Antichitatea şi civilizaţia europeană Începuturile Europei moderne Enantiodromia
04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
1
Călătoria prin Univers a omului • Călătoria prin Univers a omului se numeşte enantiodromie. Enantiodromia este un proces mare de adâncime, fiind accesibil prin filozofie şi antropologia profunzimilor. • Enantiodromia (Jung după Heraclit (sec. V îHr.) reprezintă trecerea opusului în celălalt. Fenomenul echilibrului universal se numeşte coincidentia oppositorum. • Mircea Eliade arată că mecanismul mitului constă în “împăcarea opuşilor”, în revelarea contrariilor şi stingerea lor prin revelare. • În sărbători se petrece călătoria omului către timpul originar, “opus” prezentului. (vezi Mircea Eliade, Patterns in Comparative Religion, Sheed& Ward, 1996)
04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
2
Călătoria prin Univers a omului Întotdeauna opuşii se însoţesc
Termenii tensiunii istorice
• Enantiodromia se desfăşoară pe o axă între soma şi pneuma. Tensiunea acestora este sensul istoriei şi marea tensiune a omului din fiecare moment istoric. • Fiecare moment al tensiunii are şi elemente din ale opusului (corporalitatea are şi spiritualitate specifică şi invers). • Chiar când corporalitatea domină (ca astăzi), avem manifestări spirituale (dar de tip specific, dionisiac) şi vice versa.
•
04.04.2012
Soma: – Trup, corporalitate – Spiritualitate dionisiacă (hedonistă) – Formă (exces de formă) şi Individualism – De regulă, spiritualitatea dominată de somatic are carenţa generalului (a credinţei)
•
Pneumaticul – Spiritualitate – Credinţă – Imperativul întregului (societatea ţărănească se mişcă cosmic nu ca sumă a intereselor particulare) – În momentele sale maximale trupul este considerat doar o povară (Yoga, Budism etc.)
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
3
Enantiodromia blocată Când spiritualitatea nu mai “comunică” cu trupul, avem preocupare excesivă pentru trup. Apare excesul de formă: facem educaţie fizică de dragul educaţiei fizice, nu pentru frumos şi armonie prin sănătate mentală şi trupească. Iubirea devine pură sexualitate, punând sub semnul întrebării însăşi senzualitatea, care se prăbuşeşte “sub prea mult” şi nestăpânire. Vom vedea cum Europa îşi regăseşte ordinea după marele şoc al invaziilor barbare prin iubirea creştină şi cultul cavaleresc al doamnei
Venus din Milo, cca sec. II îHr. Este ideal tipul frumosului feminin european. Atitudinea emană energie şi armonie, femeia are privire, iar trupul îi este frumos nu numai prin biologic, ci şi prin atitudine. 04.04.2012 Estetica.
Expresia spiritualităţii este, după antici, privirea care aici lipseşte. Formele există, dar nu au decât un singur sens. “sexy girls” pe “hot facebook girls” (2012)
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
4
Evoluţia istorică Apogeneza
Blocajul şi pseudomorfoza
• Marile momente ale istoriei apar fără a putea fi neapărat vestite. Momentul apariţiei subite în deplinătatea splendorii, este numit apogeneză (Ştefan Teodorescu apud Bădescu, p.776). Un asemenea moment, sau o serie de momente similare, constituie o epocă (clasicism, romantism, impresionism etc.) 04.04.2012
•
•
•
•
Evoluţia şi Progresul au loc când energiile circulă liber între extreme, se pot transforma una întralta. Când circulaţia este blocată, avem criza. Când circulaţia dintre somatic şi pneumatic este întreruptă, nu se mai produce sinteza dintre spiritualitate şi corporeitate. Cele două “rămân alăturate” iar omenirea nu mai are soluţii la provocările momentului. Epoca se prăbuşeşte. Cazul tipic de “timp blocat” este perioada de glorie a lui Alexandru Macedon: marile civilizaţii ale Indiei, Greciei, Persiei, Egiptului au fost puse sub aceeaşi umbrelă politică, dar nu s-a produs nici o sinteză. Aceste civilizaţii sunt şi astăzi separate. Un alt exemplu este statul demagogic descris de Maiorescu şi Eminescu în teoria formelor fără fond: când elitele nu întorc prin câştig de civilizaţie munca depusă de cei de jos ţara este ruptă între pretenţie şi nevoie, între formă şi fond, între popor şi elite.
