Catalog Simpozion editia a VI-a, 2017 by simpozionul ARTA IN GRADINA

ARTA ÎN GRÃDINÃ Simpozion Internaþional

de A r t e V i z u a l e

ORGANIZATORI

CONSILIUL JUDEȚEAN SĂLAJ CENTRUL DE CULTURĂ ȘI ARTĂ AL JUDEȚULUI SĂLAJ

CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE JIBOU

PARTENERI PRIMĂRIA ȘI CONSILIUL LOCAL JIBOU ASOCIAȚIA PRIETENII GRĂDINII BOTANICE ASOCIAȚIA INCEPTUS ROMÂNIA

PARTENER PROMOVARE ONLINE MODERNISM.RO - REVISTA ONLINE DE CULTURĂ

ÎN CADRUL FESTIVALUL DE ARTĂ MUZA FEST, ZALĂU 2

CENTRUL DE CULTURĂ ȘI ARTĂ AL JUDEȚULUI SĂLAJ CENTRUL DE CERCETĂRI BIOLOGICE JIBOU PRIMĂRIA ȘI CONSILIUL LOCAL JIBOU ASOCIAȚIA PRIETENII GRĂDINII BOTANICE ASOCIAȚIA INCEPTUS ROMÂNIA

CORNEL AILINCĂI ANDREI CÂMPAN IRINA GOLOVANOVA ADINA MOCANU IOAN DE MOISA IURIY PROTASOV LIVIU SUHAR MARIANA ȘERBAN RADU ȘERBAN curator

RAMONA NOVICOV

HORTUS CLOSUS. TOPOGRAFII EDENICE Tema ediției a VI-a a Simpozionului “S-ar putea ca aceste milioane de sori, adăugate la miliardele pe care nu le vedem, să nu alcătuiască toate la un loc decât o globulă de sânge sau de limfă din corpul unui animal, al unei insecte imperceptibile, ivită într-o lume a cărei mărime nici nu ne-o putem imagina şi care, totuşi, la rândul ei, în raport cu una sau alta din lumi, să nu fie decât un fir de praf”. Anatole France, Grădina lui Epicur

IOAN DE MOISA

IRINA GOLOVANOVA

IVAN PROTASOV

IURIY PROTASOV

LIVIU SUHAR

RADU ȘERBAN

ESTELLA ȘERBAN

CORNEL AILINCÃI

ANDREI CÂMPAN

ADINA MOCANU

MARIANA ȘERBAN

RAMONA NOVICOV

Aceasta e imaginea pe care o pun, în calitate de curator, pe frontispiciul actualei ediţii a taberei de pictură care explorează şi celebrează, din nou, insaţiabil, farmecul Grădinii Botanice din Jibou. O imagine epicureică, deci senină şi delicioasă, dar şi puţin frisonantă, cu o grădină văzută prin ocheanul întors, atomizată, menită să răstoarne dimensiunile şi planurile percepției senzoriale comune. În fond, e legitim acest joc paradoxal pentru că se ştie că orice grădină din lume e doar o umbră luminoasă a acelei unice Grădini pierdute, dar mereu visate, mereu adulmecate, a Paradisului. În transparenţa grădinii din Jibou, anume, ochiul de artist vede, sau mai degrabă presimte, imaginea evanescentă a grădinii edenice. Şi tocmai pentru că e un loc transparent, grădina e, mai presus de toate, un loc poetic, adică e “gingaş, înaripat şi sacru”, aşa cum ne aminteşte Borges că definea Platon poezia. Dar Grădina Paradisului nu e doar transparentă, luminiscentă şi veşnic roditoare, e şi, fatalmente, închisă pentru făptura muritoare. “Hortus Closus” i-au spus latinii, văzând-o asemeni unei insule suspendate, cu podurile ridicate. Pe acest model simbolic, al ordinii opuse haosului, cu o topografie clar exprimată în prima Carte a Facerii, orice grădină e un loc închis, marcat de o împrejmuire, de o limită. Cum altfel şi-ar putea păzi grădina rigoarea şi puritatea în faţa asaltului naturii luxuriante sau a aridităţii citadine sau, şi mai mai trist, a neînţelegerii faptului că natura e un maestru camuflat cu graţie în verdură? În orice “Grădină închisă”, deci şi la Jibou, există, în inima ei, un castel, sau o licornă sau o fântână, ceva, cum am spus, ”gingaş, înaripat şi sacru”. Lângă orice “Grădină închisă”, deci şi la Jibou, există şi o vale cu luciri argintii de spinări de peşti ce pot fi confundate, în ceasuri anume, cu luciri fulgurante de lame de arme. Orice “Grădină închisă”, deci şi grădina din Jibou, ne cere să avem un cod de acces spre inima ei ca să ne pierdem apoi cu adevărat în ea, zglobii sau lenevoşi, simţind cum devenim şi noi, asemeni lui Jack şi vrejul de fasole, parte din ţesătura ei infinită. Ca răspuns la acest gând ispititor, voi configura, pentru momentul inaugural, nouă coduri de acces ce vor fi trase la sorţi. La sfârşitul călătoriei noastre în regatul vegetal al Jiboului, ştim că vom fi piesele unui puzzle în care ne vom fi camuflat cu măiestrie, asemeni unor fire de praf din Grădina Paradisului. Ramona Novicov curatorul ediției a VI-a a Simpozionului

Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, instituție a Consiliului Județean Sălaj, rămâne un partener de încredere al Simpozionului internațional de arte vizuale „Arta în grădină”, și datorită convingerii, spuse și de alții, de multe ori: chiar dacă artele, cuvintele nu pot schimba lumea, o pot face măcar mai respirabilă. Mai aproape (și) de respirația divină a culorilor. Și de contopirea cu sensurile divinității. Și apoi, s-a demonstrat, dacă mai era cazul: Grădina Botanică „Vasile Fati” și Centrul de Cercetări Biologice de la Jibou sunt excelente locuri de promovare turistică și culturală a județului Sălaj. Transmitem - și pe această cale - felicitări tuturor celor implicați în cel mai frumos proiect cultural de arte vizuale din județul Sălaj și, poate, din Transilvania. Daniel Săuca, Manager Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj Grădina și cadrul natural, în general, au servit ca sursă de inspirație artistică încă din timpuri imemoriale. Primele opere artistice din istoria omenirii au reprezentat fauna și flora din anturajul oamenilor preistorici imortalizate pe pereții peșterilor ce le serveau drept adăpost. Iată de ce simbioza între o grădină botanică – întruchipare a cadrului natural – și fenomenul artistic vine firesc. „Arta în Grădină” a ajuns la ediția a VI-a, o vârstă a maturității și o confirmare că fenomenul artistic de la Jibou își are originea într-un sol roditor ce asigură o prosperitate îndelungată. Desigur că, la fiecare ediție, încă descoperim probleme, încă optimizăm mecanisme interne de organizare, procesul de auto-perfecționare vine însă natural pentru oamenii implicați în cercetare, ce zi de zi răpesc din negura necunoscutului lumina cunoașterii. O vizită în Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou reprezintă, pe lângă latura educativă, și o călătorie imaginară pe meridianele botanice ale globului. Cine nu s-a imaginat în adâncul pădurii tropicale când a trecut prin serele mari, înconjurat de bananieri, curmali și cocotieri?! Ce ușor ne vine să ne credem în explorarea unui recif de corali sau în lumea acvatică din Delta Dunării când trecem prin Sectorul Acvaristic! Parcă simțim mirosul puternic al unui ceai oriental când pășim în pagoda din grădina japoneză la umbra semețului munte Fuji! Ne bucurăm de răcoare în zilele caniculare în adâncul pădurilor carpatine înconjurați de cerbi semeți și mistreți. Unde mai bine poți visa cu ochii deschiși decât în Grădina din Jibou? Iată de ce tema de sorginte onirică de anul acesta a constituit un stimul artistic potent ce a dus la o productivitate artistică deosebită, atât numeric, cât și calitativ. Așteptăm cu mare interes ediția de anul viitor a unui fenomen artistic unic la nivel național ce aduce pe meleaguri sălăjene, prin grija și osteneala unor oameni deosebiți, cărora le suntem profund recunoscători, muzele artelor vizuale spre deliciul artistic al oamenilor locului Cosmin Sicora, directorul Grădinii Botanice “Vasile Fati” din Jibou 6

Exerciții picturale înăuntrul și în afara Grădinii Închise Pentru nouă artiști plastici, Grădina din Jibou a devenit terenul de joacă de-a natura, de-a dincoace și dincolo de limitări, orizonturi, regnuri, creaturi vegetale sau acvatice, de zile și nopți, de sfere geodezice sau grădini japoneze.

În contrast cu efectul Giverny, tot ce era stabil, monumental, cert și ferm în spațiul grădinii, adică prezența impozantă a castelului baroc, a arborilor viguroși și a scenografiei peisajere a fost fixat cu contururi limpezi de Liviu Suhar. Leii de piatră ai grădinii au devenit prezențe inconturnabile, stabilopozi ai unei naturi bine ancorate pe pânze. Tușe controlate cu siguranță au adus forță sculpturală unui spațiu pe care îl percepeam, până la momentul Suhar, ca fiind prin excelență pictural.

Pentru Mariana Șerban, gardurile și îngrădirile sunt date doar pentru a fi depășite. Rama lucrării este o provocare perpetuă, ea există doar pentru a privi dincolo de ea, ca și cum arunci o ocheadă peste gard. Mariana se joacă cu tușele, ele sunt notele unui cânt de dimineață, ale unei alborade. Picturile ei nu cunosc înserarea, peste regatul ei vegetal se aștern, în loc de rouă, picuri colorați asemeni unor ecouri de râsete. Aceștia par a se așterne singuri pe suprafața formelor, puf de păpădie suflat de boarea dimineții.

Andrei Câmpan a transfigurat întreaga Grădină din Jibou într-o Toscană imaginară, evocată cu fior nostalgic. Maeștrii trecentiști și-au făcut simțită prezența prin limpezimea ireală a atmosferei picturale. Un suflu ușor metafizic vibra suprafața pânzelor, în care doar murmurul pădurii și al tăcutelor vile rustice punctau figurativ spațiul. În rest, doar suflul unor absențe. În picturile lui Andrei se contura cel mai bine spațiul ideal al inorogilor, al celor ce străbăteau, în lumina lunii, și aleile parcului din Jibou.

