Rural Some fundamentals
Comportament urban&rural R. Baltasiu 2012
Comunitate tradițională vs. Comunitate urbană • Ruralul este o formă de comunitate tradițională atât timp cât este structurat în jurului locuirii ca sat: între Dumnezeu şi neam. Satul este locuirea cu centru. Centrul pe pământ este vatra. Omul acestui tip de loc (ca spaţiu şi timp în acelaşi timp) este ţăranul. • Rural poate fi foarte bine urbanizat, ca suburbie sau locuire autonomă, axată pe consum şi pe alăturare inşilor prin separare funcţională. Trăirea urbană este în special la nivel psihologic, o continuă oscilaţie de percepţii personale. • Comunitatea tradiţională este întemeiată pe rudenie, asemănare. Satul este o comunitate de muncă a pământului, de trăire prin credinţă. Comportament urban&rural R. Baltasiu
Enest Bernea – „Civilizația română sătească” • „Satul reprezintă cu adevărat o unitate sociala românească organica. Tot ce ne aparține mai deplin si este crescut mai viu in sat se afla. Minunea istorica a poporului romanesc in fata căreia istoricii străini si romani stau nedumeriți o pot afla tot aici. Vechea noastră civilizație este o civilizație săteasca, despre care putem spune ca o fost odată cu neamul.” • … Dar satul nu poate fi studiat decât cu dragoste. Altfel nu ajungem la el. Satul și țăranul, ori de câte ori au fost agresat, s-au retras din istorie. Statul și societatea dispar, satul era până de curând singurul capabil să se sustragă istoriei. Orice sentiment de superioritate îl face să se retragă. (Bernea, Satul românesc sau despre originea neamului, Vremea, Bucureşti, 2006)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Rural şi Stat • „Ruralul” reprezintă mai întâi de toate satul și țăranul. • Este condensatorul neamului: de aici au plecat primele definiții ale ordinii naționale şi normalul social. • Românii, cel puțin, nu doar că au apărut în istorie creștini, dar se formează ca popor pe tipar țărănesc, ca o bună parte din popoarele europene. • Statul poate fi civic – creație intelectuală și birocratică de sus în jos, sau etnic – creație de jos în sus (Occident), a intelectualităţii pe filon popular (Estul Europei). Primul are ca vector raționalitatea birocratică. Cel de-al doilea fructifică etno istoria comună a unui spaţiu: limba, tradiţia, religia (A. Smith, National Identity, Univ. of Nevada Press, Reno, 1991, p.123).
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ruralul şi identitatea • Sursa identităţii naţionale primare este satul. Aceasta a fost preluată de intelectualitate, începând cu cronicarii sec. XVI, fiind rafinată şi stabilită „pe deplin” de paşoptiştii de la 1848, şi care stă la baza ideii de stat modern românesc. SURSA PRIMARĂ A IDEII NAŢIONALE, pe baza căreia se construieşte principiul guvernării – la români prin domn pământean, adică boier al ţăranilor liberi. • A. Smith: „nations are inconceivable without some common myths and memories of territorial home.” Sursa ideii naţionale este tradiţia ţărănească. Aceasta a fost prelucrată, dezvoltată, relansată, după 1848 (Bălcescu, Kogălniceanu, Brătianu etc.) Comportament urban&rural R. Baltasiu
