Etnoglobalizare si comunitatile slabite var nov2015

Violenţa „constituie acum caracteristica cea mai evidentă a civilizaţiei în destrămare.” (Toynbee, 543)

ETNOGLOBALIZAREA COMUNITĂȚI INVENTATE COMUNITĂȚI SLĂBITE

PROVOCĂRILE EUROPEI CONTEMPORANE

• Prăbușirea tezei multiculturalismului – absența oricărei alte paradigme în fața problemei „noi/ei” • Războiul între statele europene este o realitate.

PROVOCĂRILE EUROPEI CONTEMPORANE: CONCRET • Cea mai activă: PROVOCAREA IDENTITARĂ •

prin: •

Resurecția geopoliticii fierbinți, a utilizării ocupării militare de teritorii ÎN EUROPA cu trupe – războiul hibrid. Zona: Ucraina. Actorul cu inițiativă: Rusia. Factorul favorizant: statul slab.

• vector: minoritățile loiale Rusiei

•

Copleșirea sistemului social din interior și din exterior de o cultură străină, neintegrabilă, dar care cunoaște în detaliu reacțiile societății de tip occidental. Zona: Occident (Franța, Belgia, Germania, Marea Britanie, Suedia). Actorul cu inițiativă: masa demografică neintegrată arabă.

Factorii favorizanți: blocajul intelectual, dezvoltarea subdezvoltării local și în țara de reședință, succesiunea de intervenții militare de după 1979.

• Vector: „cultura” lumii arabe din interiorul societății, o cultură a periferiei „societății civilizate”

• Vector: masele de imigranți din vara-toamna 2015

•

Scăparea de sub control a tendințelor secesioniste: Marea Britanie, Spania, România. Actorul cu inițiativă: formațiuni legale sau la limita legii. Factori favorizanți: ciclul istoric, imixtiuni străine, resurecția geopoliticii fierbinți etc.

DEFINIȚII: ETNOGLOBALIZAREA

• Etnoglobalizarea se referă la universalizarea mișcărilor autonomiste/secesioniste pe principiu etnic.

• PARADOXUL globalizării. Tendința de omogenizare a stilurilor de viață în paralel cu fragmentarea culturală la nivelul etnonaționalismelor. (Smith)

Obiectiv: statul

ETNOGLOBALIZAREA – INSTRUMENT GEOPOLITIC

Obiectiv: statul

• Ca instrument geopolitic, etnoglobalizarea se referă la presiunile exercitate din interiorul statelor, dar și din exteriorul acestora, având ca vector interese ale minorităților.

ETNOGLOBALIZAREA – INSTRUMENT GEOPOLITIC

Obiectiv: statul

• Finalitatea unor astfel de presiuni este după caz: •

disiparea forțelor

•

blocajul reacțiilor

•

fragmentarea statului și a societății în componente ușor de „bătut și de manevrat”, întocmai ca în luptele de pe front, când, după străpungerea acestuia, gruparea inamică este disipată, adusă în imposibilitatea de a manevra, fragmentată în componente incapabile de reacție.

ETNOGLOBALIZAREA VS. EUROPA COMUNĂ (A. SMITH) • Etnoglobalizarea se află în opoziție cu conceptul de Europă comună, întemeiată pe (Smith, p.174): • - moștenirea legii romane • - etica iudeo-creștină • - umanismul renascentist • - individualismul de tip liberal • - clasicismul (în artă) • - democrația.

Cultura

ETNONAȚIONALISMUL (SMITH)

• Etnonaționalismul este mișcarea de identitate etnică „orientată împotriva statului-național” în care se desfășoară. (Smith, 138)

• Etnonaționalismul poate fi canalizat funcție de interese geopolitice ale altui stat. (vezi controlul definițiilor/etichetelor în societate)

Obiectiv: statul

ETNOISTORIA

• Istoria ca factor de putere politică se transmite prin memoria colectivă (națională).

• Istoria are ca vector principal factorul etnic.

• Națiunea, ca și comunitate activă a memoriei, întemeiată pe o mitologie comună, este principalul factor de transmisie a voinței politice.

• Este factor al manipulării geopolitice.

