Francisc Chiuariu: The Circle Theory by AnnArt Gallery

francisc chiuariu teoria cercului

BucureĹ&#x;ti | Bucharest 2013

francisc chiuariu

este o galerie de artă contemporană şi casă de licitaţie fondată în Bucureşti în mai 2011. Promovează şi vinde în România şi în străinătate artişti consacraţi şi emergenţi is a contemporary art gallery and art auction house established in Bucharest in May 2011. It promotes and sells in Romania and overseas the best and brightest established masters and emerging talent www.annartgallery.ro

francisc chiuariu teoria cercului

o recapitulare mică

După Shadows din iarna lui 2012, Teoria cercului este a doua expoziţie personală pe care AnnArt o ‘pune în ramă’ pentru Francisc Chiuariu. Între aceste repere majore, pictorul a fost prezent în trei expoziţii de grup la galeria AnnArt şi în alte trei călătorii la Budapesta, Paris şi Liverpool, după un preambul puternic la Bienala de la Moscova şi publicarea mongrafiei Chiuariu îngrijită de Cosmin Năsui. În ecou frumos al anilor în care a fost profesor la Universitatea de Arte din Bucureşti, Francisc s-a făcut şi profesor-temporar de copii mici, în programul În miezul artei pe care AnnArt îl are cu câteva şcoli din Bucureşti. L-am privit cu luare aminte atunci, cum se desfăşoară - atent, nezorit, intrigat şi în reflecţie autentică în faţa agitaţiei de priviri şi întrebări şi mânuiri de pensulă de către copii. E un personaj, Francisc Chiuariu – pentru că este un artist exemplar al generaţiei sale. Suferind şi imun la suişurile şi coborâşurile unei cariere de căutare artistică ne-oprită, la comentariile critice în bună şi rea-voinţă care îl însoţesc mai

mereu, ca pe toţi cei care nu ies niciodată din conul cu lumină aspră al atenţiei, Francisc Chiuariu îşi ţine firea şi pictează neobosit. Se întrerupe descumpănit când îl anunţăm că am mai vândut o lucrare a sa unui colecţionar din Elveţia, şi încă una la Bucureşti, şi încă una la Tel-Aviv şi alta la Madrid. Pentru Teoria cercului, am făcut un preview în galeria impovizată pentru [en]counterpoint, în spaţiul din vecinătatea Ateneului, în timpul Festivalului Enescu. Acolo, o lucrare a sa a avut scurta-viaţă de zero minute pe simeza publică: a fost cumpărată înainte de deschidere de o doamnă care, prietenă fiindu-mi, a avut voie să ne vadă în culise, când pregăteam expoziţia. Am întrebat-o de ce o vrea atât de ‘pe negândite’. Cum de ce? Nu vezi? E fetiţa asta scufundată în culori amestecate cu singurătăţi ca niciunde – şi mă emoţionează. Pentru o privire critică subtil-amănunţită a acestei idei îi mulţumesc istoricului de artă Magda Cârneci, curatorul expoziţiei noastre. Gabriela Massaci Director AnnArt

Teoria cercului, 2013, studiu creion, culoare auto pe hartie, 35x50 cm

a brief recap

Teoria cercului, 2013, studiu creion pe hârtie, 35x50 cm

Following Shadows in the winter of 2012, The Circle Theory is the second solo exhibition organized by AnnArt for Francisc Chiuariu. In between these two landmarks, the painter featured prominently in three group exhibitions at AnnArt Gallery and took part in three other international art events in Budapest, Paris and Liverpool, with a powerful intro at the Moscow Biennale and the publication of the Chiuariu monograph volume curated by Cosmin Năsui. Echoing beautifully his years as lecturer at the University of Arts in Bucharest, Francisc also turned temporary-teacher for a group of young children, in the Hands On Arts partnership programme run by AnnArt Gallery with the Lycée Français in Bucharest. I watched him closely at that time and saw him ‘unfold himself’ in action: alert, unhurried, intrigued and pondering deeply over the flurry of paint-brush gestures and looks and zillion questions from the kids. He is a character apart, Francisc Chiuariu – because he is an exemplary artist of his generation. Both suffering and immune to the ups and downs of the relentless search which defines his artistic career, and to the diverse critical comments which accompany him most of the time, like

