Ion Oprisor

ai venit ca o muşcătură de şarpe mi s-a părut că nu e veninos abia acum dintr-odată veninul a început să-mi intre în os

o, Doamne, ce şarpe frumos îmi ziceam vezi mărul? din el am gustat fiecare ce dulce, ce bun, ce gustos dar veninul îmi intră în os şi mai tare

o pasăre cântă la căpătâiul nopţii

priveşte cerul îmi spui pentru ea a fost dăltuit zborul noi trecem dintr-o parte în alta a timpului pentru a ne salva poate că înainte să m urim de tot ar trebui să zgândărim abisul fără să ne gândim să renunţăm precum cerul şi pământul foarte departe trăind acelaşi răsărit ION OPRIŞOR

cum se leagă cu degetele ascuţite la fiecare asfinţit e clipa nu încerca totuşi să vezi masca de m ort a lumii o să-ţi aducă aminte de lutul şi piatra din hăul care porneşte ploaia lasă ţărm ul să picure flămând în carnea ta priveşte oglinda zilei roua şi lumina din cuibul păsării să nu mai poţi vedea nimic în afară de ziua aceasta din ce în ce mai albă

şi nu-m i e uşor să vorbesc despre dragoste tu şi părul tău arămiu ţi-aş fi ieşit în întâmpinare precum Argus să-ţi desenez în palmă o ureche doar aşa să mă auzi cum te strig