2 minute read

Evelyne M aria Croitoru

EVELYNE MARIA CROITORU

M embru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Poetă, eseistă, cronicar literar, realizator de emisiuni de televiziune, locuieşte în Bucureşti, este născută în Braşov. Începând din şcoala primară, liceu şi apoi facultate, iubirea pentru Eminescu, Rilke, Baudelaire, Verlaine, Poe, Esenin, o va în soţi toată viaţa, tot aşa cum muzica clasică ascultată în copilărie va deveni a doua ei casă.

Advertisement

Este licenţiată în Ştiinţele Comunicării, cu un masterat în Comunicare şi Relaţii Publice, a condus departam entul de Comunicare şi Relaţii Publice al Metrorex- metroul bucureş- tean - timp de zece ani. Colaborează cu mediul academic îndrum ând studenţii care se pregătesc pentru o carieră în relaţii publice. Susţine prezentări, participă la conferinţe, mese rotunde, evenimente specifice. Este fondator şi editor al Platformei de Comunicare Publică “Atitudini Contemporane” prin care promovează evenimente culturale, scriitori, artişti. Are şase volume de poezii şi este prezentă în peste 30 de volume colective de poezie şi proză. Este redactor sau colaborator la 9 reviste de cultură. Participă la evenimente culturale în ţară şi în străinătate, uneori cu alocuţiuni, la Academia Română, Universitatea Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, Biblioteca Naţională a României ş.a. În anul 2010 a fost nominalizată la “GALA CELEBRITĂŢILOR - FEMEI DE SUCCES”, la rubrica Promovarea Culturii - Literatură/Poezie (gala organizată de Camera de Com erţ şi Industrie a României). Premii recente: - Premiul Uniunii Scriitorilor din România - filiala Poezie „CARTEA ANULUI 2019” pentru volumul de poezie “O CAFEA CU TINE” (2020). - Premiul I la Concursul Naţional “Alexandru Macedonski” pentru volumul de poezie bilingv româno-en- glez CALIGRAFIA DESTINULUI/ CALLIGRAPHY OF DESTINY (2021). - Premiul Special “Dragoş Vrânceanu” la Concursul Naţional de Poezie “Radu Cârneci” - cu editarea volumului de poezie RAFTUL DE SUS (2022).

STATORNICIA SPERANŢEI

Nu stă în puterea frunzei să aleagă cântarul zidirii în mugur.

Sâmbure-amar, trupul ei zvâcneşte în rana sărată a timpului.

Vaste absenţe sufocând neputincioase prezenţe. Doar gândul ei, strop de rouă prins în plasa nedumeririi înveşmântează statornicia speranţei din sevă.

ANUL LĂCUSTEI

Învelişuri concentrice se desfac în oglinzi mincinoase. E anul lăcustei. Un mâine suspendat în ochiul verde caută orb fluiere pentru gândul eliberat din cuferele spaimei.

În ciobul zilei nădejdea, lainic trubadur, îşi mistuie disperarea sătulă de-ncătuşare.

Sub plumbul pleoapei, timpul luminii se apropie.

SUFLET RĂBDĂTOR

Cu lanţurile lumii rupte pământul geme, destrămat. În cearcăn aspru de cenuşă seninul verde a-ngropat.

Azi, clipa-i bulgăre de gheaţă, potop de pricini, nechemat, îi calcă um bra chipul morţii, de veghea gândului trădat.

Din necuprins azurul vag animă pasul tremurat, răsfrânge în sclipiri fugare al aşteptărilor regat.

Iar clipa-n cercul rotitor fulgi de lumină răspândind, adastă-n suflet răbdător poteci de verde risipind.

ANXIETĂŢI TEMPERATE

Copac putrezind urcă în mugure până la ultimul gând: din caruselul spaimei bulgăre rostogolit.

Treptele-s pătate de inutilităţi măsurate în suficienţe latente.

Silabe distanţate de miez dansează poeme dezbrăcate. Umbrele rodesc legănarea între viaţă şi moarte.

Plutesc cu Chopin în lesa ferestrei.

CAUT

Cu fluierele rupte-n iarmaroc,

This article is from: