nr. 1 (1) JOI, 29 iulie 2004
REPORTER DE GARDĂ LA 8 IULIE 2004, CEDO pronunţă decizia pe marginea dosarului Grupului Ilaşcu, acuzând Rusia de invazie în R. Moldova. Decizia obligă Federaţia Rusă şi R. Moldova să restituie prejudiciul moral, cauzat cetăţenilor R. Moldova, membri ai Grupului Ilaşcu, care în 1992 au fost închişi ilegal în temniţele separatiste. LA 8 IULIE 2004, Guvernul de la Chişinău, într-un regim strict secret, adoptă o Hotărâre care vizează “reglementarea situaţiei în telecomunicaţii”. Documentul prevedea eliberarea licenţei pentru prestarea serviciilor de telefonie fixă şi mobilă companiei transnistrene “InterDnestrCom”. Potrivit experţilor, hotărârea are un caracter discriminatoriu în raport cu alţi agenţi economici din acelaşi domeniu. La 27 iulie, preşedintele Voronin a semnat un decret privind suspendarea hotărârii din 8 iulie, solicitând Curtea Constituţională (CC) să verifice constituţionalitatea respectivei hotărâri. Potrivit unor surse, CC ar putea adopta o decizie favorabilă şefului statului. Ce consecinţe va avea ea asupra şefului Executivului? Dar asupra şefilor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică? Ar putea sau nu fi suspectaţi aceştia de complicitate cu liderii separatişti, în unele afaceri tenebre, desfăşurate în stânga Nistrului? ÎN ZILELE IMEDIAT URMĂTOARE deciziei CEDO, situaţia celor opt şcoli cu predare în limba română, în care studiază circa cinci mii de copii, s-a complicat la maxim, devenind chiar deosebit de riscantă. În mesajele oficiale, administraţia transnistreană defineşte şcolile cu predare în limba română drept “avanposturi” ale Chişinăului, folosite pentru tensionarea situaţiei în zonă. De trei săptămâni, sute de profesori, copii şi părinţi au devenit ostatici ai regimului secesionist. Deocamdată, nici Chişinăul oficial, nici organismele internaţionale nu au reuşit să determine liderii separatişti de la Tiraspol să se dezică de acţiunile abuzive, care pun în pericol viaţa şi viitorul etnicilor români din stânga Nistrului. ÎNTRE TIMP, o Misiune BERD, aflată în R. Moldova într-o vizită de două zile, a abordat cu premierul Tarlev problema implementării proiectului „Construcţia Terminalului petrolier Giurgiuleşti”. La 21 iulie 2003, a expirat termenul limită oferit de BERD, acţionar majoritar al acestei întreprinderi, pentru desemnarea unui potenţial investitor, banca rezervându-şi dreptul, în caz contrar, să scoată Terminalul la licitaţie. UCRAINA NU MAI VREA ÎN NATO ŞI UE. Potrivit Companiei ruseşti de televiziune NTV, luni seara a fost publicat decretul preşedintelui Leonid Kucima despre modificarea Doctrinei militare a Ucrainei.
Şeful Departamentului Vamal se întreabă:
de unde cheltuim, dacă nu primim? Un “spion” bine informat (cum îi numeşte Vâlcu pe cei care îi fac publice “chestiunile”) ne-a propus, sprijinit de suficiente materiale probante, să dezvăluim o aşa-numită escrocherie vamală, una din multele care, potrivit lui, ar demonstra că domnul Vâlcu acceptă din plin compromisurile. Este vorba despre tranzitarea frauduloasă, pe teritoriul R. Moldova, a 4 automobile “MercedesBenz” ce aparţineau firmei “Russkii holod”. Cazul coincide cu accederea în funcţia de şef al Departamentului Vamal a lui Nicolae Vâlcu (anul 2002).
Aliona AVRAM
“Astăzi, mulţi colaboratori ai Departamentului Vamal deţin prin toată republica, dar şi prin Iaşi, Galaţi, Braşov, Bucureşti imobile, baruri, magazine, lombarduri, au câte 2-3 case la sol sau câte 3-4 apartamente la bloc. Aceştia-s banii statului care au trecut în buzunare proprii” (din discursul de totalizare a activităţii DV în anul 2003, rostit de Nicolae Vâlcu în faţa colectivului).