they do anyone who is never outside the harsh-light cone of public scrutiny, Francisc Chiuariu holds his ground and keeps painting. He interrupts his work disconcerted by news from us that we sold another of his pieces to a collector in Switzerland, and another one to somebody in Bucharest, and yet another in Tel Aviv and yet another in Madrid. For the Circle Theory we did a preview in the pop-up [en]counterpoint space next to the Athenaeum during the Enescu Festival month. There, one of Chiuariu’s works had the brief life-span of zero minutes on public display: it was bought, before we even opened the show, by a woman who, being a friend of mine, had been allowed to see us behind-thescenes, when we were setting up the exhibition. I asked her why she wanted it like that, in a blink. What do you mean why? Can’t you see? It’s this little girl going deep into the mix of color and loneliness - it touches my heart. For the subtle and detailed critical analysis of the above fact I am grateful to the art historian Magda Cârneci, the curator of our exhibition. Gabriela Massaci Director AnnArt

o transgresare a postmodernismului Nume sonor în pictura românească de azi, pentru mine arta lui Francisc Chiuariu întrupează o versiune flamboaiantă a ceea ce ar fi postmodernismul vizual în spaţiul cultural românesc. Teoretizat destul de abundent, dar mai timid practicat la noi în anii ’80 în domeniul literar şi plastic, ca o revizitare-relativizare-depăşire ludic-ironică a modernismului clasic internaţionalizat, i-au trebuit acestui postmodernism încă două decenii şi două promoţii artistice ulterioare pentru a-şi desfăşura amplu toate posibilităţile exploratorii, combinatorii şi expresive, chiar dacă puse treptat sub alte etichete care au putut induce în eroare. După unii teoreticieni, ne aflăm abia la finele celor 30 de ani standard ai unei mari generaţii culturale care a impus o nouă paradigmă estetică, cea postmodernă, caracterizată de căutarea unei noi sinteze conceptualliterar-vizuale pe măsura noii civilizaţii tehnologic-comunicaţional-cosmopolite care penetrează progresiv şi irezistibil continentele şi culturile divergente ale planetei. În colţul nostru de lume, mi se pare că Francisc Chiuariu concentrează în fazele evoluţiei sale întinse pe mai bine de 20 de ani, tentaţiile şi aporiile stilistice ale unei sensibilităţi pre-postmoderne, postmoderne şi post-postmoderne simptomatice. Versatilă şi abundentă, dezinvoltă şi intensă, provocatoare şi mereu inventivă, pictura sa a parcurs un drum meandric şi sincopat de-a lungul unei perioade marcate de invazia noilor media, de obsesia publicităţii şi a consumismului fără frontiere, de dezvoltarea unei culturi urbane internaţionalizate, deopotrivă individualiste şi anonime, de amestecul fără precedent al spiritualităţilor locale cu o nouă mitologie globală în curs de constituire. Toate aceste influenţe contradictorii şi destabilizante se regăsesc integrate surprinzător şi suculent în matricea picturii lui Chiuariu, care pune în joc un imaginar decomplexat şi eclectic, şi care combină la nivel stilistic, în mod

ostentativ şi ingenios, trăsături hiperşi foto-realiste cu efecte glamour de tip publicitar, urme ale stilurilor clasice şi simboliste de odinioară cu elemente gadget din filmele animate şi jocurile electronice de azi, cromatisme cu alură high-tech şi o sensibilitate retiniană deopotrivă fin de siècle şi pixelizată. Dar, în fond, şi paradoxal, în ciuda efectului optic puternic, artificial în mod căutat şi integrând savant doze din kitsch-ul care ne înconjoară, pictura aceasta vrea să rămână totuşi pictură în sens tradiţional, reprezentaţional, cu toate ecourile noilor media de ultimă oră din ea. De fapt, producţia lui Chiuariu a rezonat în timp cu diverse trenduri din pictura românească a ultimelor două decenii, de la faza (neo)expresionist lirică a perioadei de apartenenţă la grupul Crinul din anii ’90, la perioada abstractă de la începutul anilor 2000, trecând prin pictura carnalsexuală a seriei Obsession din 2006-2007, în ton cu excesul fotorealist al celei mai tinere generaţii actuale de pictori de la noi. Abia odată cu figuraţia suav-dezabuzată din ciclul Îngeri din 2007-2008 şi cu seriile mai recente Reţele, Outdoor şi Shadows din 2009-2012, mi se pare mie că noutatea şi forţa picturii lui Francisc Chiuariu au devenit frapante.