Rural şi normele generale transistorice • Tot la sat se află stocat şi bunul simţ, verificat de milenii: tradiţia. Aici sunt definite categoriile majore ale comportamentului: nunta, naşterea, botezul, cununia, fecioria, femeia, bărbatul, ţară, domn. • Satul este şi sursa primară a ideii de democraţie, prin filonul obştii şi al romaniilor populare, din care au rămas denumirile de judeţ, de la jude – prinţ judecător.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Civilizația s-a născut la sat. Gramatica civilizației. Simbolul • Cultura Cucuteni, probabil cea mai veche cultură din Europa, a apărut în structura semiurbanizată, matriarhală, acum 6000 de ani. • Țăranul este pragmatic în raport cu ordinea cosmică. • Fiind încadrat în ordinea cosmică a lucrurilor, comunicarea cu lumea este adeseori puternic simbolizată, metaforică. • Simbolul face posibil accesul la concret. Este factorul mediu între om şi realitate. Fără factorul mediu omul pierde echilibrul şi capacitatea de a înţelege în context, de a lega lucrurile: începe să devoreze natura, intră în relaţii concurenţiale materiale cu celălalt, devine omul interesului. • De aceea spunem că ţăranul este credincios şi satul este locul credinţei prin excelenţă.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Factorul mediu este credința. Medierea este, de fapt, o anvelopă uriaşă, este „corola de lumini” • Pentru ţăran, viaţa nu există decât ca transfigurare, transpunere în actul concret a ordinii lui Dumnezeu. De aceea, pentru ţăran, totul este sfânt sau legat de sfinţenie. (Vulcănescu, Logos şi Eros…, Paideia, Bucureşti, 1991 p.50)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Câteva dintre componentele ruralului O trecere sumară în revistă a unor componente care aparţin unor paliere diferite de analiză: • Satul • Solidaritatea întemeiată pe rudenie • Vatra
• Obștea • Neamul
• • • • •
Ţăranul Spaţiul şi timpul Sărbătoarea Omul total Relaţia cu oraşul • Navetismul • Teoria elevatoarelor
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ruralul este … modern, dar mai mult decât atât • Modernitatea a redescoperit simplicitatea • Simplicitatea derivă din funcţional • Dar în rural, simplicitatea nu derivă din util, ci din sensul întregului.
• „Corbusier înaintea primului război mondial, într-un caiet de schiţe a trasat volumele unor case ţărăneşti de lemn, din Oltenia şi Muntenia, considerându-le alături de structurile de lemn tradiţionale japoneze, ca fiind cele mai potrivite pentru o relansare eminamente modernă a ideii de a construi, transpunând elementele şi modulii de lemn în unele de beton armat.” (Trăilă Cernescu, Teza de doctorat, Gospodăria, ms., f.a., p.1) Comportament urban&rural R. Baltasiu
Satul Cultul eroului este evident în satele care au participat cu luptători în primul război mondial. De regulă monumentul este în mijlocul drumului principal. În faţa monumentului sunt şcoala şi biserica. Nu departe, primăria.
• Satul este comunitatea teritorială care orbitează în jurul neamului şi al unui centru simbolic foarte solid, definit de Biserică, vatra satului, calendarul cosmic şi strămoşi. • Cultul eroului ocupă un loc important în sat şi coincide cu centrul satului.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Vatra satului Vatra satului la Crasna: crucea eroilor, Şcoala generală.
• Vatra satului este centrul fizic şi simbolic al satului. „Din punct de vedere teritorial satul este un complex format din vatră, terenul construit, şi moşie, terenul productiv din jurul acestuia. La rândul său, vatra este împărţită între cei vii, satul propriu-zis, şi cei morţi, cimitirul.” (Ghinoiu 1999:
64)
• Vatra satului este centrul simbolic al satului, „un axis mundi care uneşte Cerul patern cu Pământul matern ..., determinând poziţia Microcosmulului întemeiat în Marele Cosmos.”
(Ghinoiu, Ion, Lumea de aici, lumea de dincolo. Ipostaze româneşti ale nemuririi, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1999, 65).
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Vatra – centrul focului
• „Vatra este un component al casei, al gospodăriei. Ea este întâlnită în mod special în casele de locuit, în gospodărie, în apropierea casei sau sub cerul liber, ori acoperită în adăposturi special amenajate, în mod temporar sau permanent.” • Este locul unde se face pâinea, centrul familiei, al casei. • Este semnul sedentarizării unei populaţii. • În cazul României, vatra are o structură similară pe tot teritoriul. (Radu Maier,
Vatra tradiţională în concepţia poporului român, Ed. Etnologica, 2012, p.5)
Cella Neamţu, fond Maier, IEF.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ulița
Uliţă de sat (Transilvania), I. A. Candrea, Gh. Adamescu. „Dicţionar enciclopedic ilustrat”, 1931, Cartea Românească, Bucureşti, p.1368, apud Maier, p.23
• Toate uliţele conduc la vatră. • Arteră economică şi socială, spaţiu al interacţiunii dintre oameni şi animalele care se deplasează spre păşune. • Este spaţiul pe care se vehiculează fizic tradiţiile: Crăciunul, nunţile, înmormântările etc. • Este spaţiul desfăşurării copilăriei. (Iarna pe uliţă, Coşbuc)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ţăranul • Din punct de vedere social-economic, ţărănimea este o pătură socială caracterizată prin gestiunea familială a mijloacelor de producţie. Ţărănimea este proprietară fără să fie rentieră (deşi în anumite situaţii îşi poate închiria proprietatea) şi fără să urmărească obţinerea unui profit de pe pământul său, adică nu este o categorie socială capitalistă. Ţărănimea nu este, deci, o categorie socială de tipul patronatului (proprietari ai locului de muncă şi al mijloacelor de producţie care urmăresc profitul, utilizând munca salariată). De asemenea, ţărănimea nu lucrează pentru salariu, neintrând în categoria proletariatului (a muncitorilor de tip industrial). Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ţăranul • Din punct de vedere socio-antropologic, ţărănimea este de importanţă fundamentală pentru identitatea naţiunii, ea fiind depozitara tradiţiilor, obiceiurilor, fiind sursa naturalului şi a moralului în societate. Mai concret, la ţară sunt păstrate semnificaţiile fundamentale asupra timpului şi spaţiului care orientează comunitatea şi, mai presus de toate, ansamblul de semnificaţii care descriu tiparul comuniunii primare, fireşti.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Sărbătorile • Sărbătoarea este momentul în care simbolistica axială a comunităţii se coboară pe pământ prin ritualuri şi gesturi concrete: de tip liturgic, cosmogonic, prin dans, port, alimentaţie, cântec etc. care sunt sfinte. Cotidianul nu mai este ordinar ci, extraordinar. • Totodată, sărbătoarea este succesiunea de gesturi ritualice nesacre prin care se transmit riturile de trecere. Ca urmare, copiii se maturizează, devin tineri etc. • Sărbătoarea este parte a complexului cultural al învățăturilor, prin care omul ia act de ce e dezirabil pentru a se menține ordinea cosmică a lucrurilor, firea şi rostul. Comportament urban&rural R. Baltasiu
Sărbătoarea • „În cadrul sărbătorii, răul din lume scade aproape până la zero.” Pentru că acesta este timpul când potenţialul (sfinţenia, firescul) se găsesc în expresia lor cea mai pură pe pământ. . • Sărbătoarea este loc de întâlnire, este conventum. • Totodată este loc de întâlnire de mare intensitate de trăire (simţire şi gândire). (Bădescu, Noologia, p.252)
(Bădescu, op.cit., p.245)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Sărbătoarea • Repune omul în acord cu firea lucrurilor şi cu rostul său. • Firea – parte a prototipurilor existenţei, este legătura dintre fiinţa particulară şi modalităţile sale de existenţă. (Vulcănescu, Dimensiunea românească, a existenţei, p.64) • Rostul – „este funcţiunea fiinţei individuale, faţă de ansamblul fiinţelor coexistente, integrarea lui ierarhică şi spaţială, referirea lui la lume.” (idem, p.71)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Sărbătorile Hora face pe om fecior şi fată
Jocuri, I.A. Candrea, Gh. Adamescu, „Dicţionar enciclopedic ilustrat”, 1931, p.681, apud. p.55
Este moment al întâlnirii fiinţei individuale dar şi a comunităţii cu sacrul
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Calendarul • Calendarul ţărănesc este un mijloc de ordonare spirituală a spaţiului, prin intermediul sărbătorilor şi a încărcăturilor simbolice atribuite timpului cotidian. Timpul ţărănesc, spre deosebire de timpul oraşului modern, este de tip ciclic şi are durate mai lungi. Pentru ţăran, fiecare fenomen are o semnificaţie, fapt care pentru moderni nu mai există sau persistă în formule degradate. Calendarul ţărănesc are, de asemenea, încărcătură practică, în sensul că înregistrează principalele îndatoriri faţă de culturile agricole şi faţă de natura înconjurătoare, fixând ritualic încadrarea omului şi a satului în cosmos. Calendarul ţărănesc este intim legat de calendarul creştin, dar, în plus faţă de acesta, cuprinde şi ritualuri precreştine dimpreună cu componenta prescriptivă practică pregnantă. Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ordinea • Sărbătorile, Calendarul, Riturile de trecere fac parte din ordine. • Ordinea satului este sub semnul sfinţeniei, chiar dacă ea nu este sfântă, pentru că este supusă greşelii. • Spre deosebire de catolici, pentru care perfecţiunea este doar abstractă şi aparţine doar lui Dumnezeu, pentru ţăranul român sfinţenia este peste tot, este peste tot. El nu are nevoie să fie ecologist pentru a respecta natura. Este mai mult decât atât: „Sfinţenia chiar apare şi ea oarecum imanentă. Ea străbate totul. Soarele e sfânt. Oaia e sfântă. Casa e sfântă. Tot ce e la locul lui şi la timpul lui, în ordine, cu rost, e sfânt .” (Vulcănescu, op.cit, p.110)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ordinea, lumea e bine zidită • „Ţăranul român crede în lumea aceasta ca-ntr-un dat obiectiv; el observă, cercetează şi recunoaşte lumea obiectivă în datele ei imediate nu numai din punct de vedere practic, ci şi ca act de gândire…: «Lumea, aşa cum e, e zidită bine; n-o poţi schimba. Lumea e-n cuprinsu’ ei, nu în al nostru.»” (Bernea, Spaţiu timp şi cauzalitate, p.70 • În consecinţă, raportarea la lume se face prin integrare. Integrarea e posibilă numai prin revelare. Lumea se arată. Se arată pentru că ne este superioară, fiind îndumnezeită. Lumea nu este o reţea de legi care trebuie cunoscute pentru fi stăpânite. Ţăranul este smerit. Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ordinea: Spațiu, loc, timp • Spaţiul ţărănesc ia forma locului, orizontului. • „Locul este definit prin calitatea lui specifică, în datele lui materiale (în sens concret) şi potenţialul său spiritual. … • Prima caracterizare căreia putem să-i acordăm un grad mai mare de generalizare este aceea că locurile sunt de două feluri: loc bun şi loc rău. Primul este rodnic, aducător de bine, întotdeauna cu sens pozitiv; cel de-al doilea este nerodnic, aducător de rău, întotdeauna cu sens negativ. La aceste două categorii se mai adaugă şi «locul ferit», e drept, fenomen mai puţin definit în caracterele şi modurile sale de manifestare. • Acest mod de a privi şi califica locul este foarte răspândit în toate zonele etnografice ale patriei noastre.” (Bernea, Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Ediţia a doua, revizuită, Humanitas, Bucureşti, 2005,
p.23)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ordinea: Spațiu, loc, orizont, timp • „[S]paţiul este gândit şi trăit în satul nostru ca orizont în sens material sau, dincolo, în spiritual. «Acolo unde se întâlneşte ceru’ cu pământu’» este o expresie care poate avea un sens geografic, dar şi unul simbolic.” (Bernea, Spaţiu, timp şi cauzalitate, p.102)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ordinea: Spațiu, loc, timp • Timpul la ţăranul român înfăptuieşte şi vremuieşte. Bărbatul îşi dă măsura prin lucrare, în timp ce femeia prin ţinerea casei. • „Însuşirea masculină esenţială pare a fi ideea de lucrare, de acţiune; iar cea feminină, aceea de pasivitate, de receptivitate, de răsfrângere, de primire. De aceea, prototipul fiinţei bărbăteşti pentru român este Dumnezeul – Tatăl însuşi, iar a «lumii» ca şi «vremea», înţelese ca receptacole, ca matrice de existenţe, sunt fiinţe feminine. Iar prototipul feminităţii, în care firea întreagă ia chip femeiesc, este Maica Domnului…” (Vulcănescu, Dim. Rom., p.69)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ordinea: Spațiu, loc, timp • „Nu poţi face nimic la întâmplare, nimic fără să aibă un punct de sprijin şi de reper în mărimile şi calitatea timpului. … «Timpu’ e timp, da’ nu-i la fel, nici în câmp, nici în casă şi trebuie să-i ţii rându’. Toate lucrările se fac la timp.»” • „Marea trecere este sentimentul profund al existenţei sale [a ţăranului]. Fie că vorbeşte despre roadele unui pom, fie că vorbeşte despre tinereţea unei fete sau despre moartea cuiva, ţăranul întrebuinţează aceeaşi expresie: «s-a trecut»; pentru el a trăi în lumea aceasta înseamnă a fi în timp, iar a fi în timp înseamnă a fi trecător.” (Bernea, Spaţiu, timp şi… p.p156-159)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Ordinea: Spațiu, loc, timp - veacul • „Lumea de aci, ceea ce vom numi «veacul» … Biserica e cuprinsă în veac şi totuși veacul nu o cuprinde toată pentru că ea e deschiderea lui către ceva care-l depăşeşte.” (Vulcănescu, Logos …, p.51) • „Timpul privit în perspectiva unei curgeri neîncetate, timpul care se determină prin fapte, prin evenimente, timpul în care omul îşi trece viaţa lui de toate zilele este numit de ţăranul român veac. «Veacu’ e aşa de să arată lumea şi viaţa şi omu’ cu-ale lui treburi şi necazuri; că-i lumină sau întuneric, omu’ şi fapta lui sunt în veac. Aşa se nasc şi mor toate, că sunt în veac, pe tipsia lumii de aici.» …” (Bernea, Spaţiu …, p.159) Comportament urban&rural R. Baltasiu
Tradiția şi omul comunitar • Tradiția reprezintă memoria succeselor în adaptarea la provocările istoriei. Tradiția coincide în bună măsură cu noțiunea de cultură. • Tradiția este, sursă a înțelepciunii sociale, fără de care omul cu greu ar mai avea acces la progres, riscând să repete experienţe neplăcute sau chiar catastrofale. Spunem, iată, că omul comunitar este integrat întro dublă temporalitate: temporalitatea lui aici şi acum, a sarcinilor cotidiene şi temporalitatea transcendentală – a celor ce nu se văd. În acest fel omul comunitar este, prin excelenţă, om religios.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Obştea Crucea de hotar a neamului Sărarilor, la Slătioara, jud. Vâlcea.
• Prin obşte, satul reprezintă prima formă de democraţie populară din istorie. Obştea este deci, o formă juridică de conducere şi în acelaşi timp o formă de proprietate (denumită devălmaşă). Conducerea obştei se face prin intermediul „celor buni şi bătrâni” aproape în toată Europa (Paul Stahl în Henri Stahl 1998: vol. I, XXVI şi passim). Faţă de obşte, care are aceeaşi vechime cu democraţiile antice, acestea erau limitate la anumite pături sociale şi se aflau în opoziţie cu hinterlandul lor, adesea supraexploatat, redus la rangul de sclavie.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Obştea Vrânceană (Stahl) – Democrația primordială • „Egalitatea de voturi în sfat are la bază egalitatea de drepturi patrimoniale în obşti. În Vrancea, regula de bază fiind devălmăşia absolută, înseamnă că şi în adunare participă deopotrivă «cum săracul, cum bogatul», de-a valma bătrâni şi tineri, femei şi bărbaţi, având glas «cât unul, cât altul». • Cu toate acestea, părerea unora dintre obşteni trage în cumpănă mai greu decât a altora. Oamenii bătrâni, îndeobşte respectaţi, adică şefii de familie, care se bucură de vaza consătenilor lor, altfel spus «oamenii buni şi bătrâni», sunt cu precădere ascultaţi, opinia lor trăgând după sine opinia celorlalţi. Asemenea «obraze de cinste» formează cheagul adunărilor şi împotriva voinţei lor e greu să se ia vreo hotărâre. • Hotărârea se ia, deci, cu majoritate de voturi, după sfatul celor mai fruntaşi, ţinându-se în seamă mai ales votul bătrânilor. ....” (Stahl, Contribuţii la studiul satelor
devălmaşe româneşti, ediţia a doua 1998: vol II, 41-42)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Satul devălmaş • Proprietatea este structurată în jurul neamului-neamurilor. • „individul participă la folosirea fondului devălmaş prin intermediul spiţei de neam din care face parte (Bădescu 1981: 223). Regimul juridic dominant al proprietăţii este cel devălmaş, nu cel privat. Componenta privată a proprietăţii se referă la stăpânirea de către o familie (de regulă extinsă) a unei porţiuni de teren, iar componenta de obşte, sau devălmaşă, se referă la stăpânirea în indiviziune, de către tot satul, a pământului (fâneţuri, păşuni, păduri, munţi, terenuri agricole etc.). În ansamblul său, satul este condus de adunarea de obşte. • „Satul devălmaş este o asociaţie de gospodării familiale, pe baza unui teritoriu stăpânit în comun, în care colectivitatea ca atare are drepturi anterioare şi superioare drepturilor gospodăriilor alcătuitoare, drepturi exercitate prin organul de conducere [colectivă] denumit «obşte». (Stahl 1998: vol. II, 29, s.n.) • „Este vorba de un sistem juridic de cert caracter arhaic, constând în dreptul oricărui grup familial băştinaş de a se folosi de produsele naturii, pe tot cuprinsul hotarului sătesc, în orice chip şi fără limită, prin muncă directă şi pentru satisfacerea propriilor nevoi gospodăreşti.” (Stahl 1998: II, 64) Comportament urban&rural R. Baltasiu
Neamul • Sub forma spiţei de neam, reprezintă conștiința apartenenței la vatra satului şi localizează prin nume (Ilie al lui Vasile) persoana, conferindui identitate colectivă şi, totodată, legitimitate în existenta. • Este conștiința de neam, conștiința națională, care, deși nu era teoretic reprezentată, avea pentru țăran forma „sângelui înaintașilor” şi a „pământului țării”. • Noțiunea de țară provine din aceea de terra. Ţara este sinonomă şi cu pământ, dar are cuprindere pe ansamblul teritoriului „celor de-un sânge”
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Neamul și țara (Iorga) • „Lumea e, la noi, împărţită în ţări, înţelesul primar al cuvântului dispărând ... cu totul şi fiind înlocuit prin pământ [acest sens primar de pământ, al lui terra]. Acele ţări nu se numesc după înfăţişarea lor sau după amintirile istorice, ci după neamul care se află pe ele. Uneori, ca la alţii, e vorba de neamul care a cucerit şi are stăpânirea, de unde numirea de Ţară Ungurească la cei de dincoace de munţi ... Cu sufixul esc se zice: Ţara Rusească, Ţara Leşească, Ţara Sârbească (şi pentru Bulgaria), Ţara Turcească, Ţara Frâncească, Ţara Nemţească. Dar se observă că, pe lângă numele străinului, e şi acela al băştinaşului. Se întrebuinţează însă, fără ţară, sufixul ime, care o cuprinde, ca în Secuime (nu Ţara Secuiască), precum mahalalelor din Moldova colonizate cu munteni li se zicea Muntenime. • Ţara Românilor e Ţara Românească. Oriunde nu e atinsă de barbarii cuceritori, ea păstrează acest nume. ...” (N. Iorga, Hotare şi spaţii naţionale. Afirmarea vitalităţii româneşti, studiu introductiv de Mihai Ungheanu, postfaţa de Sever Ardelean, Editura Porto Franco, Galaţi, 1996, p.39)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Domnul, țăranul şi statul (Iorga) – poveştile întemeietoare - folclorul • „Urmaşii legitimi ai Romei n-au croit niciodată imperii, trăind istoria imperială în mod firesc. Din acest motiv, românii, urmaşi direcţi ai imperiului (ca şi albanezii), n-au aspirat niciodată la forme de imperiu pentru statul lor, deşi aveau în limbă nu numai cuvântul de «împărat», dar şi de «domn», care înseamnă acelaşi lucru. «La noi, mult timp Statul nici n-a existat decât numai ca amintire a împărăţiei care fusese şi dincolo de care nu se putea înţelege de conştiinţa publică altceva. Mintea poporului nostru a fost în adevăr, totdeauna stăpânită de Împăraţi, de Împărătese, de fete de Împărat, către care se ridică iubirea acelor Feţi-Frumoşi care se sprijină însă numai pe vitejia lor. Originea romană a Împărăţiei era în instinctul nostru şi chiar atunci când ea a fost înfăţişată în forme străine de noi şi în ce priveşte rasa şi în ce priveşte religia.» (Iorga, Hotare şi spaţii naţionale, p.20)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Familia – democrația fermă a locuirii
• „La toate tulpinele româneşti, aşezate în ţinuturi izolate sau în regiuni amestecate, viaţa se desfăşoară după aceleaşi norme, care constituie trăsătura caracteristică a Românilor macedoneni. În familie domneşte viaţa patriarhală, cu moravuri pătrunse de cea mai severă moralitate. • Părintele este mai mare peste toţi. Respectul şi supunerea faţă de părinţi este cum nici nu se poate închipui mai mare. În afară de aceasta, toţi muncesc din cea mai fragedă vârstă până la adânci bătrânețe.”(Capidan, , Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1942, p.50)
Gustav Weigand, "Rumanen und Aromunen in Bulgarien", Leipzig 1907 Comportament urban&rural R. Baltasiu
Diviziunea dintre sexe (Femeia şi bărbatul) Femeia (ţine casa) • Devine femeie cu adevărat când se aşează la casa ei, prin căsătorie • Este organizatorul necontestat al gospodăriei. • Preia funcţiile bărbatului când acesta lipseşte. „Este bărbată”. • Rol primordial în transmiterea tradiţiei, a identităţii. • Poate participa la activităţile obştii, în obştea de tip vrâncean.
