Ștefan Câlția: Forgotten minutes by AnnArt Gallery

ştefan câlţia

este o galerie de artă contemporană şi casă de licitaţie fondată în Bucureşti în mai 2011. Promovează şi vinde în România şi în străinătate artişti consacraţi şi emergenţi. is a contemporary art gallery and art auction house established in Bucharest in May 2011. It promotes and sells in Romania and overseas the best and brightest established masters and emerging talent

ştefan câlţia minute uitate

DouÄ&#x192; Gutui | Two Quinces (detaliu) 2012

despre misterul real

Sunt aproape convinsă că domnul Ştefan Câlţia locuieşte de ani mulţi bine ascuns. Degeaba e asediat de colecţionari fermecaţi şi de colecţionari calculaţi, degeaba îl interpretează curatori tineri şi vârstnici; degeaba se adjudecă fără greş toate lucrările lui prin licitaţii, degeaba spune poveştile astea care te înrobesc prin înţelepciune şi farmec şi degeaba sunt lucrările lui în muzee mari ale lumii. Şi tot degeaba a devenit personaj iconic al culturii române. Domnul Câlţia este cooperant şi plin de bunăvoinţă faţă de acest destin rar şi preţios, pe deplin meritat de altfel. Dar el de fapt stă ascuns . Din acest ascunziş trimite scrisori. Eu ştiu de unele mici, pătrate şi scrise în culori de ulei şi de altele foarte mari, îndoite în câte trei sau cinci foi şi rostogolite de-a lungul peretelui, rezemate de duşumele şi urcate apoi pe tavan; sunt scrise în linii curbe, cu peniţă şi tuş înnegurat. Imi pare bine că există scrisorile acestea – pentru că dacă ne luăm răgazul aparte, desluşim câte ceva despre lumea misterioasă şi pe de-a-ntregul adevărată în care stă el ascuns. În această lume putem vedea peisaje cu ierburi verde-mătăsoase şi arbori desfrunziţi, dealuri cu soare şi văgăune cu fior de umbră. Adesea ne întâlnim cu aceste faimoase de-acum personaje pe care le cunoaşte domnul Câlţia - prinţese cu ochii bulbucaţi, pescari aduşi de spate, clovni cu păr alb şi maimuţe cu jabou. Răsar de te-miriunde călători cu câte un peşte în braţe şi o broască istovită în cârcă. Trec pe ape, strânse de-a valma într-un butoibarcă, făpturi cu solzi şi pene şi pâlnie pe cap. Noroc că uneori zboară pe loc şi câte o pasăre mică şi frumos-întrupa-

tă şi mai trece o vietate cu guler-talger pe care stă aşezată căsuţa de-acasă. Din câte ştiu, toţi cei atinşi de enigma stranie desenată de Câlţia citesc cu nesaţ acest fel de scrisori (sunt tablouri) şi cer mereu altele, doar-doar s-ar putea prinde întreg adevărul şi domoli neliniştea. Avem şi noi la Galeria AnnArt antecedente cu domnul Ştefan Câlţia. Oana Bratiloveanu, proprietarul galeriei, îl colecţionează de ani buni, atent, felurit şi imaginativ - şi nu dă semne ca ar fi dispusă să se oprească. Eu l-am cunoscut unilateral, stând acum zece ani, timp de un an, sub privirea întoarsă spre sine a unei prinţese cu diademă în frunte şi broască în palmă şi ramă 60x50. Ataşament puternic - drept care invitaţie promptă către pictor, încă de la deschiderea Galeriei AnnArt în mai 2011, să facă împreună cu noi un program de expoziţii complementar celui susţinut de Galeria Posibilă. Asa o primă participare la Caiet de Planuri în decembrie 2011, când unica lucrare, Fata cu sânziene, a fost cumpărată prima, aşa 160 pe 160 cm cum era ea şi cu o cotă puternică de preţ. Apoi a urmat o personală extrasă elegant din seria Şapte povestiri cu Ştefan Câlţia şi curatoriată de Adrian Buga: Stejar pentru Rege - Flori pentru Regină din noiembrie 2012 la AnnArt ne-a dat prilejul să arătăm în premieră seria de 91 de gravuri menite în dar Regelui Mihai. În plus, ne-a prilejuit o noapte de privire atentă asupra celor 91 de plăci de gravură din zinc, pe care le-am aşezat pe perete, ca nişte cahle mat-argintii ale unei sobe nemaivăzute.