Adina Mocanu își poartă cu ea grădinile ei interioare, topografii ce sublimează răsaduri sau paturi germinative. Picturile ei celebrează potențialitatea vitală pe care acestea o conțin, conglomeratul de semințe ce tocmai pleznesc, eliberând în aerul vioriu energiile pământului. Picturile ei sunt breșe prin care se aude glasul, uneori vuietul naturii, al unei lumi stihiale în adânc, dar îmblânzite de delicatețea gestului plastic.

Dar ce se întâmpla noaptea cu creaturile necuvântătoare din Grădina din Jibou îl interesa și pe Ioan de Moisa. Asemeni lui Peter Pan, el părea că stăpânește, cu grație si umor, întreg regatul vegetal. Din aburii violeți ai nopții, ca un magician jucăuș, el făcea să apară, prin efecte de ceață și oglinzi, paznicii seculari ai grădinii, transformând leii cenușii ai zilei în creaturi misterioase. Dar exersa, deopotrivă, în registru diurn, și efectul de mise en abyme, de tablou în tablou, unde feminitatea contemplativă se putea topi în volutele unui văl pictural evanescent.

Ochiul de artist al Irinei Golovanova e antrenat să vadă, dincolo de aparența dezordonată a vieții vegetale, ordinea și ritmurile de creștere ce guvernează imperiul vegetal. Venind de departe, din Moscova, ea vede în tot ce o înconjoară, oriunde ar fi, sensuri și legi ale creșterii, ale înlănțuirii unei lumi care, în spatele seducției debordante, încifrează coduri cristaline. Picturile ei revelează geometrii sensibile, aflate imediat sub epiderma petalelor și a dansului lujerilor. Aflat la antipodul viziunii atașate de ordine a Irinei, Iuriy Protasov, moscovit și el, se lasă invariabil sedus de opulența naturii. Grădina lui e compusă din arcuirile unor plante, puternic afirmate în spațiu, al căror dialog senzual ignoră debordant orice împrejmuire. Energia lui picturală e rezultatul unui răspuns imediat la provocarea vizuală a frumuseții vizibile a lumii. Pictura lui, cu tușe și culori puternice, exprimă bucuria sa de a vedea înlănțuirea formelor și de a o putea transpune spontan, cu ușurința conferită de un îndelung antrenament pictural.

Grădina din Jibou face parte intrinsecă din viața lui Radu Șerban. El e cel mai aproape de realitatea ei, căci s-a născut și a crescut sub duhul verdurii și parfumului ei. Și tocmai de aceea, Radu are nevoie de filtre picturale și de amplitudinea perspectivelor aeriene pentru a nu deveni el, pictorul, prizonierul seducțiilor ei picturale. Naturile sale par a surprinde momentul iminent al Creației, când Duhul plutește deasupra apelor, indecis asupra felului în care va plăsmui lumea. E momentul poetic de cumpănă al gestului primordial creativ. Dar, pentru Radu Șerban, vălurile sale picturale sunt expresia felului subtil și delicat cu care un artist trebuie să se apropie de spectacolul miraculos al creației pentru a nu-i tulbura magica, perpetua devenire. Ramona Novicov, curatorul Simpozionului

Posesor al unei mirabile bogății de lumi interioare, Cornel Ailincăi s-a lăsat sedus cu grație de efluviile limpezi ale Grădinii din Jibou. Acorduri subtile, traversate de lumină, au conturat peisaje evanescente, consonante cu grădina din Giverny a lui Monet. Tușe dansante, scintilante, acopereau alert armătura unui desen extrem de sensibil, asemenea unui seismograf sau notații muzicale. Pânzele sale deveneau, zi după zi, suportul tot mai nuanțat al unor subtile vibrații colorate, expresia picturală a unei neîngrădite bucurii de a trăi și de a înțelege rostul frumuseții. 7

DIN NOU ÎN GRĂDINĂ De șase ani, în fiecare vară, la Grădina Botanică din Jibou se întâlnesc pictori din centrele artistice importante din țară, pentru a se documenta, lucra, purta discuții și a intra în comuniune cu un loc privilegiat, care nu are nimic în comun cu viața citadină tumultoasă. De ce în Grădină? Pentru că se poate, ar putea fi un răspuns simplu. Pentru că sunt persoane care ne înțeleg și apreciază ceea ce facem, și pentru că sunt instituții care prin susținerea Simpozionului investesc în actul cultural contemporan. Artiștilor (și nu numai lor) le place Grădina. În primul rând pentru că aceasta este depozitară de frumos. Este o rezervație de culori și miresme care împreună sugerează o senzație edenică. Aportul gândirii și intervenției umane este lesne de constatat aici. Fără de acestea, locul ar fi unul expus hazardului.

La fel ca în ultimele patru ediții, și în acest an am avut plăcerea de a găzdui, comunica și împărtăși bucuriile artei cu doi artiști din afara granițelor țării, tocmai de la Moscova. Iuriy Protasov are o formație de arhitect și pictor, fiind inițiatorul și directorul unei școli de artă din Moscova. Este un artist care practică pictura în plain-air fiind interesat de felul în care lumina (la diferite ore ale zilei) influențează relațiile cromatice ale elementelor din natură. Irina Golovanova este profesor al Universității Pedagogice din Moscova, departamentul de Arte Plastice și deține un doctorat în Metode și Tehnici de Predare a Artei. În pictura ei vegetația este stilizată prin aplicarea unor reducții de factură decorativă și geometrică.

La ediția din acest an a Simpozionului de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ, cea de a VI-a, au participat nouă artiști. Majoritatea lor, în afară de calitatea de artiști, sunt și profesori la școli, licee și universități de artă.

În afară de activitatea de creație, în cadrul Simpozionului s-au desfășurat și alte activități conexe cu caracter cultural și educațional, la care și-au adus contribuția prin comunicări, ateliere de pictură și recitaluri, invitați și participanți ai ediției din acest an.

Domnul Cornel Ailincăi, profesor dr. la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, este un nume cunoscut în cercurile intelectuale și artistice din țară și străinătate. Domnia sa este mentorul Școlii de Ceramică de la Cluj și preşedinte al Fundaţiei de Ceramică CERAMART. A participat la simpozioane, conferințe și workshop-uri în Europa și Canada și a scris cărți de referință care se regăsesc în majoritatea bibliografiilor tezelor de doctorat din domeniul artelor vizuale.

Criticul de artă Mircea Oliv, cu o dăruire și o bunăvoință exemplare, a venit pentru a treia oară la Jibou pentru a prezenta de această dată în fața audienței un material despre creația artistului Ion Nicodim.

Pentru prima dată, la reuniunea noastră de la Jibou, participă un artist reprezentativ al școlii de pictură de la Iași. Liviu Suhar nu este numai un pictor original și prolific, ci și un profesor universitar care prin funcțiile pe care le-a deținut în cariera sa didactică a contribuit la jalonarea și definirea învățământului artistic superior de după 1990 din România. Adina Mocanu a studiat pictura la Iași avându-l profesor pe Adrian Podoleanu. A organizat expoziții personale și a participat la multe expoziții de grup și simpozioane de artă în țară și străinătate. Este profesor la Liceul de Artă din Bistrița.

familie de artiști din Cluj-Napoca, fiind un pictor rafinat și subtil, care abordează cu predilecție în creația sa tema peisajului. Ioan de Moisa este un tânăr artist, antreprenor și un mereu călător. Caută locuri și oameni din lumea întreagă, care-i servesc drept motive pentru arta pe care o practică.

Profesorul Vasile Cioca de la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca a susținut un atelier de pictură, un joc creativ, așa cum se exprimă domnia sa, sub genericul “Oasele copacilor înfloresc și cântă sub bagheta cromatică a copiilor”. La acest workshop au participat un grup de copii de la Complexul de Servicii Sociale din Jibou și două eleve de la liceul “Ion Agârbiceanu” din același oraș. Seara de muzică l-a avut invitat pe chitaristul clujean Andras Vargas. Sub Genericul “Bajo la Luna” („Sub lună”), în aer liber, artistul a interpretat piese pentru chitară din repertoriul flamenco tradițional și compoziții proprii. Profesorul Ionel Baltă, coordonatorul cercului de artă din cadrul Palatului Copiilor Jibou a prezentat metodele și strategiile prin care a reușit, pe de o parte să atragă o audiență numeroasă la orele domniei sale, iar pe de alta, să obțină multe diplome la concursurile de profil din țară și străinătate.

Absolventă a Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu”, secția Grafică, Mariana Șerban este o artistă prolifică, care folosește cu dezinvoltură atât tehnicile specifice graficii, cât și pe cele care aparțin domeniului picturii. Din anul 2004 este profesor la Liceul de Artă din Tărgu Mureș.

Pe lângă contribuțiile invitaților mai sus menționați, următoarele activități culturale au fost susținute de o parte dintre participanții acestei ediții a Simpozionului.

La această ediție au participat și doi artiști din generația tânără și foarte tânără, ambii absolvind studiile de pictură ale Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Andrei Câmpan provine dintr-o

Domnul Cornel Ailincăi a susținut o expunere despre participarea și contribuția artiștilor români (printre care s-a aflat și domnia sa) la o rezidență de creație în China, organizată cu ocazia fondării

Muzeului de Artă Ceramică a Europei de Est. Pe lângă notele particulare care au caracterizat efectiv activitatea artiștilor și interesul organizatorilor pentru contribuția românească la această manifestare, domnul Ailincăi a prezentat și fragmente consistente despre istoria și civilizația chineză.

În încheiere, amintim și cu această ocazie, că toate lucrările realizate de către artiști pe parcursul Simpozionului au fost donate pentru întregirea colecțiilor de artă contemporană ale instituțiilor organizatoare.

La rândul lui, domnul Liviu Suhar ne-a vorbit despre activitatea domniei sale de inițiator, curator și organizator al Simpozionului de Pictură și Desen din localitatea nataIă, Iacobeni. Ne-a prezentat albumele celor cinci ediții ale Simpozionului, precum și proiectele viitoare pe care le are în vedere împreună cu asociația pe care o conduce.

Proiectul de a face cunoscute lucrările acestor colecții, prin organizarea de expoziții itinerante în muzee din România și editarea de albume de artă, a rămas un deziderat la care sperăm să adere instituții de stat și private din Sălaj pentru ca acesta să se poată materializa în anul 2018.

Poate cea mai așteptată prezentare a fost aceea susținută de curatorul din acest an al Simpozionului de la Jibou, doamna Ramona Novicov. Titlul prezentării a coincis (voit) cu tema ediției: “Hortus Closus. Grădina închisă”. Subiectul a fost explicat și argumentat prin incursiuni imagistice și explicative în istoria artelor.

Radu Șerban, coordonatorul Simpozionului

La fel ca și anul trecut, s-a organizat o vizită de documentare la biserici de lemn din apropierea Jiboului. Pe lângă bisericile din Prodănești și Creaca, destinația principală din acest an a fost biserica de lemn de secol XVII din Baica, considerată una dintre cele mai armonioase construcții religioase din Sălaj, datorită arhitecturii și proporțiilor sale. Ralierea la noile modalități de comunicare și transmitere a informației s-a realizat prin conceperea și editarea unei pagini pe platforma Facebook și a unui blog care conțin toate informațiile despre artiștii și invitații ediției din acest an și despre activitățile derulate în cadrul Simpozionului. Accesul la aceste surse de informare se face din site-ul oficial al Simpozionului: www.simpozionulartaingradina.ro. Simpozionul s-a finalizat cu vernisarea expoziției de pictură. Toate lucrările realizate de către artiști în această ediție au fost expuse în fostul grajd al castelului, un spațiu care chiar dacă se află în proces de reabilitare, prin dimensiunea generoasă și arhitectura spectaculoasă a interiorului, s-a constituit într-o incitantă galerie de artă neconvențională. Alături de artiștii profesioniști au expus și elevii care au participat la workship-ul de pictură. Lucrările lor tridimensionale, colorate și dinamice s-au constituit într-un expresiv contrapunct la picturile de pe ziduri. În lumina serii, lucrările expuse, artiștii, elevii și publicul jibouan, au transformat atmosfera interiorului într-o scenă filmică. În acest an, pe lângă organizatorii statornici ai Simpozionului, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Centrul de Cercetări Biologice Jibou, ni s-a alăturat un partener nou, Primăria și Consiliul Local Jibou, care prin Asociația Prietenii Grădinii Botanice a susținut activitățile noastre. Avem certitudinea că această primă colaborare cu administrația locală va fi una de durată, existând posibilitatea ca partenerul de azi să devină unul dintre organizatorii de mâine ai Simpozionului. 9

CORNEL AILINCĂI artist ceramist, pictor, teoretician, profesor Născut în 11 octombrie 1940 la Roman, județul Neamț Studii: Doctor în Arte Vizuale, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, 2005; Specializare postuniversitară în Italia, la Istituto Statale per la Ceramica del Arte ’’Gaetano Ballardini’’ din Faenta și la Accademia di Belle Arti ‘’Loggeta Lombardesca’’ din Ravena, 1973; Absolvent al Institutul de Arte Plastice și Decorative “Ion Andreescu“ din Cluj-Napoca, specializarea Ceramică-Sticlă-Metal; Membru al asociațiilor profesionale: din 1978, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România; din 2000, fondator şi preşedinte al Fundaţiei de Ceramică CERAMART Experienţă profesională: Profesor universitar, conducător de studii doctorale la UAD Cluj-Napoca; Profesor asociat în programul de master interdisciplinar al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca; Activitate expoziţională: A participat în mod curent la expoziţii interne şi internaţionale – Italia, Franţa, Croaţia, Ungaria, Canada, Danemarca, China Lucrări în colecţii publice: Muzeul Internațional al Ceramicii FLICAN, Fuping, China; Bamff Centre for The Arts, Alberta, Canada; Lucrări în colecţii private din România, Grecia, Italia, Germania, Canada Premii: 1981- premiul naţional al UAP pentru arte decorative Cărţi publicate: 2010 - “Introducere în gramatica limbajului vizual”, (ediţia a III-a), Editura Polirom, Iaşi; 2006 - “Modele de Reprezentare şi Construcţie Simbolică a Spaţiului în Artele Vizuale”, Editura Paralela 45, Cluj-Napoca; 2000 - “Gramatica formelor vizuale”, Editura Paralela 45, Cluj-Napoca; 1992 - “Opera Fereastră”, Editura Dacia, Cluj-Napoca; 1982 - “Introducere în gramatica limbajului vizual”, editura Dacia, Cluj Napoca. Participări la numeroase simpozioane, conferinţe, workshop-uri Contact: Tel: 0723 357 030 11

Cornel AILINCĂI, “Duhul locului”, ulei/pânză, 70 x 50 cm, 2017 Cornel AILINCĂI, “Pavilion nipon”, ulei/pânză, 50 x 70 cm, 2017 12

ANDREI CÂMPAN

pictor Născut în anul 1974 la Cluj-Napoca Studii: Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, secția Pictură, 1998 Membru al asociațiilor profesionale: membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România Activitate artistică: 2017 - Grupul celor 6 + 1, Pictură, Muzeul de Artă, Cluj 2016 - Salonul Anual de Artă, Cluj; 2015, 2014 - Salonul Anual de Artă, Cluj; 2009 - Art Verona, prezentat de Galeria Carini Donatini, Italia; 2009 - Expanded Painting 3, Bienala de la Praga, Staging the Grey, prezentat de Galeria Plan B; 2008 - 15 Hungarian and Romanian Painters, Plan B, Cluj-Napoca; 2005 - Înger i, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca; 1999 - Fin de siècle, Group 6 + Ioan Sbârciu, Sala Dalles, București; 1998 - Pictură, Grup 6, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca; Desen, Grup 6, Galeria Merz, Cluj-Napoca; Grup 6 – Câmpan/Kudor/Pattantyus/Piroșcă/Pop/Vartic, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; 1997 - Desen, Grup 5, Galeria First, Timișoara; Pictură, Grup 5, Galeria L’Art, Muzeul Literaturii Române, București; Paradisul național, mail art, Muzeul de Artă Cluj-Napoca; NonExperiment, Grup 5, Banca București, Cluj-Napoca; 1996 - Grup 5 – Câmpan/Kudor/Piroșcă/Pop/Vartic, Academia de Muzică Cluj-Napoca Contact: Tel: 0758 459 305 15

Andrei CÂMPAN, “Grădină”, tempera cu emulsie/pânză, 80 x 80 cm, 2017 Andrei CÂMPAN, “Fântână”, tempera cu emulsie/pânză, 20 x 30 cm, 2017 Andrei CÂMPAN, “Turn”, tempera cu emulsie/pânză, 50 x 50 cm, 2017 16

IRINA GOLOVANOVA

pictor, profesor Născută în 1967 la Omsk, Federația Rusă Studii: 1995 - absolventă a Universității Pedagogice de Stat din Moscova; 1989 - absolventă a Facultății de Arte Plastice din Omsk Membru al asociațiilor profesionale: Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Rusia Experienţă profesională: A obținut un doctorat în Metode de predare a Artei; Profesor la Universitatea Pedagogică din Moscova, departamentul de Arte Plastice Activitate expoziţională: A organizat expoziții personale și a participat la expoziții de grup în Rusia. Lucrări în muzee și colecții private din Rusia, Republica Cehă, Franța și Canada. Contact: golovanova@dopcult.com 19

Irina GOLOVANOVA, “Flori tropicale”, acrilic /pânză, 100 x 70 cm, 2017 Irina GOLOVANOVA, “Spinul albastru”, acrilic/pânză, 100 x 70 cm, 2017 20

ADINA MOCANU

pictor, profesor Născută în 4 martie 1954 la Bistrița Studii: Facultatea de Arte Plastice “George Enescu“ Iași, secția pictură, clasa prof. Adrian Podoleanu Membră a asociațiilor profesionale: din 1990 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secția pictură Expoziții personale: 2010 - Galeria “Kromart“, Tg. Mureș; 2009 - Galeria “Arcade 24“, Bistrița; 2004 - ”Centrul cultural de Artă Contemporană”, Sibiu; 2003 - Galeria “Arcade 24“, Bistrița; 1995 - “Galeria Mică”, UAP Cluj-Napoca; 1989 - Galeria “Sirius”, Sibiu; 1986 - ” Vatra“, Tg. Mureș Expoziții de grup în țară: 1982-2017 - “Saloanele județene“, Bistrița; “Saloanele Moldovei“, Chișinău; “Căminul Artei“, București; “Voronețiana“, Suceava; “Totem“, Tg. Mureș; “Bienala de desen“, Galeriile “Delta”, Arad; Bienala “Lascăr Vorel“, Salonul național de pictură-sculptură București; Alba Iulia; Bacău; Zalău; Deva; Piatra Neamț; Reșița; Tg. Mureș; Baia Mare; Cluj-Napoca Expoziții de grup în străinătate: 2017 - Becancon, Franța; 2015 - Ungaria; 2014 - Câmpina; 2011 - Fiad; 2010 - Mlawa, Polonia; 2008 - Nüremberg-Germania; 2007 - Aquilla, Italia; 2006 - Herzogenroth, Germania; 2006 - Zielona-Góra, Polonia; 2002 - “Women’s Day“, Germania; 1992 - Montreuil, Franța; 1991 Szombathely, Ungaria; 1988 - “Del Bello Gallery“, Toronto; 1988 - “Shinaide-Ghi“, Roma; 1984 - Sandomierz, Stalova Vola, Tarnobjeg Tabere și Simpozioane: 2017 - Simpozionul Internațional de Arte Vizuale “Arta în Grădină“, Jibou; Tabăra de pictură de la Balcic; 2015-2017 - Salonul Internațional de pictură Colibița; 2016 - Pitești; 2008-2010 - “Porți de Sânziene“, Tihuța; 2005 - Râmnicu Vâlcea; 2004 - Stanca/Costești; 2001-2002 Muntele Colibița; 1985 - Baia Mare Lucrări de artă în colecţii de stat din: București, Cluj-Napoca, Sibiu, SUA, Canada, Australia, Franța, Germania, Belgia Contact: Tel: 0724 356 190 E-mail: adinamocanu54@yahoo.com 23

Felicia Andra PREDESCU, “Și copacii se fac aer”, ulei/pânză, 100 x 70 cm, 2016 Felicia Andra PREDESCU, “Liniște”, ulei/pânză, 80 x 60 cm, 2016 24

Adina MOCANU, “Grădini I”, acrilic/pânză, 70 x 100 cm, 2017 Adina MOCANU, “Jibou”, acrilic/pânză, 40 x 40 cm, 2017 Adina MOCANU, “Grădini II”, ulei/pânză, 50 x 70 cm, 2017 25

IOAN DE MOISA

artist vizual Născut în 2 iulie 1989 la Satu Mare Studii: 2011-2013 – Masterat în pictură, UAD, Cluj-Napoca; 2008-2011 – Secția de Pictură, UAD, Cluj-Napoca; 2004-2008 - Liceul de artă “Aurel Popp”, Satu Mare Activitate expozițională: 2014 – Combined works, pictură și fotografie, împreună cu Irina Dumitrașcu, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca; 2013 - My Salon, expoziție de grup, Quadro Gallery, Cluj-Napoca; 2012 - The Mythology of the Absurd, împreună cu Yves Driller (FR), Casa Matei Gallery, Cluj- Napoca; 2011 - On regarde beaucoup, împreună cu Yves Driller (FR), Ecole des Beaux Arts, Rennes, France; Activitate profesională: 2008 – fondator și vicepreședinte “Alfazet”, cenaclu cultural, Satu Mare Premii: 2007 - “Primus inter Pares” premiu acordat de criticul de artă Valentin Ciuca, în cadrul taberei de pictură de la Gura Humorului Contact: tel: 0744 165 172 27

Ioan de MOISA, “Camera”, ulei/pânză, 70 x 100 cm, 2017 Ioan de MOISA, “Leul II”, ulei/pânză, 40 x 40 cm, 2017 Ioan de MOISA, “Leul I”, ulei/pânză, 70 x 100 cm, 2017 28

IURIY PROTASOV

pictor, arhitect, profesor Născut în 1945 în Moscova, Federația Rusă Studii: În anul 1975 a absolvit Școala Superioară de Arte, specialitatea design interior, expoziții și publicitate. Membru al asociațiilor profesionale: Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Rusia; Membru al Academiei Internaționale de Formare Pedagogică. Experienţă profesională: Din anul 1979 lucrează ca arhitect în organizații de design din Moscova. Autor al mai multor proiecte arhitecturale: Casa de Editură ”Young Guards”, complexe editoriale în orașele Izhevsk, Tbilisi, Riga, Terrible, Vietnam; În paralel cu activitatea de arhitect a avut preocupări legate de domeniul picturii; Din 1979 este inițiatorul și directorul Școlii de Arte din nordul Moscovei. Activitate expoziţională: A organizat expoziții personale și a participat la expoziții pe teritoriul Rusiei, în Germania, Franța și Spania. Contact: http://www.yuri-protasov.ru/en 31

Iuriy PROTASOV, “Agava”, ulei/pânză, 100 x 70 cm, 2017 Iuriy PROTASOV, “Flori”, ulei/pânză, 70 x 100 cm, 2017 Iuriy PROTASOV, “Flori”, ulei/pânză, 40 x 40 cm, 2017 33

LIVIU SUHAR

pictor, profesor Născut la17 februarie 1943 în localitatea lacobeni, judeţul Suceava Studii: Institutul de Arte Plastice “lon Andreescu” Cluj-Napoca, Facultatea de Arte Plastice şi Decorative, promoţia 1968, cu diploma de licenţă în arte, specialitatea pictură. Profesori: Aurel Ciupe şi Petru Abrudan; Membru al asociațiilor profesionale: Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România; Experienţă profesională: Profesor universitar doctor la Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design, Iași; Coordonator științific al Școlii Doctorale Activitate expoziţională: A organizat peste 40 de expoziții personale în țară și a participat la numeroase expoziții de grup naționale și internaționale Lucrări în colecţii publice: Lucrările sale se află în colecțiile muzeelor naţionale și județene din: Iași, Botoșani, Vaslui, Suceava, Galați, Constanța, Cluj-Napoca, Bistrița, Oradea, Baia Mare, Muzeul Național de Artă Contemporană din București Premii: A obținut numeroase premii și distincții Cărţi publicate: Umbrele unui Autoportret, Editura Dana Art, Iași, 2013; Glose în labirintul artelor vizuale II, Editura Dana Art, Iaşi, 2013; Glose în labirintul artelor vizuale, Editura Dana Art, Iaşi, 2009; Natura moartă în pictura românească, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005; Natura moartă în opera lui C.D. Stahi, Editura Cronica, Iaşi, 2004; Pledoarie pentru obiectul metaforă, Eseuri, Editura Danaster, Iaşi, 2003; Album de artă Liviu Suhar, editura Pim, Iaşi, 2003 Contact: Tel: 0747 828 831 www.liviusuhar.ro 35

Liviu SUHAR, “Castelul din Jibou”, ulei/pânză, 100 x 100 cm, 2017 Liviu SUHAR, “Grădina cu lei, ulei/pânză, 80 x 100 cm, 2017 37

MARIANA ȘERBAN artist vizual, profesor Născută în 2 iunie 1958 la Târgu Mureș Studii: absolventă a Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu“ din Cluj-Napoca, 1984 Experiență profesională: profesor de grafică - Liceul de Artă, Târgu Mureș Membră a asociațiilor profesionale: membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Târgu Mureș Expoziții personale: 2017 - grafică, “Povestea iernii tatălui meu”, Târgu Mureș; 2012 - grafică, “Religia iubirii”, Bistrița; 2011 - grafică, “Religia iubirii” , Târgu Mureș; 2009 - grafică, Dej; 2006 - grafică, “Nunta în cetate”, Târgu Mureș; 2001 - grafică, Târgu Mureș; 2001 - grafică, Bistrița; 2000 - grafică, Cluj-Napoca; 1999 - grafică, Zalaegerszeg, Ungaria; 1998 - grafică, Târgu Mureș; 1995 - grafică, Târgu Mureș; 1993 - pictură, grafică și sculptură, București; 1987 - grafică și marionete, Târgu Mureș; 1985 - grafică, Costinești; 1982 - pictură și grafică, Cluj-Napoca Expoziții de grup în țară: din 1982 a participat la peste 70 de expoziții de grup locale, naționale și internaționale Saloane naționale de caricatură: Suceava, Tărgu Mureș, Costinești, Petroșani, Timișoara, Cluj-Napoca, Vaslui, Focșani, Galați, Brăila, București Saloane internaționale de caricatură: 1995 - Bordighera (Italia); 1976, 1983, 1985 - Gabrovo (Bulgaria); 1984, 1985 - Marostica (Italia); 1984, 1985 - Knooke-Heist (Belgia); 1982, 1983, 1984, 1985 - Montreal (Canada); 1982, 1983 - Yomiuri-Shimbun (Japonia); 1982, 1983 - Pescara (Italia); 1981 - Conegliano (Italia) Tabere și Simpozioane: Lăzarea, Botoșani, Călăușeri, Tărgu Mureș, Nicula, Valea Doftanei, Berghia, Sângeorgiu de Mureș, Biertan, Bazna, Târgu Mureș Distincții și premii: 1979, 1980, 1981, 1982, 1983, 1984, 1985, 1986 - premiul UAP pentru caricatură; 1977 premiul ziarului “uj elet” Contact: Tel: 0723 336 873 E-mail: mariserban@gmail.com 39

Mariana ȘERBAN, “Grădina din vis”, acrilic/pânză, 100 x 100 cm, 2017 Mariana ȘERBAN, “Aerul grădinii”, acrilic/pânză, 30 x 40 cm, 2017 Mariana ȘERBAN, “Orașul cu flori”, acrilic/pânză, 100 x 70 cm, 2017 41

RADU ȘERBAN artist vizual, profesor Născut în 11 octombrie 1960 la Cluj-Napoca Studii: Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București, secția Pictură, 1987, clasa prof. Marius Cilievici Membru al asociațiilor profesionale: Din 1990 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Cluj Experienţă profesională: Din 1990 este cadru didactic la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca; Profesor universitar doctor la specializarea Master Design Textil din cadrul aceleași universități Expoziții personale (ultimii 5 ani): 2016 - “Glissando“, pictură, galeria “Arcade 24“, Bistrița; 2013 - “Altera Natura”, pictură, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Zalău; “Efemeride”, pictură, spațiul de artă contemporană M2, Cluj-Napoca; 2012 - “Reverberații”, pictură și obiect, Muzeul de Artă Comparată Sângeorz-Băi Expoziții de grup în țară și străinătate (ultimii 5 ani): 2017- expoziția “Pictori de azi la Balcic “, Vila Suita, Balcic, Bulgaria; 2017, 2016, 2015, 2014, 2103, 2012 - expoziția Simpozionului Internațional de Arte Vizuale “Arta în Grădină”, galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj; 2015, 2014 - Târgul de Artă “Art Safari”, București; 2014 - Expoziția “Add to Address Book” by Mirela Traistaru, Museum of Young Art, Vienna, Austria; expoziția Simpozionului de Artă “Creștinismul în Dobrogea”, Muzeul de Artă Constanța; expoziţia „Şcoala de Artă de la Cluj”, Galeria de Artă Contemporană SOKÓL, Nowy Sacz, Polonia; “INCIDENT III – ACCIDENT”, expoziție internațională de artă contemporană, Częstochowa Muzeum, Galeria Konduktorownia; “After Emotions”, Salonul Național de Arte Plastice, galeria “Theodor Pallady” Iași; 2013 - Bienala de pictură Arad; 2013, 2012 - expoziția Colecția “Lucian Pop”, Muzeul Brukenthal, Sibiu; 2012 – Expoziția “Motion / Emotions”, AnnArt Gallery, București; Expoziția “Motion / Emotions”, galeria Hangar, Cluj-Napoca; “Illusionary Stills” Teodora Art Gallery, Toronto, Canada; expoziția națională “GRAFICA ROMÂNEASCÃ” București Lucrări de artă în colecţii de stat şi private din: România, Austria, Elveţia, Germania, Japonia, Canada şi SUA Contact: Tel: 0745 055 410 E-mail: info@raduserban.ro | web site: www.raduserban.ro 43

Radu ȘERBAN, “Coloană în Grădină”, acrilic/pânză, 70 x 100 cm, 2017 Radu ȘERBAN, “Grădina transparentă”, ulei/pânză, 70 x 100 cm, 2017 44

copii de la Complexul de Servicii Sociale Jibou: BARNA ALEXANDRU, clasa a I-a CHIȘ IONEL, clasa a V-a CIURCUȘ GABRIEL-RAUL, clasa a I-a LĂCĂTUȘ ROBERT, clasa a I-a LINGURARIU IONUȚ-DĂNUȚ, preșcolar MODI DANIEL, clasa a III-a PRODAN GIANI, clasa a VI-a eleve de la Liceul Teoretic “Ion Agârbiceanu“ din Jibou: IVAȘCU OANA, clasa a IX-a MOCAN DIANA, clasa a IX-a coordonator workshop: prof. Vasile Cioca însoțitor: psihopedagog Leontina Butuza

LUCRĂRI REALIZATE ÎN TIMPUL ATELIERULUI DE PICTURĂ, pag. 48, 49 47

ACTIVITĂȚI DE DOCUMENTARE

BISERICA DE LEMN DIN BAICA, JUDEȚUL SĂLAJ Vechi și nou De fiecare dată, unul dintre momentele deosebite ale Simpozionului, îl constituie întoarcerea în timp, la rădăcinile noastre, la bisericile de lemn care odinioară erau sufletul comunității sătești. Biserica de lemn din Baica, una dintre cele mai armonioase prin arhitectură și proporții, a fost destinația principală din acest an. „Meșteru Onuțu Simionu meșteru o au făcut, o au mutat”, este inscripția de pe ancadramentul intrării în, biserică iar „ANNO DOMINI 1645”, este o altă inscripție săpată în piatra piciorului mesei altarului. Aceste două texte ne dau indicii certe despre meșterul și anul în care s-a construit sau mutat lăcașul. Așadar, aceste ziduri de lemn poartă o istorie de 372 de ani. Chiar dacă biserica se află lângă șosea, atunci când pătrunzi în interiorul ei, te cufunzi într-o altă lume. Singurătatea, tăcerea și răceala au pus stăpânire pe acest spațiu. În clar-obscurul generat de lumina care pătrunde pe cele câteva geamuri foarte mici, se poate distinge ceea ce a mai rămas din pictura pe pânză, maruflată pe scândurile groase ale zidurilor. Personaje în poziții statice, cu priviri fixe, îți impun o stare de meditație. În lumina blândă din interior se mai pot întrezări obiecte din inventarul lăcașului, icoane și un scaun cu trei picioare, așezat în altar. Există aici o încremenire a timpului. Este inexplicabil motivul pentru care nu ne îngrijim valorile. Totul este abandonat. Parcă toți oamenii din sat, din motive necunoscute, au plecat, lăsând totul în voia sorții. Pentru artiști, patina timpului care s-a așternut peste acest interior generează o anume satisfacție vizuală, care prin mijloace specifice limbajului artei ar putea fi exploatată în lucrări de artă contemporană. Revenind în lumea reală, în curtea bisericii, am remarcat intervențiile operate asupra ansamblului și am constatat că, gardul vechi a fost înlocuit de unul comun, cu fundație din beton, iar poarta de la intrare, una singulară, nu doar cu funcție de trecere din stradă în curte, a fost mutată mai înspre biserică, acordându-i-se un simplu rol de obiect decorativ. S-a amplasat o rampă de acces pentru vizitatorii cu dizabilități (chiar dacă relieful este foarte puțin deviat de la orizontală). Aceste modificări, probabil au fost realizate având în vedere standarde europene impuse, dar fără a ține seama de un specific local. Peste câțiva ani, rampa de acces și gardul vor fi tot acolo, dar nu o să mai fie nimic de văzut în interiorul bisericii pentru că, pânza cu pictură de pe pereții interiori, atâta cât a rămas, în multe locuri este desprinsă și atârnă fără vreo speranță de a mai fi restaurată. Radu Șerban, septembrie 2017

ACTIVITĂȚI CULTURALE ÎN CADRUL SIMPOZIONULUI

COMUNICĂRI/PREZENTĂRI/WORKSHOP-URI/CONCERTE Invitați: CORNEL AILINCĂI LIVIU SUHAR OLIV MIRCEA RAMONA NOVICOV IONEL BALTĂ VASILE CIOCA ANDRAS VARGAS

AFIȘELE ACTIVITĂȚILOR CULTURALE DESFĂȘURATE ÎN CADRUL SIMPOZIONULUI, EDIȚIA A VI-A, 2017 grafic design: RADU ȘERBAN 1. Workshop susținut de profesorul Vasile Cioca de la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca 2. Prezentare susținută de criticul de artă Oliv Mircea, directorul galeriei “Arcade 24“ din Bistrița 3. Comunicare susținută de profesorul Liviu Suhar, Facultatea de Arte din Iași 4. Comunicarea susținută de profesorul Ionel Baltă, Clubul Copiilor Jibou 5. Expoziție de grup realizată la galeria Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, octombrie 2017 6. Expoziție de grup realizată la închiderea Simpozionului, Grădina Botanică Jibou, iulie 2017 7. Prezentări susținute de profesorii Cornel Ailincăi, de la Universitatea de Artă și Design și Ramona Novicov, de la Universitatea de Arhitectură din Oradea; concert de muzică flamenco susținut de chitaristul Andras Vargas din Cluj-Napoca

7 57

CORNEL AILINCĂI Profesor asociat la Școala Doctorală a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca; participă la simpozioane, conferințe, workshopuri în Canada, Danemarca, Portugalia, Spania, Italia, Olanda, Germania; din 1981, publică cărți, cronici, eseuri, texte introductive la cărți și cataloage de artist; volume publicate: ’’Introducere în gramatica limbajului vizual’’, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981 (reeditată în ediție revizuită la Editura Polirom, Iași, 2010); ’’Opera fereastră’’, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1991; ’’Gramatica formelor vizuale’’, Editura Paralela 45,1992.

Ceramică românească în China În toamna anului 2010, am fost invitat, alături de alți patru ceramiști din Cluj, la un program de rezidență în China, la FuLe International Ceramic Art Museum (FLICAM) - așezat pe un teritoriu de 1000 acri, aparținând binecunoscutului Fuping Pottery Art Village - în vederea fondării Muzeului de Artă Ceramică a Europei de Est. În invitația oficială, era precizată strategia culturală a muzeului de a asigura un program continuu de rezidențe, pentru a invita treptat, artiști din toată lumea, a căror lucrări să reflecte în ansamblul lor, deopotrivă complexitatea tendințelor ceramicii contemporane, cât și tradițiile ceramicii fiecărui spațiu geografic în parte, cu alte cuvinte, un schimb amplu, interactiv și permanent, între meridiane culturale. Acest proiect gigant a debutat în anul 2004 prin construirea pavilionului Franței, urmat de țările Scandinave, Italia, Spania, Germania, Olanda-Belgia, SUA și America Latina, - constituirea muzeului Europei de Est, la care a fost invitată România alături de Polonia, Cehia și Țările Baltice, fiind al 14-zecilea din această serie. La beneficiul fecund, rezultat din interacțiunea profesională și umană avută cu partenerii de rezidență amintiți, dar și cu ceramiștii chinezi, s-a mai adăugat în final și o oportunitate de natură teoretică plină de învățăminte, prin participarea la trei zile de comunicări susținute în cadrul Conferinței Internaționale a Editorilor de magazin (revistă specializată pe Arta ceramică) - ocazie care ne-a relevat, prin numărul foarte mare de publicații consacrate domeniului, anvergura interesului pentru arta ceramicii la scară planetară. Cât privește rezultatul muncii noastre artistice în cadrul acestei rezidențe, pot să afirm că secțiunea din expoziție în care se aflau lucrările grupului ceramiștilor români - subsemnatul, alături de Titu Toncean, Marius Georgescu, Lucia Lobonț și Oriana Peladi, a stârnit vii interese atât criticilor de artă, cât și artiștilor și publicului chinez - dovada cea mai clară fiind știrea de la TV. China International, care anunța deschiderea la FLICAM, a Muzeului Europei de Est, având drept imagine de fundal, ceramica din pavilionul României. 59

LIVIU SUHAR Profesor universitar doctor la Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design din Iași; coordonator științific al Școlii Doctorale din aceeași facultate; 1990-2000 – Decan al Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Desing Iaşi; 1993-2006 membru al CNEAA pentru Artă și Arhitectură; stagii de studii şi cercetare ştiinţifică în Universităţi europene din Madrid și Barcelona; a organizat peste 30 de expoziții personale de pictură în țară și a participat la numeroase expoziții de grup în țară și străinătate; a publicat următoareșe cărți: “Umbrele unui Autoportret”, Editura Dana Art, Iași, 2013; “Glose în labirintul artelor vizuale II”, Editura Dana Art, Iaşi, 2013; “Glose în labirintul artelor vizuale I”, Editura Dana Art, Iaşi, 2009; “Natura moartă în pictura românească”, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005; “Natura moartă în opera lui C. D. Stahi”, Editura Cronica, Iaşi, 2004; “Pledoarie pentru obiectul metaforă – Eseuri”, Editura Danaster, Iaşi, 2003; Album de artă Liviu Suhar, Editura Pim, Iaşi, 2003; a obținut numeroase premii și distincții.

Un vis împlinit: Simpozionul Internaţional „Iacobeni – particularităţi imagistice” Ideea organizării Simpozionului Naţional de Pictură şi desen “Iacobeni particularităţi imagistice” este destul de veche. Nu aş putea să reconstitui momentul când ea s-a născut. Cert este că înmugurirea gândului s-a produs în anii de după 1989, când aproape în fiecare vară am avut prilejul să văd locuri noi pe teritoriul Patriei noastre şi în Europa, şi să lucrez acolo în cadrul unor tabere şi simpozioane de pictură. Am trăit în acele locuri, stări emotive şi elevate pentru profesia de pictor. Am descoperit locuri, peisaje, urme ale culturii populare şi monumente, dar şi oameni cu caracter şi identităţi tipologice deosebite, care au devenit modele şi surse active de inspiraţie. Am trăit sentimentul integrării dinamice şi juvenile în atmosfera creatoare a breslei noastre. I-am descoperit faţete noi, altele decât cele ştiute din convieţuirea noastră în spaţiul urban în forma instituţionalizată a Uniunii Artiştilor Plastici, cu statut şi reguli neclare şi ierarhii stabilite mai mult conjunctural.

Ne-am propus ca sub egida acestei Asociaţii să atragem colaboratori şi parteneri serioşi pentru a transforma ideile în fapte. Proiectele al căror conţinut urmărit era valoarea şi eficienţa reală şi de durată s-au aflat prioritar în atenţia noastră. Am considerat că nu avem suficient timp şi energie pentru a le risipi, răspunzând doar formal şi conjunctural provocărilor enunţate care s-au născut din visurile noastre. Am atras de partea noastră Primăria Comunei Iacobeni, reprezentată prin Doamna primar Angelica Fădor, care a înţeles de la primele discuţii intenţiile noastre. Împreună ne-am angajat într-o acţiune a cărei concretizare odată finalizată va reprezenta un beneficiu de natură cultural-spirituală şi artistică, unicat pentru comunitatea locală. Pentru oamenii de astăzi şi generaţiile care acum deschid ochii pe aceste meleaguri ea reprezintă o fereastră luminoasă către un capitol de educaţie şi civilizaţie modernă. Visul nostru desenat prin acest Simpozion Naţional „Iacobeni – particularităţi imagistice” este un pas mic, dar cu reverberaţii profunde către viitor. În mod concret, el reprezintă începutul constituirii unei colecţii de artă plastică românească modernă, care de la o ediţie la alta să fie îmbogăţită cu lucrări de valoare. Ca un răspuns la finalitatea proiectului nostru ni se par relevante cuvintele anticului Virgiliu: „Carpen tua poma nepotes” („Nepoţii tăi vor culege roadele”). Trecătorul prin Iacobeni va fi fericit să descopere că aici s-a născut în februarie 1843 pictorul Epaminonda Bucevschi, patriot bucovinean, fiu de preot, european în spirit şi idei, prieten al poetului naţional Mihai Eminescu, ambii membri ai Societăţii „Arboroasa”. Cu îndrăzneală idealistă, fără a considera că este o utopie, visăm ca demersul nostru artistic să devină pentru oricine trece prin Iacobeni un răspuns simbolic şi un semnal al demnităţii care, în mod concret, parafrazând dictonul antic „Et in Arcadia ego!” („Şi eu am fost în Arcadia”), actualizându-l cu referire la proiectul nostru, va putea spune: „Et in Iacobeni ego !” („Şi eu am fost în Iacobeni”).

În tabere am trăit sentimentul libertăţii profesionale, al respectului şi admiraţiei confraterne, neconcurenţiale. În tabere eram şi suntem, totdeauna egali şi condescendenţi cu adevărat unii faţă de ceilalţi. Atmosfera unor astfel de întâlniri pare proteguită de incomensurabilul spirit al înaintaşilor din alte vremuri şi de peste tot din lume, fie că ne referim la maeştrii trecuţi pe la Barbizon, Bretagne, Baia Mare sau Balcic. Taberele sunt discrete oaze de fericire în interiorul cărora pictorii de astăzi se simt cu adevărat în casa lor. Gândurile de acest fel au răsărit în mintea mea devenind, cu timpul, firave picurări ce urmau să se transforme într-un izvor cristalin. Mi s-a părut că aceste locuri ale Iacobeniului natal nu sunt cu nimic mai prejos sau lipsite de interes plastic decât altele. A fost ca o revelaţie şi am prins curaj. Intenţiile mele au căpătat formă şi contur vizibil după ce împreună cu Doamna Ileana, soţia mea şi câţiva colegi confraţi, am decis să înfiinţăm Asociaţia „Artă şi Educaţie – Liviu Suhar”. 61

OLIV MIRCEA Critic de artă, curator, profesor. Diplomat al Facultăţii de Filosofie al Universităţii din Bucureşti (1976), trăieşte şi munceşte la Bistriţa. A iniţiat şi a condus „Saloanele Liviu Rebreanu” 1979-1993. În ultimul deceniu al secolului trecut este profesor de pedagogie şi antropologie la Facultatea de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Din anii 2000 conduce la Bistriţa programul curatorial al Galeriei ARCADE 24 a Uniunii Artiştilor Plastici din România. A organizat peste opt sute de expoziţii în România, Italia, Franţa, Spania, Ungaria, Moldova, etc. Este autorul a numeroase studii monografice, cataloage, şi cercetări asupra fenomenului vizualităţii împreună cu Dan Hăulică, Emil Cira și alții.

ION NICODIM – OPERA PICTURALĂ CA „LOCUS POETICUS” Scurt fragment din conferința: LACUL LINIȘTIT – La zece ani de la moartea pictorului Ion Nicodim, Jibou, 27 iulie 2017.

Pentru pictorul Ion Nicodim (n. 1932, 26 martie, Constanța – d. 2007, 15 martie, Paris) simpla observație ne arată că în vreme ce percepția cere un lent proces de elaborare temporală, lucrurile și imaginile din vis, de pildă, ni se propun cu o fulguranță și cu o fantastică „plutire” amețitoare. „Orice schimbare în lucrurile reale, observă cu înțelepciune Alain, presupune un travaliu care se reduce în fond la o deplasare. Lucrurile imaginare, însă, abia se deplasează”. Un palat apare și dispare, o întindere de apă este în cer sau nu este, o inimă este de pămînt sau se înalță către slavă, ca la un semn de baghetă… Apariția ori dispariția acestora se poate realiza în spațiul existenței reale sau prin fulguranță onirică sau fantastică a duratei poetice. Ce putem spune: că atunci cînd vorbim despre artistul Ion Nicodim (pictor, sculptor, artist decorator, desenator etc.) și despre imaginarul lui, spațiul fixează imaginea și prin urmare el – spațiul – prezintă o categorică prioritate față de timp a cărui durată devine și trece. Evoluția nu poate fi creatoare decît dacă își ia libertatea unui repaus, repaus care îi dă un binemeritat lux poetic și îi dejoacă destinul. Asta este situația celebrelor, de acum, „Lacuri Liniștite”, pe care le pictează cu o absolută măiestrie în redarea transparențelor cerești ale apei, Nicodim. Dacă nu există, precum vedem, un privilegiu ontologic al timpului, în schimb, acest privilegiu trebuie acordat spațiului poetic, care devine, iată, domeniul în care se produce și primește corp, activitatea imaginarului. Acest imaginar devine un anti-destin care ameliorează lumea și se manifestă prin ceea ce Gilbert Durand numește eufemerizare. Senzoriumul acestei fantazări se petrece în spațiu mai degrabă decît în timp. Pictorul vrea să ne convingă și reușește că nu există intuiție decît a imaginilor în cadrul spațial. Calitățile acestui exercițiu de poietică spațială rezidă în capacitatea de aprehensiune și asimilare la distanță prin viziune a spațiului. Stăpînirea distanței – aceasta este virtutea magică a spațiului.

alchimii au caracteristica de a avea șterse distanțele temporare, astfel încît orizontul are tot atîta existență ca și centrul (Cf. Gaston Bachelard. Poetica spațiului). Nicodim este între cei, puțini, care înțeleg că „spațiul este o rezervă de eternitate împotriva timpului” (G. Durand). Spațiul este prietenul pictorului, este atmosfera lui spirituală în comparație cu timpul care este devorator și consumator. El participă la diversele forme ale spațiului (cea picturală și cea sculpturală, dar și cea arhitecturală), la sarcina lor misterioasă și, deci, inefabilă. Activitatea imaginară a artistului se smulge din rigida și terna realitate a lumii acesteia pentru a se așeza și pentru a ne chema în intimitatea altei lumi. Astfel, realitatea fictivă a operei de artă, concretizată plastic prin reprezentări vizuale, îl particularizează pe Ion Nicodim ca artist creator în ordinul vizualității. Limbajul lui vizual concretizat într-o arie retorică vastă îi permite să adăpostească în demersul său multe și curajoase figuri de stil. Există în opera lui Nicodim o mulțime de locuri poetice, de topoi care marchează spațiul imaginarului său. Realitatea spirituală și imaginară a artistului își identifică un loc geometric al său, în care se întîlnesc toate elementele care o circumscriu. Lumea lui devine un loc privilegiat din care artistul cheamă laolaltă cerul și pămîntul, zeii și muritorii, astfel încît să putem acum recunoaște acel loc privilegiat, care este fie Fereastra, fie Lacul Liniștit, fie Cîmpul cu Rapiță, fie Inimile Coloană, fie Licornul etc. etc. Locul este, de obicei, încărcat de mister și de grație, așa încît devine pentru autor un acasă în sare, sentimental vorbind, poți locui. Simbolurile și miturile care compun imaginarul operei artistice a lui Ion Nicodim pot fi socotite ca un inepuizabil locus poeticus, care este rezultatul experimentării funcției creatoare a fanteziei care l-a răpit tiraniei fatale a timpului. Există însă și spațiul concret în care artistul a pendulat ca într-un exil între orient și occident aproape trei decenii, un spațiu care s-a propus și el simțurilor artistului ca tegument terestru și ca spațiu geografic și în care Ion Nicodim și-a exersat căutările și și-a dobîndit o natură de cuceritor care căuta răspunsuri la tot felul de întrebări care l-au frămîntat.

Privit ca spațiu imaginar, spațiul fizic, geometric, devine spațiu iconografic pur. Acesta este spațiul poetic pe care îl făurește cu atîta iscusință Ion Nicodim, dîndu-i viață și temporizînd prin această operațiune însuși timpul. Lucrările de pictură care sunt rodul unei asemenea 63

RAMONA NOVICOV

Topografii edenice

Ramona Novicov (Ph.D.) este critic şi istoric de artă, membru AICA, specialist în domeniul Arhitecturii 1900. În această calitate activează în asociaţia internaţională „Réseau Art Nouveau Network”, susţinând conferinţe la Bruxelles, Glasgow, Barcelona, Riga, Alesund, Budapesta. Este colaborator constant al revistelor de specialitate, precum şi al postului TV Digi24. Este autoarea a patru cărţi şi a numeroase studii de specialitate axate pe arhitectura Art Nouveau/Secession şi pe arta românească de avangardă. În calitate de curator, organizează expoziţii de artă contemporană în ţară şi străinătate, cu predilecţie pe filiera Institutului Cultural Român (Berlin, Paris, Budapesta). În prezent, este conferenţiar universitar la Universitatea din Oradea, Facultatea de Construcţii, Cadastru şi Arhitectură, unde predă Istoria Artei şi Studiul Formei. De asemenea, predă cursuri de artă contemporană la Facultatea de Arte a aceleiaşi universităţi.

„Am coborît în grădină, sub nuci/ Să văd cît de verde mi-e valea,/ Să mă uit la via plină de muguri/ Şi la pomii de rodii în floare”.

Cărţi de autor: Oradea, imagini posibile, Ed. Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2016; 1900. Arhitectură europeană – Arhitectură orădeană. Trasee avangardiste, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2011; Arta de avangardă în România, 1968 - 1974, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2007; Atelier 35. Experiment Cluj - Oradea, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2007; Catedrala Sf. Nicolae, Ed. Logos’94, Oradea, 2007.

Invoc aceste versuri din Cîntarea Cîntărilor, apoi şi altele, pentru că ele sunt traduse de Petru Creţia, ca astfel să-l pot aduce de acolo, din grădina din cer, în aceasta, pămînteană, de la Jibou. De multe ori, în zilele taberei, privind ceţurile dimineţilor ce se destrămau în vale, mă gîndeam la Norii săi, la Oglinzile sale, şi mai ales la felul în care a tradus şi interpretat Cîntarea Cîntărilor, unde totul se petrece într-o grădină fabuloasă, care se leapădă de umbre cu un gest uşor. Acolo, spune Petru Creţia, sînt viile în floare, şi sunt cedrii, dar mai ales arborii care poartă roadele gurii, dulci: smochinii, rodii, palmierii, nucii, merii; fructele lor, acestea şi altele, cele mai rare, de mîncat proaspete sau îndelung, cu iubire, păstrate iubirii. Dar, arbori sau arbuşti, cresc în grădina iubirii toate cîte dau mirodenii şi parfumuri: viile înflorite, nardul, cinamonul şi aloe, trestiile cu mireasmă, smirna şi tămîia, mătrăguna; se află în poem un munte de smirnă şi, de tămîie, un deal. Aş fi vrut, în seara simpozionului, să vorbesc în această tonalitate şi în această cadenţă, despre straturile de plante aromatice şi despre cozile de păun, despre ceţuri plutitoare şi cascade de iederă, despre trandafiri şi cerbi, despre ce înseamnă să păzeşti o grădină sau să-i dărîmi gardurile, despre castele pustii, despre palmierii şi plantele carnivore din bulele geodezice, despre peştii şi ţestoasele din aerul greu de suspensii acvatice, ştiind, aşa cum spunea Petru Creţia, că miresmele sînt făpturi de aer. Dar în seara aceea am vorbit despre un vis străvechi, despre grădina pierdută a Paradisului, despre cea de la răsărit de Eden, aşa cum şi-au imaginat-o artiştii Evului Mediu şi spre care au tînjit mereu – ca şi noi, de altfel. Am vorbit despre acea anume, paradigmatică grădină, ca să omagiez metaforic grădina din Jibou, cea care ne-a primit atîtea zile, niciuna asemeni alteia, în sînul ei înmiresmat. Imaginile proiectate au conturat grădina Edenului din miniaturi, unde miniul de plumb aprinde imaginaţia oricui visează lumi de dincolo de firavul şi iluzoriul orizont uman. În toate apărea împrejmuirea fermă, ocrotitoare, dar şi strîmtoritoare, a gardului grădinii, cel ce a transformat paradisul libertăţii luxuriante într-o grădină închisă. Hortus Closus. În acea seară am dat ocol Grădinii Deliciilor şi a Veşnicei Tinereţi a lui Hieronymus Bosch, am aruncat o privire peste gardul grădinilor, unde doamnele dezmierdau graţioşi unicorni, am contemplat lumina din icoana lui Rubliov, celebrînd grădina închisă a fecioriei Maria şi a sfinţeniei Pruncului ce pecetluia bezna iadului, locul neroditor prin excelenţă. Am scos la lumină din muzeul imaginar roţi de foc şi mandale, grădini delicate de nisip japoneze şi grădini fastuoase renascentiste, părţi importante din scenografia miracolului Bunei Vestiri, ca să încheiem periplul imaginar într-o realitate brutală, absurdă, aflată nu foarte departe de Jibou, cea a unicornilor de la castelul Kornis din satul Mănăstirea, judeţul Cluj. Grădina ruinată şi unicornii mutilaţi sunt dovezi vii a ceea ce înseamnă să nu fii un grădinar vrednic şi să laşi furii să prăduiască un loc minunat, dar lipsit de apărare. În contrast cu acele imagini ale dezastrului, Grădina din Jibou a strălucit şi mai puternic. 65

IONEL BALTĂ

b) Tehnica picturii pe lemn (reprezentarea canonului iconografic bizantin); c) Tehnica picturii pe sticlă.

Tehnici și tratări picturale contemporane în cadrul Cercului de Artă

Cercul de Artă are ca scop: familiarizarea copiilor cu valorile inestimabile ale artei populare româneşti, cu meştesugurile satului tradiţional, cu pictura, o fereastră spre absolut, transmiţăndu-le astfel valori spirituale, morale, dezvoltându-le creativitatea, imaginaţia şi gustul estetic, precum şi cunoaşterea şi utilizarea principalelor elemente de limbaj plastic şi mijloace de expresie plastică; obţinerea de expresivităţi plastice, cromatice şi acromatice, prin combinarea unor elemente plastice, urmărindu-se redarea unor idei şi sentimente, descompunerea, secţionarea şi recompunerea în noi forme plastice a structurilor din natură, obținându-se noi expresivităţi; dialogul cu opera de artă, descifrarea cu ajutorul acestor elemente a mesajului artistic, aplicarea în toate domeniile vieţii a cunoştinţelor de limbaj plastic dobândite în mod creativ în cadrul activităţilor de cerc. De aceea mi-am dorit mult să învăţ copiii să picteze în oraşul în care am învăţat şi eu.

Am mai realizat cu copiii măşti decorative pe pânză rustică de sac şi sculptură în scoarţă de copac, iar pentru stimularea creativităţii elevilor ce frecventează Cercul de Artă am venit cu unele abordări experimentale mai spectaculoase şi inedite: - În colaborare cu Conducerea Grădinii Botanice Jibou împreună cu o grupă de performanţă am realizat în cadrul Grădinilor Japoneze, simbolul etern al Japoniei, de care se leagă atâtea şi atâtea legende, „MUNTELE FUJII”, unde prin cartoane contorsionate, strivite am reuşit să sugerăm crevașele, venaţiile şi crestele înzăpezite peste care s-a turnat fibră de sticlă, iar apoi am pictat folosind tehnica picturii pe fibra de sticlă. Pictura are o înălţime de 13 m, o lăţime de 17,5 m şi o declivitate de 45 de grade; - După aceea, am realizat o pictură 3D pe treptele serelor de microproducţie de la Grădina Botanică, reprezentând un torent de munte. Aici spaţiul plastic ne oferă deformări perspesctivale; - Apoi am realizat o pictură murală de 15 metri pătraţi, reprezentând grădini verticale; - Am realizat picturi 3D pe pavaj şi asfalt în incinta Grădinii Botanice; - Am pictat trecerile de pietoni din oraş în format 3D; - Am realizat o amplă expoziţie 3D de dimensiuni impresionante la ISJ Sălaj; - Am realizat o succesiune de picturi murale pe faţadele blocurilor din oraş.

Să reflectăm la cuvintele marelui pictor şi geniu al omenirii Leonardo Da Vinci, care spunea că „în viaţă frumuseţea este trecătoare, dar în artă ea rămâne veşnică”. Cu toate că trăim într-o eră digitală, cu toate că timpul este unidirecţional şi ireversibil, arta transmite din generaţii în generaţii rodul geniului creator al poporului român, iar frumosul artei ne trezeşte o plăcere estetică, un sentiment admirativ, ceva foarte agreabil.

Mi-am înscris elevii la un adevărat maraton al creaţiei artistice plastice, participând la cele mai reprezentative concursuri şi olimpiade de artă naţionale şi internaţionale, unde după multă muncă şi eforturi susţinute am reuşit să realizez retenţia-transferul şi să obţin feedback-ul, câştigând consecutiv în ultimii șapte ani 729 de premii din care 424 premii I, iar 3 fiind Marele Premiu şi toate acestea pentru oraşul în care am învăţat şi eu să pictez.

Iată de ce în derularea demersului didactic m-am străduit ca prin strategii didactice cu rol pasiv, semiactiv şi activ, să le dezvolt elevilor imaginaţia creativitatea şi gustul estetic, să le formez atitudini şi comportamente, atribute şi calităţi care cu certitudine le vor fi de folos în viaţă.

Prof. Ionel Baltă Jibou, iulie 2017

În urmă cu 18 ani, ca urmare a examenului de titularizare, am obţinut catedra Cercului de Artă de la Clubul Copiilor Jibou.

Elevii înscrişi la Cercul de Artă provin de la Liceul Teoretic I. Agârbiceanu, Liceul Tehnologic O. Goga şi Şcoala Gimnazială L. Blaga din oraşul Jibou. Sunt repartizaţi pe trei grupe: începători, avansaţi şi performanţă –din clasele a II-a până în clasele a XII-a. În medie se înscriu 140 de elevi într-un an şcolar. Pentru stimularea creativităţii vizuale a elevilor am decis să diversific activitatea de la cerc prin tehnici şi tratări picturale diferite. Am introdus: a) Tehnica picturii pe pânză/ulei şi am abordat toate genurile picturii: portret (bust compoziţional, portret întreg), peisaj, natură statică, compoziţie istorică, religioasă şi de gen, iar ca tratări picturale am abordat modelarea şi modularea (tehnica divizării tuşei);

VASILE CIOCA Activități de creație. Workshop de pictură. Lector universitar dr. la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Licențiat în muzeologie – profesor de desen, Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București. A publicat cinci cărți esențiale pentru educația vizuală, titluri de referință pentru bibliografia artistică și pedagogică. A conceput peste 40 de articole, studii, comunicări, experimente didactice care au fost prezentate și publicate la diferite conferințe naționale și internaționale pe teme de educație vizual–plastică și stimularea creativității artistice.