Teoria cercului 12, 2013, studiu, creion, culoare auto pe hârtie, 35x50 cm

Teoria cercului, 2013, studiu creion, culoare auto pe hârtie, 35x50 cm

Poate că seria Reţelelor, realizată în 2009-2010, ilustrează cel mai elocvent, după mine, conceptul de postmodernism despre care aminteam mai înainte. Mixturi de universuri imaginare incongruente, picturile acestei serii remarcabile articulează cu vervă ludică citate vizuale cunoscute, provenind din istoria artei şi din mass-media, din politică, benzi desenate şi basme, în compoziţii pline de umor şi de ironie, care nu sunt doar comentarii acide sau poetice la reperele noastre culturale istorice şi la cele politice recente, ci o tentativă inspirată de a crea punţi, salturi, linkuri imaginative, între serii conceptuale şi vizuale aparent opuse din spaţiul nostru mental aglomerat, impulsionându-l astfel să-şi caute o nouă coerenţă, să se unifice printr-un imaginar liber şi expandat. Iar citaţionismul, utilizat abundent aici, cu logica lui aparent gratuită şi totuşi subtil eficace, este o caracteristică centrală a postmodernismului. În seria Outdoor din 2010-2011, Francisc Chiuariu explorează o altă dimensiune a lumii şi mentalităţii noastre de azi, dinamica străzii din civilizaţia urbană actuală, dinamică atât de tipică pentru agitaţia noastră cotidiană în fluidul brownian al spaţiului public. Coborând din fabulosul poetic al hibridizărilor imaginare anterioare, pictorul îşi asumă acum, dimpotrivă, proza banalităţii, a cotidianului brut, folosind o tehnică de el inventată, care imprimă fotograme ale trecătorilor din diverse locuri bucureştene, pe un suport nou,

backlit, ce permite efecte hiperrealiste bine controlate, prin suprapuneri de straturi picturale lucitoare şi mate, de un puternic impact vizual, iluzionând o adâncime spaţială 3D spectaculoasă. Această coborâre abruptă în cotidianul imediat, folosind o ”tăietură cinematică” a cadrajelor în care e surprinsă, prin eşantioane, umanitatea noastră nivelată, anonimizată de azi, are o forţă de şoc care aduce aminte de cotidianismul brut, radical din poezia şi din pictura generaţiei 2000-2010, a treia generaţie postmodernă după unii comentatori, cea care duce pînă la ultime consecinţe apropierea artei de realul imediat, începută timid, cum spuneam la început, în anii ‘80. Seria Shadows din 2011-2013 continuă această linie de explorare vizuală cu o profunzime aparte, ducând-o spre şi mai mult hiperrealism dar şi spre o eventuală depăşire a acestuia, prin pregnanţa pe care încep să o capete, să o iradieze, umbrele personajelor din imagini. Din ce în ce mai mari, mai intens colorate, umbrele devin prezenţe independente, de sine stătătoare, care – prin forţa hipnotică a relaţiei lucios-mat atât de tipică pentru pictor – permit transgresarea fotorealismului înspre straniu sau poetic, înspre aporetic sau metafizic. Şi iată-ne în faţa ultimei serii a artistului, Teoria cercului, realizată din 2012 încoace şi prezentată pe larg în expoziţia de faţă de la galeria AnnArt. În jocul vizual dintre personajul fetiţei, cercul ei de joacă şi umbra lor, mi se pare că este reluată şi sintetizată problematica unor serii anterioare precum Îngeri, Outdoor şi Shadows. Simplificând compoziţia, reducând-o la un minim esenţial, Francisc Chiuariu îşi arată acum măiestria cu care compune raportul dintre figurativul ultrarealist al personajului şi abstracţia fluidă a fundalurilor rafinat colorate, uneori blurate, alteori distilând gestualităţi picturale romantice încărcate emoţional, sau virtuozitatea cu care el controlează relaţia, intensă, esenţială pentru el, dintre mat şi lucios. Teoria cercului reprezintă şi despărţirea pictorului de tehnica backlit sau alte tehnici de mixed media de dinainte şi revenirea la clasicul ulei pe pânză, fără a pierde din forţa vizuală de tip tehno anterioară. Pictorul îşi asumă banalitatea