Oală cu flori de grădină Pot of Garden Flowers (detaliu) 2012

Iar acum – Minute uitate, o expoziţie cu altfel de scrisori-tablou trimise din locul secret de ascunziş: tehnic se cheamă naturi statice, în fapt sunt lucrări cu alt fel de personaje şi alt fel de peisaje: obiecte banale ce ne înconjoară în casă, aşezate cuminte pe masa acoperită cu faţă-de-masă şi pe rafturi de lemn, însoţite de cortine de catifea, ca pe o mică scenă de teatru: vase de lut cu flori, borcane cu marmeladă, carafe din sticlă, mere, gutui şi ferigi – o lume plină de miez pe care am încredinţat-o spre explorare curatorului Simona Vilău. Expoziţia are o construcţie aparte, la care am lucrat împreună şi cu Matei Câlţia; va ocupa cele trei săli ale Galeriei AnnArt plus câte un loc anume în şapte reşedinţe private, unde şapte familii de prieteni vechi şi nou-nouţi ai lui Ştefan Câlţia vor primi în gazdă câte o lucrare, vor primi vizitatori şi vor ţine un liber-jurnal al acestor întâlniri. Catalogul de faţă va primi, la finalul expoziţiei,

un fascicul de carte cu această nouă poveste. Mulţumiri discrete tuturor acum – şi detaliate la capătul călătoriei spre ascunziş. P.S. Sigur că şi iese din locul ascuns, domnul Câlţia! Îl veţi recunoaşte lesne: poartă o armură blândă – cu barbă albă şi ochi albaştri şi un şorţ de pânză îngroşat de multe culori de ulei. Poartă neabătut de grijă lucrărilor lui, nu le lasă să fie bruscate în scenarii şi montări ‘moderne’ şi le pregăteşte pentru drumuri însemnate. Îmi aminteşte de Rothko, culmea! cu mistuitoarea lui frământare când trebuia să lase lucrările singure în vreo (faimoasă) galerie, cu teama că lumina nu va fi cea buna şi nici privitorul atent şi sensibil cum trebuie. Noi avem încredere că va fi bine aici. Gabriela Massaci Director AnnArt

about the real mystery

I am almost convinced that Mr. Ştefan Câlţia has long been living in hiding. In vain is he under siege by mesmerized or calculating art-collectors. In vain is he critically-interpreted by curators, young and old; in vain do all his works go under the hammer in spectacular auction fight; in vain does he share these stories which enthrall you through their wisdom and charm and in vain are his works in major world museums – and in vain still has he become an iconic character in Romanian cultural history. Mr. Câlţia is cooperative and kind towards this rare and valuable destiny, which he otherwise fully deserves. But in actual fact, he is in hiding. From deep within this hiding place, he is sending letters. I know of some of these, small and square and written out in oil colours; and I know of others, which are very large, folded into three or five vast sheets which roll across the wall, lean on the floor and then flow upwards onto the ceiling; their curved lines are drawn in pen and darkened ink. I am glad such letters exist – because if we take our time we can just about glean something about this mysterious and totally real world which he inhabits. In there we can see landscapes with green-silk grass and barren trees, sun-drenched hills and ravines steeped in eerie shadow. Often, we come upon these famed by now characters which Mr. Câlţia knows so well: princesses with bulging eyes, hunch-backed fishermen, white-haired clowns and monkeys with lace frills. Travelers materialize from nowhere, holding a fish and carrying an exhausted frog on their backs. Creatures with scales and feathers and a funnel on their head, glide over waters, huddled together in an odd barrel-boat. Fortu-

nately, every now and then, a little, gracefully-shaped bird is flying, floating still above it all; and then another being of sorts passes through, wearing a special plate-like collar, on which we can see our little house from home. As far as I know, most people who were touched by the troubling enigma drawn out by Câlţia invariably read these letters (which are paintings) with consummate passion – and always ask for more, on the odd chance that maybe they could get hold of the real truth somehow and calm down the restless anxiety. We too at AnnArt Gallery have a track-record with Mr. Câlţia. Oana Bratiloveanu, the gallery owner, has been collecting his works for a good number of years, carefully, in diverse and imaginative choices; she shows no sign that she might be inclined to stop. I for one have met him unilaterally, as I sat, ten years ago for one whole year, under the inwards looking gaze of a princess who had a tiara on her forehead, a frog in her palm and a frame of 60 by 50. Quite an attachment – hence the prompt invitation to the painter, as early as May 2011 when we opened the gallery, to do an exhibition programme with us, complementing the one run by Galeria Posibilă. As a result, we had Câlţia’s first participation in December 2011 in the Planning Notebook group exhibition, when the one work of his on show, Girl with Yellow Flowers, was the very first to be sold, towering at 160 x 160 as it did – and with a top ranking price tag. A solo exhibition followed which was elegantly extracted from the Seven Stories with Ştefan Câlţia series and was curated by Adrian Buga.

Oak for the King - Flowers for the Queen of November 2012 at AnnArt gave us the opportunity to show for the first time the 91-piece series of etchings which the artist made as a gift for King Michael. Furthermore, we had one night of looking close at the 91 zinc etching slabs, which we then fitted onto the wall, like some out-of-this–world sanded-silver tiles in a surreal stove. And now, Forgotten Minutes – an exhibition showing a different kind of painting-letters sent from the hiding place: technically they are called still life but they are in fact different landscape and character works: ordinary objects which surround us in our homes, now placed gently on the tablecloth – covered table or the wooden shelf, accompanied by velvet curtains, like on a theatre stage: clay vases with flowers, marmalade jars, class decanters, apples, quinces and ferns – a world full of meaning which we have invited curator Simona Vilău to explore. The exhibition has a special structure, which we developed with Matei Câlţia too; it will occupy AnnArt’s three rooms plus a distinct place in seven private residences, where seven families of old

and brand-new Câlţia friends will host one painting each, receive visitors and keep a free-diary of this journey. At the end of the exhibition, the present catalogue will receive an extra chapter of text, documenting this new experience. Discreet thanks to everybody now – and full detailed thanks at the end of the journey towards the hiding place. P.S. Of course Ştefan Câlţia emerges from his hidden world! You will recognize him easily: he is wearing a soft armor – with a white beard and blue eyes and a coarse apron all covered in oil colors. He is meticulously keeping an eye on his works and will not allow them to be rattled by ‘modern’ scripts and set-ups; he is priming them for key, meaningful journeys. He reminds me of Rothko, of all people!, with the same consummate turmoil when he had to leave his works on their own in some (world-famous) gallery, fearful that the light will not be right for them and the public will not be focused enough or sensitive enough to grasp their meaning. We are confident that things will be all right here. Gabriela Massaci Director AnnArt

Paharul cu vin | Glass of Wine (detaliu) | 2012

două gutui ulei pe pânză 50x50 cm 2012

minute uitate sau despre odihna ochiului

Pictura, aşa cum arată ea în zilele noastre, ca un tot unitar - moştenire istorică, pe de o parte şi producţie continuă, pe de alta, se întinde pe mile întregi, dacă ar fi să o aşezăm cantitativ, într-o ordine oarecare. Vorbim despre o concentrare extraordinară de trăiri, sentimente, extazuri, fapte morale, gesturi istorice, omagii şi ofrande aduse unui ideal. Pesemne că s-a realizat aproape tot (dar niciodată suficient, de fapt) din ceea ce imaginaţia şi nevoia umană au născocit şi au solicitat. Astfel, într-o epocă caracterizată de reînvierea picturii şi de creşterea valorii sale de piaţă la nişte cote inimaginabile în trecut, aproape orice discurs, fie el excentric sau tradiţionalist, nou sau vechi, îşi are locul său binemeritat în acest panteon multicolor şi multicultural al liberului arbitru şi al liberei circulaţii. În ceea ce-l priveşte pe Ştefan Câlţia şi pictura sa, aceasta are un loc potrivit şi binevenit în necuprinsul puzzle descris mai sus. Consacrarea artistului, spre exemplu, constă tocmai în plenitudinea şi consistenţa picturii sale; de-a lungul anilor, a iniţiat şi continuat cu obstinaţie un drum anevoios şi o direcţie dificil de păstrat, mai ales în contextul în care ne aflăm astăzi, cu teorii şi mode noi şi instabile, mereu îndreptate spre un progres anume. Adesea ne găsim în postura de a uita detaliile actului contemplativ şi trecem rapid peste micile plăceri ale privitului necondiţionat. Reuşim, din neatenţie, să privăm ochiul de desfătările cuvenite. Ca orice alt organ al simţului, ochiul trebuie să fie răsfăţat, exersat, desfătat cu cele mai alese privelişti şi cu cele mai atrăgătoare tâlcuiri ale minţii şi meşteşugului. Violenţa care se produce de cele mai multe ori în faţa ochilor îi face pe aceştia să devină

imuni la detalii şi selectivi în ceea ce priveşte înregistrarea acestora. Însă puterea imaginii (picturale) asupra ochiului poate avea valenţe poetic-taumaturgice, aşa cum descrie şi istoricul de artă E.H. Gombrich într-o binecunoscută scriere a sa: “Vizităm o galerie de pictură, iar atunci când ieşim din ea, după o anumită vreme, peisajul obişnuit de afară, strada şi freamătul ei, ne apar schimbate şi transfigurate. După ce am văzut atât de multe tablouri exprimate în termeni ai lumii exterioare, putem schimba macazul pentru a vedea lumea exprimată în termeni picturali. Vreau să spun că pentru câteva momente privim în jur cam cu ochii unui pictor, sau, ca să folosim termeni ceva mai tehnici, cu dispoziţia mentală a unui pictor, adică scrutând motivul în căutarea acelor aspecte ce i-ar oferi posibilitatea să alcătuiască un tablou cu ajutorul culorilor împrăştiate pe pânză.” 1

A vedea prin ochiul pictorului este un exerciţiu la care ne îndeamnă şi cea mai recentă serie semnată de Ştefan Câlţia. Natura statică văzută de artist este mai mult decât un studiu fidel după obiecte sau o atmosferă confortabilă, înregistrată scenic. Ea devine, în variate ipostaze, portretul câte unui obiect sau al mai multora; lucruri familiare, respectate, îndrăgite – care aparţin. “Formele artei, antice şi moderne, nu sunt duplicate după cele văzute de el în lumea exterioară. În ambele cazuri, ele sunt redări întrun mediu însuşit, un mediu dezvoltat prin tradiţie şi măiestrie – acela al artistului şi acela al privitorului.” 2

