nr1

nr. 1 (1) JOI, 29 iulie 2004

REPORTER DE GARDĂ LA 8 IULIE 2004, CEDO pronunţă decizia pe marginea dosarului Grupului Ilaşcu, acuzând Rusia de invazie în R. Moldova.

Decizia obligă Federaţia Rusă şi R. Moldova să restituie prejudiciul moral, cauzat cetăţenilor R. Moldova, membri ai Grupului Ilaşcu, care în 1992 au fost închişi ilegal în temniţele separatiste.

LA 8 IULIE 2004, Guvernul de la Chişinău, într-un regim strict secret, adoptă o Hotărâre care vizează “reglementarea situaţiei în telecomunicaţii”. Documentul prevedea eliberarea licenţei pentru prestarea serviciilor de telefonie fixă şi mobilă companiei transnistrene “InterDnestrCom”. Potrivit experţilor, hotărârea are un caracter discriminatoriu în raport cu alţi agenţi economici din acelaşi domeniu. La 27 iulie, preşedintele Voronin a semnat un decret privind suspendarea hotărârii din 8 iulie, solicitând Curtea Constituţională (CC) să verifice constituţionalitatea respectivei hotărâri. Potrivit unor surse, CC ar putea adopta o decizie favorabilă şefului statului. Ce consecinţe va avea ea asupra şefului Executivului? Dar asupra şefilor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică? Ar putea sau nu fi suspectaţi aceştia de complicitate cu liderii separatişti, în unele afaceri tenebre, desfăşurate în stânga Nistrului? ÎN ZILELE IMEDIAT URMĂTOARE deciziei CEDO, situaţia celor opt şcoli cu predare în limba română, în care studiază circa cinci mii de copii, s-a complicat la maxim, devenind chiar deosebit de riscantă. În mesajele oficiale, administraţia transnistreană defineşte şcolile cu predare în limba română drept “avanposturi” ale Chişinăului, folosite pentru tensionarea situaţiei în zonă. De trei săptămâni, sute de profesori, copii şi părinţi au devenit ostatici ai regimului secesionist.

Deocamdată, nici Chişinăul oficial, nici organismele internaţionale nu au reuşit să determine liderii separatişti de la Tiraspol să se dezică de acţiunile abuzive, care pun în pericol viaţa şi viitorul etnicilor români din stânga Nistrului. ÎNTRE TIMP, o Misiune BERD, aflată în R. Moldova într-o vizită de două zile, a abordat cu premierul Tarlev problema implementării proiectului „Construcţia Terminalului petrolier Giurgiuleşti”. La 21 iulie 2003, a expirat termenul limită oferit de BERD, acţionar majoritar al acestei întreprinderi, pentru desemnarea unui potenţial investitor, banca rezervându-şi dreptul, în caz contrar, să scoată Terminalul la licitaţie.

UCRAINA NU MAI VREA ÎN NATO ŞI UE. Potrivit Companiei ruseşti de televiziune NTV, luni seara a fost publicat decretul preşedintelui Leonid Kucima despre modificarea Doctrinei militare a Ucrainei.



Şeful Departamentului Vamal se întreabă:

de unde cheltuim, dacă nu primim?

Un “spion” bine informat (cum îi numeşte Vâlcu pe cei care îi fac publice “chestiunile”) ne-a propus, sprijinit de suficiente materiale probante, să dezvăluim o aşa-numită escrocherie vamală, una din multele care, potrivit lui, ar demonstra că domnul Vâlcu acceptă din plin compromisurile. Este vorba despre tranzitarea frauduloasă, pe teritoriul R. Moldova, a 4 automobile “MercedesBenz” ce aparţineau firmei “Russkii holod”. Cazul coincide cu accederea în funcţia de şef al Departamentului Vamal a lui Nicolae Vâlcu (anul 2002).

Aliona AVRAM

“Astăzi, mulţi colaboratori ai Departamentului Vamal deţin prin toată republica, dar şi prin Iaşi, Galaţi, Braşov, Bucureşti imobile, baruri, magazine, lombarduri, au câte 2-3 case la sol sau câte 3-4 apartamente la bloc. Aceştia-s banii statului care au trecut în buzunare proprii” (din discursul de totalizare a activităţii DV în anul 2003, rostit de Nicolae Vâlcu în faţa colectivului).

Pe parcursul investigaţiei, am constatat, fără prea multă dificultate, că automobiliştii care trec în regim de tranzit prin punctele vamale ale R. Moldova nu sunt “cruţaţi” de vameşi. Conform unor scheme concepute de superiori, agenţii economici sunt provocaţi să încalce procedura vamală, ca mai apoi, sub pretextul muşamalizării încălcărilor, să plătească bani grei vameşilor. În iulie 2002, “Russkii holod” a achiziţionat de la firma germană “Schneider Import-Export” şapte autoturisme “Mercedes-Benz”. Maşinile urmau să fie transportate în două tranşe. Prima, alcătuită din 4 maşini, în valoare totală de 49 mii euro (Mercedes-Benz C 180 Esprit, nr. BU 246539, preţ negociabil 11.900 euro; Mercedes-Benz C 280 Sport; nr. BX 093314; p/n 14.300 euro; Mercedes-Benz C 240 T Esprit, nr. BU 282736, p/n 12.500 euro; MercedesBenz C 180 T Classic, nr. 079377, p/n 10.300 euro). Potrivit martorilor, automobilele (la volanul cărora se aflau cetăţenii Timco, Grosu, Ciobanu şi Botnari) au intrat în Vama Leuşeni la 6 iulie 2002. Inspectorul vamal Nicolae Grecu a înregistrat, însă, data intrării lor cu trei zile mai târziu, adică de 9 iulie. De altfel, colegii lui Grecu spun că respectivul inspector face doar ceea ce spune şeful acestui punct vamal, Petru Cangea.

O nouă farsă în istoria „Teleradio – Moldova” Corespondentul ZIARULUI DE GARDĂ s-a infiltrat printre participanţii la concursul de angajare, desfăşurat cu prilejul reorganizării Companiei “Teleradio – Moldova” într-o instituţie publică a audiovizualului.

Eugenia Buzu şi-a depus dosarul pentru un post de redactor- prezentator şi a studiat din interior cum anume s-a desfăşurat acest dubios concurs.

Acum o săptămână, pe culoarele Casei Radio era mare forfotă. Avea loc concursul de angajare, anunţat în cadrul reformării Companiei “Teleradio-Moldova” într-o instituţie publică a audiovizualului. Vreo 90 de candidaţi alergau buimăciţi de la etajul cinci la unu pentru a susţine diferite teste. În sala mare, de la primul etaj, nu era nici un scaun liber. În jurul câtorva

Director: Alina Radu Redactor-şef: Aneta Grosu Redactori: Aliona Avram, Ileana Rusu Director marketing: Eugenia Buzu Design: Angela Ivanesi Adresa: Casa Presei, 22 Tel: 0693 81717 e-mail: ziaruldegarda@yahoo.com Ziarul a fost înregistrat la Camera Înregistrării de Stat la 22 martie 2004, nr.1004600020186.

Tipar: Tipografia „Universul”, str.Vlaicu Pârcălab 45.

Tiraj: 5000 ex. Ştirile sunt preluate de pe reporter.md Redacţia nu poartă răspundere pentru conţinutul şi corectitudinea anunţurilor publicate.

2 lei

Vama dintre două buzunare

Concursul pilelor

Eugenia BUZU

preţ promoţional

mese erau adunate feţe cunoscute telespectatorului nostru, încercând să se restabilească în funcţiile pe care până mai ieri le deţineau.

Aflu că se desfăşoară prima etapă a concursului. “Crezi că are vreo importanţă cum vom susţine acest test?”, mă întreabă una dintre candidate, proaspătă absolventă a Facultăţii Jurnalism, care a lucrat la televiziune. “Am auzit că se ştie deja cine va trece şi cine nu!”, continuă ea indignată. Un lucru pare cert: testarea de la etajul unu făcea parte din şirul de formalităţi, impuse candidaţilor. Acest lucru putea fi citit şi în ochii impasibili ai “gardianului” care, chipurile, era abilitat să urmărească desfăşurarea primei etape din scenariul Comisiei de concurs. Testele conţineau abreviaturi consacrate (UNESCO, GUUAM etc.) care trebuiau descifrate sau diferite “capcane” gramaticale sau stilistice, care urmau să fie identificate de aspiranţii la un post în noua companie. Lucru salutar, dacă e să ne amintim de “perlele” care ieşeau de la ecran din gura unor “vedete” radio sau TV (iată doar două, care mi-au venit pe moment în minte: “depinde cum veţi deceda Dvs.” în loc de “decide” sau “ambuteliaj” în loc de “ambuteiaj”). Dar nu mi-a fost clar cât de corecte şi veridice urmau să fie rezultatele testărilor, de vreme ce asupra lor se lucra în grup?!

Continuare în pagina 6

Se caută o “Rezonanţă” Mai freshul consilier prezidenţial, Sergiu Mocanu, a purces într-o misiune specială. De câteva zile, el este antrenat în căutarea unei persoane de sex feminin, în eventualitatea învestirii acesteia în funcţia de sosie a lui Constantin Starâş, de la M1. Emisiunea urmează să fie difuzată la postul public de televiziune, în limba de stat, fiind una de teapa “Rezonans”-ului.

“Am pornit îndrăzneţ în realizarea acestui proiect, ne-a declarat Mocanu, însă acum sunt cam sceptic. Dar, parese, am găsit o candidată potrivită”, a mai adăugat el. Potrivit consilierului, condiţia principală a pretendentelor este să nu fie implicate moral în activi-

tatea vreunui partid şi să nu datoreze nimănui nimic.

Surse demne de încredere ne-au anunţat că la uşa dlui Mocanu au făcut coadă Vera Solonceak, Ira Karamalak, Mihaela Roşculeak, Greta Snegureak, Liviana şi încă una, identitatea căreia a rămas o taină chiar şi pentru sursele noastre. Toate câte au bătut la uşa cu rezonanţă sunt brunete, iar pozele lor au fost înşirate şi în biroul preşedintelui. Al ţării, of course. În cazul în care se va dovedi că, în pofida concepţiei programului TV, şeful statului preferă blondele, s-ar putea să mai zboare un cap. Unul şaten şi creţ.

Indiana TARLEFF

pagina 3

Ciţiţi suplimentul MIZERABILII ALTE ACCENTE

Aneta GROSU Din sumar:

Vânătorii Democraţiei

“Democraţia a ajuns printre cele mai blamate noţiuni politice în R. Moldova”.

Alex Grigorievs, director de Program Moldova, NDI:

“L-am întrebat pe Brazauskas dacă nu-i este frică să fie acuzat că a rămas comunist şi mi-a spus că în toate partidele sunt destui comunişti”

Michael Getto, director de Program Moldova, IRI: “Este alarmant faptul că există doar câte un singur post de radio şi TV cu acoperire naţională”

Taraba cu bebeluşi

Aurelia Scutelnic şi-a vândut la Piaţa Centrală fiica de numai 8 luni. Din banii primiţi, ea şi-a cumpărat o bucată de salam şi o pâine.

Proiectul Naţional de Prevenire şi Combatere a Corupţiei, o nouă nadă a actualei guvernări înainte de februarie 2005?

Sondaj “La stradă”

“La conducerea ţării noastre ar trebui să fie puse persoane din Africa, numai să nu aibă aici cumetri”.

“Bărbaţii de astăzi parcă s-au născut pe timpurile unei epidemii de nesimţire”, consideră Nata Albot.

“Nu vă autopostaţi pe piedestal şi nu veţi avea de unde cădea” (scrisoare unei eleve).

Deja-vu Ştiţi ce ne dorim cel mai mult să vă gândiţi atunci când veţi lua în mâini acest prim număr al Ziarului de Gardă? Am vrea să recunoaşteţi: deja-vu. Adică, am vrea să vă amintiţi că neam mai întâlnit, într-un trecut recent, tot în faţa unor pagini de ziar. Am vrea să credem că nu i-aţi uitat pe cei care au realizat varianta de top a singurului, pe atunci, ziar de investigaţii din R. Moldova, Accente, că aţi avut încredere în noi şi că, poate, ne-aţi aşteptat să revenim.

