Paula Bârsan

APROAPE FEMEIE

viaţa ne poate certa că eşti aproape femeie păcatul a căzut din mine atunci când ai strigat ochii tăi cristale aruncate pe pat într-un joc care doare prea multă iubire pierdută-n neant iar eu prea târziu iubesc înflorirea din tine şi cade primăvara din mine acum când femeia vine într-o toam nă târzie

PAULA BÂRSAN

Vogue Se cuvine să mulţumesc luminii în fiecare secundă, Se cuvine să nu risipesc ideea mea fecundă, Se cuvine să te iubesc, soare, Să m ărturisesc falnica mea povară, Că te ador aşa asortată cu zâmbet de fată cu minte Şi plete cuvinte, convinse să rămână albe, În a mea haute couture defilare.

Exciting

Armonie între um bră şi vis A noastră trecere, Focoasă de soare plin amintirea, Divină petardă.

C riptat

Scânteie de cer, Veni iar soarele, Fără să mă întrebe, să mă aline sau să mă învie, Doar să mă surprindă. Şi mă găsi mirare, Aşa nesofisticată, dar amestecată De unicornul din geana ta.

Libertăţi

Lumina mea te încarcă, Te acoperă Ca o tortură somnoroasă. Îmi trim iţi pioni Pe o tablă prea ordonată, m ăiastru copywriter de soartă. Ei, cam poticniţi în paşii spre viaţă, Rămân în zona lor de nevisare Ce doar cu lentoare îi coboară din tablă, aliniaţi, batalion pedestru, fără speranţe. Şi totuşi... cu pretenţii de zare. Aproape bărb at

Bagajul tău mic, înghesuit, Un suflet în cala zborului pornit, Încă mai speră La pasiuni aprinse, La nuri de umbroase cosiţe, Depăşind fade tandreţuri, Costelive năluci, îmbrăcate sumar, Ce vor să le simţi sprinţar doar căderea Înfoiată în gold coafat, Prea fixată în lac, gloria.

Curaj

Ce fericire mă-ncearcă, Mă chinuie rău, O las să respire în sufletul meu. Prea grea armonie urcată Pe gândul tău, Să apese un hău, Pe care să îl convingă Să se deschidă cascadă Spre luna ce-aşteaptă Plimbată în noi, la pas de o şoaptă. Pe câmpul lui M art

O are de ce?

Atât de speriată, Prea speriată de iubirea ce m ă încearcă, De cât de aprinsă e flacăra. Uneori, te caut să-mi striveşti în spărtură de stea imaginaţia mea. Ţi-o dau îm prum ut În amiaza vieţii, Să te iei la alergat cu ea, Să risipeşti Negura de îndoială letală, Din povestea străfulgerată, Domoală şi nesolitară.

Tim ona

Suflet orientat pe hârtie Zgârie peniţa o amintire, Aproape târzie. Acum lăsată la poarta Unui vechi şi m ut început, Neterminat, nici măcar răsărit, D ar izbucnit, Spre coamă de val o conduc.

Nebuloasă

Umerii mei, troieni temporari, Visează la tine, ca la o mare Să-i poarte în fiecare nor Pe val clocotit Aproape de ţărm. Să îi dezveleşti În sorb de mai mult, Fără de scut. Pământ mijit în anchior, Întindere deschisă, rotundă, Decolteul cucerit, Himeră ascunsă.

A ntirid

Îmbrac în fiecare seară Puterea dimineţii, Alint de regine. Ace cremoase, Visele mele, Acum plecate să te străpungă Pe tine, iubire. D um inică

Ludică dimineaţă, Peşti coloraţi Spre largul din viaţă Pe care o caută, o zburdă O miros agitaţi în trezire, O apă oxigenată, O algă prea verde, Întortocheată de tine Spre a înota albastrul din mine.

It’s a Sin

Senină te-aştept pe seară, În dimineaţă afară, La prânz sau când vrei, Să-mi petreci anii mei. Aştept SMS, interzis de GDPR.

Saturnieni

Sclipirea ta vine spre mine, Mă urcă la viaţă, Sprijină torenţii De ceaţă zemoasă. Genocid de dorinţe, Extrag nestemat, Iubirea ta curgătoare, Colier şlefuit pe al meu decolteu de privire, Iluminând nemărginire. Karate, candelabre motoare, Pe inelare planetare.