Obiectele prezente în lucrări aparţin istoriei personale, moştenirii familiale chiar, şi au, fiecare, propria poveste. Amintirea şi, totodată, cinstirea supravieţuirii din vremurile vitregi ale regimului comunist se regăsesc în patina acestor modeste, dar preţioase lucruri. 1 E. H. Gombrich, Artă şi iluzie, Bucureşti, Meridiane, 1973, p. 360. 2 Ibidem, p. 438

Pictura lui Ştefan Câlţia a rămas şi rămâne fidelă unei tradiţii a lucrului în liniştea atelierului şi în vecinătatea silenţioasă a obiectelor familiare, însufleţite parcă de trecerea timpului şi a istoriei dobândite pe parcurs. Bucuria tactilului şi a descoperirilor fiecărei zi sunt două dintre trăsăturile esenţiale ale energiei sale creatoare, din care se naşte în vervă materia smălţuită a picturii sale dense şi grave. Fie că reprezintă natura palpitândă, mugurii de primăvară gata să izbucnească în flori, lujerii plăpânzi ai unor noi începuturi sau alăturarea neiertătoare a vegetalului cu amorful dur al suprafeţelor obiectuale, pictorul le însufleţeşte cu aceeaşi forţă vitală şi cu aceeaşi profunzime, pe care le regăsim în cele mai complicate scene din lumea personajelor sale. Deşi nu caută poveşti şi pretexte pentru a le dota pe acestea cu trăiri extraordinare şi pentru a le plasa în situaţii exemplare (acesta fiind, după intuiţia noastră, rolul scriitorilor), Ştefan Câlţia este autorul unei lumi foarte bine delimitate, al unei cetăţi imaginare cu locuitori uşor recognoscibili, după fizionomii şi vestimentaţie – o citadelă personală, populată de nostalgici ai barocului (spaniol, poate), care ia înfăţişarea unor insule plutitoare sau a unor jungle reci, cu vegetaţie atipică. Estetica acestor recente naturi statice, realizate în perioada 2012-2013, gravitează în jurul unor noţiuni de care modernitatea şi postmodernitatea adesea s-au îndepărtat – frumuseţea, echilibrul, unitatea, armonia. Compoziţia echilibrată, cu unul sau mai multe registre, încadrată în formate (aproape) pătrate, oferă şi mai multă stabilitate obiectelor reprezentate în poziţia lor firească.

Tehnica tradiţională a picturii în ulei vine să întregească contextul consacrat al plenarului formal şi estetic. Exersată timp de decenii, tehnica uleiului pe pânză este una din virtuozităţile pictorului, care, prin experienţă şi dăruire, a pătruns cele mai adânci taine ale acestui teritoriu-rege – pictura în ulei cu mediumuri şi verniuri secrete. Majoritatea titlurilor sunt adesea pure denominaţii, ca Măceşe, Flori albe, Două gutui, Oală verde şi se completează cu cele aparent simbolice, ca Paharul cu vin, Daruri, Rodie, Coşul cu pâine. Simplitatea primordială a titlurilor şi asumarea lucrurilor ca ceea ce sunt şi nimic mai mult vin să întărească mesajul lucrărilor şi să sporească necesitatea plăsmuirii lor zilnice, în minte şi pe paleta din atelierul pictorului. Pictura are darul de a obliga ochiul la privire atentă, îndelungată. Într-un dialog intim cu sine, ne putem întreba cât anume ne uităm cu adevărat la o imagine. Să fie vorba de ore, minute, secunde? Recuperarea timpului uitat/ pierdut/sacrificat este una din mizele aclimatizării cu această lume nouă, demiurgic creată de artist. Privirea noastră alunecă voluptuos pe lucirile porţelanurilor pictate, glisează pe sticla impecabil redată şi se cufundă leneş în fundalurile catifelate. Sau se miră minute întregi de veridicitatea parfumată a fructelor şi de spaţialitatea fidelă a oalelor de lut smălţuit. Senzaţia finală e de satisfacţie plenară şi de întoarcere spre firesc, spre bucuria pură. Sunt rare momentele în care mintea se deschide şi ochiul se odihneşte, ambele în acelaşi timp. Este chiar privilegiul pe care îl oferă această expoziţie Câlţia. Simona Vilău, curator