solară a subiectului, accentuând prezenţa hiperconsistentă a personajului, pregnanţa aproape vie a umbrei, devenite centrul magnetic al imaginilor, şi deschide astfel cotidianul, prin expresivitatea unui exces realist, spre un enigmatic posibil. Cu alte cuvinte, tema lucrărilor acestei serii devine un pretext inocent şi tulburător pentru desfăşurarea unei picturalităţi pline, luminoase, hipnotice, suficientă finalmente sie însăşi. Căci, aşa cum mărturisesc toţi pictorii, dincolo de toate etichetele stilistice, pictura se pictează în primul rând pe ea însăşi, îşi pictează propriul ei mister vizibil, dincolo de orice subiect. Când picturalul atinge un grad anume de precizie şi de intensitate, el declanşează în creierul nostru o atracţie şi o plăcere aparte, care ne pot face să depăşim opticul şi

fizicul către un nivel mai înalt al vederii şi înţelegerii. Oprindu-ne în prezentul pur al imaginii, lăsându-ne învăluiţi de fascinaţia luminoasă a clipei fixate pe pânză, intrăm lin, treptat, într-o dilatare diafană a percepţiei şi a timpului, într-o adâncime sensibilă, pulsatilă a realităţii, la care altfel simţurile noastre tocite nu ar avea acces. Acesta este, de fapt, pariul dintotdeauna al picturii – a simţi, a intui, a trăi prin vederea intensificată estetic, frisonul prezentului peren care ne înconjoară, clipa eternă care ne cuprinde în ea, intemporalul care ne traversează şi ne locuieşte... Este asta o împlinire, o transgresare, sau o transfigurare a ...postmodernismului ? Magda Cârneci Curator

a transgression of postmodernism A resonant name in Romanian painting today, Francisc Chiuariu and his art, are, in my opinion, the embodiment of a flamboyant version of what Romanian visual postmodernism would be in the Romanian cultural context. Theorised rather extensively, but practised more tentatively here, in the literature and fine arts of the 1980s, in terms of a ludic-ironic attempt to revisit-relativisetranscend classic internationalised modernism it took this national brand of postmodernism another two decades and two subsequent generations of art graduates to extend its entire array of exploratory, integrating, expressive choices, albeit gradually receiving other, potentially misleading labels over time. According to some theoreticians, we are now just reaching the end of the 30-yearperiod traditionally required for a great cultural generation to bring about a new aesthetic paradigm, the postmodern one, characterised by the search for new conceptual-literary-visual syntheses to match the new technologically and communicationally cosmopolitan

civilisation which is progressively and compellingly penetrating the continents and divergent cultures of the planet. In our corner of the world, it seems to me that Francisc Chiuariu, throughout the stages of his evolution which spans over 20 years, concentrates the stylistic temptations and aporias of a symptomatic pre-postmodern, postmodern and postpostmodern sensitivity. Both versatile and rich, unencumbered and intense, provocative and always inventive, his painting has journeyed along a meandering and syncopated path, in a time marked by the invasion of new media, by the obsession with publicity and by rampant consumerism, by the development of an internationalised urban culture, equally individualistic and anonymous, by the unprecedented fusion of local spirituality with an emerging, new global mythology. All these conflicting and destabilising influences are integrated in a surprising and substantial manner into the mould of Chiuariu’s painting which puts forward a type of imaginary that is eclectic and devoid of complexes and 11

Teoria cercului 10, 2013, creion pe hârtie, 35x50 cm

which combines, stylistically speaking, in an ostentatious and ingenious fashion, elements pertaining to hyper- and photorealism, with touches of glamour, such as in the advertising industry, traces of classic and symbolist styles of former times with gadgetry from animated films and the electronic games of today, high-tech-like chromatic schemes and a retinal sensitivity that is equally fin de siècle and pixellated. But, actually, and paradoxically, despite its powerful optical impact, deliberately artificial and skillfully integrating some of the surrounding kitsch, this painting wants to stay traditional, representational, with all the echoes of the latest new media included. In fact, Chiuariu’s output has resonated throughout the years with various trends in the Romanian painting of the last two decades, from the lyrical (neo-) expressionist phase of the 1990s group Crinul, to which he belonged, to the abstract period of the beginning of the years 2000, including the carnal-sexual painting of the series entitled Obsession from 2006-2007, in keeping with the photorealist excesses of the youngest generation of contemporary Romanian artists. It was only with the delicatelydisillusioned characters of the Îngeri (Angels) series of 2007-2008 and with the more recent series Reţele (Networks), Outdoor and Shadows, of 2009-2012 that the novelty and strength of Francisc

Chiuariu’s painting seem to me to have become striking. In my view, the Reţele (Networks) series is possibly the most eloquent example of the postmodernism mentioned above. Mixtures of incompatible imaginary universes, the paintings of this remarkable series articulate, with ludic enthusiasm, familiar visual quotations sourced in art history and mass media, in politics, comic strips and fairy tales, in compositions which are full of humour and irony, and are not only caustic or poetic comments on our cultural historical and political landmarks of recent times, but also an inspired attempt to build bridges, leaps, imaginary links between series which seem conceptually and visually opposed within our crowded mental space, spurring him on to search for a new coherence, to gain unity by means of an unconstrained and expanded imaginary. And the visual referencing, heavily used here, with its seemingly random yet subtly persuasive logic, is a core feature of postmodernism. In the Outdoor series of 2010-2011, Francisc Chiuariu explores another dimension of our world and contemporary mentality, the street dynamics of today’s urban civilisation, a dynamic so typical of our daily hustle and bustle in the Brownian fluid of public space. Descending from the poetic fantasy of previous imaginary hybridisations, the painter is now taking on the prose of the mundane, of the unadulterated ordinariness, by employing a technique he invented, which involves imprinting photograms of passers-by in various areas of Bucharest onto an innovative background, backlit, which allows well-controlled hyper-realistic effects, by overlaying glossy and matte pictorial layers, resulting in a powerful visual impact of a spectacular 3D depth illusion. This steep descent into the immediate familiarity, by way of a “cinematic cut” of the frames which capture, in fragments, our currently levelled, anonymised humanity, has a power to shock reminiscent of the unembellished, radical ordinariness found in the poetry and painting of the 2000-2010 generation - the third postmodern generation, according to some commentators, the one to take to

its final conclusion the collocating of art with the immediate reality, which started tentatively in the 1980s. The series Shadows of 2011-2013 continues this line of visual exploration with great depth, leading it towards even more hyperrealism, but also towards possibly transcending it, through the heightened potency which is starting to emanate from the shadows of the depicted characters. With the increase in size and intensity of colour, the shadows become independent identities, in their own right, which - due to the hypnotic force of the matte-glossy relationship, so typical of the painter allow the transgression of photorealism into the uncanny and the poetic, into the aporetic and the metaphysical. And here we are, faced with the artist’s latest series, Teoria cercului (The Circle Theory) which he began in 2012 and is currently on show in this comprehensive exhibition at AnnArt Gallery. In the visual game between the girl, her hoop and their shadow, there is, in my opinion, a revisiting and synthesising of the themes found in previous series such as Îngeri (Angels), Outdoor and Shadows. By simplifying the composition and reducing it to the bare essentials, Francisc Chiuariu proves his artistry in creating the rapport between the ultrarealist figurativeness of the character and the fluid abstraction of the stylishly coloured backgrounds, sometimes blurred, other times condensing emotionally charged, romantic pictorial gestures. He is a virtuoso at controlling the relationship, intense, vital to him, between matte and glossy. Teoria Cercului (The Circle Theory) also represents the painter’s breaking away from the backlit technique and other mixed media techniques used previously and the return to the classic oil on canvas without losing any of the former techno-style visual impact. The painter assumes the sunny banality of the topic, emphasising the character’s hyper-substantial presence, the almost living prominence of the shadow, which has become the magnetic centre of the images, and so opens up the mundane, with the expressivity of a realistic excess, towards a possible enigmatic outcome.