Oasele copacilor înfloresc și cântă sub bagheta cromatică a copiilor Asemeni oamenilor, viața copacilor nu e veșnică, deși vârsta lor poate depăși sute de ani. Atunci când încetează să mai facă frunze, flori și fructe, copacii, aceste uimitoare ființe ale Naturii/Grădinii, se transformă, treptat, într-un fel de oase, schelete vegetale. În atmosfera edenică a Grădinii Botanice din Jibou, un grup de copii și elevi au încercat, și au reușit, un joc de resuscitare plastică a oaselor vegetale, îmbrăcându-le, înflorindu-le cromatic în primăveri sufletești sau în zvonuri muzicale. În jocul acesta creativ, pus în mișcare de mâinile copiilor, dansând pe claviatura culorilor și pe trupurile osificate ale făpturilor vegetale, s-a întâmplat un lucru uimitor – o fuziune aproape extatică între ființele umane și culoare (copiii aveau mâinile îmbăiate în culoare asemeni lui Țuculescu în ultimii ani ai creației sale) și între mâinile–culoare și oasele vegetale (copiii parcă miruiau micile trupuri vegetale). În urma acestui joc–culoare/oase vegetale/mâini-culoare și o anumită energie și stare vitală indusă de atmosfera edenică a Grădinii Botanice din Jibou, a rezultat o minigrădină de oase vegetale reînflorite plastic. Au pictat și reînflorit plastic câteva oase vegetale copiii/elevii: Barna Alexandru, clasa a I-a; Chiș Ionel, clasa a V-a; Ciurcuș Gabriel-Raul, clasa a I-a; Lăcătuș Robert, clasa a I-a; Lingurariu Ionuț-Dănuț, preșcolar; Modi Daniel, clasa a III-a; Prodan Giani, clasa a VI-a, de la Complexul de Servicii Sociale Jibou și Ivașcu Oana, clasa a IX-a; Mocan Diana, clasa a IX-a, de la Liceul Teoretic “Ion Agârbiceanu“ din Jibou.

ANDRAS VARGAS

Concert de muzică flamenco și compoziții proprii Andras Vargas este chitarist și artist plastic din Cluj-Napoca. A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” în anul 1995. Concomitent a început să studieze chitara flamenco autodidact, fiind influențat de chitaristul Paco de Lucia. În 1997 a înființat grupul „Guadalquivir”, prima formație din România care interpreta flamenco tradițional pe lângă piesele proprii. Din anul 2000 și-a continuat activitatea timp de 10 ani la Budapesta. Aici a înființat grupul „Verde del mar”, un grup complex de dansatori și muzicieni. În paralel, alături de flamenco tradițional, și-a promovat muzica proprie. A participat la cel de al VIII-lea Festival Internațional de Flamenco din Bratislava, unde a obținut un premiu. Din anul 2010 revine în Cluj-Napoca, unde susține mai multe concerte ca și chitarist. Repertoriul său este împărțit în două secțiuni: una de flamenco, iar cealaltă de compoziții proprii. Partea care include flamenco tradițional este una mai energică și mai mișcată incluzând: Media granainas, Solea, Alegrias, Bulerias, Tangos și alte stiluri tradiționale. Acestea sunt interpretate în diferite maniere chitaristice, de la Sabicas și Moraito până la Paco de Lucia. Piesele din repertoriul propriu aduc un caracter mai melancolic, interiorizat, meditativ fiind în contrapunct cu prima parte a concertului. Bajo la luna (farruca), Amor y libertad (rumba), Lacul de la Tata, Din inimă, Albatros, sunt compoziții proprii care alcătuiesc un întreg, împreună generând o poveste a trăirilor interioare, dând libertate imaginației ascultătorului. Acesta poate să descopere sonoritatea caldă, specifică chitarei și posibilitatea de a realiza acompaniament și solistică în același timp, simțind senzația întregului care nu poate fi separat. Vargas Andras a fost prezent pentru a doua oară la Simpozionul ARTA ÎN GRĂDINĂ. La ediția din acest an și-a conceput recitalul sub genericul “Bajo la Luna” (“Sub lună”).

VERNISAJUL DE LA GRĂDINA BOTANICĂ DIN JIBOU, GRAJDUL WESSELÉNYI Vernisaj sub arcade Zidurile roşietice ale fostului grajd al castelului Wesselényi sunt simeze perfecte pentru lucrări de artă – scriu acum ce au spus participanţii la vernisajul expoziţiei cu care s-a încheiat ediţia a VI-a a simpozionului Arta în Grădină. Zidurile din cărămizi înnobilate de timp sunt interfaţa ce face să respire şi să comunice firesc lucrările, expozanţii, publicul, natura. Marea sală boltită cu stâlpii şi arcurile sale robuste, emană mereu o forţă proaspătă, genuină, căci ea însăşi e un spaţiu plastic în sine. În ambianţa aceea maiestuoasă, barocă, scăldată în lumina apusului, punctată de picturi şi de o zglobie instalaţie în chip de pădure de argint, nu mi-a fost greu să vorbesc despre locuri magice. Mai exact, despre grădini înmiresmate, în centrul cărora sunt fântâni şi lacuri, despre umbra inorogilor, despre globuri geodezice de cristal. Despre faptul că sufletul trebuie cultivat ca pe o grădină, după pilda bună a semănătorului. A face din sufletul tău şi apoi şi al altora, fraţi mai mici, un pământ roditor, e menirea fiecărui artist. Iar expoziţia pe care am vernisat-o împreună a fost o clară şi vie exemplificare a acestui sens etic, mai mult decât estetic, al creaţiei. Am vorbit mai ales pentru copiii prezenţi la vernisaj, pentru micii artişti de la Centrul de Servicii Sociale din Jibou. Au primit aplauze, distincții şi atenţie, dar bucuria cu care au descoperit culoarea şi libertatea de a o folosi, cred că a fost premiul suprem. Cel care s-a îngrijit şi în acest an de fraţii mai mici a fost profesorul Vasile Cioca. Dânsul a fost vectorul bucuriei unor copii ce ştiu cel mai bine să capitalizeze orice cuvânt sau gest sincer, blând şi folositor. Am vorbit apoi, omagiind gazdele noastre de la Centrul de Cercetări Biologice Jibou, adică pe cei ce se îngrijesc ca grădina botanică să fie constant un pământ roditor şi un parc creativ, despre două imagini puternice, puse paralel în oglindă. Una este cea strălucitoare, vie, plină de sevă, a grădinii botanice. Un loc uimitor al ritmurilor nu doar vegetale, ci şi creative, ale artiştilor, mari sau mici, consacraţi sau începători, timizi sau impetuoşi. Grădina botanică e un spaţiu viu în orice anotimp pentru că e generos, e deschis, prietenos, colorat şi aerisit. E un Hortus closus ocrotit inteligent, cu uşi batante, primenit de spiritul creativ. Cel care a înţeles foarte bine mecanica subtilă a funcţionării comunităţilor de artişti şi a adaptat-o Grădinii Botanice din Jibou, a fost Radu Şerban. Născut în Jibou, la doi paşi de grădina domnului Fati, Radu a întors, iată, de şase ani consecutiv, darul preţios pe care i l-au făcut locurile natale: harul artistic. Aşa s-a făcut ca, la intersectarea câtorva spirite deschise, inteligente şi creative, oameni şi instituţii au conturat o realitate de o forţă şi frumuseţe aparte: simpozioanele anuale de arte vizuale numite generic Arta în Grădină. Vizuale, muzicale, gastronomice, aceste întâlniri pe tărâmul artei au oferit Jiboului încă o identitate spirituală şi noi valenţe de racordare la ritmurile vieţii contemporane. Dar am mai vorbit şi de cea de a doua imagine puternică din oglinda paralelă: castelul Wesselény, ce odată era părtaş de seamă la viaţa Grădinii. Senior incontestabil al locului, vastul palat baroc, plin de poveşti, cu o curte ce vibra de chiotele copiilor şi de vuietul motoarelor de karting, stă acum inert, absent, pustiu, condamnat la singurătate. Încăput pe mâini nevrednice şi spirite înguste, a devenit un loc închis, opac, ce seamănă cu castelul regelui Haggard din basmul „Ultima licornă”. Castelul a devenit trista imagine a unei grădini ferecate pe dinăuntru, prizonieră a unui stăpân nevrednic de o asemenea frumuseţe. Dar poate că, pe principiul vaselor comunicante, vitalitatea grădinii domnului Fati va insufla din nou, prin alchimia miraculoasă a sevelor, viaţă nobilului castel. Acestea nu sunt decât cuvinte în paginile unui catalog, dar, odată rostite la vernisaj, ele s-au adăugat haloului de gânduri bune ce poate da din nou viaţă poveştilor. Cu vrăjitori, zâne, grădini fermecate şi castele reconvertite în muzee, galerii de artă, laboratoare gastronomice, observatoare astronomice şi cluburi de karting. Ramona Novicov, critic de artă

Catalogul Simpozionului Internațional de Arte Vizuale ARTA ÎN GRĂDINĂ Grădina Botanică “Vasile Fati” din Jibou, ediția a VI-a, 2017 Coordonator Simpozion, concept grafic catalog: Radu ȘERBAN Curatorul Simpozionului, ediția 2017: Ramona NOVICOV Consultant grafică: Dudu CRIȘAN Corectură: Oana-Maria BARARIU-SĂVUȘ Texte: Cornel AILINCĂI, Ionel BALTĂ, Vasile CIOCA, Oliv MIRCEA, Ramona NOVICOV, Daniel SĂUCA, Cosmin SICORA, Liviu SUHAR, Radu ȘERBAN, Andras VARGAS Fotografii: Radu ȘERBAN, Ramona NOVICOV

Participanți: Cornel AILINCĂI Andrei CÂMPAN Irina GOLOVANOVA Adina MOCANU Ioan de MOISA Iuriy PROTASOV Liviu SUHAR Mariana ȘERBAN Radu ȘERBAN

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Națională a României Editura LIMES, Cluj-Napoca ISBN: 978-606-799-132-1 Editura Caiete Silvane, Zalău ISBN: 978-606-914-043-7 Tipărit la: GPO CLUJ-NAPOCA, 2017 Colaboratori locali: Ștefan Cotuț, directorul companiei CAAFS PROFI SRL din Jibou 80