forgotten minutes or on the repose of the eye

Painting, as it appears today, as a unitary whole – historical inheritance, on the one hand, and continuous production, on the other – would, if we were to arrange it quantitatively, in no particular order, form a line that goes on for miles on end. This is an extraordinary concentration of experiences, feelings, ecstasies, moral acts, historical gestures, tributes and sacrifices made to an ideal. Probably everything (though never, in fact, enough) has been achieved of what the imagination and human necessity have devised and demanded. Thus, in a time characterised by the revival of painting and the surge in its market value to heights unimaginable in the past, almost any discourse, eccentric or traditionalist, old or new, has a well-deserved place of its own within this multicolour and multicultural pantheon of free will and free movement. As to Ştefan Câlţia, his painting also occupies an appropriate and welcome place in the endless jigsaw puzzle described above. His achievement as an artist, for example, is precisely the result of the plenitude and substance of his painting; over the years, he has embarked upon and obstinately followed a difficult path and a direction that was hard to maintain, especially in the situation we find ourselves in today, with theories and new and unstable trends always oriented towards a particular end. We often forget the details of the contemplative act and are want to pass rapidly over the small joy of the unconditional gaze. Inattentive, we deprive the eye of its deserved pleasures. Like any other of the sense organs, the eye must be spoilt, trained, treated to the best views and the most attractive products of the mind and the craft. The violence our eyes

are frequently exposed to renders them immune to the details and selective in registering them. However, the power of the (pictorial) image over the eye may be of poeticthaumaturgic significance, as the art historian E. H. Gombrich also says in one of his seminal books: “We go to a picture gallery, and when we leave it after some time, the familiar scene outside, the road and the bustle, often look transformed and transfigured. Having seen so many pictures in terms of the world, we can now switch over and see the world in terms of pictures. For a brief moment, that is, we look at things with a painter’s eye, or, more technically speaking, with a painter’s mental set, scanning the motif for those aspects he can build up in a painting on his canvas.” 1

Looking with the painter’s eye is an exercise the most recent series of works by Ştefan Câlţia also urges us to perform. The still life viewed by the artist is more than a faithful study of objects or a cosy atmosphere, scenically recorded. It becomes, in various guises, a portrait of one or more objects – familiar, respected, cherished objects that belong. “The forms of art, ancient and modern, are not duplications of what the artist has in mind any more than they are duplications of what he sees in the outer world. In both cases they are renderings within the acquired medium, a medium grown up through tradition and skill – that of the artist and that of the beholder.” 2

The objects that feature in these works belong to a personal history, are family heirlooms even, and come, each of them, with their own story. Recollecting and paying tribute to having survived the dark days of life under communism is expressed through 1 E. H. Gombrich, Art and Illusion, Princeton University Press, 2000, p. 305. 2 Ibidem, p. 370.

the patina of these modest but valuable objects. Ştefan Câlţia’s painting was and remains faithful to a tradition of working in the tranquillity of one’s own studio and in the silent company of familiar objects, instilled with life by the passing of time and the history they acquire along the way. The joy of the tactile and of everyday discoveries are two of the essential features of his creative energy, out of which springs to life the enamelled matter of his dense and sombre paintings. Whether depicting thriving nature, the buds of spring poised to burst out in flower, the delicate stems of new beginnings or the unforgiving combination of plant life and the amorphous nature of the objects’ surfaces, the painter instils them with the same vital force and the same profundity we find in the most complicated scenes from the world of his characters. Although he does not look for stories and pretexts to bestow them with extraordinary experiences and place them in representative situations (my intuition tells me this is the role of the writer), Ştefan Câlţia is the author of a very clearly defined world, of an imaginary citadel whose inhabitants are easily recognisable from their appearances and dress – a private citadel, populated by those nostalgic for the (Spanish?) Baroque that takes on the guise of floating islands or cold jungles with atypical vegetation. The aesthetics of these recent still lifes, painted in the period 2012-2013, gravitates around notions from which modernity and post-modernity have often distanced themselves – beauty, balance, unity, harmony. The balanced composition, with one or more levels, framed in (almost) square forms, lends even more stability to the objects depicted in their natural positions. The traditional technique of oil painting seeks to complete the established context of formal and aesthetic

plenitude. Practiced for decades, the oil on canvas technique is one of the fortes of the painter, who, through experience and dedication, has penetrated the deepest secrets of this most sovereign of territories – painting in oil with secret varnishes and mediums. Most of the titles are simple descriptions, such as Rose Hip, White Flowers, Two Quinces and Green Pot, complemented by the apparently symbolic, as with Glass of Wine, Offerings, Pomegranate and Bread Basket. The primordial simplicity of the titles and the acceptance that things are what they are and nothing more serve to consolidate the message of the works and to increase the need for their daily creation in the mind and on the palette of the painter in his studio. Painting has the ability to force the eye to perform a careful and prolonged gaze. In an intimate dialogue with ourselves, we might ask ourselves how long we truly look at an image. Is it a matter of hours, minutes or seconds? The recovery of forgotten/lost/sacrificed time is one of the aims of adapting to this new, demiurgical world of the artist’s creation. Our gaze slides voluptuously over the surface of the painted porcelain, over the impeccably rendered glass, and lazily sinks into the velvety background. Or it wonders for minutes on end at the sweet-smelling veracity of the fruit and the faithful spatiality of the enamelled clay pots. The final sensation is one of complete satisfaction and a return to what is natural, to pure joy. Rare are the moments when the mind opens and the eye comes to rest at one and the same time. This is precisely the privilege that this Câlţia exhibition offers. Simona Vilău, curator