Pe parcursul investigaţiei, am constatat, fără prea multă dificultate, că automobiliştii care trec în regim de tranzit prin punctele vamale ale R. Moldova nu sunt “cruţaţi” de vameşi. Conform unor scheme concepute de superiori, agenţii economici sunt provocaţi să încalce procedura vamală, ca mai apoi, sub pretextul muşamalizării încălcărilor, să plătească bani grei vameşilor. În iulie 2002, “Russkii holod” a achiziţionat de la firma germană “Schneider Import-Export” şapte autoturisme “Mercedes-Benz”. Maşinile urmau să fie transportate în două tranşe. Prima, alcătuită din 4 maşini, în valoare totală de 49 mii euro (Mercedes-Benz C 180 Esprit, nr. BU 246539, preţ negociabil 11.900 euro; Mercedes-Benz C 280 Sport; nr. BX 093314; p/n 14.300 euro; Mercedes-Benz C 240 T Esprit, nr. BU 282736, p/n 12.500 euro; MercedesBenz C 180 T Classic, nr. 079377, p/n 10.300 euro). Potrivit martorilor, automobilele (la volanul cărora se aflau cetăţenii Timco, Grosu, Ciobanu şi Botnari) au intrat în Vama Leuşeni la 6 iulie 2002. Inspectorul vamal Nicolae Grecu a înregistrat, însă, data intrării lor cu trei zile mai târziu, adică de 9 iulie. De altfel, colegii lui Grecu spun că respectivul inspector face doar ceea ce spune şeful acestui punct vamal, Petru Cangea.
O nouă farsă în istoria „Teleradio – Moldova” Corespondentul ZIARULUI DE GARDĂ s-a infiltrat printre participanţii la concursul de angajare, desfăşurat cu prilejul reorganizării Companiei “Teleradio – Moldova” într-o instituţie publică a audiovizualului. Eugenia Buzu şi-a depus dosarul pentru un post de redactor- prezentator şi a studiat din interior cum anume s-a desfăşurat acest dubios concurs.
Acum o săptămână, pe culoarele Casei Radio era mare forfotă. Avea loc concursul de angajare, anunţat în cadrul reformării Companiei “Teleradio-Moldova” într-o instituţie publică a audiovizualului. Vreo 90 de candidaţi alergau buimăciţi de la etajul cinci la unu pentru a susţine diferite teste. În sala mare, de la primul etaj, nu era nici un scaun liber. În jurul câtorva
Director: Alina Radu Redactor-şef: Aneta Grosu Redactori: Aliona Avram, Ileana Rusu Director marketing: Eugenia Buzu Design: Angela Ivanesi Adresa: Casa Presei, 22 Tel: 0693 81717 e-mail: ziaruldegarda@yahoo.com Ziarul a fost înregistrat la Camera Înregistrării de Stat la 22 martie 2004, nr.1004600020186. Tipar: Tipografia „Universul”, str.Vlaicu Pârcălab 45. Tiraj: 5000 ex. Ştirile sunt preluate de pe reporter.md Redacţia nu poartă răspundere pentru conţinutul şi corectitudinea anunţurilor publicate.
2 lei
Vama dintre două buzunare
Concursul pilelor
Eugenia BUZU
preţ promoţional
mese erau adunate feţe cunoscute telespectatorului nostru, încercând să se restabilească în funcţiile pe care până mai ieri le deţineau. Aflu că se desfăşoară prima etapă a concursului. “Crezi că are vreo importanţă cum vom susţine acest test?”, mă întreabă una dintre candidate, proaspătă absolventă a Facultăţii Jurnalism, care a lucrat la televiziune. “Am auzit că se ştie deja cine va trece şi cine nu!”, continuă ea indignată. Un lucru pare cert: testarea de la etajul unu făcea parte din şirul de formalităţi, impuse candidaţilor. Acest lucru putea fi citit şi în ochii impasibili ai “gardianului” care, chipurile, era abilitat să urmărească desfăşurarea primei etape din scenariul Comisiei de concurs. Testele conţineau abreviaturi consacrate (UNESCO, GUUAM etc.) care trebuiau descifrate sau diferite “capcane” gramaticale sau stilistice, care urmau să fie identificate de aspiranţii la un post în noua companie. Lucru salutar, dacă e să ne amintim de “perlele” care ieşeau de la ecran din gura unor “vedete” radio sau TV (iată doar două, care mi-au venit pe moment în minte: “depinde cum veţi deceda Dvs.” în loc de “decide” sau “ambuteliaj” în loc de “ambuteiaj”). Dar nu mi-a fost clar cât de corecte şi veridice urmau să fie rezultatele testărilor, de vreme ce asupra lor se lucra în grup?!
Continuare în pagina 6
Se caută o “Rezonanţă” Mai freshul consilier prezidenţial, Sergiu Mocanu, a purces într-o misiune specială. De câteva zile, el este antrenat în căutarea unei persoane de sex feminin, în eventualitatea învestirii acesteia în funcţia de sosie a lui Constantin Starâş, de la M1. Emisiunea urmează să fie difuzată la postul public de televiziune, în limba de stat, fiind una de teapa “Rezonans”-ului. “Am pornit îndrăzneţ în realizarea acestui proiect, ne-a declarat Mocanu, însă acum sunt cam sceptic. Dar, parese, am găsit o candidată potrivită”, a mai adăugat el. Potrivit consilierului, condiţia principală a pretendentelor este să nu fie implicate moral în activi-
tatea vreunui partid şi să nu datoreze nimănui nimic. Surse demne de încredere ne-au anunţat că la uşa dlui Mocanu au făcut coadă Vera Solonceak, Ira Karamalak, Mihaela Roşculeak, Greta Snegureak, Liviana şi încă una, identitatea căreia a rămas o taină chiar şi pentru sursele noastre. Toate câte au bătut la uşa cu rezonanţă sunt brunete, iar pozele lor au fost înşirate şi în biroul preşedintelui. Al ţării, of course. În cazul în care se va dovedi că, în pofida concepţiei programului TV, şeful statului preferă blondele, s-ar putea să mai zboare un cap. Unul şaten şi creţ.