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
5
Few words on the theoretical approach Their corresponding social and political order
The anthropological types
– The peasant – The hyperrational man (homo faber) – Homo sovieticus
- Cosmic Christianity (Eliade) and the peasant democracy - the mass society, the society of consumption (present day mainstream democracies) - The Soviet Empire
These are ideal types and are not existing per se in reality. Some of them are mixing between themselves (for instance, in Eastern Europe) or with other social types. 04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
6
Few words on the theoretical approach These types are along an anthropological time scale between two existential modes (Fromm)
Existential axis Having (Somatic) mode Neolithic
the Peasant
French Revolution Homo sovieticus
Today
Time axis
the hyperrational man Being (Penumatic) mode Existential axis 04.04.2012 Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu Erich Fromm, To Have or to Be?, Continuum, London, New York, 2008 [1976], p.9
7
Few words on the existential scale Having mode of life
Being mode of life
• “Having refers to things and things are fixed and describable.”
•
• Owing • Human-centered world • Competing appearances See pecuniary emulation – Veblen: “It becomes indispensable to accumulate, to acquire property, in order to retain one's good name. When accumulated goods have in this way once become the accepted badge of efficiency, the possession of wealth presently assumes the character of an independent and definitive basis of esteem. ...
•
(Fromm: 71)
04.04.2012
“Being refers to experience, and human experience is in principle not describable.” (Fromm: 71) “The peasant does not put himself in the center of the world, but carries with him a world that has its own spatial and temporal laws, a world in which love for the Other and the cooperation with him for better or for worse are beyond the self-love. He feels responsible for …everything … Cooperation and hospitality are the two forms of behavior of this type of being, of the rural social psychology. … each individual is acting according to that tradition that situated above everyone and everything a primary value…” (
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu Bădescu, Satul contemporan şi evoluţia lui istorică, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981 1981, pp.70-72)
8
Rădăcinile Civilizaţiei Europene • Europa se află la intersecţia dintre civilizaţia greacă, romană şi Ierusalim. • Grecia a inventat spiritualitatea modernă, gândirea modernă. • Roma a pus la punct cadrele instituţionale moderne. • Ierusalimul a reinventat omul prin sinteza dintre filosofia greacă şi credinţa iudaică: omul Creştin. 04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
9
Grecia antică: “Atena” sec. IX-II îHr. Cu Grecia antică începe istoria propriu-zisă a umanităţii: scrisă, raţională, raţionalizatoare, cuceritoare, organizatoare. • Filosofia (Socrate, Platon, Aristotel) • Medicina (Hipocrate, Galen) • Istoria (Homer) • Oraşul • Literatura, Teatrul, Poezia (Homer, Hesiod, Eschil) – Ritmul, tonul, sensibilitatea
• • • • •
Arhitectura Justiţia modernă Matematica Economia (Aristotel) Politica (Aristotel, Socrate) – Democraţia – Cetăţeanul, drepturile şi responsabilităţile
Toate acestea erau “explicitări ale experienţei”, “moduri” de integrare în realitate. Culmea civilizaţiei greceşti a fost atinsă în secolul al V-lea î.Hr., în Atena lui Pericle, între extraordinarul război împotriva perşilor (Termopile) şi războiul fratricid cu 04.04.2012 Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu Sparta.
10
Pilonul “atenian” al Europei •
Miturile fondatoare ale Europei (şi ale ştiinţei) – – –
•
Haosul incipient al universului, unde s-au născut Soarta, Moartea, Visele, Iadul şi Raiul (Câmpiile Elisee), fiinţele primordiale (Titanii, Ciclopii) Mitul eroului ca semizeu: Hercule; Mitul sacrificiului: Icar, Prometeu Zeii şi domeniile lor sunt, de fapt, structurile de gândire, simţire ale noastre până astăzi: soarta, moartea, iubirea, aventura, curajul, eroismul, monştrii, muzele, omul făcut din ţărână (de Prometeu), răutăţile (cutia Pandorei – prima femeie) etc. etc.
Inventarea sensibilităţii europene: apolinicul – frumosul clasic, al proporţiilor. –
Acum sunt apar femeia şi bărbatul în splendoarea lor şi avem primul ideal-tip al iubirii statornice (Ulise şi Penelopa) • • • •
– –
•
Aşteptarea Încrederea Perseverenţa Loialitatea cu opuşii lor. Dar cei dominaţi de vicii sunt urâţiţi de aceştia (vezi bărbaţii transformaţi în porci de Circe)
Omul îşi înţelege trupul în cadrul frumosului şi îşi analizează psihicul, biologia, pe care le controlează raţional tot acum este inventat celălalt, ideal-tipul străinului, barbarul, Ciclopul lui Ulise.
Cristalizarea tensiunii europene dintre apolinic şi dionisiac, dintre spiritualitate şi corp, dintre echilibru şi instinctual.
