini lângă sediul federaţiei. Cea mai bună fotografie a fost selectată din patru dosare prezentate la concurs de instituţii mass-media membre API.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

La categoria „Cea mai bună acţiune de impact” a câştigat ziarul „Cuvântul” din Rezina, apreciat astfel pentru concursurile „Acţiunea civică cu cel mai mare impact”, “Tânărul anului”, “Cel mai activ primar şi consilier local” şi alte activităţi de impact organizate în anul 2011. „Am desfăşurat aceste concursuri spre binele oamenilor şi vom continua campaniile şi anul acesta”, afirmă Tudor Iaşcenco, directorul ziarului „Cuvântul”. La această categorie s-au înscris în concurs şapte publicaţii membre ale API.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

„Jurnal de Chişinău” a fost desemnat „Publicaţia cu cel mai bun design”, iar site-ul ziarului SP, www.esp.md „Cea mai bună pagină web”.

Într-o atmosferă festivă, câştigătorii au primit diplome de la invitaţii speciali ai API: Efim Josanu, vicedirectorul Televiziunii publice Moldova 1, preşedinte de onoare al Comitetului Naţional Olimpic; Galina Bostan, Directoarea Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, preşedinta Alianţei Anticorupţiei; Dumitru Lazur, coordonator SCOOP în Moldova; Sergiu Neicovcen, directorul centrului Contact; Angela Sârbu, directoarea revistelor „Aquarell” şi „Business class” şi Dumitru Ciorici, director editorial şi co-fondatorul portalului UNIMEDIA. Preşedintele API Slava Perunov le-a oferit câştigătorilor cadouri de preţ. Ceilalţi membri ai API i-au felicitat pe premianţi, urându-le mult succes. Lucia Bacalu, directoarea ziarului „Expresul” din Ungheni, a spus că se bucură

pentru colegii care au fost nominalizaţi, dar şi pentru cei care au fost desemnaţi câştigători. Elena Motricală, redactor-şef al ziarului „Est-Curier” din Criuleni, susţine că în urma acestor concursuri au de câştigat nu numai ziarele, dar şi cititorii. Elena Cobăsneanu, directoarea ziarului „Observatorul de Nord” din Soroca, afirmă că aceste concursuri anuale stimulează activitatea ziarelor. „Dacă în anul 2011 „Cea mai bună pagină web” a fost declarat site-ul ziarului Observatorul de Nord, ziar pe care îl conduc, anul acesta le-a venit rândul altor colegi să fie câştigători. Cu siguranţă, vom participa în continuare la toate concursurile iniţiate de API”, a mai spus Elena Cobăsneanu.

Lilia Zaharia

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cel mai bun reporter

Dosarul BAC-ului: Corupţie şi interese Este oficial! «Dosarul BAC-ului» s-a încheiat, iar persoanele acuzate — declarate nevinovate. Adrian Ghicov, cel considerat în 2009 de CCCEC «capul reţelei», se pregăteşte acum de sesiunea de bacalaureat din această vară, după ce a revenit în funcţia de director al Agenţiei de Evaluare şi Examinare. Şi-au reluat activitatea şi subalternii săi, Valeriu Şarai şi Aurica Marcu, consideraţi de CCCEC principalii complici ai lui Ghicov. După ce, în noiembrie 2010, Curtea de Apel a menţinut decizia primei instanţe, de a-i achita pe acuzaţi, procurorul de la Curtea de Apel, care a preluat cazul, a considerat că decizia instanţei este legală, şi nu a mai atacat-o la Curtea Supremă de Justiţie. Astfel, ea a devenit definitivă. Cei trei suspecţi principali în acest dosar au acceptat în premieră să discute la acest subiect. În iulie 2009, CCCEC afirma că a descoperit poate cel mai răsunător

caz de corupţie din istoria sistemului educaţional moldovenesc. Atunci, Iurie Ciorbă, directorul adjunct al Direcţiei generale combaterea crimelor economice, declara că la desfăşurarea examenelor de bacalaureat şi înaintarea contestaţiilor pentru anul de studii 2008—2009, directorul Agenţiei Evaluare şi Examinare, Adrian Ghicov, în cârdăşie cu Aurica Marcu, specialist principal la Agenţie, Valeriu Şarai, specialist coordonator al aceleiaşi instituţii, directori de licee şi direcţii de învăţământ teritoriale au extorcat mijloace băneşti şi bunuri materiale pentru a le fi mărite notele elevilor. Colaboratorii Centrului dădeau asigurări că există suficiente probe la dosar pentru a-i condamna pe acuzaţi.

Trei vinovaţi, pedepsiţi cu amendă

ZdG a scris de mai multe ori despre «Dosarul BAC-ului». Astfel, la 7 octombrie 2009, Lilian Rudei, procu-

rorul care s-a ocupat de caz în prima instanţă, declara că în judecată au fost trimişi doar 4 din cei 6 funcţionari ai Ministerului Educaţiei acuzaţi, 2 dintre suspecţi, recunoscându-şi vina, s-au ales cu o amendă contravenţională în mărime de 150 de unităţi convenţionale. Ulterior, Valentina Tonu, o altă bănuită, şi-a recunoscut vina şi s-a ales şi ea cu o amendă, în instanţe figurând, până în final, 3 nume, Adrian Ghicov, Aurica Marcu şi Valeriu Şarai, cei 3 fiind anchetaţi împreună. Dacă e să ne luăm după cele întâmplate, reiese că la bacalaureatul din 2009 a existat corupţie, de vreme ce, pe parcursul anchetei, 3 persoane şi-au recunoscut vina, fiind amendate. Fără a ţine cont de acest precedent, judecătorul Gheorghe Plămădeală, de la Judecătoria Buiucani, la 4 iunie 2010 i-a achitat pe Ghicov, Şarai şi Marcu, care, după spusele anchetatorilor, erau, de fapt, principalii actori ai actului de corupţie.