Bărbatul (capul familiei) • Feciorul devine bărbat când se căsătoreşte, de regulă după ce face armata şi trece prin rituarile iniţiatice ale satului (jocurile). • Este „capul familiei”, căruia îi dă ascultare toată lumea. • Este interfaţa familiei cu satul prin obşte. • Aduce venituri prin activităţi exterioare agriculturii: meşteşugărit, cărvănărit (la aromâni)
Şi femeia şi bărbatul lucrează cot la cot în gospodărie, întreţinerea curentă. Ambii lucrează în agricultură. Comportament urban&rural R. Baltasiu
Locuința • „Casele Românilor macedoneni, la ţară, sunt de obicei spaţioase, cu mai multe încăperi şi adesea prevăzute cu etaj. Ele sunt toate clădite în piatră. ... mai toate casele, la etaj, sunt prevăzute cu câte un balcon. ... • Aromânii nu cunosc «bordeiul» ... [Au fost mereu deasupra terorii istoriei până la arderea Moscopolei la finalul sec. XVIII] • Când intri în casa unui Macedoromân, rămâi într-adevăr uimit de grija ce poartă pentru întreţinerea curăţeniei. ...” (Capitdan, pp.33-34)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Intre lumi: fenomenul navetismului industrializării forțate • „Apariţia acestui tip – muncitorul –ţăran – este expresia unei mutaţii în structura socială, care nu este orientată exclusiv spre generalizarea sistemului industrial ci spre apariţia unei structuri mixte: ţărăneştiindustriale. • Consecinţa este că apare un dublu venit, care, în mod paradoxal, menţine atât agricultura cât şi ocupaţia în industrie într-o poziţie secundară.” • ŢĂRANUL SE LUMPENIZEAZĂ: „muncitorul-ţăran nu se manifestă ca un agent interesat într-o reproducţie lărgită, în progresul tehnic. Avem de-a face cu manifestarea unei mentalităţi care atribuie consumului un loc de bază în motivaţia comportamentului.” (I. Bădescu, Satul
contemporan şi evoluţia lui istorică, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981pp.98-99)
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Contactul cu modernitatea • În general, raportul dintre sat şi oraş este în defavoarea satului. Teoria elevatoarelor (Manoilescu) trimite la consumul economic al satului de către oraş. Modernitatea ca urbanizare consumă însă demografic, antropologic şi spiritual satul. • Ţăranul la oraş devine funcţionar • Ţăranul devine salariat, de regulă proletar, se transformă în opusul său. • Ţăranul îşi pierde spiritul conservator, devine lumpen, intră în lumea civilizaţiei, adesea în civilizaţia incompletă. Lumpenizarea antrenează slăbirea familiei. Comportament urban&rural R. Baltasiu
Contactul cu modernitatea Gospodăria, care asigură autonomia familiei, este consumată de locuire. Aceasta se urbanizează. Ţăranul încetează să mai existe. Satul devine „localitate rurală”, se urbanizează. Familia devine unitate de consum.
• Fenomenul dezrădăcinării se manifestă prin pierderea stilului – a coerenţei simbolice. • Mutaţii în comportamentul economic • Pierderea axei simbolice total sau parţial. • Unitatea de locuire pierde componenta de gospodărie. De altfel, modernizarea se petrece prin consumul gospodăriei: copiii se ţin la şcoală prin produsele din gospodărie, dar aceştia nu se mai întorc în gospodărie, ci, ca locuitori urbani cu casă la ţară.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Contactul cu modernitatea Mai toate locuinţele modernizate au flori şi mobilier de grădină, însă majoritatea sunt lipsite de stil. Ruptura faţă de stilul ţărănesc tradiţional este cvasiprezentă. Acolo unde se păstrează elemente ţărăneşti, ca în această fotografie, ele au doar rol decorativ, estetic, exterior ansamblului.
• Gospodăria asigura autonomia familiei. • Obştea asigura autonomia, inclusiv politică, a satului. • Destructurarea ordinii ţărăneşti, a gospodăriei şi a obştii, trimite satul întrun complex de relaţii de tip urban, anume în sistemul de relaţii de tip reţea, între autorităţi, noii întreprinzători şi ţărani. Obştile, chiar dacă sunt reconstruite astăzi, apar ca organizaţii capitaliste, orientate spre profit, iar nu pe reconstituirea proprietăţii de muncă ţărăneşti şi a etosului acesteia, care, probabil, va fi pierdută pentru totdeauna.
Comportament urban&rural R. Baltasiu
Satul. Un trecut abandonat înconştiința publică, politică şi ştiințifică.
Comportament urban&rural R. Baltasiu