04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
11
Roma (sec. VI îHr-Vd.Hr.) •
•
•
•
Roma este ideal-tipul de organizare europeană: ordinea de stat, oraşul, armata. Roma inventează statul universal, suprapus în linii mari cu ideea de civilizaţie (structură unificatoare mentală universală pe suportul unei administraţii relativ uniformizate). Roma globalizează marile cuceriri ale spiritului grecesc şi rezolvă, pentru aproape o mie de ani, impasul alexandrin. Noua ordine se numeşte pax romana. Dacă grecii au inventat ordinea, Roma o globalizează. De la oraşul stat ajungem la Imperiul civilizator, organizat pe adâncimea societăţii, care distribuie cunoaşterea inventată de greci, o potenţează şi o transformă în prima formulă statală de succes europeană. Subordonate acestora sunt: – Economia globală – Comunicaţiile (poşta, drumurile şi apeductele) asigură logistica pentru apariţia oraşelor ca centre de civilizaţie globală – Armata modernă – Justiţia (codul roman este şi astăzi la baza dreptului) – Locuinţa modernă (vila cu încălzire centrală, apă curentă şi canalizare) – Oraşul este reinventat, fiind parte a unei structuri sociale foarte largi, abstracte, numită stat universal, care se sprijină pe o reţea de comunicaţii foarte amplă
04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
12
Roma civilizatoare Etapele expansiunii romane (sec. III îHr-476 d.Hr.)
Roma are două contribuţii majore la Civilizaţiei Europei: răspândirea gândirii greceşti şi formarea popoarelor moderne, direct, prin stăpânire, sau indirect, prin forţa de atracţie a 04.04.2012 Univ Bucuresti, Baltasiu degradată de împărat roman?)13 moştenirii ei (ce este altceva “ţarul” Rusiei dacă IS, nuRadu o formă
Ierusalimul • Reface coincidentia oppositorum dintre cosmicitatea omului neolitic (“Vechea Europă”) şi raţionalitatea greco-romană. În acelaşi timp, plasează omului pe un nou ciclu evoluţionar prin reinventarea omului – apariţia omului creştin. • Coincidentia oppositorum fusese blocată prin degradarea statului universal roman, care devine o formulă ideologică abstractă, centrată pe putere. • Acolo unde creştinismul mai poate întâlni “omul cosmic” al revoluţiei neolitice (ţăranul), apare “creştinismul cosmic”. România este locul unde acest om încă mai poate fi întâlnit sub forma “ţăranului”. 04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
14
Ierusalimul şi reinventarea omului •
Romanii erau conştienţi că ajunseseră într-un impas: „«Una din racilele vieţii spirituale, în sufletele care au venit pe lume în generaţia de astăzi, o constituie joasa tensiune spirituală în care-şi petrec zilele majoritatea contemporanilor noştri, cu excepţia unui mic număr de spirite alese. Atât în strădaniile noastre cât şi în răgazurile noastre, singurul ţel către care tindem este popularitatea şi desfătarea. Nu găsim nici un rost să căutăm să câştigăm un tezaur intelectual, străduindu-ne să ne punem tot sufletul în ceea ce facem şi căpătând astfel recunoaşterea însuşirilor noastre alese.»” (Longinus, Sublimul stilistic, sec. I-III, apud Toynbee, II, 470)
• Dacă Roma a însemnat în bună măsură cuceririi exterioare omului, prin înglobarea de noi teritorii prin administraţie, creştinismul a însemnat în primul rând cucerirea interioară a omului şi redarea lui sie însuşi prin iubire. • Omul se reinventează pe sine, descoperind binele ca bucurie a iubirii dincolo de binele ca plăcere personală sau ca satisfacţie a zeilor.
04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
15
Toynbee: funcţia bisericii în istorie • Biserica creştină este structura protectoare a unei “civilizaţii din a treia generaţie”, civilizaţia occidentală, arată Toynbee. • Rolul ei a fost acela de “crisalidă a societăţii occidentale în faşă” – de protector spiritual cu puteri “de dincolo de această lume”. • Funcţia ei sociologică a fost aceea de reunificare a societăţii, a “proletariatului” cu “elitele”, înstrăinate în procesul de degradare a lumii romane, fără răspunsuri unificatoare eficace. 04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
16
Bibliografie • Ilie Bădescu, Noologia. Cunoaşterea ordinii spirituale a lumii. Sistem de sociologie noologică, Valahia, Colecţia Euxin, 2001 • Radu Baltasiu, Antropologia Globalizării, Valahia, 2009, • Mircea Eliade, Patterns in Comparative Religion, Sheed& Ward, 1996 • Arnold J.Toynbee, Studiu asupra Istoriei. Sinteza a volumelor I-VI de D.C. Somervell, Humanitas, Bucuresti, 1997 04.04.2012
Univ Bucuresti, IS, Radu Baltasiu
17