E vară, iar vacanţa a toropit minţile multor dintre potenţialii noştri cititori. Ştim, însă, că cei cărora nu le arde de vacanţă pe această caniculă au mare nevoie ca cineva, în această viaţă, să stea de Gardă numeroaselor probleme din societatea noastră, singurele, probabil, care nu cunosc odihnă în timp sau în anotimp. Orice s-ar zice, la noi există infinit de mult loc pentru presă liberă, pentru studiouri libere de radio şi TV. În special acum, când zeci de ziarişti buni de la Radio şi Televiziune, au rămas în afara acestor instituţii doar pentru că încercau, chiar şi în condiţiile cenzurii, să SPUNĂ ADEVĂRUL. Demnitarii care leau decis soarta măsluiesc scenarii lugubre, cu minciuni sfruntate în prim rol, motiv din care au exclus din joc eventualii martori şi oponenţi. Pe actualii regizori politici nu-i interesează faptul că, în cazul R. Moldova, instituţiile internaţionale sunt alertate cel mai mult de situaţia gravă privind libertatea presei de la noi. Nui interesează Libertatea pentru că Puterea poate fi stăpânită mai simplu în condiţiile totalitarismului. Spunea cineva că drepturile sunt o armă şi, pentru a nu abuza de ea, acestea ar trebui distribuite astfel încât nimeni să nu rămână neînarmat. Mă gândesc acum că nu mai avem timp să aşteptăm ca cineva, cândva, să ne înarmeze, redistribuindu-ne drepturile. Echipa care vă propune astăzi acest prim număr al Ziarului de Gardă nu a acceptat să mai aştepte. Este prima şi singura, probabil, publicaţie din R. Moldova care are în calitate de fondatori, în exclusivitate, membrii echipei redacţionale. De ce vă comunic această informaţie tehnică? Ca să nu ne mai întrebaţi care partid sau care grupare financiar-economică stă în spatele nostru. Avem certitudinea că acest detaliu - în aparenţă, neînsemnat - ne va asigura independenţa şi libertatea care, în condiţiile noastre, sunt cele mai necesare, dar şi cele mai eficiente arme.

Am fi recunoscători să ne regăsiţi şi să rămânem împreună.

POLITIC

Joi, 29 iulie 2004

Cel mai vulnerabil aspect a fost sciziunea partidelor democratice. Toate formaţiunile de pe eşichierul de centru-dreapta, practic, nu erau constituite, nu erau instituţionalizate.

“Democraţia se caracterizează prin transparenţa vieţii publice şi intransparenţa celei private. Totalitarismul – prin transparenţa vieţii private şi secretizarea celei publice.” (Jorge Sempurna)

Experienţa Poloniei pentru o Moldovă Democrată

La începutul anilor 90, redactor şef al ziarului Atmoda-Probuzhdenije din Riga, Letonia, lider al Frontului Popular şi al Mişcării pentru independenţă şi democratizare. Membru al Parlamentului leton, consilier al Consiliului municipal Riga. Doctorand la Universitatea de Stat din Moscova, profesor în SUA, colaborator NDI. Din 1996, în cadrul NDI, a oferit consultanţă partidelor politice din Rusia, Georgia şi Ucraina. Din noiembrie 2003, director de Program al NDI pentru Moldova.

- D-le Grigorievs, care sunt sarcinile NDI în R. Moldova?

- Institutul nostru este specializat în instruirea partidelor şi liderilor politici. Încercăm să implementăm şi aici experienţa democratică americană şi cea din Europa Occidentală. Cu alte cuvinte, sprijinim procesele democratice în R. Moldova.

- De ce anume în actualele condiţii, NDI şi-a început activitatea în R. Moldova? Nu vi se pare cam tardivă deschiderea NDI la Chişinău?

- Sigur că am ajuns relativ târziu încoace. Dar mai ştiu că, anterior, mai mulţi diplomaţi americani au insistat ca în Moldova să fie implementate diverse programe, cu scopul susţinerii democraţiei. S-au şi derulat mai multe proiecte.

Opinia mea este că în cazul în care am fi început mai devreme activităţile noastre, acum am fi avut mai puţin de lucru.

- Decizia de a veni în R. Moldova a fost anticipată de semnale îngrijorătoare?

- Mă abţin de la comentarea situaţiei politice. Consider că am fi avut mult de lucru aici chiar de la începuturile independenţei R. Moldova.

- Care sunt proiectele NDI pentru Moldova?

- Proiectele noastre sunt destinate activiştilor politici, celor care au devenit membrii vreunui partid, dar şi celor care încă nu au decis cărei anume formaţiuni să se afilieze. Cât priveşte colaborarea cu societatea civilă… Recent, în R. Moldova s-a constituit o Coaliţie pentru alegeri corecte, cu care am stabilit relaţii de colaborare. Apropo, în mai multe ţări ale lumii - iar noi activăm, concomitent, în 70 de ţări, - una dintre misiunile IDA este monitorizarea alegerilor. Am acumulat o experienţă importantă în acest sens. Deseori, noi începem monitorizarea procesului electoral cu jumătate de an sau chiar cu un an înaintea alegerilor, deoarece, foarte frecvent, rezultatele alegerilor nu sunt decise în ziua scrutinului. Avem o vastă experienţă în acest sens şi vom încerca s-o transmitem organizaţiilor din R. Moldova. De asemenea, avem diverse întâlniri cu reprezentanţi şi lideri ai formaţiunilor politice.

Sistematizăm informaţia şi, ulterior, elaborăm programe. De obicei, acestea sunt instructive. Aş remarca aici vizita cu scop de instruire pe care am întreprins-o în Polonia.

- De ce Polonia?

- Am constatat că pentru Moldova este mai eficientă experienţa unor state ex-comuniste, care au atins deja anumite succese în domeniul democraţiei, cum ar fi Polonia, Letonia etc. Sunt şi eu fost cetăţean sovietic, originar din ţările baltice, de aceea îmi este mai uşor să înţeleg cum pot fi atinse aici anumite rezultate. Probabil, mai multe situaţii le înţeleg mai uşor decât le-ar înţelege un cetăţean care nu a locuit niciodată în acest spaţiu.

NDI sprijină

democraţia prin constituirea organizaţiilor politice şi civice, promovarea alegerilor libere şi corecte, promovarea transparenţei şi responsabilităţii.

- Partidele politice din R. Moldova acceptă sprijinul IDA? Recunosc sau nu că au nevoie de ajutor?

- Vreau să subliniez că noi lucrăm doar cu formaţiunile care au o anumită pondere în societate. Dacă partidul este format doar din câţiva membri, nu avem posibilitate să manifestăm vreun interes faţă de el. De altfel, consider că astfel de formaţiuni ar trebui să dispară sau să identifice alte posibilităţi de soluţionare a anumitor probleme. Apropo, asemenea partide apar, de regulă, din cauza unor probleme specifice sau chiar personale ale aşa-zişilor lideri. Nu doresc să aduc exemple din Moldova. Pot aminti un caz întâlnit în Ucraina, unde a fost înfiinţat partidul persoanelor afectate de diverse maladii. Această formaţiune ar fi trebuit să fie o organizaţie obştească şi nu una politică.

program de democratizare. Apropo, am şi fost solicitaţi în acest sens. Se pare că şi în cadrul acestui partid există forţe care doresc democratizarea acestuia. E o opţiune demnă şi am vrea să-i ajutăm.

- Care sunt cele mai vulnerabile aspecte ale democraţiei din R. Moldova?

- Cel mai vulnerabil aspect a fost sciziunea partidelor democratice. Toate formaţiunile de pe eşichierul de centru-dreapta, practic, nu erau constituite, nu erau instituţionalizate.

Astfel, opiniile unui mare număr de alegători rămâneau nereflectate în Parlament. De aceea, una dintre sarcinile IDA a fost contribuţia la coalizarea acestor formaţiuni.

- Apropo, anume pentru acest mesaj, de coalizare, aţi fost blamaţi în anumite publicaţii periodice, apropiate Puterii. Cum apreciaţi aceste acuzaţii?

- Cred că asemenea acuzaţii apar din cauza lipsei de informare. Noi oferim “meniul”. Le spunem cum ar trebui să acţioneze. Oamenii politici, însă, sunt liberi să decidă ce să întreprindă în continuare. Noi nu putem indica nimănui cum şi cu cine să coalizeze. Noi sugerăm soluţii. De exemplu, am sugerat celor din PSD să se includă în procesul de coalizare.

Ei au ales altă cale. E dreptul lor.

- Ce ajutor anume au solicitat partidele şi ce probleme concrete aţi identificat Dvs.?

- Toţi recunoşteau că sciziunea partidelor e o problemă, dar nu ştiau cum poate fi ea depăşită. Experienţa poloneză a avut un rol deosebit în depăşirea acestei situaţii. Vă amintiţi, în 1997, în Polonia, coaliţia preelectorală a concurat cu vreo 40 de partide şi a învins. S-ar părea că toţi înţeleg: trebuie să se consolideze, dar cum? Apare o serie de elemente neclare. E un amplu proces politic. Astăzi constat că au fost întreprinşi paşi esenţiali în acest sens.

- Cum sunt tratate formaţiunile politice din stânga Nistrului?

- Deocamdată nu lucrăm cu formaţiuni sau organizaţii din această regiune. Dacă, însă, oameni politici din zona respectivă manifestă interes pentru programele noastre, ei pot participa la acestea. Există mai multe formaţiuni politice care au membri în stânga Nistrului.

- Zonele separatiste sunt şi ele o problemă a democraţiei. În Europa sunt câteva astfel de regiuni. Aţi fost sau nu solicitaţi să identificaţi soluţii ale acestui conflict?

- Lucrăm acolo unde suntem solicitaţi. Aflarea noastră în R. Moldova nu este o decizie exclusivă a SUA. A fost şi opţiunea actualelor autorităţi de la Chişinău. De obicei, conflictele din zonele separatiste sunt soluţionate la alt nivel, cu alte mijloace.

- În opinia Dvs., într-o ţară cu democraţie avansată, cum ar fi reacţionat autorităţile în cazul unei decizii similare cu cea a CEDO, în dosarul grupului Ilaşcu?

- În primul rând, decizia ar trebui analizată minuţios. Ar trebui cercetate cauzele care au motivat o astfel de decizie, dar şi problema în ansamblu. Dezintegrarea teritorială a R. Moldova este o problemă extrem de serioasă şi este important că structurile europene încep să joace un rol tot mai important în soluţionarea acestui caz.

- Unele medii de informare acuză instituţia Dvs. că sar afla sub influenţa unui singur partid de pe eşichierul de dreapta…

- Este şi aceasta o consecinţă a dezinformării. Este adevărat, colaborăm cu PPCD cu care am stabilit relaţii destul de bune, dar, din anumite motive, acordăm mai mult timp Blocului “Moldova Democrată”. De altfel, colaborăm eficient cu toate formaţiunile care ne solicită ajutorul. La fel, este adevărat, acordăm mai puţină atenţie partidului de guvernământ, deoarece acesta are mai puţină nevoie de ajutorul nostru sau, poate, nu conştientizează că ar avea nevoie.

Opoziţia, însă, râvneşte să ajungă la guvernare, iată de ce depune mai multe eforturi.

- Este adevărat că partidul de guvernământ din R. Moldova s-a dezis de serviciile IDA, membrii acestuia motivând că, fiind la guvernare, nu au timp pentru instruire?

- Partidul de guvernământ nu vă solicită soluţii, bunăoară, pentru a se menţine la putere?

- Mie nu mi-au răspuns astfel. Este adevărat, nu a fost simplu să stabilim o comunicare, noi, însă, elaborăm programe şi pentru acest partid. Este interesantă opinia unor reprezentanţi ai acestei formaţiuni, potrivit căreia, ei nu ar mai fi comuniştii de altă dată…

- Precum spuneam, partidele sunt deosebit de energice aflându-se în opoziţie. Atunci când ajung la putere, se preocupă de alte probleme, uitând că ar trebui să lucreze cu electoratul. Astfel se menţine binecunoscutul proces: alternarea partidelor la putere.

- Şi care-i opinia Dvs. în acest sens?

- Cândva, i-am solicitat un interviu lui Brazauskas. Era anul 1992, iar el tocmai învinsese la alegeri. Apropo, şi Brazauskas schimbase denumirea partidului comunist în cel Socialist al Muncii. L-am întrebat dacă nu-i este frică să fie acuzat că a rămas comunist. Atunci, Brazauskas a spus că şi în celelalte partide sunt destui foşti comunişti… Rolul nostru e să contribuim la democratizarea formaţiunilor şi a fenomenelor politice. Cred că şi pentru PCRM poate fi elaborat un

- De ce Letonia şi vecinele sale au ajuns atât de departe, pe calea democraţiei, în timp ce R. Moldova bate pasul pe loc?

- Cred că un rol deosebit îl are conştiinţa naţională. În Letonia, acest factor a avut o forţă deosebită, pe când în Moldova, probabil, este mai puţin pronunţat. Aici, deşi lucrurile sunt clare de mult, mai continuă discuţiile despre identitatea naţională, despre denumirea limbii vorbite…

- Vă mulţumim.