In other words, the theme of this series becomes an innocent and disturbing pretext for a pictorial exploration which is rich, bright, hypnotic, self-reliant. For, just as any painter would confess, beyond all stylistic labels, painting paints itself first, it paints its own visible mystery, beyond any other theme. When the pictorial reaches a certain degree of precision and intensity, it triggers a special type of pleasure and attraction in our brain, which can help us go further than the optical and the physical, towards a higher level of observation and understanding. By stopping in the pure present of the image, by allowing ourselves to be wrapped in the radiant fascination of the moment fixed to the canvas, we slowly, gradually enter a diaphanous expansion of perception and time, which takes us into a sensitive and pulsatile depth of reality which our eroded senses would not otherwise have access to. This is actually the perpetual challenge of painting - to feel, to sense, to live through the aesthetically augmented vision the frisson of the perennial present which surrounds us, the eternal moment which engulfs us, the atemporality which passes through us and inhabits us... Is this a fulfilment, a transgression, or a transfiguration of ... postmodernism?

Teoria cercului 11, 2013, creion pe hârtie, 35x50 cm

Magda Cârneci Curator 13

Teoria cercului 1, 2012, ulei pe pânză, 112X150 cm, the Efrima collection 14

Teoria cercului 5, 2012, ulei pe pânză, 90x100 cm 16

Teoria cercului 6, 2012, ulei pe pânză, 60x110 cm 17

Teoria cercului 7, 2012, ulei pe pânză, 110x150 cm

Teoria cercului 9, 2012, ulei pe pânză, 100x120 cm 20

Teoria cercului, 2013, studiu creion pe h창rtie, 35x50 cm 21

Teoria cercului 12, 2012, ulei pe pânză, 100x148 cm 22

Teoria cercului, studiu (13), 2013, creion pe h창rtie, 35x50 cm

Teoria cercului, 2013, studiu creion, culoare auto pe h창rtie, 35x50 cm 24

Teoria cercului 13, 2013, ulei pe pânză, 70X100 cm 25

Teoria cercului 14, 2012, ulei pe pânză, 38x72 cm 27

Teoria cercului 15, 2013, ulei pe pânză, 38X72 cm 28

Teoria cercului 21, 2013, ulei pe pânză, 40X50 cm 30

Teoria cercului 25, 2013, ulei pe pânză, 40X60 cm 31

Teoria cercului 27, 2013, ulei pe pânză, 38X70 cm 32

Teoria cercului 28, 2013, ulei pe pânză, 30X30 cm 34

Teoria cercului 29, 2013, ulei pe pânză, 30X30 cm 35

Teoria cercului 32, 2013, ulei pe pânză, 35X45 cm 36

Teoria cercului 34, 2013, ulei pe pânză, 40X60 cm 37

francisc chiuariu 1966 – born in Sibiu, RO lives and works in Bucharest, RO EDUCATION 1993, B.A., National University of Art, Painting department, Bucharest, RO TEACHING: 1993-2000, National University of Art, Painting department, Bucharest, RO SOLO EXHIBITIONS 2013 – ”The Circle Theory”, AnnArt Gallery, Bucharest, RO (book) 2012 – ”Shadows”, AnnArt Gallery, Bucharest, RO (book) 2012 – ”Outdoor”, Cultural Center Palatele Brancovenesti Mogosoaia, RO (book) 2012 – ”January”, National Museum of Contemporary Art, (MNAC), Bucharest, RO 2010 – ”Networks”, Atelier 030202, Bucharest, RO (catalogue) 2007 – ”Obsession”, Quasar Gallery, Bucharest, RO (catalogue) 2002 – Art Jazz Club, Bucharest, RO 2001 – Hanul cu Tei Gallery, Bucharest, RO 2001 – Caminul Artei Gallery, Bucharest, RO 1998 – Hungarian Cultural Center, Bucharest, RO 1993 – Galeria Noua, Bucharest, RO 1992 – Art Museum, Roman, RO GROUP EXHIBITIONS 2013-2014 – ”The Essences of Reality”, Central & Eastern European contemporary artists in an itinerant exhibition, Brukenthal Museum Sibiu, RO 2013 – artZoom de vară, AnnArt Gallery, Bucharest, RO 2013 – [en]counterpoint, AnnArt Gallery at Pop-up Art Gallery, within the Enescu Festival, Bucharest, RO 2013 - End of Empires, February 2013, Corke Gallery, Liverpool, UK