Cultura

DEFINIȚII: CE ESTE ETNIA? “We may list six main attributes of ethnic community (or ethnie, to use the French term): • a collective proper name • a myth of common ancestry • shared historical memories

• one or more differentiating elements of common culture • an association with a specific ‘homeland’ • a sense of solidarity for significant sectors of the population.” (Smith, 21) – VEZI AXA SIMBOLICĂ A STATULUI

Cultura

TIPOLOGIA ETNONAȚIONALĂ: ETNII LATERALE (NAȚIUNEA POLITICĂ/CIVICĂ)

• Etnia laterală este fundamentul națiunii construite în special politic, prin comandă administrativă, de sus în jos.

•

„This type of ethnie was usually composed of aristocrats and higher clergy, though it might from time to time include bureaucrats, high military officials and the richer merchants. It is termed lateral because it was at once socially confined to the upper strata while being geographically spread out to form often close links with the upper echelons of neighbouring lateral ethnies. As a result, its borders were typically ‘ragged’, but it lacked social depth, and its often marked sense of common ethnicity was bound up with its esprit de corps as a high status stratum and ruling class.” (Smith, 53)

• Exemple: Franța, Ungaria, Rusia, Suedia, Spania, Anglia

Cultura

TIPOLOGIA ETNONAȚIONALĂ: ETNII VERTICALE (DEMOTICE/ORGANICE) • Etnia verticală sau demotică, își construiește statul/națiunea prin circulația națională a elitelor, de la popor spre boieri și invers. Elitele sunt organice, „din popor”. Elitele construiesc și etnia activă (națiunea) și statul (parte a activismului etnonațional).

•

„In contrast, the ‘vertical’ type [sau demotic] of ethnie was more compact and popular. Its ethnic culture tended to be diffused to other social strata and classes. Social divisions were not underpinned by cultural differences: rather, a distinctive historical culture helped to unite different classes around a common heritage and traditions, especially when the latter were under threat from outside. As a result the ethnic bond was often more intense and exclusive, and barriers to admission were higher.” (Smith, 53)

• Vechile democrații țărănești (romanii populare, sate de obște) sunt tipuri de comunități demotice, care stau la baza națiunii române.

Cultura

DEFINIȚII: CE ESTE POPORUL?

Cultura

• Poporul este comunitatea etnică dependentă de cadrele existenței sale.

• „Poporul primitiv (clan, totem, hoardă, trib), este o noţiune biosocială, fiind o unitate naturală, a vieţii sociale; el există aşa cum îl determină mediul cosmic, biologic, şi istoric, condus de acţiuni reflexe şi de instinct, incapabil de a judeca şi de a pătrunde destinul, fără de a-l cârmui.” (Gusti, 1995, 33-35)

DEFINIȚII: NAȚIUNEA (GUSTI)

• Națiunea este poporul cu voință, care își depășește dependența de cadrele sale naturale de existență.

• “Factorul determinant şi de creare a naţiunii este voinţa socială. …

• Naţiunea este …o creaţie sintetică voluntară, o unitate socială care reprezintă un sistem voluntar, cu o motivare cosmică, biologică şi psiho-istorică, cu voinţa socială drept causa movens a procesului [social] … şi cu manifestările creatoare, pe tărâmul sufletesc, economic, juridic şi politic, ale vieţii naţionale, care formează cultura naţională.” (Gusti, 1995, 33-35)

Cultura scopurilor

DEFINIȚII: PUTEREA ETICHETĂRII. CINE NE STĂPÂNEȘTE DEFINIȚIILE?

• Definițiile sociale mobilizează masele, sunt componente ale puterii de stat.

• În funcție de calitatea definițiilor, etnicul devine simplă populație sau națiune.

• Populațiile sunt aglutinări statistice de inși care nu au coerență simbolică.

• Aducerea unei comunități la stadiul de populație are loc prin slăbirea conștiinței sale de neam și a lipsei unui proiect colectiv politic semnificativ.

• Controlul asupra definițiilor reprezintă controlul asupra societății.

statul etnoistoria

DEFINIȚIA NEGATIVĂ A DEFINIȚIILOR SOCIALE: STIGMA (GOFFMAN) • Stigma reprezintă slăbirea drastică a identității sociale prin manipularea unor atribute cheie, simbolice, privind stima de sine.

