O călătorie dramatică 105. Halucinaţiile doamnei Taylor

descinse la reşedinţa episcopală unită, în vechiul castel reînoit. A doua zi, Duminică, 2|14 Mai, îşi ţinu Bărnuţiu, după liturghie, în biserică, discursul acela clasic, bine cunoscut, care — după cum spune Organul Naţional» ce apărea atuncea la Blaj sub conducerea lui Timotei Cipariu, — „a unit inimile şi gândurile tuturor într'o mare şi românească voinţă doritoare de libertate". Alţii, mai tineri; vorbiau poporuca adunarea să se ţină în piaţa Blajului; dar deşi vastă, această piaţă nu putea să coprindă mulţimea de 30.000 de oameni ce se adunase, şi care creştea mereu. Atunci episcopii cari prezidau şi ceilalţi organizatori ai Adunării, hotărâră ca ea să se ţină afară pe câmpia Blajului, căreia din acel moment i se dete numele de «Câmpul Libertăţii».

Acolo vorbi iarăş Bărnuţiu, de pe «piatra Libertăţii», şi se acla-

Serbările din Blaj. — <:Deşteaptă-te Române», scenă alegorică închipuind pe Andrei Mureşeami. lui de afară, care nu mai încăpuse în biserică, însufleţindu-i cu cuvinte de speranţă şi îmbărbătare. Seara piaţa fu iluminată, şi poporul se răspândi în cea mai deplină ordine.

Ziua de Luni, 3|15 Mai fu ziua cea mare, în care mii şi mii de oameni însetaţi de libertate îşi proclamară în chip solemn voinţa: «Viaţă în libertate, ori moarte» strigau toţi! De dimineaţă se dete semnalul cu clopotul cel mare al Catedralei. Era vorba

49 mă «declaraţia şi jurământul poporului român».

Ceea ce a fost de remarcat, şi chiar uimitor, a fost faptul că, cu toată această enormă aglomerare, nu s'a produs nici cel mai mic incident supărător. Miliţia triineasă pentru «menţinerea ordinei», vr'o 700 de sâcui, cu două tunuri şi cavalerie, văzând că n'are nici^o treabă, patrulă în linişte, Ş[ c^nd fu după prânz, soldaţii săcui se amestecară în popor, luând parte la joc, alăturea de

4