OalÄ&#x192; verde | Green Pot 2013

OalÄ&#x192; verde | Green Pot 2012

Frunze verzi | Green Leaves 2013

Cutia cu bomboane | Box of Sweets 2013

Măceşe | Rose Hip 2012

Flori albe White flowers 2012

OalÄ&#x192; gri Grey Pot 2013

două gutui ulei pe pânză 50x50 cm 2012

Măceşe | Rose Hip 2012

Vas verde | Green Vessel 2012

Vas de alamÄ&#x192; | Brass Vessel 2013

Flori de pÄ&#x192;dure | Forrest Flowers 2013

”Shade, Do you love me mother?”, 2011, oil & ink on backlit, 60 x 70 cm

DouÄ&#x192; gutui | Two Quinces 2012

Gutuie cu cană de sticlă | Quince with Glass Cup 2011

Flori ulei pe carton 14,5x11 cm 1974

Flori ulei pe pânză 70x65 cm 2011

Oală cu flori albastre ulei pe pânză 50,5x50,5 cm 2011

Clematită ulei pe pânză 33x30 cm 2011

Cană Albastră ulei pe pânză 45x85 cm 2011

Mărul roşu ulei pe pânză 50x50 cm 2011

Gutuie cu cană de sticlă ulei pe pânză 50x50 cm 2011

Iris ulei pe pânză 50x50 cm 2011

Flori de ismă cu rodie ulei pe pânză 50x50 cm 2011

Raft cu mere ulei pe pânză 62x70 cm 2011

Nalbă

Iarbă

Măceşe

Cană cu busuioc

ulei pe pânză 33x30 cm 2012

Oală verde

ulei pe pânză 33x30 cm 2012

Oală cu flori de grădină ulei pe pânză 33x30 cm 2012

Pahar cu flori

Flori din grădină

Măceşe

Flori

ulei pe pânză 33x30 cm 2012

ulei pe pânză 50x50 cm 2012

ulei pe pânză 33x33 cm 2012

Nalbă albă

Tătăneasă

Paharul albastru

Vas verde

Oală cu flori

ulei pe pânză 32,5x30 cm 2012

ulei pe pânză 33x33 cm 2012

Paharul cu vin ulei pe pânză 70x62 cm 2012

Flori albe ulei pe pânză 33x33 cm 2012

Două gutui ulei pe pânză 50x50 cm 2012

Daruri 2012 ulei pe pânză 80x75 cm 2012

Vase şi gutui ulei pe pânză 70,5x65,5 cm 2012

Flori de pădure ulei pe pânză 50x50 cm 2013

Oală verde ulei pe pânză 70x62 cm 2013

Pahar ulei pe pânză 20x22 cm 2013

Oală gri ulei pe pânză 33x33 cm 2013

Rodie ulei pe pânză 22x20 cm 2013

Oală albastră ulei pe pânză 33x33 cm 2013

Frunze verzi ulei pe pânză 32x30 cm 2013

Cutia cu bomboane ulei pe pânză 22x20 cm 2013

Vas de alamă ulei pe pânză 22x20 cm 2013

Borcan ulei pe pânză 22,5x21 cm 2013

Pahar roşu ulei pe pânză 22,5x21 cm 2013

Trei smochine ulei pe pânză 32,5x30,5 cm 2013

Măr verde şi măceaşă ulei pe pânză 54x54 cm 2013

Vas cu flori albe ulei pe pânză 32x30 cm 2013

Vas cu flori galbene ulei pe pânză 33x33 cm 2013

Ceaşca de cafea ulei pe pânză 33x33 cm 2013

Cutia galbenă ulei pe pânză 32x43,5 cm 2013

Oala de pământ ulei pe pânză 32x30 cm 2013

index

Lămâie şi nalbă ulei pe pânză 33x33 cm 2012

Ştefan Câlţia | scurtă biografie S-a născut la 15 mai 1942, la Braşov. Copilăria o petrece în Făgăraş şi Şona, unde locuia bunica lui, Eudochia. După eşecul de la Seminarul Teologic din Sibiu, se înscrie la Liceul de Arte Plastice şi Muzică din Timişoara, unde îl întâlneşte ca profesor pe artistul Julius Podlipny (1898-1991). Îşi continuă studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, promoţia 1970, la clasa profesorului Corneliu Baba (1906-1997). Între 1993 şi 2010 a fost profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Secţia Pictură. În prezent, lucrează la Bucureşti şi Şona, Făgăraş. Cea mai însemnată publicaţie despre lucrările sale de grafică din anii ’70-’80 apare la Editura Meridiane. Autoarea, criticul Amelia Pavel contextualizează opera artistului şi se apleacă exclusiv asupra graficii şi gravurii, preocupări constante ale artistului. În anii ’80-’90 expune regulat în Danemarca şi Norvegia. În 1995, cu ocazia expoziţiei de la Tegnerforbundet Galleri din Oslo, Museet for Samtidskunst din Oslo, Norvegia îi achiziţionează trei desene de mari dimensiuni. În 1993, la Galeria Catacomba, curatorul şi artistul Sorin Dumitrescu îi deschide una dintre cele mai ample şi spectaculoase expoziţii, unde pentru prima dată sunt arătate public lucrări precum tripticul "Lumea ca Teatru", tripticul "Dansul Puterii" sau desenele de 12 metri. Mai apoi, în anii ’90 are o serie de expoziţii în Germania, ocazie cu care este tipărit albumul „Zwichen den Welten”. Odată cu înfiinţarea Galeriei Posibile, la începutul anilor 2000, desfaşoară o serie de expoziţii în ţară, printre cele mai relevante numărându-se, în 2004, expoziţia de la Galeria Mansarda a Universităţii de Vest Timişoara, când i se organizează o amplă retrospectivă cu peste 150 de lucrări; în 2006, la Muzeul Brukenthal din Sibiu, curatorul Jan de Maere deschide, cu o serie de peisaje ale artistului, expoziţia Voyages Transylvaniens. Tot în 2006, la Muzeul de Artă din Cluj are loc expoziţia Vânzătorul de aripi, ce reuneşte lucrări de referinţă din perioada anilor ’80 – anii 2000. În 2008, deschide la Biserica din Herina Bistriţa, expoziţiainstalaţie Desene pentru Herina, ce cuprinde desene de mari 66

dimensiuni pe calc, o carte şi o cunună de flori. Lucrările din expoziţie au fost gândite şi realizate special pentru acest loc, iar albumul realizat ulterior a avut o dublă intenţie – aceea de a documenta în primul rând expoziţia celor 16 desene, dar şi pentru a prezenta Biserica de la Herina, unul dintre cele mai frumoase monumente medievale transilvane. În 2010, expoziţia Ceşti cu plante de pe deal, la Galeria Posibilă, a însemnat inedita provocare de a crea o colecţie de 100 obiecte unicat din porţelan pictat, artistul folosind motive vegetale inspirate de plantele de pe dealurile Şonei pentru a decora ceşti, farfurioare, linguriţe şi ceainice din porţelan. Şapte poveşti cu Ştefan Câlţia, cea mai recentă expoziţie, desfăşurată între martie 2012 - martie 2013, a fost un proiect atipic - serie de şapte “capitole”, care au punctat tot atâtea decade de viaţă pentru artistul Ştefan Câlţia. Pentru ca opera artistului să devină obiectul unei priviri proaspete, fiecare dintre cele şapte expoziţii a fost gândită ca o recontextualizare şi o rediscutare, în spaţiul Galeriei Posibile, a unei lucrări de mari dimensiuni, conform viziunilor a şapte tineri curatori, absolvenţi ai Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei. Pentru a întregi problematica generată de fiecare eveniment în parte, fiecare dintre capitolele de expoziţie a fost dublat de câte o conferinţă, în care o personalitate a vieţii culturale româneşti şi-a expus propria viziune asupra lucrării în discuţie. Astfel, perspectiva artistului, cea curatorială şi unghiul de vedere teoretic s-au contrapunctat în mod fertil, cu scopul de a oferi o înţelegere pe cît posibil integrală, dar şi nedogmatică a fiecăreia dintre cele şapte lucrări şi teme puse în discuţie. Capitolul al V-lea, intitulat Stejar pentru Rege – Flori pentru Regină, curator Adrian Buga, a avut loc la Galeria AnnArt, cu ocazia aniversării Regelui Mihai I (nov. - dec. 2012) şi a expus public pentru prima dată lucrările artistului aflate în colecţia regală precum şi cea mai recentă carte de artist, Flori pentru Rege, ce conţine 91 de gravuri. Minute uitate (aprilie-mai 2013) este cea de-a doua expoziţie personală a artistului în spaţiul Galeriei AnnArt, unde Ştefan Câlţia a mai fost invitat să participe în expoziţiile colective Caiet de planuri (2011) şi Mica artă mare (2012-2013).