2012-2013 - "Mica Artă Mare", AnnArt Gallery, Bucharest, RO (catalogue) 2012 – "The Essences of Reality", Hungarian and Romanian contemporary artists in an itinerant exhibition, Várfok Gallery, Budapest, HU 2012 - "Romania in Paris", American Center for the Arts, Dorothy's Gallery, Paris, FR 2011 – "Caiet de planuri”, AnnArt Gallery, Bucharest, RO 2011 - ”Colouring the Grey - State of Mind”, The Artists’ House, Tel Aviv, IL (book) 2011 - ”Post Humanism”, V-Art Gallery, Moscow, RU 2011 - ”Colouring the Grey”, Special Projects section, 4th Moscow Biennale of Contemporary Art, Artplay Design Centre, Moscow, RU (book) 2011 – ”Pour femme”, The Ark, Bucharest, RO (catalogue) 2011 – ”The other body”, Victoria Art Center, RO (catalogue) 2011 – ”Perceptio”, Atelier 030202, Bucharest, RO (catalogue) 2010 – ”Detaliile incep pasind”, Iconique Class Studio, Bucharest; Maison Maitresse Store, Cluj, RO (catalogue) 2010 – ”4 generations under the same roof”, Hotel Capital, Bucharest, RO (catalogue) 2010 – ”10 for the decade X”, Bucharest City Gallery, RO EXHIBITION COORDINATOR, TRANSITION WORK STUDIO, Bucharest, RO 2011 – ”Delights”, disposed sweets factory 2010 – ”Call for project/call for dossier”, Apollo, Artis 2009 – ”White-Black”, Eminescu bookshop 2008 – ”Transition in the work studio”, Kenvelo CRINUL GROUP 1999 – Bancorex, RO 1998 – Galeria Cuhnia – Cultural Center Palatele Brancovenesti Mogosoaia, RO 1997 – Casa Enescu, RO 1996 – Curtea Veche, RO

www.annartgallery.ro Acest catalog este publicat cu ocazia expoziţiei Francisc Chiuariu, Teoria cercului organizată de AnnArt Gallery, cu sprijinul Fundaţiei AnnArt, în perioada 8 octombrie - 30 noiembrie 2013. Expoziţia este curatoriată de Magda Cârneci. This catalogue is published on the occasion of the exhibition Francisc Chiuariu, The Circle Theory organized by AnnArt Gallery, with the support of the AnnArt Foundation, on 8 October - 30 November 2013. The exhibition is curated by Magda Cârneci. texte | texts Gabriela Massaci, Magda Cârneci traduceri | translation Luminiţa Townson, Gamma foto | photos Alexandru Paul, Lucian Muntean grafică | layout Cosmin Năsui tipar | press Master Print Super Offset litera | type face Brokman (Jonathan Hill, 2011) hârtie | paper DCM 150 g tiraj | print run 400 ISBN 978-973-0-15508-2 © 2013 AnnArt Gallery

Exemplarele numerotate de la 1 la 12 sunt semnate de artist şi însoţite de un desen original Copies from 1 to 12 are signed by the artist and accompanied by an original drawing Nicio parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod, sub nicio formă, fără consimţământul scris al deţinătorilor de copyright. | All right reserved to the copyright owners. No part of this catalogue may be reproduced or transmited in any form or any means without prior permission frim the copyright owners.

ISBN 978-973-0-15508-2