Foto: ZdG

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cel mai bun reporter Procurorul l-a contrazis pe procuror

«Decizia a fost contestată la Curtea de Apel, iar acolo deja este Procuratura Curţii de Apel care participă la proces, iar eu nu m-am implicat», ne-a spus Lilian Rudei, procurorul care a condus cazul în prima instanţă. «Erau probe care demonstrau vinovăţia celor implicaţi. Erau probe mai ales pe Aurica Marcu. Erau foarte multe probe! Chiar dacă putem admite ca Ghicov să fie achitat, pe Marcu trebuiau să meargă «po polnoi programe». Nu ştiu de ce s-a hotărât aşa, e opinia instanţei. Credem că, până la urmă, ei urmează să fie traşi la răspundere, pentru că noi şi prin apel am combătut sentinţa instanţei», ne-a mai spus Rudei. Dacă Lilian Rudei cerea în recursul său 6 ani de închisoare, o amendă de 1000 de unităţi convenţionale cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcţii pe un termen de 2 ani pentru Adrian Ghicov şi Valeriu Şarai şi 6 ani de puşcărie, amendă de 2000 de unităţi convenţionale cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcţii pe un termen de 3 ani pentru Aurica Marcu, procurorul Artur Lupaşco, cel care a preluat cazul la Curtea de Apel, a cerut admiterea parţială a recursului lui Rudei. Lupaşco a cerut judecătorilor să menţină decizia de achitare a primei instanţe în ceea ce-i priveşte pe Adrian Ghicov şi Valeriu Şarai, iar pentru Aurica Marcu a cerut o amendă de 800 de unităţi convenţionale. După 3 şedinţe de judecată în lunile octombrie şi noiembrie, şi cu ajutorul procurorului Artur Lupaşco, pe 17 noiembrie, Curtea de Apel a menţinut decizia de achitare pentru cei 3 acuzaţi. Imediat, Şarai şi Marcu au fost reprimiţi în funcţiile pe care le deţineau anterior, iar puţin mai târziu şi Adrian Ghicov şi-a reluat activitatea în funcţia de director al Agenţiei. «Cazul a fost examinat în instanţa de apel. A fost pronunţată decizia de respingere a apelului procurorului, cu menţinerea sentinţei de achitare. Decizia a devenit definitivă, pentru că noi nu am atacat-o. La studierea acesteia, am considerat că deciziile, atât a primei instanţe cât şi a Curţii de Apel, sunt legale», ne-a spus Lupaşco, fără a preciza şi alte detalii.

Din culisele anchetei

Avocaţii acuzaţilor au mizat pe faptul că, în dosar, probele prezentate

de procurori şi «pregătite» de ofiţerii CCCEC nu erau suficiente pentru a demonstra vinovăţia celor 3. «Ei au fost acuzaţi că au luat bani pentru a le mări notele unor elevi. CCCEC nu a făcut nimic pentru a demonstra că acelor elevi le-au fost într-adevăr mărite notele. Nu a fost o hotărâre de judecată, nimic. Centrul trebuia să facă demersuri ca acei elevi cărora le-au fost mărite notele să mai dea o dată examenul, pentru a nu intra cu nota mărită la universitate. Nimic din toate astea nu s-a făcut. Respectiv, dacă nu au fost dovezi că s-au mărit notele, nu poţi acuza pe cineva că a luat bani pentru a le mări», ne-au spus procurorii care au avut tangenţă cu acest caz. Deşi în instanţa de judecată au apărut mai mulţi martori care susţineau că trebuiau să plătească pentru a le fi mărite notele, dar şi persoane care susţineau că au strâns bani de la aceşti elevi pentru a le fi mărite notele, avocaţii acuzaţilor au reuşit să convingă judecătorii că «declaraţiile martorilor sunt neveridice şi trebuie privite critic». Avocaţii au mai demonstrat că nu existau probe precum că banii colectaţi de elevi trebuiau să ajungă la Adrian Ghicov. «Ei nu au fost prinşi în flagrant, iar asta i-a ajutat», ne-a spus un procuror. «Totodată, şi probele acumulate de CCCEC şi Procuratură au fost sub orice critică», ne-a relatat unul dintre avocaţii care au participat la proces. ZdG a încercat să afle opinia CCCEC vizavi de «dosarul BAC-ului», dar Angela Starinschi, şefa serviciului de presă al CCCEC, nu a răspuns la telefon şi nici la e-mailul trimis de ZdG pe adresa acesteia.

Ghicov: «A fost un dosar fabricat»

Cei trei angajaţi ai Agenţiei de Evaluare şi Examinare au acceptat în premieră să discute vizavi de cele întâmplate în anul 2009. «Cu certitudine a fost un dosar fabricat», a ţinut să puncteze încă de la începutul discuţiei Adrian Ghicov, cel considerat de CCCEC «capul reţelei». «Dosarul a ajuns în instanţă fără nici o probă directă. Cei care ne-au acuzat au făcut-o nefondat şi fără a respecta prezumţia nevinovăţiei», spune Ghicov. Directorul Agenţiei de Evaluare şi Examinare a precizat că, după toate datele pe care le deţine, dosarul a fost unul politic, legat de poziţia pe care a avut-o vizavi de limba română

în perioada comunistă. Adrian Ghicov susţine că dosarul a fost pus la cale de Larisa Şavga, ex-ministra Educaţiei. «Ea a făcut jocul puterii de atunci. Doreau să scape de mine ca să poată manipula cu notele, ceea ce au şi făcut după ce am fost arestaţi. Eu de multe ori am fost chemat şi mi s-a cerut să scriu cerere de demisie. Mi se spunea că eşti băiat bun, dar nu eşti de-al nostru. Dl Victor Stepaniuc m-a chemat de 3 ori înainte de a fi reţinut şi mi-a cerut să plec. Îmi reproşa că am format «numai românaşi în sistemul de educaţie», în timp ce guvernarea promova statalitatea şi limba moldovenească», remarcă Ghicov, care ne-a povestit mai multe cazuri când i s-a cerut să plece din minister.

Probele procurorilor, combătute de avocaţi

În 2009, CCCEC anunţa că la Aurica Marcu au fost găsiţi 23 mii de euro şi ştampila ministerului. «Ei singuri au dus ştampila la mine. Până la urmă, ea nici nu a figurat la dosar ca probă. Banii găsiţi de CCCEC au fost strânşi pentru a ne cumpăra apartament, pentru că noi locuim la gazdă. Ulterior, banii mi-au fost restituiţi», ne-a spus Aurica Marcu. «În dosar apar două fete, care spun că mi-ar fi dat bani. Nu le-am văzut pe ele în viaţa mea. Au zis că au vorbit cu mine la telefon. Descifrarea apelurilor a demonstrat că eu nu am vorbit cu ele niciodată», menţionează Marcu. În instanţa de judecată, cei trei suspecţi au făcut expertiza stilistică a proceselor-verbale cu declaraţiile celor două fete care susţineau că i-ar fi dat bani Auricăi Marcu, iar expertul a stabilit că a fost un text dictat, în mărturiile fetelor fiind depistate expresii nespecifice unui copil de clasa a 12-a. «Poate aceste fete au dat ceva, dar e foarte interesant cui», spune Marcu. Aceasta susţine că anchetatorii i-au cerut să declare că i-a oferit 300 de euro lui Adrian Ghicov, ca să se aleagă, în schimb, doar cu un dosar administrativ. «Acum puteţi să vă daţi seama de ce alte persoane, la care au fost găsiţi bani şi existau probe că i-au luat de la copii, s-au ales doar cu dosare administrative»», adaugă Valeriu Şarai, cu referire la persoanele anchetate în acest dosar, dar care au fost doar amendate după ce şi-au recunoscut vina. «Ţinta lor am fost eu. Ei au vrut să

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cel mai bun reporter mă excludă din sistem şi să mă defăimeze. Opt ani le-am stat ca un ghimpe», afirmă Ghicov. «Faptul că procurorul, la Curtea de Apel, a cerut achitarea mea arată că nu au fost probe şi, într-un fel, ei şi-au recunoscut neprofesionalismul», a conchis acesta. Contactată de ZdG, Larisa Şavga, ex-ministra Educaţiei, a declarat că «sunt organe competente care pot să se ocupe de asemenea cazuri. Ghicov poate spune ce vrea, fiecare e liber să facă asta în ţara noastră».

Şleahtiţchi: «Ghicov are dreptul la recompensă»

«Revenirea lui Adrian Ghicov este organic legată de verdictul pe care l-a dat instanţa de judecată, nevinovat. În strictă conformitate cu legislaţia, ministerul a fost obligat să-l repună în funcţie când ministru era dl Bujor», ne-a declarat ministrul Educaţiei, Mihai Şleahtiţchi. Acesta afirmă că, deocamdată, Ghicov nu a cerut daune pentru perioada cât nu a muncit, dar că «are tot dreptul la recompensă». «Cred că atunci, în 2009, s-a produs un lucru grav, s-a încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei. În genere, în R. Moldova de multe ori s-au făcut declaraţii până a avea decizia judecăţii, pentru că doar ea poate da calificative. Am avut această modă moldovenească când omul era făcut cap de reţea, mare bandit, fără a avea decizia judecăţii. Aşa a fost şi în cazul lor. S-au grăbit cu declaraţiile, ca mai apoi instanţa de judecată să spună că, de fapt, lucrurile nu corespund adevărului, sau probele nu fac dovada faptului că omul a încălcat legislaţia. Contează verdictul final», a menţionat ministrul.

Mărturii din «Dosarul BAC-ului»

Valentina Tonu, şefa Direcţiei Generale Învăţământ, Tineret şi Sport din Hânceşti, şi-a recunoscut vina şi s-a ales cu o amendă în «Dosarul BAC-ului». «Instanţa de fond a respins corect declaraţiile martorului Tonu Valentina cu referire la împrejurarea că a solicitat şi a primit de la unii părinţi, copiii cărora au susţinut examenul de bacalaureat, suma de 18000 de lei şi 300 de euro, iar ulterior i-a transmis această sumă lui Busuioc Ion, şi declaraţia martorului Busuioc Ion privind transmiterea pachetului inculpatului Ghicov Adrian din motiv că nu dovedesc circumstanţa

Foto: ZdG

că aceşti bani au fost transmişi inculpatului Ghicov Adrian.»

Doina Chistruga, Liceul Teoretic «Mihai Eminescu» din Cahul, martor în «Dosarul BAC-ului», a susţinut că i-a dat personal specialistului principal al Agenţiei de Evaluare şi Examinare, Aurica Marcu, 300 de euro pentru majorarea notelor în urma contestaţiilor. «Fiind audiată în şedinţa de judecată, Doina Chistruga a declarat că după afişarea notelor de la examenele de bacalaureat la 02.07.09 a aflat de la careva din colegi, pe care nu l-a memorizat, că la Chişinău, la Ministerul Educaţiei, este o oarecare doamnă Aurica Marcu, care pentru suma de 300 de euro poate ajuta ca să mărească notele, tot acolo colegul acela a dictat în glas, faţă de ceilalţi colegi şi părinţii prezenţi, numărul telefonului mobil al lui Marcu Aurica, notându-l. La acel moment, lângă ea se afla colega S.O. şi C.I. Ulterior, dânsa a telefonat-o pe Marcu Aurica şi, întâlnindu-se, i-a transmis – 300 de euro, pentru ca să-i fie majorate notele sau măcar să nu-i fie micşorate».

Instanţa de judecată:

«Acestor declaraţii li se dă o apreciere critică, pe motiv că contravin declaraţiilor martorilor G.A., O.A, S.D. şi S.O., care erau atunci prezenţi pe teritoriul liceului, au negat faptul că cineva din elevi ar fi răspândit informaţia referitoare la faptul că Marcu Aurica poate ajuta la mărirea notelor şi că ar fi dictat în public numărul ei de telefon».

Adriana Moţpan, studentă la Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie, martor în «Dosarul BAC-ului». A susţinut că i-a dat specialistului principal al Agenţiei

de Evaluare şi Examinare, Aurica Marcu, 300 de euro pentru majorarea notelor în urma contestaţiilor. «În ziua în care au fost afişate notele la Colegiul de Medicină, în timpul amiezii, de ea s-a apropiat o doamnă. Ea a recunoscut-o pe Aurica Marcu, care i-a propus ajutorul în mărirea notelor la examenele de bacalaureat pentru o sumă de 300 de euro. A doua zi, doamna i-a cerut să ducă banii în WCul colegiului şi să-i pitească sub lavoar, ceea ce a şi făcut. Întorcându-se peste o oră, banii nu erau, iar cine i-a luat, nu se ştie.»

Instanţa de judecată:

«Pe parcursul examinării cauzei penale nu s-a confirmat prin nimic că Marcu Aurica ar fi estorcat careva bunuri de la Doina Chistruga şi Adriana Moţpan pentru sine sau pentru o altă persoană, sau că ar fi comunicat cărorva persoane că are influenţă asupra funcţionarilor pentru a rezolva majorarea notelor acestora.»

(Extrase din decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2010)

P.S. ZdG a luat legătura cu Doina Chistruga, dar aceasta a refuzat categoric să discute despre cele întâmplate în vara anului 2009. Cealaltă martoră a acuzării, Adriana Moţpan, nu mai învaţă la Colegiul de Medicină şi Farmacie, iar responsabili din cadrul instituţiei ne-au spus că nu ne pot oferi date despre locul unde se află aceasta în momentul de faţă.

Victor MOŞNEAG

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cea mai bună investigaţie

«Insula Paradisului»: потерянный рай О строительстве на улице Н. Йорги жилого квартала «Insula Paradisului», которое осуществляло одноимённое предприятие, в своё время говорилось много и в местной прессе, и на бельцком телевидении. В настоящий момент строительство остановлено. Что же произошло с проектом?

О чём договаривались?

Этот проект отличался от других подобных тем, что в его реализации принимала участие примария Бельц. 25 сентября 2008 года на за-

седании муниципального Совета был утверждён «Договор о сотрудничестве и совместных инвестициях», по которому примария становилась партнёром проекта. Документ был подписан бывшим примаром муниципия Василием Панчуком и директором предприятия с иностранным капиталом ООО «Insula Paradisului» Вячеславом Чебану. По договору, примария в качестве инвестиционного вклада предоставляет участок земли площадью 3,42 га по ул. Н. Йорги, «который является муниципальной собственностью <…> и остаётся ею после сдачи жилищного комплекса в эксплуатацию».

За это ООО «Insula Paradisului» должно передать примарии безвозмездно в собственность 9 % из общей площади в 14 400 кв. м, инженерные сети и другие объекты инфраструктуры. В сентябре 2010 г. прокуратура по борьбе с коррупцией направила в муниципальный Совет протест, в котором потребовала расторгнуть договор. По мнению прокуроров, Совет нарушил порядок управления публичной собственностью, поскольку безосновательно передал предприятию с иностранным капиталом участок земли без публичного аукциона. Советники отклонили протест «как поданный

Место строительства сегодня. Фото «СП»

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cel mai bun reporter с нарушением процессуального срока» («СП» писала об этом в № 41 от 20.10.2010 г. в статье «Кто нанёс ущёрб муниципальному бюджету?»). Cоветник Сергей Иордан отметил тогда для «СП»: «Я не согласен с тем, что Совет нарушил законодательство, передав земельный участок предприятию без аукциона. Мы заключили двусторонний договор, при котором каждый вошёл в партнёрство со своей долей. Наша доля — земельный участок, который мы не продаём и не сдаём в аренду, он остаётся муниципальным. За пользование участком по окончании строительства мы получим ещё 9 % жилой площади. Для города это выгодно. Тогда ещё не существовал Закон о частногосударственном партнёрстве, но мы попытались придать этой сделке правовой характер». Город действительно нуждается в жилье, особенно социальном. И полученные в результате реализации проекта почти 1 300 кв. м частично помогли бы решить жилищную проблему малообеспеченных граждан. Однако перспектива получения городом этих площадей в настоящий момент весьма сомнительна. Договор между примарией и предприятием предусматривает, что общий срок строительства составит 8—10 лет. Жилой квартал должен строиться в четыре этапа. Первый этап предполагал возведение «двадцати индивидуальных жилых двухэтажных домов». На втором этапе, согласно договору, должны быть построены ещё 4 многоквартирных дома, на третьем — 5 и четвёртом — 6. Всего 15 трёх- и четырёхэтажных домов. Индивидуальные дома первого этапа представляют собой три комплекса домов, совмещённых друг с другом боковыми стенами. То, что в строительстве обычно называют «таунхаус» или «блокированный дом». Этими домами «Insula Paradisului» может распоряжаться по своему усмотрению. По договору, предприятие должно передать примарии квартиры начиная только со второго этапа, «учитывая затратность планировки и строительства <…> первого этапа, а также исходя из потреб-

ности примарии в получении квартир с целью их дальнейшего распределения».

Откуда инвестиции?

О том, что в реализации этого договора возникли проблемы, мы узнали 19 ноября 2010 года на собрании потенциальных владельцев домов первого этапа, куда нас пригласил директор «Insula Paradisului» Вячеслав Чебану. Тогда выяснилось, что строительство остановилось ещё летом, и предпосылок для его продолжения не

предвидится. Граждане, желающие приобрести жильё в новом квартале, заключили с предприятием индивидуальные договоры, по которым они выступают в качестве инвесторов строительства. По их словам, они ни разу не получили отчёта о ведении стройки и потраченных средствах. Видя, что строительство не ведётся, а вложенные ими средства расходуются не прозрачно, большинство инвесторов остановило финансирование. В решении муниципального Совета от 25.09.2008 г. говорится,

12 июня 2009 г. Закладка первого камня. Послание потомкам подписывают Вячеслав Чебану и Василий Панчук. Фото из архива «СП»

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cea mai bună investigaţie что оно принимается «с целью привлечения иностранных инвестиций». В самом договоре, подписанном Василием Панчуком и Вячеславом Чебану, сообщается, что стороны обязуются совместно действовать «путём объединения усилий и создания необходимых условий для осуществления предпринимательской деятельности по вложению иностранных инвестиций в строительство». При этом никаких иностранных инвестиций во время реализации проекта не наблюдалось. Инвесторами стали местные граждане, которые пожелали стать владельцами домов на первом и пока единственном этапе. Таких оказалось всего человек 10, но возводились почему-то сразу все 20 домов. ООО «Insula Paradisului» называется «предприятием с иностранным капиталом». По информации Государственной регистрационной палаты, «Insula Paradisului» стало предприятием с иностранным капиталом только 25.08.2008 г., то есть всего за месяц до решения муниципального Совета. В регистрационные документы существующего общества с ограниченной ответственностью «Insula Paradisului», занимающегося различной коммерческой деятельностью, были внесены несколько изменений. Учредителем предприятия стал гражданин Германии, по слухам, родственник господина Чебану, со 100-процентной долей в уставном капитале. Уставный капитал общества составил 5400 леев — минимально возможный вклад для регистрации предприятия. Тогда же среди видов деятельности предприятия появились пункты, связанные со строительством. Остаётся удивляться, как сотрудники примарии, готовящие договор и решение муниципального Совета, а также экс-примар, подписавший документ, оказались настолько наивны, что заключили сделку такого уровня с предприятием, не имеющим опыта работы в сфере строительства, не реализовавшего до этого момента ни одного значимого проекта в городе или вообще где-нибудь и не обладающего серьёзной производственной

базой. Вряд ли кто-то согласится с тем, что любой гражданин, неожиданно решивший заняться подобной деятельностью, через месяц после перерегистрации предприятия может получить под строительство землю, находящуюся в публичной собственности, без аукциона и оплаты аренды. По словам бывшего вицепримара Игоря Няги, подготовить договор о сотрудничестве и совместных инвестициях экспримар Василий Панчук поручил юридическому отделу примарии, но при подготовке документ согласовывался, в том числе и с начальником территориального управления административного контроля Октавианом Маху, в настоящий момент исполняющим обязанности примара.

То ли итальянцы, то ли немцы

Почти все собеседники, с которыми мы общались по этой теме, вспоминали, что на заре появления проекта речь шла об итальянских инвесторах. «Поначалу Вячеслав Чебану приходил с итальянцами, — рассказал Игорь Няга. — Говорилось о том, что они хотят вложить деньги в строительство. Но через некоторое время итальянцы отказались от участия в проекте, так как хотели приобрести землю в собственность, что по молдавскому законодательству было невозможным без аукциона. А господин Чебану стал говорить, что нашёл инвестора из Германии, и продолжал продвигать проект». Главный архитектор Борис Грицуник рассказал: «К руководству примарии обратились итальянцы, которые хотели построить в городе несколько домов для людей среднего достатка. Я получил задание от бывшего примара рассмотреть вопрос, где можно разместить такой квартал, так как мест в городе для такой застройки предусмотрено не было. Было принято решение внести изменения в Генеральный градостроительный план Бельц. В том районе, где сейчас строится квартал, предусматривалась зелёная зона. По согласованию с институтом, который разрабатывал генплан

города, были внесены изменения с тем, чтобы на улице Йорги разместился жилой квартал малоэтажной застройки. Проект был одобрен на градостроительном совете. Но потом итальянцы от проекта отказались». Первоначально договор о сотрудничестве действительно планировалось подписать с предприятием, учредителями которого были итальянцы. По информации из Регистрационной палаты, ООО «Versil Company» было зарегистрировано в 2007 году по тому же юридическому адресу, что и ООО «Insula Paradisului» (домашнему адресу Вячеслава Чебану). Договор о сотрудничестве с итальянским предприятием был одобрен на заседании муниципального Совета 19 июня 2008 г., а 25 сентября того же года уже был отменён одновременно с утверждением договора с «Insula Paradisului». Тексты договоров во многом схожи, но есть и различия. Интересно, что в первом договоре вторая сторона называется «Иностранный инвестор», а во втором — уже просто «Предприятие».

Ни начала, ни конца

Выполнение договора между примарией и ООО «Insula Paradisului», судя по всему, со стороны местной власти особо не контролировалось. Один из его пунктов гласит, что каждые полгода предприятие должно предоставлять информацию «о ходе исполнения обязательств по данному договору». По словам Игоря Няги, никаких отчётов по реализации проекта за время его осуществления не поступало. В договоре также указаны сроки строительства. Сроком сдачи в эксплуатацию первого этапа назван первый семестр 2010 г. В индивидуальных договорах, заключённых с инвесторами, уже указана другая дата — декабрь 2010 г. Этот же срок назывался и в рекламных материалах в прессе. В апреле 2010 г. директор ООО «Insula Paradisului» Вячеслав Чебану на имя примара Василия Панчука направил письмо, в котором говорится: «В виду объективных причин, которые помешали нам выдержать оговорённые сроки

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cea mai bună investigaţie сдачи в эксплуатацию первого этапа проекта, просим продлить данный срок до февраля 2011 г.». К настоящему времени вышел уже и этот срок. В муниципальной газете «Голос Бэлць» (№ 6 от 11 февраля 2011 года) Вячеслав Чебану, отвечая на вопрос о сроках строительства, говорит уже, что сдача первого этапа «запланирована» на декабрь нынешнего года. По законодательству любое

строительство может осуществляться только после получения специального разрешения на строительство, выдаваемого примарией. На наш запрос мы получили из примарии копию разрешения на строительство первой очереди жилого квартала по ул. Н. Йорги, выданного ООО «Insula Paradisului». Документ датирован 5 ноября 2009 г. и зарегистрирован под № 363. Однако строительство нача-

лось ещё весной 2009 года, то есть за полгода до выдачи разрешения. 12 июня 2009 г. даже проводилась торжественная закладка первого камня в фундамент жилого дома. Вместе с первым камнем в фундамент была заложена капсула с посланием потомкам, на котором экс-примар Василий Панчук, директор ООО «Insula Paradisului» Вячеслав Чебану, начальник отдела архитектуры Василий Романчук, главный архитектор Борис

Срок сдачи комплекса таунхаусов сдвигали от первого семестра 2010 г. до февраля 2011 г.

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cea mai bună investigaţie Грицуник и другие оставили свои подписи. Возникает вопрос, на каком основании в этот период велось строительство? В индивидуальных договорах с инвесторами указано какое-то другое разрешение на строительство, также выданное примарией — под № 446 от 12.12.08 г. Однако, как уверяют специалисты, такой документ должен быть единственным. Среди обязанностей сторон в договоре о сотрудничестве есть пункты о том, что примария «посредством МП УКС (Управления капитального строительства — «СП») обеспечивает постоянный технический надзор за качеством строительных работ аттестованными специалистами; посредством МП УКС обеспечивает согласование технических условий для инженерных коммуникаций». Однако в МП УКС нам сообщили, что договора с ООО «Insula Paradisului» на проведение этих работ у них нет. Технадзор за строительством осуществлялся частным специалистом, что и указано в выданном примарией разрешении на строительство.

Примария как гарант

Тем не менее местные власти по-своему проект продвигали. Директор ООО «Insula Paradisului» Вячеслав Чебану неоднократно принимал участие в прямых эфирах бельцкого телевидения, на которых обычно выступали только сотрудники примарии и руководители коммунальных предприятий, городских служб. На сайте примарии 2 марта 2009 г. была размещена презентация проекта. На той же странице посетители оставляли свои комментарии, на которые некто размещал ответы, предлагая содействие в приобретении дома («Звоните, пишите. Все вопросы разрешимы в ходе личной коммуникации со мной») и рекламируя проект: «При размещении информации я разговаривал с главой этой фирмы у себя в кабинете. Увлечённый своим делом человек, нашёл и привлёк зарубежного инвестора, сначала одного, потом другого. Заключил с примарией

партнёрский договор, по которому часть построенного будет передана примарии для выделения социально незащищённым слоям населения. Экономя на начальном этапе, человек вкладывает в развитие города инвестиции, несёт обязательства социального характера в дальнейшем <…> Чем больше будет свободных граждан, имеющих возможность инвестировать в свой родной край, тем более успешным будет и наш город, и наша страна, а значит, счастливее будут и люди, в ней живущие». На том же сайте 9.08.2009 г. размещено интервью с начальником отдела архитектуры и строительства примарии Василием Романчуком, в котором значительно приумножаются заслуги застройщика: «Примечательно, что наряду с известными в республике инвесторами, как, например, ООО «Insula paradisului» («Райский остров»), где директором В. Чебану, заказчиком строительства выступает и примария муниципия. Это обстоятельство самым существенным образом влияет на снижение стоимости квартир в строящемся микрорайоне на улице Николая Йорги». В рекламной статье в «СП» (№ 10 от 18.03.2009 г.), опубликованной от имени главного архитектора Бориса Грицуника, говорится: «Это первый и беспрецедентный проект, в осуществлении которого местная власть участвует как полноправный партнёр, что, безусловно, можно считать гарантом его реализации». По словам инвесторов, участие в проекте примарии как гаранта его реализации было одним из факторов, повлиявших на их решение вложить свои средства в это строительство. Однако, по большому счёту, если проект не будет реализован, примария ничего не теряет. По договору о сотрудничестве, в случае нарушения сроков сдачи объектов в эксплуатацию, если просрочка составит более восьми месяцев, примария «оставляет за собой право на досрочное расторжение настоящего договора <…> с последующим освобождением предприятием земельного участка». Пункта об ответственности примарии за

выполнение обязательств в документе нет вовсе. В результате инвесторы, вложившие личные сбережения в строительство, остаются один на один со своими проблемами, хотя проект вроде бы и совместный.

Долговая яма

В том, что строительство в ближайшее время будет возобновлено, есть сомнения. У ООО «Insula paradisului» накопились большие долги. Только перед бюджетом социального страхования задолженность, образованная с 1 июня по 31 декабря 2010 г., составила почти 115,5 тыс. леев. Последнее перечисление взносов в фонд обязательного медицинского страхования было произведено ещё 8 февраля 2010 г. Есть также задолженность по выплате заработной платы сотрудникам предприятия. В Трудовой инспекции сообщили, что 12 работников обратились с жалобами на невыплату зарплаты. По итогам проверок сотрудники инспекции труда составили предписания осуществить полагающиеся выплаты, а также протоколы для привлечения к ответственности директора предприятия по ст. 55, ч. 1 Кодекса о правонарушениях («Нарушение трудового законодательства»), ст. 57, ч. 1 («Умышленное нарушение более чем на два месяца установленного срока выплаты заработной платы, уплаты взносов обязательного государственного социального страхования, обязательного медицинского страхования»), ст. 349, ч. 1 («Воспрепятствование в любой форме законной деятельности государственного служащего при осуществлении им своих служебных обязанностей: недопущение проведения контроля, непредставление документов, неисполнение указаний и других законных требований»). Протоколы были направлены для рассмотрения в суд и Центр по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией. Пострадавшим работникам рекомендовано обратиться в суд с заявлениями о принудительном взыскании невыплаченных зарплат. На сайте бельцкого суда мы об-

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cea mai bună investigaţie наружили два вынесенных решения по этому поводу. Одно признаёт Вячеслава Чебану виновным в правонарушении по ст. 57, ч.1, и налагает на него штраф. Другое — по иску одного из строителей — обязывает ООО «Insula Paradisului» выплатить работнику задолженность по заработной плате и возместить судебные издержки. В Государственной строительной инспекции сообщили, что в конце февраля этого года ООО «Insula paradisului» выдано предписание провести техническую экспертизу объектов в связи с тем, что на стенах появились трещины. Экспертиза должна установить причины их возникновения и определить возможность продолжения строительства. До заключения технической экспертизы строительство проводиться не может. Кроме того, составлен протокол по ст. 177 («Нарушение законодательства и нормативных документов по строительству»), который направлен для рассмотрения в суд.

***

Из беседы с директором ООО «Insula Paradisului» Вячеславом Чебану. — Когда возникли проблемы со строительством? — Почему вы считаете, что у меня есть проблема? Проблемы создали мне вы — в 41 номере статьёй «Кто нанёс ущерб муниципальному бюджету?». Это было по чьему-то заказу, что можно прочесть между строчек. Это политические игры, но я попал в эти жернова, вернее, «Insula Paradisului», потому что совместно с примарией мы реализуем проект.

— Строительство не ведётся с августа. А статья в «СП» вышла в октябре. Значит, дело не в статье? — В августе я был готов залить потолок второго этажа третьего дома. Опоздали инвесторы

с вложениями, и мне пришлось принять кардинальное решение вернуть оборудование, которое я арендовал. А потом пошло как комок. — То есть инвесторы перестали вносить деньги до выхода статьи? — Статья добавила огня.

— Как возникла идея подписания договора с примарией? — Мне пришла идея обсудить варианты, а как раз в то же время вышел закон о частногосударственном партнёрстве… — Он тогда ещё не вышел… — Но он уже витал. Только не был опубликован в «Мониторе». Я с одним советником поговорил о своей идее, с другим. Ведь мы патриоты этого города. Это не пустые слова. Я вложил всё сердце, всего самого себя в этот проект. Это хорошая идея, потому что нет посредников, не берутся никакие деньги на стороне, которые влияли бы на окончательную цену, работы идут напрямик.

— Но проект разрабатывался сначала для итальянцев… — Этот проект разрабатывался для меня. Я работал с итальянцами по другим вопросам. Как-то рассказал им, что мне пришла идея строить дома. Они предложили участвовать своими инвестициями, приехали. Открыли здесь фирму. Сначала договаривались, что фирму мы откроем вместе. Потом они меня убеждают, что фирму лучше открыть чисто итальянскую, а я буду выполнять все работы. В один момент они говорят, что по европейским стандартам должны организовать тендер по выбору подрядчика. И неизвестно, буду ли это я. Потом они захотели иметь землю в собственность, что было невозможно. В результате фыркнули и уехали. Я принял решение на первом этапе идти по нулям, но не дать остановиться проекту.

Соответственно по городу разные слухи пошли со стороны так называемых конкурентов. Было вылито много грязи. Но я пошёл ва-банк. Это дело моей жизни.

— Когда должно было быть закончено строительство первой очереди? — В феврале 2011 года. Но потом пошло одно, другое, третье, четвёртое… Я работал на деньги инвесторов. Разделил выполнение работ на пять этапов. По завершению каждого этапа инвесторы должны вносить деньги. Но почти все не выполняют обязательств.

— Вы предоставляли инвесторам какие-то документы, что выполнен такой-то этап? — У меня было зарегистрировано 30 % выполненных работ. Я же не буду, работая почти по себестоимости, вызывать на каждый этап опять специалистов, которые берут такие деньги. Это что, стройка где-то в Москве и не видно, что построено?

— А в примарии Вы перед кем-то отчитывались о проведённой работе? — Перед муниципальным Советом. Я писал письма на имя Совета. Сейчас тоже напишу письмо, чтобы, в том числе, аргументировать задержку строительства. Нужно не опускать руки. Я пути назад не вижу. — Вы надеетесь на успешное продолжение проекта? — Я не надеюсь — я уверен в этом.

Наталья ПЕТРУСЕВИЧ

Данное журналистское расследование подготовлено при поддержке Датской ассоциации журналистоврасследователей (FUJ).

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cea mai bună fotografie

„O rugăciune”, autor: Nicolae Cuşchevici

(publicată la 16 iunie 2011, îl reprezintă pe Mihai Godea, pe atunci candidat independent la funcţia de primar general al Chişinăului, la înmormântarea preşedintelui Federaţiei de Tenis Igor Ţurcan, decedat în urma exploziei unei maşini lângă sediul federaţiei).

Anuarul Asociaţiei Presei Independente (API) - 2011

Cuprins Anul 2011 în „familia API” .................................................................... CUVÂNTUL ................................................................................................

2 3

CUVÂNTUL LIBER . ................................................................................ 10

ECOUL NOSTRU ...................................................................................... 12 EST CURIER .............................................................................................. 15

EXPRESUL ................................................................................................. 17 Gazeta de SUD ...................................................................................... 21 GLIA DROCHIANĂ ................................................................................. 25

JURNAL de CHIŞINĂU........................................................................... 27 NATURA . .................................................................................................... 30

OBSERVATORUL de NORD................................................................. 33 ORA LOCALĂ ............................................................................................ 36 СП.................................................................................................................... 39

UNGHIUL..................................................................................................... 47 ZIARUL de GARDĂ ................................................................................ 50

Centrul pentru Jurnalism Independent ................................... 53 Membri API persoane fizice............................................................ 54 API a premiat cele mai bune practici jurnalistice..................... 58

Preşedinte API – Slava Perunov Vicepreşedinte API – Tudor Iaşcenco Membri ai Consiliului de Administrare: Elena Cobăsneanu Nadine Gogu Alina Radu Rodica Mahu Vladimir Javgureanu

Echipa API: Director executiv

Petru Macovei

(022) 220996

pmacovei@api.md

Coordonator Programe

Irina Lazur

(022) 220996

irina.lazur@api.md

Reporter special

Lilia Zaharia

(022) 235704

lilia.zaharia@api.md

Responsabilă relaţii publice şi comunicare

Rodica Malic

(022) 220995

rmalic@api.md

Asistentă proiecte

Doina Ureche

(022) 210602

dureche@api.md

Web-designer

Alexandru Cerbuşca

(+373) 69250536

acerbusca@api.md

Manager vânzări

Dorian Vieru

(022) 203686

dvieru@api.md

Contabilă-şefă

Zinaida Petcu

(022) 203685

contabilitate@api.md

Contabilă

Irina Andros

(022) 203685

contabilitate@api.md

Şofer-administrator

Igor Cervatiuc

(022) 220995

Sediul API: str. Bucureşti 77, mun. Chişinău, Republica Moldova, MD-2012 Tel.: (022) 220996, Fax: (022) 203686 e-mail: api@api.md Web: www.api.md