Vânătorii Democraţiei

Deloc întâmplător faptul că, în ultimul timp, democraţia a ajuns printre cele mai blamate noţiuni politice în R. Moldova. Or, cel mai simplu e să loveşti în lucruri inexistente, căci acestea, nu au cum să se opună. Iată că, într-o bună zi, un oarecare lider agrarian - dintre cei care, prin 1994, au aruncat cât au putut cu pietre în democraţie - , iese la singurul post TV cu acoperire naţională şi, făcând-o pe marele justiţiar, hai să ţintuiască democraţia pe stâlpul infamiei. Vorbea despre ea ca despre o femeie rea, care ar purta vină pentru toate nevoile de pe această palmă de pământ. Şi cum respectivul e şi un vânător “de rasă”, aveai impresia că, undeva, în spatele său,

Alex Grigorievs, director de Program Moldova, Institutul Naţional Democratic pentru Relaţii Internaţionale (NDI)

Proiectele noastre sunt destinate activiştilor politici, celor care au devenit membrii vreunui partid, dar şi celor care încă nu au decis cărei formaţiuni să se afilieze.

are dosită şi o armă de vânătoare pe care, iată-iată, lideraşul agrarian o va duce la ochi pentru a trage în democraţie. Cu sau fără armă, şi-a “împuşcat”oricum veninul, aruncând din titulatura partidului său cuvântul “democrat” şi justificându-se zgomotos că anume acest cuvânt a adus mari prejudicii poporului, dar şi partidului său. În lipsa acestei noţiuni, răsuflă uşurat vânătorul de căprioare, avem şanse să renaştem. Punct.

Acest caz nu este nici pe departe unul singular în R. Moldova.

Adulmecând în văzduh apropierea alegerilor generale, vânătorii rataţi în sfera politicului caută, în

loc de căprioare, ţapi ispăşitori care le-ar putea justifica miopia politică şi ideologică şi care le-ar putea asigura o pradă uşoară – electoratul credul. În aceste circumstanţe, demararea, în R. Moldova, a unor importante proiecte ale Institutului Republican Internaţional şi ale Institutului Naţional Democratic pentru Relaţii Internaţionale, provoacă dezbateri controversate în cercurile politice de la Chişinău. Din acest motiv am şi decis să aflăm, din prima sursă, mai multe despre prezenţa în Moldova a acestor două prestigioase instituţii americane.

Aneta GROSU

Michael Getto, director de Program Moldova, Institutul Republican Internaţional (IRI) Timp de 20 de ani a lucrat în domeniul mass-media şi relaţii publice. A activat la toate nivele de conducere – local, statal, federal şi internaţional. Fost jurnalist radio.

A lucrat pentru doi membri ai Congresului şi doi guvernatori din statele California şi Nevada. În calitate de consultant independent a activat pe lângă Guvernele R. Moldova, României şi Federaţiei Ruse. A activat în cadrul Comitetului Organizatoric al Jocurilor Olimpice din Los Angeles (1984) şi în cadrul firmelor internaţionale de consulting Booz Allen & Hamilton Inc. şi The PBN Company. Este absolvent al Universităţii din Colorado, facultatea Jurnalism. Actualmente – director

Alegătorii trebuie să ia decizii inteligente

- D-le Getto, care e principala misiune a IRI în R. Moldova?

- Cum trataţi formaţiunile politice din stânga Nistrului?

- Promovarea democraţiei, a valorilor democratice...

- Nu activăm direct în acea zonă. Problema transnistreană, însă, este una foarte importantă. Ultimul sondaj ne-a demonstrat că cetăţenii îşi dau seama de gravitatea conflictului, chiar dacă, e adevărat, majoritatea sunt interesaţi în mod special de situaţia lor financiară. E dificil să ajungi acolo, iar mandatul nostru nu presupune o astfel de activitate. Deşi nu sunt un expert în geopolitică, sunt sigur că aceste probleme influenţează democraţia din R. Moldova.

- De ce atât de târziu aţi venit în Moldova, ţară în care, potrivit numeroaselor semnale venite din partea instituţiilor internaţionale, democraţia şchiopătează grav?

- Întrebarea ar trebui adresată Agenţiei USAID. Este cert că, în prima fază, sprijinul acordat a vizat, în mod special, reformele economice.

- În ce măsură aţi sesizat că unul dintre impedimentele în calea democraţiei este corupţia?

- Personal, nu am sesizat astfel de elemente, dar ştiu că, în această parte a lumii, corupţia este deosebit de răspândită. În ultimul nostru sondaj, corupţia a constituit una dintre cele mai importante probleme, identificate de cetăţenii acestui stat. Acelaşi sondaj demonstrează că problema stringentă a cetăţenilor este starea economiei şi derivatele acesteia: şomajul, lipsa locurilor de muncă, calitatea vieţii, calitatea infrastructurii localităţilor, în special a celor rurale.

- Ultimul scrutin a demonstrat că în RM a avut loc o campanie electorală inechitabilă, întrucât partidul de guvernământ, care deţine peste 70 de mandate în Parlament, dar şi întreaga putere în stat, a manipulat opinia publică prin toate mijloacele de care dispune. În opinia Dvs., cum vor evolua lucrurile în viitoarea campanie?

- Dacă ar fi să daţi o apreciere clasei politice din R. Moldova, ce aţi remarca în mod special?

- În prezent, noi susţinem activ constituirea Coaliţiei civice pentru alegeri libere şi corecte. Ajutăm partidele să promoveze o campanie cât mai deschisă. Membrii acestei coaliţii sunt nişte tineri inteligenţi şi cred că pot realiza succese importante.

- E una diversificată şi destul de activă. Există multe partide de stânga, de dreapta, dar şi situate pe segmentul de centru. Unele formaţiuni ştiu foarte bine cum să comunice cu alegătorii. Altele abia deprind acest lucru.

- În situaţia cenzurii de la M 1, a incapacităţii cetăţenilor de a procura ediţii periodice, nu credeţi că activitatea instituţiei Dvs., dar şi a altor instituţii democratice ar putea fi prea puţin eficientă?

- Deţineţi sau nu date despre corupţia politică?

- În sondajele noastre nu ne-am referit la acest aspect, dar este cert că alegătorii din R. Moldova înţeleg perfect că scăderea nivelului de trai este, în mod direct, legată de problema corupţiei.

- Discutaţi despre aceasta cu reprezentanţii partidelor politice?

- Unul dintre mandatele noastre este implementarea transparenţei. Lucrăm în acest domeniu, insistăm ca activitatea partidelor politice să fie axată pe problemele cetăţenilor de rând şi nu pe problemele lor personale.

Politica, de fapt, înseamnă să ajuţi oamenii de rând şi noi insistăm asupra acestui aspect deosebit de sensibil.

- În ce măsură sunt deschişi spre colaborare reprezentanţii partidului de guvernământ?

- Noi lucrăm cu toate formaţiunile politice, indiferent de culoare. Pot să spun doar că partidele de opoziţie sunt mai active în cadrul acţiunilor noastre. Membrii partidului de guvernământ au participat la câteva seminare, exprimânduşi, cel puţin, recunoştinţa pentru colaborare. Încercăm, în activitatea noastră, să favorizăm procesele şi nu rezultatele pe care, de altfel, trebuie să le decidă cetăţenii R. Moldova.

Pentru aceasta, partidele politice trebuie să colaboreze cu alegătorii, astfel încât aceştia să poată lua decizii corecte.

- Ce şanse acordă electoratul partidelor politice din opoziţie, dar şi formaţiunii aflate la guvernare?

- Până la următoarele alegeri mai e destul timp. E devreme să facem pronosticuri. Vom încerca să ajutăm alegătorii să poată lua decizii inteligente. Chiar dacă mizăm şi pe impactul mass-media, susţinem că partidele politice trebuie să contacteze direct cu alegătorii. Acest proces presupune întâlniri cu oamenii. R. Moldova este o ţară mică şi, ţinând cont de acest fapt, este foarte uşor pentru politicieni să discute faţă în faţă cu alegătorii. În ţările mai extinse, este foarte dificil să realizezi acest deziderat. Din experienţa mea, desfăşurată în SUA, pot spune că o comunicare directă este foarte eficientă. Trebuie să poţi asculta problemele şi identifica soluţiile şi doar astfel vei putea concepe un program de guvernământ care ar putea favoriza viaţa alegătorilor.

- În plan comparativ, unde s-ar afla R. Moldova întrun eventual top al ţărilor democratice?

- De la începutul anilor 90, R. Moldova are imaginea unor alegeri libere şi corecte. În prezent, aici sunt probleme serioase în domeniul mass-media, dar noi sperăm, totuşi, că procesul electoral va fi unul liber şi corect.

- De aceea şi insistăm asupra întâlnirilor directe cu cetăţenii. Faptul că există doar câte un singur post de radio şi TV cu acoperire naţională este unul alarmant. Pe de altă parte, sondajul nostru a arătat că cetăţenii nu prea citesc ziare. Acestea sunt nişte obstacole serioase.

- Mai mulţi lideri ai unor formaţiuni de stânga, mai nou, agrarienii care, acum câţiva ani, s-au aflat la guvernare, susţin că de vină pentru tot răul ce se întâmplă în R. Moldova este democraţia. Cum activaţi în astfel de circumstanţe?

- Este ştiut faptul că democraţia păşeşte în pas cu reformele economice. Cele mai bogate ţări din lume sunt ţările democratice. Cetăţenii trebuie să se convingă de acest lucru. Democraţia păşeşte cot la cot cu succesul economic.

- Când va fi efectuat un nou sondaj?

- Vom mai realiza un sondaj, axat pe probleme şi nu pe personalităţi. Rezultatele vor fi puse la dispoziţia fiecărui partid politic, astfel încât acestea să utilizeze în campaniile electorale rezultatele acestor sondaje. De altfel, sondajele sunt un instrument care poate ajuta partidelor politice să abordeze problemele importante pentru alegători.

- De ce nu acceptaţi un top al personalităţilor, mai bine zis, al credibilităţii acestora, ştiindu-se bine că problemele le creează anume persoanele... De ce evitaţi să-i plasaţi în vreun top pe actualii guvernanţi? E un fel de prudenţă?

- Considerăm mai importantă identificarea problemelor, aceasta, însă, nu exclude faptul că alte instituţii pot realiza sondaje, identificând ponderea sau valoarea personalităţilor. Democraţia pentru care pledăm noi nu exclude acest lucru.

- V-aţi întâlnit cu preşedintele Voronin?

- M-am întâlnit cu dl Stepaniuc, am avut o întâlnire cu un consilier prezidenţial.

Continuăm să solicităm un angajament mai serios din partea Preşedinţiei, în vederea participării acestei instituţii în activităţile noastre.

Vă mulţumim pentru interviu.

IRI este o organizaţie non-partizană, neafiliată nici unui partid. IRI se conduce de principiile americane fundamentale ale libertăţii individuale, supremaţiei legii şi spiritului de iniţiativă.

Nr. 1 (1)

29 iulie 2004

“Atâta vreme cât cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin exploatare, decăderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea întunericului, nu vor fi rezolvate; atâta vreme cât în anumite pături constrângerile sociale vor fi cu putinţă; cu alte cuvinte, şi într-un sens mai larg, atâta vreme, cât pe pământ vor dăinui ignoranţa şi mizeria – cărţi de felul celei de faţă (n.r., “Mizerabilii” de Victor Hugo) nu vor fi zadarnice.”

Haunteville House, 1 ianuarie, 1862

Vama dintre două buzunare Continuare. Început în pagina 1.

Reţinere intenţionată Potrivit documentelor vamale, cele patru automobile ţineau calea spre Federaţia Rusă.

Se presupune, însă, că aceste mijloace de transport nu au părăsit teritoriul R. Moldova, iar pentru a fi scutite de taxe de import, au fost înregistrate ca fiind în tranzit. Potrivit altei versiuni, la ieşirea lor din Moldova, au fost folosite numere de înmatriculare de stat. Drept dovadă că automobilele nu s-ar fi aflat în tranzit pe teritoriul RM şi că ar fi constituit obiecte de import, sunt şi paşapoartele tehnice care arată că maşinile nu erau noi şi nu fuseseră expuse pentru vânzare în premieră. Or, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare ale automobilelor, maşinile fuseseră achiziţionate din Germania la preţuri negociabile, neconstituind obiectul unor înţelegeri comerciale între dealeri.

Conform legislaţiei R. Moldova privind regimul de transportare a mărfurilor la vamă, firma “Russkii holod” urma să tranziteze stocul de maşini pe teritoriul R. Moldova în 72 de ore de la intrarea în vamă. Reţinute de inspectori, maşinile au stat timp de 18 zile (între 9-27 iulie 2002) pe teritoriul Terminalului.

Ordinul cu privire la transportarea mărfurilor sub supravegherea Serviciului de Escortare (serviciu care, apropo, era controlat nemijlocit de Vâlcu - n. r.: ulterior, acest serviciu a fost suspendat), identifica schema tehnologică de interacţiune dintre serviciile speciale de supraveghere şi escortare ale Departamentelor Vamale din R. Moldova şi din Ucraina. Acest ordin stabilea modalitatea de preluare la control a mărfii şi identifica punctele vamale de trecere auto cu destinaţia sau intrarea prin Ucraina. Regula obliga ca maşinile să traver-

Şeful Departamentului Vamal se întreabă:

de unde cheltuim, dacă nu primim? vamale. Din presă cunoaştem că unii importatori, consternaţi de sumele ce li se cer, îşi cedează, lehămetiţi, automobilele vameşilor. În cazul nostru, apar câteva semne de întrebare: ce au căutat cele patru automobile în Vama Chişinău, care este o instituţie internă, neabilitată să recepţioneze mărfuri aflate în regim de tranzit? De ce, mai bine de două săptămâni, automobilele au fost purtate prin vămi şi reţinute în Terminal, deşi aveau toate actele în regulă pentru tranzitare? Şi dacă aceste conspiraţii au fost, chipurile, luate la control de subalternii lui Vâlcu, de ce în vistieria statului (dacă tot vă lăudaţi cu cele mai mari contribuţii la buget, d-le Vâlcu!) nu au fost vărsaţi banii proveniţi din amenda stipulată de legislaţie?