Ştefan Câlţia | a short biography Ştefan Câlţia was born in Braşov on 15th May 1942. He spent his childhood in Făgăraş and Şona, where his grandmother, Eudochia, lived. After failing to win a place at the Theological Seminary in Sibiu, he enrolled at the School of Fine Arts and Music in Timişoara, where he was taught by the artist Julius Podlipny (1898-1991). He continued his studies at the Nicolae Grigorescu Institute of Fine Arts in Bucharest, graduating in 1970 from the class of Corneliu Baba (1906-1997). Between 1993 and 2010 he taught in the Painting department of the University of Art in Bucharest. He currently works in Bucharest and Şona, Făgăraş. The most important study of his graphic art of the 1970s and 1980s was published by Meridiane. In it the author and critic Amelia Pavel contextualises the artist’s work, focussing exclusively on his graphic art and etchings, areas in which the artist has shown a constant interest. During the 1980s and 1990s he held regular exhibitions in Denmark and Norway. In 1995, following his exhibition at the Tegnerforbundet Galleri in Oslo, the Museet for Samtidskunst in Oslo, Norway purchased three of his large scale drawings. In 1993, at the Catacomba Gallery in Bucharest, the artist Sorin Dumitrescu curated one of Ştefan Câlţia’s most extensive and spectacular exhibitions at which he unveiled, for the first time, the tryptichs World as Theatre and Dance of Power, together with his 12-metre drawings. Later in the 1990s he would hold a series of exhibitions in Germany, during which time the album “Zwischen den Welten” was published. With the opening of Galeria Posiblă at the start of the 2000s, he staged a series of exhibitions in Romania, the most important of which being the exhibition in 2004 at Galeria Mansarda, at the West University of Timişoara, where he held an extensive retrospective featuring over 150 works; the Voyages Transylvaniens exhibition at the Brukenthal Museum in Sibiu in 2006, curated by Jan de Maere and featuring landscapes by Ştefan Câlţia; and, also in 2006, the Wing Seller exhibition, which brought together his most important works from the 1980s onwards. In 2008, he held an exhibition/installation in the church in Herina, in Bistriţa, entitled Drawings for Herina and con-

taining large scale drawings on tracing paper, a book and a wreath of flowers. The exhibits were specially designed and created for the location, and the album published subsequently had a dual purpose – to create a record of the exhibition of the 16 drawings and to promote the church in Herina, one of the most beautiful mediaeval buildings in Transylvania. His 2010 exhibition at Galeria Posibilă entitled Cups with Plants from the Hills involved the unusual challenge of creating a collection of 100 unique porcelain objects, which saw the artist employ plant motifs, inspired by the plants found on the hills of Şona, in decorating porcelain cups, plates, spoons and teapots. His most recent exhibition, Seven Stories about Ştefan Câlţia, which ran between March 2012 and March 2013, was an unusual project – a series of seven “chapters”, one for each of the decades in the artist’s life. To provide a fresh perspective on the artist’s work, each of the seven exhibitions was conceived in terms of a re-contextualisation and re-discussion – within the Galeria Posibilă exhibition space – of one of his large scale works, as envisioned by seven young curators, all graduates of the Faculty of the History and Theory of Art. In order to discuss the ideas generated by the individual events, each of the chapters in the exhibition was accompanied by a conference at which important figures of Romanian culture shared their opinions on the works in question. Here the artist’s, curators’ and theoretical perspectives combined to create an understanding, as complete and undogmatic as possible, of each of the seven works and themes under discussion. Chapter 5, entitled Oak for the King – Flowers for the Queen, curated by Adrian Buga, was exhibited at the AnnArt Gallery to mark the birthday of King Michael I (November-December 2012). On this occasion, artworks from the Royal Collection were first exhibited, together with his latest artist book, entitled Flowers for the King, which contains 91 engravings. Forgotten Minutes (April-May 2013) is the second solo exhibition to be held by the artist at the AnnArt Gallery, where Ştefan Câlţia had also taken part in the group exhibitions The Planning Notebook (2011) and Big Small Art (2012-2013).

www.annartgallery.ro

Acest catalog este publicat cu ocazia expoziţiei Ştefan Câlţia, „Minute uitate” organizată de AnnArt Gallery, în luna aprilie 2013 This catalogue is published on the occasion of the exhibition Ştefan Câlţia "Forgotten minutes" organized by AnnArt Gallery in Bucharest, on April 2013 texte | texts Gabriela Massaci, Simona Vilău traduceri | translation Samuel W. F. Onn, Gamma foto | photos Bogdan Bordeianu / prin bunăvoinţa Galeriei Posibile grafică | layout Ilina Schileru coperta 1: Vase şi gutui | Vessels and Quinces coperta 4: Rodie | Pomegranate pagina de gardă: Cană albastră | Blue Cup tipar | press Master Print Super Offset litera | type face Brokman (Jonathan Hill, 2011) hârtie | paper DCM 150 g tiraj | print run 500 © 2013 AnnArt Gallery

Exemplarele numerotate de la 1 la 11 poartă semnătura-sigiliu a artistului Copies from 1 to 11 are sealed-signed by the artist ISBN 978-973-0-14624-0 Nicio parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod, sub nicio formă, fără consimţământul scris al deţinătorilor de copyright. | All right reserved to the copyright owners. No part of this catalogue may be reproduced or transmited in any form or any means without prior permission frim the copyright owners.