Indiana TARLEFF
pagina 3
Ciţiţi suplimentul MIZERABILII ALTE ACCENTE
Aneta GROSU Din sumar:
Vânătorii Democraţiei
“Democraţia a ajuns printre cele mai blamate noţiuni politice în R. Moldova”.
Alex Grigorievs, director de Program Moldova, NDI:
“L-am întrebat pe Brazauskas dacă nu-i este frică să fie acuzat că a rămas comunist şi mi-a spus că în toate partidele sunt destui comunişti”
Michael Getto, director de Program Moldova, IRI: “Este alarmant faptul că există doar câte un singur post de radio şi TV cu acoperire naţională”
Taraba cu bebeluşi
Aurelia Scutelnic şi-a vândut la Piaţa Centrală fiica de numai 8 luni. Din banii primiţi, ea şi-a cumpărat o bucată de salam şi o pâine. Proiectul Naţional de Prevenire şi Combatere a Corupţiei, o nouă nadă a actualei guvernări înainte de februarie 2005?
Sondaj “La stradă”
“La conducerea ţării noastre ar trebui să fie puse persoane din Africa, numai să nu aibă aici cumetri”.
“Bărbaţii de astăzi parcă s-au născut pe timpurile unei epidemii de nesimţire”, consideră Nata Albot. “Nu vă autopostaţi pe piedestal şi nu veţi avea de unde cădea” (scrisoare unei eleve).
Deja-vu Ştiţi ce ne dorim cel mai mult să vă gândiţi atunci când veţi lua în mâini acest prim număr al Ziarului de Gardă? Am vrea să recunoaşteţi: deja-vu. Adică, am vrea să vă amintiţi că neam mai întâlnit, într-un trecut recent, tot în faţa unor pagini de ziar. Am vrea să credem că nu i-aţi uitat pe cei care au realizat varianta de top a singurului, pe atunci, ziar de investigaţii din R. Moldova, Accente, că aţi avut încredere în noi şi că, poate, ne-aţi aşteptat să revenim. E vară, iar vacanţa a toropit minţile multor dintre potenţialii noştri cititori. Ştim, însă, că cei cărora nu le arde de vacanţă pe această caniculă au mare nevoie ca cineva, în această viaţă, să stea de Gardă numeroaselor probleme din societatea noastră, singurele, probabil, care nu cunosc odihnă în timp sau în anotimp. Orice s-ar zice, la noi există infinit de mult loc pentru presă liberă, pentru studiouri libere de radio şi TV. În special acum, când zeci de ziarişti buni de la Radio şi Televiziune, au rămas în afara acestor instituţii doar pentru că încercau, chiar şi în condiţiile cenzurii, să SPUNĂ ADEVĂRUL. Demnitarii care leau decis soarta măsluiesc scenarii lugubre, cu minciuni sfruntate în prim rol, motiv din care au exclus din joc eventualii martori şi oponenţi. Pe actualii regizori politici nu-i interesează faptul că, în cazul R. Moldova, instituţiile internaţionale sunt alertate cel mai mult de situaţia gravă privind libertatea presei de la noi. Nui interesează Libertatea pentru că Puterea poate fi stăpânită mai simplu în condiţiile totalitarismului. Spunea cineva că drepturile sunt o armă şi, pentru a nu abuza de ea, acestea ar trebui distribuite astfel încât nimeni să nu rămână neînarmat. Mă gândesc acum că nu mai avem timp să aşteptăm ca cineva, cândva, să ne înarmeze, redistribuindu-ne drepturile. Echipa care vă propune astăzi acest prim număr al Ziarului de Gardă nu a acceptat să mai aştepte. Este prima şi singura, probabil, publicaţie din R. Moldova care are în calitate de fondatori, în exclusivitate, membrii echipei redacţionale. De ce vă comunic această informaţie tehnică? Ca să nu ne mai întrebaţi care partid sau care grupare financiar-economică stă în spatele nostru. Avem certitudinea că acest detaliu - în aparenţă, neînsemnat - ne va asigura independenţa şi libertatea care, în condiţiile noastre, sunt cele mai necesare, dar şi cele mai eficiente arme. Am fi recunoscători să ne regăsiţi şi să rămânem împreună.