•

Stadiile stigmatizării sunt două: •

contactul cu discreditabilul

•

Starea de discreditare (a fi discreditat)

• Stigma determină dizolvarea coerenței sociale prin discreditarea bazei simbolice a comunității.

• Stigma este starea de slăbiciune psihologică personală care apare ca urmare a unui nivel extrem de scăzut de încredere în potențialul colectiv.

• Personalitatea și spiritul cetățenesc sunt afectate.

• Stigma este asociată cu procese grave de securitate națională precum: lipsa de legitimitate a instituțiilor, clasei politice și administrației.

• Rezultatul geostrategic al stigmatizării este transformarea unei națiuni în populație și neguvernabilitatea.

Obiectiv: statul

ESENȚA STATULUI: DEFINIȚIA SA AXIALĂ (BUZAN)

Obiectiv: statul

Mai înainte de a consta în instituții funcționale, statul constă într-o idee de stat.

Statul este alcătuit din: 1.

o axiomă (set de scopuri însușite de populație),

2.

un teritoriu (baza fizică),

3.

acțiune administrativă („exprimarea instituțională”).

(cf. Buzan, 75) Vorbim de state slabe atunci când exprimarea instituțională a statului este disfuncțională, în virtutea unei maxime de stat inexistente sau captive unor grupuri străine de interesul public.

Statele cu ideea de stat confiscată nu posedă good governance – o „bună guvernare”.

(vezi Krasner, 153-155)

„Dacă inima statului rezidă în ideea lui [o formă de loialitate], menținută în mintea populaţiei, atunci acea idee în sine devine un obiectiv major al securităţii naţionale.” (Buzan, 75)

STATUL ȘI FUNCȚIA SA ETNOPOLITICĂ

Obiectiv: (GOLOPENȚIA)statul

• „«Existenţa unui popor este asigurată numai prin organizarea politică.»

[A.G., Structura socială a României, în A.G., Opere complete, vol. II, p.343]” (Golopenția, XLI).

• Pentru a-și îndeplini obiectivele, statul trebuie să aibă puterea să planifice (a da definiții). Capacitatea de a fixa obiective și de a structura programe în consecință sunt parte a capacității de proiecție a puterii.

• Scopul organizării politice a României este asigurarea coerenței sale teritoriale și sociale, prin •

Elasticitate

•

Unitate

• Finalitatea administrației de stat trebuie să fie, dintotdeauna, ca provinciile istorice „să fie legate prin coaste solide şi artere elastice de coloana vertebrală şi de inima de la Bucureşti a României.” (Golopenția, 436)

COMUNITATEA INVENTATĂ: REZULTATUL MANIPULĂRII DEFINIȚIILOR SOCIAL-ISTORICE (ANDERSON) • Comunitatea imaginată-inventată reprezintă acea comunitate națională construită de sus în jos, ca proiect ideologic, imaginar.

•

Tradiția devine un construct logic decât un simbol. „Tradițiile” comunității inventate constă într-un ansamblu de prescrieri preluate de la alte popoare, care sunt prezentate ca fiind ale comunității ideologizate. Națiunea comunității inventate este un produs ideologic, iar nu o comunitate de voință întemeiată pe o mitologie veritabilă.

• Comunitățile inventate pot fi foarte ușor controlate prin vectorul care le-a creat: presiunea discursului.

Obiectiv: statul

EFECTE PERVERSE ÎN COMUNITĂȚILE INVENTATE: GROUPTHINK (JANIS) • Comunitățile inventate au comportament psihosocial susceptibil de a se supune „gândirii grupate” (groupthink) analizat de Janis

• Trăsăturile negative ale gândirii grupate generează: •

Sentimentul invulnerabilității pentru faptele comise;

•

Ignorarea avertismentelor raționale

•

Comportament colectiv moralizator și stereotip

•

Presiune de grup asupra indivizilor „devianți”

•

Cenzura și autocenzura pentru a se obține „unanimitatea”

•

Apariția „comisarilor” grupului, care păzesc, sancționează respectul față de „grup”.

Obiectiv: statul

ROMÂNIA: ÎNTRE COMUNITĂȚI SLĂBITE ȘI COMUNITĂȚI INVENTATE

Obiectiv: statul

• În România avem două tipuri de comunități: slăbite și inventate.

• Comunitatea slăbită este pe punctul de a-și pierde coerența internă.

•

relațiile sociale sunt întemeiate pe teamă

•

memoria istorică este subevaluată, tineretul fiind pregătit în sensul amneziei conștiinței istorice.

•

Amnezia și teama sunt cele două instrumente prin care comunitatea slăbită menține pacea socială.

•

Comunitatea este deschisă, în curs de asimilare.

• Comunitatea imaginată este întemeiată pe suprematism, istorie ideologizată și ofensivitate administrativă.

•

Preocuparea majoră a comunității imaginate este propria ei „reproducere etnică”.

•

Comunitatea este închisă, autosegregată.

•

Orizontul mentalului colectiv este excesiv de istoricizat, memoria colectivă fiind suprastimulată.

COMUNITĂȚILE SLĂBITE SE AUTOSTIGMATIZEAZĂ

• Unul dintre efectele stigmatizării pe termen lung este autostigmatizarea.

• Comunitatea își pierde stima de sine iar liderii săi reproduc elementele stigmei: locul/țara nu sunt bune de nimic, oamenii nu sunt buni de nimic, nu mai este nimic de făcut.

Obiectiv: statul

EȘECUL MULTICULTURALISMULUI •

în 2012, datorită seriei de răscoale ale imigranților neintegrați, majoritatea maghrebieni (musulmani), Franța avea deja 15 „zone de securitate de înaltă prioritate” (BBC, 14 aug. 2012). Printre cele mai afectate orașe a fost Amiens.

•

revoltele din 2012 au fost precedate de o serie de răscoale în 2005. Acestea au cuprins 274 de orașe. Atunci au fost arestați aproape 3000 de tineri, majoritatea tunisieni și din Mali, care au dat foc la 9000 de mașini, au rănit aproape 130 de polițiști și pompieri. Pagubele au fost estimate la 200 milioane de euro. Datorită manierei „multiculti” (sic!) în care ministrul de interne N. Sarkozy (viitorul președinte) a înțeles să acționeze, revoltele au reizbucnit în 2006 (Sahlins, SSRC, 24 oct. 2006)

•

în 2011, Anglia a fost afectată de convulsiile „revoluției rețelelor de socializare”. Londra, Birmingham, Liverpool, Bristol, Nottingham, Manchester au fost cuprinse de revolte, guvernul fiind nevoit să mobilizeze peste 15 mii de polițiști. Peste 3000 de tineri au fost arestați. (BBC, 4 dec. 2012). Pagubele s-au ridicat la aproximativ 200 milioane lire sterline (ABI, 11 aug. 2011). Spre deosebire de revoltele din Franța, cele din Anglia nu au atât origine etnică cât socială: protestatarii au fost în cea mai mare măsură foarte tineri și săraci, cu cazier și adeseori în situația de abandon școlar.

•

în 2012, datorită seriei de răscoale ale imigranților neintegrați, majoritatea maghrebieni (musulmani), Franța avea deja 15 „zone de securitate de înaltă prioritate” (BBC, 14 aug. 2012). Printre cele mai afectate orașe a fost Amiens.

•

revoltele din 2012 au fost precedate de o serie de răscoale în 2005. Acestea au cuprins 274 de orașe. Atunci au fost arestați aproape 3000 de tineri, majoritatea tunisieni și din Mali, care au dat foc la 9000 de mașini, au rănit aproape 130 de polițiști și pompieri. Pagubele au fost estimate la 200 milioane de euro. Datorită manierei „multiculti” (sic!) în care ministrul de interne N. Sarkozy (viitorul președinte) a înțeles să acționeze, revoltele au reizbucnit în 2006 (Sahlins, SSRC, 24 oct. 2006)

•

în 2011, Anglia a fost afectată de convulsiile „revoluției rețelelor de socializare”. Londra, Birmingham, Liverpool, Bristol, Nottingham, Manchester au fost cuprinse de revolte, guvernul fiind nevoit să mobilizeze peste 15 mii de polițiști. Peste 3000 de tineri au fost arestați. (BBC, 4 dec. 2012). Pagubele s-au ridicat la aproximativ 200 milioane lire sterline (ABI, 11 aug. 2011). Spre deosebire de revoltele din Franța, cele din Anglia nu au atât origine etnică cât socială: protestatarii au fost în cea mai mare măsură foarte tineri și săraci, cu cazier și adeseori în situația de abandon școlar.

•

EȘECUL MULTICULTURALISMULUI • Capitala Europei, Bruxelles, este și centrul terorismului „european”.

• Rusia face o figură aparte: este unul dintre principalii furnizori de terorism, însă din motive legate de oprimarea comunităților, nu a tolerării acestora.

The Economist, 21 nov. 2015, „Jihad at the heart of Europe. Brussels is not just Europe’s political and military capital – it is also the centre of its terrorist networks.” http://www.economist.com/news/briefing/21678840-brussels-not-justeuropes-political-and-military-capitalit-also-centreits?fsrc=scn/tw/te/pe/ed/jihadattheheartofeurope

Obiectiv: Vecinătatea apropiată

APARIȚIA PUTNISMULUI Putinismul este o politică de stat, componentă a doctrinei eurasianiste, care proclamă necesitatea înlocuirii modelului renascentist-liberal-democratic cu: - un nou model uman încă neprecizat, eventual pravoslavnic,

„Russia’s annexation of Crimea and intervention in eastern Ukraine is, in effect, an alternative to modernisation.” (The Economist, Putin’s gambit, 10 mai 2014)

PUTINISMUL

•

Obiectiv: Vecinătatea apropiată

în plan intern are la bază o formulă a capitalismului de stat structurată în afara separării puterilor în stat și a statului de drept, după: •

interese mai mult sau mai puțin netrasparente ale oligarhiei din jurul centrului de putere;

•

controlul de stat asupra mass media;

•

Violența punctuală (targeted violence) (Aplebaum, p.6)

•

Instaurarea „economiei de rentă” bazată pe petrol (ibid.)

•

Bill Clinton: „capitalist autoritar”, asociat unei guvernări prelungite a șefului statului Barack Obama: suprareglementare și intimidare. (The Economist, 27 sept. 2014, „Criticised abroad, Viktor Orban is going from strenght to strength at home”)

COMPONENTELE PUTINISMULUI (CONT).

Obiectiv: Europa

•

în plan extern, putinismul este resentimentar (promite revanșa contra Vestului)

•

promovează intervențiile în forță pe teritoriul altor state, în pofida tratatelor și alianțelor cu care le au cu acestea; •

Politica de forță utilizată operează:

• sub forma conflictelor înghețate (dezghețate la nevoie).

• Tipul de utilizare al categoriilor de forțe este hibrid: invazia efectivă a altui stat prin forțe fără însemne, activarea unor forțe de insurgență locală etc.

ETNOGLOBALIZAREA ȘI CONFLICTELE HIBRIDE: PUTINISMUL

Obiectiv: Vecinătatea apropiată

• Tehnicile de război numite hibride utilizează factorul etnic ca: •

Vârf de lance în propagarea unui atac cu trupe regulate din forțele speciale sau cu înaltă pregătire, dar fără însemne, într-un conflict de mică intensitate – aceasta în plan tactic.

•

Instrument de fragmentare administrativă, eventual de anexare, a statului agresat – în plan strategic.

•

Factorul etnic (spațiul simbolic) capătă amploare deosebită în conjuncție cu alte două componente: •

Războiul informațional (ciberspațiu)

•

Controlarea spațiului aerian.

CONDIȚIA SUCCESULUI A RĂZBOIULUI HIBRID

Obiectiv: Vecinătatea apropiată

• Statul slab este principala condiție a succesului conflictului hibrid.

•

Paralizarea instituțiilor, corupția, sunt obiective majore ale pregătirii agresiunii de dinaintea atacului hibrid.

EURASIANISMUL, PE SCURT (DUGHIN)

• Lumea este împărțită, după Mackinder, între telurocrație („forțele uscatului” sau „continentale” – Germania, Austro-Ungaria, Rusia) și talasocrație („forțele mării” – Anglia, SUA) • Această geografie a locuirii antrenează tipuri de comportamente foarte diferite: telurocrația ar fi conservatoare, talasocrația ar fi dominată de comportamente de tip nomad (p.23)

• Atlantismul este talasocratic și acționează constrictor contra telurocrației, spațiul euro-asiatic.

• Eurasia este un areal relativ unitar ca fond tipologic.

• Între puterile uscatului și puterile mării se află „Rimlandul”, zonă de dispută din Estul Europei.

Obiectiv: Vecinătatea apropiată

SUBDOCTRINA PUTINISTĂ: DEMOCRAȚIA NELIBERALĂ, CAZUL ORBAN, CARACTERISTICI 1.

Obliterarea separării puterilor în stat.

2.

Slăbirea statului de drept („rule of law”)

3.

Îngrădirea libertăților individuale.

4.

Controlul de stat asupra presei.

5.

Descurajarea existenței opoziției.

6.

Convingerea că criza din 2008 este momentul decisiv al prăbușirii lumii occidentale.

Aceste elemente sunt definitorii pentru putinism, în general, pentru guvernarea Orban, în particular. Tehnica de guvernare este manipularea. (The Washington Post; Aplebaum, p.4)

SUBDOCTRINA PUTINISTĂ: DEMOCRAȚIA NELIBERALĂ, CAZUL ORBAN, COMPONENTE ALE DISCURSULUI (TUȘNAD, AUGUST 2014) • Discurs mesianic privind rolul „națiunii” în istorie.

• Convingerea că există „forțe ostile” neamului.

• Necesitatea „schimbării reorganizării financiare, economice, comerciale, de forță militară … Aceasta este sarcina care trebuie să o îndeplinim.” (extrase din Dan Tanasă Blog, 6 aug. 2014, „Exclusiv. Ce s-a discutat la Universitatea de vară – Tușnad 2014. Discursuri ale demnitarilor maghiari. Ecouri în massmedia”, http://www.dantanasa.ro/exclusiv-ce-s-a-discutat-la-universitatea-de-vara-tusnad-2014-discursuri-ale-demnitarilor-maghiari-ecouri-in-mass-media/)

ELEMENTE ALE DOCTRINEI ORBAN

Elemente critice ale ordinii sociale actuale prezente în discurs: • Ruptura dintre carieră și familie

• Patriotismul economic • Inechitatea dintre corporațiile internaționale și firmele locale •

liberalismul a fost „colonizat de marile corporații…”

• Centrarea valorilor occidentale pe „corupție, violență și sex.”

• Dispariția clasei de mijloc

ELEMENTE ALE DOCTRINEI ORBAN

• Despre stat și ordinea de drept: •

„o națiune, o comunitate să fie competitivă la nivel internațional.”

•

Statul trebuie să fie „bazat pe muncă”

•

Teza liberală, a libertății personale până la dăunarea intereselor celuilalt este insuficientă: „întotdeauna cel mai puternic dispune”

• „Democrația nu este neapărat liberală” • În statele din Estul Europei, societatea civilă este afectată de „activiști politici plătiți de străini”. (ibidem)

EFECTE ALE ETNOGLOBALIZĂRII • Societatea este împiedicată să mai acceseze contextul de securitate.

• Prin: •

Trunchiere (discutarea parțială)

•

Ignorare

•

Tăcere

•

Chiar sancțioanrea/oprimarea celor care pun problemele

•

Manipularea și răstălmăcirea noțiunii de discriminare.

• Societatea este mutată în complexul „efectului gândirii grupate”.

EFECTE ALE ETNOGLOBALIZĂRII ÎN ROMÂNIA

• Reconfigurarea spațiului de securitate și a societății.

• Apariția unei minorități locale dominate și a unei majorități locale dominante.

• Minoritatea locală dominată: •

nu are reprezentare politică

•

Nu are reprezentare media

•

Nu are mijloace de protejare/promovare a drepturilor sociale, inclusiv dreptul la muncă și de expresie identitară.

SOLUȚII – RESUSCITAREA REFLEXULUI ADMINISTRATIV • pătrunderea în sistem a unei idei axiale prin instituționalizarea ideii naționale: toate gesturile administrative sunt subordonate acestui „reflex” - nu interesului particular. În consecință, acțiunile individuale din instituții converg către un produs „național” pe domeniul instituționalizat respectiv: educație, sănătate, securitate națională, irigații.

•

În cel mai rău caz, corupția, va avea loc în raport cu această „idee axială”, va fi mai puțin îndreptată spre scăderea țării, cât spre scăderea unor interese particulare străine – cazul corupției destul de răspândită în Vest (care constă în coruperea unor funcționari străini pentru a lua comenzi de la industria proprie):

•

până în 1999 în coruperea oficialilor străini era legală în Germania. Siemens a continuat practica, așa încât între 2001 și 2007 a dat mită străinilor în valoare de aproape 1 miliard de dolari pentru a obține comenzi. (The economist, 9 sept.

2010. „Siemens. A giant awakens”, http://www.economist.com/node/16990709?story_id=16990709)

SOLUȚII – LA NIVEL SOCIETAL: RESUSCITAREA REFLEXULUI NOSTRATIC • Sentimentul nostratic este punctul de pornire al sociabilității - al „persistenței” structurilor de tip comunitar, axat pe sentimentul apartenenței la aceeași comunitate (națională).

•

Sentimentul de „noi”.

•

Este structura socială care poate dezvolta strategii ce integrare a minorităților – de pildă a celor imigrante.

•

Securitatea națională pornește de la calitatea sentimentului de noi, fiind elementul de fond care justifică existența acestor structuri.

• Societatea trebuie încurajată să revină de la consumul colectiv de comoditate utilă la reflexul nostratic: pentru a avea un răspuns defensiv echilibrat și integrator.

SOLUȚII

• Transformarea minorităților din instrumente în element-social-punte.

•

Prin reconversia preocupării separatiste în afirmare.

•

Schimbarea paradigmei multi spre interculturalitate.

• Soluția pentru gestionarea provocării identitare ca vector minoritățile presupune un stat mai puternic, pentru că singurul garant al securității societale – al identității, este STATUL. • Statul puternic este cel care se bazează pe coeziunea socială.

BIBLIOGRAFIE •

Applebaum, Anne, Putinism: the Ideology. Strategic update 13.2, London School of Economics, feb.2013

•

Anthony D. Smith, National identity, University of Nevada Press, Reno, 1991

•

Erving Goffman, Stigma: notes on the management of spoiled identity, [Simon & Schuster, 1963]

•

Dimitrie Gusti, Sociologia naţiunii şi a războiului, Floare Albastră, Bucureşti, 1995

•

Dughi, Aleksandr, Bazele geopliticii și viitorul geopolitic al Rusiei, Eurasiatica, București, 2011

•

Irving L. Janis, “Groupthink”, Psychology Today, November 1971, pp.271-79

•

Benedict Anderson, Imagined Communities. Reflections on the Origin and Spread of Nationalism, Verso, London, New York, 2006

•

Barry Buzan, Popoarele, statele şi teama, ediţia a doua, O agendă pentru studii de securitate internaţională în epoca de după războiul rece, traducere de Vivia Săndulescu, Editura Cartier, Chişinău, 2000

•

Stephen D. Krasner and Carlos Pascual, Addressing State Failure, în „Foreign Affairs”, July/August 2006, vol 84, no4, pp 153-163

•

Arnold J.Toynbee, " Studiu asupra Istoriei. Sinteza a volumelor I-VI de D.C. Somervell", Humanitas, Bucuresti, 1997, vol. I

BIBLIOGRAFIE • Bussines Insider, 10 feb. 2015, „That time Ronald Reagan Hosted Those ‘Freedom Fighters’ at the Oval Office”, 10 feb, 2013, http://www.businessinsider.com/reaganfreedom-fighters-taliban-foreign-policy-2013-2 • Council of Foreign Relations, 23 sept. 2015, „Europe’s Migration Crisis”: http://www.cfr.org/migration/europes-migration-crisis/p32874 • The Economist, 9 sept. 2010. „Siemens. A giant awakens”, http://www.economist.com/node/16990709?story_id=16990709 • The Washington Post, 31 iul 2014, http://www.washingtonpost.com/opinions/fareed-zakaria-the-rise-ofputinism/2014/07/31/2c9711d6-18e7-11e4-9e3b-7f2f110c6265_story.html