L-am întrebat pe inspectorul principal al Secţiei tranzacţii economice externe, Victor Gherman, în ce cazuri autovehiculele aflate în tranzit trec prin vama Chişinău. Acesta a menţionat deteriorarea tehnică a maşinilor sau parcarea lor în locuri interzise, specificând că, în aceste cazuri, automobilele sunt conduse la Vama Chişinău cu scopul prelungirii termenului de tranzit. Întrebat cum au ajuns maşinile, fără ca acestea să fi omis vreo regulă vamală, la Vama orăşenească, şeful Vamei Leuşeni, Petru Cangea, ne-a răspuns că “nu are de unde şti”. “Nu ţin minte”. Gangea ţine minte doar că se afla în concediu în perioada respectivă. Şeful Vamei Chişinău nu a putut să ne spună nici atâta. De la Victor Gherman, subalternul acestuia, am aflat că dl Filimon se odihneşte peste hotare.

FĂRĂ CĂTUŞE

Purtând haine şi papuci noi…

Aliona AVRAM Inspectorul Victor Gherman, fost director de colegiu: Am câţiva ani la Vamă. Când voi fi ca Petru Cangea, voi avea încă o casă, aşa ca a lui!

Învingători sau învinşi?

După ce pseudopatrioţii au dat buzna peste noi cu securi şi lopeţi, râvnind să ne boicoteze scrisul şi publicaţia, câteva luni în şir am plâns în mine, având senzaţia că cineva mi-ar fi retezat degetele de la mâini, ca să nu mai pot scrie. După şase luni de aşteptare am înţeles că cel mai bun mir pentru degetele unui ziarist poate fi doar scrisul. După mai multe triste meditaţii, nu ştiu cui i-aş dedica aceste rânduri prea puţin optimiste. În urma acelui divorţ forţat cu ziarul Accente, am avut suficient timp de gândire, dar şi pentru noi experimente ziaristice.

Să fie o virtute sau un viciu neputinţa de a ne muta cuibul dintr-un loc în altul? Cum poate fi explicată revenirea perpetuă la oile noaste? Personal, în lipsa scrisului, pentru prima dată în viaţă, am simţit atât de intens violenţa singurătăţii, teama de a nu mă pierde în tumultul vag al oamenilor Lumii. În această perioadă, m-am identificat aievea cu o eroină din opera lui Paulo Coelho, Veronica, care, la o vârstă identică cu a mea, realizând că totul merge prost, iar ei nu-i stă în puteri să schimbe situaţia, considerânduse inutilă într-o societate care tânjea după schimbări sociale şi morale, se hotărăşte (Doamne fereşte!) să moară. Supărată până şi pe faptul că nici conaţionalii ei nu ştiau între care graniţe ale continentului european se află ţara ei, Slovenia, Veronica îşi administrează o supradoză de sedative. Îşi ratează tinereţea, petrecându-şi-o într-un azil de nebuni… Tot la Coelho am citit că oamenii riscă să înnebunească atunci când încearcă să scape de rutină. Din fericire, nam avut nici senzaţia morţii, nici pe cea a nebuniei, chiar dacă, adesea, m-am simţit inutilă. Trăiam o astfel de stare în special atunci când încercam să realizez un articol, care nu-şi găsea rostul şi nici locul într-un ziar independent de investigaţii. …Într-o noapte am visat că înnodam cozi de draci. Părea că necuraţii îmi umpluseră toate ungherele. Nu ţin minte: să fi fost vreunul chel, ce ar fi stat alături de vreun ochios, să fi fost vreunul cu ceas de aur pe mână, cu epoleţi de general sau, poate, vreunul ar fi avut coada răsucită cu fir roşu de mătase… Nu ţin minte asemenea şi alte detalii, în schimb m-am trezit încurajată de acest vis, care pare să fie un semn bun, semn că Ziarul de Gardă va fi cu Doamne-ajută.

seze frontiera de stat prin punctele de trecere Otaci-Moghiliov-Podolsk (vama Ocniţa); Palanca-Maiaki-Udobnoe (vama Tighina); Giurgiuleşti-Reni (vama Giurgiuleşti).

Ignorând acest ordin, în temeiul unei dispoziţii emise de şeful său, Petru Cangea, inspectorul vamei Leuşeni, Nicolae Grecu solicită Serviciului special de escortare, întrun demers trimis prin fax la 9 iulie 2002, să preia însoţirea automobilelor până la vama Chişinău. Dispoziţia lui Cangea purta un vădit caracter ilegal, or, această vamă nu are

dreptul să recepţioneze mărfurile aflate în regim de tranzit. Un alt inspector, fostul şofer al şefului Vamei Leuşeni, Efim Boicu, a executat cu zel indicaţia de a schimba itinerarul, redirecţionând maşinile pe ruta ChişinăuOtaci în loc de Leuşeni-Otaci, cum se cuvenea.

Acţiunea de direcţionare a maşinilor pe teritoriul Vămii Chişinău a fost introdusă şi în registrul de evidenţă (copia se află la redacţie).

Prin urmare, la Vama Chişinău, şeful Secţiei tranzacţii economice externe, Valeriu Lozovan, n-a permis trecerea prin acest

sector. Sursele spun că traseul Chişinău-Otaci nu putea fi parcurs decât prin consemnul şefului DV, Nicolae Vâlcu. În afară de aceasta, automobilele au fost sigilate şi ţinute ilegal pe teritoriul Terminalului mai bine de două săptămâni.

Adevărul e că, pe marginea acestor cazuri, a fost demarată o anchetă provizorie. Însă, deşi legislaţia prevede pentru astfel de încălcări amenzi de la 10 la 100 % din costul mărfurilor (care, în cazul nostru, ar oscila între 4900–49 000 euro), în final, Secţia de combatere a infracţiunilor vamale a DV a sancţionat firma “Russkii holod” cu o amendă de doar 234 lei.

Cât, ne întrebăm, s-o fi “scurs” pe sub mâneca “vistierilor” în uniformă?!…

Solicitat să coemnteye acest caz, şeful adjunct al Biroului vamal Chişinău, Corneliu Croitoru, declară cu toată responsabilitatea că amenzile pentru încălcările procedurii vamale nu pot fi atât de mici. Croitoru mai explică, apropo de cazul relatat, că maşinile aflate în regim de tranzit sunt recepţionate de Vama Chişinău doar în cazul în care acestea nu sunt conforme rigorilor de trecere vamală.

Surse din cadrul DV spun că cel de-al doilea lot de maşini achiziţionate de SRL „Russkii holod” a rămas în Germania, fără să mai tranziteze, la data cuvenită, teritoriul R. Moldova. Oare nu cumva din cauza taxelor usturătoare, impuse la vamă? Surse, care au căzut victime unor escrocherii similare, susţin că acesta nu este singurul caz de provocare a indisciplinii conducătorilor auto la punctele

P.S. În loc să facă ordine în trezoreria Departamentului Vamal, care se risipeşte, zilnic, prin buzunarele inspectorilor vamali, directorul DV, Nicolae Vâlcu, vorbeşte cu familiaritate despre escrocheriile care au loc în instituţia sa: “În anul 2003, am reuşit să îmbunătăţim condiţiile de muncă atât pentru colaboratorii aparatului central, cât şi pentru colaboratorii posturilor vamale. Este foarte plăcut să vizitezi birourile vamale, unde toţi colaboratorii poartă haine şi papuci noi... Astăzi, o parte din colaboratori au imobile prin Iaşi, Galaţi, Braşov, Bucureşti, iar prin republică deţin baruri, magazine, lombarduri, câte 2-3 case la pământ sau 3-4 apartamente la bloc. Aceştias banii statului care au trecut în buzunare proprii… O parte dintre angajaţi vin la serviciu doar ca să-şi rezolve problemele personale. Unii colaboratori ai Vamei Leuşeni, având un salariu de 1100-1200 lei, deţin magazine în Chişinău, plătesc pentru telefoane mobile câte 7-8 mii lei pe lună. Alţi colaboratori au firme de transport, eschivându-se de la plata taxelor vamale… Se întreabă, de unde cheltuim dacă nu primim? Se operează preţuri de nimic la mai multe grupuri de mărfuri de origine neverificată… Nu pot fi declarate astăzi o cămaşă bărbătească sau un halat pentru femei că au un preţ de 8-10 lei, în timp ce în magazine ele se vând cu cel puţin 200 de lei bucata...

Dacă tot vorbim despre modul de apreciere a valorii mărfii, în vamă poţi găsi pantofi “Salamandra” la un preţ de 5-6 dolari… Şi asemenea exemple sunt numeroase…” (spicuiri din discursul de totalizare a activităţii DV în anul 2003, rostit de Nicolae Vâlcu în faţa colectivului).

Clanurile Puterii la Televiziune “Astăzi, mulţi colaboratori ai Departamentului Vamal deţin imobile prin toată republica, prin Iaşi, Galaţi, Braşov, Bucureşti ...” dar şi la Chişinău, str. Praga 68.

Ultimele evenimente de la Radio şi Televiziune dezvăluie atât spiritul de răzbunare al actualei conduceri, în special în raport cu membrii Comitetului Anticenzură, cât şi intrigile de la vârful Puterii care, în prag de campanie electorală, ar prefera să se menţină, pentru încă cel puţin patru ani, în vârful piramidei.

Persoane bine informate afirmă că cel puţin două grupări proeminente, ale actualilor guvernanţi, încearcă să-şi plaseze oamenii lor în cele mai influente medii de informare.

Acestea sunt dirijate de doi dintre liderii partidului de guvernământ. Astfel, la „TeleradioMoldova” se produce o epurare masivă, funcţiile de conducere fiind completate cu persoane dubioase, lipsite de profesionism, certate cu elementarele reguli ale bunului simţ şi ale jurnalisticii moderne, dar care, în schimb, nu ies din cuvântul guvernanţilor.

 Cine sunt liderii celor două grupuri rivale?  Cine dintre angajaţii Companiei „Teleradio-Moldova” nu mai ies din cuvântul Puterii?

Scrie-ţi-ne la ziaruldegarda@yahoo.com sau la str. Puşkin 22, Casa Presei, Ziarul de Gardă. Autorii răspunsurilor adevărate vor fi premiaţi cu abonamente pentru trei luni la publicaţia noastră.

FLAGRANT

Joi, 29 iulie 2004 

“Discuţiile politice dintre părţi nu trebuie să implice sau să afecteze copiii, care nu pun în pericol pe nimeni şi nimic, ci doar învaţă în limba lor maternă”, afirmă şeful Misiunii OSCE în R. Moldova, William Hill.

Amicul criminalilor Conform unui studiu efectuat în cadrul proiectului TACIS Cross Border, în ultimele două decenii, consumul energetic pe teritoriul R. Moldova a înregistrat o scădere, pentru ca din 2000 să se mărească constant.

Totuşi, localităţile noastre rurale, dar şi cele urbane, se mai cufundă în întuneric, acesta fiind unul dintre factorii care provoacă sporirea ratei criminalităţii. Primăriile motivează deconectările prin lipsa de fonduri. Chiar dacă plătesc impozitele la timp, cetăţenii sunt cei care suferă de pe urma obscurităţii care cuprinde străzile noastre. Tot mai mulţi se plâng că la scara blocului unde locuiesc, nu este instalat nici un bec. “Ori de câte ori acesta a fost instalat - era furat. Cât priveşte iluminarea străzilor, situaţia nu s-a îmbunătăţit în comparaţie cu timpul în care ne aflam în criză energetică”.

Lucrătorii ÎM “Lumteh” au declarat că, în conformitate cu o dispoziţie a Primăriei, fiecare sector trebuie să fie iluminat în proporţie de 20 la sută. Din cauza lipsei mijloacelor financiare, nu toate străzile pot fi iluminate. Anul acesta, municipalitatea a alocat pentru acest scop circa 4 milioane de lei, aceştia, însă, nici pe departe nu acoperă nevoile reale. Se pare că iluminarea Chişinăului este direct influenţată de planul de reconstrucţie a străzilor. Astfel, bulevardul Mircea Cel Bătrân, recent renovat, este cea mai luminată arteră din oraş.

Cei care locuiesc la periferii sunt şi mai defavorizaţi în acest sens. Ei consideră că sectoarele periferice ar trebui iluminate mai intens, dar şi patrulate mai des. “De când a fost deschisă Academia de Poliţie, susţine una din sursele noastre, în apropiere e linişte şi pace, dar trăim ca în sate, în întuneric. Avem noroc de Academie, unde mai arde câte un bec, lumina căruia răzbate până la blocul nostru.

Autorităţile ar trebui să ştie că, de regulă, la periferii se comit cele mai multe crime. Demnitarilor, însă, nu le pasă, pentru că sediile şi casele lor sunt bine iluminate şi păzite. Vecinul de scară a fost agresat, iar altui vecin i s-a furat bicicleta. Făptaşii, evident, nu au fost găsiţi”.

Colaboratorii din cadrul subdiviziunii Ordinea Publică a MAI cad de acord că întunericul este un mediu favorabil pentru săvârşirea crimelor. Noaptea, în oraş, patrulează 8-9 echipe care au un traseu bine stabilit. “Dacă ar fi iluminate adecvat străzile, munca noastră ar deveni mai uşoară, spun ei. Nu ajung, însă, resurse materiale. Patrulele noastre ajung la locul crimei în trei minute”. O fi…

Celor care revin în R. Moldova de peste hotare, le vine greu să se acomodeze la ambianţa ce domneşte noaptea pe străzi, după ce se conving că în ţările în care statul îşi respectă cetăţenii, cei implicaţi în stabilirea ordinii publice, noaptea, patrulează în adevăratul sens al cuvântului, ei fiind întâlniţi pretutindeni, în timp ce ziua stau doar în locurile publice. La noi, însă, ziua vezi patrule oriunde, iar poliţişti – prin toţi tufarii, în timp ce noaptea, aceştia se aciuază numai pe lângă Ambasade, restaurante sau reşedinţe de lux. Aceştia îi pândesc doar pe cei care au băut peste măsură, pentru a-i buzunări mai apoi, iar adevăraţii criminali îşi exercită în pace “meseria”.

Noaptea cad barierele sociale Întunericul este un aliat al infractorilor.

Noaptea cad barierele sociale. Apare sentimentul anonimatului: nu sunt văzut, nu sunt recunoscut. Întunericul scoate în stradă tot felul de elemente, favorizându-i să caute care o aventură, care un mijloc lesne de a face un chilipir.

Pe de alte parte, accentuează Svetlana Rusnac, doctor în psihologie, conferenţiar universitar, şi victimele sunt de două tipuri: cele care au gustul aventurii şi, deci, subevaluează riscul, şi persoane care îl supraevaluează, adică, în faţa pericolului, se pierd repede cu firea. În întuneric, raţiunea este pusă în uz mai puţin, prevalând stările afective, instinctele. Precauţia este o metodă de a evita riscul. S-a dovedit că bărbaţii cu o constituţie fizică bună sunt agresaţi mai des, deoarece aceştia sunt mai încrezuţi în sine şi nu evită zonele de risc, pe când persoanele vulnerabile preferă o cale mai lungă, dar mai puţin riscantă. În comparaţie cu oraşele, situaţia din mediul rural este de-a dreptul dezastruoasă. Oamenii din sate au şi uitat de luxul străzilor iluminate. Cele mai frecvente infracţiuni săvârşite aici sunt furturile. Sătenii nu mai apelează la ajutorul poliţiei şi nu mai au vreo pretenţie faţă de primărie. Atunci când făptaşul este prins, el este bătut măr, pentru ca data viitoare să nu mai aibă cheful de a se lăcomi la averea altora, dar şi pentru ca altora să le fie de învăţătură.

Alexandru BORCEA, Lia CAZACU

Un credit în mărime de 1,9 mln dinari kuweiteni (6,3 mln USD) va fi alocat pentru aprovizionarea cu apă a şase localităţi din R. Moldova: oraşele Hânceşti, Străşeni, Taraclia, comunele Sarata-Veche, Carbolia şi Risipeni.

Inflaţia are în R. Moldova un caracter preponderent nemonetar, fiind determinată de majorarea unor tarife la servicii, majorarea cererii de produse alimentare, precum şi creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, condiţionată de intrările valutare din munca cetăţenilor noştri aflaţi la muncă în străinătate.

Aurelia Scutelnic, din Ţânţăreni, şi-a vândut la Piaţă fiica de opt luni. Din banii primiţi de la cumpărătoarea acesteia, Aurica, în vârstă de 25 ani, şi-a cumpărat o bucată de salam şi o pâine. Martorii „tranzacţiei” spun că tânăra cerşetoare mai are un copil de vânzare, un băieţel de doi ani.

Taraba cu bebeluşi Într-o duminică, - în timp ce ascultam, la un miting din Grădina Publică, mesajul unui creştindemocrat, fost judecător, baritonul căruia îi chema acasă pe cei plecaţi peste hotare, îndemnândui să-şi ia întreaga ţară în Europa, - cineva îmi spuse că la poarta Pieţei Centrale o femeie îşi propune fiica de vânzare cu... „cât vă lasă inima”.

Când am ajuns acolo, tranzacţia avusese loc deja, iar lumea, satisfăcându-şi curiozitatea, se împrăştiase, luată cu ziua târgului. Zinaida, de la care Aurica cumpărase de-ale gurii, ne-a sfătuit să nu mai răscolim durerea celor două mame, mai ales a celei vitrege. Aceasta era sterilă, de şapte ani aşteptând în van un copil. După ce a încheiat târgul, mama-vânzătoare s-a apropiat de precupeaţa ce vindea salam, uitându-se, pofticioasă, la marfa acesteia. „Văzând-o cum chicoteşte, mi-am zis că-i ameţită. M-am cam răstit la ea. Dânsa, însă, căuta cui să-şi mărturisească fapta. „Azi mi-am vândut fata… Daţi-mi un băţ de cârnaţ”, mi-a spus ea, cerşind mai mult cuvinte decât salam. A mai cumpărat o pâine, o cutie cu spaghete şi a plecat”, povesteşte, ştergându-şi lacrimile cu şorţul, Zinaida. Pare un suflet sensibil această femeie, infirmieră de meserie, care, pentru a lega tei de curmei, e nevoită să vândă salam. Condiţiile grele din piaţă nu i-au ştirbit din ţinuta-i distinsă şi din sufletu-i milos. Dimpotrivă. Plânge cu lacrimi, deşi fără cuvinte. „Cresc doi copii care învaţă bine.

Ambii sunt studenţi. De ce m-aş plânge?!”…

Potrivit vânzătoarelor din strada Tighina, toată iarna Aurica a cerşit în stradă cu pruncul în braţe. Olguţa, o dulceaţă de copilaş, părea să fie sănătoasă. După ce a vândut-o, a ieşit la cerşit cu celălalt copil, de doi ani, într-un subsol de pe bd. Ştefan cel Mare, mi-au spus precupeţele. Deoarece copilul vândut nu avea certificat de naştere, cumpărătoarea lui, Valentina ( n. red. - numele acesteia este schimbat) s-a gândit să-şi “asigure” statutul de mamă, rugându-le pe câteva vânzătoare din apropiere să-şi depună semnătura în calitate de martori pe o foaie pe care era consemnat că cea care i-a dat viaţă copilului se dezicea de el. „Documentul” a fost semnat de vreo 20 de persoane.

Tot femeile din piaţă mi-au povestit că, iniţial, Aurica a dorit să-şi propună fiica unor ţigani, crezând că ar putea câştiga mai mult. La început, Valentina i-a plătit 40 de lei, apoi, văzându-i nemulţumirea, i-a mai dat 20. “Mai dă-mi şi o pâine sau încă ceva pe el”, mai cerea ea, la despărţire”, spun martorii.

Interlocutoarele mele au insistat să n-o deranjăm pe noua mamă a copilului, care şi aşa era neliniştită din cauza că, neavând vreun act de identitate pentru copil, acesta ar putea ajunge lesne pe mâna vreunui ţigan care ar da mai mult.

Din spusele unei femei, “negustoarea” a şi găsit mai târziu un asemenea cumpărător pentru copilul deja vândut.

Aflu că, la câteva zile de la “tranzacţia” din Piaţa Centrală, mamele au solicitat legiferarea acţiunii de schimbare a maternităţii la Primăria din satul de baştină al Auricăi. Valentina a căutat să se asigure cu cât mai mulţi martori şi să se convingă că Aurica nu a minţit-o că anume ea e

mama copilului. Primarul de Ţânţăreni, Ilovan Cozma, a confirmat că a fost vizitat de cele două femei. „Au dorit să mă informeze şi pe mine despre acordul lor”, afirmă Cozma. Ţinând cont de condiţia materială jalnică a familiei Scutelnic, în care au mai rămas încă trei nepoţei, am decis să nu mă implic în treburile lor”. „N-au nici casă, nici masă. Convieţuiesc vreo şapte într-o cocioabă de vreo nouă metri pătraţi. Ce-i drept, Aurica este văzută rar în sat”, spune primarul.

Cum să ţină Dumnezeu cu ei?!

Chiar mai-marele peste această localitate îmi spune că majoritatea locuitorilor de aici “pierd timpul, doar vreo doi lucrează la Fabrica de carton”. De doi ani, cotaşii care şi-au cedat pământurile arendaşilor, nu şi-au mai văzut partea lor de roadă. Numeroase gospodării părăginite şi cete de pici care cresc, ca şi buruienile de pe terenurile pârlogite – cu soare şi apă. În ciuda sărăciei lucii de aici, chiar în centrul satului răsare un hotel-restaurant.

Despre Aurelia, unii spun că seamănă cu o franţuzoaică. „E mai frumoasă decât mine, doar că aluniţa ei e pe celălalt obraz”, mi-o descrie soră-sa Angela, care creşte şi ea un copil, de una singură.

“Al meu învaţă la şcoală. Cineva m-a sfătuit să-l dau la internat. N-am să fac niciodată aşa ceva, nemaivorbind de vânzare”.

Aurelia nici de data asta nu era acasă. Câteva zile la rând, am tot căutat prin Chişinău o cerşetoare cu părul castaniu, care ar fi ţinut în braţe un băiat de doi ani. Precupeţele mi-au şoptit că ultima dată au văzut-o acum o lună, căutând să-l vândă şi pe acesta ca să-şi facă bani de drum la Moscova. „Băiatu-i schilod. Nu cumva vreţi să-l cumpăraţi? Nu-l ia nimeni”, îmi spune o vânzătoare de dolari. În timp ce o căutam pe Aurelia, la un moment mi s-a părut că am descoperit-o lângă o vitrină cu sticle de oţet. Aceasta mi-a spus, însă, că o cheamă Veronica. Ţinea şi ea un copil în braţe, de vreo doi ani. Mi-a spus că-i orb. Când acesta leşina, tânăra îl ghiontea în spate şi copilul îşi revenea. Dar nu pentru mult timp. Cerşetoarea, cu o înfăţişare mai expresivă chiar decât cea a franţuzoaicelor, mi-a spus că-i fratele ei. Văzând că fixez camera foto, era cât pe ce să mi-o spargă. Palmele i se înfierbântaseră, în schimb privirea-i deveni de gheaţă.

Presupun că eroina de la Ţânţăreni ar fi fost mai blândă. Cel puţin, din politeţe faţă de primarul Cozma.

“Nici nu mai observăm când dispare. O fi cerşind ori la Tighina, ori la Chişinău”, spune soră-sa Angela.

De mici, fetele au căzut pradă ţiganilor, atunci când părinţii, din cauza beţiei, au fost privaţi de drepturi. Angela a fost furată din gara de la Tighina pe când învăţa la internat. “Jumătate de an am lucrat menajeră în casa lor. Spălam rufe, rodeam ceaune. Dormeam la podele, iar singura remunerare o constituiau resturile de bucate de la masa

înfietorului în schimbul unei recompense. Indifelor. Ţiganca cea bătrână mă ocăra des, deoarece, rent de forma ei, infracţiunea se pedepseşte fie cu măturând casa, puneam în buzunar copeicile de amendă, fie cu închisoare de la 1 la 3 ani. pe jos. Vroiam să-mi adun de drum acasă. Într-o Referitor la regulamentul adopţiei, jurinoapte am fugit. M-au ajuns la tren şi m-au adus stul Centrului de Prevenire a Traficului de Feînapoi. M-au snopit în bătăi şi m-au forţat să mei (CPTF), Tatiana Catană, explică că actul de slujesc la o casă de-a lor din Mereni. De acolo, am adopţie se poate produce doar în urma unei detrecut dealul şi am venit acasă”. cizii a instanţei de judiciare. Potenţialii părinţi Aurelia era deja căsătorită, când, la doar 43 de adoptivi depun o cerere la organele de protecţie ani, maică-sa a murit de cancer. Tânăra a născut a drepturilor copilului (autorităţile tutelare, doi copii. În scurt timp, aceştia au devenit marfă direcţiile de învăţământ) de pe lângă autorităţile în piaţă. „N-are cu ce-i întreţine. Din cerşit, abia locale (Primăria), care deţin listele copiilor care de-i ajunge să-l întreţină pe soţul ei, Dorel. Mai pot fi înfiaţi. Majoritatea acestora provin din bine să-i osândească? În schimb, la Valea, Olguţa medii vulnerabile: sunt copii abandonaţi sau ai are de toate, doarme la timp. Din prima zi i-a căror părinţi au decedat, copii ai căror părinţi au cumpărat costum, a dus-o la doctor. Nu stă în fost lipsiţi de drepturi părinteşti sau care au fost stradă”, povesteşte cumnata ei, mamă şi ea. Fetele recunoscuţi incapabili de a fi tutori. Cei care vor spun că Aurica se căieşte că a cedat fata Valentisă adopte un copil sunt obligaţi să prezinte anunei. Mai bine o vindea unor ţigani din Costeşti, mite garanţii materiale şi morale, să confirme că zice ea. Ultima dată a fost acasă după fiu, după nu au fost lipsiţi de drepturi părinteşti. În privinţa ce a avut loc târgul. Era cu doi ţigani şi o ţigancă, adopţiilor internaţionale, se apelează Comitetul plină de aur din cap până-n picioare. Angela a cerNaţional cu privire la adopţii de pe lângă guvernul tat-o pentru Olguţa. „Ai vândut-o, iar acum ai de R. Moldova. În definitiv, pretinşii părinţi adoptivi gând să-l dai şi pe-al doilea?!”. apelează instanţa de judecată, având acordul noCea mai nouă îndeletnicire a ţiganilor din piaţă tarial al mamei biologice. este “tutelarea” cerşetorilor în cărucioare. Strâng Pe adresa Centrului pentru Prevenirea Trapersoane infirme de prin sate, dar şi celor sănătoşi ficului sosesc numeroase sesizări despre cazuri le propun să se angajeze în industria cerşetorilor de trafic de persoane cu schilozi, aici disabilităţi fizice. „Sunt sau la Moscova. În copilărie, părinţii ne cuminţeau cu cazuri când copiii, având „Am fost şi eu cuvintele: „Te vom da pe mâna ţiganilor”. mâinile subdezvoltate, sunt momită de un Deci, nu era o poveste de speriat copiii folosiţi la spălat borcane ţigan, „Taşco”, că cei mici le pot cădea pradă. “Cât şi sticle pentru fabricarea care mi-a promis băuturilor contrafăcute. că-mi face cadou stau şi muncesc, văd deseori ţigani cu Mai frecvent, familii de un paşaport „alcopii blonzi în braţe... Ce, nu ştiaţi că ei prin sudul republicii sunt bastru”. Urma cumpără copii?!”, îmi spune o precupeaţă forţate să tragă în jug prin să ajung cu el la de la Piaţa Centrală. fostele ţări CSI. De obicei, Moscova, pentru recompensele materiale a îngriji de schisunt însuşite de traficanţii lozii străzii. “Zacare-i duc pe oameni prin lume, lăsându-i fără nici bar”, un cunoscut de-al nostru, este “bosul” caliun ban de drum spre casă”, susţine Catană. cilor din Piaţa Centrală”, povesteşte nora familiei Potrivit Tatianei Catană, recrutarea persoanelor Scutelnic. vulnerabile este un semn calificativ al infracţiunii Dacă ar întreprinde raiduri prin mahalalele de de trafic. Un abuz de stare de afecţiune. Conform ţigani, poliţiştii ar descoperi foarte mulţi ostatici, art. 165 CPRM, traficul de persoane este pasibil de constat din povestirile fetelor. „Când îi slujeam pe pedeapsă cu 7-15 ani privaţiune de libertate. cei de la Mereni, am întâlnit o fată orfană pe care o Potrivit datelor CPTFU, ţiganii au creat vaste băteau cât ţinea ziua cu un cui fierbinte. Era găurită reţele de traficare a persoanelor vulnerabile, cu toată. Când au adus-o, avea ploşniţe. Ţiganii, în “pieţe de desfacere” în Rusia, Polonia şi Ucrailoc s-o tundă, s-o scalde, au uns-o cu motorină şi na. “Poliţia organizează raiduri pentru a depista i-au dat foc. Să nu îndrăzniţi să râdeţi... am văzut victimele traficului, dar acestea nu sunt eficiente cu ochii mei”, se încruntă Angela. atâta timp cât poliţiştii nu au ce face cu aceste perFata bănuieşte că ţiganii îi schilodesc soane. Invalizii care nu se pot deplasa au nevoie intenţionat pe cerşetorii din cărucioare. Pentru ei, de îngrijire. Cel care ar trebui să asigure protecţia cerşetoria a devenit o adevărată industrie în care, socială a acestora este Ministerul Muncii. În fiecapentru a scoate bani, sunt bune toate metodele. re localitate există secţii de asistenţă socială, abiÎmi pomeneşte de cazul unui copil răpit în timp ce litate să supravegheze persoanele care au nevoie păzea genţile cât maică-sa alergă să cumpere ceva. de ajutor. Autoritatea este obligată să verifice cum Peste trei ani, femeia şi-a descoperit copilul întrîşi îndeplineşte tutorele obligaţiile” – acestea sunt un cărucior de invalid, la o piaţă din Chişinău. Era câteva dintre soluţiile antitrafic, propuse de juricu picioarele amputate... sta Tatiana Catană.

Potrivit specialiştilor, sub aspect juridic, fapta Aureliei Scutelnic este un act de conspiraţie. Articolul 205 (CPRM) califică aceste acţiuni drept Aliona AVRAM abuz. În acest caz, părintele şi-a cedat copilul

Cu mâna pe business

În cazul în care Parlamentul va susţine iniţiativa deputatului Ion Şpac, SIS-ul va avea acces direct şi deschis la actele contabile ale firmelor şi băncilor

Ion Şpac, deputat comunist, suspectat de implicare în “Afacerea MIG-urilor”, a lansat o iniţiativă legislativă, potrivit căreia Serviciul Informaţii şi Securitate (SIS) ar trebui să aibă acces la toată informaţia financiară a agenţilor economici şi a băncilor. Majoritatea parlamentară l-a şi susţinut, votând în prima lectură proiectul acestuia. Şpac afirmă că totul se face “cu scopul eficientizării activităţii SIS şi pentru asigurarea securităţii economice a statului”. Potrivit lui, pe această cale vor fi omise dificultăţile “privind solicitarea de la instituţiile financiare a informaţiilor necesare pentru realizarea atribuţiilor SIS, în special, pentru prevenirea, descoperirea şi contracararea unor eventuale activităţi de finanţare a actelor teroriste, spălării de bani şi a altor acţiuni, ce prezintă pericol pentru securitatea statului”.

Rugat să prezinte condiţiile în care SIS-ul va avea acces direct la informaţia financiară a agenţilor economici şi a băncilor, deputatul Şpac, tot el membru al Comisiei parlamentare pentru securitatea naţională, a răspuns că aceasta se va face “atunci când va fi nevoie”. Opoziţia parlamentară a cerut ca, pentru a

doua lectură, în proiect să fie specificate distinct toate cazurile în care serviciile speciale ar putea cerceta informaţiile privind operaţiunile la conturile bancare, inclusiv cele referitoare la decontările prin obligaţii financiare reciproce.

Solicitat să comenteze noua iniţiativă comunistă, Vitalie Nagacevschi, preşedintele Asociaţiei “Jurişti pentru Drepturile Omului”, a declarat că este vorba despre încălcarea dreptului la viaţa privată. “Acest mecanism va fi utilizat în lupta cu concurenţii din business şi la lichidarea oamenilor de afaceri care susţin opoziţia, cât şi pentru redistribuirea proprietăţilor. Din câte cunosc eu, în nici o ţară din Europa nu activează o asemenea lege”, a precizat Nagacevschi. În aceeaşi ordine de idei, Ion Leşan, director executiv al Clubului Oamenilor de afaceri “Timpul”, a comunicat pentru Ziarul de Gardă că iniţiativa comuniştilor are un substrat clar. “Se urmăreşte acelaşi scenariu, ca şi în cazul Companiei “Megadat.Com”. De fapt, prin legea respectivă se urmăreşte răfuiala cu persoanele incomode. Actuala guvernare susţine că luptă cu corupţia şi economia tenebră, dar, judecând după legile pe care le votează, e greu de crezut acest deziderat. Cum poate fi înţeleasă fraza lui Şpac “când va trebui”? Trebuie să fie definite clar momentele de intervenţie legală a SISului”, conchide sursa citată.

(I. R.)

SPUNE ADEVĂRUL

Joi,29 iulie 2004

Ministerul de Interne a fost catalogat drept cel mai corupt organ al statului

În ce măsură i-a reuşit actualei guvernări să combată corupţia?

În Germania, în perioada postbelică, funcţionarii suspectaţi de luare de mită n-au mai avut dreptul să activeze în cadrul instituţiilor statale până la sfârşitul vieţii

“Trebuie să aducem preşedinţi şi miniştri de prin Africa” Clasamentele internaţionale plasează R. Moldova pe locul 102, din 136 de ţări, la capitolul perceperii corupţiei.

De ce tace puterea?

Pentru că, înainte de alegeri, susţine Lilia Caraşciuc, director executiv TI Moldova, nu se prea operează cu rezultate şi cifre concrete.

Petru, 50 ani, şofer: Corupţia, cum a fost, aşa a şi rămas, pentru că acesta este un obiectiv al mafiei.

Mafia la noi e peste tot: prin baruri, restaurante, castele.

Un om simplu nici măcar nu se poate angaja la un post bine plătit. Banii care circulă în societatea noastră nu merg în Fondul social, ci în buzunarul mafioţilor.

Ghenadie, 25 de ani, Serviciul Securitate al Băncii de Economii: Nu le-a reuşit, pentru că aşa-i ţara - coruptă. Sunt presaţi şi ei din altă parte, de către Europa.

Gheorghe, 38 ani, arhitect: N-au prea făcut mare lucru în acest domeniu. Părerea mea este că la conducerea ţării noatre ar trebui să fie puse persoane aduse din altă parte, fie şi din Africa, numai să nu aibă aici cumetri şi rude. Corupţia nu este numai problema guvernării comuniste, ci a tuturor puterilor, pentru că guvernanţii sunt pasagerii aceleiaşi bărci.

Alina, 26 ani, contabil: Judecând după reportajele puse pe post de ORT-Moldova, despre arestarea mai multor funcţionari prinşi cu mită sau cu marfă de contrabandă, cred că s-a făcut câte ceva. Îmi amintesc că pe timpul democraţilor nu puteai vedea asemenea emisiuni.

Nadejda, 48 ani, vânzătoare: Nu prea sunt la curent cu statisticile, dar pot să spun că această corupţie este peste tot. Familia mea e plecată peste hotare, pentru că aici nu există condiţii pentru a exista.

Pretutindeni trebuie să dai mită, ca să obţii ceva.

RAIUL CORUPŢIEI Nu suntem corupţi pentru că suntem săraci, ci suntem săraci pentru că suntem corupţi

Comuniştii au copt o nouă nadă pentru viitoarele alegeri generale. După Pactul preşedintelui Voronin cu societatea civilă, după formarea Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei (CCCEC) şi a Procuraturii anti-corupţie, instituţii care deocamdată au reuşit doar să-şi asigure birouri comode, pe banii contribuabililor, în luna mai 2004 a fost publicat Proiectul Strategiei Naţionale de Prevenire şi Combatere a Corupţiei.

Proiectul nominalizat urma să fie votat în Parlament la sfârşit de iulie, când deputaţii îşi fac bagajele şi se văd deja pe malul mării ori pe trasee montane.

Ileana RUSU

Strategia inserează mai multe puncte, printre care şi unul special care se referă la “corupţie şi esenţa ei”, la “cauzele apariţiei corupţiei”, la “consecinţele acesteia”, precum şi la “măsurile de prevenire şi combatere”. La prima vedere, nimic rău. Doar că…

Clasamentele internaţionale plasează R. Moldova pe locul 102, din 136 de ţări, la capitolul perceperii corupţiei. Transparency International (TI) a efectuat un sondaj în care respondenţii au fost întrebaţi despre nivelul corupţiei. Răspunsul a fost univoc: acesta nu s-a diminuat în raport cu perioadele anterioare. Barometrul Opiniei Publice, în cadrul altui sondaj, dezvăluie că majoritatea celor chestionaţi nu simt protecţia a nici unei instituţii responsabile de menţinerea ordinii în ţară şi de protecţia securităţii şi drepturilor cetăţenilor.

Poliţia a fost blamată cu vot de neîncredere în proporţie 74 la sută, iar Ministerul de Interne a fost catalogat drept cel mai corupt organ de stat, apreciere contestată în regim de urgenţă de Serviciul de presă care afirmă că, de la începutul anului, au fost întocmite 12 dosare penale împotriva poliţiştilor care au dat şi au luat mită.

Când va fi şi pe la noi ca la germani? Şi CCCEC operează cu cifre barosane – în primele şase luni ale anului curent, instituţia vizată a depistat 140 de cazuri de mituire. Experţii de la TI cred însă că, după 17 luni de implementare a Programului de Stat pentru Combaterea Criminalităţii şi Corupţiei pentru

anii 2003-2005, ar fi timpul, mai ales înainte de alegeri, să aflăm nişte rezultate concrete obţinute în domeniul combaterii corupţiei, în special avându-se în vedere faptul că una din promisiunile principale ale partidului de guvernământ a fost combaterea acestui flagel.

De ce tace puterea? Pentru că, înainte de alegeri, susţine Lilia Caraşciuc, director executiv TI Moldova, nu se prea operează cu rezultate şi cifre concrete. “Şi această Strategie, lansată de guvernanţi, nu este altceva decât o modalitate de a distrage opinia publică de la analiza guvernării. Organizaţia noastră a înaintat pentru această Strategie un şir de propuneri. Unele au fost acceptate, altele - nu. De ce să nu existe un registru al donatorilor străini şi să nu asigurăm accesul societăţii civile la informaţia despre gestionarea surselor financiare oferite de aceşti donatori? De ce să nu creăm un registru al spaţiilor ce aparţin instituţiilor de stat, disponibile pentru a fi date în chirie? De ce să nu asigurăm accesul la informaţia despre proprietarii mass-media, mai ales acum, în prag de alegeri? De ce să nu fie un registru al funcţionarilor publici care au încălcat legea şi prin lege să nu îi lipsim de dreptul de a activa în organele statului pentru o perioadă de timp?

Metoda respectivă a fost utilizată în Germania în perioada postbelică, unde funcţionarii suspectaţi de luare de mită n-au mai avut dreptul să activeze în cadrul instituţiilor statale până la sfârşitul vieţii. Nu insistăm ca aceste tactici să fie aplicate şi în cazul R. Moldova, dar suspendarea din funcţie, pentru o perioadă de 10 ani, cred că ar fi o acţiune suficientă ca să ne mai “spălăm” de corupţi”, susţine Lilia Caraşciuc.

La noi ca la germani? De unde?! Or, atunci când LA NOI este demis vreun cinovnic, sunt invocate zeci de motive – de la incompetenţă profesională şi lipsă de responsabilitate până la mărimi mici la adidaşi. Pe când motivul este unul singur. Arhicunoscut – mita.

Cine, cui şi cât - nu ştim, dar cert e că acest funcţionar este, în regim de urgenţă, promovat la alte posturi.

Vorbeam, într-un timp, de legea care îi obligă pe funcţionari să-şi prezinte averile şi sursele de venit. Ce s-a întâmplat după ce a fost pus în funcţiune mecanismul implementării acestei legi, vă întrebaţi? Nimic.

Nici după prima etapă, nici peste un an. “Este imposibil să verifici averea a zeci de mii de funcţionari, era mult mai eficient dacă cercul era mai restrâns”, opinează

Veaceslav Untilă, Copreşedinte al Alianţei „Moldova Noastră” Pe parcursul a trei ani de guvernare, lupta împotriva corupţiei nu a constituit un obiectiv important pentru comunişti, şi abia acum, aproape de campania electorală, ei au pus la cale un Proiect de Strategie naţională de prevenire şi combatere a corupţiei. În acest răstimp, mass-media a semnalat în repetate rânduri cazuri grave de corupţie.

Aici aş putea aminti, fără a intra prea mult în detalii, cazul ministrului Transporturilor Kupţov, afacerea Şkoda, modalitatea de desfăşurare a licitaţiilor şi de stabilire a învingătorilor, operaţiile şi activitatea “Fincombank”. De fiecare dată, însă, guvernanţii au făcut-o pe “mortul în popuşoi”, deoarece în toate aceste cazuri erau implicate persoane din anturajul Puterii. Cam aşa au luptat şi continuă să lupte guvernanţii cu corupţia.

Nu întâmplător acest proiect a apărut în preajma campaniei electorale. E o nouă tentativă de intimidare şi neutralizare a oponenţilor politici. Se va introduce un mecanism de strangulare a opoziţiei, se vor acorda mai multe împuterniciri şi se va lărgi terenul de activitate a poliţiei politice. În aşa mod comuniştii îşi creează condiţii pentru falsificarea alegerilor parlamentare din 2005.

sursa citată. Potrivit ei, este imposibil ca, atunci când legea este activă, să nu fie depistat nici un caz de încălcare. Organele statale cheamă la transparenţă, dar cum putem vorbi despre o echitate în domeniul informaţional, dacă se camuflează până şi rezultatele controalelor Curţii de Conturi, care ar trebui publicate în “Monitorul Oficial”?

Chiar dacă!

Organele statului? Ele sunt atât de calme şi pornite rău doar împotriva presei, încât numărul dosarelor intentate ziariştilor este comparabil cu numărul acţiunilor demarate împotriva corupţilor.

Rolul presei în prevenirea şi combaterea corupţiei constă în a sensibiliza opinia publică, iar cei de la centre şi epicentre sunt obligaţi să se autosesizeze din oficiu, cum o fac colegii lor din România, ori de câte ori în paginile ziarelor apar dezvăluiri despre cazuri de corupţie.

Organismele internaţionale, acreditate la Chişinău, sunt obligate să-şi păstreze diplomaţia, chiar dacă situaţia pentru ele este cât se poate de clară. În plus, o instituţie internaţională nu are nici un drept (şi nici nu o va face) să ne spună cu cine să votăm.

Şi despre motivele generatoare de corupţie am putea vorbi la nesfârşit. Ca să se spele de păcate, atât societatea civilă, cât şi puterea îşi argumentează rolul de mituitori pasivi şi activi prin sărăcia în care trăim.

“Ceea ce încearcă TI să facă este să combată sloganul “Suntem corupţi pentru că suntem săraci”. Adevărul este că suntem săraci pentru că suntem corupţi”, spune dna Caraşciuc. Cui îi convine această situaţie?

Celor care beneficiază de pe urma mitei, cum ar fi agenţii economici, tot felul de experţi în ocoliri de legi şi evaziuni fiscale; funcţionari care deţin un fotoliu şi-o ştampilă.

Sloganul cu care au venit comuniştii la putere a fost utilizat şi de alte forţe politice (amintim aici popularul “Jos Mafia!”), doar că ceilalţi n-au apucat să ajungă majoritari în Parlament ca să se laude că au “stopat crima organizată”.

Cât timp vom mai vorbi despre corupţie? Mult.

Chiar dacă Ion Morei, fostul ministru al Justiţiei şi actualul şef al Consiliului Suprem de Securitate (funcţionar, de altfel, receptiv la sugestii), va accepta propunerile înaintate de TI şi de alte organizaţii care susţin că luptă cu corupţia. Chiar dacă pedeapsa pentru corupţie, stipulată în codurile de resort, este destul de dură.

Valeriu Reniţă, ex-consilier prezidenţial, director “Moldpres”

Gheorghe Susarenco, jurist, viceprimar al mun. Chişinău:

Ce-au făcut comuniştii în lupta cu corupţia?

Este destul de delicat să vorbim despre corupţie, atâta timp cât aceasta nu se vede cu ochiul liber. Cred însă că actuala guvernare n-a prea reuşit să-şi realizeze programul de combatere a corupţiei, lucru despre care vorbeşte şi sondajul efectuat de “Opinia”. Rezultatele acestuia relevă următoarea situaţie: 81,8% din deputaţi sunt corupţi, 70 la sută din personalul Guvernului şi 34, 5 % din angajaţii Preşedinţiei iau mită.

Nu este mai bună situaţia nici în justiţie, sferă despre care respondenţii au declarat că peste 65 la sută din judecători sunt corupţi. La toamnă ne putem aştepta la alte acţiuni din partea Puterii şi la intentarea altor dosare gen Becciev, Colţa etc., dosare cu care ar încerca să spele creierii cetăţenilor. Din punctul meu de vedere, vom discuta despre rezultate atunci când vor fi finalizate cazuri de răsunet şi va fi pronunţată sentinţa.

Or, deocamdată, n-am auzit despre nici un proces finalizat.

1. Au pus bazele legislative de luptă cu corupţia; 2. Au creat Centrul de luptă cu corupţia şi crima organizată, pe care în ultimele două luni l-au “purificat” şi l-au “întinerit”; 3. Au adoptat un program de luptă cu corupţia, realizarea căruia nu am căderea s-o judec, pentru că nu sunt specialist.

Corupţia se vindecă prin civilizaţie, adică prin cultură, şcoală, biserică şi nu într-un an-doi, ci prin eforturi conjugate pe termen lung.

VERSO

Joi, 29 iulie 2004

ÎN OGLINDĂ. MIHAIL BULGAKOV. Viaţa domnului de Molier . Poate că niciodată istoria literaturii n-a cunoscut un paralelism atât de izbitor ca acela dintre Bulgakov

şi Moliere. Neconformist prin vocaţie, autorul Maestrului şi Margaretei aduce mereu în dificultate cenzura stalinistă. Şi atunci se recunoaşte, până la identificare, în Moliere.

FRIEDRICH NIETZSCHE. CAZUL WAGNER. Puţine cărţi în cultura umanităţii sunt rodul unui spirit polemic mai aprins decât este aceasta. Intensitatea ei nu poate

Concursul pilelor O nouă farsă în istoria „Teleradio – Moldova” Continuare. Început în pagina 1.

Următoarea etapă – proba la microfon, după care nimereai pe mâna membrilor Comisiei, cei cu pâinea şi cuţitul care fie că te făceau “erou” (în cazul candidaţilor supuşi şi aserviţi puterii), fie că “îţi demonstrau” că nu ai ce căuta în faţa lor. Aşa s-a întâmplat cu persoanele care au încercat să meargă împotriva valului, în special cu cei care au participat la acţiunile de protest ale Comitetului Anticenzură împotriva politicii promovate în cadrul programelor radio şi TV. Tratamentul subiectiv al candidaţilor pentru posturile licitate depindea, în mare măsură, şi de pilele avute în cadrul Comisiei (n.r.: membrii acesteia au fot desemnaţi Ilie Teleşcu, Sergiu Batog, Victor Tăbârţă, Mihai Scoarţă, Vitalie Tabunşcic, Victor Andon şi Mircea Surdu, singurul care s-a opus deciziilor abuzive ale Comisiei) sau, în cazuri speciale, şi mai sus. Puţine întrebări din domeniul profesional, câteva teme din cultura generală (gen “Ce înseamnă caloian?” sau “Ce este postmodernismul?”) şi multe acuzaţii, aduse candidaţilor incomozi. După mai mult de 30 de minute de “tortură”, scăpată din ghearele Comisiei de concurs, una dintre candidate (din categoria “incomozilor”), ieşi transpirată. “M-au intimidat şi mau acuzat de participare la manifestările de protest. Ca să mă înjosească, mi-au adresat întrebări răspunsul cărora, sunt sigură, nici ei nu-l cunosc”.

Am discutat cu mai mulţi angajaţi care, în unanimitate, şi-au exprimat indignarea vizavi de modul în care se desfăşoară angajarea la “Teleradio-Moldova”. “Este cert că, în cazul unor persoane, deciziile au fost luate în altă parte”, susţin aceştia. Ei afirmă că, sub paravanul reformării instituţiei, are loc epurarea persoanelor cu gândire liberă şi reangajarea exclusivă a persoanelor docile şi loiale puterii. O dovadă în plus este faptul că doar câţiva membri ai Comitetului Anticenzură au fost acceptaţi de comisia de concurs.

“Prin personalul, în mare, incompetent şi neprofesionist, selectat de Comisie, partidul de guvernământ îşi croieşte de pe acum drum în casele telespectatorilor şi radioascultătorilor, pentru a putea nestingherit manipula şi prosti electoratul”, susţin experţi independenţi.

Senzaţia generală în urma acestui concurs e că în Dealul Schinoasei s-a jucat o farsă ordinară, scenaristul şi dirijorul căreia poate fi identificat în culisele actualei guvernări, care se vrea veşnică.

P.S.

Circa 60 de angajaţi ai Companiei “Teleradio-Moldova” au protestat, marţi, în faţa sediului postului de televiziune “Moldova 1”, împotriva modului de reangajare în cadrul instituţiei amintite.

Aceştia au cerut demisia preşedintelui Companiei Ilie Teleşco, a

IMPERII DE GHEAŢĂ

Ileana RUSU

Prima moarte Nu ştiu de ce murim încet; nu ştiu de ce nu mai credem nici măcar în noi înşine, şi nici de ce preferăm să mergem cu feţele astupate, departe de razele soarelui, de parcă am furat lumina cerului. Nu ştiu de ce mai stau în stradă cerşetori, chiar dacă deputaţii emit legi şi rostesc prelegeri; nu ştiu de ce preşedintele se deranjează când i se spune adevărul pe şleau; nu ştiu de ce adevărul a devenit multicolor şi nu are putere să iasă, chiar şi într-un târziu, la iveală. Nu mai ştiu cum de se face că dosarele penale, intentate împotriva unor autori de constituţii şi coduri, se pierd în sertarele transportate de la un sediu la altul. N-am numărat câte secole au trecut de când a fost spusă prima minciună şi dacă aceasta a fost rostită de un bărbat sau de către o femeie. Nu mă întreb de ce ţăranii au început să-şi facă garduri tot mai înalte şi unde se încălzesc vagabonzii, unde se duc buneii când pleacă de lângă nepoţi şi când vor fi depistaţi criminalii care au ucis speranţa. Nu ştiu dacă ar trebui să-mi fac amici în rândul puterii şi nici nu am înţeles de ce măştile s-au schimbat, iar eroii au rămas aceiaşi. Încerc să aflu de ce se vând partidele şi de ce capii lor nu găsesc apă ca să-şi clătească mâinile. Nu am ajuns la starea în care să-mi pot explica de ce Dumnezeu este El, iar moartea – ea. Toate aceste lucruri zac în conştiinţa mea şi aştept să mă luminez, ca să le înţeleg. Ştiu însă un singur lucru: cum e să mori prima dată.

“Ziarul de gardă” te trimite la film, la premierele celor mai bune spectacole de teatru, îţi oferă invitaţii la petreceri şi multe alte surprize.

Aşa că...citeşte-ne! Stai cu ochii pe noi şi o mulţime de premii pot fi ale tale!

Participă la concursul şi poţi deveni câştigătorul a două bilete la discotecă sau la filmele cinematografului Flacăra. Condiţiile sunt simple: decupează şi completează acest talon, apoi expediază-l pe adresa redacţiei. Câştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi.

Nume Prenume Localitatea Telefon

avea decât un singur termen de comparaţie: nemăsura elogiului adus de acelaşi Nietzsche aceluiaşi Wagner cu şaisprezece ani înainte, în Naşterea tragediei.

Nu vă autopostaţi “pe piedestal şi nu veţi avea de unde cădea

”

Un gând de la Jiddu Krishnamurti pentru Adela Detest genul epistolar. De nevoia acestui subiect, însă, am decis să scriu astăzi o scrisoare. O scrisoare Adelei. Chiar dacă a trecut ceva timp de la interviul dânsei cu preşedintele Voronin, tema nu este epuizată, pentru că Adela rămâne „omul de încredere” în relaţia Telespectator - Putere.

Deci…

directorilor posturilor “Moldova 1” şi “Radio Moldova”, precum şi a membrilor Comisiei de concurs.

Protestatarii au cerut declanşarea grevei generale la “TeleradioMoldova”, până la soluţionarea definitivă a revendicărilor acestora.

Ei au criticat “lipsa de profesionalism” a membrilor Comisiei de concurs şi “modul impertinent” de selectare a noilor angajaţi.

Jurnalistul Mircea Surdu şi-a anunţat demisia din cadrul comisiei, declarând că votul de care depindea reangajarea persoanelor se desfăşura “în conformitate cu o listă prestabilită”.

Surdu a lăsat să se înţeleagă că “autorii” acestei liste sunt actualii guvernanţi ai R. Moldova.

Preşedintele Companiei, Ilie Teleşcu, a refuzat să comenteze revendicările şi învinuirile protestatarilor, declarând presei că “aceştia au dreptul să protesteze, iar instanţa de judecată va arăta cine este corect”.

Dragă Adela!

Cred că nu ai uitat ziua în care ajunsei la primul studio independent de televiziune, CATALAN. Era anul 1995. Pe Calea Ieşilor se întâmpla prima mare revoluţie în mass-media Moldovei democratice. Eram toţi la început de drum. Tu – în mod special. Nu cred să fi uitat cum ai scris prima ştire sau cum ai închegat primul reportaj.

Eu ţin minte exact ziua, anotimpul, atmosfera, dar şi privirea lui Dumitru Amihalachioaie, atunci când tu intrasei în biroul micuţ de la mansarda blocului 29. Chiar dacă nu cunoşteai aproape nimic despre munca la televiziune, am crezut atunci că poţi învăţa. De aceea, împreună cu ceilalţi colegi, am decis să te ajutăm.

Momentul în care ţi-ai început cariera a fost unul favorabil. Un adevăr, însă, nu l-ai înţeles: timpurile le fac oamenii. Mai bine zis, tu ai inversat acest adevăr, zicându-ţi: oamenii se schimbă odată cu timpurile. N-ai învăţat nimic din lecţia acelui 1 decembrie 1996. Dar atunci aveai barem scuza începătorului. Acum, în postura în care te-ai pomenit, nu mai poţi fi suspectată de naivitate...

Nu vreau să-ţi vorbesc aici despre categorii morale pentru că, se pare, e deja târziu. Aş vrea să-ţi amintesc doar două idei pe care, probabil, nu ai reuşit să le cunoşti. Anticii spuneau că adevărata moralitate umană este determinată nu de relaţia cu cel puternic, ci de relaţia cu cel slab, căci ei, cei slabi au nevoie de ajutorul nostru. Şi cel de-al doilea gând, ajuns până la noi de la Jiddu Krishnamurti: “Nu vă autopostaţi pe piedestal şi nu veţi avea de unde cădea”.

(A.G.)

Joi 29.07.2004

FLACĂRA

Sala mare «Spider-man 2» 10:00 / 14:10, «Mean Girls» (supercomedie) 12:20 / 16:30 / 18:30 / 22:40, Premieră! «Vânătorii de raţiune» 20:30 Sala mica «Mămică de ocazie» (comedie) 13:00 / 18:20 / 21:20, «Învierea morţilor» (de la 16 ani) 15:50 Vineri 30.07.2004 Sala mare «Mean Girls» 10:00 / 13:50 / 17:40, «Vânătorii de raţiune» 11:50 / 15:40 / 21:30, Premieră! «Deschideţi, poliţia-3» 19:30 Spectacole de noapte: «Deschideţi, poliţia-3» 23:40, «Vânătorii de raţiune» 1:30, «Mean Girls» 3:30 Sala mică «Spider-man 2» 12:30 , «Mămică de ocazie» 15:20 / 18:00, «Mean Girls» 20:40 / 23:00 Sâmbăta 31.07.2004 Sala mare «Mean Girls» 10:00 / 13:50 / 17:40, «Vânătorii de raţiune» 11:50 / 15:40 / 19:30 / 21:40 Spectacole de noapte: «Mean Girls» 23:40, «Vânătorii de raţiune» 1:30, «Deschideţi, poliţia-3» 3:30, Sala mică «Spider-man 2» 10:30 ,«Deschideţi, poliţia3» 13:20/18:30 / 20:50 / 23:10 , «Mămică de ocazie» 15:50 01 - 05.08.2004 Sala mare «Mean Girls» 10:00 / 13:50 / 17:40, «Vânătorii de raţiune» 11:50 / 15:40 / 19:30 / 21:40, Sala mică «Spider-man 2» 10:30 , «Deschideţi, poliţia-3» 13:20 / 18:30 / 20:50 , «Mămică de ocazie» 15:50

Nata Albot:

“..Mă simt împlinită pentru că am tot ce-şi doreşte o femeie” Provocatoare, inteligentă, stilată. Cam aşa o putem caracteriza în doar trei cuvinte pe Nata Albot, director Radio Pro FM şi prezentatoarea emisiunii “Alocard prezintă Pro FM Beach Party”. Nu este deschisă comentariilor, când este vorba despre viaţa ei personală şi consideră că, atâta timp cât picanteriile referitoare la viaţa ei intimă vor sta departe de gura lumii, va avea siguranţă şi confort sufletesc.

Eugenia BUZU - Cum ai ajuns prezentatoare radio şi, mai nou, TV? - A fost ca o minune. Un vis care se împlineşte numai în filme, cu happy end-uri. Aveam 16 ani şi făcusem câteva probe la celebrul post de radio Nova. Andrei Corbu, directorul, mi-a dat şansa să fac o emisiune de o oră, care a început cu multă valeriană. Uşor am trecut în spaţiile de noapte.

Lucram foarte mult. Aveam acasă un casetofon cu bobine, am găsit un microfon şi făceam probe: înregistram muzica de la televizor şi o montam la casetofon ca să vorbesc pe fonul ei. Părinţii până în ultima zi nu ştiau cu ce mă ocup eu toată vacanţa. Întotdeauna m-am ţinut de o regulă: până nu ai realizat ceea ce ţi-ai pus în gând, nu deschizi gura şi nu spui nimănui.

Acum, în fiecare dimineaţă, cinci zile pe săptămână, mă trezesc la ora 6, pentru ca să fiu la ora 8 la Pro FM. Iar la sfârşit de săptămână mai filmăm şi emisiunea - care a intrat deja în gura lumii.

- Nu oboseşti?

- Nu mă plictisesc. Probabil că oamenii obosesc atunci când fac lucruri ce nu li se prea potrivesc.

Eu sunt foarte fericită pentru că fac exact ceea ce pot şi îmi place să fac. Acest lucru mă consumă, dar îmi aduce şi plăcere.

- Familia înaintea carierei sau cariera înaintea familiei?

- Activitatea mea profesională a început cu mulţi, mulţi ani înaintea vieţii mele de familie.

Aşa că n-am fost prea mult timp între două focu-

ri. Au fost momente când a trebuit să renunţ la o vacanţă sau la anumite evenimente de familie din cauza serviciului. Până acum, mai cu chiu cu vai, am reuşit să le combin pe ambele.

- În curând vei deveni mămică. Cum te pregăteşti de acest eveniment?

- Îmi fac reparaţie în casă şi aceasta este cea mai serioasa pregătire a mea. Întotdeauna mi-am spus că un copil în viaţa mea va apărea doar atunci când voi avea unde să-l culc, o cameră curată, frumoasă, bine decorată. Eu nu m-aş fi ocupat de reparaţie niciodată în viaţă, dacă nu aş fi avut o motivaţie serioasă.

- Ţi-a spus medicul ce-o să ai?

- Voi avea un băieţel.

- Te-ai gândit deja la un nume?

- Da, dar este un secret.

- Arăţi întotdeauna foarte bine. Cum reuşeşti să-ţi păstrezi acest look proaspăt şi natural?

- Teama de a nu mă îngrăşa, de a nu-mi apărea pete pe faţă era cel mai mare trac al meu, când mă gândeam la o eventuală sarcină. O femeie însărcinată, dacă vrea să arate bine şi în privirea din ochi şi la fizic, trebuie să facă doar lucruri care sunt în deplina armonie cu ea. Fiind însărcinată, am nevoie acută de atenţie şi de a mă simţi iubită.

Din fericire, acest lucru nu mi-a lipsit şi nu-mi lipseşte.

- Ce ţi-ar putea face un bărbat ca să nu i-o poţi ierta niciodată?

- Lucrurile de neiertat le pot face atât bărbaţii,

cât şi femeile. De ce tocmai un bărbat n-ar trebui să fie iertat niciodată? Doar că bărbaţii care greşesc şi merg mai departe de parcă nimic nu s-a întâmplat şi se mai şi prefac că plouă afară, mă amuză. Pur şi simplu mă amuză. Anumiţi oameni din viaţa mea spun că eu sunt destul de ranchiunoasă şi acest lucru mă deranjează. Vreau să cred că nimic nu mă va face să împietresc atât de tare, încât să zic că nu voi ierta niciodată o faptă sau un gest. Încerc să fiu flexibilă şi iert destule lucruri, deşi sunt sigură că unele nu le voi uita niciodată.

- Ai mulţi prieteni?

- Am foarte puţini prieteni şi nici nu vreau mai mulţi. Cei mai buni sunt părinţii şi naşii mei, regizorii Viorica Meşină şi Sergiu Prodan, de altfel, şi producătorii emisiunii “Alocard prezintă Pro FM Beach Party”.

- Cum te distrezi când vrei să te detaşezi de probleme?

- Merg la iarbă verde, pentru că acolo mă simt cel mai bine. Aceasta este cea mai tare distracţie.

Uneori, merg şi singură în parc sau în pădure ca să-mi încarc bateriile. Niciodată nu mi-au plăcut localurile de noapte. Mă plictisesc acolo.

- Ce defecte îţi recunoşti?

- Vorbesc prea mult. Uneori fac prea multe lucruri pentru oamenii care nu le merită, numai

din simplul motiv ca să înţeleagă cât de mult îi iubesc. Un alt defect ar fi că mizez pe anumite valori, dispărute astăzi din mijlocul relaţiilor interumane.

- Ce te supără cel mai mult în viaţă?

- Spre deosebire de generaţia taţilor noştri, bărbaţii de azi au o mare problemă de atitudine. Aş spune că bădărănismul masculin este astăzi la putere. Chiar discutând cu mulţi străini, am remarcat că este un lucru care pur şi simplu li se aruncă în ochi în ţara noastră. În Moldova, dacă eşti un bărbat bine la fizic şi mai ai şi un ban în buzunar, pretinzi că totul ţi se cuvine pur şi simplu, pentru că eşti tu aşa minunat. Eu ştiu că nimănui nimic nu i se cuvine aşa, pur şi simplu. Orice are un preţ şi pentru orice trebuie să lupţi şi să plăteşti. Bărbaţii de azi parcă s-au născut în nişte timpuri, în care a fost o epidemie de nesimţire. Şi cred că o parte de vină o avem noi, femeile, sau mai bine zis ceea ce căutăm noi la bărbaţii de azi. Vorba ceea: „mai bine frumos, bogat şi deştept” decât „urât, sărac şi prost”. Numai că asta se poate spune doar despre Brad Pitt sau Antonio Banderas.

- Te simţi împlinită?

- Foarte împlinită. Mai împlinită ca niciodată.

Am absolut tot ce mi-am dorit şi ce-şi doreşte o femeie.

- Mulţumesc pentru interviu